Conceptul de performanţă bugetară

Bălan Ovidiu-Marian

Bârnea Dinu

Blăniţă Gabriel

FABBV,Anul III

Seria A,Grupa 1546

Proiectul nostru prezintă conceptul de performanţă bugetară în mai multe accepţiuni, conform literaturii de specialitate existente şi vom examina pe scurt modul de implementare al iniţiativelor diferitelor guverne din ţările membre OECD privind măsurarea performanţei bugetare. Există mai multe abordări privind evaluarea performanţei bugetare, însă toate se bazează pe ideea utilizării informaţiilor de performanţă în procesul bugetar, dar tipologia acestor informaţii, momentul din procesul bugetar când trebuiesc folosite şi modul de corelare al acestora cu alocarea de resurse este un subiect intens dezbătut. Vom încerca să descriem caracteristicile comune ale acestor abordări în ideea asigurării comparabilităţii statelor membre.

I. Ce este performanţa bugetară?

1.Introducere

Performanţa bugetară a constituit o problemă importantă în managementul cheltuielilor publice de zeci de ani.După anii 90” ţările dezvoltate au manifestat un interes crescând legat de subiect, mai târziu raspândindu-se şi în rândul ţărilor în proces de convergenţă. Noile iniţiative de performanţă bugetară fac parte dintr-o paletă largă de reforme care au vizat managementul sectorului public, dar şi graniţele dintre sectoarele privat şi public.Există o strânsă legătură între performanţa bugetară şi sustenabilitatea fiscală, întrucât etapele de consolidare fiscală prin care au trecut multe state la sfârştiul anilor 80, au subliniat importanţa ca resursele publice limitate, să fie alocate pe bunuri şi servicii care aduc cel mai mare beneficiu comunităţii şi că acestea sunt produse într-un mod cât mai eficient.

2.Definiţia performanţei bugetare

OECD defineşte performanţa bugetară ca „ o formă de bugetare care corelează alocările de fonduri cu rezultate măsurabile.Există diverse variaţiuni ale acestei definiţii, însă în studiul nostru performanţa bugetară se referă la procedurile sau mecanismele prin care se intenţionează întărirea corelaţiei dintre resursele cheltuite pentru entităţi ale sectorului public şi veniturile/outputurile acestora în condiţiile utilizării unor informaţii,măsuri de performanţă în decizia de alocare a fondurilor publice.

Categorii de performanţă bugetară

Tipul Corelaţia dintre măsura performanţei şi fonduri

Performanţă planificată sau actuală

Scopul principal în procesul de bugetare

Prezentare Fără corelaţie Targeturi de performanţă şi/sau

rezultate de performanţă

Răspundere

Bugetare pe baza informaţiilor de

performanţă

Corelaţie negativă slabă Targeturi de performanţă şi/sau

rezultate de performanţă

Planificare şi/sau răspundere

Performanţă bugetară directă(pe baza unor

formule)

Corelaţie directă puternică

Rezultate de performanţă

Alocarea resurselor şi răspundere

Tabelul nr. 1,Sursa OECD

Prima tipologie este prezentarea peformanţei bugetare şi se referă la simplul fapt că informaţiile de performanţă sunt prezentate în documente bugetare sau alte documente guvernamentale. Aceste informaţii pot fi targeturi de performanţă sau rezultate. În această categorie informaţiile de performanţă sunt incluse ca bază de răspundere în scopul dialogului cu legiuitori şi cetăţeni pe seama problemelor de politică bugetară şi în scopuri direcţionale pentru guvern.Nu există o legătură directă între informaţiile de performanţă financiară şi resurse, acestea nejucând vreun rol în influenţarea deciziei de alocare a resurselor.

A doua categorie este bugetarea pe baza informaţiilor de performanţă. Resursele sunt relaţionate fie cu propuneri viitoare de performanţă bugetară sau rezultate de performanţă într-o manieră indirectă. Corelaţia negativă slabă sugerează faptul că informaţiile de performanţă sunt importante în procesul de bugetare dar nu determină cuantumul resurselor alocate. Impactul informaţiilor de performanţă depinde de contextul politic particular, de restricţiile macroeconomice şi politica fiscală.

A treia categorie este performanţa bugetară directă şi implică alocarea resurselor pe anumite unităţi de performanţă, în legătură cu outputul general. Cantitatea de bani alocată se calculează pe baza unei formule ce includ indicatori specifici de performanţă ai activităţii. Un exemplu concret din educaţie se referă la faptul că numărul de studenţi dintr-o universitate şi calitatea pregătirii lor în urma absolvirii unui master vor atrage fonduri publice mai mari. Există deci o formula bine pusă la punct pentru a calcula recompensele sau penalizările în alocare de resurse publice, pe baza activităţii specifice.

Nu există un model unic de performanţă bugetară, nici chiar în statele care au adoptat modele similare, au abordări diverse în legătura cu implementarea în funcţie de capacităţile productive ale fiecărei ţări, cultura şi priorităţile acestora, ca urmare vor avea şi diferite grade de eficacitate. Procedurile şi mecanismele cheie folosite în acest scop sunt următoarele:

Clasificarea cheltuielilor în „programe” cu obiective comune pentru a uşura o mai bună ierarhizare după priorităţi şi pentru mai multă răspundere.Acest principiu de clasificare a fost şi rămâne ideea de bază a procesului bugetar, chiar dacă exista diverse schimbări de terminologie(exemplu:misiuni)

Stabilirea unor target-uri de output sau de venituri corelate cu nivelul de finanţare acordat. În Marea Britanie există un exemplu remarcabil de model performanţă bugetară bazată pe target-uri numit PSA(Product and Service Assembly) ,potrivit căruia creşterile semnificative de alocări în domenii cum ar fi sănătatea sau educaţia ar trebui urmate de output-uri îmbunătăţite.

Acorduri formale sau contracte ce au scopul de a clarifica legăturile dintre resurse şi target-uri

Estimarea bugetelor prim formule bazate pe output-uri,mai concret estimarea necesarului de cheltuieli multiplicând output-ul previzionat sau planificat cu unitatea de fonduri necesară a fi alocată, idee de peformanţă bugetară a „Comisiei Hoover”, fonduri calculate pentru şcoli în baza estimărilor anilor de studiu, ajustate pentru factori diverşi.

Înţelegeri de finanţări suplimentare gândite şi calculate pentru a face faţă cererii neanticipate pentru un serviciu considerat a fi esenţial. În anii 1990, în Australia, numărul mare de imigranţi ilegali, a condus la alocarea suplimentară de resurse pentru penitenciare.

Bugetare de tip „achiziţionare-output”- implică plăţi pentru output-uri deja distribuite. Sub sistemul de fonduri de tip „ casemix”, spitalele publice din anumite ţări sunt finanţate pe baza serviciilor pe care le oferă cu o diferenţiere pentru fiecare serviciu oferit în funcţie de diagnosticul şi starea de sănătate a pacienului. Aceste spitale înregistrează o pierdere sau profit dacă costul actual al serviciilor oferite depăşeste, respectiv este mai mic decât preţul serviciului prestat.Spitalul este plătit doar pentru serviciile deja prestate(„plata în funcţie de rezultate), deci un eşec în prestarea serviciilor conduce la mai puţine resurse alocate. Presupunând faptul că preţurile serviciilor sunt calculate corespunzător, acest sistem oferă stimulente financiare puternice pentru eficienţă Noua Zeelandă intenţiona în ani 1990 să extindă sistemul de „achiziţionare-output” la nivelul întregului guvern.

Fonduri bonus pentru performanţele bugetare bazate pe output-uri calitative presupun existenţa unei componente explicite de finanţare care este acordată pe baza succesului în livrarea unor output-uri de calitate . Aceste fonduri pot fi plăţi bonus calculate pentru universităţi bazate pe evaluări, cum ar fi ratele de absolvabilitate sau salariul obţinut de absolvenţi ulterior.

Proceduri pentru furnizarea de informaţii de performanţă utile în ierarhizarea cheltuielilor bugetare. Administraţiile îşi justifică oferta bugetară prin intermediul indicatorilor de performanţă , un exemplu fiind abordarea din SUA numită „Program Assesment Rating Tool” introdusă de administraţia Bush.

În definirea performanţei bugetare este important să menţionăm faptul că această abordare a înlocuit procesul tradiţional bugetar, în care se alocau resurse pe diverse tipuri de cheltuieli, iar administraţiile erau incapabile sa transfere fonduri de la o anumită clasificaţie bugetară la alta în funcţie de output-ul acestora.

3.Concepţii greşite despre performanţa bugetară