COMUNÍSM s. n. 1. Sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb. 2. Mișcare care dorește să implementeze acest sistem. 3. Ideologie care promovează acest sistem. 

“Comunism”, “democratie populara”, “epoca de aur” – exista in mintea noastra tot atatea denumiri pentru o perioada pe care noi, cei tineri, nu o cunoastem decat din povestirile parintilor, bunicilor, din carti, ori vizionand diverse documentare. Este o perioada istorica ce fascineaza pe multi dintre noi, ce continua sa lase urme adanci in societate si-n mentalitati chiar si astazi, o perioada de moarte a spiritului! Multe din aspectele vietii cotidiene sunt categorisite, chiar, dupa momentul ’89 sau inaintea lui! Acest referat ce am intocmit nu-si propune sa tina partea nimanui, nici neo-comunistilor, nici celor nostalgici, nici denuntatorilor sai ci, sa prezinte obiectiv, distant, realitatile trecute, atat cu partile sale luminoase cat si cu cele intunecate.

Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitaristă în care nu există proprietate privată şi nici clase sociale. În comunism toate bunurile aparţin societăţii ca întreg, şi toţi membrii acesteia se bucură de acelaşi statut social şi economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societaţi comuniste este: "Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi."

Despre apariţia comunismului în lume celebrul politician Winston Churchill spunea: "În opoziţie violentă cu toată această sferă a eforturilor evreieşti se profilează planurile evreilor internaţionali. Adepţii acestei confederaţii sinistre sunt în marea lor majoritate oameni care au crescut în rândurile nefericite ale populaţiei din ţările unde evreii sunt persecutaţi din motive de rasă. Cei mai mulţi, dacă nu toţi, au renegat credinţa înaintaşilor şi şi-au alungat din minte toate speranţele spirituale la lumea de Apoi. Această mişcare nu este nouă printre evrei. Încă de pe vremea lui Spartacus-Weishaupt şi până în epoca lui Karl Marx, ajungând până la Troţky (Rusia), Béla Kun (Ungaria), Rosa Luxembourg (Germania) şi Emma Goldman (Statele Unite ale Americii), această conspiraţie mondială pentru răsturnarea civilizaţiei şi pentru reconstruirea societăţii pe bazele dezvoltării oprite, a invidiei răuvoitoare şi a imposibilei egalităţi a crescut permanent (...) iar acum, în sfârşit, această bandă de personalităţi extraordinare din lumea subterană a marilor oraşe europene şi americane i-a înşfăcat pe ruşi de păr şi au devenit practic stăpânii necontestaţi ai acelui enorm imperiu. Nu este necesar să exagerăm rolul jucat în crearea bolşevismului şi punerea în aplicare a revoluţiei ruse de aceşti evrei internaţionali şi, în cea mai mare parte, atei (...)".

(Churchill, W. (1920). Zionism versus Bolshevism: A Struggle for the Soul of the Jewish People, nr. din 8 februarie 1920, al ziarului "Illustrated Sunday Herald").

Ca mişcare politică, comunismul este o ramură a mişcării socialiste, de care se diferenţiază în principal prin dorinţa comuniştilor de a instaura un sistem comunist în locul unuia capitalist, de multe ori prin metode revoluţionare armate.

In ROMANIA,coalitia fortelor politice care au rasturnat regimul maresalului Ion Antonescu n-a putut sa supravietuiasca mai mult de cateva luni de zile. S-a creat Frontul National Democrat,o trambulina de pe care comunistii vor prelua puterea cu ajutorul Moscovei.Dupa scenariile care au functionat si in alte tari de sub tutela

Moscovei la sfarsitul lunii februarie,comunistii au trecut la asaltul asupra puterii organizand violente manifestari in strada. Lovitura impotriva guvernului N.Radescu a fost dirijata de Vîşinski care a sosit, pe 27 februarie, pe neasteptate la Bucuresti.La inceputul lunii martie A.J.Vîsinski a obligat pe regele Mihai I sa accepte formarea unui guvern condus de Petru Groza dominat de F.N.D Constituirea guvernului Groza a adus dupa sine totala subordonare a fortelor de ordine fata de comunisti fapt ce-a usurat actiunea de eliminare a opozantilor din viata politica mai ales dupa ce acesta a fost recunoscut si de occidentali.Alegerile desfasurate la 19 noiembrie 1946 prin frauda au fost castigate de comunisti.La 30 decembrie 1947 prin abolirea monarhiei a fost inlaturat si ultimul obstacol in calea desfasurarii dominatiei sovietice in Romania. 

Optiuni ce au dus la dezastru

Regimul Nicolae Ceausescu a infaptuit o politica economica menita sa industrializeze Romania intr-un timp scurt, fara nici o preocupare pentru nevoile reale ale tarii sau sacrificiile umane. Asa numita rata a acumularii (procentul din venitul national reinvetit in economie) era mentinuta constant la un nivel excesi de ridicat, de aproape 30%, pentru a pastra un ritm inalt de crestere economica. Prioritatile si obiectivele economice erau stabilite arbitrar, avand la baza mai degraba inclinatiile si preferintele personale ae conducatorului si ale sotiei sale. Obsesia stalinista a dictatorului privind industria grea ca obiectiv prioritar l-a facut sa dezvolte cu orice prêt o uriasa industrie siderurgica si metalurgica. Veleitatile stiintifice de chemist ale Elenei Ceausescu au dat nastre unei vaste industrii pentrochimice. Aceste ramuri au devenit pivotii economiei romanesti.Ambele optiuni s-au devenit irationale, si pe deasupra, foarte costisitoare.1

Pricipala eroare economica a acestor optiuni consta in aceea ca ele ignorau total lipsa de materii prime si resurse energetice a Romaniei. Desi era bogata in resurse naturale, tocmai pentru industriile care erau prioritare lui Ceausescu Romania avea prea putina materie prima. In consecinta, toate materiile prime, sau cea mai mare parte a lor, ca si energia utilizata proveneau din import.. Spre exemplu , in 1988, importurile de minereu de fier se marisera de 20 de ori fata de punctul 1960. Paradoxul era ca acele industrii care se bazau pe materie prima si energie din import nu prea reuseau sa-si desfaca produsele pe piata mondiala. In 1988 (an pentru care datele sunt mai mult sau mai putin corecte), numai 10,2% din productia de otel o reprezenta otelul inalt aliat, cu o sansa de a se vinde pe piata mondiala saturata. In ansamblu, industria grea nu era capabila sa aduca suficienta valuta straina nici macar pentru a a coperi costurile materiilor prime si ale energiei importate pe care le utiliza. Pentru a compensa acest deficit, regimul sporea constant exporturile de alimente si bunuri de larg consum, adica exact de ceea ce romanii aveau nevoie. Industriile prioritare erau si energofage, spre exemplu combinatul de aluminiu de la Slatina consuma, in 1989 electricitate echivalenta cu consumul casnic al intregii populatii din Romania.

La scurt timp după 23 august 1944, Gheorghiu Dej îi zugrăvea principesei Ileana, tabloul României

comuniste: o lume modernă, industrializată, cu ştiinţă de carte, având parte de toate binefacerile lumii

moderne dar fără nedreptăţile acesteia.

Lucrurile aveau să stea cu totul altfel decât le-a zugrăvit liderul comunist. Măsurile luate pentru

modernizarea ţării (industrializarea, colectivizarea etc.) s-au făcut prin sacrificarea intereselor cetăţenilor

şi în dauna bunăstării acestora. Deşi pe hârtie progresul economic pare evident faţă de perioada

1

interbelică, în realitate venitul unui muncitor în anul 1963 era de 1,9 ori mai mic decât în anul 1938. O

lungă perioadă de timp, în anii 50, produsele alimentare s-au obţinut de bază de cartelă în cantităţi

minime. Situaţia, din acest punct de vedere, s-a ameliorat în anii 60 şi în prima parte a anilor 70.

 România stătea foarte prost şi la capitolul tehnologie şi infrastructură. Reţeaua telefonică era una din cele mai slab dezvoltate din Europa, cu 700.000 de posturi telefonice la o populaţie de peste 23 milioane locuitori. Sistemul de drumuri şi autostrăzi era şi el într-o stare jalnică, existând o singură autostradă – Bucureşti – Piteşti, cu câteva zeci de kilometri. Nu este deci greşit să afirmăm că situaţia deplorabilă din punct de vedere economic, mizeria în care era ţinut poporul român, a contribuit decisiv la căderea regimului ceauşist în decembrie 1989.