COMUNICAREA CA RELAIE INTERPERSONALA

In procesul comunicrii sunt implicate, in mod necesar,trei elemente: oamenii, mesajele si efectele. In comunicarea interpersonala, noi trimitem si primim mesaje. Persoana cu care vorbim spune sau face ceva si astfel influeneaz ceea ce urmeaz sa spunem. Mesajele pot fi verbale si/sau nonverbale; ambele sunt la fel de importante in comunicare. Efectul poate fi un rspuns mental, fizic .

Comunicarea umana are loc intodeauna intr-o serie de contexte interactionale, care influeneaz tipul comunicrii. Cel mai important context este cel psihologic, celalalte contexte fiind cele fizice, sociale, culturale si temporale. Contextul psihologic consta din aspectele care apar in mintea celor care participa la procesul comunicrii. Contextul fizic il reprezint mediul concret; contexul social faciliteaz relaiile noastre cu ceilali. Statutul relaiei dintre participanii la procesul comunicrii este inclus la acest nivel. Comunicarea este afectata de persoana cu care copilul vorbete: un coleg, un profesor sau un printe. Grupul din care face copilul parte ii va influenta comunicarea. Contextul temporal se refera la momentul in care are loc comunicarea.

Aceste contexte interactioneaza unele cu altele, iar noi trebuie sa inem cont de ele atunci cand invatam copilul sa foloseasc limbajul. Contextul in care are loc socializarea conduitei precolarului este contextul social, relaional. Precolarul din grdinia, dar si cel rmas in familie, intra in contact cu alii mai mari dect el, sau cu cei de o seama cu el, triete noi experiene sociale, experimenteaz direct un numr mare de conduite interrelationare si isi imbogateste vocabularul cu noi cuvinte uzuale folosite in grupul in care a intrat. Daca in etapele anterioare copilul tinde sa-i trateze pe ceilali ca obiecte, raporturile lui sociale cu alii limitandu-se cel mai adesea la efortul de a pune stpnire pe jucria altuia, in prescolaritate copiii incep sa se caute unii pe alii, sa fie sensibili la prezenta altora, chiar daca fiecare isi urmrete propria activitate. La trei ani nu se poate vorbi inca despre o organizare comuna a activitii. Puin inainte de patru ani, "celalalt" devine obiect de identificare, copilul dorind sa fie si sa acioneze asa cum este si asa cum acioneaz acesta. Astfel putem explica desele schimbri ale modalitilor de exprimare in plan verbal si gestual. Se constata ca el este uneori atat de absorbit de partener, incat uita de propriile sale activitati.Incepand cu vrsta de patru ani, "altul este perceput ca rival, ca o persoana care stimuleaz dorina de a fi intrecut. Abia pe la vrsta de cinci ani, "altul" este perceput ca partener egal de activitate, dorinele acestuia fiind luate in considerare.

Pe acest fond internaional incep sa se formeze si unele trasaturi caracteriale. Factorul ce le genereaz il constituie nu atat contradiciile care se manifesta la aceasta vrsta, cat modul lor de soluionare. Contradicia dintre dorinele si aspiraiile extinse ale copilului si posibilitile sale de satisfacere, ar putea duce fie spre instalarea unor trasaturi cfcteriale pozitive - cum ar fi: sensibilitatea pentru adevr, increderea - sau dimpotriv negative (minciuna).

Socializarea conduitelor copiilor, apariia trasaturilor caracteriale are loc in contextul jocului si al activitilor obligatorii, cand relaiile interpersonale si cele de grup sunt principalele modaliti de comunicare. Exista insa si intarzieri sau tulburri ale sociabilitii primele manifestandu-se prin instabilitate comportamentala sau prin persistenta la vrsta prescolaritatii mari a unor forme specifice celorlalte substadii, exprimate prin timiditate, izolare etc. Tulburrile sociabilitii pot fi determinate, printre altele, de asimilarea si utilizarea unui limbaj nepoliticos, vulgar sau chiar prin nefolosirea limbajului. Educarea sociabilitii se face prin incredintarea unor sarcini si responsabilitii sociale, prin antrenarea copiilor in jocuri si activiti colective sau prin recompensarea lor pozitiva.