Comunicarea prin atitudine

Noţiunea de atitudine se defineşte ca fiind „starea mentală şi neurofiziologicădeterminată de experienţă şi care exercită o influenţă dinamică asupra individului, pregătindu-l să acţioneze într-un mod specific unui număr de obiecte şi evenimente”

6 .Atitudinile sunt luări de poziţie ale unui individ în raport cu

un obiect, cu o persoană.Ele se exprimă mai mult sau mai puţin deschis prin diferite simptome sau indicatorifoarte variabili: vorbire, tonul vocii, gesturi, acţiuni, absenţa gesturilor sau a acţiunilor.Atitudinea este constituită din ceea ce se crede că se află în spatele comportamentului,fiind predispoziţii acţionale, dar şi o cauză a comportamentelor

CONCEPTUL DE ATITUDINE

Într-o situaţie de comunicare interindividuală, orice individ poate să dezvoltecinci mari tipuri de atitudini. Orice tip de atitudine creează un anumit tip de relaţie.

 1. Atitudinea de interpretare - constă în a formula, în a verbaliza pentru celălaltraţiunile ascunse care se află la originea spuselor sau faptelor sale.

Tipul de relaţie creată - interpretarea presupune existenţa interpretantului şi ainterpretatului. Această atitudine creează sau accentuează o diferenţă de statut întreactorii interacţiunii, creând o relaţie ierarhizată în profitul celui ce interpretează.

2. Atitudinea de evaluare - constă în formularea unei judecăţi pozitive saunegative în raport cu ce afirmă sau ce face celălalt.

Tipul de relaţie creată - evaluarea presupune existenţa unui evaluator şi a unuievaluat. Atitudinea se bazează pe o diferenţă de statut între interlocutori sau instituie oastfel de diferenţă. La fel ca interpretarea, şi evaluarea creează sau accentuează o relaţiede dependenţă (de la evaluat la evaluator), chiar dacă cele două atitudini se bazează pe procese diferite.

TIPOLOGIA ATITUDINILOR INTERPERSOANLE

3. Atitudinea de ajutor sau consilierea - se referă la situaţia în care un individ propune altuia soluţii sau elemente ale unor soluţii în funcţie de ceea ce acesta aexprimat, fiind o atitudine care reprezintă a priori manifestarea interesului pentrucelălalt.

Tipul de relaţie creată - această atitudine implică existenţa unui consilier şi aunui consiliat (susţinător şi susţinut) şi se construieşte pe o diferenţă de statut, care dacănu există se creează. Cu cât consiliez mai mult pe cineva, cu atât îl ajut mai mult şi cuatât dependenţa lui faţă de mine creşte.

 4. Atitudinea de chestionare sau de anchetă - se defineşte prin adresarea deîntrebări cu scopul de a-i permite celuilalt să se exprime.

Tipul de relaţie creată - această atitudine are ca obiectiv să îl ajute pe celălalt săvorbească, să comunice.

5. Atitudinea de comprehensiune - se referă la situaţia în care un individ aratăceluilalt că îl interesează ce spune şi că ascultă pentru a încerca să îl înţeleagă, nu pentru a-l judeca. 

Tipul de relaţie creată - cel care reformulează este total dependent de cel care seexprimă, creându-se o diferenţă de statut (relaţia de dependenţă a anchetatorului faţă decelălalt), comprehensiunea fiind singura atitudine care îl privilegiază, în mod efectiv, pecelălalt.

Situaţia optimă de comunicare desemnează situaţia „în care cel ce se exprimă nuse simte judecat, analizat, interpretat, ghidat de sfaturi, manipulat, hărţuit prin întrebări,ci el se simte pur şi simplu ascultat.

Exista 5 principii fundamentale: 1. Principiul non-interpretării  - se poate deduce din

examinarea atitudinii deinterpretare şi presupune că dacă un individ doreşte să îi permită interlocutorului său săse exprime în mod autentic, el trebuie să evite interpretarea.

2. Principiul non-evaluării - corespunde atitudinii de evaluare şi afirmă că, cu câto persoană evaluează mai mult o altă persoană, indiferent dacă este o evaluare pozitivăsau negativă, cu atât îi îngustează şi micşorează posibilitatea de exprimare, conform propriilor credinţe, sentimente, opinii.

STRUCTURA OPTIMĂ DE COMUNICARE

3. Cel de-al treilea principiu este cel al non-consilierii sau al non-ajutorului 

care menţionează că o consiliere sau un ajutor oferit cuiva diminuează şansa acestuia dea se exprima în mod real.

4. Următorul principiu este cel al non-chestionării sistematice care presupune utilizarea minimală a întrebărilor, iar atunci când se dovedesc indispensabile, eletrebuie formulate, într-o manieră cât mai deschisă.

5. Comprehensiunea cu mecanismele pe care le utilizează (non-canalizare,invitaţie la aprofundare, climat relaţional favorabil) este cel de-al cincilea principiu.

1. Anticipare 2. Nealimentarea conflictului 3. Respect 4. Ascultare

Evitarea conflictelor prin comunicare si atitudine