Paul Ekman şi Wallace Friesen grupează elementele comunicării nonverbale în 5 clase, având la bază originile, funcţiile şi coordonarea acestora:

a) Emblemeb) Ilustratoric) Expresii facialed) Reglatorie) Adaptori

Gesturi substitutive Ţin loc de cuvinte şi pot alcătui un

limbaj (ex: al surdomuţilor) Reprezintă o traducere directă a

cuvintelor în semne Înţelesul lor este cunoscut de

majoritatea oamenilor Folosite intenţionat pentru a transmite

anumite mesaje

Utilizate când distanţa dintre E şi R este prea mare, când există bruiaj, în cazul necunoaşterii limbii celeilalte persoane

Nu au mereu aceeaşi semnificaţie (diferă de la o cultură la alta)

Ex: „OK” = nimic/0 în Franţa, bani în Japonia, iar în culturile est europene – trimitere sexuală

Însoţesc şi completează mesajul verbal Sunt bine învăţate Suntem doar parţial conştienţi de ele; par

naturale, universale Nu sunt folosiţi independent de mesajul

verbal Implică mişcările mâinilor şi ale braţelor Ex: „Hai să mergem” – mişcarea capului

sau a mâinilor în direcţia de mers

Indică starea afectivă: bucurie, surpriză, tristeţe, oboseală

Ne pot trăda, dar le şi putem controla

Mai puţin dependente de mesajul verbal decât ilustratorii

Mai puţin controlabile decât emblemele

Pot fi neintenţionate (stări emoţionale spontane) sau intenţionate (~teatru)

Menţin şi controlează interacţiunea cu interlocutorii

Sunt cultural determinate Asigură un feedback vorbitorului Când ascultăm nu rămânem pasivi:

dăm din cap, direcţionăm privirea, mişcăm buzele

Ex: „continuă”, „nu cred asta”, „vorbeşte mai tare”

= gesturi stereotipe Apar în condiţii de concentrare sau

tensiune psihică, în spaţii private sau publice

Prin ele ne satisfacem nevoia de confort, ne relaxăm, menţinem comunicarea interpersonală sau exprimăm statusul

Sunt folosite în public doar parţial şi diminuate (nu ne scărpinăm, nu ne suflăm nasul cu putere)

Transmit informaţii vagi, imprecise

Comunicăm emoţiile cu ajutorul feţei Fericire, surprindere, frică, tristeţe,

nervozitate, disgust, contemplare şi interes Albert Mehrabian – 3 tipuri de comunicare

nonverbală: 1. plăcere-neplăcere 2. dominare-supunere 3. excitare (activitate psihică şi vigilenţă mentală)Aceste 3 dimensiuni, combinate diferit acoperă

toate emoţiile şi simţirile pe care le putem percepe

Fiecare dintre cele 3 este comunicată nonverbal în varii moduri

Ex: plăcere = râs, zâmbet, discurs şi gesturi vioaie

dominare = postură relaxată, deţinerea controlului

unei discuţii, voce

puternică, menţinerea spaţiilor

mari

Diferă de la om la om O persoană poate fi adepta comunicării

emoţiilor sau poate fi insensibilă Diferă şi în funcţie de emoţie Unele emoţii pot fi uşor de comunicat

şi decodat, altele nuFericirea – precizie 55-100%Surpriza – precizie 38-86 %Tristeţea – precizie 19-88 %

Aceleaşi expresii faciale pot fi percepute diferit în funcţie de context

Dpdv cultural – natură universală Copiii născuţi orbi au aceleaşi expresii

faciale cu cei văzători (studiu) În unele culturi este permis să îţi arăţi

bucuria sau dizgustul, în altele nu (o poţi face doar în privat)

Funcţiile contactului vizual1. De monitorizare a feedback-ului2. De semnalare a deschiderii canalului

de comunicare – include interacţiunea3. De stabilire a relaţiei sociale 4. De compensare a distanţei fizice

Îi lăsăm pe ceilalţi să îşi păstreze intimitatea

Poate semnala dezinteres Putem bloca stimulii vizuali

pt. a îmbunătăţi celelalte simţuri

Ascultăm muzică cu ochii închişi, ne sărutăm cu ochii închişi

Femeile foloseau Belladonna pt. a-şi dilata pupilele – mai atrăgătoare

Cele cu pupile contractate – reci, egoiste Cele cu pupile dilatate – feminine,

atractive Indică şi gradul emoţional sau de interes Probabil ni se par mai atrăgătoare

persoanele cu pupile dilatate pt. că ne par mai interesante

Funcţii1. Exprimarea sexualităţii - Atingerea – prima formă de interacţiune

sexuală2. Consolare şi suport- Atingerea diferă în funcţie de gradul de

implicare3. Putere şi dominare- Cel cu un statut mai important îl poate

atinge pe cel inferior lui

Diferenţe sexuale

- Femeile primesc mai multe mesaje cutanate decât bărbaţii

- Majoritatea contactelor cutanate sunt permise prietenilor de acelaşi sex

- Diferenţele apar la atingerile din partea mamelor şi a taţilor

Zonele cutanate cel mai des atinse sunt cele ale mâinilor, braţelor, umerilor şi feţei

Femeile agreează mai mult decât bărbaţii contactul cutanat

În urma unui studiu, studenţii americani au raportat de două ori mai multe atingeri decât cei japonezi (atingerea este un tabu pt. ei)

Oamenii din Asia şi Europa de Nord se ating mult mai puţin decât europenii, latino-americanii sau americanii

Joseph DeVito – The Interpersonal Communication Book, cap. “Body communication”, 1986