COMUNICAREA INTERPERSONALA

CURSANT: Panescu Iuliana- Stefania

GRUPA 7, Dambovita

Cuprins:

1.Comunicarea-definitie

2. Tipuri de comunicare

3. Comunicarea interpersonala

4. Bariere in comunicare

5. Feedback-ul in comunicarea interpersonala

6. Sfaturi pentru optimizarea comunicarii cu parintii Bibliografie

M otto „O clasă este înainte de toate un mediu de comunicare” (Jean – Claude Filloux )

1. Ce este comunicarea? (definitie) Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializarii sale. Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata în forma orala sau scrisa si de cel al informatiei non verbale, reprezentata de paralimbaj, miscarile corpului si folosirea spatiului.

2. Tipuri de comunicare

Evoluţia miraculoasă şi continuă a comunicării umane a făcut ca astăzi să existe o amplă tipologie a acesteia, distingându-se numeroase tipuri de comunicare socio-umană. Astfel Adler şi Rodman1 propun mai multe criterii de clasificare a comunicării umane: -după criteriul prezenţei sau absenţei intenţiei explicite de a comunica, distingem comunicare reflexă (spontană, neintenţionată, prin stereotipuri comportamentale, grimase, zâmbet, plâns, interjecţii etc), comunicare purposivă (prin arsenalul lingvistic propriu-zis, dar şi prin mimică, gestică dirijată etc) -după modul specific la care se recurge se pot identifica tipuri şi subtipuri.Un prim tip ar fi comunicarea nonverbală cu cele trei subtipuri ale sale: alternativă ( tam-tam, crestături pe lemn, foc, fum, vestimentaţie, culori etc), preverbală (distanţa, postura, mişcarea, gestica etc), postverbală (desene, figuri, fotografii, reprezentări grafice etc.). Un al doilea tip ar fi reprezentat de comunicare paraverbală ce asociază elementele specifice comunicării verbale cu semne de altă natură: alfabetele MORSE şi BRAILLE, sistemul BLISS pentru surdo-muţi etc. Nu în ultimul rând, vom vorbi despre comunicarea verbală, ale cărei componente sunt : intonaţia, ritmul, ortografia, sunetele şi cuvintele etc -după domeniul sectorial sau domenial privind lucrurile există comunicări specializate: politică, militară, cultural-artistică, religioasă, judiciară, civică, medicală, educaţională, pedagogică, şcolară.3. Comunicarea interpersonala - este cea mai importanta forma de comunicare si cel mai des folosita. Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate. Comunicare interpersonala se refera la comunicarea fata în fata. Acest tip de comunicare este important pentru a te întelege pe tine si pentru a construi relatiile tale cu ceilalti. Pentru a realiza acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza, autocunoastere, autoexpunere cât si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care îngreuneaza procesul comunicarii. Freud considera ca a te autocunoaste, a fi complet onest cu tine însuti constituie un efort uman deosebit deoarece aceasta onestitate cu sine reclama cautare, descoperirea si acceptarea de informatie despre sine si o dorinta de autoperfectionare. În comunicarea didactică vom întâlni ca tipuri de comunicare interpersonală, comunicarea:a. directăb. de grupc. indirectă (mediată)

1 R., Adler, G., Rodman, apud I., Dumitru, D., Ungureanu, Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,

2005, p. 264.

4. Bariere in comunicare

Blocajele comunicării pot avea o asemenea intensitate, încât între informaţia transmisă şi mesajul perceput să existe diferenţe vizibile. Comunicarea ineficientă cauzează singurătate, conflicte, probleme în familie, insatisfacţii profesionale, stres psihologic, boli fizice şi chiar moartea, atunci când comunicarea este complet întreruptă.În raporturile interumane E. Limbos identifică patru tipuri de bariere personale care blochează comunicarea: bariere cauzate de contextul socio-cultural (conflictul de valori şi lipsa cadrelor de referinţa, condiţionarea şi manipularea prin mass-media, prejudecăţile, diferenţele culturale); bariere cauzate de frica endemică (înfruntarea, agresivitatea, principiul competiţiei, rezistenţa la schimbare, lipsa încrederii în sine); bariere cauzate de atitudinile individualiste (comportament egocentric, necunoaşterea propriei persoane, sentimentul de incompetenţă sau ineficienţă, lipsa de obiectivitate şi realism, pasivitate excesivă);bariere referitoare la relaţiile individ-grup (marginalizarea, lipsa deautenticitate, izolare). Leonard Saules considera ca în procesul de comunicare pot interveni:bariere de limbaj (aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane, starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce aude, ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea, dificultăţi de exprimare, etc); bariere de mediu (climat de munca necorespunzator, folosirea de suporturi informaţionale inadecvate, etc); bariere de concepţie (existenta presupunerilor, exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător, concluzii pripite asupra mesajului, lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj). Sidney Shore identifica trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme in realizarea procesului de comunicare: bariere de ordin emoţional (teama de a nu comite greşeli, neîncrederea faţă de superiori, colegi, dificultatea de a schimba modul de gândire, dependenţa excesivă de opiniile altora, etc); bariere de ordin cultural (dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţa, slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile, etc); bariere de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge între cauză şi efect, refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile, îngustarea excesivă a punctului de vedere).

5. Feedback-ul in comunicarea interpersonala

Pentru o bună comunicare, este important să ştim să culegem feedbackul, adică informaţiile care se întorc de la interlocutor, fie prin cuvinte, fie prin intermediul limbajului nonverbal. Feedbackul este reacţia de răspuns care se obţine după ce am trimis un mesaj şi care produce, la rândul său, un alt feedback ş.a.m.d. Feedbackul poate fi considerat un factor de control al comunicării, deoarece permite să verificăm efectul pe care l-au produs mesajele noastre asupra altora. Prin feedback ne exprimăm asentimentul sau dezacordul, acceptarea sau respingerea, înţelegerea sau neînţelegerea, claritatea sau confuzia. Feedbackul pozitiv: este un mesaj de confirmare, în care se aprobă ceea ce a spus celălalt (de exemplu, lauda). Feedbackul negativ: este un mesaj de negare a ceea ce s-a spus (de exemplu, critica).Infirmarea: este o comunicare patologică, pentru că nu ia în considerare ceea ce a spus celălalt. Adesea este transmisă printr-o comunicare nonverbală (de exemplu, prin întoarcerea feţei în altă parte). Modelul circumscris ne aminteşte co-responsabilitatea pe care o avem cu interlocutorul în definirea unei relaţii de comunicare: acest model afirmă că o atitudine de

predominare induce o atitudine de supunere şi adesea chiar de revoltă, dar şi o atitudine pasibilă de a induce exact inversul său. Simetria şi complementaritatea nu sunt poziţii rigide: experimentăm în continuu astfel de situaţii în diverse locaţii, în funcţie de contextul în care comunicăm, căci acesta clarifică ulterior relaţia dintre doi interlocutori: de exemplu o frază rostită la o şedinţă importantă capătă altă importanţă decât atunci când este rostită în alte împrejurări. 6. Sfaturi pentru optimizarea comunicarii cu parintii

Ecaterina Adina Vramas ne sugerează câteva sfaturi pentru o comunicare interpersonală eficienta:

Încercaţi să cunoaşteţi părinţii, ceea ce îi interesează, munca lor, familia lor; Întâmpinaţi întotdeauna părinţii cu blândeţe, faceţi-i să se simtă bine veniţi; Încercaţi să folosiţi sugestiile pe care părinţii vi le-ar putea da . Atunci când ei simt că

ideile le sunt luate în serios, aproape sigur se vor implica mai mult în sprijinirea copilului şi a şcolii;

Gândiţi la părţile bune ale copilului şi menţionaţi părinţilor acele lucruri pe care el le-a făcut bine .

Ascultaţi cu atenţie şi cu interes; Păstraţi-vă mintea deschisă; Arătaţi interlocutorului ( prin mimică ) interesul dumneavoastră pentru ceea ce spune; Ţineţi lecţiile deschise pentru părinţi şi, în general, daţi-le voie să asiste la anumite

lecţii; Implicaţi părinţii la acele lecţii şi activităţi la care vă pot ajuta ( nu numai material ), ci

chiar cu unele informaţii suplimentare, aspecte din sfera lui de pregătire şi activitate socio profesională. Programaţi întâlnirile cu părinţii în şedinţele periodice, astfel încât acestea să fie un moment de colaborare şi de relaxare;

Nu etichetaţi copiii în faţa grupului de părinţi şi nu emiteţi judecăţi de valoare care să-i stânjenească pe unii părinţi;

Fiţi pozitivi, aveţi deschidere către opiniile părinţilor; Nu refuzaţi niciodată dialogul când e vorba de a lua o decizie; Armonizaţi punctele de vedere ale familiei cu ale dumneavoastră şi cu ale

specialiştilor, dacă e nevoie de o avizată; Explicaţi orice decizie aţi luat; Sintetizaţi mereu discuţiile referitoare la luarea unei decizii; Decideţi numai după ce v-aţi sfătuit cu familia; Centraţi-vă deciziile pe o viziune cât mai adecvată despre copil şi căutaţi să aveţi

obiecte comune cu familia; Ce mi-am propus eu a fost optimizarea comunicării în grupuri mici de elevi. Am încercat să realizez cu aceştia exerciţii interactive şi activităţi în cooperare, care au pus problema stabilirii grupurilor de lucru. Au fost activităţi la care gruparea s-a făcut preferenţial, dar de cele mai multe ori am realizat eu grupele sau alegerea s-a făcut aleatoriu. Între colegi am sesizat relaţii de acceptare sau respingere, care pe parcurs s-au modificat. Activitatea comună a generat discuţii, dar când au avut rezultate cooperând au început să se aprecieze între ei. Metodele de lucru în grup vizează un comportament activ şi interactiv. Elevii au devenit mai receptivi, mai curioşi, buni vorbitori, gata să găsească soluţii noi.Voi prezenta câteva tehnici folosite pentru optimizarea relatiilor interpersonale: Tehnica de lucru: Microfonul magic - Tema: „Cine sunt? Cine eşti?”Elevii vor formula întrebări cu ajutorul unui microfon. Elevul care propune întrebările se apropie de un coleg. Întrebările sunt de tipul: „Spune-mi despre tine... Cum te numeşti?, Câţi

ani ai?, Câţi fraţi ai?, Ce culori îţi plac?, Ce desene animate îţi plac?, etc. Celălalt răspunde şi prin procedeul ştafetei se apropie de alt coleg, propunând întrebările sale. Activitatea continuă în dependenţă de numărul colegilor şi diversitatea întrebărilor. Scopul exerciţiului este dezvoltarea abilităţilor de comunicare interpersonală şi socializare a elevilor. Metoda R.A.I. Tema: „Ce se află în clasă?”Elevul numit cu declanşarea jocului aruncă mingea şi formulează o întrebare pentru elevul care o prinde; Elevul răspunde la întrebare, aruncă mingea altui coleg punându-i o altă întrebare.Întrebările sunt legate de obiectele care sunt în clasă şi de rechizitele şcolarului: „Ce se află în faţa clasei şi e mare, neagră? (tabla); „Ce foloseşte elevul pentru a scrie în caiet? (stiloul); „Ce se află în faţa băncilor? (catedra); „Ce se află pe catedră şi are culoarea verde? (catalogul), etc. Exerciţiu de comunicare prin imagini Tema: „Scrisoare fără cuvinte”Elevii trebuie să realizeze în grup o scrisoare de felicitare pentru ziua prietenului lor din grupa dar scrisoarea trebuie realizată doar prin desene, nu cu ajutorul cuvintelor. Ei au desenat împreună: un tort cu lumânări, baloane colorate, un clown, cadouri, o sticlă de suc, mai mulţi copii, o cutie cu bomboane.

Dezvoltarea comunicarea interpersonale se poate realiza si prin folosirea metodelor activ participative-Explozia Stelara, Metoda Palariilor Ganditoare.

Bibliografie: Cursul de formare de formatoriI R., Adler, G., Rodman, apud I., Dumitru, D., Ungureanu, Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti I Vrasmas, Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, 2002, ARAMIS,Internet