Comunicare publicitara este o forma a comunicarii in campul social,alaturi de comunicarea publica,politica sau de masa. Acest tip de comunicare incepe sa se dezvolte odata cu aparitiadiscursului publicitar si a reclamelo Astfel,comunicarea publicitara devine baza unei industrii care,urmarindu-si interesele,de cele mai multe ori financiare,ajunge sa inducaidei,comportamentesau retete ale fericirii ce garanteaza,totodata, accesul in paradisul societatiide consum.Abordarea si explicarea conceptului de publicitate s-a facut din mai multe perspectiveculturale,interpretarea acestor perspective generand o antumita atitudine fata de acest fenomen. Nu putine sunt teoriile expuse in acest domeniu,insa prefer sa le punctez pe cele mai importante:1.teoria persuasiunii clandestine- publicitatea reprezint o form de manipulare, ori nimeninu are dreptul de a manipula. Publicitatea nu manipuleaz doar n formele sale, ci n nsisubstana ei este o persuasiune clandestin. Lucrarea lui Packard prezint o serie de tehnici de persuasiune puse la punct de publicitate cu ajutorul specialitilor n cercetarea motivaiilor,autorul analiznd sub acest aspect campaniile electorale i propaganda politic. Conformautorului, unii ageni de publicitate cred c publicul a devenit foarte sceptic la subiectele dereclam, astfel nct psihicul i comportamentul su nu mai poate fi influenat prin intruziuni iatacuri exterioare; de aceea, pentru a depi nencrederea noastr contient s-a recurs tot mai desn ultimele decenii la atacarea subcontientului.2. .teoria publicitii ca factor de democraie - fr a se confunda cu propaganda, ea presupunecreativitate, originalitate, seducie, chiar dac totul se decide la nivelul suprafeei exterioare.Partidele politice i statul se folosesc de aceast publicitate, publicitatea de serviciu public i deinteres general; este vorba despre semnalizarea rutier, promovarea programelor de protecie a pensionarilor, de asisten social etc. Dincolo de aceste aspecte, publicitatea se dovedete de oimportan decisiv pentru agenii economici, dar fr consecine majore pentru ceilali: putereaei este superficial, frivol, viznd auxiliarul i indiferentul. Aceast teorie, destul de limitat, pare s explice mai degrab incompatibilitatea dintre publicitate i logica totalitar, dect virtuilesale democratice3.teoria funcionalist a lui Merton, care a recunoscut funcia publicitar a comunicrii demas. Teoriile structural-lingvistice se axeaz pe analiza semiologic a mesajului. Limita acesteianalize const n faptul c sunt vizate doar semnificaiile intenionale, neglijndu-se contextulsocio-cultural al comunicrii i rolul activ al receptorului, care decodific mesajul i instituie propriile semnificaii. Jean Baudrillard definete publicitatea drept regina pseudo-evenimentului Definiie. Tipologii. Funcii Noutatea pe care publicitatea o constituie n Romnia alimenteaz numeroase confuzii. Cea mai important dintre ele privete nsi realitatea acoperit de termenul publicitate i de ali termenidin aceeai sfer semantic. Aceasta confuzie are la baza faptul ca limba romana foloseste unsingur termen pentru realitatii diferite,la noi diferentierea dintre Publicity i advertising nefacandu-se. Cu toate acestea literatura de specialitate ofera mai multe definitii cu privire laasertiunea termenului de publicitatepe care il plaseaz n cadrul procesului de marketing. Intermeni clasici ea estearta crerii condiiilor n care cumprtorul se convinge singur scumpere. In ultima perioada insa,vocile specializate se eschiveaza insa sa mai defineasca exact publicitatea. Pornind de la ideea ca publicitatea este un cmp de complexitate ridicat al practicisociale, aici intalnindu-se fenomene i procese care fac obiectul de cercetare al unor disciplinetiinifice de mare tradiie: sociologie, psihologie, mitologie, estetic etc. Aceast complexitateface ca ncercarea de a da O definiie publicitii s fie sortit eecului; nici o definiie neputandcuprinde bogia de caracteristici ale cmpului care ne intereseaz. Cu toatea acestea,marea masaa populatiei intelege prin publicitatea totalitateaactiunilor ce se desfasoara in ideea dezvoltarii pe piata a unui pordus sau serviciu.Astfel,printre metodele folosite n acest scop enumerm: prezentarea direct, reclama, tehnica rspunsului direct, diferitele stimulente de vnzare, etc.Reclama reprezinat activitate (comercial) prin care se urmrete, pe calea publicitii (printiprituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea ctigarea interesului public asupra unor servicii,idei, dorindu-se rspndire de informaii elogioase cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. Pentru a avea succes,reclama are cateva puncte de reper pe care trebuie sa laatinga,urmarind captarea si pastratrae atentiei receptorului,dezvoltarea unui mesaj cu o forta persuasiva si memorabila mare,precum si adecvarea mesajului la publicul-int. De cele mai multe ori targetul caruia vrem sa ne adresam se alege prin selectarea datelor de maxim interes i prin structurarea lor n funcie de specificul de procesare a informaiei de ctre consumatorii int,dar i de mass-media folosite.n funcie de scopul urmrit, deosebim: reclame de lansare a unei poutati pe piata reclame de ntreinere,de fidelizare a clientilor deja existenti reclame de repoziionare, de reorietntare spre un alt segment de piata,de largire a ariei posibililor consumatori.Functionabilitatea publicitatii trebuie privita,atat sub raport culutral,vaizand simbolurile prezente in reclame, cat si sub cel economic,vaizand piata libera. Acesata structuradubla,oferindu-i un caracter dual: pe de o parte, ea are o natur conflictual, datorat competiieidintre mrci, pe de alt parte, ea trebuie s-i gseasc o legitimitate social, s instaureze ocomunicare consensual cu publicul, de unde caracterul ei armonic. De asemenea,caracteruleconomic mai sus mentionat,ce tine de partea financiara a publicitatii este completat si caracterulcultural,implementat prin sistemul de valori,de norme.In genere,reclamele indeplinesc anumite functii ca: funcia de comunicare se urmareste transmiterea anumior informatii, funcia economic (sensibilizarea publicului la preuri i stimularea competitivitii); funcia social (diseminarea rapid a inovaiilor tehnice i a ideilor noi n rndul agenilor economici i a cumprtorilor); funcia politic (consumatorul contientizeaz puterea sa de a influena echilibrul de fore pe pia, prin simplul act de cumprare sau prin presiuni la nivel legislativ); propagand transnaional folosit n campaniile de imagine de ar / grupuri transnaionale); funcia estetic.Componentele reclameiOrice reclama se adreseaza unui aunmit public tinta,pe care inceraca sa il convinga in ceea ce priveste o anumita idee,produs,servici ce serveste scopului propus.Mesajul publicitar trebuie sacontina un argument,destul de plauzibil si convingator,care sa ii induca pe posibili consumatori lacumpararae produsului sau serviciului la care se face reclama. Acesata din urma trebuie sa aibe capacitate persuasiva corelata cu importanta problemei pe care o ridica spre a o rezolva,dar si cu posibilele avantaje oferite in raport cu produsele concurente deja existente.Componenteleargumentarii se leaga de asocierile produsului cu animite stari,sentimente,dar si cu pozitia unicde vanzare a caestuia.Tonul reclamei si stilul de abordare sunt,de asemena doua componenteimportante,la fel ca sititlul ,care trebuie sa atraga atentia si sa dezvolte curiozitateareceptorului,astfel incat acesta sa fie atent la tot spotulpublicitar,la toata reclama. Deasemenea,sloganul ,o alta componenta,trebuie sa construiasa personalitatea produsului,avandcaracter concis,la fel ca si textul informational.Caracteristici i principii ale publicitiin procesul conceperii unei aciuni de publicitate, trebuie s se aib n vedere i s se respecte trei principii de importan capital pentru reuita ei, i anume: Principiul seleciei argumentelor , n virtutea cruia efectul unei aciuni de publicitate estecondiionat de alegerea acelei caracteristici a produsului sau serviciului care se estimeaz ca fiindcea mai frapant, cea mai convingtoare, cea mai memorabil i, n acelai timp, susceptibil de adeclana actul de cumprare; acest principiu pornete de la faptul c orice produs sau serviciu posed o serie de caracteristici, mai mult sau mai puin importante, care pot servi drept argumententr-o aciune publicitar. Principiul convergenei mijloacelor , care impune combinarea armonioas a tuturor mijloacelor posibile pentru a asigura cea mai bun punere n valoare a argumentului publicitar n prealabil selectat; pentru a asigura convergena deplin a aciunii tuturor mijloacelor n scopulstabilit, este necesar ca modalitile de expunere a argumentului publicitar ales s fie adaptate attfiecrui mijloc n parte, ct i publicului vizat de aciunea publicitar. Principiul uniformitii publicitii, care pornete, pe de o parte, de la ideea c publicitatea,n oricare din formele ei, nu poate fi adaptat la specificul i personalitatea fiecrui consumator potenial, iar pe de alt parte, de la faptul c piaa unui produs, a unui serviciu, a unei firme etc.este format att din consumatori tipici, ct i dintr-un numr de consumatori atipici; nconsecin, aciunea de publicitate trebuie conceput n aa fel nct s acioneze asupracategoriilor de consumatori tipici, neglijnd categoria atipicilor.Considerat drept punte de legtur ntre productor, distribuitor i consumator, publicitateaimprim un pronunat caracter ofensiv comunicaiei promoionale a ntreprinderii moderne. Dar,indiferent de modalitatea practic adoptat, aciunile de publicitate trebuie s se conformeze unor cerine specifice, ntre care:decena, care impune ca mesajele publicitare s nu conin nici un fel de afirmaii scrise,orale sau reprezentri vizuale care pot nclca principiile morale ale societii;loialitatea, respectiv conceperea aciunilor de publicitate n aa fel nct s nu se profite dencrederea sau de lipsa de cunoatere a publicului; n aceast privin, niciodat nu trebuie s sespeculeze superstiiile sau sentimentele de team, dimpotriv, se va urmri consolidareancrederii publicului consumator prin coninutul mesajului publicitar;veridicitatea, care reclam evitarea oricror exagerri cu privire la calitile, caracteristicilefuncionale i de utilizare, precum i la avantajele pe care le-ar avea consumatorul n urmafolosirii bunurilor sau serviciilor pentru care se face publicitate.