Asist. dr. Anisoara Pavelea E-mail: anipavelea@yahoo.comOrar consultații: marti 10-12

• Procese individuale- Eul în cogniția socială- Cogniția socială- Atribuirea

- Atitudinea și schimbarea atitudinii

Procese și relații interpersonale- Relații intime- Agresivitatea- Comportamentul prosocial

• Structuri, procese de grup și influență socială - Grupul în psihologia socială- Procese și fenomene de grup- Influența socială

• Procese intergrupuri- Stereotipuri, prejudecăți și discriminare

Comunicare interpersonalăObiectivele comunicării interpersonale (cf. Berne & De Vito):

• Autocunoaşterea, bazată pe autodezvăluire• Cunoaşterea celorlalţi• Stabilirea şi menţinerea de relaţii semnificative cu alte fiinţe umane, în scopul satisfacerii unor

nevoi fundamentale precum solidaritatea, prietenia sau dragostea• Persuadarea interlocutorului, influenţarea sau schimbarea opiniilor, convingerilor, credinţelor,

atitudinilor sau a conduitei acestuia• Ajutorarea semenilor (cognitiv – consiliere, informare, învăţare sau afectiv – consolare, suport

moral) • Jocul şi distracţia (Analiza tranzacţională – Eric Berne – eul părinte, adult şi copil))

Studiile consacrate comunicării interpersonale oferă 3 perspective diferite asupra subiectului:

1. Definiția componențială: evidențiază elementele componente

2. Definiția relațională: comunicarea care se derulează între două persoane care au dezvoltat în prealabil o relație

3. Definiția progresivă: ca final al progresiei de la comunicare impersonală la cea personală/personalizată

Contextul comunicării:

1. Context fizic: poate influența conținutul și forma mesajelor

2. Context socio-psihic: include statusul și relațiile dintre participanți, rolurile jucate, normele societății, caracterul formal sau informal

3. Contextul temporal: timpul zilei, timpul istoric sau succesiunea replicilor în comunicare

Competența comunicativă:

Se dobândește în timp și cuprinde totalitatea cunoștințelor în sfera aspectelor sociale ale comunicării, incluzând:

-date despre rolul tăcerii în comunicare,

-regulile interacțiunii verbale și nonverbale,

-rolul contextului și al audienței în selectarea unei anumite abordări și în determinarea formei și conținutului mesajului.

Zgomotul:

1. Fizic: scris neclar, hârtie șifonată, ochelari de soare

2. Psihic: prejudecăți, presupuneri eronate, lipsa de deschidere în idei etc.

3. Semantic: vocabular tehnic, jargon, semnificații diferite atribuite mesajului, limbi diferite

Barierele de comunicare:

a) la nivelul emitățorului și al receptorului:

- starea emoțională a receptorului - rutina care influențeaza receptivitatea - imaginea de sine sau despre celălalt - caracterizarea diferită a situației de către E și R - lipsa atenției - concluzii grăbite - lipsa de interes - sentimentele și intențiile E și R - emiterea de presupoziții și idei preconcepute

b) la nivel de limbaj:

- sensuri diferite atribuite termenilor, datorate diferențelor în pregătire și experiență - dificultate de exprimare - cuvinte sau expresii confuze

c) la nivelul contextului:

- context fizic necorespunzător - suporți informaționali necorespunzători.

„Eul” în cogniția socială• Există două niveluri de clasificare a categoriilor referitoare la eu, date de: - identitatea

personală (caracteristicile unice pe care le posedă un individ și care-l deosebesc de ceilalți) și - identitatea socială (caracteristicile comune cu ceilalți).

• Conceptul de sine :

- nivelul cognitiv [format din totalitatea informațiilor despre propria persoană, incluzând aici atât informații legate de propria personalitate, aspectele fizice ale propriei persoane, dar și aspectele legate de statutul social (bunuri, poziții sociale etc.)]

- nivelul afectiv (include stima de sine și atitudinile față de sine)- nivelul comportamental

Imaginea de sine este o reprezentare mentală a propriei persoane care include cunoștinţele despre sine, despre abilităţile, comportamentele, emoţiile si valorile individului. Imaginea de sine nu este o structură omogenă. În cadrul său se pot diferenţia mai multe componente:

- eul actual, care se referă la ceea ce individul consideră că este într-un anumit moment al dezvoltării sale

- eul ideal, modul în care o persoană îşi reprezintă mental ceea ce ar dori să fie, dar este în același timp conştientă că nu are în prezent resursele reale să devină

- eul viitor, care exprimă nivelul de expectanţă al individului, ceea ce individul poate deveni în viitor, folosind resursele de care dispune.

Modalități de autocunoaștere:- evaluarea reflectată = reacțiile și evaluările celorlalți constituie un set de informații pe care

oamenii îl folosesc pentru a se cunoaște pe sine- compararea socială (Festinger): în sus (upward) sau în jos (downward)- interiorizarea rolurilor = oamenii achiziționează informații despre sine și prin efectuarea

comportamentelor prescrise de anumite roluri sociale (ex. rolul profesorului)- autopercepția (Bem) = indivizii ajung să își cunoască propriile calități în același mod ca și o altă

persoană din afară care le-ar observa comportamentul sau la fel cum ei înșiși îi judecă pe alții, folosind aceleași procese cognitive

• Teoria autoverificării (Swann, 1983) = indivizii își creează sau caută acele situații sociale care să le confirme ideile pe care le au despre sine

• Managementul impresiilor. Prezentarea sinelui în viaţa socială Indiferent de condiţia lor socială sau fizică, oamenii se străduiesc să obţină din partea

celorlalţi impresiile dorite de ei. Modalităţi de a crea o bună impresie (cf. Iluț):• a te folosi de gloria reflectată a altora (asociere în fapte sau relatări cu persoane sau

evenimente cunoscute)• modestia vs. lauda de sine• intrarea în graţie (a dori să pari plăcut altora) presupune:

• flatarea celorlalţi• a susţine o asemănare în credinţe, atitudini sau comportamente• favoruri sau cadouri• prezentarea într-o lumină favorabilă (inteligent, onest, serios etc.)

• Goffman (The Presentation of Self in Everyday Life, 1959 = viaţa ca o scenă) distinge între:- regiunea din faţă = scena = ceea ce arată spectatorilor; performarea unor roluri după reguli bine

stabilite- regiunea din spate = culisele = gesturi relaxate, uneori nepotrivite, pe care spectatorii nu le văd- situaţii de flagrant delict (ex. Când subiectul bârfei te aude)

• Ex. Un cuplu (la peterceri în public vs. In privat, certuri, comportamente indecente)

• Ex. Actorii/prezentatorii TV (ex. Esca)• Ex. Chelnerii

Oamenii diferă între ei şi în ceea ce priveşte preocuparea pentru impresiile produse de ei. A face impresie bună înseamnă a te conforma normelor particulare pretinse de anumite situaţii (ex. bancuri la un chef, dans, glume, flirt vs. comportament retras, sobru, la o înmormântare).

• Promovarea de sine se referă la modalitatea prin care un individ poate transmite celorlalţi informaţii pozitive despre propria persoană şi presupune:

• a spune lucruri bune despre propria persoană• a realiza acţiuni vizibile pentru ceilalţi sau• a folosi indicatori fizici exteriori (spaţiul de locuit, birou, haine, maşină etc.)

• Ex. medic: se comportă atent cu pacienţii, are rezultate ştiinţifice notabile, are diplome înrămate, are un birou spaţios, aparatură de ultimă generaţie, maşină performantă).

• Autohandicaparea = procesul prin care indivizii încearcă să menţină o imagine a sinelui pozitivă în ochii celorlalţi în situaţiile când se confruntă cu insuccese sau prestaţii slabe.Întâlnim două versiuni ale autohandicapării:

- Autohandicaparea comportamentală = oamenii invocă handicapuri exterioare şi trecătoare (ex. oboseala, neatenţia etc.)

- Autohandicaparea prin prisma personalităţii proprii (handicapuri autoraportate, precum: anxietate, ruşine, boală, absenţa competenţelor etc.)

• Motivaţia şi performanţa sinelui • Eficacitatea de sine = concepţia şi evaluarea individului cu privire la abilităţile sale, dacă

este în stare sau nu să rezolve anumite sarcini, să-şi atingă scopurile propuse, să înfrunte şi să depăşească anumite dificultăţi şi obstacole → Dacă vrei, poţi!

- Încrederea în eficacitatea proprie diferă de la o persoană la alta şi de la o situaţie la alta (ex. poţi crede că vei promova un examen, dar nu şi că vei obţine slujba dorită)

- Împletirea factorilor genetic-ereditari (nature) cu cei socializanţi – educativi (nurture).- Percepţia eficacităţii de sine duce la creşterea performanţelor (încrederea în sine).- Feed-back-urile pozitive cresc/sporesc sentimentul eficacităţii.

Bibliografie:

• Joseph DeVito – Human Communication – the Basic Course, New York: Harper & Row, pp.12-14• Adrian Neculau (2004). Manual de psihologie socială, Iași: Polirom, pp. 86-100• Mihai Dinu – Fundamentele comunicării interpersonale, All, 2008, pp.34-37• Simona Ştefănescu – Sociologia comunicării, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009, pp. 144-

145, 147-150• Petru Iluţ - – Psihologie socială şi sociopsihologie, Polirom, 2009, pp.• Erving Goffman (2007). Viața cotidiană ca spectacol, București: comunicare.ro• Saul Kassim, Steven Fein şi Hazel Rose Markus (2011). Social Psychology, Wadsforth, cap.3, pp.

55-100 • Sharon Brehm, Saul Kassim şi Steven Fein (2002). Social Psychology, Boston: Houghton Mifflin

Company, pp. 52-178• Ioan Radu, Petru Iluţ, Liviu Matei - Psihologie socială, Editura Exe, Cluj Napoca, 1994, pp.

• Cogniția în psihologie• Cogniția în psihologia socială• Ce este dincolo de cogniție?