COMPUSI LIPIDICI PLASMATICI

Plasma vehiculeaza cantitati importante de lipide endogene si exogene, ale caror concentratii sunt influentate de factori nutritionali, metabolici sau hormonali.

Lipidele plasmatice sufera variatii diurne foarte pronuntate si din acest motiv momentul recoltarii sangelui este foarte important. Se considera ca analizele efectuate dupa 12-14 ore de la ultima masa au cea mai buna valoare diagnostica. La un subiect normal epurarea sangelui de chilomicroni este cvasicompleta dupa acest interval, iar trigliceridele prezente in ser in acest moment sunt numai de origine endogena: ele provin din sinteza hepatica si sunt transportate sub forna de pre-β-lipoproteine.Concentratiile colesterolului si fosfolipidelor sufera variatii diurne mai putin accentuate. Acizii grasi liberi au timpi de injumatatire mici si in 24 ore sufera fluctuatii foarte ample in functie de diversi factori. Problema majora pe care o ridica transportul in plasma si limfa al diferitelor lipide este reprezentata de hidrofobicitatea acestor compusi. Solutia care a fost gasita de-a lungul evolutiei filogenetice a fost reprezentata de organizarea lipidelor sub forma particulelor lipoproteice. In aceasta forma compusii lipidici pot fi transportati intr-un mediu apos. Particulele lipoproteice sunt agregate alcatuite dintr-o regiune centrala ce contine lipide hidrofobe (triacilgiceroli si colesterol esterificat) si o regiune periferica ce contine lipide cu caracter amfipat (fosfolipide si clesterol liber). In stratul extern moleculele amfipate sunt orientate cu regiunea hidrofoba spre miezul particulei si cu regiunea hidrofila spre mediul apos. Proteinele din structura particulelor lipoproteice se numesc apolipoproteine (apoproteine).Analiza lipidelor plasmatice vizeaza doua aspecte:- dozarea lipidelor totale (lipemia) si a diferitelor fractii de lipide (trigliceride, fosfolipide, colesterol, acizi grasi liberi).- separarea si determinarea proportiilor diferitelor fractii lipoproteice (lipidograma).

Concentratia lipidelor totale si a fractiunilor lipidice la un adult sanatos sunt indicate in tabelul urmator:

Fractiunea lipidica mg/dlLipide totale 600-700Trigliceride 50-150

Colesterol total 150-220Colesterol liber 40-50

Fosfolipide totale 160-260Acizi grasi liberi 5-25

Acizii grasi liberi se numesc astfel deoarece circula in forma neesterificata. In realitate ei nu sunt “liberi”, ci in plasma sunt transportati de albumina serica. Acest fapt este impus de caracterul amfipat al acestor compusi. Daca ar circula in plasma in forma libera, acizii grasi ar functiona asemanator unor detergenti, inducand hemoliza intravasculara. Concentratia fractiei de acizi grasi liberi creste consecutiv consumului de metilxantine

(cafeina, teofilina, teobromina) datorita stimularii activitatii lipazei hormon sensibile din adipocite.

Fosfolipidele sunt lipide cu caracter amfipatic, componente principale ale membranelor celulare. Circula in sange sub forma de lipoproteine. Fosfolipidele serice sufera modificari moderate in diverse hiperlipoproteinemii. Sunt insa crecute substantial in obstructia biliara extra- si intrahepatica, impreuna cu colesterolul. Fosfolipidele au actiune detergenta puternica, iar serul care cuprinde un exces de fosfolipide ramane clar chiar atunci cand trigliceriemia este foarte cresuta.

Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi. Sunt lipide hidrofobe care se depoziteaza in tesutul adipos. Trigliceridele exogene, din alimente ajung in plasma sub forma de chilomicroni. Cele endogene sintetizate in ficat sunt exportate in plasma sub forma de VLDL.

Colesterolul seric cuprinde o fractie libera, neesterificata (22-30%) si una esterificata (70-78%). Colesterolul esterificat se gaseste in miezul particulelor lipoproteice, in timp ce colesterolul liber este localizat la periferia acestora. Proportia de colesterol esterificat al lipoproteinelor descreste in ordinea: LDL>HDL>IDL>VLDL, succesiune ce este valabila si in cazul proportiei de colesterol total.Colesterolul seric are o dubla origine: - exogena/ alimentara – proportia de colesterol care se absoarbe depinde de cantitatea de colesterol ingerata si de continutul de trigliceride al dietei, acestea favorizand absortia colesterolului;- endogena – se refera la colesterolul sintetizat de novo in organism plecand de la acetil-CoA (aproximativ 1-2 game / zi); sediul principal al sintezei de colesterol este ficatul (colesterolul mai este produs in intestin, glandele corticosuprarenale, ovare, testicule, piele).

Lipoproteinele serice reprezinta forma de transport a lipidelor in circulatia sangvina si limfatica. Separarea fractiilor lipoproteice se face prin centrifugare in gradient de densitate sau prin electoforeza. In ordinea cresterii densitatii lor acestea sunt: chilomicronii (CH), lipoproteinele cu densitate foarte mica (VLDL), lipoproteinele cu densitate mica (LDL), lipoproteinele cu densitate mare (HDL). Densitatea lipoproteinelor este direct proportionala cu continutul lor in proteine (vezi tabel).

CH VLDL LDL HDLDistributia N pe

lipidograma0% 10-19% 52-59% 25-35%

Lipide (%) 98-99% 90% 75% 50%Lipide

dominanteTrigliceride (exogene)

Trigliceride (endogene)

ColesterolFosfolipide

FosfolipideColesterol

Proteine (%) 1-2% 10% 25% 50%Apoproteina caracteristica

B48 B100 B100 A

In functie de mobilitatea electroforetica lipoproteinele se clasifica in: pre-β-lipoproteine (corespunzatoare VLDL), β-lipoproteine (corespunzatoare LDL), α-lipoproteine (corespunzatoare HDL).

HDL-colesterolul reprezinta fractiunea de “colesterol bun/benefic”, fiind un factor antiaterogen, deoarece transporta colesterolul de la tesuturile extrahepatice catre ficat si tesuturile steroidogene (corticosuprarenale, testicule, ovare). La nivel hepatic, colesterolul adus de catre particulele HDL va fi transformat in acizi biliari, in timp ce in tesuturile steroidogene colesterolul va fi utilizat la sinteza de homoni steroizi. Nivelul seric mai crescut la femei decat la barbati poate fi una din explicatiile frecventei mai mari a aterosclerozei la barbati comparativ cu femeile. Din studiile epidemiologice reiese ca valorile HDL- colesterolului mai mici de 35 mg/dl pentru barbati si 45 mg/ dl pentru femei sunt asociate cu risc crescut de boala coronariana. Valori peste 55 mg/dl pentru barbati si 65 mg/ dl pentru femei sunt considerate ca avand rol protector pentru boala cardiovasculara.

LDL-colesterolul reprezinta fractiunea de “colesterol rau/ malefic”, fiind un factor proaterogen, deoarece transporta colesterolul de la ficat spre tesuturile extrahepatie, favorizand supraincarcarea acestora cu colesterol. Receptorii pentru LDL din tesuturile extrahepatice functioneaza maximal la o concentratie a LDL- colesterolului de numai 25mg/100ml, care este mult mai mica decat valoarea fiziologica (150-190mg/100ml). Aceasta caracteristica a receptorilor LDL explica incidenta crescuta a aterosclerozei la om.Dozarea LDL-colesterolului se poate face prin metode experimentale complicate si costisitoare, motiv pentru care acestea nu pot fi utilizate in laboaratoarele clinice in mod curent, astfel concentratia LDL-colesterolului este calculata pe baza formulei lui Friedewald:

LDL-colesterol = Colesterol total- (HDL-colesterol+ Trigliceridemie/5)

Termenul trigliceridemie/5 ofera o aproximare a concentratiei de colesterol din particulele VLDL. Cand concentratia de trigliceride depaseste 400mg/dl formula lui Friedewald nu mai poate fi aplicata.

Electroforeza lipoproteinelor

Separarea electroforetica a lipoproteinelor se bazeaza pe sarcina electrica diferita a acestora, care este dependenta de raportul proteine/lipide. Rezolutia separarii este insa conditionata de natura suportului electroforetic utilizat. Daca se foloseste acetat de celuloa se obtin doar doua benzi: α (HDL) si β (VLDL,LDL), dar daca se lucreaza cu gel de agaroza se obtin 3 benzi: α (HDL), β (LDL) si pre-β (VLDL). Se poate lucra si pe gel de poliacrilamida, aceasta tehnica avand urmatoarele avantaje: (i) separare neta intre VLDL si LDL, (ii) evidentierea Lp (a), o lipoproteina anormala considerata factor de risc independent pentru dezvoltarea aterosclerozei premature si (iii) evidentierea IDL. Dupa ce s-a realizat migrarea probei se efectueaza o colorare cu Sudan black (un colorant

specific pentru lipoproteine), apoi se densitometreaza lipidograma si se traseaza curba de densitate optica. Fractiunile lipoproteice lipoproteice cuprinse intr-o lipidograma normala sunt, in ordinea crescatoare a vitezei de migrare, urmatoarele:- chilomicronii (0%), care raman la origine intrucat aceste particule nu migreaza in camp electric- pre-β-lipoproteinele (10-19%), corespund lipoproteinelor cu densitate foarte mica (VLDL)- β-lipoproteinele (52-59%), corespund lipoproteinelor cu densitate mica (LDL)- α-lipoproteinele (25-35%), corespund lipoproteinelor cu desitate mare (HDL)

Modificari patologice ale lipidogramei

Modificarea concentratiei lipidelor plasmatice sau a raporturilor dintre diversele fractiuni lipoproteice poarta denumirea de dislipidemie sau dislipoproteinemie. Sunt descrise hipolipoproteinemii, cu o incidenta foarte scazuta, precum si hiperlipoproteinemii, cu o incidenta mult mai mare. Atat hipo-, cat si hiperlipoproteinemiile pot fi primare, cu determinism genetic (hipolipoproteinemii primare – abetalipoproteinemia familiala, hipoalfalipoproteinemia familiala, boala Tangier, deficitul familial de LCAT; hiperlipoproteinemii primare – hipercolesterolemia familiala, hipertrigliceridemia familiala) sau secundare, consecutive altor patologii (hiperlipoproteinemii secundare in diabet zaharat, hipotiroidism, insuficienta renala cronica, alcoolism, obezitate).