Ministerul Sănătăţii Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ‚Nicolae Testemiţanu’

Facultatea : Stomatologie

Catedra:Chirurgie OMF

Tema: Complicațiile inflamatorii ale erupției dinților de minte

Profesor: Hîţu Dumitru

Studentul: Bejenari Igor,anul 3

Sarcinile lucrării

1. Descifrarea noțiunii de complicație de erupție a dinților de minte și condițiile apariției lor

2. Prezentarea varietăților de accidente provocate de erupția dintelui 8

3. Stabilirea etiopatogeniei pericoronaritelor

4. Elucidarea tabloului clinic al complicațiilor de erupție ale dintelui

5. Metodele de tratament și profilaxia complicațiilor erupției dintelui 8

Chișinău 2010

Accidentele de erupție ale dinților de minte- reprezintă orice dereglare de natura infecțioasă sau

psiho-emoțională, fiziologică care apare ca rezultat al modificării direcției de proliferare a dintelui din

alveolă , precum și a posibilelor malpoziții ereditare.

Conform datelor statistice cel mai des complicațiile respective antrenează arcada inferioară,fiind provocate

de dinții 3.8ș 4.8.

Se întîlnesc mai frecvent intre 17 și 25 de ani , dar ele pot fi semnalate la orice vârstă, începând cu 15-16

ani,vârstă spre care tinde să erupă molarul 3.

Condițiile de apariție ale accidentelor de erupție

Condițiile filogenetice: creșterea constantă a activității cerebrale a omului care a dus la majorarea cutiei

craniene în detrementul maxilarelor; prepararea actuală a alimentelor care a dus la diminuarea rolului de

masticație al dinților.Astfel se explică tendința filogenetică de dispariție a unor dinți.

Condiții ontogenetice: modificarea direcției de orientare fiziologice a molarului de minte,care reprezintă

direcția gubernaculumului dentis( de jos în sus și dinainte înapoi), modificarea curbei de redresare

Capdepond.

Condiții anatomice: insuficiența de spațiu retromolar ca urmare a diminuării dezvoltării mandibulei în

filogeneză; independența genetică între dimensiunile maxilarelor și cele ale dinților(moștenirea dinților și a

dimens.maxil.de la părinți diferiți); rezistența tesuturilor osos și gingival înaltă

Patogenia

Factorii favorizanți

1. Poziția molarului de minte în structura osoasă

2. Raportul foarte apropiat cu molarul 2

3. Capișonul mucos care acoperă dintele pînă la erupția sa

Factorii determinanți

Factorul esențial este cel septic care poate provoca inflamația pe două căi:

1. Endogenă-pe cale sanguină de la un oarecare focar inflamator din organism;

2. Directă-prin deschiderea sacului folicular în mediul septic bucal , de la un proces septic periapical

sau periodontal al molarului 2 sau după o alveolită postextracțională a acestuia.

Clasificarea accidentelor de erupție

Accidente septice

Accidente nervoase

Accidente mecanice

Accidente trofice

Accidente tumorale

Accidente și complicații de ordin general

Complicațiile septice

Complicațiile părților moi cu caracter localizat:

1. Abcesul migrator(buccinato-maxilar)-colecție purulentă situată la distanță de cauză , în vestibulul

inferior sau obraz, la nivelul premolarilor.

2. Abcesul lojii sublinguale-rezultă prin migrarea puroiului de la nivelul sacului pericoronar înainte și

înăuntru deasupra milohiodianului,pînă la loja sublinguală

3. Abcesul lojii submandibulare-puroiul migrează în același sens ca și în cazul precedent dar sub

milohioidian

4. Abcesul lojii maseterice-difuzia puroiului înapoi și în exterior ,în imediata apropiere a osului spre

maseter

5. Abcesele parafaringiene (periamigdaliene,subamoigdaliene,ale pilierului anterior)

Ele iau naștere prin migrarea puroiului în sus,înăuntru și înapoi,ajungând în țesutul celular dintre

constrictorul faringian superior și mucoasa pilierelor și ale amigdalelor.

Caracteristic pentru ele este tumefacția edematoasă considerabilă a vălului , însoțită de durere vie , trismus

și disfagie . Evoluția spontană a supurației este spre o colecție superficializată care se deschide spontan la

nivelul pilierului anterior

Complicații septice difuze ale părților moi

Ele apar în două circumstanțe deosebite:

1. Pe un organ tratat , de obicei cu o depresie imunitară scăzută;

2. În urma tratamentelor antibiotice greșite

Ele pot antrena două forme:

1. Flegmonul difuz al planșeului bucal

2. Flegmonul difuz hemifacial

Debutul este acut ,însoțit de durere și temperatură ridicată,apoi în regiunea maseterică se observă instalarea

unui placard de consistență dură , mamelonată, lemnoasă.Pielea este de culoare roșie închisă ,durerile sunt

intense,evoluția este de lungă durată.

Complicații osoase

Aceste complicații se întîlnesc rar , dar apar ca urmare a folosirii antibioticelor. După Bordais, difuzarea

infecție de la sacul pericoronar la os are loc prin:

• prin infiltrație bacteriană periosoasă,apoi osoasă perimaxilară;

• prin difuzarea puroiului din sacul pericoronar dea lungul ligamentului alveolo-dentar al rădăcinilor,

de unde se infiltrează în pereții osoși alveolari;

• pe cale directă , de la sacul pericoronar la os

Infecțiile osului mandibular generate de pericoronarite sunt: osteita și osteomielita, osteita hiperestozantă

sau hipertrofiantă.

Complicații septice la distanță

Tromboflebita sinusului cavernos – este un accident relativ rar, apare mai frecvent în legătură cu supurația

spațiului infratemporal.

Complicațiile pulmonare- reprezintă consecința aspirației din cavitatea bucală a conținutului septic ce-și are

originea în pericoronarita supurată. Flora microbiană este reprezentată de germeni anaerobi, fuzospiralare ,

care pot provoca pneumonii grave sau sau chiar gangrene pulmonare.

Complicații generale- apar prin vehicularea sanguină a germenilor microbieni , producînd: septicemii sau

septicopiemii, endocardite, nefrite , uveite(inflamarea ochiului).

Complicații nervoase

Aceste complicații sunt foarte variate și se extind pe toată gama funcțională a fibrelor nervoase.

Tulburări motorii: contracturi ale musculaturii faciale(ticuri); trismus, spasme ale buzelor, paralizii faciale.

Tulburări senzitive:

1. durerea

2. algii faciale cu caracter de nevralgii simptomatice

3. algii asociate cu tulburări vasomotorii reflexe

4. nevralgii dentare și otice

5. sinalgii dentodentare și cutanate

6. deficite de sensibilitate, sialoree,xerostomie.

Complicații mecanice

Aceste accidente sunt determinate de erupția în poziții vicioase a molarului de minte sau de incluzia sa în

poziții anormale.

Ulcerații jugale sau linguale- apar frecvent cînd dintele erupe în vestibulo sau oropoziție.

Carii ale molarului 2 – prin presiunea exercitată pe fața distală a sa de către coroana molarului de minte;

Resorbții radiculare ale molarului 2- prin același mecanism;

Deplasări dentare- în cadrul arcadei , prin înghesuirea consecutivă presiunii dinapoi-înainte exercitată de

molarul 3 în erupție;

Tulburări de ocluzie.

Complicații trofice

Această categorie de complicații este reprezentată de gingivostomatita odontiazică.

Anatomopatologic aceasta prezintă stadiile: gingivostomatita eritematoasă, ulceroasă, ulcero-membranoasă.

În stadiul întîi mucoasa gingivală este roșie , edemațiată , cu papilele interdentare turgescente , sîngerânde și

decolate.

În următoarea fază se accentuiază fenomenele de ulcerație ale papilelor interdentare , sîngerarea apare la cea

mai mică atingere,reacția ganglionară este pozitivă. Se accentuează fenomenele locale , apar

pseudomembrane.

Starea generală se alterează , crește temperatura, inapetență, durere la masticație.

Localizarea stomatitei odontiazice este caracteristică:

în jurul molarului de minte, cu intensitate maximă la acest nivel. Leziunile se întind în vestibul spre

anterior , spre regiunea canină sau chiar dincolo de ea. Ele pot apărea și pe mucoasa obrazului sau limbii ,

de aceea și parte cu dintele , dar de o intensitate mult mai redusă față de cel din jurul dintelui.

Gingivostomatita odontiazică se mai poate dezvolta pe un burjon de consistență fermă în zona retromolară.

Deseori gingivostomatita se extinde înapoi și medial spre vălul palatin și amigdala de partea

reactivă,determinînd angina Vincent.

Tratamentul este cel al stomatitei generale: tratament local și general medicamentos , urmat de cel radical-

extracția dintelui.

Complicații tumorale- chisturi foliculare, marginale,keratochisturi, adamantinoame.

Pericoronarita - reprezintă inflamația țesuturilor moi pericoronare.

Reprezintă cea mai frecventă și cea mai importantă complicație a erupției molarului de minte.

Are la origine impulsul de erupție a molarului de minte , care , în ascensiunea sa pune în tensiune capișonul

de mucoasă pe care îl fisurează ți traumatismul ocluzal al antagonistului , la care se adaugă infecția din

mediul bucal

Pătrunderea infecției în sacul folicular se face cel mai des consecutiv , prin desprinderea capișonului de fața

distală a molarului 2. Flora microbiană e reprezentată de streptococi, stafilococi , fuzobacterii

Clasificarea pericoronaritelor

Pericoronarita acută

• congestivă

• supurativă

Pericoronarita cronică

Pericoronarita congestivă

Clinic:

• Semne subiective- senzație de tensiune locală, ulterior jenă dureroasă înapoia molarului 2, care

treptat se intensifică la vorbire și apoi la masticație, dureri iradiante în regiunea auriculară.

• Semne obiective- congestia și edemațierea mucoasei situate distal de molarul 2 , pe suprafața

mucoasei se pot observa amprentele antagonistului, secreție sero-sanguinolentă sub capișon,redusă

cantitativ.

• Starea generală- poate fi ușor alterată cu indispoziție, subfebrilitate, fatigabilitate.

Evoluția- procesul poate evolua spre pericoronarita supurată.

Tratamentul pericoronaritei congestive

Tratamentul medicamentos : se practică tratamentul local antiinflamator și antiinfecțios. Spălături locale cu

ser fiziologic călduț sau cu una din soluțiile antiseptice recomandate care sunt proiectate cu o ușoară

presiune cu seringa sau spray-uri.Se mai practică o ușoară badijonare a capișonului cu soluții clorură de zinc

10-20% sau nitrat de argint 10%. Unii recomandă badijonarea cu acid tricloracetic.Acestui tratament local i

se mai adaugă tratament fizioterapeutic, ultrasonor, diatermie.

Tratamentul cu antibiotice nu este recomandat. Tratament adjuvant cu vaccinuri nespecifice ,

vitaminoterapie( A,C,B).

Tratamentul chirurgical

Tratamentul conservativ(decapișonarea):

• anestezia infiltrativă sau de contact ; incizia care circumscrie coroana molarului 3 , plecând din

unghiul disto-oral al molarului 2 spre posterior și întorându-se distal de dintele în cauză, urmând un

traiect spre unghiul disto-vestibular al molarului 2.

• îndepărtarea capișonului mucos cu o pensă

• tamponarea plăgii cu o meșă iodoformată

• cauterizarea plăgii postoperator

Tratamentul chirurgical radical – extracția dintelui cauzal se face după tehnica similară ca la incluzia

dentară.

Pericoronarita supurativă

Clinic:

• Semne subiective-dureri vii în zona molarului de minte, durerile au un caracter pulsatil și iradiază

de-a lungul mandibulei , în ureche, regiunea temporală sau pterigoidiană, dificultăți masticatorii și

diafgii.

• Semne obiective:

1. Exoorar – la inspecție putem constata la început un edem care apoi se însoțește de congestia

tegumentelor periangulomandibular, la palpare se atestă mărirea ganglionilor limfatici, trismus

2. Endoorar- examenul se face dificil ca cauză a trismusului , edem și congestia capișonului mucos, a

mucoasei din jur, la palpare se atestă o sensibilitate variabilă, sub capișon se atestă o secreție

purulentă.

Starea generală

La început starea generală a pacientului este destul de satisfăcătoare , dar pe parcurs se alterează:

febră până la 38,5-40 grade Celsius, puls accelerat , tensiunea arterială ridicată, dificultăți în alimentație,

salivație reflexă, agitație, oboseală, insomnii.

Tratamentul medicamentos

Acest act se realizează cu aceleași preparate ca și la tratamentul pericoronaritei congestive , cărora li se

adaugă clătituri de mai multe ori pe zi cu ser fiziologic călduț sau cu soluții slab alcaline, tratament

antibiotic.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul conservativ- prevede etapele de drenaj a sacului pericoronar care se face prin ridicarea

capișonului cu o pensă, urmată de spălături cu sol. antiseptice. În alte cazuri se practică drenajul prin incizia

capișonului pericoronar cu tehnica elucidată la tratamentul conservativ chirurgical al pericoronaritei

congestive.

Tratamentul radical- se realizează când dintele nu se pretează la un tratament chirurgical conservativ și

constă în extracția dintelui cauzal