Complexul Agroindustrial al Republicii Moldova

1. Concept de Complex Agroindustrial. Sferele CAI2. Descrierea ramurilor CAI.

1. Concept de Complex Agroindustrial. Sferele CAI

Cuvîntul agricultură în interpretare strict toponimică semnifică cultivarea pământului (provine din asocierea latinescului ager = câmp, cu latinescul colere = a cultiva). Acest sens restictiv continuă să fie utilizat de istorici şi etnografi, fapt care reduce ramura economică a agriculturii numai la activitatea de cultivare a plantelor, deşi dicţionarele precizează corect că agricultura are două mari diviziuni: cultura plantelor (inclusiv exploatarea suprafeţelor acoperite de păşuni şi fâneţe) şi creşterea animalelor.

Pe lângă termenul de agricultură se utilizează termenul de sector agroalimentar. Agroalimentarul, - desemnează un ansamblu de activităţi economice care

înglobează: producţia agricolă destinată consumului uman, prelucrarea; comercializarea produselor agricole aprovizionarea exploataţiilor agricole cu produse (factori de producţie – ingrăşăminte, pesticide, maşini, utilaje etc.) şi servicii (consultanţă tehnică şi economică, executarea diverselor lucrări agricole etc.).

Cu alte cuvinte “agroalimentarul”, desemnează spaţiul economic “post-recoltă” în care produsele agricole “brute” sunt transformate în produse alimentare şi distribuite consumatorilor finali şi, spaţiul economic “ante-recoltă” care cuprinde activităţi economice din amontele agriculturii legate de furnizarea de bunuri şi servicii intermediare necesare agricultorilor numite generic “agrofurnituri”, (fabricarea şi distribuirea îngrăşămintelor chimice, pesticidelor, materialelor, energiei, combustibililor, tractoarelor, maşinilor şi utilajelor agricole şi de industrializare a produselor agricole etc.

În afara sectoarelor de activitate menţionate mai sus, agroalimentarul înglobează de asemenea şi activităţile agricole şi industriale care nu produc produse alimentare cum ar fi: producţia de alcool destinată diferitelor industrii sau producţia de textile (lână şi produse din lână, bumbac şi produse din bumbac, in, mătase naturală etc). Întrucât aceste produse nu sunt destinate consumului alimentar, literatura de specialitate foloseşte de un concept mai larg, şi anume cel de “sistem agroindustrial”, care cuprinde toate activităţile economice din agricultură, care transformă şi comercializează produsele agricole alimentare şi nealimentare.

Pe baza separării anumitor tipuri de activităţi; industriale şi agricole s-a format sistemul producţiei agroindustriale participanţii căror sunt uniţi între ei şi au una şi aceiaşi idee finală, în baza cărora s-a format Complexul Agroindustrial (CAI).Complexul Agroindustrial este compus dintr-o totalitate de ramuri a Economiei Naţionale integrate pe o sarcină generală – asigurarea ţării cu produse alimentare. CAI este compus din ramuri care se specializează la producerea, prelucrarea şi realizarea producţiei agricole, producerea mijloacelor de producţie pentru agricultură şi deservirea ei.Din componenţa CAI fac parte:• producţia agricolă propriu-zisă bazată pe proprietatea funciară, utilizarea forţei de muncă în spaţiul rural;• unităţile industriale care prelucrează materia primă agricolă, o ambalează şi o prezintă ca marfă pentru desfacerea pe piaţă;

• structurile ce se ocupă de colectarea, păstrarea şi realizarea producţiei agroindustriale;• un grup de ramuri ale industriei ce furnizează agriculturii mijloace de producţie şi asigură deservirea tehnică şi tehnologică a ei.Scopul final al CAI constă in satisfacerea necesităţilor in produse agroalimentare ale populaţiei şi asigurarea cu materii prime agricole diferite ramuri industriale: alimentară, uşoară, farmaceutică, chimică etc.

CAI se împarte în trei sfere:1. I sferă este compusă din ramurile ce asigură CAI cu mijloace de producţie (industria

de tractoare şi maşini,);2. II sferă include agricultura şi gospodăria forestieră;3. III sferă este formată din ramurile ce asigură, colectarea, prelucrarea şi transportarea

produselor agricole la consumator.Procesul de producere se finalizează în sfera a treia. De dezvoltarea ramurilor din sfera I depinde şi eficienţa activităţilor sferelor II şi III. La rîndul său sfera III nu poate funcţiona fără sfera II Şi I. Ca urmare rezultă că toate sferele CAI sunt legate reciproc între ele şi orientate spre un rezultat final.

OBIECTIVELE STRATEGICE DE DEZVOLTARE DURABILĂ ALE SECTORULUI AGROINDUSTRIAL:

Asigurarea suficienţei alimentare a ţării

Adaptarea standardelor cu cele ale UE şi asigurarea inofensivităţii alimentare. O atenţie deosebită va fi acordată reglementării conţinutului de reziduuri, pesticide şi alte elemente toxice în produsele agroalimentare, inclusiv produsele de origine animală, fiind ultima (înainte de consum final) etapă de control al calităţii produselor consumabile.

Sporirea competitivităţii sectorului agroindustrial. Realizarea acestui obiectiv are menirea de a promova investiţiile, prin prisma realizării progresului tehnico-ştiinţific, reducerii costurilor de producţie, raţionalizării proceselor productive, dar şi prin intermediul respectării standardelor UE şi altor standarde semnificative necesare întru sporirea competitivităţii produselor moldoveneşti.

Sporirea continuă a calităţii vieţii populaţiei în mediul rural

Conservarea calităţii solului – mijlocul principal de producţie agricolă

Ridicarea productivităţii prin sporirea investiţiilor şi inovaţiilor în sector Dezvoltarea pieţei agricole. Dezvoltarea infrastructurii de piaţă şi îmbunătăţirea

canalelor de distribuţie.

2. Descrierea ramurilor CAI.

  Sectorul agrar a fost şi rămîne a fi, tradiţional,  pilonul de bază al economiei naţionale, contribuţia lui în crearea  PIB-ului în ultimii 5 ani fiind de circa 15 la sută, iar, în ansamblu cu industria de prelucrare a materiei prime agricole, contribuie cu peste 30 la sută la crearea PIB-ului şi constituie aproximativ 50 la sută din volumul total al exporturilor. În sector sunt antrenate peste 33 la sută din forţa de muncă a ţării.

  Suprafaţa totală a terenurilor agricole la data de 01.01.2009 constituia 2506,2 mii ha sau 74,0 la sută din suprafaţa totală a terenurilor Moldovei, inclusiv teren arabil – 1821,7 mii ha şi plantaţii multianuale – 302,8 mii ha. Aproximativ 75-78 la sută din întreaga suprafaţă a terenurilor agricole o constituie cerno ziomul (solul negru). Cernoziomul raioanelor de nord ale Moldovei a fost declarat sol standard la Tîrgul Internaţional din Paris în anul 1893.

Structura terenurilor destinate agriculturii,după formele organizatorico-juridice (% din suprafaţa totală)

 

  Din suprafaţa totală a terenurilor agricole, circa 40 la sută revin societăţilor cu răspundere limitată, 37 la sută - gospodăriilor ţărăneşti şi de fermieri, 10 la sută - altor forme de proprietate, 10 la sută - coopera- tivelor de producţie şi 3,0 la sută societăţilor pe acţiuni.

  Potrivit prevederilor legislaţiei  în vigoare (Legea nr.198-XV din 15 mai 2003, cu privire la arenda în agricultură), investitorii străini au posibilitatea să arendeze terenurile agricole pe o perioadă de pînă la 30 ani, aceasta fiind utilizată pe larg de către investitorii germani, bulgari şi alţii. Economia agrară a Moldovei are patru avantaje mari general recunoscute.

  Primul: datorită poziţiei geografice şi climei favorabile, pot fi crescute legume timpurii, oferind Moldovei un avantaj competitiv semnificativ.

În al doilea rînd, Moldova dispune de terenuri bogate în humus şi resurse acvatice suficiente.

  În al treilea rînd, populaţia Moldovei a acumulat o bogată experienţă şi cunoştinţe în domenii cum sînt creşterea fructelor şi legumelor, tutunului, strugurilor şi producerea vinului.

  În al patrulea rînd, instituţiile de cercetări  ştiinţifice ale republicii  au acumulat cunoştinţe solide şi experienţă pentru a contribui la dezvoltarea agriculturii.

  Structura producţiei agricole poate fi catalogată drept una relativ stabilă, care în linii generale,  pentru Moldova reprezintă 70 la sută - cea de origine vegetală şi 30 la sută - de origine animală. În anul 2008, drept consecinţă a micşorării efectivului de animale, în urma

secetei din vara anului 2007, au fost înreg- istrate unele devieri în coraportul producţiei vegetale şi animale, astfel înregistrându-se 74 la sută şi, respectiv, 26 la sută.

  Fructele, legumele şi prelucrarea lor 

Din volumul total al producţiei de fructe, 24,7 la sută sînt exportate în stare proaspătă, 44 la sută sînt utilizate în calitate de materie-primă pentru industria de procesare, iar 31,3 la sută sînt comercializate în stare proaspătă pe piaţa internă. Fructele se exportă în 33 de ţări ale lumii.  Republica Moldova este unul dintre cei mai mari producători şi exportatori europeni de nuci în coajă şi decojite, atingînd un volum de maximum 9 mii tone pe an şi o valoare de circa 30 mil. euro. Baza de producţie a nucilor constituie circa 5000 ha. Nucile se exportă în circa 25 de ţări ale lumii, inclusiv în UE, Orientul Mijlociu şi unele ţări asiatice. 

Industria conservelor din fructe şi legume 

În anul 2010, în producerea conservelor au fost antrenate 25 întreprinderi, inclusiv 8 de mare capacitate: societăţile pe acţiuni “Natur-Bravo”, “Fabrica de conserve Orhei-Vit”, “Alfa-Nistru” şi “Fabrica  de conserve din Coşniţa” etc., capacitatea de producţie a cărora constituie circa 185 mii tone conserve.  Producţia-marfă totală de conserve din fructe şi legume, fabricată în anul 2008, constituie peste 84,6 mii tone, fiind exportate aproximativ 63,6 mii tone de conserve în valoare de circa 59 mil. USD. Din exportul total al conservelor din fructe şi legume, 71 la sută sînt orientate spre piaţa C.S.I., 27,2 la sută - spre piaţa ţărilor - membre  ale Uniunii Europene şi 1,8 la sută - spre alte pieţe . 

Viticultura şi vinificaţia sînt subramurile de bază ale economiei moldoveneşti, generînd circa 15 la sută din bugetul anual al republicii. Suprafaţa totală a plantaţiilor viticole constituie 156 000 ha, inclusiv plantaţii marfă – 119 000 ha. Circa 26 mii ha au fost plantate în anii 2002-2008. Peste 95 la sută se află în proprietate privată. Recolta anuală de struguri este de 400-500 mii tone.  Viticultura moldovenească se caracterizează prin varietatea mare de soiuri, 90% din care sînt soiuri eu- ropene. Cele mai populare soiuri albe sînt: “Aligote”, “Muscat” (alb, Ottonel), “Pinot” (alb, gri), “Chardon- nay”, “Sauvignon”, “Feteasca” (“Leanca”), “Traminer” (alb, roz), “Riesling” (Italian, de Rhine), şi “Silvaner”. Varietăţile roşii includ “Cabernet-Sauvignon”, “Merlot”, “Pinot-Noir” şi “Malbec”.  Mîndria noastră naţională o constituie  divinurile, care, după termenele  de maturitate şi calitate sînt di- vizate în trei categorii: pentru consum curent (3-5 ani), matur (peste 5 ani) şi divinuri vechi. Divinul cu de- numiri speciale este înalt apreciat de cunoscători. Este vorba de “Belîi Aist”„Barza Albă”, “Aroma”, “Cezar”, “Orfeu”. Şi-au căpătat o reputaţie   aparte divinurile “Nistru”, “Doina”, “Bucuria”, “Sărbătoare”, “Chişinău” (10 ani); “Codru”, “Noroc”, “Dacia”, “Ştefan-Vodă” (20 de ani), şi, în special, cele cu maturitate de peste 40 de ani, ca “Victoria”, “Prezident” şi “Ambasador”, cel mai vechi fiind de 50 ani (divinul „Prezident” produs de S.A. „Barza Albă” din or.Bălţi). 

Mileştii Mici este declarată cea mai mare colecţie de vinuri din lume, cu 1,6 mil. sticle, fiind înregistrată în Cartea „Guiness”. 

Cerealele şi industria de panificaţie

  Principalele culturi cerealiere sînt grîul, orzul, porumbul etc. Suprafaţa însămînţată cu culturi cerealiere, în anul 2009, a constituit 985,6 mii ha, inclusiv grîu – 384 mii ha, porumb pentru boabe – 450 mii ha etc.  Consumul intern anual constituie circa 1500 mii tone, surplusul de cereale fiind exportate. Principalele pieţe de desfacere sînt: Ungaria, Marea Britanie, Elveţia, România etc. 

Industria de cofetărie  Republica Moldova produce o gamă largă de produse de cofetărie: caramelă, marmeladă, zefir, drajeuri, bomboane glasate cu glazură de cofetărie, ciocolată, napolitane, biscuiţi, torte de ciocolată etc. Volumul lor anual de producţie, inclusiv al ciocolatei şi altor produse similare cu conţinut de cacao, în anul 2009, a constituit circa 31,8 mii tone.Industria de cofetărie este reprezentată de 4 fabrici:  S.A. „BUCURIA”, S.A. „FRANZELUŢA”, S.R.L. „NEFIS” şi S.R.L. „BOMFETTI”.  

Sfecla de zahăr. industria zahărului  La momentul actual, sfecla de zahăr este prelucrată de către două companii, care asigură piaţa internă cu zahăr, iar surplusul se exportă peste hotarele ţării. Acestea sînt: Î.M. „Sudzucker Moldova” S.A., avînd în componenţa sa fabricile de zahăr din Drochia, Făleşti, Alexandreni şi Donduşeni şi ÎCS „Marr Sugar Moldova” S.R.l. - fabricile de zahăr din Cupcini, Glodeni şi Ghindeşti. 

Culturile şi industria oleaginoasă  Principalele culturi oleaginoase  sînt floarea-soarelui, soia şi rapiţa. Volumul total de producţie al acestora, în anul 2008, a constituit 371 mii tone,  57 şi, respectiv, 114 mii tone, fiind exportate 52,3 mii tone de floarea-soarelui, 71,7 mii tone de rapiță şi 20,7 mii tone de soia. Principalele pieţe de export sînt: România, Ungaria, Marea Britanie, Ucraina, Turcia, Elveţia etc.  În plus, în republică activează 5 întreprinderi de procesare a materiei prime de plante etero-oleagenoase şi obţinere a uleiurilor eterice: CPA „Aroma”, S.R.L. „Eurosalvia”, S.R.L. „Aromiplant”, S.R.L. „Cioara” şi ÎM „Re- sendjer” S.R.L.. Uleiurile eterice sînt utilizate în industria de parfumerie şi cosmetică  din ţară şi, parţial, se exportă în Franţa, Olanda, Rusia etc. 

Tutunul şi industria tutunului 

Tutunul a fost şi rămîne una din culturile tradiţionale ale Republicii Moldova.  Industria tutunului în republică este reprezentată de S.A. „Tutun-CTC”, 7 fabrici de fermentare a tutunului, actualmente societăţi pe acţiuni, şi peste 10 întreprinderi de producţie şi comerţ (S.R.L.), care produc tutun fermentat, tutun strips şi ţigarete.  Capacităţile de producţie ale acestei ramuri permit fermentarea  tutunului în volum de peste 81 mii tone şi producerea a 8 mlrd. ţigarete pe an.  

Producţia animalieră şi industria de prelucrare  Conform volumului global, producţia animalieră are următoarea structură: bovine – 36 la sută, păsări – 29,2 la sută, porcine – 27,7 la sută, ovine şi caprine – 5,3 la sută şi 1,8 la sută revin altor producţii.  Starea sectorului zootehnic continuă să fie determinată de situaţia în gospodăriile populaţiei şi ţărăneşti (de fermieri), cărora le revine cea mai mare parte a producţiei animaliere (producerea laptelui - 87 la sută, creşterea vitelor şi păsărilor - 80 la sută, producţia de ouă - 70 la sută). În sectorul individual s-a con- centrat 94 la sută din efectivul de bovine, inclusiv vaci - 96 la sută, porcine -77 la sută, ovine şi caprine -

97 la sută.  Creşterea bovinelor este principala ramură zootehnică din Republica Moldova, furnizînd cele mai mari cantităţi de producţie de origine animalieră, de lapte şi carne. Lа 01.01.09 în ţară, exista un efectiv total de 217,7 mii capete bovine, inclusiv 160,3 mii capete vaci. În anul 2008 producţia de carne de bovine (creşterea) în masă vie a constituit 20 mii tone, iar producţia de lapte circa 565 mii tone. Ramura de creştere a bovinelor este unica ramură zootehnică care este parțial subvenţionată din bugetul de stat. 

Creşterea porcinelor este o îndeletnicire tradiţională, practicată de majoritatea gospodarilor din spaţiul rural al ţării. Aici se produc cele mai mari cantităţi de carne (circa 48 la sută din volumul total de carne produs în ţară). În anul 2009 s-au produs 66 mii tone de carne de porc. Efectivul total de porcine la data de 1 ianuarie 2010 era de 283,5 mii capete, inclusiv 36,9 mii scroafe. 

Ovicultura este una din cele mai vechi ocupaţii ale populaţiei autohtone rurale. Această  ramură furnizează o gamă largă de produse zootehnice cum sînt carnea, laptele, lîna, pieile şi pielicelele – care asigură securitatea alimentară a păturilor vulnerabile la sate şi materiile prime pentru industria uşoară. Efectivul total de ovine şi caprine este de 866 mii capete.  Anual se produc 5,5 mii tone de carne şi 30-40 mii tone de lapte. 

Din ramura avicolă se obţin anual circa 45 mii tone de carne şi 700 mil. de ouă. Ramura reprezintă un complex industrial intensiv ce include, peste 40 de întreprinderi industriale, cu o capacitate curentă de 1200 mii de găini şi 8 milioane de pui broiler, din care 6 întreprinderi au 150 de mii de capete de forme parentale. Efectivul total de păsări în ţară constituie 23 mil. capete. 

Cunicultura este ramura practicată în gospodăriile casnice. Efectivul total de iepuri alcătuieşte 248,5 mii capete,  inclusiv 117,1 mii capete efectiv de matcă. În această ramură se produc anual circa 1,7 mii tone de carne. Piscicultura este o ramură zootehnică  în dezvoltare. Volumul producţiei de peşte constituie anual circa 7,0 mii tone. Acest volum de peşte este produs în cele 248 iazuri, cu o suprafaţă totală de 12,2 mii ha, deţinute de întreprinderile piscicole specializate şi gospodăriile de fermieri. 

Principalele specii de peşti, care se cresc pentru comercializare, sînt: fitofagii (sînger, novac, cosaş), cra- pul, şalăul, somnul european, pollyodonul, ştiuca etc. 

În Republica Moldova ramura apicolă se dezvoltă ascendent. Numărul familiilor de albine a crescut de la 98,3 mii în anul 2007 pînă la 119,1 mii în anul 2008. Producţia de miere variază de la 2000 la 2500 tone anual, din care circa 300-400 tone se exportă. Principalele pieţe de desfacere a mierii sînt: Germania, Federaţia Rusă, Ucraina, SUA, Canada, Uzbekistan etc. Moldova are capacitatea de a dezvolta producţia de miere biologică în zone ecologice ale ţării. 

Industria de prelucrare a cărnii şi a laptelui  Pe parcursul anului 2008 întreprinderile de procesare a cărnii au achiziţionat şi procesat 21,5 mii tone de carne în carcase, inclusiv: de bovine – 6050 tone, de porcine – 8500, de pasăre – 4850 tone, subproduse de categoria I – 1780 tone, alte specii de carne – 1320 tone, din care s-au fabricat: -afumături  – 2066 tone,  mezeluri total – 15571 tone, conserve din carne – 637 tone, semi- fabricate – 1795 tone.  Întreprinderile de prelucrare a laptelui au achiziţionat şi au procesat în anul 2008 circa 150 mii tone de lapte – materie primă, din care au fabricat: -  lapte pentru consum – 26,1 mii tone, produse acidolactice - 22,0 mii tone, unt – 4,3 mii tone, caşcavaluri şi brînză grasă –

2,6 mii tone, brînzeturi proaspete – 3,5 mii tone, alte brînzeturi – 1,3, lapte - praf degrasat – 3,0 mii tone, îngheţată – 7,4 mii tone. 

Producţia ecologică şi calitatea produselor  Republica Moldova dispune de diverse premise pentru dezvoltarea producţiei agroalimentare ecologice.  Printre acestea pot fi menţionate  următoarele: condiţiile favorabile pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole cu valoare ecologică şi biologică adăugată (VEBA) (legumicole, pomiviticole, etero-oleaginoase etc.); starea ecologică a solurilor, preponderent pe suprafeţe mari, satisfăcătoare, datorită reducerii esenţiale, în ultimii 10 ani, a aplicării mijloacelor  chimice în agricultură; protecţia culturilor agricole contra bolilor şi dăunătorilor, ce poate fi asigurată prin aplicarea sistemelor biologice integrate şi asolamentelor  etc. 

Producţia globală agricolă în anul 2010*Biroul Naţional de Statistică informează, că producţia globală agricolă în gospodăriile

de toate categoriile (întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi gospodăriile populaţiei) în anul 2010, conform estimărilor preliminare, a constituit în preţuri curente 19715 mil. lei, marcînd o creştere cu 7,9% (în preţuri comparabile ale a.2005)  faţă de anul 2009. Majorarea producţiei globale agricole în a.2010 a fost determinată de creşterea faţă de anul precedent atît a producţiei animaliere cu 13,6%, cît şi a producţiei vegetale cu 5,2%.

Indicii volumului producţiei agricole  în a. 2001 - 2010, %

Producţia principalelor produse agricole în gospodăriile de toate categoriile se prezintă astfel:

 

Producţia, mii tone

Producţia agricolă în a. 20101,2 în % faţă de 2009

Gradul de influenţă a producţiei asupra

creşterii (+), descreşterii (-)

producţiei agricole globale în 2010 faţă de 20091, %

2008 2009 20101

Total producţia agricolă xx x 107,9

7,9

Producţia vegetală xx x 105,2

3,5

din care pe  principalele tipuri:

cereale şi leguminoase boabe – total3

3169 2176 2428 110,82,0

din care: grîu3 1286 737 748 101,50,1

                 porumb pentru boabe1479 1141 1422 124,6

2,1

floarea soarelui3372 284 383 134,1

2,0

sfeclă de zahăr3 961 337 824 2,4 ori1,4

tutun3,9 4,4 6,9 155,2

0,2

soia58 49 111 2,3 ori

1,2

cartofi271 261 279 107,1

0,3

legume – total376 308 343 111,3

0,7

plante de nutreţ11 8 12 144,4

0,3

fructe, nuci şi pomuşoare – total370 308 321 105,0

0,2

struguri635 685 481 70,0

-5,6

Producţia animalăx x x 113,6

4,4

din care pe  principalele tipuri:

vite şi păsări (în masă vie)110 128 154 121,4

3,6

lapte543 575 585 102,0

0,2

ouă (mil. buc.)562 640 725 113,1

0,5

Analiza SWOT a Sectorului Agroindustrial

PRODUCŢIA AGRICOLĂ

Puncte forte Oportunităţi

Agricultura este un sector de bază cu o pondere majoră în economia Moldovei: 15% în PIB şi 40% în forţa de muncă.

Terenurile agricole constituie 75% din totalul terenurilor ţării.

Peste 75% la sută din terenurile agricole se află în proprietate privată (ca rezultat al reformei funciare care a fost finalizată în anul 2000).

Solurile bogate, clima relativ favorabilă, precum şi forţa de muncă relativ ieftină (deocamdată) reprezintă avantaje competitive importante ale sectorului.

Producerea culturilor de valoare înaltă, în special a fructelor şi legumelor, oferă cele mai înalte profituri şi deci prezintă un potenţial important pentru sporirea veniturilor agricultorilor.

Productivitatea muncii (PAB pe angajat) în agricultură a crescut în ultimii ani datorită refluxului forţei de muncă din agricultură în alte sectoare ale economiei naţionale (în special în sectoarele de servicii), precum şi în afara ţării.

Pieţele conexe sectorului agricol – piaţa funciară, piaţa mijloacelor de producţie, piaţa produselor agricole, piaţa financiară – funcţionează şi sunt în proces de dezvoltare continuă.

În prezent, sectorul agricol al Republicii Moldov reprezintă un potenţial major, dar în mare măsură neexplorat şi neutilizat. Eforturi hotărîte în vederea sporirii competitivităţii produselor agricole moldoveneşti vor conduce la transformarea agriculturii Moldovei într-un business înalt productiv şi profitabil.

Proximitatea ţărilor înalt dezvoltate şi directa vecinătate cu UE permit transferul relativ rapid al tehnologiilor avansate (seminţe, material săditor, fertilizanţi, maşini şi echipament etc.) care sporesc productivitatea sectorului. Facilitarea de către stat a acestui transfer este o precondiţie.

Concentrarea resurselor funciare în gestiunea celor mai eficienţi utilizatori va crea noi oportunităţi în sectorul agricol.

Modernizarea sistemului autohton de management al calităţii, de inofensivitate a produselor alimentare şi sănătate a plantelor şi animalelor este absolut necesară pentru păstrarea accesului pe pieţele CSI şi obţinerea accesului pe pieţe noi, în special pieţele UE.

Îmbunătăţirea climatului de afaceri şi investiţional ar permite sporirea investiţiilor în sector, atît locale dar, în special străine, care ar spori competitivitatea şi inovaţia prin transfer de know-how, crearea de noi calificări cerute

Dezvoltarea instituţională a sectorului asociativ, serviciilor de extensiune şi instruire în domeniul afacerilor agricole reprezintă factori importanţi ce susţin dezvoltarea sectorului agricol.

de piaţă, modernizarea infrastructurii de piaţă şi de irigare, precum şi implementarea standardelor de calitate.

Sporirea atractivităţii zonelor rurale prin dezvoltarea infrastructurii de drumuri şi celei sociale va impulsiona migraţiunea afacerilor în spaţiul rural şi, respectiv, crearea noilor locuri de muncă în afara sectorului agricol.

Puncte slabe PericoleAgricultura a înregistrat o creştere lentă şi instabilă în ultimii 7 ani (2000-2006), Produsul Agricol Brut (PAB) crescînd cu mai puţin de 10% în această perioadă.

Roada la hectar este joasă în comparaţie cu ţările din regiune şi variază puternic pe an ce trece, ceea ce atestă lipsa

Îmbunătăţirea productivităţii în agricultură este condiţionată de depăşirea a două constrîngeri majore: viile şi livezile îmbătrînite şi infrastructura de irigare învechită şi uzată.

Eşecul agriculturii primare de a atinge coordonarea pe verticală, stabilind legături

mecanismelor de atenuare a riscurilor în agricultură.

Ţara este vulnerabilă la un şir de riscuri cu impact negativ asupra veniturilor rurale, inclusiv eroziuni, alunecări de teren, secete, ploi torenţiale, grindină, îngheţuri, inundaţii şi cutremure.

Structura de producere curentă reflectă caracterul de subzistenţă al agriculturii Moldovei.

Sectorul vegetal este dominat de culturile de valoare joasă, iar producerea culturilor de valoare înaltă s-a redus din cauza costurilor relativ înalte de producţie şi lipsei cronice de mijloace băneşti.

Nivelul de producere jos şi promovarea insuficientă a produselor ecologice, care reprezintă produse de valoare înaltă cu cerere sporită pe pieţele externe, în special cele înalt dezvoltate.

Fragmentarea înaltă a circa 50% din terenurile agricole private se răsfrînge negativ asupra performanţei sectorului.

Eficienţa actuală scăzută a agriculturii derivă din legătura slabă cu pieţele şi nivelul scăzut de competitivitate al produselor agricole.

Finanţarea, inclusiv remunerarea munciiîn instituţiile ştiinţifice din sector este insuficientă, iar baza tehnico-materială experimentală - depăşită.

Infrastructura de piaţă modernă este subdezvoltată în Moldova. Există o necesitate acută de capacităţi sporite de depozitare, puncte de colectare, echipamente de răcire în cîmp, case de ambalare.

puternice cu celelalte verigi ale lanţului valoric – retailerii, prelucrătorii, exportatorii, alţi intermediari – va împiedica dezvoltarea sectorului.

Progresul lent de tranziţie de la sistemul de standarde bazat pe GOST-uri la unul bazat pe standardele internaţionale tergiversează pătrunderea produselor moldoveneşti pe pieţele de valoare înaltă.

Agricultura va rămîne în continuare evitată de către investitorii străini, dacă nu au loc îmbunătăţiri ale climatului de afaceri şi investiţional, inclusiv revizuirea restricţiei cu privire la deţinerea în proprietate a terenurilor agricole de către companiile cu capital străin.

Posibile cataclisme naturale cum este seceta, inundaţiile, grindina etc.

Lipsa unei strategii naţionale intersectoriale de pregătire pentru producerea riscurilor şi reducerea impactului acestora.

Este posibilă dispariţia totală a unor şcoliştiinţifice autohtone în domeniul selecţiei şi ameliorării culturilor agricole

Practicile agricole ce nu ţin cont de posibilele efecte negative asupra solului, mediului şi bio-diversităţii reprezintă un pericol pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii.

Deficienţele în funcţionarea pieţelor conexe sectorului agricol împiedică dezvoltarea acestuia.

Cota agriculturii în investiţiile în capital fix este joasă şi în descreştere.

Exodul populaţiei în afara ţării duce la depopularea satelor, îmbătrînirea rapidă a populaţiei rurale şi creează probleme sociale acute.

INDUSTRIA DE PRELUCRARE

Puncte forte OportunităţiAgricultura este susţinută de industria de prelucrare agricolă (IPA) care contribuie cu 7-8% în PIB, angajează circa 5% din forţa de muncă şi produce majoritatea exporturilor agroalimentare.

Industria de prelucrare agricolă este în creştere din 2000 cu rate anuale de sporire impresionante, de circa 12-15%.

Exporturile agroalimentare constituie 50-60% din totalul exporturilor ţării, confirmînd astfel dominanţa sectorului agroindustrial în economia ţării. Produsele cele mai exportate sunt vinurile şi băuturile tari, precum şi fructele şi legumele proaspete şi prelucrate.

Moldova se poziţionează în top-ul primelor 10 ţări din lume specializate în exportul de vinuri şi produse din fructe şi legume şi nuci.

Industria de prelucrare agricolă orientată spre export este mult mai avansată în dezvoltare în comparaţie cu sectorul agricol primar, şi are oportunităţi excelente de a-şi extinde prezenţa pe pieţele-ţintă dacă sunt asiguraţi pilonii de bază: materia primă, reechiparea tehnică şi tehnologică, forţa de muncă calificată şi dezvoltarea noilor produse cu cerere sporită pe piaţă.

Procesatorii pot servi drept elementul dinamic major – necesar sectorului agricol prin transmiterea semnalelor de piaţă de la consumator la producător. Aceştia, le pot oferi producătorilor agricoli tehnologii agricole moderne şi stimulente financiare pentru onorarea cerinţelor contractuale, jucînd astfel rolul de forţă motrice în asigurarea coordonării pe verticală a lanţului valoric.

Pentru atingerea unei creşteri stabile a exporturilor agroalimentare, este necesară diversificarea produselor şi pieţelor, precum şi accesarea pieţelor de valoare înaltă.

Atragerea investiţiilor străine directe în sectorul agroindustrial trebuie să fie o prioritate a Guvernului, deoarece reprezintă „cheia” spre toate oportunităţile indicate mai sus.

Puncte slabe Pericole

Creşterea IPA a încetinit în 2004 (ajungînd la doar 5%), iar în 2006 a marcat o tendinţă negativă, din cauza crizei sectorului vinicol.

Criza sectorului vinicol a demonstrat vulnerabilitatea faţă de o singură piaţă şi lipsa de durabilitate a creşterii anterioare a sectorului.

Întreprinderile de prelucrare agricole, în special cele mici şi mijlocii, se confruntă cu constrîngeri dificile în multe domenii, inclusiv tehnologic, financiar, logistic şi de marketing.

Insuficienţa forţei de muncă înalt calificate sugerează lacune ale sistemului de învăţămînt neracordat la necesităţile sectorului real de producere.

Exporturile agroalimentare cresc mult mai încet decît importurile agroalimentare, acesta fiind un semnal că industria alimentară autohtonă satisface tot mai puţin cerinţele crescînde ale consumatorilor locali.

Produsele agroalimentare exportate se află preponderent în segmentul de jos al pieţelor-ţintă.

Ponderea industriei de prelucrare agricolă în investiţiile cu capital fix este în scădere accelerată, reducîndu-se de la 21% în 2003 la 8% în 2006.

Performanţa industriei de prelucrare agricolă depinde în mare măsură de modernizarea agriculturii primare şi stabilirea parteneriatelor stabile şi de lungă durată cu furnizorii de materie primă.

Pe parcursul ultimului deceniu a devenit clar, că comerţul cu partenerii din CSI nu este complet transparent şi nu garantează pieţe stabile de export.

Produsele agroalimentare moldoveneşti riscă să rămînă în afara pieţelor internaţionale (inclusiv celor tradiţionale) dacă nu se conformează la cerinţele crescînde ale pieţelor externe.

Eşecul de a ajusta curriculum-ul universităţilor şi şcolilor profesionale la necesităţile sectorului real în vederea pregătirii cadrelor înalt calificate va avea un efect tot mai distructiv asupra sectorului privat.

Necătînd la faptul că, actualmente, suficienţa alimentară a Republicii Moldova nu este ameninţată, fiind influenţată doar ocazional de factorii negativi, totuşi aceasta poate fi subminată puternic într-o perioadă relativ scurtă de timp. Neadmiterea scenariilor de acest gen este un motiv de a considera suficienţa alimentară a ţării drept una din priorităţile integrate ale Strategiei.

De facto, aceasta poate fi asigurată, inclusiv, prin fabricarea unor produse alimentare suficiente şi nutritive pentru toate categoriile de populaţie, garantînd o viaţă sănătoasă şi o capacitate productivă de muncă.

Prin urmare, în scopul analizării şi neutralizării balanţei comerciale deficiente a produselor agroalimentare, Strategia propune a cerceta şi analiza:

care din grupele de produse de import pot fi înlocuite de producţia locală competitivă; exportul căror grupe de produse agroalimentare poate fi intensificat în prezent sau în perspectivă; ce fel de asistenţă este necesară din partea statului pentru sporirea calităţii, creşterea volumelor de prelucrare, dezvoltarea marketingului, etc.

Totodată, schimbarea climei poate afecta asigurarea alimentară prin eroziune, secetă şi inundaţii, rezultînd în reducerea sau căderea dramatică a producţiei agricole inclusiv în urma calamităţilor naturale. În acest scop, se impune necesitatea măririi sistemului de rezervoare, reabilitarea digurilor în zonele cu pericol de inundaţii, o irigare mai eficientă, implementarea agrosistemelor în vederea sporirii rezistenţei la eroziune, îmbunătăţirea calităţii solului, identificarea soiurilor de plante adaptate la condiţiile Republicii Moldova (temperaturi înalte şi umiditate scăzută).