COMERTUL EXTERIOR SI

TRASATURILE SALE CARACTERISTICE

În epoca noastră, nici o ţară, indiferent de mărimea sau bogăţiile sale, nu-şi poate asigura toate produsele de care are nevoie numai din producţia proprie. Ca urmare, fiecare ţară este nevoită să desfăşoare o activitate de comerţ exterior.Activitatea de comerţ exterior cuprinde: în raporturile cu străinătatea privind vânzarea-cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile şi expediţiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţă sau colaborare tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunule financiare, asigurările şi turismul şi, în general, orice acte sau fapte de comerţ.După cum observăm, activităţii de comerţ exterior i se atribuie un conţinut foarte larg: alături de formele tadiţionale de comerţ exterior se include şi cooperarea economică şi tehnico-ştiiţifică.Formele tradiţionale de comerţ exterior sunt:a) importul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentruconsumul productiv şi neproductiv; într-un sens mai larg, în cadrul importului se include şi aşa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită ţară din alte ţări în domeniile transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licenţelor etc. ;b) exportul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări; într-un sens mai larg, şi exportul cuprinde aşa-numitul export invizibil.În vederea favorizării schimburilor noastre economice cu diferite state s-a decis introducerea tarifului vamal. Acesta reprezintă un sistem de taxe vamale care se aplică, de regulă, asupra mărfurilor importate, diferenţiat, pe categorii de mărfuri şi pe ţări, în funcţie de interesele economice ale ţării noastre.Alături de formele tradiţionale de comerţ exterior, o extindere din ce în ce mai mare cunoaşte în zilele noastre, cooperarea economică internaţiona-lă. Aceasta reprezintă o formă superioară a legăturilor economice dintre state, în care se împletesc elemente din domeniul producţiei cu cele din sfera circulaţiei, cele din economie cu cele din ştiinţă şi tehnică, presupu-nândexistenţa unei legături mai strâmse şi pe perioade mai lungi între parteneri.Realizarea cooperării economice internaţionale poate avea loc într-o gamă variată de forme, cum sunt:a) construirea de obiective economice pe teritoriul unei ţări;b) cooperarea în fabricarea de utilaje, maşini, subansamble şi piese;c) fabricarea unor produse pe baza folosirii licenţelor, brevetelor sau documentaţiei tehnice a partenerului;d) efectuarea de prospecţiuni şi explorări de către o ţară în altă ţară;e) cooperarea cu firme comerciale străine;f) cooperarea în realizarea unor obiective turistice;g) fondarea de societăţi mixte.Influenţa comerţului exterior asupra creşterii economiceCreşterea economică a oricărei ţări este rezultatul acţiuni conjugate a două categorii de factori: interni şi externi. Cei interni, legaţi de eforturile pe care le face fiecare popor pentru a-şi dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legaţi de participarea ţărilor la circuitul economic mondial influenţează creşterea economică în mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicându-le sau diminuându-le forţa.

Printre factorii externi, un rol deosebit de important şi în continuă creş-tere are comerţul exterior. Influenţa acestui factor asupra creşterii economice se exercită sub mai multe forme.In primul rand, comertul exterior asigura infaptuirea realizarii produsului social chiar in conditiile in care structura cererii difera de structura ofertei.Se stie ca asigurarea unei eficiente a productiei presupune un anumit volum minim al acesteia. Daca acest volum depaseste capacitatea de absorbtie a pietei interne, asigurarea unei productii eficiente impune apelarea la piata externa. Pe de alta parte, anumite produse fie ca nu pot fi obtinute in productia interna fie ca nu se justifica din punct de vedere economic a se obtine din productia interna. Si intr-un caz si in celalalt aceste produse se pot obtine numai de pe piata externa.In al doilea rand, comertul exterior determina sporirea sau diminuarea venitului national produs in exterior, in functie de raportul dintre valoarea nationala si valoarea internationala a marfurilor care fac obiectul comertului exterior.Eficienta economica a comertului exteriorCa parte a eficientei economice in general, eficienta economica a comertului exterior este oglindita de raportul dintre efectele obtinute de pe urma schimburilor de pe pietele externe si eforturile facute in acest domeniu.In conditiile unor efecte numeroase si eficienta economica a comertului exterior se oglindeste prin intermediul mai multor indicatori. Din aceasta multitudine, o importanta deosebita prezinta indicatorii rentabilitatii. In conditiile existentei unor cursuri comerciale diferite, principalii indicatori ai rentabilitatii comertului exterior sunt urmatorii:a) cursul de revenire brut la export (Cre), care se determina ca un raport intre pretul intern de productie sau livrare (Pp) plus cheltuielile de cir-culatie pana la frontiera (Ce) si pretul extern in valuta franco-frontiera tarii noastre (Pe), adica:Cre = (Pp + Ce) / Peb) cursul de revenire brut la import (Cri), care se determina ca un raport intre pretul produsului pe piata interna in lei (Pi) plus taxele de import percepute pe marfa respectiva (Ti) si costul in valuta al acestei marfi franco-frontiera (Pe), adica:Cri = (Pi + Ti) / Pec) indicele raportuluide schimb (Irs), care se determina ca un raport intre indicele pretului mediu la export (Ipe) si indicele pretului mediu la import (Ipi), adica:Irs = Ipe / Ipid) aportul net in devize (And), care se determina prin raportarea diferentei dintre pretul de vanzare la extern in lei valuta a unui produs (Pe) si valoarea in lei valuta a materiilor prime si combustibilului importate (mi) si exportabile (me), la pretul vanzare in lei valuta (Pe), adica:And = [Pe – (mi + me)] / Pee) indicatorul rentabilitatii unei cooperari tehnico-stiintifice (Rcts), care se determina prin raportarea cheltuielilor interne de realizare a proiectului respectiv in moneda nationala (C) la diferenta dintre pretul in valuta a proiectului respectiv (P) si cheltuielile in valuta pentru realizarea in tara a proiectului (V), adica:Rcts = C / (P – V)Aprecierea eficientei comertului exterior nu se reduce insa la indicatorii rentabilitatii, care oglindesc doar o parte a eficientei economice a comertului exterior. In timp ce rentabilitatea reflecta doar efectele banesti directe si imediate inregistrate pe masura efectuarii operatiilor de import-export, eficienta exprima efectul total al comertului exterior asupra accelerarii cresterii economice, contributia acestuia la asigurarea unor proportii judicioase in cadrul economiei nationale, la folosirea completa si rationala a fortei de munca, la valorificarea superioara a resurselor naturale, la folosirea rationala a capacitatilor de productie.

"Comertul exterior"Activitatea de comerţ exterior cuprinde: în raporturile cu străinătatea privind vânzarea-

cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile şi expediţiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţă sau colaborare tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunule financiare, asigurările şi turismul şi, în general, orice acte sau fapte de comerţ. "Comertul exterior"În epoca noastră, nici o ţară, indiferent de mărimea sau bogăţiile sale, nu-şi poate asigura toate produsele de care are nevoie numai din producţia proprie. Ca urmare, fiecare ţară este nevoită să desfăşoare o activitate de comerţ exterior.

"Comertul exterior"Activitatea de comerţ exterior cuprinde: în raporturile cu străinătatea privind vânzarea-cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile şi expediţiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţă sau colaborare tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunule financiare, asigurările şi turismul şi, în general, orice acte sau fapte de comerţ.

"Comertul exterior"După cum observăm, activităţii de comerţ exterior i se atribuie un conţinut foarte larg: alături de formele tadiţionale de comerţ exterior se include şi cooperarea economică şi tehnico-ştiiţifică.

"Comertul exterior"Formele tradiţionale de comerţ exterior sunt:

a) importul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentruconsumul productiv şi neproductiv; într-un sens mai larg, în cadrul importului se include şi aşa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită ţară din alte ţări în domeniile transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licenţelor etc. ;

b) exportul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări; într-un sens mai larg, şi exportul cuprinde aşa-numitul export invizibil.

În vederea favorizării schimburilor noastre economice cu diferite state s-a decis introducerea tarifului vamal. Acesta reprezintă un sistem de taxe vamale care se aplică, de regulă, asupra mărfurilor importate, diferenţiat, pe categorii de mărfuri şi pe ţări, în funcţie de interesele economice ale ţării noastre.

Alături de formele tradiţionale de comerţ exterior, o extindere din ce în ce mai mare cunoaşte în zilele noastre, cooperarea economică internaţiona-lă. Aceasta reprezintă o formă superioară a legăturilor economice dintre state, în care se împletesc elemente din domeniul producţiei cu cele din sfera circulaţiei, cele din economie cu cele din ştiinţă şi tehnică, presupu-nândexistenţa unei legături mai strâmse şi pe perioade mai lungi între parteneri.

Realizarea cooperării economice internaţionale poate avea loc într-o gamă variată de forme, cum sunt:

a) construirea de obiective economice pe teritoriul unei ţări;

b) cooperarea în fabricarea de utilaje, maşini, subansamble şi piese;

c) fabricarea unor produse pe baza folosirii licenţelor, brevetelor sau documentaţiei tehnice a partenerului;

d) efectuarea de prospecţiuni şi explorări de către o ţară în altă ţară;

e) cooperarea cu firme comerciale străine;

f) cooperarea în realizarea unor obiective turistice;

g) fondarea de societăţi mixte.

Influenţa comerţului exterior asupra creşterii economice. Creşterea economică a oricărei ţări este rezultatul acţiuni conjugate a două categorii de factori: interni şi externi. Cei interni, legaţi de eforturile pe care le face fiecare popor pentru a-şi dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legaţi de participarea ţărilor la circuitul economic mondial influenţează creşterea economică în mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicându-le sau diminuându-le forţa.

Printre factorii externi, un rol deosebit de important şi în continuă creş-tere are comerţul exterior. Influenţa acestui factor asupra creşterii economice se exercită sub mai multe forme.

În primul rând, comerţul exterior asigură înfăptuirea realizării produsului social chiar în condiţiile în care structura cererii diferă de structura ofertei.

Se ştie că asigurarea unei eficienţe a producţiei presupune un anumit volum minim al acesteia. Dacă acest volum depăşeşte capacitatea de absorbţie a pieţei interne, asigurarea unei producţii eficiente impune apelarea la piaţa externă. Pe de altă parte, anumite produse fie că nu pot fi obţinute în producţia internă fie că nu se justifică din punct de vedere economic a se obţine din producţia internă. Şi într-un caz şi în celălalt aceste produse se pot obţine numai de pe piaţa externă.

În al doilea rând, comerţul exterior determină sporirea sau diminuarea venitului naţional produs în exterior, în funcţie de raportul dintre valoarea naţională şi valoarea internaţională a mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior.

Eficienţa economică a comerţului exterior

Ca parte a eficienţei economice în general, eficienţa economică a comerţului exterior este oglindită de raportul dintre efectele obţinute de pe urma schimburilor de pe pieţele externe şi eforturile făcute în acest domeniu.

În condiţiile unor efecte numeroase şi eficienţa economică a comerţului exterior se oglindeşte prin intermediul mai multor indicatori. Din această multitudine, o importanţă deosebită prezintă indicatorii rentabilităţii. În condiţiile existenţei unor cursuri comerciale diferite, principalii indicatori ai rentabilităţii comerţului exterior sunt următorii:

a) cursul de revenire brut la export (Cre), care se determină ca un raport între preţul intern de producţie sau livrare (Pp) plus cheltuielile de cir-culaţie până la frontieră (Ce) şi preţul extern în valută franco-frontiera ţării noastre (Pe), adică:

Cre = (Pp + Ce) / Pe

b) cursul de revenire brut la import (Cri), care se determină ca un raport între preţul produsului pe piaţa internă în lei (Pi) plus taxele de import percepute pe marfa respectivă (Ti) şi costul în valută al acestei mărfi franco-frontieră (Pe), adică:

Cri = (Pi + Ti) / Pe

c) indicele raportuluide schimb (Irs), care se determină ca un raport între indicele preţului mediu la export (Ipe) şi indicele preţului mediu la import (Ipi), adică:

Irs = Ipe / Ipi

d) aportul net în devize (And), care se determină prin raportarea diferenţei dintre preţul de vânzare la extern în lei valută a unui produs (Pe) şi valoarea în lei valută a materiilor prime şi combustibilului importate (mi) şi exportabile (me), la preţul vânzare în lei valută (Pe), adică:

And = [Pe – (mi + me)] / Pe

e) indicatorul rentabilităţii unei cooperări tehnico-ştiinţifice (Rcts), care se determină prin raportarea cheltuielilor interne de realizare a proiectului respectiv în moneda naţională (C) la diferenţa dintre preţul în valută a proiectului respectiv (P) şi cheltuielile în valută pentru realizarea în ţară a proiectului (V), adică:

TEHNICI DE PLATĂ ŞI DE FINANŢARE ÎN COMERŢUL EXTERIOR

Unul dintre cele mai importante momente în desfăşurarea schimburilor internaţionale îl constituie încasarea contravalorii mărfurilor exportate sau a serviciilor prestate.Realizarea încasării sumelor astfel rezultate se efectuează printr-o modalitate de plată convenită între părţi sau/şi stipulată în contractul comercial internaţional.Modalităţile de plată utilizate în comerţul internaţional s-au diversificat continuu în funcţie de mutaţiile ce au avut loc în cadrul economiei mondiale şi a perfecţionării tehnicilor şi tehnologiilor de trasmitere a mesajelor. Astfel se disting:plata mărfă contra marfă – a purtat denumirea de troc şi mai târziu de compensaţie. Din punct de vedere istoric este prima modalitate de plată apărută, iar revenirea la acest tip de plată a fost determinată, pe de o parte de fenomenele de criză financiară naţională sau internaţională, iar pe de altă parte, de limitele financiare ale unor participanţi la schimburile internaţionale.plata în numerar, se utilizează în procent mai redus la nivel internaţional, în:ţările cu restricţii valutare sau care practică sisteme de impozitare severe;spaţii geografice izolate;în activităţi de turism şi transport internaţional.plata prin cec (cea mai apropiată de modalitatea de plată în numerar) – caracterul înscrisului oferă partenerilor de afaceri un grad de siguranţă mai ridicat.plata prin titluri de credit – utilizarea cambiei şi a biletului la ordin (eventual prin asociere la alte titluri de plată; acreditiv; incasso; scrisoare de credit comercială), este una din cele mai vechi tehnici de plată. În timp acestea au evoluat de la utilizarea lor singulară şi au devenit asociate altor modalităţi de plată (în prezent).

ordinul de plată – este legat de apariţia băncilor şi a dezvoltării relaţiilor la nivel internaţional între acestea. Această modalitate de plată se aseamănă plăţilor în numerar, dar se realizează pe canal bancar şi constă în ordinul pe care un client îl dă băncii sale de a plăti din contul său o sumă de bani unei alte persoane, în contul acestuia, care poate fi deschis la orice altă bancă sau chiar la aceeaşi bancă. În practica internaţională poartă denumirea de ,, plată direct din cont’’plata documentară sau operaţiuni documentare – plata se face de către bancă numai contra documente (acreditiv şi incasso, scrisoarea de credit comercială);scrisoarea de garanţie bancară – deşi în esenţă constituie un instrument de garantare, ea poate fi utilizată şi ca mijloc de plată. Prin implicarea mai profundă sau mai superficială a băncii corespunzător angajamentului de plată asumat oferă mai multă sau mai puţină siguranţă în raport cu interesele partenerilor. Poate fi folosită în sine sau în conexiune cu altă tehnică de plată cu scopul de a o garanta, (cum este, de exemplu, plata prin incasso sau prin compensaţie).Agenţii economici, în decizia lor privind o plată internaţională, au în vedere, pe de o parte, modalitatea de plată pentru care optează (cec, incasso, acreditiv etc) iar, pe de altă parte, modul în care vor fi transferate fondurile (letric, telegrafic, SWIFT) precum şi cine suportă comisioanele bancare.Transferul fondurilor:transfer letric prin poştă – este cel mai vechi, constă în transmiterea fizică a înscrisului printr-un anumit mijloc de transport (avion), de la o bancă la alta, transfer telegrafic – prin cablu (telex, fax),transfer prin sistem SWIFT – tehnică computerizată (Society for Worldwide Interbank Financial - BRCE; BRD; Banca Agricolă;BCR; Telecomunications).

STUDIU DE CAZComerţul exterior al României

In ultimul deceniu, comertul exterior a fost in mod constant, unul din motoarele economiei romanesti, rol care s-a intensificat in perioada mai recenta. Cresterea lui a depasit performatele inregistrate de PIB si de productia industriala, reflectand astfel deschiderea economiei romanesti si integrarea ei crescanda in economia mondiala globalizata.După decembrie 1989, fostele întreprinderi de comerţ exterior au fost transformate în societăţi comerciale (societăţi pe acţiuni), dar au continuat să se afle sub coordonarea ministerelor de resort, având ca obiect de activitate desfăşurarea operaţiunilor de import-export al produselor ministerelor în subordinea cărora se aflau. Liberalizarea formelor de proprietate, precum şi deschiderea efectuată prin promulgarea şi aplicarea Legii nr. 54/1990 şi a Legii nr. 31/1991, au făcut posibilă înfiinţarea de societăţi particulare cu capital privat având ca obiect de activitate comerţul internaţional (mai ales că investiţiile iniţiale necesare se situau la niveluri reduse). Principalele mutaţii produse în sistemul organizatoric al comerţului exterior românesc sub impactul celor arătate, în perioada 1990-1992, pot fi rezumate astfel: - menţinerea întreprinderilor de stat cu activitate de comerţ exterior care îşi prelungesc relaţiile tradiţionale cu furnizori si beneficiari aflaţi  de asemenea în proprietatea statului; - înfiinţarea de societăţi comerciale cu capital privat autohton cu funcţii de case de comerţ care intermediază schimburile economice internaţionale; - înfiinţarea reprezentanţelor proprii ale societăţilor multinaţionale, care încep să deruleze activităţi de import-export; - creşterea cererii de bunuri de larg consum din import care favorizează apariţia a numeroase societăţi particulare cu capital românesc sau străin în poziţia de importatori a unor produse din această categorie.Perioada 1993-1996 este puternic marcată de fenomene turbulente care se produc atât în sfera macroeconomică (caracterizată prin inconsecvenţa politicilor comerciale aplicate, exacerbarea fenomenului inflaţionist, devalorizarea monedei naţionale în raport cu principalele devize etc.), cât şi în cea microeconomică, caracterizată prin următoarele aspecte:- preluarea operaţiunilor de comerţ exterior de către o categorie semnificativă de producători pe cont propriu;- privatizarea societăţilor producătoare (care sunt cel mai adesea preluate de către foştii parteneri de afaceri) şi care implică modificări importante în structura producţiei, portofoliul de clienţi, organizarea activităţilor de comerţ exterior;- privatizarea unor întreprinderi cu obiect de activitate legat de comerţul exterior prin metoda MEBO;- apariţia societăţilor productive mixte prin asocierea unor firme externe cu producători autohtoni;- falimente ale unor firme mici cu activitate de comerţ cu capital românesc şi/sau străin;- reaşezarea relaţiilor comerciale tradiţionale prin deschiderea, de către investitorii străini, de reprezentanţe, birouri comerciale, agenţii specializate în derularea afacerilor pe piaţa românească;- liberalizarea pieţei valutare şi a cursului de schimb, care echilibrează raportul producţiei pentru piaţa externă şi, respectiv, internă şi conduce la uniformizarea producţiei;Perioada 1996-2002, se poate caracteriza, din punctul de vedere al evoluţiei structurii organizatorice a comerţului exterior, ca fiind o perioadă de consolidare şi relativă stabilitate. În

acest interval, România a adoptat o serie de politici economice destinate reorientării geografice a schimburilor sale comerciale şi, mai ales restructurării interramuri a bunurilor exportate si importate. În pofida acestor eforturi, ţara noastră a rămas şi în această perioadă un importator net care înregistrează un deficit comercial care tinde să se permanentizeze Principalele  cauze responsabile pentru această stare ,de fapt, rămân insuficienţa restructurare a economiei, dar mai ales, ponderea ridicată a întreprinderilor de stat în totalul firmelor producătoare de bunuri destinate exportului.In anul 2005, cifrele demonstreaza ca valoarea cumulata a schimburilor comerciale ale Romaniei (export FOB si import CIF) a fost de 55,8 miliarde euro ceea ce reprezinta o crestere de 21,3% fata de anul precedent.Majorarea exportului a fost de 17,5% iar cea a importurilor de 21.3 %.Valoarea exporturilor FOB a fost de 22,2 miliarde euro iar valoarea importurilor CIF s-a ridicat la 32,6 miliarde euro.Tarile membre ale Uniunii europene sunt principalii parteneri comericali ai Romaniei, ponderea lor fiind in crestere. In anul 2005, Uniunea Europeana a absorbit 67,6% din exporturile Romaniei. La export, trei tari membre ale Uniunii europene detin primele locuri: Italia (19,2%), Germania (14,0%) si Franta ( 7,4%).In anul 2005 Uniunea europeana a continuat sa fie principalul furnizoar de marfuri pentru piata romaneasca pe care a coperit-o in proportie de 62,2 %. In ierarhia principalilor furnizori conduce Italia cu 15,5% din piata romaneasca, urmata de Germania (14%), Federatia Rusa (8,3%) si Franta ( 6,7%).Structura marfurilor romanesti este dominata de produsele textile a caror pondere in anul 2005, a fost, ca si in anul precedent, de 19%.Marfurile din categoria masini, echipamente electrice si mecanice au reprezentat 17,7% din exporturi pozitionandu-se astfel pe locul doi dupa ce au intregistrat o majorare de 18,6 % fata de anul 2004.In structura importurilor, cea mai importanta categorie este constituita din masini si echipamente mecanice si electrice, care s-a situat pe primul loc cu o pondere de 23,4% din totalul importurilor romanesti.In perioada 1 ianuarie - 31 iulie 2006, comertul exterior cu marfuri a crescut cu 22,5% fata de aceeasi perioada a anului 2005.Valoarea exportul FOB realizat in perioada 1 ianuarie - 31 iulie 2006 a insumat 14,89 miliarde euro fiind cu 18,8% mai mare fata de perioada similara a anului trecut.In luna iulie 2006, volumul exportului a insumat 2,21 miliarde euro, cu 10,4% mai mult fata de luna iulie 2005.