Comert International

EMILIA IORDACHE MARIANA MIHĂILESCU IOANA-IULICA VOICU

COMERł INTERNAłIONAL

ŞI POLITICI COMERCIALE

- CURS APLICATIV -

Editura „IndependenŃa Economică” Piteşti, 2010

UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”

Autori: Iordache Emilia Mihăilescu Mariana Voicu Ioana-Iulica

Module: D, E, F A,C B, C

ISBN: 978-606-502-067-2

Editura „IndependenŃa Economică” 2010 Piteşti, Calea Bascovului nr. 2A

Tel./Fax: 0248/21.64.27

Editură acreditată de către C.N.C.S.I.S.

Niciun fragment nu poate fi reprodus fără permisiunea scrisă a Editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României IORDACHE, EMILIA ComerŃ internaŃional şi politici comerciale : curs aplicativ / Emilia Iordache, Mariana Mihăilescu, Ioana-Iulica Voicu. - Piteşti : IndependenŃa Economică, 2010 Bibliogr. ISBN 978-606-502-067-2

I. Mihăilescu, Mariana II. Voicu, Ioana-Iulica

339.5

3

Cuprins I. INFORMAłII GENERALE _____________________ 5

a) Date de identificare a cursului __________________________________ 5 b) CondiŃionări şi cunoştinŃe anterioare ____________________________ 5 c) Descrierea cursului __________________________________________ 5 d) CompetenŃe ________________________________________________ 6 e) Organizarea modulelor în cadrul cursului _________________________ 6 f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs _____________________ 6 g) Materiale bibliografice ________________________________________ 6 h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs ______________________ 7 i) Calendarul cursului ___________________________________________ 7 j) Politica de evaluare şi notare ___________________________________ 7 k) Elemente de deontologie academică _____________________________ 8 l) Strategii de studiu recomandate _________________________________ 8

II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS ___________ 9

Modulul A. ComerŃul internaŃional – concept, componente, factori, evoluŃie, tendinŃe______________________________________________

9

LecŃia 1. ComerŃul internaŃional: conŃinut, importanŃă, evoluŃie __________ 11 Modulul B. Teorii privind comerŃul internaŃional___________________ 18 LecŃia 2. Teorii şi doctrine asupra comerŃului internaŃional _____________ 20 Modulul C. Cadrul instituŃional al comerŃului internaŃional ________ 28 LecŃia 3. Principalele instituŃii care reglementează fluxurile comerciale internaŃionale_________________________________________________

30

Modulul D. ParticularităŃi ale comerŃului internaŃional cu servicii_____ 44 LecŃia 4. ComerŃul internaŃional cu servicii- evoluŃii, caracteristici, indicatori şi instrumente de politică comercială _______________________

45

Modulul E. Aspecte specifice ale comerŃului internaŃional la nivel regional. ComerŃul exterior al României__________________________

64

LecŃia 5. ParticularităŃi ale comerŃului internaŃional în context regional____ 65 Modulul F. Politici comerciale contemporane______________________ 94 LecŃia 6. Politica comercială – concept, trăsături, instrumente____________ 95 LecŃia 7. Politica de promovare şi stimulare a exporturilor______________ 105

5

I. INFORMAłII GENERALE

a) Date de identificare a cursului

semestrul II nr. credite 6 a.formativă (DF - fundamentală, DS - specialitate, DC-complementară)

DS Categoria disciplinei

b.opŃionalitate (DO - obligatorie, DA - la alegere, DF - facultativă)

DA

C/SI S/L/P Numărul orelor de activităŃi didactice 28 14

Lect.univ.dr. Iordache Emilia Lect.univ.dr. Mihăilescu Mariana Lect.univ.dr. Voicu Ioana-Iulica

Colectivul disciplinei:

b) CondiŃionări şi cunoştinŃe anterioare Cursul de ComerŃ internaŃional şi politici comerciale nu este condiŃionat

de promovarea niciunui examen din anii anteriori, însă cunoştinŃele dobândite prin aprofundarea disciplinelor de Macroeconomie, Economie mondială, Uniunea Europeană, Negociere-Contractare, etc. sporesc considerabil accesibilitatea temelor propuse.

c) Descrierea cursului Cursul de „ComerŃ internaŃional şi politici contemporane” îşi propune

să formeze la viitorii economişti deprinderile necesare interpretării corecte a proceselor macro şi mondoeconomice, să cuantifice cât mai exact fenomenele economiei de piaŃă contemporane.

Cursul prezintă şi aprofundează problemele de conŃinut vizând baza teoretico-metodică a comerŃului internaŃional şi a politicilor comerciale, analiza fiind orientată pe următoarele mari direcŃii: evoluŃia comerŃului internaŃional în perioada postbelică, cadrul teoretic şi juridic-instituŃional al comerŃului internaŃional, particularităŃi ale comerŃuluii internaŃional cu servicii, evoluŃiile comerŃului internaŃional sub influenŃa fenomenului de regionalizare şi politici comerciale contemporane..

Cursul se distinge prin folosirea instrumentelor moderne de analiză: grafice, tabele, scheme etc., ceea ce conferă un plus de rigurozitate şi de accesibilitate acestui material. Pe această bază se poate realiza o analiză corectă a comerŃului exterior al României şi se pot formula recomandări pertinente de politică comercială.

6

d) CompetenŃe Cursul de “ComerŃ internaŃional şi politici comerciale” furnizează studenŃiilor

concepte şi metode de analiză a fluxurilor comerciale internaŃionale, în vederea optimizării deciziilor de internaŃionalizare a firmelor şi/sau de poziŃionare competitivă în mediul concurenŃial internaŃional. Prin conceptele şi tehnicile specifice, disciplina “ComerŃ internaŃional şi politici comerciale” este organic integrată în sistemul de management al firmei, contribuind în mod direct la cunoaşterea pieŃelor externe, a conjuncturii economice internaŃionale, furnizând astfel informaŃii esenŃiale subsistemului de marketing, celui productiv şi celui decizional, optimizând decizia de internaŃionalizare a firmei. Cu ajutorul tehnicilor proprii disciplinei “ComerŃ internaŃional şi politici comerciale” se poate fundamenta decizia de export/import şi se pot utiliza diverse regimuri vamale pentru creşterea eficienŃei economice a firmei.

e) Organizarea modulelor în cadrul cursului Cursul este structurat pe şase module: Modulul A. ComerŃul internaŃional – concept, componente, factori, evoluŃie, tendinŃe

LecŃia 1. ComerŃul internaŃional: conŃinut, importanŃă, evoluŃie Modulul B. Teorii privind comerŃul internaŃional LecŃia 2. Teorii şi doctrine asupra comerŃului internaŃional Modulul C. Cadrul instituŃional al comerŃului internaŃional

LecŃia 3. Principalele instituŃii care reglementează fluxurile comerciale internaŃionale

Modulul D. ParticularităŃi ale comerŃului internaŃional cu servicii LecŃia 4. ComerŃul internaŃional cu servicii- evoluŃii, caracteristici,

indicatori şi instrumente de politică comercială Modulul E. Aspecte specifice ale comerŃului internaŃional la nivel regional. ComerŃul exterior al României LecŃia 5. ParticularităŃi ale comerŃului internaŃional în context regional Modulul F. Politici comerciale contemporane

LecŃia 6. Politica comercială – concept, trăsături, instrumente LecŃia 7. Politica de promovare şi stimulare a exporturilor

f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Acest silabus a fost elaborat pentru a facilita ”munca” studentului în

parcurgerea cursului de “ComerŃ internaŃional şi politici comerciale”. Parcurgerea cursului presupune atât activităŃi obligatorii cât şi facultative din partea studentului, în funcŃie de cuprinsul fiecărui modul – acest lucru va fi precizat mai explicit la sfârşitul modulelor. ActivităŃile facultative constau în activităŃi tutoriale, consultaŃii on-line şi faŃă în faŃă; activităŃile obligatorii presupun prezenŃa studentului la sediul UniversităŃii « Constantin Brâncoveanu ».

g) Materiale bibliografice a. de bază:

1. Iordache E.– „Economia comerŃului”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009;

2. Miron D. – „ComerŃ internaŃional”, Ed. ASE, Bucureşti, 2003; 3. Miron D.– „Politici comerciale”, Ed. Luceafărul, Bucureşti, 2003;

7

4. NiŃă I., Constantinescu D., Mihăilescu M. – „ComerŃul internaŃional contemporan”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2005;

5. Sută N. – „ComerŃ internaŃional şi politici comerciale”, Ed. Eficient, Bucureşti, 2000.

b. facultativă: 1. NiŃă I. – „Politicile şi economía Uniunii Europene. Integrarea României”,

Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010; 2. NiŃă I. – „Politica economică externă a României”, Ed. IndependenŃa

Economică, Piteşti, 2001; 3. Puiu O., Gust M., Mihăilescu M. - „Organisme şi politici economice

internaŃionale”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2006; 4. Sută N., Drăgan G., Sută-Selejan S., „Istoria comerŃului exterior

românesc”, Ed.Eficient, Bucureşti, 1996; 5. *** www.wto.org 6. *** www.unctad.org 7. *** www.europa.eu.int. 8. *** www.europa.eu/eurostat 9. *** www.insse.ro

h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs Se recomandă utilizarea următoarelor materiale, instrumente şi echipamente: - în cazul studiului individual studentului îi este necesar suportul de curs,

manualul şi un calculator de birou. Se poate utiliza şi un calculator cu legătură internet pentru accesarea suportul de curs,

- pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃilor de seminar sunt necesare: laptop (asigurat de facultate); videoproiector (asigurat de facultate).

i) Calendarul cursului Studentul de la frecvenŃă redusă va studia individual suportul de curs,

manualul, urmând ca activităŃile aplicative, cum este seminarul la disciplina Analiză economico - financiară va avea loc la sediul UniversităŃii “Constantin Brâncoveanu” unde vor fi seminarizate modulele cursului. Calendarul activităŃilor este înmânat studenŃilor la începutul fiecărui semestru.

j) Politica de evaluare şi notare Evaluarea studenŃilor se va realiza printr-un examen oral în sesiunea de

examene din modulele cursului, notă care va avea o pondere de 70% din nota finală, precum şi din nota primită pentru activităŃile realizate în timpul semestrului cu pondere de 30%.

Forma de evaluare: Examen oral puncte % - punctajul de la examen 7 70 Stabilirea

notei finale - punctajul din timpul semestrului 3 30 - activitate aplicativă (proiect, referat etc.) 1,2 40 - lucrare de control pe parcursul semestrului 0,6 20 - implicarea în cadrul seminarului 0,6 20

Evaluarea activităŃii din timpul semestrului - frecvenŃă 0,6 20

8

k) Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: • orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată conform

reglementărilor în vigoare; • rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin comunicare directă

după corectarea lucrărilor şi prin afişare la sediul UniversităŃii “Constantin Brâncoveanu” în maxim 48 ore de la examen;

• contestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar soluŃionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii.

l) Strategii de studiu recomandate Schema modului de lucru recomandat de cadrele didactice care funcŃionează

la acestă disciplină pentru parcurgerea cursului este următoarea:

1. ParcurgeŃi cu atenŃie modulele cursului, bibliografia obligatorie şi informaŃiile suplimentare primite cu ocazia activităŃilor de seminar

� 2. LocalizaŃi în text conceptele şi cuvintele cheie.

� 3. RăspundeŃi la întrebările recapitulative sub forma unor expuneri verbale sau în scris.

� 4. RealizaŃi testele de autoevaluare şi temele de control, fără a apela la răspunsuri. EvaluaŃi răspunsurile şi reluaŃi documentarea pe baza silabusului şi al bibliografiei suplimentare.

� 5. RezolvaŃi aplicaŃiile, studiile de caz şi exerciŃiile consemnate cu ocazia activităŃilor aplicative.

� 6. Vă documentaŃi pentru examen.

9

II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS

MODULUL A COMERłUL INTERNAłIONAL – CONCEPT, COMPONENTE,

FACTORI, EVOLUłIE, TENDINłE

Introducere Istoria dezvoltării economiei mondiale a demonstrat că progresul economic

al unei Ńări depinde, înainte de toate de gradul de mobilizare şi de folosirea resurselor proprii (umane, materiale şi financiare), de eforturile fiecărui popor. Dar, tot istoria economiei mondiale a demonstrat că nicio Ńară din lume nu poate promova o politică economică autarhică fără consecinŃe profund dăunătoare asupra propriei dezvoltări, nu se poate izola de circuitul economic mondial. Participarea la schimburile economice internaŃionale este de natură să potenŃeze eforturile proprii ale fiecărui popor şi să accelereze progresul economic al tuturor statelor.

Progresul economic general al omenirii este rezultatul progresului economic al fiecărei Ńări în parte şi al schimbului de valori materiale şi spirituale dintre acestea. Nivelul de dezvoltare economică al diferitelor state şi gradul de diversificare şi specializare a producŃiei lor materiale sunt factorii principali care determină proporŃia participării Ńărilor respective la comerŃul internaŃional şi reflectă locul pe care îl ocupă în cadrul economiei mondiale. De aceea, este unanim recunoscut că în condiŃiile unei lumi tot mai globalizate una din cerinŃele fundamentale ale dezvoltării fiecărei Ńări este intensificarea participării la circuitul economic mondial şi implicit la comerŃul internaŃional. Prin urmare, nici un popor nu se poate izola, fără urmări grave în dezvoltarea sa economică, politică şi socială.

ComerŃul internaŃional a cunoscut cea mai mare creştere a sa în secolul XX, dar mai ales în a doua jumătate a acestuia, respectiv de la 61 miliarde de dolari în 1950, la circa 6340 miliarde de dolari în anul 2000. Această tendinŃă de creştere accentuată a continuat şi în primii ani ai secolului XXI (în anul 2008 acesta ajungând la o valoare de 15775 miliarde de dolari), ea fiind întreruptă în prezent datorită izbucnirii crizei economice mondiale. În primăvara anului 2010, Banca Mondială a lansat un program de sprijinire a comerŃului internaŃional în valoare de 50 mld. dolari. Programul numit „Asigurarea lichidităŃii comerŃului global” are drept scop relansarea comerŃului internaŃional şi constă în ajutarea băncilor să extindă finanŃarea asupra importatorilor şi exportatorilor mondiali şi în special asupra celor din Ńările în dezvoltare.

Obiective: - Definirea şi înŃelegerea conceptului de comerŃ internaŃional şi a

componentelor acestuia; - Identificarea factorilor ce au condus la creşterea şi diversificarea

comerŃului internaŃional;

10

- Stabilirea efectelor participării economiilor naŃionale la comerŃului internaŃional ;

- Cunoaşterea evoluŃiei valorice a comerŃului internaŃional începând din a doua jumătate a secolului trecut şi până în prezent, precum şi a cauzelor care au condus la prăbuşirea comerŃului internaŃional în timpul actualei crize globale;

- Cunoaşterea evoluŃiei ponderii celor două grupe de Ńări (dezvoltate şi în dezvoltare) în cadrul comerŃul internaŃional şi a mutaŃiilor intervenite în structura pe mărfuri (pe cele două grupe: produse de bază şi manufacturate) a comerŃului internaŃional;

- Identificarea principalelor tendinŃe privind evoluŃia viitoare a comerŃului internaŃional.

Fond de timp:

- 2 ore de studiu individual şi 2 ore de activitate de seminar Ritmul de studiu: Temele şi lecŃiile noi sunt expuse în conexiune cu vechile cunoştinŃe. Ele sunt

grupate conform programei analitice şi se recomandă respectarea întocmai a acesteia. Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie la două săptămâni, dar

săptămânal să se facă informarea şi documentarea cu privire la ultimele evenimente ce s-au succedat în acest domeniu, pentru a putea înŃelege şi urmării evoluŃia comerŃului internaŃional. Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu pauză de 10 minute.

Termeni cheie: ComerŃ internaŃional; import; export; pieŃe naŃionale; diviziunea mondială a

muncii; globalizare; integrare; efectele comerŃului internaŃional; criză mondială.

Recomandări privind studiul: Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al prezentului

material şi a bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului.

Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se grupeze subiectele în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea chestiunilor teoretice să se treacă la rezolvarea temelor, întrebărilor şi studiilor de caz.

De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor de studiu la alte discipline: micro şi macroeconomie, economie mondială.

11

LECłIA 1. COMERłUL INTERNAłIONAL: CONłINUT, IMPORTANłĂ, EVOLUłIE

1.1 ComerŃul internaŃional - conceptualizare

ComerŃul internaŃional reprezintă totalitatea schimburilor de mărfuri şi servicii dintre statele lumii. Ca vector al procesului de globalizare, comerŃul internaŃional constituie o formă de legătură între pieŃele naŃionale, între producătorii de mărfuri şi servicii din diferite Ńări, relaŃie ce apare în virtutea diviziunii mondiale a muncii.

Componentele principale ale comerŃului internaŃional sunt: - schimbul de mărfuri sau produse;

- schimbul de servicii, legate sau nu de cel cu mărfuri; - schimbul de licenŃe, brevete, mărci, tehnologii de fabricaŃie şi proiecte,

programe de calculator; - schimbul de opere de artă şi de creaŃii muzicale; - schimbul ce are loc în cadrul acŃiunilor de cooperare pentru construirea de

obiective industriale, agricole şi social-culturale; - schimburile, în special achiziŃiile ce au loc în cadrul ajutoarelor economice

pentru dezvoltare, al investiŃiilor străine directe, împrumuturilor pentru investiŃii; - schimburile ce au loc în sistemul societăŃilor transnaŃionale.

1.2 Factorii care au condus la creşterea şi diversificarea comerŃului internaŃional

Expansiunea fără precedent a comerŃului mondial a avut la bază următorii factori: - repartiŃia inegală a factorilor de producŃie pe Ńări şi regiuni (materii prime, forŃă

de muncă calificată, tehnologii şi capital) ceea ce a determinat necesitatea schimbului; - condiŃiile pedo-climatice diferite care au permis numai anumite producŃii şi

au impus nevoi de consum diverse, ceea ce au făcut necesare relaŃii de schimb între Ńări şi regiuni;

- revoluŃia tehnico-ştiinŃifică cu realizările ei fără precedent în tehnologia de fabricaŃie, realizarea de produse noi, informatica şi telecomunicaŃiile care au condus la apariŃia internetului şi comerŃului electronic, transporturile rapide etc.;

- industrializarea cunoscută de 10-15 Ńări în curs de dezvoltare, printre care: Taiwan, Singapore, China - Hong-Kong, Coreea de Sud, Mexic, Thailanda ş.a.;

- boom-ul economic (creşterea şi diversificarea producŃiei) ce a urmat celor două războaie mondiale;

- cursa înarmărilor şi competiŃia ce a existat între cele două blocuri economice, capitalist şi comunist, până în 1990;

- diversificarea formelor şi mecanismelor operaŃiunilor de comerŃ exterior; - competiŃia internaŃională la care a condus cucerirea cosmosului, lupta pentru

ocuparea surselor de energie (petrol) şi a pieŃelor de desfacere; - câştigurile incomparabil mai mari ce se obŃin din activitatea comercială

decât din cea productivă; - internaŃionalizarea producŃiei şi a desfacerii acesteia prin activitatea

societăŃilor transnaŃionale;

12

- expansiunea pe care a înregistrat-o în ultimele decenii comerŃul cu servicii care deŃine deja 20% din volumul comerŃului internaŃional;

- extinderea fără precedent a investiŃiilor străine directe; - efectul pozitiv jucat de procesul de liberalizare şi reglementare desfăşurat

în cadrul O.M.C. – fostul G.A.T.T; - implicarea statului în sprijinirea exporturilor şi obstrucŃionarea

importurilor; - rolul jucat de tendinŃa de integrare economică regională şi de globalizare; - creşterea puternică a concurenŃei internaŃionale care a sporit inovaŃia şi

eficienŃa; - efectul pozitiv jucat de participarea la comerŃul internaŃional asupra

dezvoltării economico-sociale a Ńărilor lumii.

1.3. ImportanŃa comerŃului internaŃional

Este unanim recunoscut că o Ńară nu poate funcŃiona ermetic, închis; nu poate şi nici nu trebuie să producă toate bunurile de care are nevoie. Participarea statelor la comerŃul internaŃional este obiectiv necesară. Însă, realitatea a demonstrat că nu întotdeauna de pe urma acestei participări se obŃin numai avantaje ci şi dezavantaje.

Principalele avantaje: - creşterea veniturilor individuale şi naŃionale prin valuta ce se poate încasa

din exporturi; - creşterea numărului de locuri de muncă întrucât piaŃa fiind mai mare şi

numărul de angajaŃi poate creşte; - reducerea subdezvoltării şi a sărăciei în tot mai multe zone şi Ńări ale lumii; - se accentuează competiŃia internă datorită concurenŃei exercitate de

importuri cu efecte benefice asupra eficienŃei şi calităŃii; - diversificarea ofertei şi creşterea libertăŃii de alegere a consumatorilor; - creşterea interesului pentru colaborarea regională şi subregională, pentru

tehnici de comercializare şi cooperare mai eficiente; - stimularea celorlalte fluxuri ale circuitului economic mondial; - are efect benefic asupra înŃelegerii între popoare, produsele şi serviciile

fiind adevăraŃi ambasadori ai cunoaşterii reciproce la care se adaugă numeroasele contacte interumane la care conduc schimburile şi cooperarea economică etc.

Principalele dezavantaje: - nu sunt reciproc avantajoase, dovadă creşterea decalajelor dintre cei ce

exportă produse cu valoare adăugată ridicată (Ńări dezvoltate) şi cei ce exportă produse insuficient prelucrate;

- exploatarea iraŃională a unor resurse naturale cu efecte nefavorabile asupra mediului. - efectul nefavorabil asupra mediului (încălzirea climei şi reducerea stratului

de ozon), la care a condus industrializarea în vederea creşterii exportului, prin poluarea atmosferei şi a apei;

- lupta pentru pieŃe poate conduce la cunoscutele „războaie comerciale” care pot genera conflicte militare.

13

1.4. EvoluŃia comerŃului internaŃional

ComerŃul internaŃional a cunoscut cea mai mare creştere a sa în secolul XX, dar mai ales în a doua jumătate a acestuia, respectiv de la 61 miliarde de dolari în 1950, la circa 6340 miliarde de dolari în anul 2000. Această tendinŃă de creştere accentuată a continuat şi în primii ani ai secolului XXI (în anul 2008 acesta ajungând la o valoare de 15775 miliarde de dolari), ea fiind întreruptă în prezent datorită izbucnirii crizei economice mondiale. Pe ansamblul, în secolul XX, se poate aprecia că în a 2-a jumătate a acestuia, ritmul anual de creştere a fost de cel puŃin patru ori mai mare decât în prima jumătate (circa 12%, faŃă de 2-3%). Ritmul rapid de creştere a comerŃului mondial postbelic s-a datorat, atât creşterii volumului fizic, cât şi preŃurilor, estimându-se că în perioada 1950-1970 a crescut în special datorită volumului fizic, iar în perioada 1971-1980 din cauza preŃurilor.

Aflat în strânsă legătură cu scăderea volumului producŃiei mondiale şi cu înăsprirea condiŃiilor de creditare, comerŃul internaŃional a fost grav afectat de actuala criză mondială. Astfel, de la un ritm anual de creştere de circa 7%, în anul 2007, acesta a cunoscut o scădere la numai 3% în 2008 şi o adevărată prăbuşire la -11,9% înregistrată în 2009. Aceasta reprezintă cea mai mare contracŃie a comerŃului internaŃional după cel de-al doilea război mondial.

Tabel nr. 1.1.

EvoluŃia ritmului de creştere a economiei mondiale şi a comerŃului internaŃional în perioada 2007 – 2010, creşteri în termeni reali, în %

2007 2008 2009 2010 PIB mondial 5,2 3,0 -1,1 3,1 Volumul comerŃului internaŃional cu mărfuri şi servicii

7,3 3,0 -11,9 2,5

Importuri mondiale - Ńări dezvoltate 4,7 0,5 -13,7 1,2 - Ńări în dezvoltare 13,8 9,4 -9,5 4,6 Exporturi mondiale - Ńări dezvoltate 6,3 1,9 -13,6 2,0 - Ńări în dezvoltare 9,8 4,6 -7,2 3,6 PreŃul petrolului 10,7 36,4 -36,6 24,3

Sursa: FMI – „World Economic Outlook”, 2009

Principalele cauze ale prăbuşirii comerŃului internaŃional după declanşarea actualei crize economice mondiale sunt:

- declinul cererii pe plan mondial; - penuria de resurse financiare disponibile pentru comerŃ; - recurgerea la măsuri protecŃioniste.

14

1.5. Participarea celor două grupe de Ńări la fluxurile comerciale internaŃionale

Participarea Ńărilor la fluxurile comerciale internaŃionale diferă în funcŃie de: potenŃialul lor economic, competitivitatea externă a produselor realizate, strategiile de politică economică urmate.

ComerŃul internaŃional a fost şi este semnificativ dominat de grupul Ńărilor industrializate.

Ponderea lor în comerŃul mondial a crescut până în 1972 când s-a ridicat la 73,1%, apoi a început să scadă,atingând un nivel 66,6% în 1997, pentru ca în 2008 să ajungă la 57%. Participarea Ńărilor în dezvoltare şi a celor emergente s-a îmbunătăŃit simŃitor începând din ultima decadă a secolului XX, unele dintre ele devenind producătoare şi exportatoare de produse cu valoare adăugată ridicată. Din acest grup de state se remarcă China, Ńară care în 2009 a devenit cel mai mare exportator mondial de mărfuri, devansând Germania.

1.6. EvoluŃia structurii pe mărfuri a comerŃului internaŃional

� Urmare accentuării caracterului industrial al economiei mondiale s-a schimbat radical şi ponderea celor două mari grupe de produse în comerŃul internaŃional, produsele manufacturate ajungând să deŃină în 2008 circa 66% din comerŃul mondial (faŃă de 36,4% în 1937, 51% în 1960, 75,5% în 2003) . O contribuŃie la această schimbare a avut-o şi dinamica diferită a preŃurilor, respectiv creşterea mai accentuată a celor referitoare la produsele manufacturate; la cele de bază excepŃie a făcut petrolul prin creşterea rapidă a preŃurilor în ultimii treizeci de ani.

� Dintre produsele de bază cele care şi-au redus din importanŃă au fost produsele alimentare şi materiile prime, în schimb a crescut ponderea combustibililor, datorită consumului în creştere, dar mai ales preŃurilor din anii ’70 şi ’80.

� La produsele manufacturate, creşterea cea mai spectaculoasă au înregistrat-o maşinile, utilajele şi mijloacele de transport, componentele industriei auto şi electronice.

� Ceea ce caracterizează evoluŃia structurii pe mărfuri a comerŃului internaŃional este permanenta şi rapida îmbogăŃire a nomenclatorului de produse ce se comercializează pe piaŃa mondială, motivată de apariŃia de produse noi şi dispariŃia altora la intervale de timp din ce în ce mai scurte.

1.7. Relansarea „timidă” a comerŃului internaŃional în 2010 – 2011

Unul dintre factorii principali care argumentează că economia mondială va ieşi din criză în perioada menŃionată este, în opinia experŃilor FMI, relansarea, chiar dacă „timidă” a comerŃului internaŃional. Astfel, dacă în aprilie 2009, experŃii Fondului prognozau o creştere a volumului comerŃului internaŃional de numai 0,5% în 2010, iată că în octombrie 2009 se avansează un ritm de 2,5% după cum se poate observa în tabelul de mai sus.

Dar şi această prognoză optimistă de creştere a volumului comerŃului internaŃional este supusă unor riscuri majore, cum sunt:

15

- escaladarea protecŃionismului comercial, ca efect al protejării economiilor naŃionale slăbite după recesiune;

- perspective incerte de încheiere a actualei runde de negocieri comerciale multilaterale din cadrul OMC (Runda Doha).;

- existenŃa, fără perspective imediate de reducere, a unor dezechilibre majore în balanŃele comerciale ale principalelor puteri ale lumii ( SUA, China, Germania, Japonia).

AplicaŃii practice

Teme de discuŃie:

1. De ce comerŃul internaŃional este considerat a fi un adevărat vector al procesului de globalizare?

2. ImportanŃa comerŃului internaŃional pentru economiile naŃionale (se poate exemplifica prin cazul României).

3. Cum vă explicaŃi avântul economic deosebit al Chinei? 4. Rolul investiŃiilor străine directe şi al societăŃilor transnaŃionale în

comerŃul mondial. 5. Este comerŃul internaŃional un factor de menŃinere a decalajelor economice

dintre Ńările dezvoltate şi cele în dezvoltare? DezvoltaŃi răspunsul cu argumente.

6. Care sunt cauzele creşterii participării Ńărilor emergente la comerŃul internaŃional?

7. Care a fost impactul actualei crize mondiale asupra comerŃului internaŃional?

8. Ce măsuri ar trebuii să se adopte la nivel mondial în vederea relansării comerŃului mondial?

9. Care sunt principalele cauze ce au condus la creşterea ponderii produselor manufacturate în cadrul comerŃului internaŃional?

10. Care este structura pe mărfuri a comerŃului exterior românesc şi ce aprecieri aveŃi în acest sens?

RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

1. Schimburile comerciale internaŃionale sunt reciproc avantajoase; 2. ComerŃul internaŃional are efect negativ asupra mediului înconjurător; 3. ComerŃul internaŃional contribuie la reducerea sărăciei în tot mai multe

zone ale lumii; 4. ComerŃul internaŃional poate devenii o cauză a diferendelor între state; 5. În prezent produsele de bază deŃin ponderea cea mai mare în cadrul

comerŃului internaŃional; 6. În prezent Ńările emergente domină comerŃul internaŃional; 7. În perioada actuală comerŃul internaŃional se află în plină ascensiune; 8. Participarea Ńărilor în dezvoltare la comerŃul internaŃional este în creştere; 9. RepartiŃia inegală a factorilor de producŃie pe Ńări şi regiuni a determinat

necesitatea schimbului; 10. Scăderea cererii mondiale a fost una dintre cauzele prăbuşirii comerŃului mondial.

16

Teste grilă (o singură variantă corectă)

1. Caracterul industrial specific comerŃului internaŃional în perioada contemporană derivă din:

a. ponderea mare a produselor manufacturate în cadrul schimburilor comerciale internaŃionale

b. ponderea mare a produselor de bază în cadrul comerŃului internaŃional

c. concentrarea industriei prelucrătoare în Ńările dezvoltate 2. Scopul diviziunii mondiale a muncii este:

a. adaptarea potenŃialului economic naŃional la cerinŃele pieŃei mondiale

b. echilibrarea balanŃei comerciale şi de plăŃi externe c. restrângerea importului de produse manufacturate

3. ComerŃul internaŃional a cunoscut cea mai mare creştere a sa: a. în a doua jumătate a secolului XX b. în perioada interbelică c. în primele două decenii ale secolului trecut

4. Unul dintre factorii care au condus la creşterea şi diversificarea comerŃului internaŃional este: a. condiŃiile pedo-climatice diferite de la o Ńară la alta b. practicarea politicilor protecŃioniste c. restrângerea numărului de grupări integraŃioniste

5. Nu se numără printre dezavantajele generate de participarea la comerŃul internaŃional: a. repartiŃia inegală a factorilor de producŃie pe Ńări şi regiuni b. exploatarea iraŃională a resurselor naturale c. diferende între statele lumii

6. Grupul de Ńări dominant în cadrul comerŃului internaŃional este: a. cel al Ńărilor dezvoltate b. cel al Ńărilor în dezvoltare c. cel al Ńărilor emergente

7. În prezent, primul exportator mondial de mărfuri este: a. China b. SUA c. Germania

8. Participarea Ńărilor dezvoltate la comerŃul internaŃional se află: a. în creştere b. în descreştere c. în stagnare

9. Una dintre cauzele prăbuşirii comerŃului internaŃional în perioada actuală este: a. declinul ofertei mondiale b. deteriorarea raportului de schimb în comerŃul dintre Ńările

dezvoltate şi cele în dezvoltare c. penuria de lichidităŃi de pe plan mondial

17

10. Principalul exportator european este: a. Germania b. FranŃa c. Marea Britanie

Rezumat: ComerŃul internaŃional reprezintă totalitatea schimburilor de mărfuri şi servicii

dintre statele lumii. Ca vector al procesului de globalizare, comerŃul internaŃional constituie o formă de legătură între pieŃele naŃionale, între producătorii de mărfuri şi servicii din diferite Ńări, relaŃie ce apare în virtutea diviziunii mondiale a muncii. Este unanim recunoscut că o Ńară nu poate funcŃiona ermetic, închis; nu poate şi nici nu trebuie să producă toate bunurile de care are nevoie. Participarea statelor la comerŃul internaŃional este obiectiv necesară. Însă, realitatea a demonstrat că nu întotdeauna de pe urma acestei participări se obŃin numai avantaje ci şi dezavantaje. Această temă prezintă studenŃilor baza informaŃională pentru cunoaşterea şi înŃelegerea importanŃei participării Ńărilor la comerŃului internaŃional, iar în acest sens se recomandă aprofundarea următoarelor puncte:

� ComerŃul internaŃional – conceptualizare; � Factorii care au condus la creşterea şi diversificarea comerŃului internaŃional; � ImportanŃa comerŃului internaŃional; � EvoluŃia comerŃului internaŃional; � Participarea celor două grupe de Ńări la schimburile internaŃionale; � EvoluŃia structurii pe mărfuri a comerŃului internaŃional; � Relansarea comerŃului internaŃional;

Bibliografie: 1. D. Miron, ComerŃul internaŃional contemporan, Ed. ASE Bucureşti, 2000 2. I. NiŃă, D. Constantinescu, M. Mihăilescu, „ComerŃul internaŃional

contemporan”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2005 3. N. Sută, ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane, Ed.

Expert Bucureşti, 2000 4. *** colecŃia revistei Tribuna Economică, 2009-2010 5. www.wto.org/statistics 2009

Răspunsurile aplicaŃiilor practice


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 F A A A F F F A A A

Teste grilă (o singură variantă corectă):

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. a a a a a a a b a a

18

MODULUL B TEORII PRIVIND COMERłUL INTERNAłIONAL

Introducere Creşterea neîncetată a volumului comerŃului la mare distanŃă, dar mai ales

a comerŃului exterior (internaŃional) cu începere din epoca modernă (secolele XV şi XVI), culminând după cel de-al doilea război mondial (ritmul de creşterea comerŃului internaŃional a depăşit ritmul creşterii producŃiei şi a venitului naŃional) i-a determinat pe gânditori şi pe oamenii politici să cerceteze tot mai amănunŃit acest domeniu şi să formuleze măsuri practice de politică economică pentru desfăşurarea cât mai eficientă a acestei activităŃi.

De-a lungul ultimelor şase secole de când a început expansiunea comerŃului mondial, foarte mulŃi gânditori au analizat acest proces, încercând să dea răspunsuri următoarelor întrebări:

- ce criterii ar fi mai adecvate pentru specializarea diferitelor Ńări în producŃia de bunuri materiale şi servicii, respectiv în export şi deci care ar fi bazele diviziunii internaŃionale a muncii;

- care este mecanismul de desfăşurare a comerŃului internaŃional şi ce pârghii foloseşte; - rezultatele imediate şi pe termen lung ale comerŃului internaŃional pentru

diferite categorii de Ńări ; - tendinŃele pe termen lung ale raportului de schimb; - influenŃa comerŃului internaŃional asupra creşterii şi dezvoltării pe termen

lung ale diferitelor categorii de Ńări, cât şi asupra structurii şi mecanismelor de funcŃionare ale economiei mondiale etc.

În ce măsură gânditorii secolelor trecute, ca şi cei contemporani au reuşit să găsească răspunsuri unora dintre aceste întrebări vom vedea în cele ce urmează. Cert este însă că nu s-au găsit răspunsurile concrete la toate aceste întrebări, iar realizarea unui comerŃ reciproc avantajos care să sprijine reducerea şi eliminarea treptată a actualelor decalaje de dezvoltare şi implicit de nivel de trai rămâne în continuare întrebarea cheie căreia nu i s-a găsit răspuns, deci este o sfidare a viitorului şi o sarcină a generaŃiilor care vor urma. Această problemă nu este însă în special a gânditorilor, a teoreticienilor, ci a oamenilor politici, a marilor corporaŃii transnaŃionale şi a instituŃiilor internaŃionale create pentru asigurarea echilibrului şi păcii mondiale.

Obiective: - Cunoaşterea şi înŃelegerea teoriilor clasice cu privire la comerŃul

internaŃional; - Prezentarea celor mai semnificative teorii cu privire la comerŃul

internaŃional din perioada interbelică; - Identificarea orientărilor majore în gândirea economică contemporană cu

privire la comerŃul internaŃional.

19

Ritmul de studiu: Temele şi lecŃiile noi sunt expuse în conexiune cu vechile cunoştinŃe. Ele sunt

grupate conform programei analitice şi se recomandă respectarea întocmai a acesteia. Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie la două săptămâni, dar

săptămânal să se facă informarea şi documentarea cu privire la ultimele evenimente ce s-au succedat în domeniul analizat, pentru a putea înŃelege şi urmări evoluŃia acestuia.

Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu pauză de 10 minute.

Cuvinte cheie: Avantaj absolut; avantaj relativ; „constanta Manoilescu”, capital uman;

ciclul de viaŃă al produsului; avantaj comparativ în comerŃul internaŃional; specializare internaŃională.




De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor de studiu la alte discipline: micro şi macroeconomie, economie mondială, istorie economică.

20

LECłIA 2. TEORII ŞI DOCTRINE ASUPRA COMERłULUI INTERNAłIONAL

2.1.Teoria avantajului absolut în comerŃul internaŃional expusă în oprea lui Adam Smith

În pleiada gânditorilor liberali, care între mijlocul secolului al XVII-lea şi prima treime a secolului XIX au făurit economia politică burgheză clasică, Adam Smith (1723-1790) ocupă un loc aparte.

În teoria relaŃiilor economice internaŃionale, Smith rămâne ca autor al teoriei avantajului absolut în comerŃul internaŃional. Punctul de plecare al teoriei sale şi care constituie chiar fraza cu care debutează „AvuŃia NaŃiunilor” (1817), este că, „munca anuală a oricărei naŃiuni constituie fondul care dintotdeauna o aprovizionează cu toate bunurile necesare şi de înlesnire a traiului, pe care le consumă anual şi care constau totdeauna, fie în produsul imediat al acestei munci, fie în ceea ce se cumpără cu acest produs de la alte naŃiuni”1

Adam Smith consideră că schimbul de mărfuri este guvernat de legea valorii bazată pe muncă, atât în comerŃul interior cât şi în comerŃul internaŃional. Studiind problema, autorul enunŃă aşa numitul principiu al avantajelor absolute, conform căruia specializarea internaŃională a unei Ńări trebuie să urmărească producerea mărfurilor cu costurile cele mai scăzute, urmând ca prin exportul acestora să se obŃină din alte Ńări (înzestrate cu condiŃii mai favorabile de producŃie), mărfuri ale căror costuri ar fi fost mai ridicate în Ńara respectivă. Aşadar, gânditorul englez sesizează o cale importantă de economisire a muncii sociale prin intermediul comerŃului cu alte state, subliniind avantajele specializării şi ale participării la diviziunea internaŃională a muncii. Totuşi, Smith nu explică ce rol ar putea avea comerŃul exterior în economisirea muncii sociale pentru o Ńară săracă, ce nu dispune de avantaje absolute în producŃia vreunei mărfi.

CondiŃia realizării avantajului absolut în comerŃul exterior (internaŃional) este aplicarea politicii externe a liberului schimb. Aceasta apare în concepŃia lui Smith ca fiind universal valabilă, contrapunând-o politicii protecŃioniste susŃinute de mercantilişti şi pe care el o aprecia ca fiind contrară „legilor naturale”. Se văd aici limitele impuse de epocă şi de poziŃia de clasă a lui Smith, lucruri care explică existenŃa unor lacune sau aprecieri unilaterale în opera marelui clasic.

2.2 Teoria ricardiană a comerŃului internaŃional

David Ricardo îşi expune concepŃia cu privire la comerŃul internaŃional în lucrarea sa fundamentală din 1817 „Despre principiile economiei politice şi impunerii”, a cărei apariŃie a reprezentat cel mai important eveniment în dezvoltarea gândirii economice moderne premarxiste.

Din explicaŃiile şi exemplele date de Ricardo rezultă că avantajul relativ constă în posibilitatea de a obŃine marfă cu o cheltuială de timp de muncă relativ mai mică în comparaŃie cu altă marfă din aceeaşi Ńară, chiar dacă pentru această marfă s-a cheltuit mai mult timp de muncă decât în alte Ńări, respectiv chiar dacă 1 Adam Smith – AvuŃia NaŃiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei, vol. I, Ed. Academiei, 1962, introducere

21

volumul absolut al cheltuielilor de timp de muncă este mai mare decât în alte Ńări pentru aceeaşi marfă.

Economisirea muncii sociale naŃionale prin concentrarea producŃiei în activităŃile având o productivitate maximă a muncii este de necontestat. Dar, principala limită a modelului ricardian constă însă în caracterul ei static. Dacă adăugăm şi observaŃia că parametrii producŃiei sunt consideraŃi de Ricardo constanŃi, respectiv că specializarea nu produce modificarea funcŃiei producŃiei, se poate conchide că din acest model lipsesc complet efectele creşterii asupra interdependenŃei economice.2

Modelul lui Ricardo, bazat pe teoria valorii-muncă, presupune libera concurenŃă în interiorul fiecărei Ńări pe pieŃele produselor şi factorilor de producŃie, concomitent cu imobilitatea completă a factorilor de producŃie între Ńări. Ricardo face, de asemenea abstracŃie de costurile de transport şi barierele comerciale existente pe plan mondial.

Respingerea anumitor concluzii cu pretenŃii de generalitate ale teoriei costurilor comparative nu poate conduce la respingerea, în bloc a tot ceea ce aparŃine acestei teorii. Descoperirea de către Ricardo a avantajelor relative posibile în comerŃul exterior, chiar la dezavantaje absolute ale productivităŃii, este o contribuŃie importantă pentru teoria comerŃului internaŃional.

Caracterul simplu şi concis al raŃionamentului ricardian au făcut ca el să fie considerat, multă vreme (aproape două secole) drept principiul fundamental al diviziunii mondiale a muncii. Oferind o explicaŃie destinului surprinzător al acestei teorii, prof. univ. Nicolae Sută scria: „Adeziunea majorităŃii specialiştilor din domeniul academic faŃă de principiul ricardian al costurilor comparative şi al avantajelor relative din comerŃul internaŃional a fost dublată de adeziunea oamenilor politici din Ńările dezvoltate la politica externă a liberului schimb. ExplicaŃia acestei duble adeziuni şi a surprinzătoarei perenităŃi a teoriei analizate, rezidă în interesul oamenilor de afaceri din Ńările dezvoltate de a se mişca mai uşor pe piaŃa mondială, de a pătrunde nestânjeniŃi pe pieŃele naŃionale care puteau constitui pentru ei atât ocazii pentru desfacerea propriilor mărfuri, cât şi surse ieftine de materii prime.”3

În ciuda imperfecŃiunilor sale, teoria menŃionată are totuşi meritul de a fi reprezentat prima încercare de interpretare a comerŃului internaŃional pe baza teoriei obiective a valorii.

2.3 Teoria factorilor de producŃie sau modelul Heckscher - Ohlin - Samuelson al comerŃului internaŃional

AdepŃi ai teoriei avantajelor relative în comerŃul internaŃional, deci ai liberalismului economic, gânditorii neoclasici resping orice legătură între avantajele comparative şi teoria obiectivă a valorii, reformulând teoria ricardiana despre comerŃul internaŃional în termeni marginalişti.

2 Virgil Stoenescu – „Teorii actuale despre relaŃiile economice internaŃionale”, teză de doctorat, A.S.E., Bucureşti, 1987, p.104 3 N. Sută (coord) – „Curs de comerŃ internaŃional şi politici comerciale”, Ed. Ceres, Bucureşti, 1992, p.425

22

Eforturi substanŃiale în acest sens au făcut doi economişti suedezi –E. Heckscher şi B. Ohlin – şi un economist nordamerican – P.A. Samuelson – ce au reclădit teoria ricardiană pe baze subiective. Astfel, cei trei autori au reformulat conŃinutul teoriei clasice în funcŃie de înzestrarea naturală a fiecărei Ńări cu factori de producŃie şi de teoria utilităŃii marginale.

Criteriul specializării Ńărilor în producŃie pe baza unui comerŃ reciproc avantajos între parteneri este – în viziunea autorilor menŃionaŃi – avantajul relativ , definit ca fiind posibilitatea unei Ńări de a produce şi a exporta un bun economic pentru a cărui obŃinere se foloseşte într-o proporŃie relativ mai mare factorul de producŃie cel mai abundent (şi mai ieftin) şi intr-o proporŃie mai mică factorul mai rar (şi deci mai scump). Aşadar, avantajul relativ constă, atât în viziunea lui Ricardo cât şi în viziunea celor trei economişti neoclasici în economia de costuri de producŃie ce asigură creşterea competitivităŃii firmelor şi Ńărilor respective pe piaŃa mondială4.

Potrivit autorilor modelului studiat, avantajul relativ al partenerilor din comerŃul internaŃional este reciproc sau general, mai mult, pe termen lung, partenerii dezvoltaŃi facilitează posibilitatea partenerilor mai puŃin dezvoltaŃi de a se înscrie pe calea dezvoltării economico-sociale. În acest sens, cei trei autori semnalează tendinŃa de egalizare a preŃurilor factorilor de producŃie, respectiv a veniturilor proprietarilor acestor factori (paradoxul lui Samuelson)5.

2.4 Teoria lui Mihail Manoilescu despre comerŃul internaŃional

DificultăŃile majore cu care se confruntau Ńările agrare pe piaŃa mondială, printre care şi România, in perioada interbelică, l-au determinat pe economistul român Mihail Manoilescu (1891-1950) să aprofundeze structura şi calitatea activităŃilor economice pe de o parte şi rezultatele reale ale schimburilor externe la care participă statele, pe de altă parte.

Investigarea acestor fenomene i-a permis să descopere anumite „legi” sau „constante” în desfăşurarea activităŃii economice la diferite nivele, printre care faptul că nivelul productivităŃii muncii este mai scăzut în agricultură şi mai ridicat în industrie. Extinzând investigaŃiile pe această temă la nivel mondo-economic, Manoilescu, dovedeşte, de asemenea că productivitatea medie a muncii naŃionale este mai ridicată în Ńările industrializate şi mai scăzută în Ńările cu profil eminamente agricol („Constanta Manoilescu”).

M. Manoilescu a respins, pe bună dreptate, pretenŃiile de universalitate şi generalitate ale teoriilor liberale clasice despre comerŃul internaŃional, dezvăluind implicaŃiile lor practice negative.

În acest sens, economistul român semnalează o serie de fapte reale din domeniul comerŃului internaŃional ce dovedeau caracterul neechivalent sau inegal al schimburilor internaŃionale, respectiv dezavantajul partenerilor mai puŃin dezvoltaŃi. Astfel, autorul analizat are în vedere fenomenul agravării „foarfecelui

4 N. Sută-Selejan - „Istoria comerŃului mondial şi a politicii comerciale” Ed. ALL, Bucureşti 1997 p.237-245 5 V. Stoenescu – „Teorii actuale despre relaŃiile economice internaŃionale”, teza de doctorat, ASE, 1987 p.166

23

preŃurilor”, în timpul crizei economice din 1927-1933, ca simptom şi expresie a disparităŃii dintre productivitatea muncii în industrie şi agricultură, cu consecinŃe grave pentru Ńările cu profil agrar, care se află în imposibilitatea procurării resurselor financiare achitării importurilor de produse industriale.

De asemenea, M. Manoilescu semnalează şi divizarea Ńărilor lumii în două categorii: o minoritate având profil preponderent industrial şi majoritatea Ńărilor având profil unilateral, agrar. Concentrarea ramurilor industriale de mare productivitate numai în câteva Ńări dezvoltate reprezenta premisa disparităŃilor mondiale în productivitatea muncii şi a discriminărilor în politica mondială comercială. ConsecinŃa acestei diviziuni a constituit-o exploatarea Ńărilor agrare de către cele industriale, deci antagonismul de interese dintre ele.

Relatarea acestei situaŃii de către autorul român îi permite acestuia să ajungă la concluzii opuse celor liberale clasice şi neoclasice: „deoarece productivitatea în Ńările industriale este mai mare decât în Ńările agricole – arăta M. Manoilescu în 1937 – este imposibil ca schimbul reciproc să fie egal de favorabil pentru ambele părŃi”6.

Mihail Manoilescu semnalează două căi posibile de procurare a bunurilor necesare unei Ńări: calea directă sau industrială (când productivitatea muncii din ramura respectivă este superioară mediei naŃionale) şi calea indirectă sau comercială, respectiv importul (când productivitatea muncii este inferioară mediei naŃionale).

Deci, putem spune că în concepŃia economistului român, natura şi rezultatele schimbului de mărfuri dintre Ńări nu pot fi caracterizate numai de durata timpului de muncă cheltuit pentru o marfă (aşa cum susŃineau A. Smith şi D. Ricardo) ci, în principal, de calitatea activităŃii economice, de eficienŃa folosirii factorului de producŃie-muncă.

2.5 Paradoxul lui Leontief

Printre primele încercări de validare a teoriei proporŃiei factorilor de producŃie se numără şi cea făcută de economistul nord-american Wassily Leontief în anii 1953 şi 1956.

În acest sens, Leontief a folosit analiza input-output, o tehnică matematică menită să permită evaluarea corelaŃilor între sectoarele unei economii.

Pornind de la caracteristicile comerŃului exterior al SUA, autorul menŃionat ajunge la o concluzie diametral opusă celei formulate de adepŃii modelului H-O-S. Astfel, în timp ce aceştia din urmă susŃineau că SUA este intensiv dotată cu capital şi mai puŃin dotată cu forŃă de muncă, şi că deci SUA exportă mărfuri ce consumă mult capital şi puŃină muncă, W. Leontief ajunge la concluzia că în realitate factorul de producŃie abundent în SUA este munca şi nu capitalul şi că SUA exportă mărfuri în care este încorporată mai multă muncă şi mai puŃin capital.

Întrucât opinia sa era contrară părerii cel mai răspândite în acel moment (concluziile modelului H-O-S) concluzia sa este considerată de adepŃii teoriei neoclasice drept un „paradox”. 6 M. Manoilescu -„ForŃele naŃionale productive şi comerŃul exterior. Teoria protecŃionismului şi a schimbului internaŃional”, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 140

24

2.6 Teoria „capitalului uman”

P.B. Kenen şi C.G. Haufbauer, autorii acestei teorii, insistă asupra delimitării calitative dintre munca necalificată şi cea calificată, aceasta din urmă caracterizată printr-o mare productivitate a muncii. Întrucât calificarea superioară presupune mari cheltuieli prealabile în domeniul pregătirii forŃei d muncă, autorii teoriei ajung la concluzia că totalul acestor cheltuieli reprezintă o investiŃie de capital, putând fi numită capital uman.

Scopul urmărit de cei doi gânditori prin extinderea noŃiunii de „capital” la aceea de „capital uman” a fost salvarea concluziilor modelului H-O-S în legătură cu specificul economiei nord-americane, în sensul că factorul cel mai abundent era capitalul, în accepŃiunea largă, inclusiv „capitalul uman”, respectiv că SUA exportau bunuri ce presupuneau un consum mai mare de capital şi nu de muncă, aşa cum rezultă din „paradoxul lui Leontief”.

2.7 Teoria „calificării forŃei de muncă” elaborată de D. B. Keesing

Elaborată de D.B. Keesing în perioada 1965-1971, teoria menŃionată are ca puncte de plecare modelul H-O-S al comerŃului internaŃional, concentrându-şi atenŃia asupra calităŃii forŃei de muncă.

D.B. Keesing, împarte forŃa de muncă în opt categorii de calificare7, începând cu cercetătorii şi inginerii şi terminând cu muncitorii necalificaŃi. Apoi el stabileşte necesităŃile de forŃă de muncă din fiecare categorie pentru importurile şi exporturile a 14 Ńări, presupunând că toate statele folosesc aceleaşi combinaŃii de calificări care există în SUA. Rezultă o ierarhizare a Ńărilor, în care la o extremă se află India, Hong-Kong, ale căror exporturi necesită cantităŃi mari de muncă necalificată, iar la extrema cealaltă SUA cu exporturi ce au conŃinutul cel mai mare de muncă superior calificată.

2.8 Teoria „ciclului de viaŃă al produsului”

Formulată de R. Vernon în 1966, teoria menŃionată mai sus examinează legătura dintre eforturile de cercetare şi inovaŃie cu conceptul de „ciclu de viaŃă al produselor”, argumentând că avantajul comparativ nu trebuie legat numai de cheltuielile făcute pentru obŃinerea bunului, cât şi de reacŃiile faŃă de el pe piaŃa mondială 8.

Raymond Vernon consideră inovaŃia tehnologică ca fiind un factor cheie în determinarea structurii comerŃului cu produse manufacturate. Majoritatea acestora urmează, în concepŃia autorului teoriei, un anumit ciclu comercial (introducere, creştere, maturitate, declin) pe parcursul căruia Ńara care crează şi lansează produsul trece de la stadiul de exportator al acestuia la cel de importator al produsului respectiv, întrucât, în timp îşi pierde poziŃia caştigată pe pieŃele externe.

� PoziŃia de monopol deŃinută de producător la început în perioada lansării produsului pe piaŃa mondială, completată de diferenŃierea produselor la scară naŃională, sunt două elemente pe care întreprinzătorii respectivi se bazează intr-o primă fază a ciclului bunului.

7 Virgil Stoenescu – „Teorii actuale cu privire la relaŃiile economice internaŃionale”, Teză de Doctorat, 1987, ASE, Bucureşti, p. 180 8 Sorin Burnete – „ComerŃ internaŃional”, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 128

25

� Acestei prime etape îi urmează o a doua fază caracterizată prin pierderea monopolului, dar menŃinerea dominaŃiei pe piaŃa mondială, datorită avantajelor provenite din seriile mari de fabricaŃie.

� În faza a treia concurenŃii din străinătate îşi întăresc poziŃiile datorită mărimii cantităŃilor fabricate şi a forŃei de muncă mai ieftine. Lansatorul produsului va apela la măsuri de protejare a economiei naŃionale de concurenŃa externă.

� În faza a patra, produsul respectiv devine o marfă comună, companiile sunt nevoite să îşi reducă costurile. În aceste condiŃii, Ńara inovatoare începe să importe bunurile care iniŃial erau exportate de filialele sale.

Evident că nu toată gama produselor prelucrate urmează acest ciclu şi nu toate fluxurile comerciale actuale se conformează teoriei lui Vernon. Există o serie întreagă de elemente de natură restrictivă care fac ca producŃia unor bunuri să nu poată fi transferată în străinătate din multe motive9: consumul restrâns al unor produse, costuri mari de transport, mărimea taxelor vamale.

Analiza teoriei „ciclului de viaŃă al produsului” ne dezvăluie existenŃa situaŃiilor de concurenŃă imperfectă existentă pe piaŃa mondială, profundele inegalităŃi existente între agenŃii economici din Ńări diferite. Astfel, firmele din Ńările dezvoltate îşi vând produsele noi la preŃuri de monopol, în timp ce agenŃii economici din Ńările în dezvoltare sunt de multe ori siliŃi să-şi vândă produsele la preŃuri scăzute, apropiate de costurile de producŃie.

AplicaŃii practice

Teme de discuŃie: 1. Geneza şi paradigma liberalismului economic clasic precum şi

modificările aduse acesteia de liberalii neoclasici; 2. ConcepŃia lui Adam Smith despre avantajul absolut în comerŃul exterior şi

importanŃa politicii economice a liberului schimb; 3. Meritele şi limitele teoriei lui D. Ricardo despre avantajul relativ în

comerŃul internaŃional; 4. InovaŃii metodologice şi teoretice ale modelului Heckscher – Ohlin –

Samuelson al comerŃului internaŃional şi conŃinutul teoriei proporŃiei factorilor de producŃie;

5. În ce constă „paradoxul lui Leontief”şi cum a influenŃat el evoluŃia teoriilor evoluŃia teoriilor despre comerŃul internaŃional din perioada postbelică;

6. TendinŃe de modernizare şi dinamizare a teoriei avantajelor relative în comerŃul internaŃional după cel de-al doilea război mondial pe baza progresului tehnic şi ştiinŃific;

7. ConcepŃia lui M. Manoilescu despre schimburile neechivalente de pe piaŃa mondială în perioada interbelică şi concluziile de politică economică internă şi externă trase de el pe această bază;

8. Critica adusă de M. Manoilescu teoriilor liberale clasice şi neoclasice despre comerŃul internaŃional;

9 Virgil Stoenescu – „Teorii actuale cu privire la relaŃiile economice internaŃionale”, teza de doctorat, A.S.E., Bucureşti , 1987, p. 189

26

9. InovaŃia tehnologică reprezintă un factor – cheie în determinarea structurii comerŃului cu produse manufacturate;

10. Ce este „constanta Manoilescu” şi care sunt consecinŃele ei practice pe termen lung pentru diverse categorii de Ńări;

11. Ce concluzii se pot trage din demersul teoretic al lui M. Manoilescu? 12. Care este relevanŃa actuală a „constantei Manoilescu”? 13. Raportul dintre comerŃul liber şi protecŃionism în perioada actuală.

Teste grilă (o singură variantă este corectă):

1. RepartiŃia inegală a factorilor de producŃie pe Ńări şi regiuni a condus la: a. dezvoltarea şi diversificarea comerŃului internaŃional; b. restrângerea comerŃului cu produse manufacturate; c. restrângerea comerŃului cu produse primare.

2. Este adept al comerŃului liber: a. Friedrich List; b. Adam Smith; c. Robert Owen.

3. Au reformulat teoria ricardiană a comerŃului internaŃional pe baze subiective: a. autorii modelului H.O.S. al comerŃului internaŃional; b. gânditorii liberali clasici; c. mercantiliştii.

4. Unul dintre susŃinătorii caracterului neechivalent al schimburilor internaŃionale a fost: a. Adam Smith; b. David Ricardo; c. Mihail Manoilescu;

5. În concepŃia lui Adam Smith schimbul de mărfuri este guvernat de: a. legea valorii bazată pe muncă;

b. teoria subiectivă a preŃurilor; c. teoria marginalistă a repartiŃiei venitului naŃional;

6. Au propus ca specializarea internaŃională să fie bazată pe înzestrarea naturală a fiecărei Ńări cu factori de producŃie:

a. Adam Smith şi David Ricardo; b. autorii modelului H.O.S.; c. gânditorii liberali clasici.

7. Printre indicatorii folosiŃi de Mihail Manoilescu pentru determinarea performanŃelor reale ale unei economii naŃionale nu se numără:

a. productivitatea muncii; b. producŃia netă; c. costul de producŃie.

8. Are la bază diferenŃa calitativă dintre munca necalificată şi cea calificată: a. teoria obiectivă a valorii; b. teoria valorii bazată pe muncă; c. teoria „capitalului uman”.

27

9. Conceptul de „competitivitate” privit ca o reflectare a performanŃelor relative ale unei Ńări în comerŃul internaŃional are în vedere:

a. ponderea importurilor sale în importul mondial; b. cotele deŃinute pe piaŃa mondială; c. echilibrul balanŃei sale comerciale.

10. A susŃinut caracterul reciproc avantajos al comerŃului internaŃional: a. Michael E. Porter; b. Mihail Manoilescu; c. David Ricardo

Rezumat: Creşterea neâncetată a volumului comerŃului la mare distanŃă, dar mai ales a

comerŃului exterior (internaŃional) cu începere din epoca modernă (secolele XV şi XVI), culminând după cel de-al doilea război mondial (ritmul de creşterea comerŃului internaŃional a depăşit ritmul creşterii producŃiei şi a venitului naŃional) i-a determinat pe gânditori şi pe oamenii politici să cerceteze tot mai amănunŃit acest domeniu şi să formuleze măsuri practice de politică economică pentru desfăşurarea cât mai eficientă a acestei activităŃi. Tema aceasta prezintă studenŃilor cele mai relevante teorii despre comerŃul internaŃional, iar în acest sens se recomandă aprofundarea următoarelor puncte:

- Precursoratul teoriilor actuale cu privire la comerŃul internaŃional; - Momente semnificative din gândirea economică interbelică cu privire la

comerŃul internaŃional; - Orientări majore în gândirea economică contemporană cu privire la

comerŃul internaŃional;

Bibliografie: 1. M. Manoilescu - ForŃele naŃionale productive şi comerŃul exterior, Ed.

ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986 2. D. Miron - ComerŃ internaŃional, Ed. A.S.E., Bucureşti, 2003 3. Al. Puiu - Management internaŃional – tratat,

Ed. IndependenŃa economică, Piteşti, 2002 4. D. Ricardo - Opere alese, Ed. Academiei, Bucureşti, 1959 5. A. Smith - AvuŃia naŃiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei,

Ed. Academiei, Bucureşti, 1960 6. V. Stoenescu - Teorii actuale cu privire la relaŃiile economice internaŃionale –

teză de doctorat, A.S.E., Bucureşti, 1987 7. N. Sută (coord) - Curs de comerŃ internaŃional şi politici comerciale

contemporane, Ed. Ceres, Bucureşti, 1992

Răspunsul aplicaŃiilor practice:

Teste grilă (o singură variantă corectă)

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. A b a c a b a c c c

28

MODULUL C CADRUL INSTITUłIONAL AL COMERłULUI INTERNAłIONAL

Introducere După al doilea război mondial, conştientizându-se mai bine că există o

interdependenŃă obiectivă între comerŃul internaŃional şi procesul de reconstrucŃie a economiilor distruse de război, a apărut un puternic curent de liberalizare şi reglementare pe plan multilateral a comerŃului internaŃional.

În această direcŃie rolul fundamental l-a avut ConferinŃa de la Bretton Woods – SUA, din 1944 care a implementat concepŃia potrivit căreia relaŃiile economice dintre Ńări, fie ele comerciale sau financiare, trebuie să dobândească un cadru instituŃional multilateral şi-n acest scop să fie înfiinŃate: Fondul Monetar InternaŃional, Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltate şi OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC). Aceasta din urmă însă, din păcate, nu a putut fi înfiinŃată decât cu 50 de ani mai târziu, respectiv în 1994, cauza fiind neratificarea Cartei de constituire de către o serie de Ńări, printre care şi SUA. În schimb, s-au putut pune bazele Acordului General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT), ce a intrat în vigoare în 1948. Sub egida acestui organism au avut loc opt runde de negocieri comerciale multilaterale.

La ultima rundă de negocieri comerciale multilaterale – Runda Uruguay ( 1986 – 1994) s-a decis transformarea GATT în OMC, Acordul de constituire fiind semnat la 15 aprilie 1994 la Marrakech în Maroc şi a început să funcŃioneze de la 1 ianuarie 1995. Această organizaŃie interguvernamentală a preluat şi adaptat exigenŃelor actuale funcŃiile, principiile, atribuŃiile şi reglementările de bază convenite la rundele de negocieri desfăşurate în cadrul GATT.

Din angrenajul sistemului multilateral de reglementare a comerŃului mondial face parte şi ConferinŃa pentru ComerŃ şi Dezvoltare (UNCTAD). Rolul principal revine însă OMC iar realizările prezentate deja au demonstrat-o destul de concludent. Cât priveşte UNCTAD se poate arăta că: la insistenŃa Ńărilor în curs de dezvoltare şi a celor socialiste, în vremea aceea, Adunarea Generală a ONU a adoptat la 30 decembrie 1964 RezoluŃia nr. 1965 (XIX) prin care s-a instituŃionalizat UNCTAD cu atribuŃii, care se suprapun, în cea mai mare parte, cu cele ale GATT/OMC. UNCTAD este un organism auxiliar al Adunării Generale ONU şi ECOSOC (Consiliul Economic şi Social ONU).

Obiective: - ÎnŃelegerea importanŃei pe care a avut-o GATT în domeniul comerŃului

internaŃional; - Cunoaşterea funcŃiilor şi principiilor de activitate ale OMC; - Identificarea principalelor rezultate ale negocierilor comerciale desfăşurate sub

egida GATT/OMC; - Cunoaşterea principalelor realizări ale UNCTAD în ceea ce priveşte dezvoltarea

sistemului multilateral de comerŃ la nivel global.

29

Fond de timp: - 2 ore de studiu individual şi 2 ore de activitate de seminar

Ritmul de studiu: Temele şi lecŃiile noi sunt expuse în conexiune cu vechile cunoştinŃe. Ele

sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă respectarea întocmai a acesteia. Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie la două săptămâni, dar săptămânal să se facă informarea şi documentarea cu privire la ultimele evenimente ce s-au succedat în UE, pentru a putea înŃelege şi urmări evoluŃia acesteia.

Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu pauză de 10 minute.

Cuvinte cheie: Sistemul multilateral de comerŃ la nivel global; GATT;OMC;

funcŃiile şi principiile sistemului multilateral de comerŃ; Runda Uruguay; Runda Doha; UNCTAD; cod antidumping; măsuri compensatorii; concesii tarifare, concesii netarifare, subvenŃii de export, subvenŃii interzise, subvenŃii acŃionabile, subvenŃii neacŃionabile sau permise, dumping social.




De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor de studiu la alte discipline: micro şi macroeconomie, economie mondială.

30

LECłIA 3. PRINCIPALELE INSTITUłII CARE REGLEMENTEAZĂ FLUXURILE COMERCIALE INTERNAłIONALE

3.1 TranziŃia de la GATT la OMC

În paralel cu activităŃile grupului de lucru pentru elaborarea Cartei OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului au avut loc şi primele negocieri comerciale multilaterale pentru reducerea şi consolidarea de taxe vamale între 23 de state ale lumii. Carta, deşi finalizată şi semnată la Havana în 1947, nefiind ratificată de toate statele, n-a putut conduce la înfiinŃarea O.M.C. În schimb cele 27 de state care au negociat reduceri tarifare au pus bazele, în cursul conferinŃei de la Geneva, Acordului pentru Tarife şi ComerŃ – G.A.T.T. pe care l-au semnat la 30 octombrie 1947 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948.

• Deşi a fost negociat sub auspiciile ONU, acesta nu a făcut parte din sistemul instituŃiilor specializate ale ONU, însă a colaborat cu aceasta şi într-o oarecare măsură a funcŃionat ca organizaŃie internaŃională.

• G.A.T.T. se prezintă sub forma unui acord comercial multilateral, cu caracter contractual, ce a funcŃionat în baza unui protocol de aplicare provizorie şi a îndeplinit funcŃiile preconizatei O.M.C.

• Prin intermediul acestei „organizaŃii internaŃionale neconfirmate” s-au pus bazele reglementării multilaterale a comerŃului internaŃional, s-au adoptat o serie de coduri şi reguli pentru desfăşurarea acestuia şi au fost reduse substanŃial obstacolele, în special cele de ordin tarifar, din calea comerŃului mondial.

La ultima rundă de negocieri comerciale multilaterale – Runda Uruguay ( 1986 – 1994) s-a decis transformarea G.A.T.T. în OMC, Acordul de constituire fiind semnat la 15 aprilie 1994 la Marrakech în Maroc şi a început să funcŃioneze de la 1 ianuarie 1995. Această organizaŃie interguvernamentală a preluat şi adaptat exigenŃelor actuale funcŃiile, principiile, atribuŃiile şi reglementările de bază convenite la rundele de negocieri desfăşurate în cadrul G.A.T.T. Sediul ei se află la Geneva, în prezent având 150 de state membre. Personalitatea centrală a acestei instituŃii, respectiv, directorul general al OMC este Pascal Lamy.

3.2 FuncŃiile OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului

OrganizaŃia Mondială a ComerŃului are următoarele funcŃii: � Forum de comunicare şi schimb de informaŃii între Ńările membre cu privire

la obiectivele de politică economică şi comercială în încercarea de armonizare a intereselor naŃionale cu cele multilaterale;

� Cadrul de desfăşurare a negocierilor comerciale multilaterale, precum şi pentru asigurarea valorificării drepturilor şi respectiv obligaŃiilor care rezultă pentru Ńările membre din acordurile încheiate;

� Facilitatea implementării, administrării şi funcŃionării acordurilor încheiate de Ńările membre;

� Administrarea înŃelegerilor privind regulile şi procedurile de reglementare a diferendelor, inclusiv prin cadrul organizaŃional creat în acest scop;

31

� Mecanismul de examinare periodică a politicilor comerciale ale Ńărilor membre, recomandând măsurile ce se impun ca acestea să fie în conformitate cu principiile şi reglementările convenite pe plan multilateral;

� Cooperarea cu celelalte foruri internaŃionale, în special cu F.M.I. şi UNCTAD pentru a da o mai mare coerenŃă politicii comerciale la nivel global.

3.3 Principiile fundamentale ce stau la baza activităŃii OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului

Activitatea OMC are la bază următoarele principii de activitate: � Nediscriminarea pe baza aplicării în relaŃiile comerciale dintre Ńările

membre a clauzei naŃiunii celei mai favorizate (art. 1 al GATT) şi a tratamentului naŃional (art. 3 al GATT). Aceasta presupune ca în relaŃiile comerciale bilaterale Ńările să-şi acorde reciproc toate avantajele, facilităŃile şi privilegiile pe care le acordă sau le vor acorda terŃilor, iar clauza regimului naŃional impune şi acordarea unui tratament comercial, fiscal, juridic şi instituŃional persoanelor fizice şi juridice ce provin din Ńările partenere şi desfăşoară acte şi fapte de comerŃ, pe teritoriul naŃional, identic cu cel acordat autohtonilor.

Clauza naŃiunii celei mai favorizate poate fi acordată în două variante: necondiŃionată când se şi aplică principiul egalităŃii de tratament şi condiŃionată când funcŃionează principiul compensaŃiei.

� Reciprocitatea în asumarea angajamentelor şi acordarea de concesii tarifare şi/sau netarifare.

Din dorinŃa de a limita înclinaŃia pentru unilateralism ce poate rezulta din aplicarea clauzei naŃiunii celei mai favorizate sau de a obŃine compensaŃii pentru măsurile de liberalizare a fluxurilor comerciale s-a statuat principiul reciprocităŃii, care însă nu trebuie înŃeles stricto-senso, „tel-quel” fiindcă reciprocitatea perfectă nu există. Sunt greu de cuantificat avantajele părŃilor dintr-un contract de comerŃ exterior dar dintr-o negociere şi-un acord multilateral cum este cazul celor încheiate în cadrul GATT/OMC.

� Aplicarea unui tratament mai favorabil Ńărilor în curs de dezvoltare IniŃial, când a debutat sistemul comercial multilateral prin semnarea G.A.T.T.,

prevederile acestuia au fost centrate pe paritatea avantajelor – nefăcându-se distincŃie între Ńările dezvoltate şi în dezvoltare. Ulterior, pe măsură ce au aderat la GATT tot mai multe Ńări în curs de dezvoltare, a apărut necesitatea flexibilizării principiului reciprocităŃii avantajelor în cadrul negocierilor comerciale multilaterale şi astfel a apărut partea a IV-a GATT „ComerŃ şi dezvoltare” care a statuat principiul tratamentului diferenŃiat mai favorabil pentru aceste Ńări.

� Aplicarea angajamentelor asumate Principiul nediscriminării şi cel al reciprocităŃii nu au valoare şi efect asupra

comerŃului internaŃional dacă implementarea angajamentelor de liberalizare comercială, respectarea regulilor şi codurilor convenite nu are loc sau se face incomplet şi la alte termene decât cele stabilite.

Angajamentele asumate de Ńările membre, în terminologia fostului GATT „PărŃile contractante”, pe parcursul tratativelor comerciale multilaterale sunt

32

cuprinse în liste naŃionale de concesii, în Acorduri Sectoriale sau Coduri de conduită multilaterale.

Concesiile tarifare constau fie în eliminarea sau reducerea taxelor vamale la anumite produse, fie în consolidarea acestora la nivelul avut în momentul negocierilor.

De îndată ce rundele de negocieri s-au încheiat, documentele acestora, semnate şi apoi ratificate de parlamentele Ńărilor membre trebuie transpuse în practică în spiritul şi litera convenite, sarcină ce revine autorităŃilor naŃionale. GATT/OMC nu are aparatul necesar urmăririi modului, cum cele convenite sunt duse la îndeplinire. Totuşi, periodic autorităŃile naŃionale informează GATT/OMC asupra implementării documentelor multilaterale convenite şi tot periodic politica comercială a acestora este analizată în cadrul structurilor GATT/OMC, analiză la care participă, dacă doresc, toate celelalte Ńări membre.

De asemenea, dacă o Ńară constată că măsurile adoptate de autorităŃile dintr-o Ńară parteneră au ca efect anularea sau reducerea semnificativă a angajamentelor asumate şi sunt incompatibile cu principiile şi regulile GATT/OMC se poate adresa guvernului în cauză cu solicitarea să renunŃe la ele şi dacă nu o face poate sesiza autoritatea GATT/OMC care va declanşa mecanismul de soluŃionare a diferendelor. Există un mecanism relativ bine articulat privind notificarea, consultarea şi reglementarea diferendelor la nivel multilateral.

� Folosirea tarifului vamal (a taxelor vamale) ca principal instrument de politică comercială, şi interzicerea, în principiu, a restricŃiilor cantitative.

Conform acestui principiu, Ńările membre n-ar trebui să instituie sau să menŃină restricŃii la import pe cale administrativă şi anume pe calea contingentelor sau a licenŃelor de import.

Pentru ca acest principiu să fie unanim acceptat s-au stabilit şi unele excepŃii impuse de situaŃii obiective, respectiv necesitatea unor restricŃii cantitative pentru situaŃia când o Ńară se confruntă cu un dezechilibru mare al balanŃei de plăŃi, cu condiŃia ca dificultăŃile respective să fie recunoscute ca fiind reale de către Fondul Monetar InternaŃional.

De asemenea, conform art. XII din GATT restricŃiile cantitative sau altele cu efect echivalent, cum ar fi o suprataxă la import, să fie aplicate nediscriminatoriu (tuturor Ńărilor), pe timp limitat (cât durează dezechilibrul grav al balanŃei de plăŃi) şi să existe un program de eliminare treptată a măsurilor luate.

� Eliminarea progresivă a obstacolelor din calea comerŃului prin negocieri comerciale multilaterale.

Acest principiu, şi în acelaşi timp obiectiv al GATT/OMC, a constituit raŃiunea înfiinŃării organizaŃiei, iar rezultatele celor 8 runde de negocieri desfăşurate de-a lungul a peste 50 de ani îl confirmă cu prisosinŃă. Desigur, obstacole mai există, însă cele care afectau în principal schimburile comerciale, respectiv nivelul exagerat de mare (şi de peste 100%) al taxelor vamale, a fost ca şi eliminat (nivelul mediu a taxelor vamale la importul de produse industriale în Ńările dezvoltate este de 4%). Problemele de rezolvat în materie de obstacole sunt: cele de ordin netarifare (zona gri); comerŃul cu mărfuri contrafăcute; traficul cu droguri, arme şi fiinŃe umane; contrabanda şi evaziunea fiscală; corupŃia; crima organizată; precum şi reglementarea domeniilor care au

33

tangenŃă cu comerŃul de bunuri (servicii, investiŃii străine, societăŃii transnaŃionale, drepturile de proprietate industrială şi intelectuală etc.).

� Previzibilitatea regimului de import, graŃie consolidării taxelor vamale şi a angajamentelor negociate privind accesul la pieŃe.

O investiŃie, un plan de afaceri nu au siguranŃă dacă accesul pe o piaŃă nu este previzibil pentru un timp mai lung; de aceea, regimul de import trebuie să aibă o stabilitate cât mai mare, iar în cazul că taxele vamale au fost mărite peste nivelurile convenite şi accesul pe piaŃă redus sub nivelul angajamentului luat, atunci Ńara în cauză trebuie să acorde compensaŃii adecvate statelor prejudiciate.

� Valoarea la care se aplică taxele vamale să fie o valoare reală. Conform acestui principiu este necesar ca preŃul din factura de import să fie cel

real, iar transformarea lui din valută (devize) în moneda naŃională să se facă la un curs recunoscut de F.M.I. Deşi există un Acord privind evaluarea în vamă care detaliază mecanismul respectiv, se poate arăta că evaziunea fiscală are la bază tocmai valoarea la care se aplică taxele vamale şi nu cursul de schimb la care se face transformarea preŃului în monedă naŃională. Procedeul ilegal se numeşte subfacturare, respectiv declararea de valori arbitrare sau fictive ce nu au nimic cu realitatea. Pentru a contracara evaziunea fiscală pe calea menŃionată, multe Ńări stabileau valori minime la care să fie aplicate taxele vamale (pornind de la nivelul mediu al preŃurilor de pe piaŃa internaŃională la produsele respective), în special cafea, Ńigări, băuturi alcoolice ş.a.

� Folosirea de către Ńările membre a consultărilor ca metodă fundamentală de rezolvare a diferendelor comerciale.

Pentru evitarea prejudicierii intereselor comerciale la care poate conduce neaplicarea de către unele Ńări a celor convenite în cadrul rundelor de negocieri comerciale multilaterale acestea au posibilitatea să-şi rezolve dificultăŃile prin mecanismul de consultări constituit în cadrul G.A.T.T. / O.M.C.

Acest mecanism este de fapt un panel (grup de experŃi), format din persoane neutre care analizează împreună cu părŃile aflate în conflict situaŃia reclamată şi dacă o găseşte întemeiată recomandă măsuri adecvate (retragerea unei măsuri restrictive, aplicarea unei prevederi convenite, acordarea de compensaŃii dacă s-a constatat un prejudiciu etc.).

� Adoptarea deciziilor de către Ńările membre se face prin consens, adică cu acordul tuturor părŃilor, deciziile se supun la vot numai atunci când nu se realizează acest consens sau la cererea unuia dintre membri, fiecare Ńară dispune de un singur vot.

Fiind în joc interesele majore ale Ńărilor membre este firesc să se păstreze regula unanimităŃii în problemele fundamentale, însă dinamismul vieŃii reale şi extinderea gamei de activităŃi şi reglementări a GATT/OMC a impus necesitatea aplicării unor Acorduri convenite în cadrul organizaŃiei numai de către cei interesaŃi, respectiv cei care le-au semnat şi ratificat, cazul de exemplu al celor din domeniul serviciilor, investiŃiilor sau drepturilor de proprietate intelectuală.

În privinŃa deciziilor, nu va fi însă imposibilă acceptarea în viitor, luarea acestora cu majoritate calificată (2/3 dintre membri).

34

� Salvgardarea – contracararea concurenŃei neloiale prin măsuri antidumping, taxe compensatorii, limitarea şi eliminarea subvenŃiilor la export.

În ciuda angajamentelor luate pe parcursul celor 8 runde de negocieri comerciale multilaterale multe Ńări membre ale GATT/OMC au adoptat prin diferite mecanisme şi subterfugii restricŃii comerciale în situaŃii determinate. MotivaŃia acestora (în afara celei privind balanŃa de plăŃi) a fost:

• Protejarea sănătăŃii publice, a securităŃii naŃionale şi a sectoarelor prejudiciate semnificativ de concurenŃa importurilor şi cu impact social major;

• Contracararea concurenŃei neloiale din partea unor furnizori străini care practicau preŃuri deosebit de scăzute şi atunci se impuneau taxe antidumping sau compensatorii pentru a menŃine un mediu concurenŃial sănătos şi a nu fi prejudiciaŃi producătorii interni;

• Contractarea prin taxe compensatorii a importurilor subvenŃionate de statele de provenienŃă, subvenŃii ce permiteau exportatorilor să practice preŃuri sub cele internaŃionale sau cele practicate de către furnizorii locali.

� TransparenŃa măsurilor de politică comercială prin publicarea şi notificarea lor la GATT/OMC.

Pentru a fi funcŃional sistemul de reglementare multilaterală a principalelor aspecte ale comerŃului internaŃional este fundamentală transparenŃă, respectiv cunoaşterea măsurilor de politică comercială de către toate Ńările, direct sau prin intermediul GATT/OMC. De aceea Ńările membre sunt obligate să notifice reglementările şi măsurile legale luate în acest domeniu, indiferent de ce natură sunt, instituŃională sau măsuri punctuale de politică comercială; să răspundă solicitărilor venite din partea celorlalŃi membri.

TransparenŃa este completată de supravegherea multilaterală făcută asupra politicilor comerciale exercitată, prin rapoartele periodice pregătite de Secretariatul GATT/OMC şi discutarea acestor politici în Consiliul General, urmare mecanismului de examinare periodică a politicilor comerciale ale Ńărilor membre.

3.4 Principalele rezultate ale negocierilor multilaterale desfăşurate sub egida GATT

Sub egida acestei organizaŃii au avut loc 8 runde de negocieri comerciale multilaterale. Iată, pe scurt, principalele rezultate ale acestora:

Runda I de la Geneva – ElveŃia din 1947 Runda I de la Geneva – ElveŃia din 1947 a condus la elaborarea şi semnarea

Acordului General pentru Tarife şi ComerŃ, precum şi la 45.000 de concesii (reduceri şi consolidări) tarifare vizând circa 50% din comerŃul mondial din epoca respectivă. Principalul beneficiar al acestei runde a fost SUA care o obŃinut reducerea taxelor vamale la produsele cu pondere mare în exportul acestora, respectiv: grâu, bumbac, cărbuni, automobile, bunuri de consum etc.

Runda a II-a de la Annecy – FranŃa din 1949 Runda a II-a de la Annecy – FranŃa din 1949 a avut ca rezultat un număr de

5.00 de concesii tarifare. Rezultatul modest al acesteia s-a datorat SUA care aveau taxe vamale foarte ridicate, între 25% şi 200% faŃă de Benelux 10-12%, şi n-au

35

acceptat să le reducă unilateral. La această rundă s-au fixat şi condiŃiile de aderare la GATT a altor 11 Ńări.

Runda a III-a de la Torquay – Marea Britanie din 1951 Runda a III-a de la Torquay – Marea Britanie din 1951 când a aderat la GATT şi

R.F. Germania, cum se numea atunci. Numărul concesiilor tarifare a fost de 8.700 şi au constat în special în consolidarea taxelor vamale, iar reducerea medie a taxelor vamale a fost de 25%, faŃă de nivelul practicat în 1948. Rezultatele slabe s-au datorat disparităŃilor tarifare mari existente între SUA şi Marea Britanie pe de o parte şi celelalte Ńări pe de altă parte, precum şi neacceptării propunerii FranŃei de a fi reduse în primul rând taxele vamale foarte mari (ale celor două Ńări mnŃionate).

Runda a IV-a de la Geneva – ElveŃia din 1955-1956 Runda a IV-a de la Geneva – ElveŃia din 1955-1956 care s-a soldat cu rezultatele

cele mai modeste din istoria GATT, respectiv 4.400 concesii tarifare, din care ponderea au deŃinut-o tot consolidările de taxe vamale. Cauza, a fost şi de această dată SUA care era nemulŃumită de faptul că Ńările europene menŃineau în continuare o serie de restricŃii cantitative la importurile din Ńările terŃe, inclusiv din SUA.

Runda a V-a de la Geneva – ElveŃia din 1960-1962 Runda a V-a a mai fost denumită şi runda „Dillon” după numele secretarului

de stat american care a propus-o. Această rundă s-a desfăşurat într-un context nou, respectiv fusese creată Comunitatea Economică Europeană - CEE (Uniunea Europeană de azi), deficitul balanŃei de plăŃi a SUA era în creştere iar Congresul aprobase reducerea nivelului taxelor vamale cu 20% în timp de 4 ani. Numărul concesiilor tarifare s-a ridicat totuşi, la numai 4.400 poziŃii tarifare.

Runda a VI-a de la Geneva – ElveŃia din 1962-1967 Runda a VI-a denumită runda „Kennedy” după numele fostului preşedinte al

SUA, a avut loc la iniŃiativa acestuia şi a CEE, prima din dorinŃa de a-şi consolida poziŃia pe piaŃa europeană, iar a 2-a pentru a obŃine concesii tarifare din partea AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb – AELS, care deŃinea 35% din exportul comunitar.

Rezultatele rundei au constat în: ♦ Reducerea în medie cu 35% a taxelor vamale în timp de 5 ani, la 6.300 de

poziŃii şi subpoziŃii tarifare; ♦ S-a ridicat pentru prima dată problema obstacolelor netarifare, liberalizarea

comerŃului cu produse agricole şi luarea în considerare a situaŃiei Ńărilor în curs de dezvoltare. Concret nu s-a realizat decât: la cereale să se stabilească un preŃ de bază minim, să se creeze un fond de ajutor alimentar de 4,5 mil. to pentru Ńările în curs de dezvoltare şi SUA să nu mai aplice taxele vamale la importul de produse chimice la preŃul de vânzare pe piaŃa locală şi nu la cel de import.

Runda a VII-a de la Geneva – ElveŃia din 1977-1979 Runda a VII-a sau runda „Tokio” a fost numită astfel după locul reuniunii

ministeriale a GATT care a aprobat desfăşurarea acesteia. A început la Tokio în 1973 însă s-a desfăşurat de fapt la Geneva – ElveŃia în perioada 1977-1979, întârzierea datorându-se declanşării crizei energetice şi obŃinerii cu întârziere a mandatului de negociere de către SUA şi CEE; ca şi în situaŃiile precedente

36

iniŃiativa a avut-o SUA care considera, printre cauzele deteriorării balanŃei sale comerciale politica protecŃionistă a CEE şi a Japoniei.

Rezultatele rundei au fost fructuoase în ce priveşte reducerile tarifare convenite, dar mai ales datorită acordurilor şi codurilor încheiate pentru unele obstacole netarifare (privitoare la obstacolele tehnice, antidumpingul, subvenŃiile, valoarea în vamă, achiziŃiile guvernamentale, licenŃele de import şi cadrul juridic).

În domeniul tarifar s-a convenit reducerea în medie cu 33% a taxelor vamale eşalonat într-o perioadă de 8 ani (1980-1987). Au fost însă excluse de la această reducere automobilele, camioanele, semiconductorii şi unele produse textile, iar la unele produse agricole şi textile reducerile au fost cu mult sub media de 33%. Nivelul mediu al taxelor vamale după rundă, deci în 1987, urma să fie de: 5,1% la mobilă şi hârtie, 11,8% la textile şi confecŃii, 10,2% la încălŃăminte, 6,1% la produsele metalurgice, 6,2% la produsele chimice finite, 6,5% la materialele de transport, 4,4,% la maşinile neelectrice şi 5% la maşinile electrice. Media taxelor vamale la importul de produse industriale urma să fie după 1987 de 6,3% în SUA, 7,5% în Canada, 6,0% în Japonia şi 6,4% în CEE.

Runda a VIII-a „Runda Uruguay” (1986-1994) Runda a VIII-a „Runda Uruguay” numită aşa datorită faptului că deschiderea

ei s-a hotărât de către ConferinŃa ministerială GATT din septembrie 1986, desfăşurată la Punta de’l Este în Uruguay. Deşi prevăzută să se încheie în 1990, datorită complexităŃii tematicii abordate Runda s-a încheiat în 1994 prin semnarea documentului final, de către cele 117 Ńări participante, la Marrakesh în Maroc. Rezultatele Rundei Uruguay au fost deosebit de importante fiindcă, pe de o parte, acestea au deschis calea negocierilor şi în alte domenii decât comerŃul cu bunuri, iar pe de altă parte au condus la transformarea GATT în OrganizaŃia Mondială a ComerŃului.

♦ Cele mai multe concesii tarifare au luat forma eliminării, reducerii sau consolidării taxelor vamale. În cazul Ńărilor dezvoltate reducerile de taxe vamale trebuiau efectuate în decurs de 6 ani de la intrarea în vigoare a Acordului (1996 – 2001) şi reprezentau în medie o reducere de 40% la produsele industriale şi 36% la cele agricole. Cele mai semnificative reduceri se înregistrau la metale (62%), lemn, pastă de hârtie şi mobilă (57%), maşini electrice (52%), diverse articole manufacturate (50%) şi produse chimice 43%. În anul 2001 nivelul mediu al taxelor vamale la produsele industriale importate de Ńările dezvoltate a ajuns la circa 4%, faŃă de 6,4% în 1996, iar ponderea produselor ce beneficiau de scutiri de taxe vamale a crescut de la 20% la 44%. łările în curs de dezvoltare, cărora nu li s-au cerut concesii echivalente, s-au angajat să-şi consolideze poziŃiile tarifare în proporŃie de 73%, faŃă de 21% la runda precedentă şi să reducă taxele vamale în medie cu 24% într-o perioadă de 10 ani. łările în tranziŃie au acceptat să-şi sporească ponderea poziŃiilor tarifare consolidate de la 73% la 98% şi să reducă taxele vamale la o serie de produse industriale şi agricole;

♦ Principalele domenii care au făcut obiectul negocierilor comerciale multilaterale au fost: agricultura, produsele textile şi confecŃiile, comerŃul cu servicii (în acest domeniu negociindu-se Acordul General pentru Tarife şi Servicii

37

– GATS), Acordul cu privire la măsurile ce vizează investiŃiile legate de comerŃ (TRIMS), Acordul cu privire la aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), Acordul cu privire la achiziŃiile guvernamentale;

♦ Principalele domenii netarifare reglementate la Runda Uruguay au fost: acordul cu privire la măsurile sanitare şi fitosanitare, acordul privind obstacolele tehnice în calea comerŃului, codul antidumping, acordul cu privire la evaluarea vamală, acordul cu privire la inspecŃia înainte de expediŃie, acordul cu privire la regulile de origine, acordurile cu privire la procedurile în materie de licenŃe de import, acordul cu privire la subvenŃiile de export şi taxele compensatorii. Iată, pe scurt, prevederile unora dintre aceste acorduri:

Codul antidumping Primul cod antidumping a fost negociat la Runda Kenedy. El a fost revizuit

la Runda Uruguay şi prevederile lui sunt acum obligatorii pentru toŃi membrii OMC. Noul cod cuprinde:

• Reguli mai detailate în ceea ce priveşte metodele de determinare a situaŃiilor de dumping, criteriile ce determină dacă importurile ce fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu unei ramuri a producŃiei naŃionale, procedurile de urmat pentru iniŃierea şi derularea investiŃiilor antidumping, punerea în aplicare şi durata măsurilor antidumping

• Dă dreptul aplicării măsurilor antidumping la importul unui produs al cărui preŃ de export este inferior faŃă de valoarea sa normală, dacă aceste importuri aduc prejudicii unei ramuri a producŃiei naŃionale din Ńara importatoare.

• Cuprinde şi o dispoziŃie în virtutea căruia măsurile antidumping vor înceta să mai fie aplicate la 5 ani de la impunerea lor, cu excepŃia cazurilor în care autorităŃile stabilesc că este posibil ca dumpingul şi prejudiciul vor subzista sau vor reapare dacă se pune capăt aplicării acestor măsuri.

• Prevede închiderea imediată a unei anchete antidumping în cazul în care autorităŃile stabilesc că marja de dumping este minimă (adică sub 2% din preŃul de export al produsului) sau că volumul importurilor ce face obiectul unui dumping este nesemnificativ (sub 3% din importurile totale ale produsului respectiv pe piaŃa Ńării importatoare).

Acordul cu privire la evaluarea vamală Prima variantă a acestui acord a fost negociată la Runda Tokyo. El a fost

renegociat la Runda Uruguay, devenind obligaŃie pentru toŃi membrii OMC şi prevede ca preŃul declarat în vamă să fie cel real, iar transformarea valutei în monedă naŃională să se facă la un curs agreat de F.M.I.

Acordul privind subvenŃiile de export şi taxele compensatorii Noul acord negociat la Runda Uruguay stabileşte trei categorii de subvenŃii: a) SubvenŃii interzise: − SubvenŃii subordonate de drept şi de fapt utilizării de produse naŃionale în

mod preferenŃial în raport cu produsele importate; − SubvenŃii subordonate de drept şi de fapt rezultatelor din export,

respectiv realizării unor câştiguri mai mari; În cazul distorsionării comerŃului şi prejudicierii altor Ńări, trebuiesc retrase, în caz contrar cei

38

afectaŃi pot institui măsuri de retorsiune (taxe compensatorii); b) SubvenŃii acŃionabile (care pot da, naştere unei acŃiuni). Şi acestea sunt interzise, Acordul prevăzând că nici un membru nu va trebui

să cauzeze prin subvenŃii, efecte nefavorabile pentru interesele celorlalŃi semnatari. Acordul precizează că se va considera că există un prejudiciu serios în cazul unei subvenŃii ce depăşeşte 5% din valoarea produsului şi trebuie demonstrat prejudiciul, în caz contrar subvenŃiile pot fi folosite în continuare. Acordul prevede şi categoriile de prejudicii ce pot fi provocate de subvenŃii:

c) SubvenŃii neacŃionabile sau permise (care nu pot genera o acŃiune) şi pot fi subvenŃii care nu sunt specifice exportului însă sunt destinate sprijinirii cercetării industriale, activităŃii de protecŃie a mediului, regiunilor defavorizate, susŃinerii unor sectoare incipiente.

3.5 A IX-a rundă de negocieri comerciale multilaterale - „Runda Doha”(Qatar)

La reuniunea ConferinŃei Ministeriale a OMC desfăşurată în 2001 la Doha s-a reuşit punerea bazelor unei noi runde de negocieri comerciale multilaterale prevăzută iniŃial a se desfăşura în perioada 2002 – 2005. Din păcate, aceasta nu s-a încheiat nici până în prezent, diferitele neînŃelegeri dintre unele state, dar şi declanşarea actualei crize economice mondiale au condus la prelungirea ei.

� Runda Doha este primul ciclu de negocieri globale pe care îl găzduieşte OMC de la crearea sa în 1995, iar finalizarea sa cu succes ar putea conduce – conform estimărilor Băncii Mondiale – la o sporire a venitului global cu peste 500 miliarde de dolari anual până în 2015. Peste 60% din acest câştig ar reveni Ńărilor sărace, ceea ce ar echivala cu eliberarea unui număr de 144 milioane de persoane de sub povara sărăciei. În acest fel, runda ar contribui la atingerea primului dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Noului Mileniu stabilite de ONU în 1990, şi anume reducerea până în 2015 la jumătate a proporŃiei oamenilor care trăiesc din venituri de sub 1 dolar pe zi. De aceea, de Runda Doha se leagă mari aşteptări în ceea ce priveşte deschiderea în continuare a pieŃelor de bunuri şi servicii şi utilizarea comerŃului ca mijloc de dezvoltare de către membrii OMC.

� AGENDA de lucru adoptată pentru Runda Doha este extrem de ambiŃioasă, printre promisiuni figurând: (i) reducerea subvenŃiilor de producŃie care distorsionează comerŃul cu produse agricole; (ii) reducerea drastică a taxelor vamale în sfera produselor industriale, îndeosebi în domeniile de interes pentru Ńările în curs de dezvoltare, cum ar fi produsele textile; (iii) liberalizarea comerŃului cu servicii; (iv) îmbunătăŃirea disciplinelor existente (în materie de practici antidumping, măsuri compensatorii, clauze de salvgardare, mecanisme de reglementare a diferendelor); şi (v) negocierea de noi reguli multilaterale în patru domenii noi (cunoscute şi drept „subiectele de la Singapore”), respectiv, investiŃii, concurenŃă, achiziŃii guvernamentale şi facilitarea comerŃului.

� Cauzele tergiversării negocierilor În septembrie 2003 la Cancun, în Mexic, în cadrul ConferinŃei ministeriale a

OMC, s-a făcut un prim bilanŃ al rundei. Acesta a fost negativ, mai ales în ce

39

priveşte respectarea termenelor pentru convenirea modalităŃilor de negociere în agricultură (31.03.2003) în comerŃul cu produse industriale (31.05.2003) sau în progresele modeste din domeniul obstacolelor netarifare.

ConferinŃele ministeriale ale OMC (în special cea din 1999 de la Seattle – SUA), au fost însoŃite de ample mişcări de protest antiglobalizare (stoparea liberalizării comerŃului care nu ar fi contribuit la reducerea decalajelor şi eradicarea sărăciei) şi s-au desfăşurat sub spectrul divergenŃelor de interese dintre SUA şi UE, SUA şi Japonia şi dintre Ńările bogate şi cele sărace, divergenŃe care-şi vor lăsa amprenta asupra evoluŃiei şi rezultatele rundei ce va urma să se încheie, după data prestabilită 2005, respectiv la mijlocul anului 2007.

� SUA apreciază că subvenŃiile acordate de UE agriculturii reprezintă cca. 85% din subvenŃiile mondiale la exporturile de produse agricole şi acestea distorsionează comerŃul internaŃional, de aceea, ar trebui eliminate sau reduse substanŃial. Noul Acord privind agricultura ce se negociază în prezent prevede eliminarea acestora într-o perioadă de 10 ani – Ńările dezvoltate şi 12 ani cele în curs de dezvoltare;

� UE, la rândul său, se apără acuzând SUA că ar face acelaşi lucru prin creditele ieftine acordate la cumpărarea de produse agricole americane şi aşa numitele ajutoare alimentare. De aceea, se preconizează supunerea acestora unei discipline stricte.

� Între Ńările dezvoltate (în special SUA) şi cele în curs de dezvoltare se poartă o aprigă dispută pe tema impunerii de „norme sociale”, întrucât s-ar face concurenŃă neloială produselor occidentale prin salariile scăzute („dumping social”) practicate de către unele Ńări în curs de dezvoltare.

� Între SUA şi Japonia contradicŃiile sunt mai vechi şi se referă la faptul că piaŃa japoneză continuă să fie protejată, în special la produsele agricole.

� Puternicele divergenŃe se referă şi la problematica liberalizării comerŃului cu servicii, a folosirii clauzei de salvgardare, a achiziŃiilor publice, a investiŃiilor, a asistenŃei tehnice şi financiare pentru Ńările în curs de dezvoltare şi cele în tranziŃie etc.

3.6 ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare (UNCTAD) şi contribuŃia sa la sistemul multilateral de comerŃ la nivel global

� La insistenŃa Ńărilor în curs de dezvoltare şi a celor socialiste, în vremea aceea, Adunarea Generală a ONU a adoptat la 30 decembrie 1964 RezoluŃia nr. 1965 (XIX) prin care s-a instituŃionalizat UNCTAD cu atribuŃii, care se suprapun, în cea mai mare parte, cu cele ale GATT/OMC:

Rezultatele concrete pe linia sistemului multilateral de comerŃ au fost modeste şi s-au limitat, în principal, la următoarele:

� Sistemul Generalizat de PreferinŃe – SGP pus în aplicare începând cu 1971, treptat, de către Ńările capitaliste dezvoltate şi câteva Ńări socialiste, devenite din 1989 – 1990 în tranziŃie. Sistemul presupune eliminarea sau reducerea substanŃială a taxelor vamale la importul anumitor produse în Ńările dezvoltate care provin din cele în curs de dezvoltare. Elementele sistemului cuprinde: Ńări

40

donatoare şi Ńări beneficiare (neexistând o relaŃie contractuală între părŃi, aceste facilităŃi sunt la discreŃia donatorilor care le pot schimba oricând), gama mărfurilor care intră sub incidenŃa SGP, amplitudinea reducerii taxelor vamale, mecanismul de salvgardare şi regulile de origine.

� Sistemul Generalizat de PreferinŃe Comerciale – SGPC a fost conceput ca un instrument de promovare a relaŃiilor economice dintre Ńările în curs de dezvoltare prin reducerea sau eliminarea taxelor vamale la anumite produse în schimburile reciproce. Acordul de instituire a SGPC a fost negociat în perioada 1986-1988 şi l-au semnat 48 de Ńări în curs de dezvoltare, printre care şi România. Acordul pentru SGPC a intrat în vigoare în 1989 şi s-a limitat la o serie de facilităŃi tarifare reciproce la produsele de interes pentru exportul fiecărei Ńări.

AplicaŃii practice

Teme de discuŃie: 1. Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT) – definire, obiective, atribuŃii; 2. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC) – creare, organizare, membri; 3. Principalele deosebiri şi asemănări dintre GATT şi OMC din punct de

vedere organizatoric şi al sferei de cuprindere; 4. FuncŃiile OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului; 5. Principiile pe care se bazează activitatea OMC; 6. Aderarea României la GATT; principalele prevederi ale protocolului de accesiune; 7. Principalele rezultate ale activităŃii GATT(rezultatele primelor şapte runde

de negocieri comerciale multilaterale) 8. Runda Uruguay: iniŃiere, desfăşurare; 9. Rezultate obŃinute în domeniul tarifar la Runda Uruguay; 10. Rezultate obŃinute în domeniul netarifar la Runda Uruguay; 11. Runda Doha - iniŃiere, obiective, cauzele prelungirii ei; 12. Ce reprezintă UNCTAD? 13. Care sunt caracteristicile SGP? 14. Care sunt caracteristicile SGPC? 15. Participarea României la cele două sisteme comerciale (SGP şi SGPC),

înainte şi după integrarea în Uniunea Europeană. RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

1. GATT a făcut parte din Sistemul NaŃiunilor Unite; 2. GATT a fost deschis participării în exclusivitate Ńărilor dezvoltate; 3. Sfera de cuprindere a activităŃilor specifice GATT a fost mai mare decât

cea a OMC; 4. Principiile activităŃii GATT au fost preluate de OMC; 5. Concesiile tarifare convenite în cadrul negocierilor comerciale multilaterale

au caracter reciproc;

41

6. łărilor în dezvoltare li se aplică un tratament mai favorabil în domeniul comerŃului internaŃional;

7. OMC urmăreşte liberalizarea comerŃului internaŃional; 8. OMC admite instituirea de restricŃii cantitative la import doar cu caracter

temporar, în situaŃii deosebite; 9. OMC recomandă folosirea consultărilor ca măsură de rezolvare a

diferendelor dintre statele lumii; 10. Măsurile de politică comercială adoptate de statele membre trebuie

notificate în cadrul OMC ; 11. În cadrul Rundei Uruguay nu s-au realizat concesii de natură netarifară; 12. GATS are la bază principiul nediscriminării; 13. AchiziŃiile publice nu sunt reglementate în cadrul GATT/OMC; 14. Măsurile antidumping se aplică in vederea neutralizării efectului

subvenŃiilor de export; 15. Taxele compensatorii se aplică drept răspuns la politica neloială a

exportatorilor; 16. Diferendele comerciale dintre SUA şi UE au stat la baza prelungirii Rundei Doha; 17. Încheierea cu succes a Rundei Doha ar putea conduce la reducerea sărăciei

pe plan mondial; 18. Concesiile acordate în cadrul SGP au caracter reciproc şi privesc doar

domeniul netarifar; 19. România este în prezent beneficiară de preferinŃe comerciale în cadrul SGP; 20. SGPC este deschis participării tuturor Ńărilor din economia mondială;


1. GATT a fost: a) O organizaŃie internaŃională; b) Un acord comercial multilateral; c) O instituŃie specializată a ONU.

2. La ce rundă s-a abordat pentru prima dată problema obstacolelor netarifare: a) Runda Uruguay (1986-1994); b) Runda Kennedy (1962-1967); c) Runda Tokio (1977-1979).

3. Care este rezultatul cel mai important al rundei Uruguay: a) Reducerea substanŃială a taxelor vamale; b) ÎmbunătăŃirea prevederilor unor acorduri şi coduri pentru obstacolele

netarifare; c) ÎnfiinŃarea OMC.

4. Ce sunt GATS, TRIMS şi TRIPS: a) IniŃialele unor instituŃii internaŃionale; b) Titlurile acordurilor de reglementare a unor domenii noi în cadrul OMC; c) Denumirea unor societăŃi transnaŃionale.

42

5. SGP este: a) Un acord multilateral de facilităŃi comerciale între Ńările în curs de

dezvoltare; b) Un act unilateral al Ńărilor dezvoltate în vederea scutirii sau reducerii

de taxe vamale a unor importuri din Ńările în curs de dezvoltare; c) Un acord de liber schimb multilateral.

6. SGPC a fost negociat sub egida : a) GATT / OMC; b) UNCTAD; c) Centrului de ComerŃ InternaŃional OMC / UNCTAD.

7. În cadrul schimburilor comerciale dintre membrii SGP concesiile au caracter: a) reciproc b) nereciproc c) echivalent

8. Sediul OMC se află la: a) Geneva

b) Bruxelles c) New York

9. Organul suprem din cadrul OMC este: a) ConferinŃa Ministerială b) Consiliul General c) Consiliul Executiv

10. UNCTAD reprezintă: a) un organism auxiliar al Adunării Generale ONU şi ECOSOC b) o organizaŃie independentă din afara Sistemului NaŃiunilor Unite c) o organizaŃie ce reglementează comerŃul cu servicii

11. Folosirea de către Ńările membre a consultărilor ca metodă de rezolvare a diferendelor este un principiu de activitate al:

a) OMC b) UNCTAD c) G77

12.Cea mai recentă rundă de negocieri comerciale desfăşurată sub egida OMC este: a) Uruguay b) Doha c) Tokyo

Rezumat: După al doilea război mondial, conştientizându-se mai bine că există o

interdependenŃă obiectivă între comerŃul internaŃional şi procesul de reconstrucŃie a economiilor distruse de război, a apărut un puternic curent de liberalizare şi reglementare pe plan multilateral a comerŃului internaŃional. În această direcŃie rolul fundamental l-a avut ConferinŃa de la Bretton Woods – SUA, din 1944 care a implementat concepŃia potrivit căreia relaŃiile economice dintre Ńări, fie ele comerciale sau financiare, trebuie să dobândească un cadru instituŃional multilateral

43

şi-n acest scop să fie înfiinŃate: Fondul Monetar InternaŃional, Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltate şi OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC). Aceasta din urmă însă, din păcate, nu a putut fi înfiinŃată decât cu 50 de ani mai târziu, respectiv în 1994, cauza fiind neratificarea Cartei de constituire de către o serie de Ńări, printre care şi SUA. În schimb, s-au putut pune bazele Acordului General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT), ce a intrat în vigoare în 1948. Această temă prezintă studenŃilor baza informaŃională pentru cunoaşterea activităŃii principalelor instituŃii ce reglementează schimburile comerciale internaŃionale, iar în acest sens se recomandă aprofundarea următoarelor puncte:

� Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT): constituire, conŃinut � OrganizaŃia Mondială a ComerŃului: creare, funcŃii, principii � Principalele rezultate ale rundelor de negocieri comerciale

multilaterale desfăşurate sub egida GATT/OMC � Principalele realizări ale UNCTAD în domeniul comerŃului

internaŃional

Bibliografie: 1.D. Miron, „ComerŃ internaŃional”, Ed. ASE Bucureşti 2003; 2. I. NiŃă, D. Constantinesu, M. Mihăilescu, „ComerŃul internaŃional

contemporan”, Ed. IndependenŃa economică, Piteşti, 2005; 3. O. Puiu, M, Gust, M. Mihăilescu, „Organisme şi politici economice

internaŃionale”, Ed. IndependenŃa economică, Piteşti, 2006; 4. N. Sută, „ ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”,

Ed. Eficient, Bucureşti, 2000; 5. *** colecŃia revistei Tribuna Economică, 2009 – 2010;

Răspunsurile aplicaŃiilor practice: RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

F F F A A A A A A A F A F F A A A F F F

Teste grilă (o singură variantă corectă) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 b b c a b b b a a a a b

44

MODULUL D PARTICULARITĂłI ALE COMERłULUI INTERNAłIONAL CU

SERVICII Introducere Creşterea rolului sectorului de servicii în economia mondială a devenit o

realitate incontestabilă, în condiŃiile în care acest sector furnizează peste jumătate din producŃia lumii, fiind totodată componenta cea mai dinamică, atât în ceea ce priveşte comerŃul internaŃional, cât şi investiŃiile străine directe. Totodată, sectorul terŃiar este principalul sector care a creat, în ultimele decenii, noi locuri de muncă, singurul în care s-a înregistrat o dinamică pozitivă în ceea ce priveşte ocuparea forŃei de muncă.

Obiective: − ÎnŃelegerea rolului serviciilor în comerŃul internaŃional; − Cunoaşterea caracteristicilor şi tipologiei serviciilor; − Identificarea principalelor modalităŃi de furnizare a serviciilor în comerŃul internaŃional; − Cunoaşterea principalelor instrumente de politică comercială folosite în

cadrul comerŃului internaŃional cu servicii. − Principalii indicatori statistici utilizaŃi în comerŃul internaŃional cu servicii. − Evaluarea competitivităŃii comerŃului internaŃional cu servicii.



grupate conform programei analitice şi se recomandă respectarea întocmai a acesteia. Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie la două săptămâni, dar săptămânal să se facă informarea şi documentarea cu privire la ultimele evoluŃii înregistrate în domeniul respectiv. Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu pauză de 10 minute.

Cuvinte cheie: servicii, modalităŃi de furnizare a serviciilor, indicatori statistici, instrumente de politică comercială, competitivitate




De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor de studiu la alte discipline: macroeconomie, economie mondială, economia serviciilor, statistică.

45

LECłIA 4. COMERłUL INTERNAłIONAL CU SERVICII - EVOLUłII, CARACTERISTICI, INDICATORI ŞI INSTRUMENTE DE

POLITICĂ COMERCIALĂ

4.1 Caracterizare generală a comerŃului internaŃional cu servicii

În ultimele decenii se remarcă anumite modificări în evoluŃia comerŃului internaŃional cu bunuri şi servicii:

- intensificarea comerŃului intra-regional care a crescut mai repede decât comerŃul inter-regional. AchiziŃionarea unor componente produse în altă Ńară devine o practică din ce în ce mai comună, iar folosirea Internet-ului contribuie la expansiunea acestui proces. O treime din comerŃul mondial cu bunuri este compus din părŃi şi componente care sunt produse într-o anumită Ńară şi asamblate în alta. Acest gen de comerŃ a generat o multitudine de reŃele de producŃie pe plan mondial, care conectează filialele corporaŃiilor multinaŃionale cu diferiŃi proiectanŃi, producători şi distribuitori de componente. Aceste reŃele oferă firmelor participante acces la pieŃe noi şi facilitează transferul de tehnologie. Această tendinŃă a fost facilitată de constituirea grupărilor regionale- Uniunea Europeană, NAFTA, MERCOSUR, AFTA şi APEC.

- creşterea semnificativă a comerŃului cu servicii şi, recent, apariŃia şi dezvoltarea comerŃului electronic – exporturile de servicii au crescut în toate regiunile (în special în Asia), în anii ’90. Această modificare are o semnificaŃie particulară deoarece serviciile sunt folosite în producerea unor bunuri sau chiar a altor servicii, iar îmbunătăŃirea competiŃiei internaŃionale în sectorul serviciilor înseamnă reduceri de preŃuri şi îmbunătăŃirea calităŃii, precum şi creşterea competitivităŃii industriilor cu probleme.

Tabel nr. 4.1

Exporturile de mărfuri şi servicii comerciale la nivel mondial, 2005-2009

mld.USD, % Exporturile de mărfuri şi servicii comerciale la nivel mondial, 2005-2009,

(mld.USD, %) Valoare VariaŃie anuală, %

2009 2005-09 2007 2008 2009 Mărfuri 12 147 4 16 15 -23 Servicii comerciale

3 312 7 20 12 -13

Sursa: prelucrat după « Rapport sur le commerce mondial 2010 », WTO 2010, www.wto.org, p.26

46

Tabel nr. 4. 2 ComerŃul mondial cu servicii comerciale, pe categorii, 2008

Valoare Pondere, % 2008 2000 2005 2006 2007 2008 Exporturi Total servicii comerciale

3780 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Servicii de transport

890 23,5 23,2 22,7 22,8 23,6

Călătorii 950 32,0 27,6 26,7 25,6 25,2 Alte servicii comerciale

1935 44,6 49,2 50,6 51,6 51,2

Importuri Total servicii comerciale

3490 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Servicii de transport

1045 28,7 29,0 29,0 29,0 29,9

Călătorii 850 29,6 26,9 25,9 25,1 24,4 Alte servicii comerciale

1595 41,7 44,1 45,1 45,9 45,7

Sursa: prelucrat după «Statistiques du commerce international 2009», www.wto.org, p.123

Tabel nr.4.3 Creşterea exporturilor de servicii comerciale în perioada

1990-2008, pe categorii şi regiuni (modificări procentuale anuale)

Mondial

America de Nord

America Centrală şi de Sud Europa CSI Africa

Orientul Mijlociu Asia

Servicii

comerciale 1990-95 8 8 9 - - ... ... ... 1995-00 5 7 6 ... ... ... ... 4 2000-08 12 8 11 13 22 ... 14 14

2006 14 12 14 12 23 13 19 17 2007 20 14 18 21 27 23 14 21 2008 12 9 15 11 28 13 19 14

Servicii de

transport 1990-95 6 4 7 - - ... ... 11 1995-00 3 3 1 3 ... ... ... 3 2000-08 13 7 12 13 18 ... 15 13

47

2006 11 10 10 10 17 17 18 12 2007 20 12 15 21 20 31 13 23 2008 16 16 19 16 26 16 15 15

Călătorii 1990-95 9 7 10 - - 9 ... ... 1995-00 3 6 7 2 ... 6 ... 2 2000-08 9 4 8 10 21 13 12 12

2006 10 5 11 8 24 12 14 15 2007 15 10 13 14 28 17 16 19 2008 10 11 9 8 23 5 20 12 Alte

servicii comerciale

1990-95 10 12 10 - - ... ... 16 1995-00 7 11 9 ... ... ... ... 6 2000-08 14 10 15 15 29 ... 16 15

2006 17 17 20 15 31 9 24 21 2007 22 17 27 24 36 25 12 22 2008 11 6 20 10 34 25 21 13

Sursa: prelucrat după «Statistiques du commerce international 2009», www.wto.org, p.123

Tabel nr.4.4 Exporturile mondiale de servicii comerciale, pe regiuni şi pe Ńări,

2009 (în miliarde dolari şi %)

Exporturi Importuri

Valoare variaŃie anuală, % valoare variaŃie anuală, %

2009 2005-09 2007 2008 2009 2009 2005-09 2007 2008 2009

Mondial 3 310 7 20 12 -13 3 115 7 19 13 -12 America de Nord 542 6 15 9 -10 430 4 9 7 -10 SUA 470 7 16 10 -9 331 4 8 8 -9

America de sud şi America centrală 100 9 18 16 -8 111 12 22 21 -8 Brazilia 26 15 26 27 -9 44 18 28 28 -1

Europa 1675 7 21 12 -14 1 428 6 19 11 -13

Uniunea europeană (27)

1 513 7 21 11 -14 1 329 6 19 11 -13

Marea Britanie 240 4 20 2 -16 160 0 15 1 -19

Germania 215 8 18 11 -11 255 5 16 11 -10

FranŃa 140 4 16 10 -14 124 4 16 10 -12

Spania 122 7 20 12 -14 87 7 23 9 -17

Italia 101 3 13 7 -15 114 6 21 8 -11

48

Comunitatea Statelor Independente (CSI) 69 13 27 28 -18 91 11 30 26 -21

FederaŃia Rusă 42 14 27 30 -17 60 12 32 29 -19

Ucraina 13 10 26 27 -23 11 11 29 43 -32

Africa 78 9 19 19 -11 117 14 28 27 -11 Egipt 21 10 24 25 -15 14 9 27 25 -17

Maroc 12 13 24 12 -5 6 20 27 24 13

Africa de Sud 11 0 13 -8 -9 14 4 16 3 -16

Orientul Mijlociu 96 11 16 20 -12 162 14 32 18 -13 Israel 22 6 10 14 -9 17 6 20 13 -12

Asia 751 9 22 14 -13 776 8 18 14 -11 Chinaa 129 15 33 20 -12 158 17 29 22 0

Japonia 124 5 10 15 -15 146 4 11 10 -11

Hong Kong, China 86 8 16 9 -6 44 7 15 11 -6

India 86 ... 25 18 ... 74 ... 21 26 ... Singapore 74 8 26 3 -11 74 8 16 6 -6

Rep. Coreea 56 6 28 20 -25 74 6 21 12 -19

Taipei-ul chinezesc

31 5 7 11 -10

29 -2 8 0 -15

a- estimări preliminare Sursa: prelucrat după « Rapport sur le commerce mondial 2010 », WTO 2010, www.wto.org, p.29

Principalele trăsături ale serviciilor Chiar dacă din ce în ce mai mulŃi specialişti au ajuns să recunoască

importanŃa serviciilor atât în cadrul economiilor naŃionale cât şi la nivelul tranzacŃiilor internaŃionale, nu există încă o definiŃie∗ unanim acceptată a serviciilor în literatura de specialitate. Totuşi, este unanim recunoscut faptul că serviciile sunt net distincte de bunurile materiale.

Datorită specificului serviciilor, definirea lor trebuie să Ńină seama în mod obligatoriu de o serie de caracteristici care duc la identificarea şi diferenŃierea serviciilor de bunurile materiale.

Cele mai importante caracteristici care realizează această diferenŃă sunt: Intangibilitatea. Serviciile sunt intangibile – nu au o formă materială

fiind, în majoritatea cazurilor, procese. Serviciile, fiind procese şi nu entităŃi fizice, pot fi mai uşor modificate decât produsele tangibile (de multe ori însă, tocmai din cauza acestei uşurinŃe, modificările realizate fără a fi fundamentate pot duce la afectarea calităŃii serviciilor).

Eterogenitatea. Serviciile sunt rezultatele eterogene ale unei activităŃi economice. Calitatea serviciilor variază deseori deoarece, fiind create şi consumate la interfaŃa prestator de servicii – client, este foarte probabil ca acelaşi serviciu să varieze de

∗ Majoritatea definiŃiilor accentuează în principal că serviciile sunt activităŃi al căror rezultat este nematerial şi nu se concretizează într-un produs cu existenŃa de sine stătătoare.

49

fiecare dată, în funcŃie de gradul de standardizare al serviciului şi de tehnologia aplicată la interfaŃa cu cumpărătorul.

Simultaneitate. Această caracteristică reflectă faptul că momentul prestării şi consumului serviciilor coincid. Aceasta are drept consecinŃe: - Necesitatea participării directe a consumatorului la prestarea

serviciului (gradul în care beneficiarul serviciului este implicat poate varia de la o implicare interactivă, directă până la o participare pasivă, ca beneficiar al serviciului respectiv).

- Inseparabilitatea prestatorului de serviciu,indiferent dacă prestatorul este o persoană sau un bun material. Principala consecinŃă constă în variabilitatea calităŃii serviciului funcŃie de aptitudinile, nivelul de instruire, motivaŃia, starea de spirit, etc. ale prestatorului de servicii.

- Necesitatea unui sistem de comunicare adecvat între prestator şi beneficiar. De modul în care cei doi parteneri beneficiar – prestator reuşesc să se facă reciproc înŃeleşi depind atât calitatea serviciului cât şi satisfacŃia consumatorului.

Perisabilitatea. Cele mai multe dintre servicii există doar pe durata prestării lor, neputând fi deci stocate şi, eventual, utilizate ulterior.

Manualul de Statistică în ComerŃul InternaŃional cu Servicii oferă cadrul conceptual pentru dezvoltarea statisticii comerŃului exterior cu servicii. „Manualul” se bazează pe cele patru modalităŃi de furnizare a serviciilor prezentate în GATS, conferidu-le acestora, pentru prima oară, un context statistic de analiză.

Fig. nr.4.1. ModalităŃi distincte de furnizare a serviciilor, conform GATS

Sursa: prelucrat în conformitate cu GATS, www.wto.org

50

Fig.nr.4 2 Diagrama corespondenŃelor dintre cele patru moduri de comerŃ exterior cu

servicii şi acoperirea lor statistică

Sursa: prelucrat în conformitate cu GATS, www.wto.org

ComerŃul internaŃional – atât cel cu bunuri materiale, cât şi cel cu servicii –

este afectat nu numai de tranzacŃiile “directe” dintre rezidenŃi şi nerezidenŃi (tranzacŃii cuprinse în balanŃa de plăŃi externe), dar şi de investiŃiile directe şi de tranzacŃiile realizate prin filialele ce îşi desfăşoară activitatea chiar pe teritoriul naŃional al consumatorilor străini. Pentru servicii, această modalitate de a servi pieŃele externe este, în mod particular, foarte importantă, fiind uneori unica modalitate de încheiere şi/sau desfăşurare a unui contract între prestatorii unui serviciu şi clienŃii lor.

51

Prestarea de servicii cât mai complexe a devenit un atu de referinŃă al competitivităŃii şi o activitate economică dominantă în toate Ńările lumii indiferent de stadiul lor de dezvoltare şi de locul ocupat în comerŃul mondial.

Caracteristicile comerŃului cu servicii : � ComerŃul cu servicii are la bază atât factori comuni, în comparaŃie cu

comerŃul cu bunuri, cât şi factori specifici, dar putem aprecia că dinamica de creştere a comerŃului cu servicii este net superioară;

� Natura tranzacŃiilor cu servicii se modifică în mod frecvent sub influenŃa unei palete particulare de determinanŃi;

� Serviciile sunt definite, în mod curent, ca activităŃi, ca performanŃe sau ca avantaje ;

� Cea mai cunoscută tipologie a serviciilor este cea recomandată de GATS potrivit căreia există 12 mari sectoare ale serviciilor şi 155 de subsectoare. Marile categorii de servicii10 sunt:

- servicii de afaceri; - servicii de comunicare; - servicii de construcŃii şi engineering; - servicii de distribuŃie; - servicii educaŃionale; - servicii ambientale; - servicii financiare, bancare şi de asigurări; - servicii de sănătate şi servicii sociale; - servicii turistice; - servicii culturale, sportive şi recreative; - servicii de transport - alte servicii (neincluse în categoriile precedente). � De regulă, serviciile sunt nestocabile şi presupun proximitatea

ofertanŃilor şi a beneficiarilor. Sectorul serviciilor dobândeşte tot mai mult un rol strategic în cadrul

tranzacŃiilor comerciale şi dezvoltării economiei globale. În cadrul managementului tranzacŃiilor comerciale internaŃionale se disting următoarele forŃe11 care influenŃează pieŃele de servicii:

- rolul strategic al serviciilor în conexiune cu exporturile de bunuri; - creşterea responsabilităŃii producătorilor pentru bunurile oferite; - creşterea intensivităŃii produselor în drepturi de proprietate intelectuală; - sporirea complexităŃii tehnice a bunurilor comercializate; - diminuarea distanŃei economice între state (diferenŃe între preŃul bunurilor

la furnizare şi la destinaŃie); - accentuarea caracterului comercial al serviciilor; - creşterea şi diversificarea cererii pentru servicii; - consolidarea procesului de dereglementare şi liberalizare comercială.

10 www.wto.org 11 Miron, D. - „ComerŃ internaŃional”, Ed. ASE, Bucureşti, 2003, p.51

52

Cea mai uzuală cale folosită pentru protejarea sectoarelor naŃionale de servicii a reprezentat-o reŃeaua complexă de reglementări naŃionale diferite de la o Ńară la alta, impredictibile şi aplicate în mod discriminatoriu. Aceste reglementări privesc investiŃiile în sectorul terŃiar, crearea de noi actori economici, dificultăŃi la pătrunderea unor firme străine în anumite sectoare, numărul minim sau maxim de lucrători, formele de proprietate şi regimul juridic al prestatorilor.

În conformitate cu clauza tratamentului naŃional se impune ca firmelor sau persoanelor străine care desfăşoară acte sau fapte de comerŃ în interiorul teritoriului economic al unei Ńări să i se acorde acelaşi tratament ca şi naŃionalilor. Ideea de bază înscrisă şi în Acordul internaŃional privind comerŃul cu servicii (GATS) negociat pe parcursul Rundei Uruguay este că pieŃe liberalizate, nediscriminarea şi accentuarea

concurenŃei în comerŃul internaŃional cu servicii sunt avantajoase pentru toate Ńările lumii. DispoziŃiile GATT au fost completate prin noul acord GATS al cărui câmp de acŃiune acoperă (în mod potenŃial) toate serviciile legate de comerŃul internaŃional, respectiv turism, transport, servicii financiare etc. Acordul oferă un cadru general prin enunŃarea unor principii şi obligaŃii aplicabile tuturor membrilor:

Z Clauza naŃiunii celei mai favorizate: „fiecare parte va acorda, imediat şi fără condiŃii, serviciilor şi furnizorilor de servicii dintr-o anumită Ńară, un tratament nu mai puŃin favorabil decât cel acordat serviciilor şi furnizorilor de servicii similare din toate celelalte Ńări”. ExcepŃii specificate (înscrise într-o „listă naŃională de excepŃii”) pot fi totodată aplicate de Ńările membre, pe o durată de maxim 10 ani;

Z Regula transparenŃei, care impune părŃilor să publice toate legile şi reglementările. Sunt prevăzute dispoziŃii particulare pentru favorizarea accesului Ńărilor în curs de dezvoltare la tehnologie, circuite de comercializare şi reŃele de informaŃii;

Z Principiul tratamentului naŃional, conform căruia, în domeniul serviciilor, ca şi în cel al mărfurilor, părŃile sunt obligate să acorde furnizorilor străini aceleaşi condiŃii ca şi furnizorilor naŃionali. Această regulă vizează, în principal, eliminarea restricŃiilor legate de participarea capitalului străin, ca şi a constrângerilor impuse întreprinderilor străine, în anumite forme juridice, drept condiŃie de acces pe piaŃa naŃională. Spre deosebire de primele două principii, tratamentul naŃional este aplicabil numai acelor servicii incluse pe „listele de angajamente”, specifice fiecărei Ńări;

Z Interzicerea restricŃiilor în cazul transferurilor şi plăŃilor internaŃionale privind tranzacŃiile curente legate de angajamente cuprinse în cadrul Acordului;

Z Liberalizarea progresivă a schimburilor de servicii prin negocieri care se vor derula din cinci în cinci ani.

În cadrul negocierilor au fost temporar excluse anumite sectoare precum: - TelecomunicaŃiile, datorită prezenŃei dominante, în mai multe Ńări, a

monopolurilor de stat; - Traficul aerian (dreptul de aterizare). Acordul include totuşi serviciile de

reparare şi întreŃinere a avioanelor, serviciile de rezervare informatizată şi comercializare a serviciilor de transport aerian;

53

- Serviciile financiare. În acest sector particular s-a prevăzut că guvernele pot lua măsuri restrictive din raŃiuni prudenŃiale sau pentru a asigura integritatea şi stabilitatea sistemului lor financiar12.

ImportanŃa comerŃului internaŃional cu servicii se reflectă şi în înscrierea acestui sector sensibil pe agenda negocierilor comerciale multilaterale desfăşurate în cadrul GATT şi OMC.

Pivotul central al noii conduite comerciale multilaterale este principiul nediscriminării care presupune ca şi în tranzacŃiile reciproce cu servicii Ńările membre ale OMC să-şi acorde reciproc şi necondiŃionat clauza naŃiunii celei mai favorizate şi clauza regimului naŃional. Deşi s-au înregistrat unele progrese în domeniul armonizării determinanŃilor legislativi şi instituŃionali, procesul de liberalizare a comerŃului internaŃional cu servicii se află încă într-un stadiu incipient. łările membre OMC sunt încurajate să negocieze acorduri bilaterale sau plurilaterale în care să se prevadă recunoaşterea reciprocă a licenŃelor, a experienŃei profesionale şi a calificării prestatorilor de servicii.

Ca instrumente de politică comercială folosite în cadrul comerŃului cu servicii putem aminti:

1. restricŃiile cantitative (limitează volumul sau valoarea ofertei de servicii); 2. măsuri bazate pe preŃ (impunerea unor taxe furnizorilor străini sau

controlul tarifelor); 3. măsuri care impun prezenŃa fizică a prestatorului pe piaŃa respectivă sau

obligaŃia de a crea o firmă pe acel teritoriu; 4. obstacole tehnice (standarde); 5. măsuri care decurg din funcŃionarea pieŃelor publice (achiziŃiile

guvernamentale sau oferirea de stimulente în funcŃie de anumite criterii). Căi de liberalizare a comerŃului cu servicii : armonizarea legislaŃiilor naŃionale (integrare profundă); înlăturarea barierelor comerciale din calea comerŃului cu servicii

(integrare parŃială). În funcŃie de efectul distorsionant al reglementărilor în domeniul comerŃului cu servicii se poate concluziona:

- sunt supuse unui nivel înalt de reglementare serviciile bancare, de asigurări, de transport aerian şi serviciile de comunicaŃii;

- sunt supuse unui nivel moderat de reglementare serviciile de distribuŃie, de transport rutier şi construcŃii;

- beneficiază de un nivel relativ redus de reglementare celelalte categorii de servicii. Barierele la accesul pe piaŃă sunt create de acei determinanŃi ai pieŃei care

conferă un avantaj comparativ ofertanŃilor locali în raport cu cei externi. Aceste avantaje pot fi de natură endogenă (legate de strategia firmei) şi de natură exogenă (legate de specificul pieŃei).

12 Iordache E.- „Economia comerŃului”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009, p.48-49

54

Caseta nr.4.1 Barierele generale cu care se confruntă furnizorii de servicii pe piaŃa

europeană Există o mare diversitate de situaŃii sau circumstanŃe care se pot constitui

în bariere la intrarea unei firme pe piaŃa serviciilor din UE. Barierele pot fi structurale, cum ar fi costurile şi dorinŃa, transpuse în tactici, pe care le adoptă firmele stabilite pe piaŃă cu intenŃia de a împiedica pătrunderea unor noi firme. Este, de exemplu, cazul organizării producŃiei de servicii, pe piaŃa internă, după principiul economiei de masă sau a economiei de gamă. Alte bariere au caracter strategic, fiind concepute în mod special pentru descurajarea concurenŃei externe. Aici ar putea fi amintite preŃurile limită şi aranjamentele comerciale speciale. Reglementările cu caracter de barieră comercială nu pot fi analizate separat una de cealaltă. Ele pot interacŃiona, potenŃându-se reciproc.

ExperŃii U.E. apreciază că cea mai importantă barieră la pătrunderea pe piaŃă o reprezintă costurilor determinate de investiŃiile obligatorii neamortizabile, cuprinse în sunk costs, care au o pondere mare în industria serviciilor. Ele pot împiedica intrarea pe piaŃă a unor noi firme sau le influenŃează evoluŃia. InvestiŃiile nerecuperabile pot fi dirijate spre elemente tangibile, cum ar fi infrastructura unor activităŃi, dar ele sunt în cea mai mare parte cuprinse în active imateriale, generând costurile fixe, inevitabile, ireversibile, nerecuperabile.

Aceste costuri sunt asociate în mai mare măsură anumitor categorii de servicii, cum ar fi serviciile financiare, serviciile profesionale, telecomunicaŃiile şi transportul aerian. În cazul acestor servicii, costurile ireversibile se mai numesc şi costuri de reputaŃie, deoarece sunt generate, în cea mai mare parte, de eforturile materiale pentru construirea imaginii şi reputaŃiei unei firme pe piaŃă. Aici pot intra preŃurile promoŃionale destinate atragerii consumatorilor spre noi servicii, investiŃiile în resursele umane, cum ar fi cele de recrutare şi calificare, investiŃiile în echipamente performante sau imobile a căror valoare, în cazul revânzării, ar fi mult mai mică decât cea de la achiziŃionare, cheltuielile de cercetare care nu se recuperează prin obŃinerea unor aplicaŃii practice, precum şi cheltuielile impuse de reglementările oficiale ale statului privind diferitele faze ale activităŃii comerciale.

Bariere la ieşirea de pe piaŃă. O altă modalitate de a limita intrarea pe piaŃa serviciilor a unor noi firme o reprezintă reglementarea drastică a ieşirii de pe piaŃă a firmelor care au adoptat tactica hit and run sau care pur şi simplu nu mai consideră oportună prezenŃa lor pe piaŃă.

O altă barieră specifică serviciilor, semnalată repetat de către partizanii PieŃei Unice, deoarece decurge atât din caracterul relaŃional al serviciilor cât şi din modul specific de internaŃionalizare a acestora (flux extern de consumatori, flux extern de producători etc.), este reprezentată de diferenŃele culturale între Ńările importatoare şi cele exportatoare, dintre care cele mai importante sunt barierele lingvistice. Eterogenitatea reglementărilor sau diferenŃele între politicile comerciale naŃionale acŃionează ca o barieră comercială în sine. O caracteristică a acestor

55

categorii de bariere o reprezintă faptul că ele afectează în special firmele mici şi mijlocii, care fac mai greu faŃă efortului financiar pe care îl presupune alinierea la reglementările amintite. În tranzacŃiile cu servicii nu dimensiunea barierelor este relevantă pentru caracterul restrictiv al acestora, ci amploarea diferenŃelor de la o Ńară la alta a respectivelor reglementări.

„Indicele de eterogenitate” cuantifică pentru fiecare serviciu tranzacŃionat măsura în care diferă între ele reglementările naŃionale privind tranzacŃiile cu servicii între două Ńări. Pentru situaŃia în care reglementările sunt diferite pentru măsura respectivă (de ex. licenŃă), eterogenitatea are valoarea 1; pentru situaŃia în care nu există diferenŃe de reglementare, eterogenitatea are valoarea 0.

Exemplu de calcul al indicelui de eterogenitate a reglementărilor din două Ńări partenere, din UE

Principalii indicatori statistici utilizaŃi în comerŃul exterior cu servicii: Datorită eterogenităŃii diferitelor categorii de servicii, este practic

imposibilă analiza statistică a acestora printr-un sistem comun de indicatori. Cei mai utilizaŃi indicatori statistici folosiŃi pentru caracterizarea fluxurilor internaŃionale sunt cei din domeniul transporturilor internaŃionale, turismului internaŃional şi asigurărilor internaŃionale.

Statistica transporturilor internaŃionale Indicatorii statistici ai transporturilor internaŃionale se diferenŃiază pe medii

de transport şi vizează, pe de o parte, capacitatea de transport iar, pe de altă parte, utilizarea acesteia. Cei mai utilizaŃi indicatori sunt: capacitatea de transport şi volumul de activitate.

Statistica asigurărilor internaŃionale PiaŃa asigurărilor şi reasigurărilor poate fi apreciată atât prin indicatori de

volum (număr de contracte de asigurare încheiate, volumul primelor de asigurare,

56

numărul firmelor prezente pe piaŃa etc) cât şi prin indicatori calitativi şi de profitabilitate (structura cererii efective de asigurare, ponderea reasigurării, respectiv, cota riscului cedat, raportul prime încasate/daune plătite, rata daunei plătite etc).

PotenŃialul pieŃei asigurărilor poate fi apreciat prin ponderea cheltuielilor pentru asigurări în totalul veniturilor fiecărei categorii de asiguraŃi, iar pentru a caracteriza dinamica reală a acestei pieŃe va trebui eliminat, în prealabil, efectul creşterii inflaŃioniste a preŃurilor.

Statistica turismului internaŃional Sub auspiciile OrganizaŃiei Mondiale a Turismului (OMT) a fost elaborat

un sistem coerent de indicatori statistici cu privire la circulaŃia turistică internă şi internaŃională, ce pot completa imaginea sumară din contul curent al balanŃei de plăŃi externe (unde regăsim încasări/plaŃi generate din turismul internaŃional respectiv, soldul balanŃei turistice).

OMT recomandă următoarele criterii de structurare a fluxurilor de turişti pentru turismul internaŃional: scopul călătoriei (turiştii putând fi grupaŃi pe şase categorii: odihnă, recreere, vacanŃă; vizită la prieteni sau rude; interes profesional, inclusiv afaceri; sănătate; religie-pelerinaj; alte scopuri), durata călătoriei (permite împărŃirea în excursionişti şi turişti, această ultimă categorie având la rândul său cinci subcategorii), Ńara de origine/de destinaŃie, mijlocul de transport folosit, cheltuieli turistice etc.

4.2 Evaluarea competitivităŃii comerŃului internaŃional cu servicii

Alături de evaluarea la nivelul economiilor naŃionale, cea de a doua metodă de evaluare a competitivităŃii serviciilor este legată de performanŃa comerŃului internaŃional, măsurată sub forma cotei relative din exportul mondial cu servicii, a cotei relative a importurilor de servicii sau cu ajutorul indicilor de specializare în comerŃul internaŃional cu servicii.

Evaluarea competitivităŃii internaŃionale a unei Ńări, a unui sector sau a unei activităŃi ridică probleme specifice din cauza faptului că, în prezent, competitivitatea nu mai poate fi definită doar prin evoluŃia productivităŃii. Tehnologia, inovaŃia, dezvoltarea infrastructurii, strategiile companiilor transnaŃionale şi natura politicilor publice sunt doar câŃiva factori care influenŃează dinamica activităŃilor economice pe pieŃele internaŃionale. În plus, câştigurile sau pierderile de competitivitate au fost legate şi de gradul de deschidere a pieŃelor, de dimensiunea sectorului public, de progresele în domeniul educaŃiei şi de capacitatea de a stimula exporturile. Astfel, se consideră că sinergiile existente între toate aceste elemente sunt de natură a favoriza dinamica economică.

Ipoteze de lucru: Pentru evaluarea specifică a competitivităŃii în domeniul serviciilor, abordarea

metodologică se bazează pe ideea conform căreia o economie care îşi îmbunătăŃeşte gradul de competitivitate în activităŃile de servicii este, în fapt, o economie capabilă să-şi îmbunătăŃească dimensiunea exporturilor de servicii către o anumită piaŃă. Similar, o economie care înregistrează un declin al gradului de competitivitate este o economie care înregistrează o creştere a importurilor de servicii din alte Ńări. Astfel,

57

gradul de competitivitate mai mare sau mai mic al unui sector sau al unei Ńări arată natura şi gradul de participare pe care aceasta îl are – prin intermediul exporturilor – în importurile altor Ńări. Reformulând, îmbunătăŃirea competitivităŃii unei Ńări presupune ca partenerii săi comerciali să îşi crească importurile provenind de la aceasta. În plus, procesul de integrare a unei Ńări în economia internaŃională este un fenomen legat nu doar de progresele în termeni de exporturi înregistrate de economia în cauză, ci şi de comportamentul şi acŃiunile altor concurenŃi. În acest sens, anumiŃi autori13 au introdus ideea naturii dinamice a pieŃelor, realizând o evaluare ex-post a competitivităŃii, prin furnizarea de referinŃe descriptive asupra modificărilor produse în tipurile de competitivitate şi specializare în comerŃul internaŃional. În esenŃă, avantajele şi dezavantajele în comerŃul internaŃional sunt deduse din analiza rezultatelor efective ale schimburilor comerciale.

Avantajul comparativ este revelat prin evoluŃia exporturilor, ceea ce reflectă îmbunătăŃiri ale competitivităŃii, şi prin evoluŃia importurilor, care, în situaŃia creşterii lor, conduce la ideea existenŃei unui dezavantaj comparativ.

Conform celor prezentate anterior, modificările la nivelul competitivităŃii internaŃionale a serviciilor – înregistrate de-a lungul timpului – pot fi măsurate prin analiza următoarelor variabile:

- cota de piaŃă, ce măsoară proporŃia din piaŃă a cărei cerere este satisfăcută prin furnizarea de servicii provenind dintr-o anumită Ńară sau dintr-un anumit sub-sector de servicii din acea Ńară;

- structura exporturilor, ce reflectă ponderea relativă a fiecărui sector de export în totalul exporturilor acelei Ńări;

- structura importurilor pieŃei, ce măsoară gradul de dinamism al unui anumit sector în piaŃa de import analizată.

Combinarea şi agregarea diferită a variabilelor mai sus menŃionate conduce la construcŃia de diferite “matrice de competitivitate” care permit descrierea modelului de evoluŃie a comerŃului internaŃional cu servicii şi furnizează o serie de indicii cu privire la motivul pentru care sectoare similare de servicii aparŃinând unor Ńări diferite se pot comporta diferit în relaŃie cu pieŃe diverse. RelaŃionând aceste variabile, au fost determinate taxonomii destinate clasificării Ńărilor în funcŃie de nivelul lor de competitivitate în domeniul serviciilor, după cum urmează:

A) Matricea de competitivitate a cotei de piaŃă Diferitele segmente ale exporturilor de servicii pot fi clasificate, în funcŃie de

competitivitatea lor internaŃională, prin intermediul evoluŃiei cotei de piaŃă în corelaŃie cu evoluŃia importurilor mondiale. În mod concret, cota din piaŃă mondială deŃinută de fiecare Ńară într-un segment specific al exportului de servicii poate creşte sau se poate diminua, iar modificările au loc în acelaşi timp cu creşterea sau scăderea pe care o înregistrează activitatea de import în comerŃul internaŃional.

Acest fapt permite clasificarea sub-sectoarelor exportatoare de servicii în: stele în urcare, oportunităŃi ratate, stele în declin şi sub-sectoare în retragere. 13 De La Guardia C., Molero J., Valadez P., “International Competitiveness in Services in Some European Countries: Basic Facts and a Preliminary Attempt of Interpretation”, SETI, Bruges, 2004

58

Stelele în urcare sunt acele activităŃi de servicii caracterizate printr-o creştere a cotei de piaŃă la exportul unei anumite Ńări, pe fondul unei importanŃe crescute în comerŃul mondial.

OportunităŃile ratate sunt acele sub-sectoare de servicii caracterizate printr-o scădere a cotei de piaŃă la exportul unei anumite Ńări, pe fondul unei importanŃe crescute în comerŃul mondial.

Stelele în declin sunt acele sub-sectoare de servicii caracterizate printr-o creştere a cotei de piaŃă la exportul unei anumite Ńări, pe fondul unui declin în comerŃul internaŃional cu acel serviciu.

În final, definim un sub-sector de servicii a fiind în retragere când respectiva activitate economică, în plus faŃă de pierderea cotei de piaŃă, înregistrează o dinamică în declin în comerŃul internaŃional.

B) Matricea competitivităŃii structurii exporturilor Matricea competitivităŃii structurii exporturilor se obŃine corelând evoluŃia

structurii exporturilor unei Ńări cu dinamica importurilor pe piaŃa internaŃională. Această matrice ilustrează modul în care ajustările structurii exporturilor se pot produce în aceeaşi direcŃie sau în direcŃie opusă în raport cu modificările înregistrate de importurile mondiale.

Diferitele segmente ale exporturilor de servicii pot fi clasificate, din punct de vedere al competitivităŃii internaŃionale, prin intermediul schimbărilor ce se produc în structura exporturilor respectivei Ńări, în corelaŃie cu evoluŃia importurilor mondiale. Astfel, combinând aceste două variabile, sub-sectoarele exportatoare de servicii sunt clasificate ca stele în urcare, oportunităŃi ratate, stele în declin şi sub-sectoare în retragere.

Stelele în urcare sunt acele activităŃi de servicii prin intermediul cărora o Ńară îşi îmbunătăŃeşte veniturile din export, în condiŃiile în care, la nivel internaŃional, importante acestora în comerŃul mondial este în creştere.

OportunităŃile ratate sunt acele sub-sectoare de servicii în care o Ńară înregistrează scăderi de venituri din export, în contextul în care piaŃa mondială a acelor activităŃi este în creştere.

Stelele în declin sunt acele sub-sectoare de servicii în care Ńara exportatoare înregistrează o creştere a veniturilor din export, deşi comerŃul internaŃional este, în acelaşi timp, în scădere.

În final, un sector se defineşte ca fiind în retragere când, în plus faŃă de faptul că pierde din importanŃă ca sursă de generare de încasări valutare, înregistrează şi un declin al dinamicii pe piaŃa mondială.

C) Matricea competitivităŃii indicelui de specializare Diferitele activităŃi de export de servicii pot fi, de asemenea, clasificate din

punctul de vedere al evoluŃiei competitivităŃii lor internaŃionale prin analiza simultană a gradului de specializare în comerŃul internaŃional al unei Ńări şi a dinamicii importurilor

59

mondiale. Indicele de specializare este definit ca ponderea relativă a unui sub-sector exportator de servicii al unei Ńări în comerŃul mondial al acelui sub-sector∗.

În mod similar, sub-sectoarele exportatoare de servicii sunt clasificate ca stele în urcare, oportunităŃi ratate, stele în declin şi sub-sectoare în retragere.

Stelele în urcare sunt acele activităŃi de servicii ce determină îmbunătăŃirea gradului de specializare internaŃională a unei Ńări, în situaŃia unei creşteri concomitente a importanŃei acestora la nivel mondial.

OportunităŃile ratate sunt acele sub-sectoare în care o Ńară îşi reduce gradul de specializare, în contextul în care piaŃa mondială a acestora este în dezvoltare.

Stelele în declin sunt acele sub-sectoare de servicii ce înregistrează un nivel al specializării în creştere, într-un context internaŃional defavorabil.

Un sector se defineşte ca fiind în retragere atunci când o anumită activitate de export, în plus faŃă de faptul că înregistrează o scădere a gradului de specializare, manifestă şi un declin al dinamicii sale pe piaŃa mondială.

Tabelul 5 Matricea competitivităŃii

Cota de piaŃă STELE ÎN DECLIN STELE ÎN URCARE

Structura exporturilor ÎN RETRAGERE OPORTUNITĂłI

RATATE Indicele de specializare

STRUCTURA PIEłEI IMPORTURILOR Sursa: prelucrat de autor după De La Guardia C., Molero J., Valadez P., “International Competitiveness in Services in Some European Countries: Basic Facts and a Preliminary Attempt of Interpretation”, SETI, Bruges, 2004

Cea mai complexă metodă de evaluare a competitivităŃii activităŃilor de servicii constă în analiza evoluŃiei nivelului de specializare a unei Ńări în corelaŃie cu modificările înregistrate de comerŃul internaŃional. Una dintre modalităŃile de determinare a avantajului comparativ al unei Ńări în exportul de servicii este calcului indicelui de specializare a acelei Ńări, conform formulei lui Balassa de determinare a avantajului comparativ revelat, respectiv:

ACRi = (Xi, A/TXA) / (Xi, Mondial/TXMondial) unde: ACRi – avantajul comparativ revelat pentru serviciul i Xi, A – exporturile de servicii i ale Ńării A

∗ Indicele de specializare se defineşte ca: ponderea exporturilor unei categorii de servicii în totalul exporturilor de servicii ale unei Ńări, raportată la aceeaşi pondere în exporturile mondiale. Indicele măsoară avantajul comparativ revelat al exporturilor unei Ńări, în conformitate cu formula lui Balassa. Indicele compară ponderea unui anumit sector în exporturile naŃionale cu ponderea aceluiaşi sector în exporturile mondiale. Valorile peste 1 indică specializarea unei Ńări în sectorul analizat.

60

TXA – totalul exporturilor de servicii ale Ńării A Xi, Mondial – exportul mondial de servicii i TXMondial – totalul exporturilor mondiale de servicii Dacă ACRi > 1, atunci se poate spune că Ńara A are un avantaj comparativ în

prestarea serviciului i. Dacă ACRi < 1, Ńara A are un dezavantaj comparativ în exportul de servicii i.

AplicaŃii practice

Întrebări de autocontrol: 1. Prin ce particularităŃi se deosebesc bunurile materiale de servicii? 2. Care sunt cele patru moduri GATS de furnizare a serviciilor în cadrul

comerŃului internaŃional? 3. Care este cea mai utilizată tipologie a serviciilor? 4. Care sunt caracteristicile comerŃului internaŃional cu servicii? 5. Care sunt instrumentele de politică comercială folosite în cadrul comerŃului cu servicii? 6. Care sunt căile de liberalizare a comerŃului internaŃional cu servicii? 7. Care sunt principalii indicatori statistici utilizaŃi pentru analiza comerŃului internaŃional cu servicii? 8. Care sunt variabilele care măsoară competitivitatea internaŃională a serviciilor? 9. Cum se determină avantajului comparativ al unei Ńări în exportul de servicii? 10. Care sunt matricile de competitivitate care permit descrierea modelului

de evoluŃie a comerŃului internaŃional cu servicii?

Teme de discuŃie: 1.Caracteristicile comerŃului internaŃional cu servicii. 2.EvoluŃii înregistrate în comerŃul internaŃional cu servicii. 3.Acordul General pentru ComerŃul cu Servicii- GATS- domeniul de

aplicare, principii şi obligaŃii prevăzute. 4.Clauza regimului naŃional în domeniul comerŃului internaŃional cu servicii. 5.Clauza naŃiunii celei mai favorizate în domeniul comerŃului internaŃional

cu servicii. 6.Sistemul de indicatori statistici utilizaŃi pentru analiza comerŃului

internaŃional cu servicii. 7.Pe baza metodologiei prezentate să se evalueze competitivitatea

internaŃională a activităŃilor de servicii în Ńările UE-27.


1. ComerŃul internaŃional cu servicii reprezintă aproximativ 20% din totalul comerŃului mondial.

2. Serviciile pot fi asimilate bunurilor materiale. 3. Cea mai importantă trăsătură a serviciilor o reprezintă faptul că pot fi

stocate.

61

4. Creşterea comerŃului mondial cu servicii în perioada postbelică a fost mai accentuată, comparativ cu comerŃul mondial cu bunuri tangibile.

5. łările dezvoltate deŃin întâietatea în comerŃul internaŃional cu servicii. 6. Conform GATS, există cinci moduri specifice de furnizare a serviciilor. 7. Clauza naŃiunii celei mai favorizate în domeniul comerŃului internaŃional

cu servicii presupune să se acorde furnizorilor străini aceleaşi condiŃii ca şi furnizorilor naŃionali.

8. Principiul tratamentului naŃional presupune că fiecare parte va acorda, imediat şi fără condiŃii, serviciilor şi furnizorilor de servicii dintr-o anumită Ńară, un tratament nu mai puŃin favorabil decât cel acordat serviciilor şi furnizorilor de servicii similare din toate celelalte Ńări.

9. Obstacolele tehnice reprezintă un instrument de politică comercială în domeniul comerŃului internaŃional cu servicii folosit exclusiv de Ńările dezvoltate.

10. Armonizarea legislaŃiilor naŃionale reprezintă principala cale de liberalizare a comerŃului cu servicii.


1. Tipologia GATS a serviciilor include: a. 5 sectoare ale serviciilor şi 55 de subsectoare; b. 12 sectoare ale serviciilor şi 155 de subsectoare; c. 20 sectoare ale serviciilor şi 100 de subsectoare. 2. Intangibilitatea reprezintă faptul că: a. serviciile au formă materială, dar nu pot fi modificate; b. serviciile au formă materială şi pot fi modificate; c. serviciile nu au formă materială dar pot fi modificate. 3. În domeniul serviciilor, simultaneitatea înseamnă că: a. momentul prestării coincide cu momentul consumului; b. momentul prestării nu coincide cu momentul consumului; c. nu există o relaŃie între momentul prestării şi cel al consumului. 4. Eterogenitatea presupune faptul că: a. nivelul calităŃii variază în funcŃie de tehnologia aplicată; b. nivelul calităŃii variază în funcŃie de standardizarea serviciului şi de tehnologie; c. nivelul calităŃii nu depinde de standardizarea serviciului şi de tehnologie. 5. Conform GATS, cele patru moduri de comerŃ exterior cu servicii sunt: a. furnizarea transfrontieră, consumul în afara Ńării, prezenŃa comercială a

consumatorului de servicii în Ńara furnizorului, prezenŃa persoanelor fizice pe pieŃele externe.

b. furnizarea transfrontieră, consumul în interiorul Ńării, prezenŃa comercială a furnizorului de servicii în Ńara consumatorului, prezenŃa persoanelor fizice pe pieŃele externe.

c. furnizarea transfrontieră, consumul în afara Ńării, prezenŃa comercială a furnizorului de servicii în Ńara consumatorului, prezenŃa persoanelor fizice pe pieŃele externe.

62

6. În totalul comerŃului mondial cu servicii comerciale, ponderea cea mai importantă o deŃin următoarele categorii:

a. serviciile turistice, serviciile ambientale şi serviciile de comunicare. b. serviciile de transport, serviciile turistice, serviciile de afaceri; c. serviciile de transport, serviciile de sănătate şi serviciile sociale. 7. Principalul acord care reglementează comerŃul internaŃional cu servicii

este: a. GATT b. TRIPS c. GATS. 8. Regula transparenŃei impune părŃilor: a. să acorde un tratament favorabil furnizorilor naŃionali de servicii; b. să acorde un tratament preferenŃial furnizorilor externi de servicii; c. să publice toate legile şi reglementările. 9. Nu reprezintă un instrument de politică comercială folosit în domeniul

comerŃului internaŃional cu servicii: a. restricŃiile cantitative; b. obstacolele tehnice; c. comerŃul de stat. 10. Principiul nediscriminării în comerŃul internaŃional cu servicii presupune

acordarea: a. clauzei naŃiunii celei mai favorizate şi clauzei regimului naŃional; b. doar a clauzei naŃiunii celei mai favorizate; c. doar a clauzei regimului naŃional.

Rezumat: Prestarea de servicii cât mai complexe a devenit un atu de referinŃă al

competitivităŃii şi o activitate economică dominantă în toate Ńările lumii indiferent de stadiul lor de dezvoltare şi de locul ocupat în comerŃul mondial.

ComerŃul cu servicii are la bază atât factori comuni, în comparaŃie cu comerŃul cu bunuri, cât şi factori specifici, dar putem aprecia că dinamica de creştere a comerŃului cu servicii este net superioară. Sectorul serviciilor dobândeşte tot mai mult un rol strategic în cadrul tranzacŃiilor comerciale şi dezvoltării economiei globale.

Cea mai uzuală cale folosită pentru protejarea sectoarelor naŃionale de servicii a reprezentat-o reŃeaua complexă de reglementări naŃionale diferite de la o Ńară la alta, impredictibile şi aplicate în mod discriminatoriu.

Principalele căi de liberalizare a comerŃului cu servicii sunt reprezentate de armonizarea legislaŃiilor naŃionale (integrare profundă) şi înlăturarea barierelor comerciale din calea comerŃului cu servicii (integrare parŃială). Cei mai utilizaŃi indicatori statistici folosiŃi pentru caracterizarea fluxurilor de comerŃ internaŃional cu servicii sunt cei din domeniul transporturilor internaŃionale, turismului internaŃional şi asigurărilor internaŃionale.

63

O metodă de evaluare a competitivităŃii serviciilor este legată de performanŃa comerŃului internaŃional, măsurată sub forma cotei relative din exportul mondial cu servicii, a cotei relative a importurilor de servicii sau cu ajutorul indicilor de specializare în comerŃul internaŃional cu servicii.

Această temă prezintă studenŃilor baza informaŃională pentru cunoaşterea şi înŃelegerea importanŃei comerŃului internaŃional cu servicii, iar în acest sens se recomandă aprofundarea următoarelor puncte:

− evoluŃia comerŃului internaŃional cu servicii; − particularităŃile şi tipologia serviciilor; − caracteristici ale comerŃului internaŃional cu servicii; − modurile specifice de comerŃ exterior cu servicii; − instrumente de politică comercială în comerŃul inetrnaŃional cu servicii; − căile de liberalizare a comerŃului internaŃional cu servicii; − indicatori statistici utilizaŃi în comerŃul internaŃional cu servicii; − competitivitatea comerŃului internaŃional cu servicii.

Bibliografie: 1. De La Guardia C., Molero J., Valadez P., International Competitiveness in

Services in Some European Countries: Basic Facts and a Preliminary Attempt of Interpretation, SETI, Bruges, 2004

2. Iordache E., „Economia comerŃului”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009

3. Miron D., „ComerŃ internaŃional”, Ed. ASE, Bucureşti, 2003 4. NiŃă I., Constantinescu D., Mihăilescu M., „ComerŃul internaŃional

contemporan”, Ed. IndependenŃa economică, Piteşti, 2005 5. Puiu O., Gust M., Mihăilescu M., „Organisme şi politici economice

internaŃionale”, Ed. IndependenŃa economică, Piteşti, 2006 6. Sută N., „ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”, Ed.

Eficient, Bucureşti, 2000 7. *** Rapport sur le commerce mondial 2010, WTO 2010, www.wto.org 8. *** Statistiques du commerce international 2009, WTO 2009,

www.wto.org

Răspunsurile aplicaŃiilor practice :


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

A F F A A F F F F A


1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. b c a b c b c c c a

64

MODULUL E ASPECTE SPECIFICE ALE COMERłULUI INTERNAłIONAL

LA NIVEL REGIONAL. COMERłUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI

Introducere Aranjamentele de integrare regională au fost subiectul unor analize şi dezbateri

economice începând încă din anii ′50 prin contribuŃia lui Jacob Viner (1950) şi James Meade(1955) la “problematica uniunilor vamale”. OMC precizează că aranjamentele comerciale regionale pot completa sistemul comercial multilateral, contribuind la consolidarea lui. Dar, prin natura lor, aceste aranjamente sunt discriminatorii, reprezentând o derogare de la clauza naŃiunii celei mai favorizate. Ca urmare a efectelor de creare şi deturnare de comerŃ, grupările integraŃioniste au amplificat schimburile comerciale între Ńările care le compun, reorientând unele fluxuri comerciale tradiŃionale. Exemplul cel mai sugestiv în acest sens este Uniunea Europeană care, ca urmare a parcurgerii mai multor etape de adâncire şi extindere, s-a transformat în cel mai mare actor comercial internaŃional, alimentând noi determinanŃi ai specializării internaŃionale.

Obiective: - integrarea economică - stadiile integrării economice - efectele integrării economice regionale - analiza comerŃului exterior în context regional


Ritmul de studiu: Temele şi lecŃiile noi sunt expuse în conexiune cu vechile cunoştinŃe. Ele

sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă respectarea întocmai a acesteia. Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie la două săptămâni, dar săptămânal să se facă informarea şi documentarea cu privire la ultimele ultimele evoluŃii înregistrate în domeniul respectiv. Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu pauză de 10 minute.

Cuvinte cheie: Integrare economică regională, regionalizare, Uniunea Europeană, efectele

integrării, zonă de liber schimb, uniune vamală, comerŃ exterior




De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor de studiu la alte discipline: macroeconomie, economie mondială, Uniunea Europeană.

65

LECłIA 5 ParticularităŃi ale comerŃului internaŃional în context regional

5.1 Integrarea economică – abordări conceptuale

Regionalizarea presupune cultivarea, între statele naŃionale, a unor relaŃii integrative cu grade diferite de profunzime în domeniul economic în principal, dar şi în cel politic, social, de politică externă şi de apărare, cultural-educativ şi ambiental. Chiar dacă termenul „regionalizare” este aparent mai simplu de încadrat într-o definiŃie relativ unitară comparativ cu cel de globalizare, regionalizarea ca stare de fapt sau ca proces multivalent naşte, de asemenea, numeroase controverse terminologice. Privită deseori ca o piedică în calea globalizării datorită plusului său de protecŃionism, ca răspuns la inflexibilitatea sistemului comercial multilateral sau ca o etapă necesară a procesului de globalizare, regionalizarea rămâne totuşi o realitate din ce în ce mai vizibilă la nivel internaŃional.

Uniunea Europeană este exemplul devenit tipic de regionalizare; a parcurs practic toate stadiile de integrare pe care le-a consacrat teoria integrării regionale ajungând în prezent la stadiul de uniune economică şi monetară, stadiu pe care îl experimentează cu succes din 1999.

Integrarea europeană a fost percepută în general ca un joc cu scor pozitiv, ce implică administrarea comună a interdependenŃei economice pentru sisteme economice tot mai deschise, angrenarea entităŃilor politice suverane, ca mijloc de consolidare a păcii şi securităŃii pe un continent cu o îndelungată istorie de rivalităŃi între naŃiuni şi conflicte sângeroase şi, în cele din urmă, consolidarea instituŃiilor democratice.

Pentru periferia celor mai puŃin dezvoltaŃi, integrarea europeană a fost catalizatorul modernizării şi dezvoltării, în vreme ce regiunilor care tind către o mai mare autonomie şi independenŃă, Europa le-a oferit un mediu favorabil şi un cadru în interiorul căruia să încerce să împace independenŃa internaŃională cu autonomia regională sau chiar cu suveranitatea.14

Ca un pion economic internaŃional cu o tot mai largă paletă de responsabilităŃi politice, chiar dacă nu neapărat cu influenŃă politică, UE a încercat să împace principiul multilateralităŃii cu tendinŃa sa spre regionalism şi parteneri privilegiaŃi.

Datele privind comerŃul european indică o puternică concentrare a tranzacŃiilor comerciale pe continentul european, explicând puternicul instinct regionalist al factorilor politici europeni.

Având în vedere proliferarea grupărilor economice regionale pe parcursul ultimelor decenii s-ar putea spune că ordinea economică mondială este dominată de regionalizare. Acest punct de vedere poate fi nuanŃat cu ideea că regionalismul poate fi un element complementar sistemului comercial multilateral deoarece preferinŃele unilaterale sau plurilaterale se transpun favorabil la scară globală.

14 L.Tsoukalis, „Ce fel de Europă ?”, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2005, p.79

66

Expresia integrare economică acoperă mai multe categorii economice; se poate referi la absorbŃia unei companii într-o arhitectură organizaŃională sau poate avea o dimensiune spaŃială referindu-se la includerea unei economii naŃionale într-o economie regională. Într-o accepŃiune statică, categoria economică de integrare economică reprezintă o stare de fapt în care componentele naŃionale ale unei economii compozite nu mai sunt semnificativ separate prin frontiere economice, ci funcŃionează interdependent maximizând efectele sinergice. Utilizând accepŃiunea dinamică, integrarea economică desemnează eliminarea treptată a frontierelor economice dintre statele participante, fostele state naŃionale separate economic fuzionând într-un ansamblu funcŃional mai cuprinzător. Trecerea de la componenta statică la cea dinamică derivă din stadiile pe care le-a parcurs integrarea europeană.15 În primă instanŃă, integrarea economică este asimilată cu integrarea pieŃelor.

În ceea ce priveşte relaŃia comerŃ internaŃional - integrare economică, putem afirma că politica comercială poate reprezenta un mijloc de discriminare a partenerilor comerciali. Cele mai întâlnite forme de integrare economică sunt zona de liber schimb (ZLS), uniunea vamală (UV), piaŃa comună (PC) şi uniunea economică şi monetară (UEM).

Zona de liber schimb este constituită dintr-un grup de Ńări care convin să-şi aplice reciproc regimul de liber schimb, dar pot menŃine în vigoare taxele vamale sau diverse bariere în comerŃul cu alte Ńări, neparticipante la grup. Una dintre problemele specifice acestui concept de integrare constă în faptul că produsele din Ńări terŃe tind să pătrundă în ZLS prin Ńara membră cu cel mai scăzut nivel al tarifului vamal extern. Pentru a preîntâmpina o asemenea practică, s-a instituit regula ca toate mărfurile importate să fie însoŃite de certificate de origine. O Ńară poate face parte concomitent din mai multe zone de liber schimb. O frână în calea integrării o constituie separarea în spaŃiu (absenŃa frontierei comune) a uneia sau mai multor Ńări de restul ZLS.

Uniunea vamală se deosebeşte de ZLS prin faptul că tariful vamal, ca şi orice alte limitări cantitative la import în relaŃiile cu Ńările neparticipante la grupare, sunt unice pentru toate Ńările membre, iar în relaŃiile dintre Ńările participante la UV se practică liberul schimb pentru mărfuri (nu neapărat pentru servicii). łările dintr-o UV nu pot participa individual şi la alte grupări economice. Proximitatea geografică a Ńărilor favorizează integrarea în cadrul UV.

PiaŃa comună (unică) presupune libera circulaŃie a mărfurilor, a serviciilor şi a factorilor de producŃie muncă şi capital.

Uniunea economică şi monetară se caracterizează prin utilizarea unei monede unice de către toate Ńările membre. FuncŃionarea acesteia este condiŃionată de existenŃa unor politici fiscale şi monetare armonizate.

Uniunile vamale diferă de zonele de liber schimb prin faptul că taxele vamale percepute asupra mărfurilor provenite din afara UV sunt comune şi se stabilesc prin negocieri între statele membre. Partenerii din UV, acŃionând concertat, spre deosebire de situaŃia din ZLS, pot exercita o influenŃă considerabilă asupra

15 Miron, D., „Integrarea economică regională”, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2000 , p.17-30

67

preŃurilor internaŃionale. łările membre pot stabili o taxă optimă la importuri, care, presând în jos preŃul mondial al mărfii importate din afara UV, duce la îmbunătăŃirea raportului de schimb al UV, iar sporul de câştig rezultat pe această cale depăşeşte pierderea rezultată din reducerea volumului importului. Acest avantaj al monopsonului în comerŃul mondial nu se manifestă însă decât pentru UV de mari dimensiuni.

Pentru o UV între actori comerciali de dimensiuni mici, taxa vamală optimă comună are nivelul zero. Dacă partenerii din UV au structuri similare ale consumului, producŃiei, înzestrării cu factori de producŃie, tehnologii şi funcŃii de bunăstare socială similare, atunci vor avea reprezentări apropiate în legătură cu taxa vamală optimă comună.

UV produce, ca şi ZLS, efecte de creare şi de deturnare de comerŃ pentru participanŃii la grupare, producând efecte de creare de schimburi şi pentru Ńările terŃe. Exporturile Ńărilor terŃe spre UV pot spori ca urmare a unificării normelor tehnice şi de calitate în interiorul UV. Scopul unificării acestor norme este, în cazul bunurilor de consum, protecŃia consumatorilor, iar în cazul celor intermediare, obŃinerea unor avantaje de costuri prin standardizare.

Unul dintre cele mai notabile efecte ale relaŃiilor comerciale preferenŃiale îl reprezintă creşterile de productivitate rezultate din accentuarea specializării în producŃie a Ńărilor membre. PiaŃa, devenită de mai mari dimensiuni, creează premise pentru producŃia şi distribuŃia de masă. În plus, creşte intensitatea concurenŃei în mai multe domenii. Monopolurile se văd ameninŃate de competiŃia din cadrul zonei preferenŃiale, în general întreprinderile sunt supuse unei mai acute concurenŃe externe şi sunt constrânse la creşterea productivităŃii, pentru a-şi păstra cota de piaŃă.

Pe termen lung, tot datorită creşterii dimensiunilor pieŃei, se manifestă mai accentuat efectele veniturilor de scară şi ale difuzării internaŃionale a cunoştinŃelor.

Câştigurile rezultate din constituirea zonei preferenŃiale nu sunt identice pentru toate Ńările. Efectele pozitive ale integrării sunt mai mari în cazul unor Ńări cu structură economică asemănătoare, decât în cazul celor cu diferenŃe marcante ale acestei structuri, a căror specializare în producŃie, dezvoltată înaintea declanşării procesului de integrare economică, nu mai poate fi substanŃial redefinită de procesul integrării.

Beneficiile integrării economice cresc o dată cu aria geografică cuprinsă în acest proces, considerându-se că o dată cu numărul Ńărilor creşte şi probabilitatea ca între acestea să se afle şi cel mai eficient producător din lume, deci scade probabilitatea apariŃiei efectului de deturnare de comerŃ.

Pe de altă parte, cu cât este mai mare o UV, cu atât acesteia îi creşte puterea de oligopson, deci îi sporesc câştigurile obŃinute prin îmbunătăŃirea raportului de schimb ca urmare a stabilirii taxei vamale optime în relaŃiile cu terŃii.

Dacă UV ar cuprinde întreaga planetă, s-ar ajunge la liberul schimb propriu-zis, iar efectele creării de fluxuri comerciale ar fi tocmai câştigurile rezultate din liberul schimb.

În plus, prin faptul că în UV tariful vamal extern comun este, de regulă, o medie a tarifelor naŃionale anterioare creării UV, se diminuează dispersia tarifară

68

şi, în consecinŃă, preŃurile relative ale mărfurilor din interiorul uniunii sunt mai puŃin distorsionate faŃă de cele mondiale decât ar fi fost dacă s-ar fi menŃinut tarifele naŃionale, ceea ce contribuie la creşterea bunăstării.

Se reŃine că, în timp ce pentru Ńările mari integrarea generează câştiguri ca urmare a creării de comerŃ şi a îmbunătăŃirii raportului de schimb cu restul lumii, pentru Ńările mici aceasta contribuie la creşterea lor economică şi la economii de scară.

În literatura de specialitate se consideră evidente câştigurile rezultate din integrare pentru Ńările membre ale CE (azi UE). Ele au rezultat mai ales din raŃionalizarea liniilor de producŃie, concentrarea asupra celor mai eficiente producŃii şi dimensionarea optimă a întreprinderilor. S-a observat şi o creştere a ratei economisirii interne şi a investiŃiilor. Pe de altă parte, nivelul ridicat al protecŃionismul agricol practicat de CE a determinat costuri foarte mari, rezultate ca urmare a deturnării de schimburi comerciale la produsele agricole.

Cea mai cunoscută cercetare cu privire la efectele CEE de creare şi deturnare de comerŃ aparŃine lui Balassa (1974). Principala constatare s-a referit la creşterea elasticităŃii faŃă de venit a importurilor CEE la majoritatea grupelor de produse manufacturate în perioada 1960-1970 comparativ cu perioada 1953-1959, anterioară începerii procesului de integrare economică. Această creştere a elasticităŃii importurilor faŃă de venit denotă o deschidere spre comerŃul internaŃional a partenerilor din gruparea menŃionată, întrucât indicatorul respectiv are o valoare mai ridicată la importul intracomunitar, ceea ce ne permite să apreciem că, în perioada avută în vedere, a predominat efectul creării de comerŃ.

În privinŃa Ńărilor vest-europene, se aştepta16 ca prin crearea pieŃei interne unice să se realizeze câştiguri situate între 4,2 % şi 6,5 % din PNB, rezultate din înlăturarea limitărilor din domeniul comerŃului (0,2 %-0,3 %) şi producŃiei∗ (2 %-2,4 %), economii de scară (2,1 %) şi din accentuarea concurenŃei (1,6 %).

Extinderea fără precedent în ultimii ani a blocurilor comerciale preferenŃiale a determinat creşterea preocupărilor specialiştilor şi a decidenŃilor politici în legătură cu consecinŃele viitoare ale acestui proces.

Un model consacrat predicŃiei efectelor fenomenului integrării la nivel mondial a fost elaborat de Krugman (1991). Acest model porneşte de la premisele simplificatoare că o marfă este oferită de către o singură Ńară, preferinŃele consumatorilor sunt identice în toate Ńările, iar produsele nu sunt perfect substituibile în consum. Guvernele fixează taxe vamale optime, care să le maximizeze beneficiul rezultat din raportul de schimb. Se urmăresc consecinŃele constituirii de blocuri comerciale de tipul UV. Modelul conduce spre o scădere a bunăstării pe plan mondial, în condiŃiile desfăşurării unui proces de extindere concomitentă a blocurilor şi de creştere permanentă a nivelului tarifelor vamale externe comune ale acestora, întrucât efectul creării de fluxuri comerciale va fi depăşit în intensitate de cel al deturnării.

16 Comisia ComunităŃilor Europene (Raportul Cecchini, 1988) - www.europa.eu.int. ∗ Se referă la unificarea normelor de calitate ale Ńărilor membre.

69

Cel mai scăzut nivel al bunăstării s-ar înregistra în cazul în care întregul comerŃ mondial s-ar desfăşura în cadrul a doar trei blocuri regionale, aşa cum se conturează în ultimii ani: blocul nord-american, blocul european cu anexa Africa şi blocul Asia-Pacific, constituit în jurul Japoniei.

Concluziile acestui model nu mai au relevanŃă dacă i se modifică premisele. Astfel, dacă blocurile acŃionează ca ZLS, şi nu ca UV, procesul extinderii lor conduce la o diminuare a taxelor vamale şi la o creştere a bunăstării.

Întrebarea care se pune urmăreşte a preciza care este blocul comercial al viitorului: de tipul UE sau NAFTA? Dacă blocurile ar fi de tipul ZLS, rezultatul ar fi liberalizarea schimburilor comerciale pe plan mondial. Şi în cazul UV, factorii care au fost ignoraŃi în modelul menŃionat anterior, cum ar fi costurile de transport pe plan internaŃional, ar conduce la intensificarea schimburilor comerciale dintre Ńările vecine, ceea ce ar accentua efectul creării de comerŃ, câştigurile rezultate din crearea de comerŃ ar depăşi pierderile rezultate din devierea de comerŃ şi, pe ansamblul mondial, extinderea blocurilor comerciale ar avea efecte favorabile asupra bunăstării.

5.2 Aspecte privind comerŃul exterior al Uniunii Europene

a) EvoluŃia comerŃului UE pe grupe de produse ComerŃul extra-UE cu produse de bază

Bunurile primare, denumite şi produse de bază, sunt bunuri vândute pentru producŃie sau consum în aceaşi stare cum au fost găsite în natură; în această categorie sunt incluse ŃiŃeiul, cărbunele, minereul de fier, precum şi diverse produse agricole, cum ar fi grâul sau bumbacul.

Graficul nr.5.1 ComerŃul UE cu produse primare, 1999 – 2008

Sursa:www.europa.eu,http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Extra-EU_trade_in_primary_goods"

70

Clasificarea standard pentru comerŃ internaŃional (CSCI) distinge cinci categorii principale (secŃiuni) de bunuri primare:

1. Produse alimentare şi animale vii (CSCI 0); 2. Băuturi şi tutun (CSCI 1); 3. Materii prime, exclusiv combustibili (CSCI 2); 4. Combustibili minerali (CSCI 3); 5. Animale şi uleiuri vegetale, grăsimi şi ceruri (CSCI 4).

SecŃiunile 0 şi 1 sunt adesea grupate ca "Produse alimentare şi băuturi", iar secŃiunile 2 şi 4 ca "materii prime".

Principalele evoluŃii în comerŃul cu produse de bază al UE În anul 2008 produsele primare au reprezentat 14% din totalul exporturilor

UE. Toate grupele au înregistrat o creştere puternică în comparaŃie cu anul 2007, cea mai mare creştere (+24%) fiind în cazul exporturilor de produse energetice.

În perioada 2003 şi 2008, ponderea importurilor produselor de bază a crescut de la 28% la 39%, în timp ce ponderea produselor manufacturate în importuri a scăzut. Principalul motiv al acestei evoluŃii constă în creşterea rapidă a importurilor de produse energetice. UE prezintă un deficit persistent în comerŃul cu produse de bază, determinat în principal de deficitul de produse energetice, care aproape s-a triplat între 2000 şi 2008.

Grupa “Produse alimentare şi băuturi” Grupa de produse alimentare şi băuturi "(CSCI secŃiunile 0 şi 1) include

produse agricole, cum ar fi produsele alimentare şi animale vii, băuturi şi tutun. ComerŃul cu alimente şi băuturi a rămas destul de stabil între 1999 şi 2004,

dar a crescut rapid începând din 2005. UE a prezentat un deficit comercial permanent, atingând un maxim în valoare de 13.6 miliarde în 2007.

În exporturi, băuturile sunt cele mai importante produse individuale din cadrul grupei, reprezentând aproximativ un sfert din total. Alte produse principale includ cereale, fructe şi legume, precum şi produse lactate.

SUA este Ńara principală de destinaŃie a exporturilor UE, cu o pondere de 15%, urmată de Rusia, ElveŃia şi Japonia.

Cafeaua şi ceaiul, fructele, legumele şi peştele constituie aproximativ 60% din importuri. Importurile de alimente şi băuturi sunt mai puŃin concentrate decât totalul importurilor UE. Brazilia, Argentina şi SUA sunt furnizează mai mult de 5% din totalul importurilor.

Grupa “Materii prime” Grupa de materii prime (CSCI secŃiunile 2 şi 4) include produse ne-

manufacturate, cum ar fi seminŃele de oleaginoase, pluta, lemnul, fibrele textile, minereuri si alte minerale, precum şi animale şi uleiuri vegetale.

UE înregistrează deficit comercial în ceea ce priveşte comerŃul exterior cu produse din această grupă, având o valoare a importurilor mai mare decât dublul valorii exporturilor. În 2008, aproximativ jumătate din importuri au fost reprezentate de importurile de minereuri metalice. Alte produse care au înregistrat o pondere importantă în import sunt reprezentate de grăsimile vegetale şi uleiuri şi oleaginoase.

71

SUA a fost cel mai important furnizor pentru importurile UE până în 2004, când Brazilia a ocupat primul loc. Rusia şi Canada sunt alte principale Ńări partenere. Exporturile UE de materii prime sunt relativ scăzute, acestea reprezintă doar aproximativ 2% din totalul exporturilor; minereurile metalice, lemnul şi pluta sunt principalele produse exportate.

Grupa “Produse energetice” Produsele principale ale grupei de produse energetice (CSCI secŃiunea 3)

sunt: ŃiŃei, produse petroliere rafinate, cărbune, gaze şi energie electrică. UE este dependentă de importurile de produse energetice. Acest lucru a condus la un deficit structural de comerŃ, care a atins un nivel record de 375.1 miliarde EUR în 2006. Valoarea importurilor urmează îndeaproape preŃul petrolului brut. Importurile UE aproape s-au dublat în perioada 1999 - 2001, apoi au rămas destul de stabile între 2001 - 2004 şi au crescut din nou puternic între 2004 - 2008. Aproximativ trei sferturi din importuri sunt reprezentate de petrol şi produse petroliere, în principal ŃiŃei, iar cele mai multe dintre scăderi s-au înregistrat la gaze şi cărbune.

Cei mai importanŃi furnizori de energie ai UE sunt Rusia şi Norvegia, care au reprezentat circa 40% din importuri, în 2008. Libia, Algeria şi Arabia Saudită au, de asemenea, ponderi relevante în importurile de energie ale UE. Cea mai mare parte a exporturilor din UE este reprezentată de produsele petroliere rafinate. Cea mai importantă Ńară de destinaŃie este SUA, care reprezintă mai mult de un sfert din totalul exporturilor.

UE este cel mai mare importator şi exportator de produse agricole din lume. Europa importă cea mai mare parte a produselor agricole de bază, dar exporturile sale sunt bazate pe produse agricole de înaltă calitate şi pe alte produse agricole procesate. Recunoscând rolul crucial pe care joacă agricultura în multe Ńări în dezvoltare, UE a acordat acces extins pe piaŃă pentru importurile agricole din Ńările în dezvoltare. Uniunea Europeană, din cauza caracteristicilor bazei industriale europene, este dependentă într-un grad ridicat de importurile de materii prime pentru a-şi creşte competitivitatea şi pentru dezvoltarea sa economică. O creştere a cererii de materii prime la nivel mondial este de aşteptat în viitor; această creştere va fi datorată, în mare parte, creşterii economice înregistrate în economiile emergente. Uniunea Europeană este, de asemenea, dependentă de importurile de energie din alte Ńări. Una dintre priorităŃile-cheie este, prin urmare, de a derula o politică energetică strategică la nivel internaŃional care să conducă la rute de aprovizionare stabile şi sigure.

ComerŃul extra-UE cu produse manufacturate Pe continentul european se remarcă zona Europei de Vest care este

prin excelenŃă un exportator de produse manufacturate, chiar dacă ponderea ei pe plan mondial la această categorie de produse este în scădere datorită apariŃiei pe piaŃa internaŃională şi a altor exportatori de manufacturate.

Din categoria produselor manufacturate şi-au sporit ponderea cele cu o valoare adăugată ridicată, respectiv: produsele chimico-farmaceutice, maşinile şi echipamentele de birou şi telecomunicaŃii, maşinile şi mijloacele de transport, iar cele cu valoare adăugată scăzută şi-au redus ponderea, printre acestea figurând:

72

textilele, confecŃiile şi semifabricatele.Comparând poziŃia pe care o ocupă aceste produse în exporturile europene cu cea din exporturile mondiale se constată că sunt asimetrice numai la categoria produselor industriei extractive şi unele manufacturate, în special la produsele chimice, automobile, maşini şi echipamente de birou şi telecomunicaŃii la care ponderea Europei Occidentale a scăzut în exporturi mondiale, deşi în cele europene a crescut. La schimbările de mai sus au contribuit şi ritmurile de creştere diferite, foarte ridicate la produsele care şi-au sporit ponderea şi scăzute la cele care şi-au redus-o.

Europa de Vest este nu numai principalul exportator mondial de manufacturate, ci şi importatorul numărul unu la astfel de produse, deşi ponderea sa în importurile mondiale a scăzut, în importul european produsele manufacturate şi-au consolidat poziŃia (75,2% în 2008, faŃă de 72,2% în 1990). Dintre produsele manufacturate care şi-au sporit ponderea pot fi menŃionate: produsele chimice, maşinile şi echipamentele de birou şi telecomunicaŃii şi alte mijloace de transport, iar dintre cele care şi-au redus-o: produsele siderurgice, semifabricatele, textilele şi confecŃiile;

Există o simetrie în reducerea ponderilor pe plan european şi, respectiv, mondial la toate categoriile de produse cu excepŃia câtorva la care ponderea în importurile mondiale a scăzut în timp ce la importurile Europei Occidentale a crescut, situaŃie întâlnită la produsele chimice, automobile, maşini şi echipamente de birou şi telecomunicaŃii, alte mijloace de transport şi alte bunuri de consum. Ca şi la exporturi, explicaŃia rezidă în faptul că pe piaŃa mondială numărul participanŃilor a fost şi este în continuă creştere, atât în calitate de exportatori, cât şi în cea de importatori.

La dinamica diferită a importurilor a contribuit şi ritmul de creştere care a fost deosebit de alert la maşini şi echipamentele de birou şi telecomunicaŃii şi produse chimice, însă modest la produsele agricole, zero la cele siderurgice şi s-a redus cu 1% la textile. Maşinile şi echipamentele de transport au reprezentat cea mai mare parte a exporturilor de bunuri din UE-27 în 2007, cu o pondere de 43,8%; această categorie, de asemenea, a reprezentat cea mai mare parte a importurilor (29,1%). Schimbarea cea mai notabilă în structura exporturilor UE-27 şi importurilor în 2007 faŃă de 2002 a fost creşterea înregistrată de grupa combustibililor minerali, lubrifianŃilor şi materialelor conexe, în ambele fluxuri comerciale.

b) Orientarea geografică a comerŃului UE UE a exportat bunuri către Ńări terŃe în valoare de 1,24 miliarde de euro în

2007 şi a importat din restul lumii în valoare de 1,43 miliarde de euro. Valoric, UE a exportat mărfuri cu 392 miliarde de euro mai mult decât Statele Unite în 2007, dar a importat cu 46 miliarde de euro mai puŃin. Este interesant de observat că UE-27 importă şi exportă mai puŃine produse decât UE-15, reflectând faptul că o parte a comerŃului UE-15 se derula cu Ńările care au aderat la UE în 2004 şi 2007; aceste tranzacŃii nu mai sunt incluse în comerŃul exterior extins al UE-27.

Începând cu anul 1999, UE-27 a înregistrat deficite anuale consecutive pentru comerŃul cu mărfuri pe ansamblu, deşi nivelul acestor deficite a fluctuat puternic. Deficitele comerciale ale UE-27 pentru comerŃul cu mărfuri au avut

73

tendinŃa de a scădea puternic în perioadele de stagnare economică, dar cresc în perioadele de expansiune economică. Deficitul comercial al UE-27 pentru comerŃul cu bunuri în 2007 a fost de 186 miliarde de euro, o uşoară reducere în comparaŃie cu 2006, dar mai mare decât orice alt an pentru care datele sunt disponibile.

Graficul nr. 5.2 EvoluŃia balanŃei comerciale a UE, EU-27 (1)

Sursa: www.europa.eu/eurostat

ComerŃul cu mărfuri între statele membre (piaŃa internă a UE) a fost de departe cea mai importantă piaŃă pentru bunurile produse în interiorul UE-27; expedierile de bunuri intra-UE au avut o valoare de 2,65 miliarde de euro în 2007, mai mult decât dublul valorii exporturilor în Ńări terŃe. Într-adevăr, în fiecare dintre statele membre, majoritatea comerŃului cu mărfuri în 2007 a fost realizat cu alte state membre (comerŃul intra-UE), spre deosebire de cel cu Ńările terŃe (extra-UE).

În 2007, Germania a înregistrat cel mai mare excedent comercial (extra-şi intra-UE combinate) pentru bunuri, evaluat la 195 miliarde de euro, în timp ce Marea Britanie a înregistrat cel mai mare deficit comercial pentru comerŃul cu bunuri, în valoare de 135 miliarde de euro. Italia, Ungaria şi Slovacia au înregistrat o scădere a deficitelor lor comerciale între 2006 şi 2007, în timp ce Austria a trecut de la deficit la excedent comercial. Aceasta este o tendinŃă inversă comparativ cu comerŃul internaŃional cu servicii.

Statele Unite ale Americii a fost, de departe, cea mai importantă piaŃă pentru exporturile UE de mărfuri în 2007, reprezentând 21,1% din toate exporturile către Ńări terŃe, o proporŃie mult mai mare decât cea a următoarei pieŃe, ElveŃia (7,5%) . Cu toate acestea, ca şi în 2006, China a fost principala sursă de importuri de bunuri în 2007, cota sa în importurilor extra-UE ajungând la 16,2% în 2007, comparativ cu 12,7% pentru Statele Unite şi 10,1% pentru Rusia.

Germania a rămas cel mai mare exportator de bunuri în anul 2008, cu exporturi în valoare de 1,470 miliarde de dolari, deşi ponderea sa în exporturile mondiale a scăzut de la 9,5% în 2007 la 9,1%, fiind urmată pe locul cinci de Olanda (634 miliarde de dolari, 3,9%).

74

Marea Britanie a rămas cel de-al doilea mare exportator de servicii comerciale, cu o cotă de 7,6 la sută, reprezentând 283 miliarde de dolari SUA. AlŃi mari exportatori mondiali de servicii comerciale sunt Germania (6,3 la sută din totalul mondial, 235 miliarde de dolari SUA), FranŃa (4,1 la sută, 153 de miliarde de dolari SUA) şi Japonia (3,9 pe la sută, 144 miliarde de dolari), care a înlocuit Spania. În ceea ce priveşte importul, Statele Unite au rămas pe primul loc; importurile lor au crescut cu 7 la sută, atingând suma de 364 miliarde dolari SUA (10,5 la sută din importurile mondiale de servicii comerciale). Germania a fost cel de-al doilea mare importator de servicii comerciale (285 miliarde dolari reprezentând 8,2 la sută din importurile mondiale), urmată de Marea Britanie (199 miliarde de dolari, 5,7 la sută din totalul mondial), Japonia (166 miliarde de dolari, 4,8 la sută) şi China (152 miliarde de dolari, 4,4 la sută). Singura modificare în clasamentul primilor zece importatori este sosirea Republicii Coreea în poziŃia a zecea, în locul łărilor de Jos care au ocupat poziŃia a unsprezecea.

În ceea ce priveşte serviciile de transport, în ultimul trimestru al anului 2008 exporturile mondiale de servicii de transport au scăzut cu 9 la sută în cazul UE 27.

În Europa, exporturile de servicii de călătorie au scăzut cu 24 la sută în UE (27) şi 8 la sută în ElveŃia. Serviciile de călătorie internaŃionale pentru agrement sau cu titlu profesional reprezintă, după serviciile de transport, clasa de servicii care a fost cel mai puternic afectată de criza globală. Datele trimestriale arată că veniturile la nivel mondial din exporturile de servicii de călătorie au fost susŃinute în primele două trimestre ale anului 2008, înregistrând o creştere de 20 la sută, în medie. În al treilea trimestru, creşterea a încetinit, înregistrându-se doar 9 la sută în ultimul trimestru al anului. Se estimează că exporturile mondiale de servicii de călătorii au scăzut cu 18 la sută în primul trimestru din 2009.

La începutul anului 2009 aproape toate regiunile au fost afectate de criza economică; în Europa, exporturile de călătorii au scăzut cu 24 la sută în UE (27).

Graficul nr.5.3 Ponderea UE în comerŃul mondial cu mărfuri, 2008

Sursa: www.europa.eu

75

Graficul nr. 5.4

ComerŃul mondial cu servicii comerciale, 2007


Graficul nr.5.5

ComerŃul mondial cu mărfuri şi servicii comerciale, 2007


76

Graficul nr. 5.6 UE- comerŃul exterior cu mărfuri, 2008


Graficul nr.5.7 UE- comerŃul exterior cu servicii comerciale, 2008


Graficul nr.5.8 UE- comerŃul exterior cu mărfuri şi servicii comerciale, 2008


77

5.3 Analiza comerŃului exterior al României

În luna decembrie 2009, conform estimărilor preliminare ale Institutului NaŃional de Statistică, exporturile FOB au însumat 9866,3 milioane lei (2325,7 milioane euro), iar importurile CIF au însumat 13473,8 milioane lei (3176,3 milioane euro). Comparativ cu luna decembrie 2008, exporturile au crescut cu 29,6% la valori exprimate în lei (18,9% la valori exprimate în euro), iar importurile au scăzut cu 1,9% la valori exprimate în lei (9,9% la valori exprimate în euro). FaŃă de luna noiembrie 2009, exporturile din luna decembrie 2009 au scăzut cu 16,3% la valori exprimate în lei (15,4% la valori exprimate în euro), iar importurile au scăzut cu 12,3% la valori exprimate în lei (11,3% la valori exprimate în euro). Deficitul comercial FOB-CIF în luna decembrie 2009 a fost de 3607,5 milioane lei (850,6 milioane euro), mai mic cu 2508,4 milioane lei (718,7 milioane euro) decât în luna decembrie 2008.

EvoluŃii înregistrate în anul 200918 Exporturile FOB realizate în anul 2009 au fost de 123138,7 milioane lei

(29036,0 milioane euro), iar importurile CIF au fost de 164409,6 milioane lei (38774,4 milioane euro). Comparativ cu anul 2008, exporturile au scăzut cu 0,5% la valori exprimate în lei (13,9% la valori exprimate în euro), iar importurile au scăzut cu 21,8% la valori exprimate în lei (32,3% la valori exprimate în euro).

Deficitul comercial FOB-CIF în anul 2009 a fost de 41270,9 milioane lei (9738,4 milioane euro), cu 45049,8 milioane lei (13777,3 milioane euro) mai mic decât în anul 2008.

Valoarea schimburilor intracomunitare de bunuri în anul 2009 a fost de 91403,3 milioane lei (21561,7 milioane euro) la expedieri şi de 120398,7 milioane lei (28403,9 milioane euro) la introduceri, reprezentând 74,2% din total exporturi şi 73,2% din total importuri.

Tabelul nr.5.1 EvoluŃia comerŃului exterior al României, 2009

ANUL 2009 Exporturi FOB Importuri CIF Sold FOB/CIF

2008 2009r,e) 2009/2008 - % -

2008 2009r,e) 2009/2008 - % -

2008 2009r,e)

ComerŃ Mil.lei 87350,5 91403,3 104,6 146521,7 120398,7 82,2 -59171,2 -28995,4 intra-UE27

Mil.euro 23764,6 21561,7 90,7 39838,1 28403,9 71,3 -16073,5 -6842,2

ComerŃ Mil.lei 36461,9 31735,4 87,0 63611,4 44010,9 69,2 -27149,5 -12275,5 extra-UE27

Mil.euro 9960,0 7474,3 75,0 17402,2 10370,5 59,6 -7442,2 -2896,2

Mil.lei 123812,4 123138,7 99,5 210133,1 164409,6 78,2 -86320,7 -41270,9 TOTAL Mil.euro 33724,6 29036,0 86,1 57240,3 38774,4 67,7 -23515,7 -9738,4

Sursa: “ComerŃul internaŃional cu bunuri în luna decembrie şi anul 2009”, comunicat de presă nr.29/9 feb.2010, www.insse.ro

18 “ComerŃul internaŃional cu bunuri în luna decembrie şi anul 2009”, comunicat de presă nr.29/9 feb.2010, www.insse.ro

78

Graficul nr.5.9 EXPORTURILE (FOB), IMPORTURILE (CIF) ŞI

SOLDUL FOB/CIF în perioada decembrie 2008 – decembrie 2009


În anul 2009, ponderi importante în structura exporturilor şi importurilor sunt deŃinute de grupele de produse: maşini şi echipamente de transport (42,8% la

export şi 33,8% la import) şi alte produse manufacturate∗) (34,2% la export şi respectiv 31,4% la import).

Graficul nr.5.10 Structura comerŃului internaŃional pe grupe de produse, 2009


79

Caracteristici ale comerŃului internaŃional al României în ianuarie 2010 În luna ianuarie 2010 exporturile FOB au însumat 9636,2 milioane lei

(2318,4 milioane euro). Comparativ cu luna ianuarie 2009, exporturile au crescut cu 19,0% la valori

exprimate în lei (20,5% la valori exprimate în euro). DiferenŃa între dinamica determinată pe baza valorilor exprimate în lei şi cea determinată din valori exprimate în euro este urmarea aprecierii monedei naŃionale cu 2,2% în luna ianuarie 2010 faŃă de luna ianuarie 2009.

În structura exporturilor, şase secŃiuni ale Nomenclatorului Combinat deŃin 75,3% din totalul exporturilor, după cum urmează:

Tabel nr. 5.2 Exporturi FOB în luna ianuarie 2010

Exporturi FOB în ianuarie 2010

în % faŃă de ianuarie 2009

SecŃiunea din Structura în %

faŃă de total exporturi

Nomenclatorul Combinat (NC) Valoare Valoare La valori La valori -mil. lei- -mil. euro- exprimate exprimate în lei în euro

XVI

Maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile

2518,7 606,5 26,2 113,4 115,2

XVII Mijloace şi materiale de transport

1651,3 396,9 17,1 196,1 198,5

XI Materiale textile şi articole din acestea

984,5 237,6 10,2 92,4 94,3

XV Metale comune şi articole din acestea

914,4 219,6 9,5 91,5 92,0

V Produse minerale 684,2 163,7 7,1 121,2 121,6 VII Materiale plastice, cauciuc şi

articole din acestea 501,7 120,9 5,2 132,9 135,0

Sursa: Buletin statistic de comerŃ internaŃional, nr.1/2010, Institutul NaŃional de Statistică şi Studii Economice, www.insse.ro, p.1-15

Principalele modificări structurale survenite în evoluŃia pe secŃiuni NC a exporturilor din luna ianuarie 2010 faŃă de luna ianuarie 2009 constau în:

• majorarea ponderii la secŃiunile: “Mijloace şi materiale de transport” – cu 6,7 puncte procentuale, “Produse ale industriei chimice” – cu 1,8 puncte procentuale;

• diminuarea ponderii la secŃiunile: “Metale comune şi articole din acestea” – cu 2,9 puncte procentuale, “Materii textile şi articole din acestea” – cu 2,9 puncte procentuale, “Produse vegetale” - cu 1,6 puncte procentuale, “ÎncălŃăminte, pălării, umbrele şi articole similare” – cu 1,3 puncte procentuale, “Maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile” – cu 1,2 puncte procentuale;

80

Exporturile de maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile, reprezentând 26,2% din totalul exporturilor lunii ianuarie 2010, s-au situat pe primul loc înregistrând o creştere cu 13,4% la valori exprimate în lei (15,2% la valori exprimate în euro) comparativ cu luna ianuarie 2009. În această secŃiune, capitolul „Maşini, aparate şi echipamente electrice şi părŃi ale acestora” deŃine ponderea principală (70,8% în total secŃiune şi 18,5% în total exporturi).

Pe locul doi s-a clasat secŃiunea „Mijloace şi materiale de transport” cu 17,1% în total exporturi, în cadrul căreia exporturile de “Automobile, tractoare şi alte vehicule terestre” reprezintă 82,1% din total secŃiune şi 14,1% din total exporturi.

Exporturile de materiale textile şi articole din acestea, situate pe locul trei, au înregistrat o scădere cu 7,6 la valori exprimate în lei (5,7% la valori exprimate în euro) comparativ cu luna ianuarie 2009. În cadrul acestei secŃiuni, exporturile de articole de îmbrăcăminte şi accesorii, altele decât tricotate sau croşetate, au reprezentat 54,8% din total secŃiune şi 5,6% din total exporturi. De asemenea, exporturile de îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte tricotate sau croşetate au avut o pondere de 20,5% în total secŃiune şi de 2,1% în total exporturi.

Exporturile de metale comune şi articole din acestea au situat această secŃiune pe locul patru ca pondere în total exporturi, înregistrând o scădere cu 8,5% la valori exprimate în lei (8,0% la valori exprimate în euro) comparativ cu luna ianuarie 2009. În cadrul acestei secŃiuni, o pondere importantă au avut-o capitolele „Fontă, fier şi oŃel”, reprezentând 40,5% din total secŃiune şi 3,8% din total exporturi şi „Produse din fontă, fier sau oŃel ”, reprezentând 28,8% din total secŃiune şi 2,7% din total exporturi.

PoziŃiile următoare în top sunt deŃinute de secŃiunile: - „Produse minerale” cu 7,1% din total exporturi, în cadrul căreia

exporturile de produse petroliere (benzine, motorină, uleiuri) reprezintă 97,8% din total secŃiune şi 6,9% din total exporturi;

-„Materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea” cu o pondere de 5,2% din total exporturi.

Valoarea exporturilor către cele 26 de Ńări ale Uniunii Europene în luna ianuarie 2010, comparativ cu luna ianuarie 2009, a crescut cu 15,2% la valori exprimate în lei (17,7% la valori exprimate în euro), având o pondere de 75,5% în total exporturi.

łările partenere situate pe primele 10 locuri în derularea exporturilor din luna ianuarie 2010 (reprezentând 69,3% din total exporturi) au fost: Germania (18,1% din total exporturi), Italia (15,1%), FranŃa (9,2%), Ungaria (5,7%), Turcia (5,3%), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (3,6%), Bulgaria (3,4%), Spania (3,4%), Olanda (2,9%), Polonia (2,6%).

81

Graficul nr.5.11 Principalii parteneri comerciali, ian.2010

Sursa: Buletin statistic de comerŃ internaŃional, nr.1/2010, Institutul NaŃional de

Statistică şi Studii Economice, www.insse.ro, p.1-15

În structura importurilor, şase secŃiuni ale Nomenclatorului Combinat deŃin 74,7% din total importuri, după cum urmează:

Tabel nr.5.3 Importuri CIF în luna ianuarie 2010

Importuri CIF în ianuarie 2010

SecŃiunea din Nomenclatorul Combinat (NC)

Valoare mil. lei

în % faŃă de 1.I-31.V 2008 Valoare Structura mil.euro în % faŃă de total importuri

La valori La valori

exprimate exprimate în lei în euro

XVI Maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile

3318,7 797,8 29,0 110,0 111,2

V Produse minerale 1334,5 318,1 11,7 154,7 152,6 VI Produse ale industriei chimice 1218,5 293,4 10,6 104,2 105,4 XV Metale comune şi articole din acestea 1113,4 268,1 9,7 100,6 101,5 XI Materiale textile şi articole din acestea 792,0 190,8 6,9 90,7 91,9 XVII Mijloace şi materiale de transport 775,2 186,8 6,8 99,1 100,8

Sursa: Buletin statistic de comerŃ internaŃional, nr.1/2010, Institutul NaŃional de Statistică şi Studii Economice, www.insse.ro, p.1-15

82

În luna ianuarie 2010 importurile CIF au însumat 11447,2 milioane lei (2752,0 milioane euro). Comparativ cu luna ianuarie 2009, importurile au crescut cu 4,2% la valori exprimate în lei (5,2% la valori exprimate în euro).

Importurile de maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile, care deŃin 29,0% din volumul total al importurilor, au crescut cu 10,0% la valori exprimate în lei (11,2% la valori exprimate în euro) faŃă de luna ianuarie 2009. Cele două capitole din cadrul acestei secŃiuni deŃin următoarele ponderi: produsele din capitolul „Cazane, turbine, motoare, aparate şi dispozitive mecanice şi părŃi ale acestora” deŃin 39,6% în totalul secŃiunii şi 11,5% în total importuri, iar produsele din capitolul „Maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat şi reprodus sunetul şi imagini TV” au avut o pondere de 60,4% în total secŃiune şi 17,5% în total importuri.

Importurile de produse minerale au fost mai mari cu 54,7% la valori exprimate în lei (52,6% la valori exprimate în euro) comparativ cu luna ianuarie 2009. În cadrul acestei secŃiuni, capitolul “Combustibili şi uleiuri minerale” a deŃinut o pondere de 93,2% în total secŃiune şi 10,9% în total importuri.

Importurile de produse ale industriei chimice, cu o pondere de 10,6% în total importuri au crescut cu 4,2% la valori exprimate în lei (5,4% la valori exprimate în euro) faŃă de luna ianuarie 2009.

SecŃiunea “Metale comune şi articole din acestea”, cu o pondere de 9,7% în total importuri, a înregistrat o creştere cu 0,6% la valori exprimate în lei (1,5% la valori exprimate în euro) faŃă de luna ianuarie 2009.

Importurile de materiale textile şi articole din acestea, cu o pondere de 6,9% în total importuri, au înregistrat o scădere cu 9,3% la valori exprimate în lei (8,1% la valori exprimate în euro) comparativ cu importurile de produse similare din luna ianuarie 2009. Importurile de Ńesături din lână, din bumbac, din fire şi fibre sintetice sau artificiale şi Ńesături speciale au reprezentat 50,9% din total secŃiune.

Importurile de mijloace şi materiale de transport au scăzut comparativ cu luna ianuarie 2009 cu 0,9% la valori exprimate în lei (au crescut cu 0,8% la valori exprimate în euro). În cadrul acestei secŃiuni, capitolul “Automobile, tractoare şi alte vehicule terestre”, a reprezentat 91,4% din total secŃiune şi 6,2% din total importuri.

Principalele modificări structurale survenite în evoluŃia pe secŃiuni NC a importurilor din luna ianuarie 2010 faŃă de luna ianuarie 2009 constau în: • majorarea ponderii la secŃiunile: “Produse minerale” – cu 3,6 puncte procentuale, “Maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile” – cu 1,6 puncte procentuale; • diminuarea ponderii la secŃiunile: “Produse vegetale” – cu 1,1 puncte procentuale, “Animale vii şi produse animale” – cu 1,1 puncte procentuale, “Materii textile şi articole din acestea” – cu 1,0 puncte procentuale.

83

Graficul nr.5.12 Principalii parteneri comerciali, ian.2010



Graficul nr.5.13 Exporturile FOB, importurile CIF şi deficitul

FOB/CIF, IAN2009-IAN.2010



84

Graficul nr.5.14 Structura pe mărfuri a exporturilor, ian.2010, mil.lei



Graficul nr.5.15 Structura pe mărfuri a importurilor, ian.2010, mil.lei



85

Graficul nr.5.16 Exporturile FOB către Ńări UE, % faŃă de total UE



Graficul nr.5.17 Importurile CIF din Ńări UE, % faŃă de total UE



86

Aderarea României la Uniunea Europeană a modificat în mod esenŃial orientarea geografică şi structura pe mărfuri a comerŃului exterior românesc; se observă faptul că după anul 2007 predomină comerŃul intra-comunitar în detrimentul celui extra-comunitar (ceea ce denotă o adâncire a gradului de integrare în cadrul UE), această creştere fiind însoŃită şi de redefiniri ale determinanŃilor specializării internaŃionale care generează modificări importante ale structurii comerŃului exterior pe grupe de mărfuri.

AplicaŃii practice Întrebări de autocontrol: 1. Ce reprezintă termenul „regionalizare”? 2. Care sunt accepŃiunile noŃiunii de integrare? 3. Care sunt efectele integrării economice regionale? 4. Care este cel mai complex model de integrare economică regională? 5. Care sunt direcŃiile de analiză a comerŃului exterior al UE? 6. Care sunt principalele mutaŃii survenite în comerŃul Ńărilor vest-europene

ca urmare a apariŃiei fenomenului de integrare economică regională? 7. Care este impactul aderării României la UE asupra comerŃului exterior?

Teme de discuŃie: 1. Regionalism versus multilateralism. 2. Efectele uniunilor vamale. 3. Impactul integrării economice regionale asupra comerŃului internaŃional. 4. Uniunea Europeană- un model de integrare economică. 5. EvoluŃii ale comerŃului exterior al României în context regional; impactul

aderării la UE asupra comerŃului exterior.

RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută: 1. Cele mai întâlnite forme de integrare economică sunt zona liberă şi

uniunea vamală. 2. Crearea de comerŃ presupune înlocuirea unui import dintr-o Ńară neparticipantă

la uniunea vamală (care înainte de formarea uniunii era mai competitiv), cu un import dintr-o Ńară membră a uniunii vamale (care înainte de formarea uniunii era mai puŃin competitiv faŃă de importul din Ńara terŃă).

3. Prin deturnarea de comerŃ se înŃelege înlocuirea cumpărării unei mărfi produsă la intern (evident mai scumpă) cu un import din Ńara cu care se formează o uniune vamală (evident devenit mai ieftin).

4. Beneficiile integrării economice cresc o dată cu aria geografică cuprinsă în acest proces.

5. În cazul zonei de liber schimb sunt desfiinŃate barierele comerciale şi se aplică un tarif vamal unic.

6. Uniunea Europeană reprezintă o zonă de liber schimb perfectă. 7. Conform matricei specializării în comerŃul internaŃional, Uniunea

Europeană reprezintă unul dintre cei mai importanŃi exportatori dar şi importatori de produse manufacturate pe plan mondial.

87

8. Aderararea României la Uniunea Europeană a condus la o modificare a determinanŃilor avantajului competitiv naŃional în context regional.


1. Liberalizarea şi dereglementarea comerŃului internaŃional se realizează mai uşor: a. la nivel global; b. la nivel bilateral; c. la nivel regional. 2. Integrarea economică regională conduce la crearea de comerŃ pentru: a. Ńările terŃe; b. Ńările în dezvoltare; c. Ńările membre. 3. Libera circulaŃie a factorilor de producŃie este posibilă în cadrul: a. zonelor libere; b. uniunii vamale; c. pieŃei unice. 4. Principala deosebire între zona de liber schimb şi uniunea vamală constă în: a. aplicarea unor standarde diferite; b. libera circulaŃie a mărfurilor; c. aplicarea unui tarif vamal comun. 5. Deturnarea de comerŃ presupune apariŃia între Ńările membre ale grupării

integraŃioniste a unor fluxuri comerciale: a. mai puŃin eficiente din punct de vedere al costurilor de producŃie; b. mai eficiente din punct de vedere al costurilor de producŃie; c. care nu au la bază criteriul costurilor de producŃie. 6. Beneficiile integrării economice: a. cresc o dată cu aria geografică cuprinsă în acest proces; b. scad o dată cu aria geografică cuprinsă în acest proces; c. nu depind de aria geografică implicată în procesul de integrare. 7. Integrarea economică regională este favorizată de: a. proximitatea geografică a participanŃilor; b. distanŃa mare între participanŃi; c. nu depinde de factorul geografic. 8. În accepŃiunea dinamică, integrarea economică desemnează: a. eliminarea treptată a frontierelor economice dintre statele participante; b. o stare de fapt în care componentele naŃionale ale economiei regionale nu mai sunt semnificativ separate prin frontiere economice; c. formarea unei zone de liber schimb perfecte între Ńările participante la grupare. 9. În cazul unei uniuni vamale între actori comerciali de dimensiuni mici: a. taxa vamală optimă comună are nivelul peste 15%; b. taxa vamală optimă comună are nivelul zero; c. taxa vamală optimă comună are nivelul peste 30%.

88

10. Taxă optimă la importuri stabilită de membrii unei uniuni vamale conduce la: a. deteriorarea raportului de schimb al uniunii vamale; b. îmbunătăŃirea raportului de schimb al uniunii vamale; c. nu produce modificări în raportul de schimb.

Studiu de caz: NAFTA – Proces dinamic şi contradictoriu Extinderea procesului de regionalizare la scară planetară prin apariŃia unor

noi grupări de cooperare şi integrare economică a determinat Ńările dezvoltate din America de Nord să se gândească şi ele la o formă de asociere care să le reprezinte mai bine interesele şi să minimizeze riscul în relaŃiile cu celelalte state ale lumii. Ideea creării unei zone de liber schimb între SUA şi Canada este veche de peste 100 de ani. Cu toate acestea, cu excepŃia unei perioade scurte de comerŃ liber în secolul XIX (între 1854 şi 1866), până în 1988 nu au existat alte preocupări serioase cu privire la acest aspect. În 1989 s-a stabilit un Acord de creare a Zonei de Liber Schimb Canada – SUA, la iniŃiativa Canadei, care s-a amplificat în iunie 1991 cu aderarea Mexicului formând NAFTA (AsociaŃia Nord-Americană a ComerŃului Liber).

NAFTA a apărut ca o reacŃie de nemulŃumire, în special din partea SUA, faŃă de procesul de liberalizare comercială promovat de GATT, ca o consecinŃă a efectelor întârziate şi a lipsei de rezultate concrete în unele domenii (servicii, dreptul de proprietate, agricultură, investiŃii). Acordul privind formarea N.A.F.T.A. a fost semnat la 17 decembrie 1992 între S.U.A., Canada şi Mexic.

Domeniile vizate de NAFTA sunt următoarele: comerŃul cu bunuri materiale, comerŃul cu servicii, investiŃiile directe de capital-liberalizare, regulile de concurenŃă, aspecte privitoare la protecŃia mediului.

• Obiectivul major al NAFTA îl constituie stabilirea unei zone de comerŃ liber între membrii săi. ConŃinutul şi prevederile comerciale ale NAFTA Scopul acestui acord îl constituia liberalizarea într-o perioadă de 10 ani a

comerŃului cu produse şi servicii, prin eliminarea barierelor tarifare şi netarifare între părŃi şi liberalizarea investiŃiilor intra-zonale. Potrivit prevederilor Tratatului, taxele vamale trebuiau eliminate în termen de 5 ani pentru majoritatea produselor industriale, în 10 ani pentru servicii şi unele produse specifice şi de 15 ani pentru o categorie de produse sensibile, cum sunt cele agricole şi textile. NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între Ńările membre, dar fiecare dintre acestea menŃine o politică diferenŃiată, un tarif vamal şi măsuri protecŃioniste şi restrictive în relaŃiile cu terŃii.

Pentru Mexic, agricultura a reprezentat un domeniul sensibil şi de aceea a fost negociat un acord separat cu SUA şi un altul cu Canada. Mărfurile de import provenite din celelalte două Ńări vor avea acelaşi regim ca şi bunurile naŃionale. Fiecare membru va excepta unele activităŃi de la aplicarea acestui acord. Canadienii vor excepta domeniul publicaŃiilor prin controlul proprietăŃii. SUA a cerut ca mişcarea liberă a persoanelor, cu excepŃia profesioniştilor şi managerilor, să nu fie permisă, pentru că se temea să nu fie copleşită de forŃa de muncă din

89

Mexic. Guvernul mexican îşi rezervă dreptul de a controla sistemul de căi ferate, electricitatea, petrochimia de bază şi industria petrolieră. Impactul creării NAFTA a fost mai important pentru Mexic decât pentru SUA, pentru că a dus la crearea de noi locuri de muncă. Aici producŃia industrială nu s-a bazat pe tehnologii foarte performante şi a oferit o mare oportunitate pentru companiile străine, în relaŃia productivitate - cost de producŃie.

Scopul Ńărilor participante este să promoveze: • perfecŃionarea structurilor economice ale Ńărilor participante; • creşterea economică prin expansiunea comerŃului şi a oportunitaŃilor investiŃionale; • creşterea competitivităŃii internaŃionale cu respectarea asigurării şi

conservării protecŃiei mediului; • dezvoltarea economică susŃinută; • protejarea, dezvoltarea şi respectarea drepturilor forŃei de muncă; • consolidarea relaŃiilor privilegiate de prietenie şi cooperare între Ńările

membre şi promovarea dezvoltării durabile; • contribuirea la progresul şi dezvoltarea armonioasă a comerŃului mondial,

precum şi extinderea cooperării internaŃionale; • crearea unei pieŃe mai vaste şi mai sigure pentru produsele şi serviciile

realizate pe teritoriile statelor membre; • reducerea incidentelor / distorsiunilor comerciale; • stabilirea unor reglementări clare şi mutual avantajoase a schimburilor comerciale; • asigurarea unui mediu comercial previzibil şi favorabil investiŃiilor; • stimularea competitivităŃii întreprinderilor proprii pe piaŃa internaŃională; • favorizarea creativităŃii şi inovaŃiei şi de a promova comerŃul cu produse şi

servicii care fac obiectul dreptului de proprietate intelectuală; • crearea unor noi posibilităŃi de angajare şi îmbunătăŃire a condiŃiilor de

muncă, precum şi a calităŃii vieŃii, pe teritoriile statelor membre. Printre efectele imediate şi pe termen mediu ale intrării în vigoare a NAFTA

putem enumera: • consolidarea stabilităŃii economice în regiune; • sporirea considerabilă a fluxurilor comerciale şi de capital între statele semnatare; • asigurarea condiŃiilor pentru menŃinerea capacităŃii concurenŃiale a

firmelor americane şi canadiene în competiŃie cu cele europene, asiatice prin folosirea mâinii de lucru ieftine mexicane;

• creşterea globală a producŃiei în regiune şi sporirea numărului locurilor de muncă, îndeosebi în Mexic;

• dezvoltarea tehnologică a Mexicului şi sporirea capacitătii sale de a atrage investiŃii străine directe, atât de pe pieŃele din SUA şi Canada, cât şi, în general, de pe pieŃele internaŃionale;

• potenŃarea rolului politic al Canadei pe plan regional şi a capacitaŃii sale de a consolida statutul de stat federal;

• sporirea considerabilă a capacităŃii concurenŃiale a Mexicului.

90

Accesul tot mai liber la piaŃă, stabilirea unor reguli explicite asupra comerŃului şi investiŃiilor străine directe au făcut din NAFTA o regiune foarte atractivă pentru membrii săi, dar şi pentru companiile multinaŃionale din afara zonei. Cei care vor avea de câştigat de pe urma creării NAFTA vor fi cei care beneficiază de tehnologie şi capital şi, bineînŃeles, consumatorii.

Criterii de aderare: disciplina bugetară, stabilitatea preŃurilor, datoria externă, stabilitatea monedei, politici liberale, stabilitatea veniturilor obŃinute din taxe vamale, democraŃie funcŃională. În vederea creării unei zone de comerŃ liber s-a pus accent pe înlăturarea progresivă a taxelor vamale şi a barierelor netarifare în calea comerŃului cu mărfuri între Ńările membre.

Sectoarele cele mai afectate de intrarea în vigoare a Tratatului sunt, în special, cele aferente produselor pentru care au fost eliminate tarifele vamale între Ńările semnatare, în condiŃiile menŃinerii de taxe vamale ridicate faŃă de terŃi (industria de textile, automobile, maşini-unelte, produse agricole).

În primii ani de funcŃionare, efectele NAFTA au fost vizibile: comerŃul între cei trei membri a înregistrat o evoluŃie dinamică. Chiar dacă la început obiectivele propuse nu au condus la rezultatele aşteptate, prin declanşarea crizei monetare din Mexic (anul 1994), încetinirea creşterii economice prin declinul comerŃului între state şi evoluŃia alarmantă a şomajului în Canada, precum şi alte evoluŃii contradictorii au adus numeroase critici la adresa NAFTA, care a fost considerată de unii opozanŃi la ideea liberalizării cauza tuturor evenimentelor economice negative. Chiar şi în aceste situaŃii economice, o analiză detaliată şi obiectivă a evenimentelor amintite arată şi demonstrează că NAFTA nu a constituit o cauză a declinului economic în regiune, ci o soluŃie a revigorării creşterii economice, că fluxurile comerciale au crescut mai repede la produsele aflate sub incidenŃa aranjamentelor de liber schimb, factorul esenŃial al relansării economiei Mexicului.

NAFTA s-a dovedit a fi o sursă de beneficii durabile pentru fiecare dintre parteneri. Această tendinŃă se va extinde la scară mult mai largă, dacă va fi pus în aplicare liberul schimb între Ńările membre NAFTA şi cele ale Americii Latine. ComerŃul reciproc între cei trei membri a devenit treptat mult mai liberalizat. Schimburile comerciale şi investiŃiile directe intraregionale au crescut, depăşind chiar şi cele mai optimiste aşteptări. Fiecare stat membru a înregistrat creşteri economice de o amploare fără precedent, de la an la an, ca efect al dezvoltării schimburilor comerciale. Pentru Canada, SUA reprezintă cel mai important partener comercial, cu care derulează peste două treimi din importurile şi exporturile sale; 86.6% din exporturile totale ale Canadei sunt destinate partenerilor NAFTA. La nivel bilateral, SUA şi Canada dezvoltă cele mai importante relaŃii pe plan mondial. În cazul relaŃiilor comerciale între SUA şi Canada, situaŃia a continuat să fie aceeaşi dinaintea creării NAFTA, cu menŃiunea că aproape toate schimburile de mărfuri între cele două Ńări sunt în prezent scutite de taxe vamale.

Mexicul se bucura deja de o relaŃie specială cu SUA; pentru Mexic, SUA constituie principalul partener comercial, în timp ce schimburile economice Canada – Mexic sunt mai reduse ca amploare. Peste 70% din exporturile Mexicului sunt orientate spre SUA.

91

În primele 6 luni după semnarea Acordului, exporturile SUA către Mexic au crescut cu 16,7%, iar către Canada cu 9,6%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior. Importurile din Mexic au crescut cu 20,3%, iar cele din Canada cu 10,2%.

Prin intrarea în vigoare a Tratatului, SUA şi Canada au desfiinŃat barierele tarifare la exporturile mexicane proprii în proportie de 84 % şi, respectiv, 79%. Mexicul a desfiinŃat barierele tarifare pentru 43% din importurile din SUA şi 41% pentru cele provenite din Canada.

Prin intermediul NAFTA, tarifele mexicane au fost reduse de la 10% la 3%, iar importante bariere netarifare (mai ales în sectorul industriei de automobile) au fost eliminate. Schimburile între Ńările Americii de Nord reprezintă 40% din exporturile regiunii, fiind cu 10% mai mari decât importurile.

După intrarea în vigoare a NAFTA, valoarea schimburilor trilaterale a crescut de peste două ori, comerŃul intrazonal fiind în anul 2002 de peste 620 miliarde USD. InvestiŃiile străine directe efectuate de alŃi parteneri ai NAFTA în cadrul grupării, de asemenea s-au dublat, depăşind 299,2 miliarde USD în anul 2000.

Nivelul mediu al taxelor vamale mexicane s-a situat la 10% în 1993, de 2,5 ori mai mare decât cel al SUA, în timp ce în 1999, nivelul taxelor vamale mexicane a scazut la 2%, iar barierele netarifare au fost eliminate în cea mai mare masură.

O analiză comparativă NAFTA-MERCOSUR şi NAFTA-UE evidenŃiază următoarele aspecte:

a) Pornind de la obiectivele stabilite de cele două acorduri de integrare regională se observă că deosebirea este evidentă: în timp ce NAFTA şi-a propus ca obiectiv de bază crearea unei zone de comerŃ liber, MERCOSUR (PiaŃa Comună a Sudului) a fost mult mai ambiŃios, dorind, pe lângă realizarea zonei de comerŃ liber, şi o uniune vamală şi o politică coerentă pentru o piaŃă comună. MERCOSUR a constituit o abordare fundamental nouă a integrării regionale în America Latină.

In cazul NAFTA, exportul intrazonal a devenit predominant cu o pondere de 55,3 % în anul 2001, în cazul MERCOSUR, exportul intrazonal a reprezentat doar 21,1 % din exportul total. În anul 2001, exportul de mărfuri al NAFTA a fost de 1226 miliarde USD, depăşind de peste 14 ori valoarea exporturilor de mărfuri ale Ńărilor MERCOSUR. În acelaşi timp, cu un export de servicii comerciale de 342,3 miliarde USD în anul 2001, NAFTA a depăşit MERCOSUR de aproape 27 de ori.

În concluzie, un punct de convergenŃă puternică între NAFTA şi MERCOSUR îl reprezintă politica marilor grupări economice regionale de extindere a zonelor de comerŃ liber atât prin acorduri bilaterale cât şi, în final, prin punerea în aplicare a Zonei de ComerŃ Liber a Americilor. Un alt punct de convergenŃă este acela al negocierii unor acorduri cu Ńări sau grupări regionale de pe alte continente.

b) Cele mai multe comparaŃii ale NAFTA se fac cu Uniunea Europeană. ExperienŃa europeană a fost una de lungă durată şi deliberată, oferind fiecărui membru timpul necesar adoptării unui set de modificări înainte de a trece la următorul. În cadrul acordului NAFTA lipsesc fondurile pentru mecanismele compensatorii care în Europa există pentru a construi infrastructura necesară în

92

Ńările membre cel mai puŃin dezvoltate. Dar cea mai mare este diferenŃa politică, deoarece naŃiunile trebuie să fie nişte democraŃii stabile înainte de a intra în comunitatea europeană şi piaŃa comună europeană este un pas intermediar către unitatea politică.

NAFTA nu dispune de organe executive cu acŃiune permanentă, deoarece s-a dorit diminuarea până la limita minimă a dimensiunii politice a procesului. Statele NAFTA nu au o poziŃie comună faŃă de terŃi în domeniul taxelor vamale şi îşi menŃin independenŃa propriilor lor economii naŃionale.

NAFTA este o zonă în care nu s-a pus problema liberei circulaŃii a factorilor de producŃie prin crearea unei pieŃe comune; dacă produsele şi capitalul pot circula fără restricŃii, în ceea ce priveşte forŃa de muncă Acordul nu face astfel de referiri. Cele două mari puteri, Canada şi SUA, nu promovează ideea liberei circulaŃii a persoanelor, deoarece forŃa de muncă mai puŃin calificată din Mexic este mult mai ieftină şi ar putea ameninŃa stabilitatea multor locuri de muncă ale populaŃiei indigene, cu atât mai mult cu cât numeroase persoane atenŃionează asupra costurilor sociale exorbitante generate de “fuga capitalurilor” în Mexic, fenomen care afectează o anumită parte din locurile de muncă americane.

Rezumat: Regionalizarea presupune cultivarea, între statele naŃionale, a unor relaŃii

integrative cu grade diferite de profunzime în principal în domeniul economic, dar şi în cel politic, social, de politică externă şi de apărare, cultural-educativ şi ambiental. Regionalismul poate fi un element complementar sistemului comercial multilateral deoarece preferinŃele unilaterale sau plurilaterale se transpun favorabil la scară globală. Expresia integrare economică acoperă mai multe categorii economice; se poate referi la absorbŃia unei companii într-o arhitectură organizaŃională sau poate avea o dimensiune spaŃială referindu-se la includerea unei economii naŃionale într-o economie regională. Cele mai întâlnite forme de integrare economică sunt zona de liber schimb, uniunea vamală, piaŃa comună şi uniunea economică şi monetară. Beneficiile integrării economice cresc o dată cu aria geografică cuprinsă în acest proces, considerându-se că o dată cu numărul Ńărilor creşte şi probabilitatea ca între acestea să se afle şi cel mai eficient producător din lume, deci scade probabilitatea apariŃiei efectului de deturnare de comerŃ. În timp ce pentru Ńările mari integrarea generează câştiguri ca urmare a creării de comerŃ şi a îmbunătăŃirii raportului de schimb cu restul lumii, pentru Ńările mici aceasta contribuie la creşterea lor economică şi la economii de scară.

Uniunea Europeană este exemplul devenit tipic de regionalizare, parcurgând practic toate stadiile de integrare pe care le-a consacrat teoria integrării regionale. Aderarea României la Uniunea Europeană a modificat în mod esenŃial orientarea geografică şi structura pe mărfuri a comerŃului exterior românesc; se observă faptul că după anul 2007 predomină comerŃul intra-comunitar în detrimentul celui extra-comunitar, această creştere fiind însoŃită şi de redefiniri ale determinanŃilor specializării internaŃionale.

93

Această temă prezintă studenŃilor baza informaŃională pentru cunoaşterea şi înŃelegerea importanŃei comerŃului internaŃional la nivel regional, iar în acest sens se recomandă aprofundarea următoarelor puncte:

- regionalizarea - integrarea economică regională- concept, stadii de evoluŃie - crearea şi deturnarea de comerŃ - analiza comerŃului exterior.

Bibliografie: 1. Iordache E., „Economia comerŃului”, Ed. IndependenŃa Economică,

Piteşti, 2009 2. D. Miron, „Integrarea economică regională”, Ed.Sylvi, Bucureşti, 2000 3.NiŃă I., Constantinescu D., Mihăilescu M., „ComerŃul internaŃional

contemporan”, Ed. IndependenŃa economică, Piteşti, 2005 4. Sută N., „ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”, Ed.

Eficient, Bucureşti, 2000 5. Tsoukalis L., „Ce fel de Europă ?”, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2005 5. ***Buletin statistic de comerŃ internaŃional, nr.1/2010, Institutul NaŃional

de Statistică şi Studii Economice, www.insse.ro 6.*** “ComerŃul internaŃional cu bunuri în luna decembrie şi anul 2009”,

comunicat de presă nr.29/9 feb.2010, www.insse.ro 7. *** www.europa.eu/eurostat


1 2 3 4 5 6 7 8

F F F A F F A A


1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. c c c c a a a a b b

94

MODULUL F POLITICI COMERCIALE CONTEMPORANE

Introducere Politica comercială se poate defini ca reprezentând acea concepŃie coerentă cu

privire la mijloacele pe care o Ńară le poate utiliza în relaŃiile comerciale cu exteriorul în scopul maximizării beneficiilor care pot deriva din aceste schimburi. Politica comercială se supune unei duble constrângeri: pe de o parte, ea va depinde de toate celelalte măsuri de politică economică decise la un moment dat la nivel naŃional, pe de altă parte, va fi influenŃată şi de măsurile de politică economică decise de alte Ńări, în acest domeniu suveranitatea naŃională nefiind niciodată intactă. În relaŃiile cu exteriorul, statele pot adopta diferite tipuri de politici economice: autarhice, protecŃioniste sau specifice liberului schimb. Există raŃiuni pentru a alege atât măsuri de politică comercială protecŃionistă cât şi specifice liberului-schimb; în realitate, statele aplică un mix de instrumente şi măsuri de politică comercială aparŃinând ambelor categorii.

Obiective: - Politica comercială- concept şi trăsături - Instrumente şi măsuri de politică comercială folosite pe plan internaŃional - Instrumente de politică comercială de natură tarifară (vamală) - Politica comercială netarifară - Politica de promovare şi stimulare a exporturilor



grupate conform programei analitice şi se recomandă respectarea întocmai a acesteia. Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie la două săptămâni, dar săptămânal să se facă informarea şi documentarea cu privire la ultimele evoluŃii înregistrate în domeniu.Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu pauză de 10 minute.

Cuvinte cheie: Politica comercială, taxe vamale, bariere netarifare, politica comercială de

promovare şi stimulare a exporturilor

Recomandări privind studiul: Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al prezentului material şi a bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului.


De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor de studiu la alte discipline: macroeconomie, economie mondială, finanŃe publice.

95

LECłIA 6. POLITICA COMERCIALĂ – CONCEPT, TRĂSĂTURI, INSTRUMENTE

Politica comercială este o parte componentă a politicii economice a unui stat

care vizează sfera relaŃiilor economice externe ale acestuia. Ca şi politica economică, ea este un atribut al suveranităŃii oricarui stat independent.

Într-un sens mai larg prin politica comercială se înŃelege totalitatea reglementărilor adoptate de către stat în scopul promovării sau al restrângerii schimburilor comerciale externe şi al protejării economiei naŃionale de concurenŃa străină.

Având în vedere faptul că relaŃiile economice externe sunt un factor important al creşterii economice, principalul obiectiv pe termen lung pe care statele îl urmăresc cu ajutorul instrumentelor şi măsurilor de politică comercială este stimularea dezvoltării economiei naŃionale la adăpost de concurenŃa straină.

Politica comercială îndeplineşte trei funcŃii principale: • promovarea relaŃiilor economice externe, adică impulsionarea exporturilor; • protejarea economiei naŃionale de concurenŃa străină, ceea ce presupune

reglementarea şi controlul asupra importurilor; • urmărirea pentru a realiza un echilibru dinamic în balanŃa comercială şi

balanŃa de plăŃi, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.19 Din aceste obiective pe termen lung se desprind mai multe obiective pe

termen scurt şi mediu: • perfecŃionarea structurii schimburilor comerciale externe; • orientarea geografică a fluxurilor comerciale internaŃionale: restrângerea

acestor fluxuri cu unele Ńări şi dezvoltarea lor cu altele; • îmbunătăŃirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumpărare a exportului. În domeniul politicii comerciale, în general, se acŃionează cu ajutorul a trei

categorii principale de instrumente şi măsuri: a) măsuri de natură tarifară (vamală); b) măsuri de natură netarifară, inclusiv paratarifară; c) măsuri de natură promoŃională (de promovare şi stimulare a exporturilor). Primele două categorii se referă la import, iar ultima vizează exportul.

6.1 Instrumente de politică comercială de natură tarifară (vamală)

Politica vamală se realizează cu ajutorul reglementărilor adoptate de stat ce vizează intrarea sau ieşirea din Ńară a mărfurilor şi care implică:

• controlul, cu ocazia trecerii frontierei de stat, a mărfurilor şi mijloacelor de transport; • îndeplinirea formalităŃilor vamale; • plata taxelor vamale, adică impunerea vamală. Instrumentele principale prin care se realizează politica vamală sunt: - tarifele vamale (cuprind taxele vamale care se percep asupra mărfurilor

importate/exportate);

19 Sută N., Sută-Selejan S. „Istoria ComerŃului Mondial şi a Politicii Comerciale” Editura ALL, Bucureşti, p. 85;

96

- legile şi reglementările vamale: coduri vamale şi regulamente vamale. Acestea sunt diferite de la stat la stat, utilizându-se o gamă diferită de

instrumente de politică vamală. În cadrul politicii vamale, impunerea vamală are rolul principal şi îndeplineşte trei funcŃii:

• funcŃie de natură fiscală, pentru că taxele vamale sunt o sursă de venit la bugetul statului;

• funcŃie de natură protecŃionistă, pentru că protejează economia naŃională de concurenŃa străină;

• funcŃie de negociere, pentru faptul că statele pot negocia (fie în cadru bilateral, fie multilateral) concesii vamale reciproce sau nereciproce, ce au rolul de a stimula schimburile comerciale.20

Taxele vamale sunt impozite indirecte pe care le percepe un stat asupra mărfurilor, atunci cand acestea trec graniŃele vamale ale Ńării respective. Ele sunt instrumente de politică vamală de natură fiscală, deoarece sunt sursă de venituri la bugetul statului. De asemenea, au o influenŃă directă asupra preŃului produselor ce fac obiectul comerŃului exterior.

Taxele vamale se pot clasifica în funcŃie de mai multe criterii, şi anume: a) după scopul impunerii sau nivelul impunerii; b) după obiectul impunerii (sau după felul operaŃiilor de comerŃ exterior sau

direcŃia circulaŃiei mărfurilor în comerŃul exterior); c) după modul de percepere; d) după modul de stabilire sau de fixare de către stat.

După scopul impunerii avem: taxe vamale cu caracter fiscal şi taxe vamale cu caracter protecŃionist. DiferenŃierea dintre acestea este dată de nivelul impunerii (cele fiscale au un nivel mai redus, având ca scop aducerea de venituri la bugetul statului, iar cele protecŃioniste au un nivel mai ridicat, având ca scop protejarea produselor interne de concurenŃa externă).

După obiectul impunerii sunt: taxe vamale de import; taxe vamale de export şi taxe vamale de tranzit.

Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate, atunci când trec graniŃele vamale ale Ńării importatoare. Ele sunt un mijloc important de protejare a produselor naŃionale faŃă de concurenŃa străină şi contribuie direct la ridicarea preŃului mărfurilor importate, făcându-le mai puŃin competitive în raport cu produsele indigene. În principiu, taxele vamale sunt plătite de firma importatoare, dar sunt suportate de consumatorul final, pentru că se includ în preŃul de desfacere pe piaŃa internă a acestor mărfuri importate. Sunt şi situaŃii în care sunt suportate de firma exportatoare (total sau parŃial) care, pentru a contracara efectele nefavorabile ale taxelor vamale asupra competivităŃii mărfurilor sale, recurge la reducerea preŃurilor de ofertă - preŃurile promoŃionale.

Trăsăturile caracteristice ale taxelor vamale: au cea mai largă răspândire pe plan internaŃional; se aplică asupra celui mai larg nomenclator de produse supuse impunerii

20 Iordache E., „Economia ComerŃului”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009, p.71-106

97

vamale; se practică pe perioade de timp îndelungat; au, în general, un nivel mai ridicat faŃă de celelalte taxe şi fac obiectul negocierilor în cadru bilateral şi multilateral.

Taxele vamale de export se percep de stat asupra mărfurilor indigene, atunci când sunt exportate. Prin intermediul lor se pot urmări, alături de obiectivul fiscal şi alte două obiective: fie creşterea preŃurilor produselor respective pe piaŃa internaŃională, cu condiŃia ca statul respectiv să fie un important furnizor şi exportator al produselor vizate; fie limitarea unor exporturi, de regulă, la produsele de bază (materii prime industriale şi agricole), în scopul de a determina prelucrarea acestor produse în Ńara respectivă în cantităŃi mai mari, pentru ca apoi să fie exportate ca produse manufacturate, în vederea sprijinirii unor ramuri care prelucrează materia indigenă respectivă.

În general, sunt multe Ńări în dezvoltare care recurg frecvent la impunerea de taxe vamale de export la materii prime (bumbac, lâna, piei, minereuri şi chiar produse semifabricate).

Taxele vamale de tranzit se percep asupra mărfurilor străine care traversează (tranzitează) teritoriul vamal al unei Ńări. Aceste taxe nu au o răspândire prea mare pe plan internaŃional, iar când se percep au un nivelredus, pentru că statele sunt interesate să încurajeze acest tranzit pe teritoriul lor, fiind o importantă sursă de venit, prin utilizarea infrastructurii Ńării respective. Scopurile acestor taxe sunt pur fiscale.

După modul de percepere, taxele vamale pot fi: • taxe vamale ad valorem; • taxe vamale specifice; • taxe vamale mixte. Taxele vamale ad valorem se percep asupra valorii în vamă a mărfurilor importate

sau exportate. Se stabilesc sub forma unor cote procentuale care se raportează la valoarea vamală a produselor. Acest tip de taxe este utilizat din cele mai vechi timpuri în comerŃul internaŃional şi, în prezent, taxele vamale ad valorem sunt cele mai răspândite pe plan internaŃional, fiind uşor de stabilit şi neimplicând elaborarea unui tarif vamal detaliat. Taxele vamale ad valorem prezintă anumite inconveniente, ce decurg din situaŃii de conjunctură cu privire la oscilaŃiile preŃurilor. Astfel, dacă scad preŃurile la mărfurile importate, atunci scad şi taxele; dacă scad taxele, atunci scad şi veniturile la bugetul statului şi, deci, nu au un caracter protecŃionist.

Pentru a contracara efectele acestor situaŃii de conjunctură, se aplică unele taxe vamale suplimentare la produsele ale căror preŃuri au scăzut sau se aplică taxe vamale specifice, dar temporar. Un alt inconvenient este acela că lasă posibilitatea practicării unor abuzuri în relaŃiile de comerŃ internaŃional. De multe ori mărfurile importate se facturează la un preŃ mai mic faŃă de preŃul de cumpărare, ca urmare a unei înŃelegeri între firmele exportatoare şi cele importatoare, pentru a beneficia de taxe mai reduse.21

Taxele vamale specifice se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a mărfurilor importate sau exportate şi se stabilesc sub forma unei sume absolute exprimată în moneda Ńării respective. Dezavantajul pentru acest gen de taxe vamale este că nu au o răspândire pera mare pe plan internaŃional.

21 Miron D., ComerŃ InternaŃional, Ed. ASE, 2003 Bucuresti, p. 93;

98

Taxele vamale specifice prezintă şi unele avantaje şi anume: înlătură posibilitatea evaziunii fiscale în ceea ce priveşte drepturile vamale întrucât taxa vamală se raportează la unitatea de măsură fizică a mărfii importate; totodată, volumul încasărilor la bugetul statului din perceperea acestor taxe nu este influenŃat de oscilaŃiile conjuncturale ale preŃurilor.

Taxele vamale mixte se percep atunci când taxele vamale ad valorem nu sunt destul de eficace ca mijloc de protecŃie; pe lângă această taxă se mai percepe, temporar, şi o taxă vamală specifică atunci când preŃurile înregistrează importante scăderi.

Dupa modul de stabilire de către stat taxele vamale se împart în patru categorii: 1. taxe vamale autonome (se stabilesc de către stat şi se aplică în regimul clauzei

naŃiunii celei favorizate deci, nu fac obiectul negocierilor şi constituie o puternică barieră în calea schimburilor comerciale dintre state);

2. taxe vamale convenŃionale (se stabilesc de către stat prin înŃelegere cu alte stat, se aplică în regimul clauzei naŃiunii celei favorizate ; sunt mult mai reduse decât cele autonome şi fac obiectul negocierilor tarifare în cadrul Acordului General pentru Tarife şi ComerŃ)

3. taxe vamale preferenŃiale (sunt taxe foarte reduse ca nivel şi se aplică tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite Ńări şi nu se extind asupra mărfurilor provenind din alte Ńări)22

4. taxe vamale de retrosiune (se aplică de către stat ca represalii şi ca răspuns la politica comercială neloială a altor state. Acestea îmbracă două forme şi anume: taxe anti-dumping şi taxe compensatorii.). Aceste taxe au un nivel prestabilit în sensul că nu pot depăşi un anumit nivel, respectiv taxele anti-dumping nu pot depăşi marja de dumping, iar cele compensatorii nu pot depăşi nivelul subvenŃiei de export. Ele au ca obiectiv anihilarea efectelor negative pe care le produc cele două politici comerciale neloiale, dar se percep numai după ce s-a declanşat o procedură de anchetă prin care să se facă dovada că a avut loc o astfel de politică neloială care a produs un prejudiciu. Ca urmare a acestor trăsături caracteristice, aceste taxe de retrosiune au o dublă natură: tarifară şi netarifară. Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor

supuse impunerii vamale precum şi taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupă de produse. Ca regulă generală, sunt cuprinse în acest catalog şi produsele scutite de impunere vamală la importul lor pe teritoriul vamal al Ńării respective sau la export. În anul 1950 Biroul de Statistică al ONU a elaborat o clasificare tip standard pentru comerŃul internaŃional (S.I.T.C.) şi, tot în anul 1950, din iniŃiativa Acordului General pentru Tarife şi ComerŃ şi a OrganizaŃiei Mondiale a Vămilor, a fost adoptată la Bruxelles ConvenŃia privind clasificarea mărfurilor în tarifele vamale, potrivit căreia a fost elaborat un nomenclator de bază, unic, denumit iniŃial Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles (N.V.B.) şi, ulterior, Nomenclatorul

22 Sută N., ”ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”, vol. 1, Bucureşti, Ed. Economică, 2003, p. 31

99

Consiliului de Cooperare Vamală de la Bruxelles. În prezent, pentru clasificarea şi codificarea mărfurilor în tariful vamal se foloseşte Sistemul Armonizat de Clasificare şi Codificare a Mărfurilor (S.A.) (conform Convention on the Harmonized Commodity Description and Coding System, "HS Nomenclature").

Caseta nr.6.1 Structura TARIC

Tariful Vamal al Uniunii Europene (TARIC) cuprinde: (a) Nomenclatura Combinată a mărfurilor; (b) orice altă nomenclatură care se bazează parŃial sau integral pe Nomenclatura Combinată sau care adaugă la acesta orice subdiviziuni şi care este stabilită prin dispoziŃiile ComunităŃii care reglementează domenii specifice în vederea aplicării măsurilor tarifare referitoare la comerŃul cu mărfuri; (c) ratele şi alte elemente de taxare aplicabile în mod normal mărfurilor cuprinse în Nomenclatura Combinată în ce priveşte: - taxele vamale şi - taxele agricole şi alte taxe la import prevăzute în politica agricolă comună sau prin măsurile specifice aplicabile anumitor mărfuri care rezultă din transformarea produselor agricole. (d) măsurile tarifare preferenŃiale cuprinse în acorduri pe care le-a încheiat Comunitatea cu anumite Ńări sau grupuri de Ńări şi care prevăd acordarea tratamentului tarifar preferenŃial; (e) măsurile tarifare preferenŃiale adoptate unilateral de Comunitate pentru anumite Ńări, grupuri de Ńări sau teritorii; (f) măsurile autonome de suspendare, care prevăd o reducere sau o exonerare de drepturi de import aferente anumitor mărfuri; (g) alte măsuri tarifare prevăzute în legislaŃia comunitară.

Figura nr.1 Structura codurilor din TARIC şi a codurilor adiŃionale

Sursa: Ciochină I., Gherman L., Dugan S., Pănoiu L., Iordache E., „Managementul proiectării şi derulării afacerilor”, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009, p.177-178

100

Referitor la tipurile de tarife vamale folosite pe plan internaŃional, acestea sunt de două feluri: tarife vamale simple ( aceste taxe au o singură coloană de taxe vamale şi sunt folosite de regulă în unele Ńări în dezvoltare) şi tarife vamale compuse (aceste taxe au două sau mai multe coloane de taxe vamale, fiecare aplicându-se mărfurilor provenind din anumite Ńări).

Efectul protecŃionist al taxelor vamale Simpla comparare cantitativă a taxelor vamale nu este suficientă pentru a

aprecia intensitatea acŃiunii acestor taxe ca instrument de protecŃie. ComparaŃia tarifară este dificilă, deoarece aceeaşi modificare a taxei vamale poate antrena reacŃii diferite ale cererii de import de la o Ńară la alta. Există un număr mai mare de factori care conferă o anume intensitate protecŃiei reale antrenate de o anumită taxă nominală prevăzută în tarif. Dintre aceşti factori, se detaşează ca importanŃă ponderea pe care o deŃine valoarea adăugată (manopera) în preŃul final al produsului exportat (importat). Aşadar, trebuie să distingem între :

• rata nominală de protecŃie (X % din tarif- taxa vamală înscrisă în tariful vamal);

• rata efectivă de protecŃie. Rata efectivă de protecŃie (sau rata protecŃiei efective) se referă la

protecŃia obŃinută pentru valoarea nou creată în Ńară (manopera). RPE – măsoară sporul de valoare nou creată pe unitate de produs în

condiŃiile aplicării tarifului vamal, faŃă de aceeaşi valoare nou creată pe unitatea de produs în condiŃiile eliminării/reducerii taxelor vamale. Teritoriul vamal este teritoriul pe care se aplică un anumit regim vamal, o anumită legislaŃie vamală. De regulă, teritoriul vamal coincide cu teritoriul naŃional, dar sunt şi situaŃii (numeroase azi) când teritoriul vamal este mai mare sau mai mic ca cel naŃional:23

• extinderea teritoriului vamal, când două sau mai multe state convin să formeze împreună o uniune vamală, care va îngloba teritoriul statelor participante;

• restrângerea teritoriului vamal, când statele hotărăsc ca anumite porturi, zone sau localităŃi să fie exceptate de la aplicarea regimului vamal obişnuit.

Extinderea: un efect parŃial (incomplet) al extinderii teritoriului vamal este zona de liber schimb, când se liberalizează comerŃul între Ńările membre, dar fiecare stat aplică o politică comercială şi tarif vamal propriu faŃă de terŃi. Efectul de bază (complet) al extinderii este Uniunea Vamală: statele membre liberalizează comerŃul între ele dar instituie şi o politică comercială comună faŃă de terŃi. Ideea de bază care stă la motivarea creării uniunii vamale este aceea că liberalizarea comerŃului poate contribui la creşterea bunăstării mondiale. În legătură cu uniunea vamală s-au introdus noŃiunile de: creare de comerŃ, ce presupune apariŃia de noi

23Sută N., ”ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”, vol. 1, Bucureşti, Ed. Economică, 2003, p.40;

101

fluxuri comerciale în interiorul uniunii vamale, fluxuri care înlocuiesc sursele de aprovizionare mai puŃin eficiente din interiorul sau exteriorul uniunii cu altele mai avantajoase din punct de vedere al costului de producŃie, şi deturnarea de comerŃ ce presupune înlocuirea surselor mai eficiente de furnizare dar aflate în afara uniunii, cu alte surse interne uniunii, mai puŃin avantajoase sub aspectul costului, însă care devin artificial mai competitive în urma eliminării taxelor vamale în schimburile reciproce dintre statele ce formează uniunea.

Restrângerea teritoriului vamal se realizează prin înfiinŃarea pe teritoriul naŃional de: • porturi franco: în care se permite intrarea şi ieşirea de mărfuri, indiferent

de origine, fără a fi supuse impunerii vamale şi regimului vamal obişnuit; • zone libere: când o suprafaŃă limitată, situată pe trasee comerciale, se

exceptează de la regimul vamal şi se va bucura de aceleaşi privilegii ca portul franco;

• antrepozite vamale şi depozite: în care se pot păstra mărfuri importate, pe anumite perioade, fără a plăti taxe vamale, dar se plătesc taxe de antrepozitare.

6.2 Politica comercială netarifară

În afara tarifului vamal, statele aplică un complex de măsuri şi reglementări pentru a proteja piaŃa internă de concurenŃa străină. Sunt identificate circa 2000 de astfel de obstacole netarifare care pot urmări marfa importată de la exportator şi până la consumatorul final, uneori acestea devin obstacole mai mari în calea importului decât taxele vamale prevăzute în tarif.24

Astfel de bariere (obstacole) netarifare sunt greu de identificat şi negociat de către state. În general, GATT-ul le clasifică în cinci grupe, deşi delimitarea este preponderent metodologică:

• bariere ce implică o limitare cantitativă directă a importurilor; • bariere ce implică limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul preŃurilor; • bariere ce decurg din formalităŃile vamale şi administrative la import; • bariere ce decurg din participarea statului în activităŃile comerciale; • obstacole tehnice decurgând din standardele aplicate produselor importate

şi celor indigene. 1) Bariere netarifare ce implică o limitare cantitativă directă a importurilor

Acest tip de bariere, ce implică limitarea cantitativă directă a importurilor, sunt negociate prin acorduri (convenŃii) internaŃionale între statele participante. Se includ în această categorie:

a) interdicŃiile (prohibiŃiile) la import: sunt mijlocul cel mai radical de protecŃie, când se interzice total sau parŃial, pe timp limitat sau nelimitat, importul unor produse sau grupe de produse. Motivele sunt politice sau economice şi se materializează prin refuzul organelor de stat de a elibera licenŃa de import la acele produse.

24 Sută N., coord., „ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”, Ed. All, Bucureşti, 1995, p.48;

102

b) contingentele de import: sunt plafoane maxime, stabilite cantitativ sau valoric, la importul unor produse sau grupe de produse, pe perioade limitate de timp. Contingentele la import pot fi de două feluri:

• globale, fără a repartiza importul respectiv pe Ńări de provenienŃă; • bilaterale, când se precizează Ńara de provenienŃă (se pot conveni ca anexă

la acordul comercial bilateral). c) licenŃele de import, sunt autorizaŃii acordate de stat firmelor importatoare

pentru o grupă de produse şi pentru o anumită perioadă de timp. După modul de eliberare şi formalităŃile cerute, licenŃele de import pot fi:

• licenŃe automate de import, când cererea de import se acceptă în mod automat într-un termen stabilit, pentru orice produs liberalizat la import;

• licenŃe de administrare a restricŃiilor cantitative la import, care se acordă selectiv pe produse, Ńări şi numai în limita plafoanelor maxime prevăzute la importul acelor produse neliberalizate la import. Această categorie de licenŃe de import, în mod similar contingentelor, pot fi: acordate global şi acordate bilateral.

d) limitările voluntare la export (sau autolimitările la export): sunt înŃelegeri oficiale sau semioficiale dintre Ńări, în baza cărora Ńara exportatoare se obligă, la cererea Ńării importatoare, să reducă la un volum convenit exportul unui produs sau grupă de produse, sub ameninŃarea că, în caz contrar, Ńara importatoare va introduce ea însăşi contingente de import mai restrictive şi pe un timp mai îndelungat. Acest tip de restricŃie duce la o reorientare temporară de fluxuri comerciale şi la înŃelegeri (carteluri) între producători-exportatori privind repartizarea volumului de export. Exemple clasice de acorduri de “autolimitare” la export:

– SUA – Japonia; – UE– Japonia.

e) acordurile privind comercializarea ordonată a produselor: sunt o restricŃie cantitativă apropiată de limitările voluntare, dar bazată pe negocieri bilaterale/multilaterale între state, obligatoriu la nivel de guvern; aceste acorduri includ alături de limitarea “voluntară” la export şi prevederi suplimentare vizând preŃurile şi alte aspecte similare. 2) Bariere netarifare ce implică limitarea (indirectă) importurilor prin mecanismul preŃurilor

În această categorie de obstacole netarifare se includ, în principal, următoarele bariere:

a) prelevările variabile la import: se aplică ca măsură de protecŃie la frontieră la nivelul UE; se doreşte aducerea preŃului de import franco-frontiera Ńării importatoare la nivelul preŃurilor de pe piaŃa comunitară, pentru a proteja agricultura Ńărilor membre. Astfel de taxe de prelevare se aplică doar acelor produse agricole care intră sub incidenŃa politicii agricole comunitare.

b) preŃurile minime şi maxime la import: constituie un obstacol netarifar comparabil cu prelevările variabile la import, dar sunt practicate de majoritatea Ńărilor dezvoltate şi nu numai de cele din UE. Astfel, se pot stabili: preŃuri minime:

103

dacă pe piaŃa mondială preŃul la un produs scade mult (şi devine astfel competitiv la export), Ńările importatoare stabilesc preŃuri minime de import foarte apropiate sau egale cu preŃul cu ridicata la intern pentru acel produs (se protejează direct acel sector al industriei naŃionale), şi preŃuri maxime de import: când Ńările exportatoare încearcă o ridicare artificială a preŃului la un produs; ca răspuns principalele Ńări importatoare pot stabili niveluri maxime de preŃ de import foarte apropiate de preŃul intern cu ridicata.

c) ajustările fiscale la frontieră: constituie un regim fiscal potrivit căruia mărfurile exportate se scutesc de impozite indirecte iar mărfurile importate se supun aceloraşi impozite ca şi cele indigene; pentru a respecta acest principiu, Ńările negociază convenŃii privind evitarea dublei impuneri.

Principalele categorii de taxe ce intră sub incidenŃa ajustărilor fiscale la frontieră: • TVA; • taxa în cascadă (impozit de consum aplicat la fiecare stadiu al circulaŃiei

mărfurilor dar la întreaga ei valoare); • accizele pentru produse de lux, tutun, băuturi alcoolice etc.; • alte categorii de taxe: taxe portuare; taxe statistice; taxe sanitare; taxe

consulare. Discriminarea pe calea politicii fiscale (chiar atunci când sunt convenŃii

încheiate pentru a se pune de acord toate categoriile de taxe) poate fi aplicată prin: evaluarea diferenŃiată a bazei de impunere; ordinea de percepere a taxelor şi legarea impunerii de calitate, caracteristici tehnice etc.

d) taxele antidumping şi compensatorii: teoretic se pot folosi împotriva practicilor neloiale ale unor state (export la preŃ de dumping + subvenŃii şi prime la export), iar Ńara importatoare trebuie să dovedească prejudiciul cauzat ca fiind real. În astfel de cazuri, Ńara importatoare are dreptul la o perioadă de anchetă; în acea perioadă se blochează importul (măsură netarifară).

e) depunerile (depozitele) prealabile la import: în unele Ńări dezvoltate, importatorul este obligat să depună la organele vamale o cotă parte din valuta necesară viitorului import (cu 6 luni de zile înainte, fără dobândă), fapt de natură a descuraja importul pe acel flux comercial.

3) Bariere netarifare ce decurg din formalităŃi vamale şi administrative privind importurile

FormalităŃile vamale şi administrative sunt cerinŃe de ordin tehnic ce se cer a fi îndeplinite cu ocazia derulării importului şi care, prin numărul mare de documente necesare şi caracterul greoi şi complicat în unele cazuri, se transformă în obstacole ce frânează sau limitează importul unor produse. În această categorie de bariere netarifare se includ:

a) modalităŃile de evaluare a mărfurilor în vamă, care au ca principiu de bază reglementările internaŃionale în acest sens: convenŃia internaŃională cu privire la evaluarea vamală; codul de evaluare vamală negociat la runda Tokyo. Ambele reglementări sunt negociate în cadrul GATT/OMC şi stipulează că evaluarea trebuie să se facă pe baza preŃurilor CIF, urmărindu-se să se stabilească o valoare reală a mărfurilor, respectându-se două condiŃii:

104

• se iau ca bază de calcul preŃurile reale de import şi nu preŃuri interne sau altele stabilite arbitrar;

• preŃul mărfurilor importate se exprimă în moneda naŃională la un curs real recunoscut de FMI.

b) documentele numeroase şi complicate, ca şi alte formalităŃi ce se cer a fi îndeplinite la importul unor mărfuri (sau din unele Ńări), şi care devin obstacole netarifare, atunci când îngreunează desfăşurarea normală a schimburilor comerciale.

4) Bariere netarifare ce decurg din participarea statului la activităŃile de comerŃ exterior

În această categorie de bariere netarifare se includ, cel mai frecvent: a) achiziŃiile guvernamentale: prin care se poate da prioritate absolută

firmelor naŃionale faŃă de cele străine, pentru aprovizionarea unor ministere, departamente, alte instituŃii de stat.

b) comerŃul de stat (avem în vedere tranzacŃii de vânzare-cumpărare efectuate de companii cu capital de stat) când, de regulă, firmele naŃionale beneficiază de reduceri şi scutiri în plan fiscal, faŃă de firmele străine.

c) monopolul de stat asupra importului unor produse strategice ca importanŃă (cereale, petrol, medicamente etc.) poate duce la orientarea cantitativă a importului pe anumite fluxuri/Ńări.

5) Bariere netarifare (sau obstacole tehnice) ce decurg din standardizare Astfel de bariere netarifare, localizate frecvent în practica Ńărilor dezvoltate,

sunt relativ dificil de contracarat şi pot constitui obstacole serioase în calea importurilor, mai ales dacă se aplică selectiv. Se includ în această categorie:

• normele sanitare şi fitosanitare ce se cer a fi îndeplinite în Ńările dezvoltate la importul unor produse ca alimente, medicamente, produse chimice, etc. (condiŃiile de calitate, de omologare etc.).

• normele de securitate şi alte condiŃii impuse la importuri destinate consumului productiv (maşini-utilaje sau mijloace de transport).

• normele de ambalare, marcare şi etichetare: pot deveni obstacole ce îngreunează derularea unor schimburi comerciale normale între Ńări, îndeosebi prin caracterul excesiv sau selectiv.

105

LECłIA 7. POLITICA DE PROMOVARE ŞI STIMULARE A EXPORTURILOR

În paralel cu sporirea participării statelor la schimburile comerciale

internaŃionale şi cu accentuarea concurenŃei pe piaŃa mondială, au crescut preocupările nu numai pentru controlul şi limitarea importurilor ci şi pentru impulsionarea exporturilor. Promovarea şi stimularea exporturilor a devenit, în majoritatea statelor lumii, o componentă de bază a politicii comerciale.

Politica comercială de promovare şi stimulare cuprinde totalitatea măsurilor şi reglementărilor adoptate de către stat şi întreprinderi care vizează impulsionarea globală a exportului Ńării respective.

Din analiza teoriei şi practicii internaŃionale în acest domeniu al politicii comerciale rezultă că instrumentele şi măsurile folosite pentru dezvoltarea exporturilor pot fi împărŃite în două categorii:

a) măsuri promoŃionale; b) măsuri de stimulare.25

7.1 Măsuri promoŃionale

Aceste măsuri au drept obiectiv influenŃarea potenŃialilor clienŃi externi pentru a cumpăra anumite produse care sunt disponibile sau care vor fi disponibile într-un viitor apropiat pentru export.

Acestea sunt măsuri care se iau la nivel macroeconomic şi îmbracă o multitudine de forme concrete, cum sunt:

• negocierea şi încheierea de tratate de comerŃ şi navigaŃie, acorduri comerciale şi de plăŃi, acorduri de cooperare economică internaŃională sau alte convenŃii economice, cu condiŃia ca acestea să cuprindă şi unele clauze care să favorizeze schimburile comerciale; aceste acorduri, convenŃii creează baza juridică a schimburilor comerciale şi asigură o continuitate şi o mai mare stabilitate a acestora;

• participarea la târguri şi expoziŃii internaŃionale şi organizarea de astfel de manifestări pe teritoriul propriu, cu participare internaŃională; astfel de manifestări prilejuiesc o mai bună cunoaştere între agenŃii economici din diferite state ale lumii, o mai bună informare a acestora cu privire la posibilităŃile lor de export şi la nevoile lor de import, nivelul la care se prezintă concurenŃa în ce priveşte competivitatea produselor oferite pe piaŃa internaŃională;

• reprezentarea comercială în Ńările partenere; o astfel de măsură permite o mai bună cunoaştere a pieŃei Ńărilor partenere, informând la timpul oportun agenŃii economici naŃionali atât pentru efectuarea unor operaŃiuni de export, cât şi pentru import; poate contribui la o mai bună derulare a schimburilor comerciale cu Ńările în care activează aceste agenŃii şi reprezentanŃe;

• prestarea unor servicii de informare şi orientare a clienŃilor externi, acordarea de consultanŃă şi asistenŃă de specialitate acestora; printr-o astfel

25Sută N., coord. – ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane, Ed. All, Bucureşti, 1995, p.27;

106

de măsură, clienŃii externi pot să fie mai bine informaŃi cu privire la potenŃialul productiv şi de export al Ńării care acordă astfel de asistenŃă, clienŃi care pot deveni viitori parteneri comerciali;

• diverse modalităŃi de publicitate externă pentru a face cunoscute produsele destinate exportului, publicitate care trebuie să fie bine şi corect făcută pentru a convinge potenŃialii clienŃi să opteze pentru produsele respective.

7.2 Măsuri de stimulare a exporturilor

A doua mare categorie de instrumente care face parte din politica de promovare este cea de stimulare a exporturilor. Aceste măsuri au drept scop sporirea competivităŃii mărfurilor destinate exportului şi creşterea gradului de cointeresare a producătorilor şi exportatorilor în vederea impulsionării exportului. Aceste măsuri pot fi luate atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic.

La nivel microeconomic se acŃionează în general pe linia reducerii costurilor de producŃie şi a ridicării performanŃelor tehnico-economice ale produselor destinate exportului, îndeosebi prin măsuri de natură organizatorică şi de acordare a unor stimulente materiale personalului direct productiv şi celui angajat în activitatea de export. În general, specialiştii în materie apreciază că măsurile de stimulare luate la nivel microeconomic nu fac parte direct din politica comercială a unui stat ci indirect, adică numai din punct de vedere al cadrului legal creat pentru stimularea exporturilor.

La nivel macroeconomic, măsurile de stimulare a exporturilor fac parte nemijlocit din politica comercială a statului şi ele au în vedere impulsionarea globală a exporturilor Ńinându-se seama de structura şi orientarea geografică a acestora. Prin astfel de măsuri de stimulare la nivel macroeconomic, statele urmăresc fie iniŃierea şi promovarea de noi exporturi, fie impulsionarea celor existente.

Măsurile de stimulare a exporturilor la nivel macroeconomic pot fi impărŃite în patru mari categorii:

1. măsuri de natură bugetară; 2. măsuri de natură fiscală; 3. măsuri de natură financiar bancară; 4. măsuri de natură valutară.

7.2.1 Măsurile de stimulare a exporturilor de natură bugetară îmbracă trei forme importante: ∗

a) subvenŃiile directe de export; b) primele directe de export; c) subvenŃiile indirecte pentru impusionarea exporturilor.

∗ SubvenŃionarea exportului poate duce la sporirea artificiala a competivitaŃii produselor exportate provocând adesea dificultǎŃi în desfacerea pe piaŃa Ńǎrii importatoare a produselor indigene, fenomen cunoscut sub denumirea de concurenŃa neloialǎ. De accea în subvenŃionarea exporturilor nu este admisǎ sau este limitatǎ de reglementarile internaŃionale. O astfel de masurǎ poate implica pe piaŃa Ńǎrii importatoare contramasuri (taxe compensatorii).

107

a) SubvenŃiile directe de export reprezintă sume de bani pe care statul le acordă unităŃilor economice pentru a le face rentabilă activitatea de export atunci când preŃurile de vânzare de pe piaŃa mondială se situează la nivelul costurilor de producŃie sau sub aceste costuri. SubvenŃionarea de către stat a exporturilor se face selectiv, avându-se în vedere, în primul rând, ramurile care prezintă interes pentru economia naŃională şi care, prin pierderea unor pieŃe de export, ar putea determina apariŃia unor grave dezechilibre economice şi sociale interne. Sunt şi cazuri, relativ frecvente, când unele state dezvoltate subvenŃionează uneori ramuri ale industriei în declin, considerate sensibile sau foarte sensibile la concurenŃa straină.

Un sector foarte subvenŃionat este agricultura, fapt care stă şi la baza puternicelor contradicŃii dintre principalele Ńări producatoare de produse agricole (SUA, Australia, Noua Zeelandă, Argentina etc.).

Activitatea de subvenŃionare a exporturilor poate avea efecte directe şi variate atât asupra balanŃei comerciale cât şi asupra structurii producŃiei naŃionale. Pe termen scurt, subvenŃionarea exportului poate duce la sporirea încăsarilor din export şi la influenŃarea echilibrului balanŃei comerciale şi de plăŃi. Pe termen lung ea poate influenŃa pozitiv structura producŃiei naŃionale dacă au fost stimulate exporturile ramurilor moderne, dinamice, purtătoare de progres tehnic şi efecte negative dacă au fost stimulate ramuri în declin ale economiei.

b) Primele directe de export reprezintă mijloace de stimulare de natură bugetară care se acordă de către stat exploatatorilor care realizează un volum mare de desfaceri pe pieŃe externe sau exportă produse ale unor industrii de mare însemnătate pentru economia naŃională. Spre deosebire de subvenŃii, primele de export nu urmăresc rentabilizarea activităŃii unităŃilor exportate ci o sporire a volumului desfacerilor pe anumite pieŃe. Primele directe de export pot influenŃa atât structura pe mărfuri a exportatorilor, cât şi orientarea georgrafică a acestora în funcŃie de interesele statului respectiv.

c) SubvenŃiile indirecte de export se practică pe scară largă pe plan internaŃional şi vizează îndeosebi stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii pe linia sporirii exporturilor acestora.

Ele îmbracă o multitudine de forme: • facilităŃi oferite de stat exportatorilor în domenilul informaŃional; • asistenŃă tehnică de specialitate oferită exportatorilor; • efectuarea de studii şi cercetări de piaŃă prin intermediul unor instituŃii de

specialitate, care sunt puse la dispoziŃia firmelor la un preŃ redus sau gratuit; • facilităŃi acordate firmelor pentru participarea la târguri şi expoziŃii

internaŃionale; • organizarea de campanii de promovare în străinatate pentru produsele

acestor firme etc. • statul suportă o mare parte sau chiar totalitatea cheltuielilor ocazionate de

astfel de manifestări şi acŃiuni, care indirect, pot influenŃa exportul acestora.

108

7.2.2 Măsuri de stimulare a exporturilor de natură fiscală Măsurile de natură fiscală urmăresc creşterea competivităŃii exporturilor pe seama reducerii sau eliminării acelor componente ale costurilor de producŃie datorate diverselor taxe sau impozite şi cointeresarea exportatorilor prin sporirea câstigului net realizat la export. Aceste măsuri se împart în două mari categorii:

a) facilităŃi fiscale pentru mărfurile exportate ; b) facilităŃi fiscale acordate exportatorilor. FacilităŃile fiscale pentru mărfurile exportate îmbracă forma scutirii,

reducerii sau restituirii impozitelor pe circulaŃia produselor. Ele se acordă selectiv, în funcŃie de importanŃa exportului pentru perfecŃionarea structurii producŃiei naŃionale sau pentru crearea de noi locuri de muncă. De regulă, aceste facilităŃi sunt direct proporŃionale cu gradul de prelucrare a mărfurilor exportate. În categoria acestor facilităŃi fiscale intră şi importul cu scutirea condiŃionată de plata taxelor vamale. FacilităŃile fiscale acordate exportatorilor îmbracă forma scutirii sau reducerii impozitului pe venitul provenit de pe urma exportului. Ele sporesc gradul de cointeresare a producătorilor şi exportatorilor pentru impulsionarea exporturilor, fiind un fel de prime indirecte de export.

7.2.2 Măsuri de stimulare a exporturilor de natură financiar-bancară

În general finanŃarea exporturilor se realizează prin intermediul sistemelor naŃionale bancare sau prin intermediul unor instituŃii publice sau private specializate pentru acordarea de credite şi pentru asigurarea sau garantarea acestora. Aceste măsuri de stimulare a exporturilor au luat o mare amploare odată cu accentuarea concurenŃei pe plan internaŃional. Pârghiile principale utilizate pe plan internaŃional în acest domeniu sunt: creditele de export şi asigurarea şi garantarea acestora. Creditele de export joacă un rol însemnat în stimularea exporturilor cu valoare ridicată ( maşini, utilaje, mijloace de transport, metale sau alte produse transportate în cantităŃi mari). Ele îmbracă trei forme: creditul cumpărător, creditul furnizor şi liniile de credit. Creditul cumpărător este creditul acordat direct importatorului de către o instituŃie specializată de creditare (o bancă, un consorŃiu bancar) din Ńara furnizorului. În practica internaŃională acest tip de credit este cel mai răspândit dată fiind capacitatea mai mare de creditare a instituŃiilor specializate, publice sau private.26

26 Negrescu D., ProtecŃionismul netarifar-evoluŃie şi tendinŃe în Ńări dezvoltate, Ed. Economică, 1998, p.10

109

Creditul furnizor este creditul acordat direct importatorului de către furnizor (exportator) şi este folosit mai ales în cazul unor exporturi de valoare mai mică şi pe termene mai reduse. Liniile de credit sunt o formă mai complexă a creditului cumpărător şi de dată mai recentă. În general, o linie de credit poate fi deschisă de către o instituŃie financiară din Ńara exportatorului în favoarea unei bănci, instituŃii financiare sau organizaŃii comerciale din Ńara importatorului. În practică, liniile de credit sunt deschise în baza unor acorduri interguvernamentale încheiate între Ńara exportatoare şi Ńara importatoare. În virtutea acestor acorduri, guvernele se angajează să garanteze creditele acordate importatorilor. Liniile de credit prezintă anumite trăsături caracteristice faŃă de celelalte tipuri de credite (se acordă în general pe termene mai lungi; durata de utilizare a liniilor de credit este prestabilită; pentru a se califica în vederea utilizării liniei de credit fiecare contract de cumpărare trebuie să se situeze, ca valoare, pe o anumită limită minimă care diferă de la o Ńară la alta ). Tot în categoria creditelor de export intră şi aşa-numitele credite de asistenŃă care, în general, se acordă de agenŃii guvernamentale din Ńările dezvoltate. În general, aceste credite se acordă pe termene lungi şi foarte lungi, în condiŃii de favoare (cu dobânzi foarte mici sau fără dobandă, cu perioadă de graŃie lungă), unor Ńări în dezvoltare care prezintă un interes economic, politic sau militar deosebit pentru Ńara creditoare. Ele sunt tot o formă a creditelor de export întrucât prin acordurile încheiate între Ńara creditoare şi Ńara debitoare se precizează că aceste credite vor fi consumate, integral sau într-o proporŃie foarte mare, pentru cumpărarea de bunuri sau servicii de pe piaŃa creditoare. Credite de export, indiferent de formele pe care le îmbracă, pot fi acordate pe termene scurte (6 luni-2 ani), medii (2 ani-5 ani), lungi (10-15 ani) sau foarte lungi (40-50 ani).

Asigurarea şi garantarea creditelor de export ExperienŃa internaŃională arată că asigurarea şi garantarea creditelor de export acordate importatorilor constituie o pârghie importantă de cointeresare a exportatorilor de a efectua vânzari pe credit în străinatate, dar şi a importatorilor. Asigurarea se face pentru creditele furnizor şi urmăreşte acoperirea riscului exportatorului de a nu încasa la scadenŃă contravaloarea mărfurilor vândute pe credit. Asigurarea se face de către o instiŃuie bancară din Ńara exportatorului. Garantarea se face pentru creditele cumparator de către o instituŃie bancară din Ńara importatorului care se obligă faŃă de banca creditoare din Ńara exportatorului de a achita contravaloarea mărfii livrate pe credit în cazul în care debitorul devine insolvabil (se găseşte în incapacitate de plată ). Asigurarea şi garantarea creditelor de export se practică în prezent în majoritatea Ńărilor lumii, în multe dintre acestea fiind create instituŃii specializate pentru asigurarea şi garantarea creditelor de export. Prin efectele pe care le produc, creditele de export se deosebesc de celelalte măsuri de stimulare a exporturilor întrucât pe termen scurt ele nu sporesc încasările

110

valutare, ci dimpotrivă. Pe termen lung însă, efectele lor sunt favorabile atât pentru exportator, cât şi pentru importator.

7.2.3 Măsuri de stimulare a exporturilor de natură valutară Pe plan internaŃional, măsurile de stimulare de natură valutară sunt frecvent utilizate datorită eficienŃei lor imediate. Prin intermediul lor se urmăreşte atât sporirea competivităŃii mărfurilor de export, prin reducerea preŃurilor externe, cât şi prin creşterea gradului de cointeresare a exportatorilor în majorarea exporturilor pe baza suplimentării câştigului lor în moneda naŃională. Măsurile de stimulare de natură valutară frecvent utilizate sunt:

• primele valutare; • deprecierea monedei naŃionale. Primele valutare sunt un gen de prime indirecte care se acordă cu prilejul

convertirii valutei străine, obŃinută de exportatori, în monedă naŃională la un curs de schimb mai avantajos decât cursul oficial. Primele valutare se pot acorda diferenŃiat, pe grupe de mărfuri sau pe anumite Ńări sau grupe de Ńări. Prin efectele lor, acestea pot fi puse pe acelaşi plan cu primele directe de export.

Deprecierea monedei naŃionale stimulează, de asemenea, într-o anumită măsură, exporturile de mărfuri atunci când scăderea cursului monedei naŃionale se produce într-un ritm mai accelerat decât scăderea puterii interne de cumpărare a acestora.

Monopolurile folosesc inflaŃia şi deprecierea monedei naŃionale ca mijloc de sporire artificială a competivităŃii exporturilor lor pe pieŃele externe. Încasând valută straină pentru mărfurile exportate, firmele exportatoare primesc în schimbul acestora o sumă în moneda naŃională cu atât mai mare cu cât este mai mare deprecierea pe piaŃa internaŃională.

Decalajul între gradul de depreciere a unei valute pe piaŃa externă şi scăderea puterii ei de cumpărare pe piaŃa internă reprezintă un fel de primă pentru exportatori. Monopolurile folosesc această primă indirectă pentru reducerea preŃurilor de export la mărfurile lor pe piaŃa internaŃională, fară a diminua câştigurile în moneda naŃională. În literatura de specialitate acest fenomen poartă denumirea de dumping valutar. Deprecierea monedei naŃionale are rezultate pozitive pentru exportatori numai pe termen scurt. Practica internaŃională a arătat că deprecierea monedei naŃionale în raport cu valutele străine stimulează exporturile numai atunci când cererea pe pieŃele externe este elastică faŃă de preŃurile pentru mărfurile exportate.

Pe termen lung şi la nivel macroeconomic, deprecierea monedei naŃionale, ca instrument de stimulare a exporturilor, conduce, de regulă, la înrăutăŃirea raportului de schimb al Ńării care îşi depreciază moneda naŃională şi la deteriorarea poziŃiei acesteia în economia mondială şi în comerŃul mondial.

111

AplicaŃii practice

Studiu de caz: aplicarea măsurilor tarifare şi netarifare în cazul unui import în Uniunea Europeană.

Pentru exemplificarea derulării operaŃiunilor de import în cadrul Uniunii Europene am prezentat cazul unui import, respectiv drojdie pentru panificaŃie. MenŃionăm că produsul respectiv face parte din categoria produselor considerate „sensibile” la importul în Uniunea Europeană, ceea ce necesită prezenŃa în setul de documente necesare vămuirii mărfurilor a unui certificat de analize şi, conform Ordinului nr.80/2008 privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui AutorităŃii NaŃionale Sanitare Veterinare şi pentru SiguranŃa Alimentelor nr. 145/2007 privind aprobarea Normei pentru siguranŃa alimentelor care stabileşte condiŃiile în care se derulează operaŃiunile de import-export şi comerŃ intracomunitar de produse alimentare de origine nonanimală supuse supravegherii şi controlului pentru siguranŃa alimentelor, a unui document intrare produse alimentare de origine nonanimală. Deoarece obiectul importului este reprezentat de un produs vegetal, importatorul trebuie să prezinte un certificat fitosanitar şi un buletin de analize.

Deoarece importul provine din Ucraina, importatorul trebuie să prezinte un certificat de origine în Sistemul Generalizat de PreferinŃe SGP.

Datele principale ale operaŃiunii de import sunt următoarele: - exportatorul: JSC „Kharkiv Yeast Production Plant”, Ucraina; - importator: SC VEL PITAR S.A., România; - obiectul importului:drojdie pentru panificaŃie, cod 21021039; - modalitatea de ambalare: cartoane/paleŃi; - mod de transport la frontiera UE: rutier; - cantitatea: 20 648 kg brut; 19 600 kg net; - condiŃia de livrare: DDU Râmnicu Vâlcea; - biroul vamal de plecare pentru tranzitul T1: Biroul vamal AlbiŃa, Iaşi; - biroul vamal de destinaŃie pentru tranzitul T1: Biroul vamal Râmnicu Vâlcea.

Setul de documente necesar pentru derularea unei operaŃiuni de import este compus din: - declaraŃia vamală de tranzit extern T1 MRN (Movement Reference Number); - declaraŃia vamală în detaliu DAU; - factura în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor; - declaraŃia de valoare în vamă; - documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferenŃial (dacă este cazul); - documentele de transport sau, după caz, documentele aferente regimului vamal precedent; - lista coletelor (dacă este cazul); - toate celelalte documente solicitate pentru aplicarea dispoziŃiilor ce reglementează punerea în liberă circulaŃie a mărfurilor declarate.

112

Setul de documente specifice necesare pentru derularea acestui import este prezentat în anexă.

Conform reglementărilor în vigoare, derularea operaŃiunii de tranzit se realizează în procedura prevăzută de Noul Sistem Computerizat de Tranzit, utilizându-se mesajele electronice pentru notificarea şi încheierea tranzitului. Importatorul, direct sau prin reprezentant, are obligaŃia vămuirii mărfurilor, ceea ce presupune parcurgerea tuturor etapelor procesului de vămuire, respectiv prezentarea mărfurilor şi a documentelor necesare în vamă pentru realizarea controlului fizic şi/sau documentar, declararea mărfurilor în scopul vămuirii, plata drepturilor vamale şi ridicarea mărfurilor vămuite.

MenŃionăm că pentru acest produs se aplică o taxă vamală ad-valorem de 8,5% în sumă totală de 3053,0 RON, iar TVA-ul are nivelul de 19% în sumă de 7.403,0 RON. La acest produs provenind din Ńara respectivă nu se calculează accize sau alte drepturi vamale speciale generate de reglementările vamale în vigoare la import în Uniunea Europeană.

Se observă că derularea unui import de produse agricole/non-agricole destinate consumului uman sau de produse alimentare în Uniunea Europeană necesită un număr mai mare de documente comparativ cu un import de produse nealimentare, fapt generat de caracterul de sector „sensibil” pe care îl are agricultura în cadrul Uniunii Europene.

Principalele etape ce se parcurg în procedura vamală de import în Uniunea Europeană pot fi vizualizaŃi cu ajutorul aplicaŃiei informatice TARIC-RO astfel:

1. se caută în TARIC codul corespunzător mărfii importate şi se completează rubrica 33 din DAU:

Capitol 21 - PREPARATE ALIMENTARE DIVERSE

Data simulării 03/06/2010

Cod TARIC Descriere Note de subsol

2101 Extracte, esențe și concentrate de cafea, de ceai sau de mate și preparate pe bază de aceste produse sau pe bază de cafea, de ceai sau de maté; cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți de cafea și extractele, esențele și concentratele acestora

-

2102 Drojdii (active sau inactive); alte microorganisme monocelulare moarte (cu excepția vaccinurilor de la poziția 3002); praf de copt preparat

-

- 2102 10 - Drojdii active - - - 2102 10 10 - - Drojdii de cultură - - - 2102 10 31 - - Drojdii pentru panificație - - - - 2102 10 31 - - - Uscate -

113

- - - 2102 10 39 - - - Altele - - - 2102 10 90 - - Altele - - 2102 20 - Drojdii inactive; alte microorganisme monocelulare

moarte -

- 2102 30 - Praf de copt preparat - 2103 Preparate pentru sosuri și sosuri preparate;

condimente și produse de asezonare, amestecate; făină și pudră de muștar și muștar preparat

-

2104 Preparate pentru supe, ciorbe sau supe cremă; supe, ciorbe sau supe cremă preparate; preparate alimentare compuse omogenizate

-

2105 Înghețate și alte produse similare sub formă de înghețată, comestibile, cu sau fără cacao

-

2106 Preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte

2. se caută în tabelul cu preferinŃe codul corespunzător şi se completează

rubrica 36 în DAU, respectiv se alege codul 200 deoarece mărfurile sunt însoŃite de un certificat de origine SGP.

PREFERINTA DESCRIERE CONTINGENT

100 Taxe pentru tari terte Erga omnes Nu

110 Suspendari tarifare Erga omnes Nu

115 Susp.tarif.auto.Erga omnes cond.fin Nu

119 Susp.tarif.aut.Erga omnes cert.zbor Nu

120 Contingente tarifare nepreferential Da

123 Cont.tarif.nepref.prez.aut.finala Da

125 Cont.tarif.nepref.prez.cert.special Da

128 Cont.tarif.Erga omnes ult.perf.pasi Da

140 Dest.fin.spec.conf.Tarif. Vam.Comun Nu

150 Clas.la un cod NC face ob.cert.spec Nu

200 Taxe vamale SPG Nu

218 Taxe vam.SPG cert.conf.nat.spc.prod Nu

220 Contingente tarifare SPG Da

223 Cont.tarif SPG cond.de dest.finala Da

225 Cont.tarif.SPG prez.unui cert.spec. Da

240 Taxe vam.pref.SPG cond.de dest.fin. Nu

250 Clas.NC tax.spec.SPG ob.cert.spec. Nu

114

300 Taxe vamale preferentiale Nu

310 Acorduri pref.suspendari tarifare Nu

315 Suspendari pref.cond.de dest.finala Nu

318 Taxe vam.pref.prez.unui cert.specia Nu

320 Contingente tarifare preferentiale Da

323 Contin.tarif.pref.cond.de dest.fin. Da

325 Contin.tarif.pref.cu prez.cert spec Da

340 Taxe vamale pref.cond.dest.finala Nu

350 Clas.NC tax.vam.pref.ob.cert.spec. Nu

400 Neper.tax.vam.apl.acord UV inch.UE Nu

3. pentru stabilirea regimului şi completarea rubricii 37 se caută în tabelul cu Procedura NaŃională regimul corespunzător, în cazul nostru regimul este 4000 0A0. Conform normelor de întocmire a DAU semnificaŃia codificării este:

- pentru prima subdiviziune: 40 Introducere în consum simultan cu punerea în liberă circulaŃie de mărfuri care nu fac obiectul unei livrări scutite de TVA. Exemplu: Mărfuri care provin dintr-o Ńară terŃă, cu plata drepturilor vamale şi a TVA-ului. 00 Acest cod este utilizat pentru a indica faptul că nu există nici un regim precedent. - pentru cea de-a doua subdiviziune∗∗: 0A0 Regim normal (vezi tabelul cu procedura naŃională).

4.pentru completarea rubricii 47 “Calculul impozitărilor” se caută nivelul taxelor vamale şi altor tipuri de taxe; în cazul nostru conform regimului normal avem o taxă vamală ad valorem de 8,5% şi TVA cu nivelul de 19%. Caseta 47 “Calculul impozitărilor” se completează astfel:

Prima coloană: Tipul de impozitare Codurile care urmează să fie utilizate sunt următoarele:

Drepturi vamale pentru produsele industriale A00 Drepturi vamale pentru produsele agricole A10 Drepturi adiŃionale A20 Drepturi antidumping definitive A30 Drepturi antidumping provizorii A35 Drepturi compensatoare definitive A40 Drepturi compensatoare provizorii A45 TVA B00

∗∗ În a doua subdiviziune se înscrie, în cazul în care nu există cod comunitar pentru regimul în cauză, un cod alfanumeric compus din trei caractere, din baza de date a sistemului informatic vamal din lista codurilor de facilităŃi. Acest cod corespunde reglementării(lor) naŃionale care constituie temeiul legal, de regulă, al acordării unor înlesniri fiscale pentru operaŃiunea în cauză.

115

Dobânzi compensatorii (TVA) B10 Dobânzi pentru întârziere (TVA) B20 Taxe la export C00 Taxe la exportul de produse agricole C10 Dobânzi pentru întârziere D00 Dobânzi compensatorii (de exemplu, perfecŃionare activă) D10 Drepturi percepute în numele altor Ńări E00 Acciză 02X*

Ultima coloană: modul de plată

Codurile care se înscriu sunt următoarele: A Plată în numerar; D Altele – virament cu Ordin de Plată Tip Trezorerie (OPT) conform prevederilor naŃionale; F Plată amânată – sistem vamal – dar numai cu constituirea unei garanŃii; M GaranŃie, inclusiv depozit în numerar; R GaranŃie – constituirea de garanŃii globale pentru mai multe operaŃiuni vamale; S GaranŃie individuală – numai la nivelul biroului vamal. Codul de marfa 2102103900 - - - Altele Grup(uri) Nomenclatura (Y290000) Informatii statistice (R 93/3223, Anexa A), (1001IPA) Produse nonanimale., (I000001) Regim special de stimulare - dreptul muncii (GSP), (B010000) Linia de buget 1060, (1012TVA) TVA-19%

Unitate suplimentară

RestricŃii şi ProhibiŃii łara de origine/destinaŃie: ALLTC Nota de subsol 11005

Reglementare O0701450 Certificat necesar

RestricŃie produse alimentare de origine nonanimală.

łara de origine/destinaŃie: ERGA OMNES - CEE

Reglementare R9922040

Taxă pentru Ńară terŃă: 12 % PreferinŃă tarifară: 8.5 % łara de origine/destinaŃie: ERGA OMNES - CEE Reglementare L0603431

Taxa pe valoare adăugată: 19 %

116

SIMULARE CALCUL DATORIE VAMALA

Dată declaraŃie: 2010/06/03

Cod marfa [33]:*

Coduri aditionale [33]:

Greutate bruta (kg) [35]: Greutate neta (kg) [38]:*

2102103900

020.648

019600

Procedura [37]:* PreferinŃa [36]: Contingent [39]:

Valoare statistica [46]:*

4000

0A0

Lista Lista

200

Lista

35912

1 EUR = 4.1465 RON

Codul Ńării de origine a mărfii [34] UA (0072)- UCRAINA

UnităŃi suplimentare [41]: Certificate [44]:

Cantitate:* Unitate de măsură:*

Cod:*

1005

N935

N934

1104

1110

1164

N851

N865

Calculeaza

117

REZULTAT CALCUL Marfa

Data declaratie: 2010/06/03 country_region_code: UA

Cod marfa: 2102103900 Nume tara: Ucraina

Descriere marfa: - - - Altele

Informatie

Note de subsol marfuri:

11005 Produsele alimentare de origine nonanimala definite la art. 1, lit. a) si mentionate in anexa nr. 1 la Norma, pot fi importate/exportate in/din Romania prin posturile de inspectie la frontiera stabilite prin legislatia nationala in vigoare (O.A.N.S.V.S.A. nr. 288/2006/817/2006/104/53/14.128/675/2007 (M.Of. nr. 246/2007).Atunci cand produsele reglementate intra in Comunitatea Europeana prin punctele de intrare aflate pe teritoriul altui stat membru, importul se efectueaza prin punctele finale de import definite la art. 1, lit. e) din Norma.

Detalii taxe

Nr. Cod taxa

Tip masura

Baza de taxare

Rata taxa

Cuantum taxa

Informatie aditionala

1 - IPA (RSIPA)

- - - -

2 A10 142 (PREF)

35912.00 0.0850 3053 -

3 B00 305 (TVA) 38965.00 0.1900 7403 -

4 - 442 (CIM) - - - - Sumă taxe

Nr. Cod taxa

Tip masura

Baza de taxare

Rata taxa

Cuantum taxa

Informatie aditionala

1 - IPA (RSIPA)

- - - -

2 A10 142 (PREF)

35912.00 0.0850 3053 -

3 B00 305 (TVA)

38965.00 0.1900 7403 -

4 - 442 (CIM) - - - -

118

Total datorie vamala: 10456 RON

În cazul acestui import s-a ales codul A10 deoarece, conform încadrării tarifare, produsul este încadrat în TARIC la produse alimentare (se Ńine cont de criteriul de origine), respectiv în SecŃiunea IV - Produse ale industriei alimentare; băuturi, lichide alcoolice şi oŃet; tutun şi înlocuitori de tutun prelucraŃi.

În acest exemplu, datoria vamală totală atinge nivelul de 10456,0 RON, ceea ce reflectă o încărcare vamală a mărfurilor cu 29,11% comparativ cu valoarea în vamă, sumă ce se va reflecta în mod direct asupra preŃului de vânzare.

Sunt anexate principalele documente necesare derulării importului:

129

Întrebări de autocontrol: 1. Cum poate fi definită politica comercială? 2. Ce tipuri de politici comerciale s-au aplicat în decursul timpului pe plan

mondial şi prin ce se deosebesc? 3. Care sunt funcŃiile şi obiectivele politicii comerciale? 4. Care sunt criteriile care stau la baza clasificării taxelor vamale? 5. Ce este tariful vamal? 6. Ce reprezintă protecŃia nominală? 7. Ce reprezintă rata protecŃiei efective? 8. Care este nomenclatura de clasificare şi codificare a mărfurilor utilizată în

tariful vamal comunitar? 9. Care sunt principalele grupe de bariere netarifare întâlnite în comerŃul

mondial? 10. Care sunt principalele instrumente utilizate pentru promovarea exporturilor? 11. Care sunt principalele instrumente utilizate pentru stimularea exporturilor? Teme de discuŃie:

1. EvoluŃii ale obiectivelor politicii comerciale în contextul mondial actual. 2. Efectul protecŃionist al taxelor vamale. 3. Efectele restrângerii/extinderii teritoriului vamal. 4. Substituirea protecŃionismului tarifar cu protecŃionismul netarifar. 5. ArgumentaŃi necesitatea aplicării măsurilor netarifare de politică

comercială. 6. ArgumentaŃi necesitatea liberalizării comerŃului internaŃional atât la scară

regională cât şi la nivel mondial. 7. EvaluaŃi impactul măsurilor de promovare şi stimulare a exporturilor

asupra fluxurilor de comerŃ exterior ale României. RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

1. Instrumentele de politică comercială se împart în două categorii: tarifare şi netarifare.

2. Măsurile promoŃionale vizează stimularea importurilor. 3. Taxele vamale au doar o funcŃie fiscală. 4. Nu există taxe vamale care să fie incluse în categoria barierelor netarifare. 5. PreŃurile minime şi maxime la import intră în categoria ajustărilor fiscale

la frontieră. 6. ComerŃul de stat nu reprezintă o barieră netarifară în calea schimburilor

comerciale internaŃionale. 7. Dumpingul valutar reprezintă un instrument al politicii vamale. 8. FacilităŃile fiscale pentru mărfurile exportate reprezintă o măsură de

promovare a exporturilor. 9. SubvenŃiile directe de export vizează îndeosebi stimularea întreprinderilor

mici şi mijlocii pe linia sporirii exporturilor acestora.

130

10. Participarea la târguri şi expoziŃii internaŃionale şi organizarea de astfel de manifestări pe teritoriul propriu, cu participare internaŃională, reprezintă o măsură de stimulare a exporturilor.

Teste grilă (o singură variantă este corectă): 1. FuncŃiile politicii vamale sunt: a) fiscală, protecŃionistă, de negociere; b) protecŃionistă, de negociere; c) fiscală, protecŃionistă. 2. Instrumentele politicii vamale sunt: a) tarifele vamale, legile vamale, codurile şi regulamentele vamale; b) taxele vamale ad valorem, taxele vamale specifice; c) tariful vamal, taxele anti-dumping. 3. Taxele vamale sunt: a) impozite indirecte percepute de stat asupra mărfurilor care trec graniŃele vamale ale unei Ńări; b) impozite directe percepute de stat asupra mărfurilor care trec graniŃele vamale ale unei Ńări; c) resurse care se colectează la bugetul local. 4. După scopul impunerii vamale, taxele vamale pot fi: a) cu caracter fiscal şi protecŃionist; b) taxe vamale de import, de export, de tranzit; c) ad-valorem, specifice, mixte; 5. După obiectul impunerii, taxele vamale pot fi: a) cu caracter fiscal şi protecŃionist; b) taxe vamale de import, de export, de tranzit; c) ad-valorem, specifice, mixte. 6. După modul de percepere, taxele vamale pot fi: a) ad-valorem, specifice, mixte; b) autonome, convenŃionale, preferenŃiale, de retorsiune; c) taxe vamale de import, de export, de tranzit. 7. După modul de stabilire de către stat, taxele vamale pot fi: a) ad-valorem, specifice, mixte; b) cu caracter fiscal şi protecŃionist; c) autonome, convenŃionale, preferenŃiale, de retorsiune. 8. Tariful vamal este: a) un nomenclator de clasificare a mărfurilor; b) un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale şi taxele vamale aferente; c) un instrument de politică netarifară. 9. Principalele nomenclatoare de clasificare a mărfurilor utilizate pe plan internaŃional sunt: a) S.I.T.C., N.V.B., S.A.; b) TARIC, TARIR;

131

c) TARIC, S.I.T.C. 10. Impunerea vamală are drept scop: a) stabilirea taxei vamale, îndeplinirea formalităŃilor vamale, evaluarea mărfurilor în vamă, plata taxelor vamale; b) stabilirea taxei vamale; c) plata taxelor vamale. 11.Formele de restrângere a teritoriului vamal sunt: a) piaŃa unică; b) zona de liber schimb; c) zona liberă şi antrepozitul vamal. 12. Bariere netarifare care implică o limitare indirectă a importurilor sunt: a) autolimitările la import şi acordurile privind comercializarea ordonată a produselor; b) formalităŃile vamale şi administrative la import; c) preŃurile minime şi maxime la import. 13. Contingentele tarifare reprezintă: a) o metodă de evaluare vamală; b) o modalitate de aplicare a unui regim comercial preferenŃial; c) o restricŃie cantitativă. 14. Măsurile de stimulare a exporturilor de natură bugetară sunt: a) primele valutare şi deprecierea monetară; b) subvenŃiile de export şi primele de export; c). creditele de export, asigurarea şi garantarea acestora. 15. Măsurile de stimulare a exporturilor de natură financiar-bancară sunt: a) drawback-ul; b) scutirile de impozite şi taxe; c) creditele de export, asigurarea şi garantarea acestora.

Rezumat: Politica comercială este o parte componentă a politicii economice a unui

stat care vizează sfera relaŃiilor economice externe ale acestuia. Într-un sens mai larg, prin politică comercială se înŃelege totalitatea reglementărilor adoptate de către stat în scopul promovării sau al restrângerii schimburilor comerciale externe şi al protejării economiei naŃionale de concurenŃa străină.

Politica comercială îndeplineşte trei funcŃii principale: • promovarea relaŃiilor economice externe, adică impulsionarea exporturilor; • protejarea economiei naŃionale de concurenŃa străină, ceea ce presupune

reglementarea şi controlul importurilor; • urmărirea pentru a realiza un echilibru dinamic în balanŃa comercială şi

balanŃa de plăŃi, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului. În domeniul politicii comerciale, în general, se acŃionează cu ajutorul a trei

categorii principale de instrumente şi măsuri: a) măsuri de natură tarifară (vamală); b) măsuri de natură netarifară, inclusiv paratarifară;

132

c) măsuri de natură promoŃională (de promovare şi stimulare a exporturilor). Primele două categorii se referă la import, iar ultima vizează exportul.

Barierele netarifare sunt mai greu de identificat şi negociat de către state. În general, OMC-ul le clasifică în cinci grupe, deşi delimitarea este preponderent metodologică:

• bariere ce implică o limitare cantitativă directă a importurilor; • bariere ce implică limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul

preŃurilor; • bariere ce decurg din formalităŃile vamale şi administrative la import; • bariere ce decurg din participarea statului la activităŃile comerciale; • obstacole tehnice decurgând din standardele aplicate produselor importate

şi celor indigene. Principalele tendinŃe înregistrate pe plan mondial constau în continua

diversificare a barierelor netarifare şi, în sens opus, transformarea unor bariere netarifare în taxe vamale (tarificarea).

Politica comercială de promovare şi stimulare a exporturilor cuprinde totalitatea măsurilor şi reglementărilor adoptate de către stat şi întreprinderi care vizează impulsionarea globală a exportului Ńării respective.

Din analiza teoriei şi practicii internaŃionale în acest domeniu al politicii comerciale rezultă că instrumentele şi masurile folosite pentru dezvoltarea exporturilor pot fi împarŃite în două categorii:

a) măsuri promoŃionale; b) măsuri de stimulare.

Promovarea şi stimularea exporturilor a devenit, în majoritatea statelor lumii, o componentă de bază a politicii comerciale.

Această temă prezintă studenŃilor baza informaŃională pentru cunoaşterea şi înŃelegerea importanŃei comerŃului internaŃional la nivel regional, iar în acest sens se recomandă aprofundarea următoarelor puncte:

- politica comercială- definiŃie, obiective, măsuri - taxele vamale- clasificare, funcŃii - efectul protecŃionist al taxelor vamale - tariful vamal - teritoriul vamal- definire, restrângere, extindere - bariere netarifare- definire, clasificare - măsuri de promovare şi stimulare a exporturilor.

Bibliografie: 1. Ciochină I., Gherman L., Dugan S., Pănoiu L., Iordache E., „Managementul proiectării şi derulării afacerilor”, Ed.IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009 2. Iordache E., „Economia comerŃului”,Ed.IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009 3. Miron D., „ComerŃ internaŃional”, Ed. ASE, Bucureşti, 2003 4. Negrescu D., ProtecŃionismul netarifar-evoluŃie şi tendinŃe în Ńări dezvoltate, Ed. Economică, Bucureşti, 1998 5. NiŃă I., Constantinescu D., Mihăilescu M., „ComerŃul internaŃional

133

contemporan”, Ed.IndependenŃa economică, Piteşti, 2005 6. Sută N., „ ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”, Ed. Eficient, Bucureşti, 2000 7. Sută N.,„ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”, Ed.Economică, Bucureşti, 2003 8. Sută N., Sută-Selejan S. „Istoria ComerŃului Mondial şi a Politicii Comerciale” Editura ALL, Bucureşti 9. *** www.customs.ro


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

F F F F F F F F F F


1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.

a a a a b a c b a a c c c b c

134

ColecŃia „SERVICII – ECONOMIA IMATERIALULUI”

Au mai apărut: Asigurări şi transporturi în afacerile economice

Ştefan Camelia, Enache Sorin, Gheordunescu Maria Economia turismului

Iordache Carmen-Maria Asigurări şi transporturi în afacerile economice - AplicaŃii şi studii de caz

Ştefan Camelia, Enache Sorin, Gheordunescu Maria Economia comerŃului

Iordache Emilia Tehnica operaŃiunilor de turism

Iordache Carmen-Maria, Cebuc Iuliana, Hoarcă Dorin Turismul rural şi managementul pensiunilor turistice

Statie Gheorghe Economia şi managementul serviciilor

Hanciuc Nina, Iordache Carmen, Simionescu Aurel-Gabriel Asigurări şi transporturi – curs aplicativ

Ştefan Camelia, Enache Sorin, Gheordunescu Maria

În pregătire: Asigurări şi transporturi

Ştefan Camelia, Enache Sorin, Gheordunescu Maria

Comert International

Documents

Transcript of Comert International