Comedia Comicull

2
Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, Tulcea Prof. Oana-Gabriela Agache COMEDIA 1. Definirea conceptului Comedia este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, în care se prezintă întâmplări hazlii, cu personaje ridiculizate, antrenate într-un conflict derizoriu, cu un final fericit şi un sens moralizator. Caracteristici intriga este neînsemnată, eroii se confruntă cu false probleme; personajele sunt, în general, fiinţe mediocre, cu multe defecte; ele au trăsături îngroşate până la caricatură şi stârnesc râsul; stilul este parodic; ridiculizează aspecte sociale, morale, tipuri umane, tare de comportament; urmăreşte crearea unei atmosfere de bună dispoziţie; susţine, indirect, anumite valori morale. 2. Diacronia speciei Comedia este cultivată, în literatura noastră, în perioada paşoptistă, de Vasile Alecsandri (ciclul pieselor care o au în centrul lor pe Chiriţa) care îi premerge lui Caragiale prin satira socială şi morală precum şi prin cultivarea diferitelor tipuri de comic (de nume, de caracter, de situaţie, de moravuri, de limbaj, de intenţie). Contrastul între aparenţă şi esenţă defineşte exemplar, în operele lui Alecsandri, o lume românească neomogenă, atrasă de splendorile Occidentului, mult îndatorată obiceiurilor şi filosofiei de viaţă orientale. În comediile lui Caragiale, a căror acţiune se petrece câteva decenii mai târziu, apare o societate mai evoluată, dar care odată cu beneficiile progresului social şi cultural, îşi diversifică şi strategiile de parvenire şi măştile. COMICUL - categorie estetică ce implică un conflict, situaţii, personaje ce stârnesc râsul. La bază stau anumite contraste, neconcordanţe, inadvertenţe potrivit cărora reacţia comică îmbracă forme particulare. Sursele comicului: a) Inadecvarea dintre conţinut şi formă, dintre fond şi expresie b) Neconcordanţa dintre intenţie, acţiune şi rezultat, dezacordul dintre mijloacele folosite şi scopul urmărit – realizează surpriza, neaşteptatul, imprevizibilul c) Conflictul dintre aparenţă şi esenţă, dintre ceea ce este şi ceea ce vrea să pară Deznodăm e derizoriu. În funcţie de modul în care se desfăşoară acţiunea şi deznodământ, comicul are mai multe variante : 1. buf – râs spontan provocat de un bufon, arlechin 2. sarcastic – neînduplecat, necruţător, incisiv faţă de personaje 3. burlesc imitarea unor personaje prin fapte 4. grotesc – evidenţiază urâtul fizic şi moral, se exagerează trăsăturile negative 5. tragic sau tragi-comic – împletirea comicului cu tragicul 6. umoristic – compasiune, simpatie, înţelegere faţă de unele defecte ale oamenilor UMORISTICUL - categorie estetică aparţinând sferei comicului, a cărei esenţă constă în relevarea nonsensului şi a incompatibilităţii laturilor unor situaţii sau fenomene considerate, în virtutea obişnuinţei, fireşti. Constă într-o atitudine de simpatie şi înţelegere superioară faţă de moravuri sau mici defecte umane. Are funcţie moralizatoare. Reflectă o gamă largă de tonalităţi afective ale spiritului uman care se concretizează în: joc de cuvinte, umor vesel, binevoitor, grotesc, amar, negru, macabru, absurd, când include elemente dramatice sau tragice.

description

InteligentaInteligentaInteligentaInteligenta comicilui

Transcript of Comedia Comicull

Page 1: Comedia Comicull

Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, TulceaProf. Oana-Gabriela Agache

COMEDIA

1. Definirea conceptuluiComedia este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, în care se

prezintă întâmplări hazlii, cu personaje ridiculizate, antrenate într-un conflict derizoriu, cu un final fericit şi un sens moralizator.

Caracteristici• intriga este neînsemnată, eroii se confruntă cu false probleme; • personajele sunt, în general, fiinţe mediocre, cu multe defecte;• ele au trăsături îngroşate până la caricatură şi stârnesc râsul;

• stilul este parodic;• ridiculizează aspecte sociale, morale, tipuri umane, tare de comportament;• urmăreşte crearea unei atmosfere de bună dispoziţie;• susţine, indirect, anumite valori morale.

2. Diacronia specieiComedia este cultivată, în literatura noastră, în perioada paşoptistă, de Vasile

Alecsandri (ciclul pieselor care o au în centrul lor pe Chiriţa) care îi premerge lui Caragiale prin satira socială şi morală precum şi prin cultivarea diferitelor tipuri de comic (de nume, de caracter, de situaţie, de moravuri, de limbaj, de intenţie). Contrastul între aparenţă şi esenţă defineşte exemplar, în operele lui Alecsandri, o lume românească neomogenă, atrasă de splendorile Occidentului, mult îndatorată obiceiurilor şi filosofiei de viaţă orientale.

În comediile lui Caragiale, a căror acţiune se petrece câteva decenii mai târziu, apare o societate mai evoluată, dar care odată cu beneficiile progresului social şi cultural, îşi diversifică şi strategiile de parvenire şi măştile.

COMICUL

- categorie estetică ce implică un conflict, situaţii, personaje ce stârnesc râsul. La bază stau anumite contraste, neconcordanţe, inadvertenţe potrivit cărora

reacţia comică îmbracă forme particulare. Sursele comicului:

a) Inadecvarea dintre conţinut şi formă, dintre fond şi expresieb) Neconcordanţa dintre intenţie, acţiune şi rezultat, dezacordul dintre mijloacele

folosite şi scopul urmărit – realizează surpriza, neaşteptatul, imprevizibilulc) Conflictul dintre aparenţă şi esenţă, dintre ceea ce este şi ceea ce vrea să parăDeznodăm e derizoriu.

În funcţie de modul în care se desfăşoară acţiunea şi deznodământ, comicul are mai multe variante:

1. buf – râs spontan provocat de un bufon, arlechin2. sarcastic – neînduplecat, necruţător, incisiv faţă de personaje3. burlesc imitarea unor personaje prin fapte4. grotesc – evidenţiază urâtul fizic şi moral, se exagerează trăsăturile negative5. tragic sau tragi-comic – împletirea comicului cu tragicul6. umoristic – compasiune, simpatie, înţelegere faţă de unele defecte ale

oamenilor

UMORISTICUL

- categorie estetică aparţinând sferei comicului, a cărei esenţă constă în relevarea nonsensului şi a incompatibilităţii laturilor unor situaţii sau fenomene considerate, în virtutea obişnuinţei, fireşti.

Constă într-o atitudine de simpatie şi înţelegere superioară faţă de moravuri sau mici defecte umane. Are funcţie moralizatoare.

Reflectă o gamă largă de tonalităţi afective ale spiritului uman care se concretizează în: joc de cuvinte, umor vesel, binevoitor, grotesc, amar, negru, macabru, absurd, când include elemente dramatice sau tragice.

Page 2: Comedia Comicull