COMBINAŢII ANORGANICE

În această categorie intră hidrurile, oxizii, acizii, bazele (hidroxizii) şi sărurile.

Hidrurile – sunt combinaţiile hidrogenului cu majoritatea elementelor (cu excepţia gazelor rare). Ele pot fi:- volatile sau moleculare;- ionice sau saline;- anionice sau complexe;- interstiţiale sau de interstiţie.

Hidruri volatile – sunt formate din elemente nemetalice, precum şi unele metale slab electropozitive din grupele III – VII. Se obţin în general prin unirea directă dintre elemente în urma unei reacţii exoterme sau prin acţiunea acizilor asupra unor combinaţii metalice. Pot fi în stare gazoasă ca H2S sau lichidă ca H2O.

Hidrurile volatile sunt covalente şi pot fi: deficiente în electroni ca: BaH2 şi pot fi izolate numai ca dimeri sau polimeri. Ele pot ceda protoni, comportându-se ca acizi, sau pot accepta protoni comportându-se ca baze, în funcţie de locul pe care-l ocupă în sistem elementul constituent.

Din prima categorie fac parte NH3 > H2O > HF, iar din a doua categorie HF < HCl < HBr <HI , sau H2O < H2S < H2Se < H2Te.

Hidruri ionice sau saline – sunt de tipul MIH sau MIIH2 şi se obţin prin încălzirea metalelor alcaline sau alcalino-pământoase la 350-400°C în hidrogen uscat. Unele se obţin prin reacţia cu hidrogenul la presiune ridicată. Sunt stabile faţă de oxigenul uscat la temperatura obişnuită, ele funcţionând ca o bază tare în reacţia cu apa punând în libertate H 2, iar cu CO2

formează formiaţi. MH + HOH → MOH + H2

MH + CO2 → HCOOMIonul de hidrură H:(-) cedează uşor un electron, fiind un reducător puternic:

- sulfaţi la sulfuri, - acidul sulfuric la hidrogen sulfurat.Exemplu:

4 LiH + Na2SO4 → Na2S + 4 LiOH4 LiH + H2SO4 → H2S + 2 LiOH

Hidruri anionice sau hidruri complexeUnele hidruri oxidante pot forma hidruri complexe cu anion hidrogenat, astfel:

4 LIH + AlCl3 → Li[AlH4] + 3 HClşi analog se pot obţine: Li[GaH4], Li[InH4] sau Li[BH4].

În toate aceste hidruri complexe, Li poate fi substituit cu alte metale ca Ba, Al, Cl, Mn. În general aceste hidruri sunt în stare solidă, solubile în solvenţi organici, şi au caracter reducător, putând reduce aldehide, cetone, esteri, alcooli.

Hidruri interstiţialeAceste hidruri pot fi considerate solide de hidrogen în metal şi au o compoziţie nestoechiometrică, ca de exemplu:

TiH1,7; ZnH1,5;VH0,9; PdH0,6 etc., raportul este variabil şi depinde de tehnica de lucru. Hidrurile interstiţiale sunt solide,

cristaline, cu aspect metalic, colorate în alb argintiu până la cenuşiu-negru. Prin încălzire se descompun în elementele componente, se oxidează lent în aer, iar cu apa formează hidroxid şi hidrogen.

MHn + n H2O ↔ M(OH)n + n H2

Hidruri radicaliAceste hidruri se formează sub acţiunea descărcărilor electrice asupra hidrogenului amestecat cu metalul •CH; •NH;

•OH.

Oxizi - sunt combinaţii binare ale oxigenului, în care atomii sau ionii de oxigen sunt legaţi direct de atomul sau de ionul altui element. După modul lor de reacţie ei se pot clasifica în mai multe grupe:

1) oxizi acizi sau anhidride;2) oxizi bazici;3) oxizi amfoteri;4) oxizi indiferenţi;5) oxizi salini;6) peroxizi;7) superoxizi.

1) Oxizi acizi – sunt oxizi nemetalici (SO3, SO2, P2O5, CO2) şi oxizi ai unor metale cu valenţă variabilă în starea superioară de oxidare: CrO3, Mn2O7, care dacă sunt solubili în apă formează soluţii acide, iar dacă nu sunt solubili reacţionează cu bazele formând săruri.2) Oxizi bazici – sunt oxizi ai metalelor alcaline sau alcalino-pământoase care reacţionează cu apa şi formează baze tari solubile (hidroxizi solubili). Aici intră şi oxizii metalelor tradiţionale în stare inferioară de oxidare ca FeO; CrO.