COMBATEREA VIBRAŢIILOR Sl ZGOMOTELOR

Miscarea particulelor unui mediu elastic de o parte si alta a unei pozitii de echilibru genereaza vibratii acustice. O vibratie acustica capabila sa produca o senzatie auditiva constituie un sunet. In anumite conditii si limite, sunetul este o cale de informatie si permite îndeplinirea rati onala si eficienta a muncii. Daca depaseste aceste limite sunetul devine zgomot.Dintotdeauna, diferitele activitati ale omului au fost generatoare de zgomot. Dar intensitatea lui a crescut de-a lungul istoriei societatii omenesti în raport direct cu dezvoltarea tehnicii, cu înmultirea întreprinderilor industriale, a mijloacelor de transport, a oraselor supraaglomerate.

In secolul nostru si mai ales în ultimele decenii nivelul zgomotelor a atins o amploare necunoscuta în trecut, devenind o sursa poluanta de aceeasi gravitate cu poluarea chimica.Zgomotele se pot datora si unor vibratii care apar în procesele de fabricatie: rostogolirea tobelor de curatat, tobele de macinat etc.Asupra biocenozelor vegetale si animale efectele poluarii sonore nu sunt înca bine cunoscute, în schimb, efectele asupra sanatatii omului sunt evidente si ele formeaza obiect de studiu pentru medici, biologi, fizicieni etc.Poluarea sonora provoaca la nivelul organismului uman o gama larga de efecte, începând cu usoara oboseala auditiva si pâna la stari nevrotice grave si chiar traumatisme ale organului auditiv, în functie de intensitatea, frecventa si durata zgomotelor. Zgomotele intense si îndelungate genereaza nevroze. Poluarea sonora de lunga durata poate antrena modificari de comportament si reducerea capacitatii intelectuale.Zgomotele de o anumita intensitate pot provoca traumatisme ca: ruperea timpanului, lezarea organului lui Corti etc.Astazi se vorbeste tot mai mult de surditate profesionala, cauzata de expunerea profesionala la zgomote intense si repetate ce provoaca leziuni ireversibile ale urechii interne.

Poluarea sonora de lunga durata si de mare intensitate se repercuteaza si asupra aparatului respirator, asupra cresterii presiunii arteriale, asupra proceselor de imunitate etc. în mediile urbane, astazi este tot mai frecvent diagnosticul de hipertensiune nevrotica, datorata, printre altele, zgomotelor. Ceva mai mult, zgomotul excesiv provoaca afectiuni ulceroase, tulburari ale aparatului cardiovascular etc.

1

Iata de ce în prezent combaterea zgomotelor si a vibratiilor a devenit parte integranta din lupta pentru sanatatea omului, pentru mentinerea echilibrului ecologic în biosfera.

Diferitele institutii de cercetare studiaza si propun solutii concrete de limitare a zgomotelor atât la locurile de munca, în diferite ramuri industriale, cât si în transporturi si locuinte, în multe orase au fost date în folosinta mijloace de transport asa-zise silentioase, iar în domeniul constructiilor de locuinte se experimenteaza noi si noi materiale fonoizolatoare.Organizatia Mondiala a Sanatatii, prin organismele pe care le coordoneaza, se preocupa de problema reducerii zgomotelor în egala masura ca si de mentinerea puritatii aerului, apelor si solului.

Masuri pentru combaterea sau atenuarea nivelului de zgomot

• atenuarea nivelului de zgomot produs de masinile unelte si de utilajelefolosite;• amplasarea rationala a cladirilor si a încaperilor zgomotoase, precum sia surselor de zgomot;• captusirea peretilor încaperilor cu materiale fonoabsorbante si montarea de panouri fonoizolante si fonoabsorbante perpendicular pe directia de propagare a zgomotului;• la alegerea masinilor - unelte si a utilajelor, în conditii tehnicecomparabile, se va acorda prioritate acelora care produc zgomotul celmai mic, precum si acelora care sunt sau pot fi complet automatizateîn masura în care aceasta corespunde si cerintelor tehnologice sieconomice;

Masuri pentru protectia mediului si combaterea poluarii

• acoperirea cu carcase fonoizolante si fonoabsorbante a pieselor sau aansamblurilor de piese ale masinilor unelte si ale utilajelor care produczgomot;• carcasarea în întregime a masinilor unelte si a utilajelor care radiazazgomot prin întreaga lor suprafata;• prevederea orificiilor de trecere a organelor de actionare si a cablurilorde conexiune ale aparatelor de masura si de control cu canale captusiteîn interior cu materiale fonoabsorbante;• prevederea de atenuatoare de zgomot speciale la masini unelte si lautilajele care produc zgomote de natura aerodinamica (ventilatoare,suflante, utilaje si masini unelte pneumatice, ejectoare.

2

Pentru atenuarea nivelului de zgomot la locurile de munca, pâna la limita admisa se vor respecta urmatoarele reguli:

a) Se vor concentra într-un singur loc sau în câteva locuri din încaperearespectiva toate utilajele care produc zgomot si se vor prevedea cu carcase sau cuecrane fonoizolante si fonoabsorbante. în cazul când aceste masuri nu pot fi luatedin cauza conditiilor de exploatare, se vor prevedea cabine izolate fonic pentrupersonalul de deservire. Aceste cabine vor fi prevazute cu usi de acces si cugeamuri de supraveghere, care sa prezinte o izolare fonica ridicata. Organele deactionare si aparatele de masura si control ale utilajelor respective vor fi introduseîn aceste cabine, luându-se toate masurile de izolare fonica.

b) Se vor captusi plafonul si peretii încaperilor cu zgomot pe o suprafatade cel putin 50%, cu materiale fonoabsorbante (placi acustice poroase, absorbantisonori de rezonanta etc.), iar restul suprafetei se va acoperi cu tencuieli acustice.

c) La proiectarea, modernizarea sau reconstruirea masinilor unelte si autilajelor se vor lua masuri de reducere a nivelului de zgomot pâna la limitaadmisa. Câteva masuri ce se pot lua în acest sens sunt:• înlocuirea operatiilor cu socuri prin operatii fara socuri;• înlocuirea miscarilor rectilinii prin miscari de rotatie, ori de câte ori eposibil;• amortizarea vibratiilor unor parti ale utilajelor supuse la impact, princaptusirea cu materiale care au frecare interna mare (cauciuc, pluta,bitum, pâsla, carton asfaltat, azbest, materiale plastice etc.);• micsorarea suprafetelor metalice mari ale utilajelor si instalatiilor careradiaza zgomot prin acoperirea acestora cu materiale fonoizolante sauumplerea spatiilor de aer, special practicate în aceste suprafete, cu materiale amortizoare de vibratii;• înlocuirea pieselor metalice cu piese din materiale plastice sau din alte materiale insonore, eventual combinarea alternativa a pieselor metalice cu piese din materiale insonore etc.

3

Pentru atenuarea transmiterii zgomotului în încaperile vecine si în exteriorul cladirilor, se vor respecta reguli ca:

a) Amplasarea cladirilor în care se produce zgomot, pe directia vânturilor dominante, astfel încât acestea sa bata dinspre cea mai apropiata zona locuitaînspre constructia respectiva, între aceasta constructie si zona locuita se va prevedea un spatiu de protectie împotriva zgomotului, plantat cu arbori din categoria foioaselor sau a coniferelor;b) Gruparea sectiilor care produc zgomot într-unul sau mai multe locuri situate la o distanta care sa previna transmiterea zgomotului spre celelalte sectii;c) masinile unelte si utilajele nu se vor monta rigid pe plafonul sau pe peretii încaperilor Pentru atenuarea nivelului de zgomot produs de mijloacele de transport în interiorul întreprinderilor se vor lua urmatoarele masuri:a) sinele de cale ferata se vor monta pe garnituri din materiale elastice;b) Partile carosabile ale drumurilor din incinta se vor asfalta, iar claxonatulse va interzice .In ceea ce priveste personalul din unitatile economice, pentru prevenirea producerii zgomotelor daunatoare si înlaturarea efectelor negative se recomanda:• folosirea castilor acustice;• obligativitatea folosirii antifoanelor;• folosirea manusilor sau palmarelor pentru prinderea comenzilor vibrante, zgomotoase;• pauze la intervale scurte de timp;• schimbarea periodica a locului de munca;• introducerea de muzica functionala care produce o deconectare psihica, senzatia de destindere, stabilizarea atentiei etc.

Masuri de combatere a vibratiilor:

• agregatele care produc vibratii puternice se vor instala în subsol sau la parter, pe fundatii masive, asezate direct pe pamânt, fara nici o legatura rigida cu elementele de constructie ale cladirii;• pe perimetrul dintre fundatie si pamânt se va lasa un spatiu de aer (interval acustic) cu o latime de cel putin 70 mm, care se va umple cu pasta, rumegus uscat, moloz de constructii usor sau cu alte materiale cu rezistenta acustica mica; talpa fundatiei agregatului va fi mai jos decât talpa fundatiei cladirii si va fi izolata de pamânt cu o garnitura corespunzatoare;

4

Masuri pentru protectia mediului si combaterea poluarii

• când e necesar sa se instaleze agregate ce produc vibratii pe pardoseala, planseele, plafonul sau peretii cladirii, acestea se vor monta pe amortizoare elastice speciale, iar între plansee si zidurile înconjuratoare etc. se vor introduce elemente de izolare împotriva transmiterii vibratiilor;• între sursa de vibratii si fundatia acesteia se vor prevedea elemente elastice (arcuri de otel, garnituri de cauciuc, pluta, pâsla bituminata, azbest etc.).

Pentru combaterea poluarii sonore si înlaturarea efectelor negative exista preocupari permanente, fapt demonstrat si prin crearea de numeroase comisii si institute, de exemplu de protectia muncii, de igiena si sanatate publica, organisme însarcinate cu controlul aplicarii legii privind reducerea zgomotelor etc.

Poluarea sonoră

Reprezintă creşterea intensităţii zgomotului şi vibraţiilor, mai ales în marile aglomerări urbane.Zgomotul poate fi definit ca un fenomen sonor datorat prezenţei simultane a mai multor sunete, în general, nearmonice, cu o intensitate, origine şi durată diferite. Un sunet este dat de vibraţiile aerului, care sunt percepute de către ureche. În mod normal sunt percepute ca sunete vibraţiile cuprinse între frecvenţele de 16-16.000 Hz. Vibraţiile cu o frecvenţă sub 16 Hz sunt infrasunetele, iar cele peste 16000 Hz ultrasunetele.Surse de zgomot sunt numeroase. Astfel, traficul rutier reprezintă una din sursele cele mai importante de zgomot şi vibraţii din centrele populate. Alte surse sunt compresoarele şi ciocanele pneumatice, utilizate la construcţii şi întreţinerea reţelei stradale, automatele muzicale, aparate radio-portative. În blocurile de locuinţe: lifturile, aparatele radio şi televiziune, maşinile electrocasnice, reprezintă tot atâtea surse de zgomot în cazul utilizării neraţionale.Nu în ultimul rând, la poluarea sonoră, participă zgomotul produs de diferitele obiective industriale amplasate în perimetrul centrelor populate, mai ales dacă sunt la distanţă mică de centrele de locuit.Acest zgomot are o multitudine de efecte nedorite asupra organismului şi de aceea, este importantă cunoaşterea şi studierea poluării sonore.

5

Dacă zgomotul este, în general, neplăcut, tot aşa absenţa sa totală este de nedorit. Organismul uman se adaptează greu la "lumea tăcerii". Astfel, liniştea desăvârşită poate avea - paradoxal - urmări nedorite, perturbări ale activităţii cerebrale normale.Modificările organice ce apar datorită acţiunii zgomotului sunt traumatisme ale urechii interne, care, repetate în timp, duc la surditate de percepţie (surditate profesională), constatată prima dată la muncitorii din cazangerii. La intensităţi egale, zgomotele cu frecvenţa mai înaltă sunt mai nocive decât cele cu o frecvenţă joasă.

În afara urechii interne, alte sisteme şi organe afectate vor genera tulburări cardiovasculare (vasoconstricţie cu creşterea rezistenţei periferice, mai ales la hipertensivi) oboseală generală, solicitare nervoasă, perturbare a somnului (insomnie precoce, agitaţie nocturnă, somn profund neodihnitor), creştere a excitabilităţii neuromusculare şi a schimburilor respiratorii, scădere a motricităţii gastrointestinale, creştere a activităţii glandelor endocrine, stări de iritabilitate.Este de la sine înţeles că în asemenea condiţii se impun cu necesitate anumite măsuri pentru combaterea zgomotului în centrele populate. Unii specialişti consideră zgomotul ca un pericol grav, la fel ca şi poluarea mediului înconjurător. Aceste măsuri sunt:- interzicerea claxonării în unele centre populate, remedierea defecţiunilor ivite în cazul mijloacelor de transport în comun şi al celor de mărfuri: tramvaie, autobuze, camioane grele, tractoare;- întreţinerea reţelei stradale;- reglementarea circulaţiei rutiere cu stabilirea unor trasee diferenţiate pe categorii de vehicule, care să evite zonele compacte de locuinţe;- interzicerea traseelor avioanelor supersonice deasupra centrelor populate;- insonorizarea clădirilor de locuit, prin utilizarea de materiale fonoabsorbante, cu calităţi superioare.În ţara noastră, nivelul maxim admisibil al zgomotului în centrele populate este de 45 dB, între orele 6-22 şi 35 dB între orele 22-6.În afara poluării sonore, mai există şi poluare infrasonoră, ultrasonoră şi cu vibraţii mecanice.

Poluarea infrasonoră este produsă de maşini de spălat, aspiratoare de praf, frigidere, autocamioane cu motoare cu benzină, cu motoare Diesel, compresoare, turbine, mişcări ale aerului, sub formă de vânt.Efectele asupra organismului sunt variate: creşterea rapidă a oboselii, modificările cardio-vasculare (scăderea tensiunii arteriale, creşterea frecvenţei cardiace), creşterea frecvenţei respiratorii (accelerarea ritmului respirator), tremurăturile membrelor şi scăderea tonusului muscular.

6

Poluarea ultrasonoră este produsă de motoare de avion de operaţiile efectuate cu instrumente pneumatice, iar efectele asupra organismului sunt: oboseala intensă, ameţelile, psihastenia, tulburările de memorie, scăderea tensiunii arteriale.

Poluarea cu vibraţii mecanice. Acestea pot provoca diferite tulburări cum ar fi:- kinetoze sau boli de mişcare, tulburări neurovegetative, datorate unor mişcări neuniforme, greaţă şi vărsături în cazul transportului naval, aerian, rutier;- dureri cervicale, lombosciatică, hernii, discopatii, leziuni osoase sau articulare ale mâinilor (pumn, antebraţ, braţ) - în cazul vibraţiilor transmise la nivelul membrelor;- tulburări vasculare, tulburări ale sensibilităţii şi tulburări trofice - arsură, amorţeală;- la femei, tulburări endocrine sau chiar avorturi spontane.

Necesitatea şi importanţa reducerii poluării fonicePoluarea fonică (sonoră) reprezintă o componentă importantă a

poluării mediului înconjurător şi prin caracterul nociv şi prin prezenţa sa în toate compartimentele vieţii moderne, poluarea sonoră constituie o problemă majoră pentru toate ţările dezvoltate economic sau în curs de dezvoltare. Poluarea fonică reprezintă agresiunea continuă, determinată de diferite zgomote produse de maşini, utilaje, aparatură industrială sau casnică, în incinta contrucţiilor sau în afara acestora, zgomote favorizate de modul de amplasare şi izolare constructivă a acestora.

În România există o tendinţă, care de altfel se manifestă şi pe plan mondial, de creştere a nivelului de zgomot şi de producere a vibraţiilor, ale căror surse apar odată cu dezvoltarea impetuoasă a tuturor ramurilor economiei şi transportului.Unul din factorii perturbatori ai mediului, care influenţează ambianţa în care se desfăşoară activitatea şi viaţa omului este zgomotul asociat şi identificat, în general, cu poluarea fonică (acustică sau sonoră).În Europa, peste 80 de milioane de oameni trăiesc în zone în care zgomotul depăşeşte 65 dB cauzând în majoritatea cazurilor surzenia.Toate statele membre al CE au clasificări similare în ceea ce priveşte sursele de poluare fonică, datorate activităţilor umane: trafic rutier, feroviar, aerian, industrie, activităţile de construcţii, activitatăţie recreative, echipamentul de întreţinere (grădinărit) ş. a.

Raportul WHO (World Health Organization) 2000 “Criteriul de sănătate ambientală- Zgomotul comunitar” arată că zgomotul poate avea

7

reacţii adverse producând tulburări de somn, efecte cardiovoasculare, perturbaţii psihice, interferate cu surzenie.În condiţiile civilizaţiei contemporane, omul este supus unei agresiuni practic contiunue, determinată de diferite zgomote produse de maşini, utilaje, utilaje, aparate casnica sau industriale, de însăşi activitatea oamenilor (mult mai “concentraţii” ca număr pe unitatea de suprafaţă decât în trecut) zgomote favorizate de modul de amplasare a surselor şi de modul de construcţie a clădirilor şi locuinţelor. Efectul acestei agresiuni se manifestă în principal prin stress, eventual prin diminuarea sau chiar perderea capacităţii auditive. Toate acestea reprezintă în fond o degradare a mediului natural şi ca atare pot fi denumite “poluare sonoră” (fonică).

Zgomotul şi vibraţiile industriale

Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabilă să producă o senzaţie auditivă. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în substanţe (aer, lichide şi solide) şi nu se propagă în vid. În aer, viteza de propagare este de 340 m/s.Ca orice unde elastice, sunetele se caracterizează prin frecvenţă, definită ca număr de oscilaţii complete dintr-o unitate de timp. Se măsoară în Hertz, 1 Hz fiind o perioadă/s (perioadă fiind timpul, în secunde, în care are loc o oscilaţie completă).Urechea umană percepe sunetele cu frecvenţe de la 16 Hz (sunetele joase) la 20 000 Hz (sunetele înalte). Sunetele sub 16 Hz se denumesc infrasunete sau trepidaţii, iar cele peste 20000 Hz – ultrasunete. Sensibilitatea maximă a urechii umane este pentru domeniul 2000 – 5000 Hz.

Sunetele se pot caracteriza şi prin presiunea acustică, măsurată în Pa (Pascal, 1 Pa = 1 N/m2). Belul este o unitate de măsură logaritmică a raportului dintre două intensităţi sonore sau electromagnetice(belul este un omagiu adus in 1925 lui Graham Bell, pionerul telefonului). Pentru sunete intense se lucrează cu valori foarte mari şi de aceea s-a adoptat o altă unitate, decibel (dB). Când dB se referă la auz, se foloseşte notaţia dB(A). Este o unitate de măsură relativă, având ca bază logaritmul raportului între intensitatea zgomotului dat şi intensitatea de referinţă, stabilită convenţional ca fiind presiunea vibraţiilor sonore de 0,0002 dyne/cm şi care a fost considerată ca limita inferioară a sunetelor audibile de către om. Ţinând seama de scara logaritmică, înseamnă că sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 dB reprezintă depăşirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intensităţii acustice a sunetului.

8

Omul percepe sunete cu o frecvenţă între 16 şi 20 000 vibraţii pe secundă şi cu o intensitate între 0 si 120 dB. Zgomotul se defineşte ca fiind o suprapunere dezordonată a sunetelor de frecvenţe şi intensităţi diferite care produc o senzaţie dezagreabilă şi agresivă. Apare ca o consecinţă a activităţii industriale a omului, a activităţii de transport în urma căreia unde mecanice, reprezentate de trepidaţii, sunete, infrasunete şi vibraţii ultrasonore au o acţiune dăunătoare asupra sănătăţii omului.Legat de durata zgomotului, s-a demonstrat că într-un mediu în care intensitatea este de 120 dB, omul poate fi activ doar 2 minuteMarea majoritate a activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote. Poluarea sonoră poate fi generată de surse naturale şi surse artificiale.· Sursele naturale de zgomot sunt erupţiile vulcanice, cutremurele, alunecările de teren, vuetul unei cascade etc.· Sursele artificiale de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot în mediul ambiant: zgomotul utilajelor industriale şi agricole, sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian.

Vibraţiile sunt mişcările alternative ale unui sistem material faţă de poziţia de echilibru.Fenomenele cu efectele lor asociate sunt importante deoarece vibraţiile pot fi dăunătoare pentru om sau pentru elementele de rezistenţă ale structurilor, dar pot avea şi un efect benefic, util (baterea unor piloţi, forări etc.).

Vibraţiile

Deoarece vibraţiile, caracterizate prin frecvenţă, amplitudine şi diagramă de oscilaţie, depind de foarte mulţi factori care privesc tipurile de excitaţie, caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor, deformarea structurilor, dependenţa deplasărilor de sarcini etc. punctele de vedere pentru clasificarea vibraţiilor sunt multiple.

După forma diagramei de oscilaţie distingem:a) Vibraţii armonice;b) Vibraţii periodice, mişcarea repetându-se identic după fiecare perioadă T;c) Vibraţii crescătoare sau descrescătoare;d) Vibraţii oarecare.

9

După numărul gradelor de libertate avem:

a) sisteme cu un grad de libertate;b) sisteme cu mai multe grade de libertate;c) sisteme cu o infinitate de grade de libertate;

După cauzele care produc mişcarea:

a) Vibraţiile libere = oscilaţii pe care le execută un sistem elastic după îndepărtarea cauzelor care au scos sistemul respectiv din poziţia de echilibru;b) Vibraţii forţate = cele care se produc sub acţiunea forţelor perturbatoare care pot fi armonice, periodice sau oarecare.

După deformaţiile care apar distingem:

a) Vibraţii axialeb) Vibraţii transversalec) Vibraţii torsionale.Vibraţiile întâlnite în tehnică sunt variabile (Vibraţii produse de utilaje ca: mori, concasoare, compresoare etc.).Pentru atenuarea efectelor vibraţiilor asupra executantului trebuie luat un ansamblu de măsuri tehnice, organizatorice şi medicale.Pentru caracterizarea unei vibraţii, se utilizează de regulă mărimile cinematice uzuale – deplasarea, viteza, acceleraţia, precum şi mărimea temporală – frecvenţa, respectiv pulsaţia sau perioada .

SonometrulSonometrul este cel mai simplu aparat portabil pentru măsurarea

zgomotului. Aparatul măsoară efectiv nivelul de presiune acustică exprimat în dB. Sonometrul este un aparat care răspunde semnalului sonor aproximativ în acelaşi mod ca urechea umană şi care permite determinări de nivel de zgomot obiective şi reproductibile.Semnalul sonor este convertit într-un semnal electric identic prin intermediul unui microfon de înaltă calitate. Cele mai bune microfoane din punct de vedere al preciziei sunt cele de tip condensator. Semnalul sonor fiind de nivel scăzut, trebuie amplificat înainte de a putea să-l citim pe ecranul instrumentului. După primul amplificator, semnalul trebuie să fie trecut prin reţeaua circuitelor de ponderare sau printr-un filtru

10

de octavă sau de o treime de octavă, care poate fi conectat din exteriorul aparatului.Octava este diferenţa care separă două frecvenţe ale sunetului, dintre care una este dublul celeilalte.

Analizatorul de frecventaAnalizorul este un aparat care permite măsurarea spectrului

zgomotului, adică a distribuţiei presiunii acustice în funcţie de frecvenţă.În principiu, analizorul de frecvenţă este constituit dintr-un amplificator de intrare, o serie de reţele corectoare, o secţiune de amplificare selectivă şi un amplificator de ieşire.Analizorul de frecvenţă tip 2107 (BRŰEL şi KJAER) este un amplificator selectiv continuu în domeniul de frecvenţă 20 Hz – 20 KHz împărţit în 6 domenii. Filtrul este constant proporţional cu lărgimea benzii care este reglabilă de la 6 la 20%. Are încorporate circuite de ponderare A, B şi C care pot fi înserate în serie cu filtrul permiţând analiza de frecvenţă a semnalelor de tărie sonoră egală.Spectrogramele se pot înregistra automat pe hârtie etalonată în frecvenţe, când analizorul este conectat cu înregistratorul rapid de nivel tip < 305.Scala instrumentului este etalonată în dB, V şi % pentru operarea coeficientului de adsorbţie la materialele fonoabsorbante.Aparatele moderne actuale au 8 viteze ale hârtiei şi 4 viteze de scriere şi permite înregistrarea automată sau semiautomată a spectrogramelor de zgomot.

Generatorul de zgomotGeneratorul este o sursă de semnale electrice care pot fi convertite în

zgomot acustic cu ajutorul unui difuzor. Asemenea generatoare, sunt utile la măsurarea transmisiei zgomotelor prin structuri în verificarea caracteristicilor microfoanelor şi în operaţiile de etalonare.Generatorul de zgomot tip 1024 BRŰEL şi KJAER utilizat mai des în România produce trei feluri de semnale: sinusoidale, zgomot alb şi bandă îngustă de frecvenţă şi zgomot alb de bandă largă de frecvenţă. Banda de frecvenţă este cuprinsă între 20 Hz şi 20 KHz.

MagnetofonulMagnetofoanele sunt utilizate pentru înregistrarea şi analiza spectrală

a diferitelor zgomote. Magnetofonul 7001 (BRŰEL şi KJAER) este un aparat de laborator bicanal. Cele două canale de măsură utilizează modulaţia în frecvenţă FM, în timp ce la al treilea canal suplimentar, folosit pentru

11

marcaj şi identificare se utilizează metoda obişnuită de înregistrare. Un adaptor cu buclă închisă permite analiza detaliată a părţilor speciale dintr-o înregistrare şi datorită celor 4 viteze diferite se obţine o multiplicare a frecvenţelor.

Datorită celor două canale de măsură identice, este posibilă înregistrarea, stocarea şi analiza a două fenomene concomitente. Pentru înregistrări de zgomot pe teren, se poate utiliza magnetofonul portabil (ex. 7003 BRŰEL şi KJAER), alimentat de la baterie.

Masuri si metode de prevenire si reducere a poluarii sonore si vibratiilor

Combaterea zgomotului este o problemă de sistem de muncă. În acest caz, prin sistem înţelegem ansamblul format de sursa de zgomot, mediu (calea de propagare) a energiei acustice şi receptorul. Sursa este acea parte a sistemului în care ia naştere energia acustică. În general, sursa trebuie considerată ca un grup de generatoare de zgomot care pot să aibă diverse caracteristici fizice, distribuite în spaţiu şi timp .Combaterea zgomotului nu este un termen sinonim cu reducerea zgomotului, după cum reglarea temperaturii nu înseamnă întotdeauna scăderea temperaturii. Este adevărat că multe probleme de combatere a zgomotului se soluţionează favorabil prin realizarea unei reduceri a unei părţi a puterii acustice sau a presiunii acustice. Există însă situaţii în care soluţia corectă constă în modificarea spectrului de frecvenţă, fără a se reduce neapărat nivelul acustic total.Măsurile de prevenire şi reducere a poluării sonore implică tratarea a trei aspecte:

· un aspect de natură socială, care constă în adoptarea celor mai eficiente măsuri în vederea înlăturării efectului de noxă socială;· un aspect tehnic care constă în realizarea unor maşini, agregate, instalaţii şi construcţii al căror nivel de zgomot să nu depăşească limitele admise;· un aspect medico-sanitar care constă în aplicarea unor măsuri menite să protejeze individul împotriva efectelor nocive ale zgomotului, în vederea unui confort fizic şi psihic corespunzător.Tehnica de combatere a zgomotului se corelează cu definirea exactă a obiectivelor urmărite, corelat cu aspectele menţionate anterior.Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi tehnici în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini,

12

regândirea unor procedee, instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi nu, în ultimul rând, un comportament civilizat al oamenilor între ei.Poluarea sonoră (fonică) poate fi redusă prin măsuri specifice genului de activitate generatoare de zgomot.1.Zgomotul produs de autovehicule se poate reduce prin:- limitarea vitezei de circulaţie (se poate reduce cu cca 4 - 5 dB);- interzicerea circulaţiei pe anumite trasee ori la anumite ore, mai ales a maşinilor grele.2.Prevenirea ori reducerea zgomotului produs de avioane, care nu au caracter general, se realizează prin:- restricţii orare, în special interdicţia de zbor în timpul nopţii;- stabilirea de itinerarii, altitudini de nivel şi de proceduri de zbor;- respectarea regulilor de urbanism, care permit evitarea construirii în apropiere a aeroporturilor.3.Prevenirea zgomotelor produse de transporturile feroviare o constituie acţiunea asupra sursei de producere prin:- stabilirea unor norme de construcţie stricte;- măsuri de izolare a construcţiilor riverane traficului feroviar.4.Prevenirea ori reducerea zgomotului datorat industriei, şantierelor, discotecilor ori restaurantelor, activităţilor casnice etc se poate face prin:- măsuri tehnice moderne, care vizează direct sursa generatoare de zgomot, în sensul reducerii zgomotului la niveluri normale, acceptabile pentru organism, prin insonorizarea surselor de zgomot cu ecrane şi carcase fonoabsorbante sau fonoizolante;- utilizarea amortizoarelor, antifoanelor, materialelor izolante antifonice moderne (polistiren expandat, polistiren elastificat, material spongios din poliuretan);- măsuri de construcţie a locuinţelor din materiale fonoizolante (BCA, poliflex etc.) cu spatele la stradă, asociat cu proiectarea şi achiziţionarea unor aparate electronice casnice silenţioase (frigidere, aspiratoare, maşini de spălat, mixere etc.);- măsuri de atenuare prin utilizarea factorilor de mediu, dintre aceştia arborii având un rol important. S-a demonstrat că în interiorul zonelor plantate cu arbori zgomotul scade cu circa 20%, iar perdelele de protecţie constituite din arbuşti au capacitatea de a reduce zgomotul pe şosele cu 10-15 dB.

Pentru reducerea zgomotelor se utilizează procedee sau tehnici specifice sursei de zgomot.

13

În industrie apar zgomote de diferite intensităţi şi frecvenţe, cu acţiune continuă sau intermitentă. Ciocanele pneumatice, de exemplu, produc zgomote de 110 dB, războaiele de ţesut 96 – 100 dB, crăiţuirea 118 dB etc. Dacă se depăşesc 90 dB în 8 ore de activitate, este absolut necesară reducerea acestui tip de poluare.Dintre procedeele utilizate pentru reducerea zgomotelor se pot menţiona:- utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse între sursa de zgomot şi personalul uman;- protecţia individuală a aparatului auditiv cu antifoane;- îmbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează fonic foarte intens;- utilizarea carcaselor la maşini şi utilaje în timpul funcţionării;- alegerea corectă a fundaţiei utilajelor, neomiţând criteriul reducerii zgomotelor;- folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice, cauciuc, fibre de sticlă, pâslă, mase plastice, plută, azbest);- schimbări în structura şi arhitectura halelor;- utilizarea de materiale fonoizolante pentru pereţii camerelor;- rotaţia personalului etc.Materialele de construcţie reduc de câteva zeci de ori zgomotele. Astfel, plăcile de lemn atenuează de 30 – 34 de ori, vata de sticlă de 42 – 88 ori, covoarele de 7 – 41 ori, uşile de 20 – 25 ori, ferestrele duble de 30 ori, zidăria de beton de 48 ori, zidăria de cărămidă de 40 ori etc.

Pietonii percep componentele înalte de zgomot, iar pasagerii autoturismelor percep componentele de frecvenţă joasă şi ultrasunete de aproximativ 10 Hz, componente ce pot avea efecte nefavorabile, inclusiv asupra şoferului. Motorul, prin oscilaţii şi vibraţii produce infrasunete de 0,5 – 10 Hz şi respectiv 11 – 17 Hz; şasiul produce zgomote de 25 – 40 Hz; deformaţiile unor piese produc zgomote cu 50 – 150 Hz.Pentru reducerea zgomotelor, la autoturisme se utilizează atenuatoare şi filtre, la evacuarea gazelor de eşapament. Acestea transformă energia acustică în energie calorică. Atenuatoarele conţin elemente:- active, din material fonoabsorbant;- reactive, în care caz gazele trec prin camere de destindere şi îngustare, conţinând ecrane (filtre);- combinate.Constructiv, atenuatoarele de zgomot pot fi: cu o cameră; cu două camere; lamelare şi celulare.La motociclete s-au făcut modificări constructive la motor, cutia de viteze, folosindu-se atenuatoare de zgomot, materiale fonoizolante etc.

14

La tramvaie se folosesc amortizoare de cauciuc, bandaje de cauciuc pe calea de rulare, amortizoare de vibraţii, inele antizgomot la roţi, motorul dispus longitudinal etc.La metrou, calea de rulare se realizează prin grinzi de beton armat, metal sau lemn de esenţă tare, curbele trebuie să fie cu rază mare, la postament şi la şină se pot folosi amortizoare, tunelul se acoperă cu material fonoizolant, în vagoane se reduc zgomotele prin măsuri constructive, prin natura materialelor de construcţie etc.

Traficul feroviar produce zgomote de 110 – 115 dB, la viteze de 110 – 120 km/h. Pentru reducerea zgomotelor trebuie atât modificări constructive, cât şi de organizare a traficului. Dintre măsurile constructive se pot enumera: izolarea acustică a vagoanelor de călători şi locomotivelor, folosirea atenuatoarelor de zgomot, a frânelor cu disc etc. În organizarea traficului, se pot utiliza centralizarea comenzilor macazelor, eliminarea joantelor, folosirea de garnituri de cauciuc între talpa şinei şi traversă, stabilirea unei zone de protecţie de 400 – 500 m de la şină, la localităţi ş.a. Se apreciază că măsurile posibile de diminuarea zgomotelor, în special la locomotivele Diesel sunt insuficiente, poluarea fonică fiind de mare intensitate.

Traficul aerian produce zgomote de la motoare, elice, mişcarea aerului. La avioanele subsonice (cu viteza sub 340 m/s) se aude zgomotul avionului crescând în intensitate la apropiere şi apoi scăzând în intensitate, la depărtare. La avioanele supersonice (cu viteză peste 340 m/s) se produce o undă de şoc, cu suprafaţă conică, deoarece sunetul se propagă cu o viteză inferioară (340 m/s). La sol, omul percepe un zgomot foarte puternic, ca un tunet, numit bang sonor. Bangul afectează clădirile, producând uneori chiar fisurarea pereţilor, spargerea geamurilor, iar pentru oameni acţionează ca efect surpriză.

Amplasarea locuinţelor va avea în vedere şi atenuarea zgomotelor. Astfel: clădirile nu se construiesc paralel cu şoseaua; interpunerea între şosea şi blocul de locuinţe a unor blocuri administrative; amplasarea şoselelor în denivelări naturale sau artificiale (văi); utilizarea unor ecrane de zgomot naturale, cum sunt arborii, arbuştii, rambleurile acoperite cu vegetaţie.

15

Zgomotul în agricultură şi silvicultură

Analiza tendinţelor din practica fermelor şi dezvoltării maşinilor sugerează că problemele

de zgomot sunt încă predominante în situaţiile din agricultură, chiar dacă în ultimii ani a

existat o creştere constantă a disponibilităţii materialelor şi echipamentelor pentru

controlul zgomotului. Probabil, ezitarea aparentă a sectorului agriculturii de a adopta

utilizarea acestor metode de reducere a zgomotului se datorează, cel puţin în parte,

costului perceput.

Introducere

Niveluri de zgomot în agricultură

Efectele zgomotului

Prevenirea şi reducerea zgomotului

Introducere“Analiza tendinţelor din practica fermelor şi dezvoltării maşinilor sugerează că problemele de zgomot sunt încă predominante în situaţiile din agricultură, chiar dacă în ultimii ani a existat o creştere constantă a disponibilităţii materialelor şi echipamentelor pentru controlul zgomotului. Probabil, ezitarea aparentă a sectorului agriculturii de a adopta utilizarea acestor metode de

reducere a zgomotului se datorează, cel puţin în parte, costului perceput.”  

Numărul de lucrători (auto-angajaţi şi angajaţi) din agricultură şi silvicultură în Uniunea Europeană, care suferă de deteriorare a auzului, este greu de estimat. 

Un studiu din 1981 efectuat în Statele Unite ale Americii estima că 10 procente din cei 3,6 milioane de lucrători de fermă din S.U.A. sunt expuşi la niveluri de zgomot medii zilnice care depăşesc 85 decibeli, existând încă o parte suplimentară necunoscută de 11,8 milioane de membri de familie ai fermierilor, de fermieri cu program redus şi lucrători angajaţi care pot fi, de asemenea, expuşi. 

Exemple de niveluri de zgomot în agricultură

Maşini agricole

Uscător de cereale în cascadă 93.4 dB(A)

Uscător de cereale cu curgere transversală 93.8 dB(A)

Uscător de recoltă verde 89.8 dB(A)

Concasor cu valţuri pentru prepararea nutreţurilor 92.3 dB(A)

Curăţitor/culegător de hamei 93.9 dB(A)

Zona de preparare a legumelor/Magazia de ambalare 91.6 dB(A)

Combină de recoltat sfecla 91.7 dB(A)

Autovehicul cu şenile 97.5 dB(A)

Suflător/uscător (purtat de om) 89.4 dB(A)

16

Ferăstrău cu lanţ 103.9 dB(A)

Aparat de jumulit curcani 99.8 dB(A)

Coteţ de curcani 94.4 dB(A)

Maşină de stropit pentru livezi 85-100 dB(A)

Utilizarea tractoarelor

Tractor cu secerătoare cu disc 91.1 dB(A)

Tractor cu presă de balotat cu densitate mare 96.8 dB(A)

Tractor cu tăietor pentru gardul viu 89.6 dB(A)

Tractor cu dispozitiv de stropit pentru livezi 97.9 dB(A)

Tractor cu tocător de paie 90.4 dB(A)

Tractor cu cabină 73-90 dBA

Tractor fără cabină 91-99 dBA

Tractor la admisie completă 105 dBA

Tractor în sarcină maximă 120 dBA

Vehicul de teren 100 dBA

Zgomotul în silvicultură

Sursele de zgomot în silvicultură sunt:

Vehicule de teren (ATVs)

Maşini de tocat butuci

Maşini de dăltuit lemn

Maşini de cojit copaci

Maşini de săpat gropi

Efectele zgomotuluiExpunerea la zgomote puternice, în special pe perioade lungi de timp, poate cauza pierderea de auz indusă de zgomot.  

Zgomotul poate cauza şi alte probleme şi poate interacţiona cu alte pericole de la locul de muncă creând un risc mai mare pentru lucrători. 

Zgomotul poate:

cauza stres şi alte boli care rezultă din acesta (de exemplu, hipertensiune, depresie)

cauza accidente, deoarece îngreunează comunicarea şi maschează semnalele sonore de

avertizare

interacţiona cu substanţele chimice, distrugând urechea şi cauzând surzenie.

17

Pierderea de auz indusă de zgomot nu poate fi vindecată, dar poate fi prevenită. Angajatorii au îndatoriri legale de a preveni sau reduce expunerea lucrătorilor la zgomot.

Prevenirea şi reducerea zgomotului în agricultură şi silviculturăUn studiu comandat de Direcţia de Sănătate şi Securitate (UK) a arătat că este posibilă reducerea expunerii zilnice la zgomot cu 3 până la 16 dB(A), dacă se iau măsuri de reducere a zgomotului la sursă. Totuşi, în anumite situaţii poate fi necesară protecţia individuală a auzului.  

Pentru a reduce expunerea lucrătorilor la zgomot, acesta trebuie să fie controlat în mod activ.

Aceasta se poate face într-un proces în patru etape.

1. Evaluare: o persoană competentă trebuie să evalueze riscul de zgomot.

2. Eliminare: se elimină sursele de zgomot de la locul respectiv.

3. Măsuri: se aplică măsuri de prevenire a expunerii, ultima soluţie fiind protecţia individuală

a auzului.

4. Verificare: verificaţi dacă există modificări ale muncii şi ajustaţi corespunzător evaluarea şi

măsurile de control.

EvaluareExpunerea la zgomot a lucrătorilor trebuie să fie evaluată, acordându se o atenţie deosebită următoarelor:

lucrătorii şi expunerea lor, incluzând:

nivelul, tipul şi durata expunerii, cuprinzând expunerea la zgomot cu caracter de

impuls sau zgomot de impact şi faptul că lucrătorul aparţine unui grup expus la un anumit

risc;

dacă este posibil, efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, care rezultă din

interacţiunile dintre zgomot şi vibraţii şi zgomot şi substanţe ototoxice legate de muncă

(substanţe care vă pot ataca urechile);

riscul pentru „sănătatea şi securitatea” lucrătorilor deoarece nu pot auzi semnalele de

avertizare sau alarmele;

prelungirea expunerii la zgomot dincolo de orele de lucru normale, sub responsabilitatea

angajatorului;

cunoştinţele şi informaţiile tehnice, incluzând:

informaţii privind emisia de zgomot, furnizate de producătorii echipamentelor de

muncă;

existenţa unor echipamente alternative proiectate astfel încât să se reducă emisia

de zgomot;

informaţii relevante provenite din controalele medicale;

18

disponibilitatea unor antifoane adecvate.

Eliminarea zgomotuluiAcolo unde este posibil, trebuie eliminată producerea zgomotului. Acest lucru se poate realiza prin modificarea construcţiei sau a metodei de lucru. Dacă eliminarea nu este posibilă, atunci trebuie să se treacă la măsuri de reducere.

ReducerePentru protecţia lucrătorilor împotriva zgomotului prin utilizarea unor măsuri tehnice şi organizatorice, există trei etape:

1. reducerea zgomotului la sursă;

2. măsuri colective, inclusiv organizarea muncii;

3. protecţia individuală a auzului.

Reducerea zgomotului la sursă

utilizarea unei maşini cu emisii de zgomot mai scăzute;

evitarea zgomotului puternic cu caracter de impact;

atenuarea pentru a reduce zgomotul sau izolarea părţilor vibrante;

montarea unor atenuatoare;

efectuarea întreţinerii preventive: deoarece părţile componente se uzează, nivelurile de

zgomot se modifică.

Măsuri colective de reducereÎn afară de etapele de mai sus se pot lua măsuri de reducere a expunerii la zgomot a tuturor celor care pot fi expuşi. Măsurile colective cuprind:

izolarea proceselor zgomotoase şi restricţionarea accesului la zonele zgomotoase;

întreruperea căilor zgomotului aerian prin utilizarea carcaselor şi ecranelor;

utilizarea materialelor absorbante pentru reducerea zgomotului reflectat (trebuie avut grijă

atunci când maşinile sunt utilizate în clădiri (de exemplu, măcinarea şi amestecarea plantelor în

hambare), deoarece clădirile pot intensifica zgomotul);

organizarea muncii astfel încât timpul petrecut în zonele zgomotoase să fie limitat (de

exemplu, sistemele de alimentare mecanice sau automate pot reduce necesitatea intrării în

clădiri, atunci când nivelurile de zgomot sunt maxime.);

planificarea efectuării activităţilor zgomotoase atunci când sunt expuşi cât mai puţini

lucrători;

aplicarea practică a unor programe de lucru care reduc expunerea la zgomot.

19

Protectori individuali ai auzuluiProtectorii individuali ai auzului trebuie să fie utilizaţi numai ca ultimă soluţie. Dacă sunt utilizaţi:

protectorii individuali ai auzului trebuie purtaţi şi utilizarea lor este obligatorie;

trebuie să fie adecvaţi activităţii, tipului şi nivelului de zgomot şi să fie compatibili cu alte

echipamente de protecţie;

lucrătorii trebuie să îşi poată alege protectorii individuali potriviţi, astfel încât să-i găsească

pe cei mai confortabili;

trebuie să se facă instruire privind modul de utilizare, stocare şi întreţinere a protectorilor

individuali ai auzului.

VerificareEvaluarea riscului trebuie să fie făcută des, iar măsurile de reducere trebuie să se ajusteze corespunzător.

InstruireInstruirea este o parte importantă a reducerii zgomotului. Persoanele care trebuie să fie instruite sunt:

cei care efectuează evaluarea zgomotului;

managerii, astfel încât să-şi poate respecta îndatoririle privind controlul zgomotului şi

ţinerea înregistrărilor;

lucrătorii, care trebuie să ştie cum şi de ce se utilizează echipamentele de muncă şi

măsurile de reducere pentru reducerea la minimum a expunerii la zgomot.

Instruirea trebuie să fie cât mai specifică posibil. Ei trebuie să ştie cum să reducă la minimum expunerea la zgomot. Trebuie acordată o atenţie deosebită noilor angajaţi.

Supravegherea şi controlul sănătăţiiLucrătorii au dreptul la o supraveghere adecvată a sănătăţii 2. Acolo unde are loc supravegherea sănătăţii, cum ar fi testarea audiometrică preventivă, este necesar să se ţină înregistrări privind sănătatea individuală şi lucrătorul trebuie să fie informat cu privire la acestea. Cunoştinţele obţinute din procedura de supraveghere trebuie să fie utilizate pentru a reface evaluarea riscului şi măsurile de reducere.

Consultarea lucrătorilorAdesea, lucrătorii cunosc probleme particulare de zgomot şi soluţiile posibile. Angajaţii şi reprezentanţii lor trebuie să fie consultaţi în procedura de evaluare şi în discuţiile referitoare la modul de aplicare în practică a măsurilor de reducere.

Lucrătorii şi reprezentanţii lor se consultă:

când se evaluează riscurile;

în ceea ce priveşte alegerea EIP;

asupra rezultatelor controlului, inclusiv controlul sănătăţii.

20

21