Combat Ere A Drogurilor Pe Legea 143 Din 2000

5/10/2018 Combat Ere A Drogurilor Pe Legea 143 Din 2000 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/combat-ere-a-drogurilor-pe-legea-143-din-2000 1/75

CUPRINS

Capitolul 1.........................................................................................................

Capitolul 1.........................................................................................................

Despre evoluţia drogurilor, a traficului şi consumului ilicit..........................

Secţiunea I......................................................................................................

1. Noţiunea de drog şi alte noţiuni necesare..................................................

Secţiunea 2.....................................................................................................

Categorii de droguri. Prezentarea principalelor droguri..............................

2. Categorii de droguri. Prezentarea principalelor droguri..........................

Capitolul 2.........................................................................................................

Capitolul 2.........................................................................................................

Aspecte comune ale infracţiunilor cuprinse în legea 143/2000......................

Subcapitolul 1................................................................................................

Infracţiunea prevăzută de art. 2 .....................................................................

Infracţiunea prevăzută de art. 2...............................................................


Conţinut legal .................................................................................................

Condiţii preexistente ......................................................................................

Conţinut constitutiv ...................................................................................

Forme. Modalităţi .......................................................................................... 3

Infracţiunea prevăzută de art. 3 .....................................................................



Conţinut legal .................................................................................................

Condiţii preexistente ......................................................................................



Conţinutul constitutiv .....................................................................................

Forme. Modalităţi .......................................................................................... 3








Infracţiunea prevăzută de art. 7...............................................................Infracţiunea prevăzută de art. 8...............................................................




Infracţiunea prevăzută de art. 11.............................................................

Infracţiunea prevăzută de art. 11.............................................................

Capitolul III...............................................................................................

Capitolul III......................................................................................................

Secţiunea 1 .....................................................................................................

Secţiunea 1.....................................................................................................

Instituţia investigatorului acoperit.................................................................

Secţiunea 2.....................................................................................................

Regimul sancţionator.....................................................................................

Secţiunea 3.....................................................................................................

Aspecte procesuale.........................................................................................

Sectiunea 4.....................................................................................................



Aspecte criminologice....................................................................................

Sectiunea 5.....................................................................................................

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................

Introducere

Lupta contra morţii albe este astăzi, mai mult ca niciodată, o exige

fundamentală a societăţii noastre. Drogurile reprezintă sursa durerii, a mizeriei şizolării sociale pentru numeroase persoane şi în special pentru tineri. Dacă exercitar

unei acţiuni represive este indispensabilă, cu atât mai necesare sunt eforturile d

deveni pe deplin cinştienţi de dezastrul pe care îl produce acest teribil flagel. Astă

mai mult decât oricând, trbuie să înţelegem că “Reprimarea nu ajunge; ceea ce trebu

este un efort sporit pentru a combate cererea”1.

Între activităţile omului, la nivel planetar producerea şi comercializarea ilicitădroguri ocupă conform statisticilor ONU, locul al II-lea cu o cifră anuală de peste 5

miliarde de dolari, din care, pentru traficanţi rezultă un profit net de 50 miliard

Implicaţiile sunt dramatice şi se extind asupra existenţei a sute de milioane de oame

ameninţând la modul cel mai serios, stabilitatea economică, socială, politică a lum

contemporane.

Drogul a devenit în ultimele decenii principala formă de manifestare a crim

organizate şi în consecinţă, inamicul numărul 1 al statelor.

Lucrarea de faţă subliniază pericolul social deosebit precum şi consecinţ

nefaste ale acestor practici incriminate de lege. Reamintind că este mai uşor să pre

decât să combaţi, trebuie întâi să cunoaştem, pentru a putea preveni.1 Raymond Kendal- Secretar General INTERPOL



Capitolul 1

Scurt istoric privind drogurile, evoluţia traficului şi consumului precum şi a

încercărilor de stopare a flagelului

Secţiunea IDespre evoluţia drogurilor, a traficului şi consumului ilicit

Existenţa omului ca fiinţă raţională a coincis, oarecum nefiresc cu consumul

substanţe care-i afectează tocmai raţiunea. Încă de la început, s-au cunos

proprietăţile, efectele drogurilor şi ale altor substanţe toxice extrase din diferite pla

şi minerale. Cunoaşterea s-a dovedit o armă cu două tăişuri, care a permis evolu

omenirii dar care în acelaşi timp face din ce în ce mai posibilă distrugerea ei.

Cunoaşterea este un bun al tuturor, iar informaţiile atât cele folositoare cât

cele distructive s-au transmis în mod deliberat din generaţie în generaţie.

Conştientizarea că transmiterea datelor cunoscute este vitală a stat la ba

credinţelor mitico-religioase, a începuturilor tehnicii şi a ştiinţei.

Utilizate iniţial în practicile mistice, aceste substanţe au asigurat supremaţia

cadrul unor comunităţi a celor care ştiau să le extragă şi să le utilizeze.Cercetări arheologice şi studii întreprinse au demonstrat că produsele folosite

vraci, vrăjitori şi şamani erau obţinute din plante sau de la diverse animale, fii

utilizate în funcţie de scopul urmărit.



Astfel, din frunzele de laur se putea obţine o pudră ce se amesteca în vin sau

administra pe rană; în funcţie de dozaj, efectul era de somn profund, euforie sau deli

Fierturi din rădăcini de mandgrova pot provoca apatie, somnolenţă, halucinaţi

O plantă foarte folosită de-a lungul vremii a fost mătrăguna. Au existat perioaîn istorie, în care folosirea ei pentru crime fusese ridicată la rangul de politică de st

ca în cazul familiei Borgia. Extractul de mătrăgună, în doze mici diminuea

circulaţia sanguină, iar în doze mari accelerează pulsul, provoacă delir, spasm s

moartea2.

În zone ca Asia de Nord şi Africa, există şi astăzi locuri unde şamanii reprezi

o prezenţă încă foarte activă.Odată cu descoperirile geografice, folosirea drogurilor sau a otrăvuri

preparate din plante s-a generalizat. Astfel, prezenţa portughezilor în China

generalizat în timpul dinastiei Ming consumul de opiu.

În Europa, drogurile au fost folosite ca medicament, afrodisiac, dar şi

modalitate de înlăturare a adversarilor.

“Triunghiul de Aur” al drogurilor îl reprezintă zona muntoasă de la nord

frontierei dintre Thailanda, Birmania şi Laos. Datorită zonei semisălbatice şi foa

greu accesibile precum şi a populaţiei seminomade, zona a fost acaparată de trafican

de droguri.

Pe fondul sărăciei populaţiei şi a lipsei de implicare a autorităţilor, în zonă

cultivă cantităţi impresionante de mac opiaceu, veniturile rezultate fiind împărţite

mod total inechitabil între locuitori şi traficanţi.

O a doua zonă strategică o reprezintă “Semiluna de Aur”, zonă ce acoperPakistanul, Iranul şi Afganistanul. Este locul de unde provine “ heroina persană”.

aici, ca şi în foarte multe locuri de pe glob, se cultivă macul opiaceu şi cannabis

pentru că sunt întrunite toate condiţiile favorabile. Cultivarea acestor plante e

2 G.V. Bratescu – “ Vrajitoria de-a lungul timpului “ – ed. Politica , Bucuresti 1985.( pag. 10)



încurajată în special de sărăcia populaţiei care subzistă din punct de vedere econom

de pe urma acestor plantaţii dar şi de instabilitatea politică din zonă, de corup

factorilor de răspundere implicaţi în combaterea traficului din zonă, precum şi de lip

unei legislaţii severe în acest domeniu.Pe teritoriul ţării noastre, substanţele halucinogene s-au folosit încă

antichitate, după cum reiese din scrierile lui Herodot. Folosirea lor a avut însă un sc

preponderent medical. Este de neconceput ca trepanaţiile craniene efectuate de ge

daci să se fi făcut fără folosirea în prealabil a unor substanţe care să inducă o stare

somn letargic.

Totuşi folosirea drogurilor nu s-a rezumat la domeniul medical, fiind cunoscfaptul că vrăjitoria – domeniu ce necesita impetuos prezenţa acestor substanţe –

constituit o practică foarte răspândită de-a lungul istoriei noastre.3

Drogurile folosite de plăcere, au creat dependenţă în câteva cazuri celebre, cu

ar fi cel al lui Constantin Racoviţă, Domn al Moldovei şi Ţării Româneşti,sau ce

Mariei Calimachi, soţia domnului Moldovei – Scarlat Vodă Calimachi.

În pofida întrebuinţării drogurilor la noi în ţară, nu se poate afirma că spaţ

carpato-danubiano-pontic este un spaţiu cu tradiţie în consumul acestor substanţe.

Schimbări majore au intervenit după căderea regimului comunist, c

exercitase un control drastic în acest domeniu. După 1989, România a devenit iniţia

ţară de tranzit a drogurilor către Europa Centrală şi de Vest.

Războiul din fosta Iugoslavie a avut, pentru noi, consecinţa nefastă a devie

“rutei balcanice” prin ţara noastră, rută prin care intră aproximativ 80% din drogur

ce alimentează piaţa europeană.

3 V.Bercheşan –Drogurile şi traficanţii de droguri , Ed. Paralela 45, Piteşti 1998



Datorită lipsei de înţelegere a gravităţii fenomenului, a unei legislaţii depăşite

materie şi pe fondul unui inacceptabil dezinteres manifestat de autorităţile român

România a devenit foarte rapid o piaţă de consum.

Ieşirea din pasivitate s-a făcut cu adoptarea legii 143/2000 privind combatetraficului şi consumului ilicit de droguri. Această lege a creat un cadru juridic atât

necesar pentru lupta împotriva drogurilor, permiţând o eficientizare a activit

Brigăzii de Crimă Organizată şi Antidrog din cadrul I.G.P., structură ce a avut încă

la înfiinţare rezultate excelente.

Secţiunea 2

1. Noţiunea de drog şi alte noţiuni necesare

Drogul, în sens larg semnifică o substanţă cu proprietăţi curative,

medicament.

În vorbirea curentă se desemnează “droguri” produse şi substanţe stupefian

sau toxice, definite ca atare şi prohibite în legislaţiile naţionale şi internaţionale.

În sens strict farmaceutic, drogul este materia primă de origine vegeta

animală sau minerală ce serveşte la prepararea anumitor medicamente4. Tot în se

farmaceutic sunt definite ca substanţe care inhibă centrii nervoşi producând o stare

inerţie fizică şi psihică.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii include în categoria drogurilor orice substan

care, absorbită în organism generează schimbări în starea emoţională, comportamentul şi funcţionarea acestuia.

4 Dicţionar Explicativ Român



Se observă că, din definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii

încadrează în această categorie şi substanţe precum tutunul, cafeaua şi chiar ciocola

acestea neputând fi însă, considerate droguri.

În sensul dat de Convenţiile Internaţionale prin drog se înţelege o substanţă dcele supuse controlului prin Convenţia Unică asupra Stupefiantelor din 1961, precu

şi una din substanţele al căror control este prevăzut de Convenţia din 1971.

Legea 143/2000 defineşte drogurile ca substanţe ori produse naturale, sintet

sau semisintetice, care, consumate într-un mod inutil şi în afara prescripţiilor medic

în exces, conduc fără îndoială la o dependenţă sigură a consumatorului faţă de ele.

Aceste substanţe sunt supuse atât controlului naţional cât şi celui internaţionaPrin acţiunea de drogare se înţelege5 administrarea exagerată de medicame

unui bolnav. Drogarea duce la obişnuinţă, la necesitatea măririi continue a dozei, f

cu repercusiuni negative asupra organismului.

Verbul “a droga”6, verb concomitent reflexiv şi tranzitiv înseamnă a adminis

sau a lua medicamente în cantităţi excesive.

Pentru definirea cât mai exactă a termenului de drog, este necesară prezentar

noţiunilor de toxicomanie, obişnuinţă, dependenţă psihică şi dependenţă fizi

precum şi a noţiunii de toleranţă.

Prin toxicomanie, se înţelege, conform definiţiei date de Organizaţia Mondi

a Sănătăţii, acea stare de intoxicare cronică sau periodică, născută din consumar

repetată a unui drog naturalsau de sinteză.

Caracteristică toxicomaniei este dorinţa nestăvilită şi nevoia continuă de a

drogul, procurarea acestuia prin orice mijloace precum şi tendinţa de a mări dozeEfectele sunt extrem de dăunătoare asupra individului şi asupra societăţii.

5 Dicţionar Explicativ al Limbii Române6 Ibidem



Definiţia este oarecum incompletă, pentru ca nu include consumul de câne

indiană şi frunze de coca care nu ceează dependenţă fizică şi nici toleranţă.

“Dependenţa psihică”7 este starea în care un drog produce un sentiment

satisfacţie şi o înclinaţie psihică ce va cere o administrare periodică sau continuădrogului pentru obţinerea plăcerii.

“Dependenţa fizică” este starea adoptivă caracterizată prin apariţia un

tulburări fizice intense atunci când administrarea drogului este întreruptă sau câ

acţiunea acestuia este controlată printr-un antagonism specific. Aceste tulburări, ad

simptomele de sevraj ori abstinenţă se compun din simptome de natură fizică s

psihică caracteristice fiecărui drog.“Toleranţa” se defineşte ca fiind proprietatea posedată de organismul uman d

suporta, fără manifestări de reacţie, administrarea dozelor obişnuite active ale un

substanţe determinate. În materia drogurilor, această toleranţă poate conduce la

mărire a dozelor în scopul regăsirii efectului căutat.

Faţă de dependenţa fizică, ce pentru renunţarea la consum presupune efort

deosebite în timpul sevrajului, dar care dispare după câteva zile de la încetar

administrării drogului, dependenţa psihică presupune un efort de voinţă, pe o perioa

lungă de timp, de regulă de ordinul lunilor sau chiar mai mult.

2. Categorii de droguri. Prezentarea principalelor droguri .

Drogurile pot fi clasificate, în funcţie de acţiunea lor în depresoahalucinogene, analgezice, hipnotice şi stimulente.

Depresoarele micşorează activitatea sistemului nervos central, încetin

funcţiile vitale şi reflexele; au proprietatea de a calma şi a relaxa. În doze foarte bi

7 Jenică Drăgan-Incriminarea Traficului Ilicit de Droguri -1997



determinate sunt utilizate în medicină ca sedative şi somnifere. Barbituricele

compuşii asemănători acestora, ca şi tranchilizantele minore sunt depresoare

sistemului nervos central.

Halucinogenele – acţionează asupra sistemului nervos central şi duc la apariiluziilor senzoriale sau a halucinaţiilor. Cunoscute şi sub numele de “drog

psihedelice”, în rândul halucinogenelor se înscriu dimetilamina acidului dextroliser

(LSD), fencyclidina , psilocybina şi unele amfetamine cum ar fi Ecstasy şi Adom.

Analgezicele ridică pragul perceperii durerii şi influenţează reacţia la dure

diminuând sau înlăturând tulburările psihice care o însoţesc: anxietate, indispoziţ

tensiune psihică.Hipnoticele sunt substanţe depresoare ale sistemului nervos central care ind

somnul. Barbituricele, metaqalona şi clorhidratul sunt câteva exemple. Numeroa

droguri pot fi concomitent sedative şi hipnotice.

Stimulentele excită sistemul nervos central şi intensifică activitatea creierulu

a unor centrii nervoşi din măduva spinării. Anumite stimulente, au pe p

internaţional o utilizare terapeutică legală, cum ar fi anorexigenele şi un

medicamente pentru tratarea depresiilor psihice8.

O altă clasificare răspândită este cea care împarte drogurile în9:

A) Droguri naturale:

- opium extras din Papaver somniferum,

- morfina, codeina, tebaina;

B) Droguri semisintetice:

- heroina (diamorfina),- hidromorfonul,

- oxicodona = Eucodal,

8 Convenţia Unică asupra Stupefiantelor din 19619 J . Drăgan –op.cit.



- etorfina;

C) Droguri sintetice:

- metadona = Sintalgon,

- meperidină, petidină, demerol,- dextropropoxifena = Darvon,

- pentazocină = Fortral.

O prezentare completă a drogurilor se va face în ultima secţiune a aces

capitol, prin ataşarea anexelor legii 143/2000.

Gama acestor substanţe fiind deosebit de largă, descrierea acestora se va o

asupra câtorva, care sunt mai des întâlnite în practica judiciară, şi anume: CanabOpiu, Morfină, Heroină, Codeină, Cocaină, LSD 25, STP.

Capitolul 2

Infracţiunile în special

Subcapitolul 1

Aspecte comune ale infracţiunilor cuprinse în legea 143/2000

Infracţiunile de trafic şi consul ilicit de droguri fac parte din grupa infracţiunicontra sănătăţii publice, având ca obiect juridic generic relaţiile sociale referitoare

ocrotirea acesteia.



Sănătatea publică reprezintă una din valorile sociale de o deosebită importan

În literatura de specialitate10 s-a arătat ca sănătatea publică înseamnă pe de o par

totalitatea condiţiilor şi măsurilor menite să asigure cât mai deplin sănătatea unui gr

social organizat, iar pe de altă parte starea pe care acel grup o are sub aspecsănătăţii sale.

În capitolul II al legii 143/2000 sunt incriminate mai multe fapte ilicite care

săvârşesc în legătură cu traficul, precum şi alte operaţiuni ilicite cu substanţe afla

sub control naţional.

Obiectul infracţiunilor prevăzute în această lege îl constituie ansamb

relaţiilor sociale a căror normală formare şi dezvoltare sunt condiţionate respectarea unor norme de convieţuire socială referitoare la sănătatea publică.

Obiectul juridic special diferă în funcţie de specificul fiecărei infracţiuni.

situaţia prevăzută în agravanta din art. 12 alin. (3), obiectul juridic special e

complex, în conţinutul său intrând, pe lângă relaţiile sociale referitoare la sănăta

publică şi relaţiile sociale referitoare la viaţa persoanei.

Obiectul material este format din substanţe aflate sub control naţional. Artico

1 din lege, prevede că acestea se împart în droguri de mare risc, droguri de ri

precursori, inhalanţi chimici.

În privinţa subiectului activ, acesta poate fi orice persoană, care îndepline

condiţiile legale de tragere la răspundere penală11.

În teoria generală a dreptului s-a arătat că răspunderea juridică nu poate

concepută decât ca un tip special de raport juridic şi anume un raport juridic

constrângere, al cărui conţinut îl formează pe de o parte dreptul de a trage răspundere pe acela care a încălcat o normă de drept şi de a aplica sancţiun

prevăzută de norma juridică încălcată, iar pe de altă parte obligaţia corelativ

10 Constantin Bulai, Avram Filipas, Constantin Mitrache, Drept Penal raman, Ed. Edit Press, Bucuresti, 1997, p.10 11 V. Dongoroz .Drept Penal – Tirajul Bucureşti 1939



persoanei vinovate de încălcarea perceptului normei de a răspunde în faţa statu

pentru conduita sa şi de a se supune sancţiunii aplicate pe baza normei încălcate, ca

o prevede. În cadrul acestui raport se stabileşte existenţa faptului juridic generator

răspundere, vinovăţia12 persoanei în săvârşirea acestui fapt, se stabileşte sancţiuncorespunzătoare şi se impune executarea acesteia, în vederea restabilirii ordinii

drept încălcate.

Astfel, răspunderea penală este însuşi raportul juridic penal de constrânge

născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat, pe de o parte, şi infractor, pe de a

parte, raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului ca reprezentant

societăţii, de a trage la răspundere pe infractor, de a-I aplica sancţiunea prevăzu pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute, precum şi obliga

infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate

vederea restabilirii ordinii de drept şi a restaurării autorităţii legii. Răspunderea pen

este consecinţa infracţiunii care constituie premisa şi temeiul ei iar la rândul s

răspunderea astfel determinată constituie premisa şi temeiul aplicării sancţiuni

penale.

Ca formă a răspunderii juridice, răspunderea penală presupune, pe de o par

preexistenţa unei norme incriminatoare care interzice, sub sancţiune penală o anum

acţiune sau inacţiune, iar pe de altă parte presupune săvârşirea, de către o persoan

căreia îi incumbă obligaţia de conformare, a faptei interzise în condiţiile în ca

această faptă constituie infracţiune.

Este necesar ca fapta interzisă de legea penală să satisfacă toate cerinţele leg

pentru a constitui infracţiune, fiindcă, numai infracţiunea poate genera raportul juri penal de constrângere sau de răspundere penală. Infracţiunea constituie în acelaşi tim

şi temeiul suficient al răspunderii penale. Constatarea că fapta îndeplineşte to

condiţiile obiective şi subiective cerute de norma incriminatoare pentru existe

12 O. Loghin ,A . Filipaş –Drept penal –partea specială, ed. Didactică şi pedagogică Bucureşti 1983



infracţiunii este necesară şi suficientă pentru fundamentarea juridică a răspunde

penale.

Subiectul pasiv al infracţiunilor cuprinse în legea 143/2000 este în princip

statul, dar în cadrul răspunderii penale, statul, reprezentat prin organele sspecializate, este întotdeauna subiect activ al răspunderii penale. Subiectul pa

adiacent al infracţiunii, nu are în genere un astfel de drept şi deci nu poate fi subie

activ al răspunderii penale.

Subiectul activ al infracţiunilor de trafic şi consum ilicit de droguri, persoa

vinovată de săvârşirea sau participarea, în calitate de autor, complice, la săvârşir

unei infracţiuni, fapt consumat sau a tentativei pedepsibile, va fi întotdeauna subiec pasiv în cadrul raportului juridic de răspundere penală.

Deşi, în principiu, subiect activ la infracţiunilor cuprinse în legea 143/20

poate fi orice persoană, în cazul unor anumite infracţiuni, este nevoie de o calit

specială. Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic fără ca acea

să fie necesară din punct de vedere medical, aşa cum se prevede în art. 6 alin. (

presupune, în mod obligatoriu, pentru subiectul activ, calitatea de medic. E

necesară calitatea de farmacist, pentru subiectul activ al infracţiunii cuprinse în art

alin.(2), cae incriminează eliberarea cu intenţie de droguri de mare risc în baza un

reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medic

falsificate.

În agravanta prevăzută de lege la art. 14 se cere pentru autorul infracţiuni

cuprinse în capitolul II din lege calitatea de persoană ce îndeplineşte o funcţie

implică exerciţiul autorităţii publice, fapta fiind comisă în exercitarea acestei funcori de un cadru medical sau o persoană care are, potrivit legii, atribuţii în lup

împotriva drogurilor.

În aceste situaţii coautorii trebuie să aibă calitatea cerută de lege pentru aut

respectiv medic, farmacist, persoană cu atribuţii în lupta împotriva drogurilor sau



îndeplineşte o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. Dacă nu au acea

calitate, chiar dacă au efectuat acte de executare nemijlocită, activitatea desfăşurată

ei va constitui complicitate la infracţiune.

Pentru existenţa coautoratului este necesar, pe lângă existenţa calităţii cerutălegea penală ce incriminează infracţiunea, ca fapta să fi fost săvârşită 4 în m

nemijlocit de două sau mai multe persoane care au calitatea de autori. Coautora

poate exista atât în cadrul unei participaţii complexe la care doi sau mai mu

participanţi au calitatea de autori, alţii având calitatea de instigatori sau complici,

şi în cadrul unei participaţii simple la care toţi participanţii au calitatea de autori.

În cadrul coautoratului cel puţin doi participanţi trebuie să fi săvârşit în mnemijlocit fapta prevăzută în legea 143/2000 şi deci să fi efectuat acte de executare

acesteia.

Prin acte de executare sau de săvârşire nemijlocită a faptei se înţelege orice

de conduită exterioară prin care se înfăptuieşte direct acţiunea sau inacţiun

incriminată. Se consideră ca fiind acte de executare şi implicit de coautorat, şi ac

acte prin care se contribuie chiar indirect la efectuarea faptei incriminate.

Fiind o formă de participaţiei perfectă, se caracterizează din punct de vede

subiectiv prin existenţa la toţi participanţii a aceleiaşi forme de vinovăţie.

Inexistenţa calităţii cerută de legea 143/2000 privind subiectul activ al un

anumite infracţiuni, face ca, deşi au efectuat acte de executare nemijlocită, persoan

ce nu au calitatea de medic, farmacist, persoană cu atribuţii în lupta împotri

drogurilor, participaţia penală să ia forma complicităţii.

Complicitatea – constă în fapta persoanei care, cu intenţie, înlesneşte sau ajuîn orice mod autorul infracţiunii. Constituie complicitate chiar şi promisiunea de

favoriza pe infractor, chiar dacă, după consumarea infracţiunii, promisiunea nu e

îndeplinită.



Caracteristic pentru complicitate, în raport cu celelalte forme de participaţ

este caracterul său de contribuţie indirectă la săvârşirea infracţiunii. Complicele

determină şi nici nu realizează în mod nemijlocit fapta, ci îi înlesneşte acea

realizare, făcând, prin sprijinul pe care îl dă, ca autorul să săvârşească mai uşor, mrepede şi mai sigur fapta incriminată. Fiind o contribuţie la săvârşirea fap

complicitatea se inserează în antecedenta cauzală a acesteia, alături de celela

contribuţii, atrăgând calitatea de participant a complicelui.

Pentru existenţa complicităţii trebuie să se fi săvârşit în mod nemijlocit, de că

o altă persoană, o faptă prevăzută de legea penală, să se fi efectuat de către compli

acte de înlesnire sau ajutor la săvârşirea acelei fapte iar contribuţia complicelui să efectivă, adică să fie folosit în fapt la săvârşirea de către autor a acţiunii sau inacţiun

Complicitatea poate fi materială, constând în efectuarea unor diferite acte

sprijin material, precum poate fi şi complicitate morală, constând în efectuarea de a

de sprijinire a săvârşirii infracţiunii pe latura ei psihică. După momentul în care e

dată, complicitatea poate fi anterioară săvârşirii faptei, dar poate fi şi concomitentă,

după modul direct sau indirect în care este dată poate fi mijlocită, dacă sprijinul e

dat direct autorului, sau poate fi nemijlocită.

În oricare din formele sale, complicitatea la săvârşirea infracţiunilor, face

crească gradul de pericol social al faptei.

Infracţiunile prevăzute în legea 143/2000 se săvârşesc de regulă, în form

pluralităţii constituite de infractori. Aceasta presupune, pe de o parte o anumită dur

de timp pentru desfăşurarea activităţii infracţionale, iar pe de altă parte, existenţa u

structuri determinate a organizaţiei, cu o ierarhie bine stabilită şi cu sarcini concre pentru fiecare participant, cu un plan de acţiune elaborat, în scopul comiterii fapte

prevăzute în legea privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.



Subiectul pasiv este în principal statul, ca garant şi ocrotitor al sănătăţii publi

iar ca subiect pasiv secundar va fi persoana care suferă consecinţele traficului precu

şi ale altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional.

Subiectul pasiv secundar poate fi orice persoană. Există situaţii prevăzutelegea 143/2000 în art. 2-9 şi 11, coroborat cu art. 8 şi art. 14 lit. C, în care subiec

pasiv este calificat, cum este cazul minorului, al bolnavului psihic sau al persoan

aflată în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală.

În privinţa condiţiilor de timp nu există cerinţe speciale. Cerinţe speciale de l

pot apărea în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 2-9 şi 11, atunci când operea

agravanta prevăzută la art. 14 lit. c. În aceste cazuri, faptele trebuie săvârşite întrinstituţie medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centru de asistenţă socia

de reeducare, sau instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii şi tine

desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale, ori în apropierea acestor locuri.

Conţinut constitutiv.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunilor de trafic ori de a

operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional constă într-o acţiune care

poate desfăşura sub forma cultivării, preparării, producerii, fabricării, experimentă

extragerii, transformării, importului, exportului, vânzării …etc.

Cerinţa esenţială pentru existenţa elementului material este ca aceste activit

să se desfăşoare “fără drept”, adică de persoane care nu au dreptul să le efectuez

Această cerinţă nu este satisfăcută în cazul persoanelor fizice sau al persoane

juridice ce sunt autorizate să întreprindă acţiuni cum ar fi cultivarea unor plantescopul de a obţine droguri de mare risc. Activitatea acestor persoane este autorizată

instituţii competente ale statului ca Ministerul Sănătăţii şi Ministerul de Interne.



Consumul, cultivarea, producerea sau fabricarea de droguri – eleme

prevăzute în art. 5,9,11 – trebuie să fie ilicită. În art. 7 se prevede că administrarea

droguri trebuie făcută “în afara condiţiilor legale”.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănăta publică, adică în existenţa unei stări obiective de a se vătăma sănătatea uneia sau m

multor persoane care achiziţionează ilicit substanţe aflate sub control naţional, pen

a le consuma.

În secundar faptele prevăzute în art. 2-7, 9, 11 pot avea ca urmare moart

victimei. Legătura de cauzalitate între acţiunea întreprinsă şi urmarea imediată trebu

să existe la toate infracţiunile prevăzute în legea 143/2000 art. 2-7, 9, 11.Pentru aceste infracţiuni, legea nu prevede obligativitatea producerii un

rezultat anume pentru consumarea infracţiunii, starea de pericol creată fiind suficien

În cazul realizării conţinutului constitutiv prevăzut în art. 12 alin. (3) ca

presupune moartea victimei, legătura de cauzalitate între acţiunea întreprinsă

urmarea imediată trebuie dovedită.

Raportul de cauzalitate presupune cu necesitate doi termeni5 între care el

stabileşte şi anume, fenomenul cauză, ca factor generator şi fenomenul efect,

rezultat generat. Cauza este fenomenul care, în anumite condiţii, precede şi determi

alt fenomen numit efect.

În dreptul penal, când se pune problema raportului de cauzalitate, cei d

termeni ai acestuia, fenomenul cauză şi fenomenul efect, trebuie consideraţi în lumi

caracteristicilor proprii fenomenelor ce formează obiectul studiului dreptului penal.

ceea ce priveşte fenomenul efect, vor fi socotite ca atare numai acele rezultvătămătoare care privesc valori sociale ocrotite penal. Cât priveşte fenomenul cau

vor fi socotite ca atare numai acele acte de conduită care sunt interzise.

La întrebarea dacă, atunci când se analizează problema existenţei raportului

cauzalitate, diferitele acte de conduită ce ar putea fi considerate fenomene cau



trebuie privite numai sub aspectul laturii obiective sau în complexul lor, ca acţiune

inacţiune săvârşită cu vinovăţie.

Potrivit unui punct de vedere, fenomenul cauză nu poate fi decât acţiunea s

inacţiunea în care s-a manifestat o anumită formă de vinovăţie6.Actul infracţional, ca act volitiv şi conştient, cuprinde într-un tot indivizi

elementul material şi cel subiectiv; ca urmare, raportul de cauzalitate, nu poate

redus la cauzalitatea fizică dintre acţiune şi inacţiune şi rezultatul produs.

Potrivit altui punct de vedere, deşi se recunoaşte că în penal, fenomenul cau

este un fenomen complex, ce are atât o latură obiectivă cât şi una subiectivă, se susţ

că existenţa sau inexistenţa raportului de cauzalitate nu depinde de împrejurarea persoana a prevăzut sau nu urmările acţiunii sale deoarece prevederea ţine

vinovăţie. În această ordine de idei, prevederea nu este necesară pentru existen

raportului de cauzalitate care subzistă independent de conştiinţa omului în m

obiectiv13.

Latura subiectivă.

Săvârşirea infracţiunilor implică din partea subiectului activ intenţia – dire

sau indirectă – ca formă de vinovăţie.14

Elementul subiectiv reprezintă atitudinea psihică a persoanei care a săvârşi

faptă, faţă de faptă şi urmările acesteia, atitudine exprimată în vinovăţia cerută de le

pentru existenţa acelei infracţiuni.

Doctrina face distincţie între vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii

vinovăţia ca element al conţinutului unei anumite infracţiuni15.

13 O. Loghin , T. Toader- Drept penal roman, ed. Şansa Bucureşti 199614 ibidem15 C. Mitrache- Drept penal roman – ed. Şansa – Bucureşti 1994



Vinovăţia ca trăsătură a infracţiunii este exprimată în formele şi modalităţ

prevăzute în art. 19 Cod Penal şi există ori de câte ori se constată îndeplinirea un

dintre aceste modalităţi11.

Ca element al conţinutului infracţiunii, vinovăţia va exista numai atunci câelementul material al infracţiunii a fost săvârşit cu forma cerută de lege.

Codul Penal, în art. 19 pct. 1 lit. a, prevede că intenţia este directă atunci câ

se caracterizează prin prevederea rezultatului faptei şi urmărirea acelui rezultat.

Intenţia indirectă, prevăzută la acelaşi articol, pct. 11 lit. b, se caracterizea

prin prevederea rezultatului de către făptuitor, rezultat care nu mai este urmărit

acceptată eventualitatea producerii lui.Ca formă a vinovăţiei, intenţia indirectă se întâlneşte la săvârşirea unei fapte

poate produce cel puţin doua rezultate. Faţă de un rezultat, poziţia psihică

făptuitorului este de urmărire a lui prin realizarea faptei, acest rezultat putând să

deopotrivă licit sau ilicit, iar faţă de al doilea rezultat, poziţia psihică a făptuitoru

este de acceptare posibilităţii producerii lui. Datorită acestui aspect, că rezultatul

doilea se poate produce, intenţia indirectă se mai numeşte şi eventuală.

În literatura juridică12 pe lângă modalităţile normative ale intenţiei, se mai fa

deosebire între intenţia simplă şi intenţia calificată, intenţia unică şi intenţia comple

între cea iniţială şi cea supravenită. Aceste modalităţi ale intenţiei sunt însă avute

vedere la individualizarea pedepsei, căci evidenţiază grade deosebite de vinovăţie,

răsfrângere asupra periculozităţii sociale a infractorului.

Pentru infracţiunea prevăzută de legea 143/2000 la art. 4, forma de vinovă

este doar intenţia directă. Astfel, pentru cultivarea, producerea, fabricarcumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, este necesar

intenţia făptuitorului să fie directă, acesta realizând acţiunile ce formează elemen

material al infracţiunii în scopul consumului propriu. Inexistenţa acestui scop duce

încadrarea juridică a faptei, ca fiind cea prevăzută în art. 2 din lege, şi anume aceea



a cultiva, produce, fabrica, experimenta, extrage, prepara, transforma, de a oferi sau

a pune în vânzare, de a distribui, livra cu orice titlu, de a trimite, transporta, procu

cumpăra, deţine sau de a efectua orice alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor

risc, fără drept.Anumite infracţiuni prevăzute în legea 143/2000 au ca formă de vinovă

intenţia directă, calificată prin scop. Infracţiunea prevăzută la art. 8 din lege, şi anum

aceea de a furniza, în vederea consumului, inhalanţi chimici toxici unui minor, e

exemplu în acest sens.

Pentru producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzar

transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea precursori, echipamente ori alte materiale în scopul utilizării lor la cultivar

producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc – infracţiune prevăzută

lege la art. 9, precum şi pentru faptele prevăzute la art. 2-7, 9,11 în cazul în c

persoana ce le-a săvârşit face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie ori dintr-un gr

de cel puţin 3 persoane cu structuri determinate şi care sunt constituite în scop

comiterii acelor fapte şi al obţinerii de beneficii materiale sau alte foloase ilici

forma de vinovăţie cerută este de asemenea, intenţia directă, calificată prin scop.

Pentru existenţa infracţiunii prevăzută la art. 9 se impune condiţia ca elemen

material al infracţiunii să se realizeze în scopul utilizării precursorilor, echipamente

ori materialelor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită a drogurilor de ma

risc.

Inexistenţa scopului va duce la inexistenţa infracţiunii prevăzută la art. 9, fap

putând fi eventual încadrată ca act pregătitor la infracţiunea prevăzută la art. 2 dlege.

De asemenea, existenţa agravantei prevăzute la art. 12 este condiţionată

scopul grupării, organizaţiei, sau asociaţiei, acela de a comite faptele prevăzute la a

2-7, 9, 11 şi de a obţine pe această cale beneficii materiale sau alte foloase ilicite.



Scopul ce califică intenţia directă se înfăţişează sub forma ţelului urmărit p

săvârşirea faptei şi care întregeşte elementul subiectiv al infracţiunii şi presupu

reprezentarea clară a rezultatului faptei de către făptuitor. Scopul apare în conţinu

juridic al infracţiunii şi desemnează o finalitate ce se situează în afara infracţiunii câfăptuitorul a urmărit realizarea scopului prevăzut de lege, indiferent dacă acest scop

fost atins sau nu prin săvârşirea faptei, elementul subiectiv luând forma intenţ

calificate prin scop.

Sunt şi cazuri în care scopul, ca cerinţă esenţială, este ataşat elementu

obiectiv al infracţiunii şi trebuie privit ca atare. Este cazul infracţiunilor în care scop

este folosit cu înţelesul de destinaţie, aşa cum este cazul în art. 9 din lege, caincriminează “deţinerea de precursori, echipamente ori materiale în scopul utiliză

lor”.

Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, caz prevăzut ca agravantă în a

12, forma de vinovăţie cerută de textul de lege este praeterintenţia.

Intenţia depăşită este o formă mixtă de vinovăţie ce cuprinde intenţia şi cu

reunite. Praeterintenţia se realizează prin săvârşirea unei fapte cu intenţie

producerea unui rezultat mai grav decât cel ce s-a urmărit ori a fost acceptat

făptuitor prin săvârşirea faptei, rezultat ce se impută acestuia sub forma culp

deoarece nu l-a prevăzut deşi trebuia şi putea să-l prevadă. Caracteristic este faptul

făptuitorul săvârşeşte o faptă urmărind un anumit rezultat, dar care rezultat

amplifică devenind mai grav şi realizând o variantă agravantă a infracţiunii iniţiale11

Conţinutul infracţiunilor prevăzute în legea 143/2000 nu prevede ca o condi

existenţa vreunui mobil. Mobilul şi scopul, în situaţia în care acesta din urmă constituie o cerinţă pentru existenţa infracţiunii sau a unei circumstanţe agravante v

fi luate în consideraţie la individualizarea pedepsei.

16 O. Loghin, A Filipaş- op. cit.



Pentru existenţa infracţiunilor se cere ca persoana care trafică aceste produ

sau substanţe să cunoască faptul că sunt substanţe aflate sub control naţional.

Forme.

În privinţa formelor, actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc fii

asimilate ca regim juridic şi sancţionator, tentativei.

Actele de pregătire reprezintă prima fază a perioadei externe a activit

infracţionale şi constă în anumite acte, activităţi de procurare de date, informaţii ori

adoptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infracţiuniişi de creare a condiţiilor favorabile săvârşirii acesteia17.

Actele de pregătire, fiind comise în vederea realizării unei hotărâri infracţion

sunt posibile numai la infracţiunile intenţionate.

Pentru a fi considerate acte de pregătire a infracţiunii activităţile desfăşura

trebui să îndeplinească o serie de condiţii. Este necesar ca din conţinutul activităţii

rezulte neîndoielnic ca este efectuată pentru săvârşirea infracţiunii. Pe lângă caracte

univoc, actul preparator trebuie să se concretizeze într-o activitate obiectivă de crea

a condiţiilor pentru desfăşurarea infracţiunii. Activitatea de pregătire nu trebuie

cuprindă acte ce intră în conţinutul elementului material şi de asemenea, trebuie

aibă un caracter intenţionat.

Faptele incriminate în art. 9 din legea 143/2000 şi anume producer

fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, vânzarea cu orice tit

trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente smateriale în scopul utilizării la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de drog

de mare risc – constituie la origine acte pregătitoare la săvârşirea infracţiu

prevăzute la art. 2 alin. (2) din legea 143/2000 care incriminează cultivar

17 V. Dongoroz – op. cit.



producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformare, ofer

punere în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transport

procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor

mare risc.Aceste fapte nu constituie toate actele pregătitoare la infracţiunea prevăzută

art. 2 alin. (2), ci doar actele pregătitoare la săvârşirea infracţiunii în modalităţ

cultivării, producerii sau fabricării. Legiuitorul a dorit incriminarea acestor fapte

infracţiune de sine stătătoare considerând că prezintă un grad de pericol social ridic

justificându-se astfel şi sancţionaea actelor pregătitoare şi a tentativei la aceste fapte

Actele pregătitoare şi tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 11, d posibile, nu se sancţionează.

Infracţiunile prevăzute în legea 143/2000 sunt posibile atât sub for

infracţiunilor simple, cât şi în formă continuă sau continuată.

Ca formă a unităţii naturale, infracţiunea simplă se caracterizează sub rap

obiectiv printr-o singură acţiune, printr-un singur rezultat, iar subiectiv, print

singură formă de vinovăţie. Ea poate îngloba mai multe acte de executare, care nu

însă semnificaţie proprie, cuprinzându-se în acţiunea unică.

Când însă, printr-o singură acţiune, se aduce atingere mai multor persoane,

se mai realizează conţinutul unei singure infracţiuni ci o pluritate de infracţiu

fiindcă se aduce atingere mai multor titulari de valori sociale ocrotite.

Infracţiunea se consumă în momentul când executarea oricăreia din acţiun

incriminate este dusă până la capăt, producându-se urmarea imediată, starea de peri

pentru sănătatea publică. În cazul agravantei prevăzută la art. 12 alin. (3), infracţiun prevăzute în art. 2-7, 9, 11 se consumă în momentul producerii rezultatului cerut

norma de incriminare, şi anume – moartea victimei.

În anumite modalităţi de săvârşire, infracţiunile sunt continue. Ca formă

unităţii naturale, infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în ch



natural a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, după consuma

până la intervenţia unei forţe contrare18Epuizarea infracţiunii continue este dată

momentul intervenţiei unei forţe contrare care poate avea ca sursă voinţa făptuitoru

însuşi, intervenţia autorităţii sau intervenţia unei alte persoane. În practica judiciarăa decis că o activitate infracţională continuă poate fi curmată şi printr-o hotăr

judecătorească de condamnare, chiar nedefinitivă. Activitatea infracţională la un

infracţiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natu

activităţii infracţionale. Dacă aceste întreruperi sunt fireşti, ţinând de natura activită

nu afectează unitatea infracţiunii continue. Dacă activitatea infracţională continuă e

desfăşurată de o persoană în diferite etape ale vârstei sale, are importanţă şi stabilirvârstei făptuitorului, pentru că activitatea continuă începută înainte de împlinir

vârstei de 14 ani nu va fi luată în seamă, iar dacă infracţiunea continuă, începută

timp ce făptuitorul era minor, se desfăşoară şi după ajungerea acestuia la major

conform regulii unicităţii ilicitului penal, se va considera că întreaga activit

infracţională s-a desfăşurat cât timp infractorul era major.

În cadrul infracţiunilor prevăzute în legea 143/2000, în anumite modalităţi

săvârşire, cum ar fi deţinerea, cultivarea, experimentarea, organizarea, tolerar

infracţiunile prevăzute la art. 2, 4, 5 şi 9 din lege, au caracterul unor infracţiu

continue, existând în consecinţă şi un moment al epuizării, anume, al încetă

delictuoase.

Infracţiunile din prezenta lege sunt susceptibile de a îmbrăca forma continua

dacă sunt săvârşite de mai multe ori, la diferite intervale de timp şi în baza acelei

rezoluţii infracţionale. Rezoluţia infracţională trebuie să fie unică pentru toate actde executare cât şi urmărirea ori acceptarea acestora. De asemenea, rezolu

infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în li

18 C. Mitrache- op. cit.



generale pe parcursul exercitării actelor ce compun acea activitate19. Actele

executare de acelaşi fel, trebuie să reprezinte fiecare în parte conţinutul acelei

infracţiuni. Ele nu trebuie să fie identice ci doar să realizeze conţinutul infracţiun

Este îndeplinită această condiţie şi atunci când actele de executare nu reprezintă toinfracţiuni consumate, unele putând rămâne în fază de tentativă17, ca şi atunci câ

actele de executare sunt realizate în variantele alternative ale elementului material

infracţiunii.

Aprecierea infracţiunii drept continuată este o cauză reală de agrav

facultativă a pedepsei.

Modalităţi.Infracţiunile prevăzute în legea privind combaterea traficului şi consumu

ilicit de droguri se comit în mai multe modalităţi normative, cum ar fi cultivar

producerea, fabricarea, extragerea, prepararea, transformarea, circulaţia, impor

exportul, tolerarea, prescrierea, administrarea, îndemnul la consum, organizar

conducerea, înfiinţarea …etc. Oricare dintre aceste modalităţi normative descrise

norma de incriminare poate prezenta variate modalităţi faptice determinate

împrejurări concrete în care a fost săvârşită fapta.

Există concurs de infracţiuni în cazul în care infracţiunile prevăzute la art. 2

9, 11 sunt urmate de moartea unei persoane, cu excepţia cazului în care sunt întrun

condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (3).

Prin concurs de infracţiuni, în doctrina şi legislaţia penală este desemnată form

pluralităţii de infracţiuni ce constă în săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni

către aceeaşi persoană, mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dele20.

19 C. Mitrache- op. cit20 V. Dongoroz- op. cit.



Infracţiunile pot consumate sau rămase în faza de tentativă pedepsibilă

asimilate tentativei şi pedepsite ca atare.

Nu contează care este forma de vinovăţie, precum nu contează nici da

infracţiunile sunt de aceeaşi natură sau nu. Infracţiunile pot fi simple, contindeviate, continuate, complexe, din obicei. Condiţia este îndeplinită şi atunci câ

infracţiunile sunt săvârşite toate în ţară şi altele în străinătate.

Unitatea de subiect este de esenţa concursului de infracţiuni. Este îndeplin

condiţia atunci când infractorul are calitatea de autor sau de participant la infracţiun

comise, precum şi atunci când infractorul a comis unele infracţiuni în timp

minorităţii şi altele după majorat.Pentru a exista concursul de infracţiuni, trebuie să nu existe o hotăr

definitivă de condamnare pentru vreuna din infracţiunile comise. Condiţia se

îndeplini chiar dacă infractorul a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită anter

dar hotărârea nu era definitivă la data comiterii noii infracţiuni, ori deşi definitivă

fost desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac21.

Ultima condiţie pentru existenţa concursului de infracţiuni este aceea ca

puţin două infracţiuni să poată fi supuse judecăţii, neexistând cauze care să înlătu

răspunderea penală.

Infracţiunile din prezenta lege pot îmbrăca şi forme agravante. Este caz

prevederilor art. 10, care stipulează că organizarea, conducerea, înfiinţarea fapte

prevăzute la art. 2-9 se pedepseşte mai grav. De asemenea, datorită unui pericol soc

sporit, săvârşirea faptelor de către o persoană care face parte dintr-o pluralit

constituită de infractori, fapte prevăzute în art. 2-7, 9 şi 11, constituie o modalitagravată. Art. 12 alin (3) sancţionează mai grav faptele prevăzute la art. 2-7, 9 şi

săvârşite în condiţiile art. 12 alin (1) şi (2) şi care au avut ca urmare moartea victime

21 Revista de Drept penal nr. 2/1995



Circumstanţe agravante prevede şi art. 14 din legea 148/2000. Acestea su

circumstanţe agravante speciale care au însă regimul sancţionator al circumstanţe

agravante generale prevăzute la art. 78 Cod Penal.

Art. 14 lit. a consideră drept circumstanţă agravantă comiterea infracţiunii către o persoană care îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice

fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcţii. Persoana care îndeplineşte o func

ce implică exerciţiul autorităţii publice poate fi doar o persoană care funcţionează

cadrul unui organ al puterii legislative, executive sau judecătoreşti şi care îndepline

o funcţie care-I permite, în realizarea atribuţiilor ei de serviciu, să emită hotărâri

caracter obligatoriu, să controleze îndeplinirea lor iar la nevoie să impună acearealizare22.

Funcţiile vizate sunt acelea de membru al Parlamentului, al Guvernului,

Curţii Constituţionale, al Curţii de Conturi, judecător, procuror, ofiţer, brigadier silv

membrii din compunerea birourilor electorale, enumerarea nefiind limitativă. Su

excluse acele peroane care deşi ocupă o funcţie ce implică exerciţiul autorită

publice, efectuează acte sau operaţii tehnico-administrative.

De esenţă, pentru existenţa agravantei, este ca fapta ilicită să fie comisă

exercitarea funcţiei ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar făptuitorul să se

folosit de prerogativele pe care i le dă respectiva funcţie la săvârşirea infracţiunii. N

există agravantă dacă fapta ce a fost comisă, în calitate de particular, în timpul liber

persoanei care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice.

Fapta prezintă un pericol social sporit în situaţia în care este comisă de

persoană care îndeplineşte o asemenea funcţie întrucât aceasta a fost învestită cu acfuncţie ce implică aplicarea dispoziţiilor legale precum şi menţinerea ordinii de dre

iar fapta este cu atât mai gravă cu cât este comisă de către cei ce trebuie să impu

22 Ioan Muraru –Drept Constituţional şi Instituţii Politice –vol.1 ed. Pro Arcadia – Bucureşti 1993



respectarea legii. Există riscul ca aceste persoane să se folosească în mod abuziv

atribuţiile funcţiei pentru a-şi înlesni realizarea activităţii infracţionale.

Circumstanţa agravantă prevăzută la art. 14 lit. b din lege consideră fapta m

gravă dacă a fost comisă de un cadru medical sau de către o persoană care are, potrilegii atribuţii în lupta împotriva drogurilor. Prin cadru medical se înţelege o persoa

încadrată în sistemul sanitar, potrivit pregătirii sale care are atribuţii în tratar

problemelor de sănătate ale populaţiei.

Prin persoană cu atribuţii în lupta împotriva drogurilor se numără specialiş

din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din cad

Inspectoratului General al Poliţiei, personalul aparţinând unităţilor medicale stabilde Ministerul Sănătăţii unde se realizează cura de dezintoxicare a toxicomanil

personal aparţinând Ministerului de Justiţie, Ministerului Sănătăţii – Direc

Farmaceutică, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Ministeru

Public.

Art. 14 lit. c consideră că fapta are pericol social crescut dacă drogurile au f

trimise şi livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei a

persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori s-

efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege, cu privire la una dintre ace

persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală,

învăţământ, militară, loc de detenţie, centru de asistenţă socială, de reeducare s

instituţie medical-educativă; locuri unde elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activit

educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora.

Reţinerea acestei agravante se face doar avându-se în vedere calitatea specialsubiectului pasiv sau a locului unde s-a comis infracţiunea. În acest mod, legiuitoru

dorit să protejeze de efectul extrem de nociv al drogurilor anumite categorii

persoane şi locuri în care acestea îşi desfăşoară activitatea, prin sancţionarea m

gravă a faptelor comise împotriva acestora sau în respectivele locuri.



În special, s-a avut în vedere protejarea minorilor întrucât aceştia

personalitatea în formare, le lipseşte discernământul sau existenţa lui este diminua

Curiozitatea specifică vârstei îi poate împinge la consumul de droguri, fapt

consecinţe dezastruoase asupra dezvoltării lor fizice şi psihice.Deoarece bolnavul psihic, iresponsabil sau cu responsabilitate diminuată,

poate opune rezistenţă, neavând reprezentarea consecinţelor pe care aceste substa

le produc asupra organismului, ori având o reprezentare distorsionată asupra acesto

legiuitorul a dorit, de asemenea, protejarea lui de efectele drogurilor.

Şi persoana aflată în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medic

reprezintă o victimă ideală pentru traficanţi, deoarece fiind un consumator obişnuitdroguri, este dependentă atât fizic cât şi psihic de acestea. Este cu atât mai mult

condamnat fapta infractorului, care pentru a obţine câştiguri ilicite se foloseşte

incapacitatea acestor persoane de a opune rezistenţă, voinţa fiindu-la inhibată

dependenţa de drog.

Pericol social sporit prezintă şi fapta comisă într-o instituţie sau unit

medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centru de asistenţă socială,

reeducare sau instituţie medical-educativă, ori în alte locuri în care elevii, studenţii

tinerii, desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acesto

tocmai datorită specificului activităţii acestora.

Art. 14 lit. d din legea 143/2000 sancţionează mai grav folosirea minorilor

săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2-11. În acest caz, există asemănare cu agrava

prevăzută de Codul Penal la art. 75 lit. c, care prevede că săvârşirea infracţiunii

către in infractor major împreună cu un minor se pedepseşte mai grav. Necesitatagravării penale în această situaţie rezultă din obligativitatea de a-I proteja pe min

şi de a-I îndepărta de fenomenul infracţional, având în vedere faptul că aceştia sunt

proces de formarea personalităţii iar influenţele nefaste ce-I ating în această perioa



vor produce consecinţe dezastruoase în ceea ce priveşte dezvoltarea lor fizică

integrarea lor socială.

Circumstanţa subzistă indiferent dacă minorul răspunde sau nu penal

indiferent dacă a contribuit sau nu la săvârşirea infracţiunii. Agravanta de la art. 14 d este cuprinsă deci într-o lege specială, aplicându-se cu prioritate faţă de dispoziţi

generale prevăzute în Codul Penal. De asemenea, agravanta are o sferă de cuprinde

mult mai largă decât cea prevăzută la art. 75 lit. c din cod.

Ultima circumstanţă agravantă prevăzută de legea 143/2000 este cea cuprinsă

art. 14 lit. e şi prevede pedepsirea mai aspră în cazul amestecării drogurilor cu a

substanţe, care le-au mărit pericolul pentru viaţa şi integritatea persoanelor.În speţă23, au existat cazuri în care, pentru a obţine un profit şi mai consiste

traficanţii de heroină au oferit spre vânzare doze în care, alături de heroină, a f

amestecată o substanţă pulverulentă, de aceeaşi consistenţă şi culoare cu cea

drogului. Substanţa respectivă, incomparabil mai ieftină decât heroina, era o otra

folosită în mod curent la exterminarea rozătoarelor. Injectată în organism, odată

drogul, a avut consecinţe letale asupra consumatorilor.

Raţiunea agravantei se bazează pe faptul că drogurile, prin ele însele, reprezi

un pericol social deosebit şi au efect devastator asupra sănătăţii fizice şi psihi

Amestecarea cu alte substanţe va creşte considerabil riscurile de a aduce ating

majore vieţii şi sănătăţii.

Infracţiunea prevăzută de art. 2

Conţinut legalConstituie infracţiune, conform art. 2, “cultivarea, producerea, fabricar

experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânza

vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurar

23 BCCOA- Buletin informativ-2000



cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, f

drept”. Constituie de asemenea infracţiune săvârşirea faptelor de mai sus, având

obiect droguri de mare risc.

Condiţii preexistentea) Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privitore

sănătatea publică, relaţii a căror existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate

respectarea normelor legale privitoare la producţia, fabricarea, vânzarea, cumpărar

circulaţia, etc… a substanţelor aflate sub control naţional.

Obiectul material este format din substanţele aflate sub control naţio(drogurile de risc şi drogurile de mare risc enumerate în tabelele I-III, anexă la leg

nr. 143/2000).

b) Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţi

pentru a răspunde penal.

Subiectul pasiv al infracţiunii este statul ca garant sau ocrotitor al sănătă

publice. În secundar, subiect pasiv poate fi persoana a cărei sănătate a fost periclit

ca urmare a nerespectării circuitului legal al substanţelor aflate sub control naţional.

Conţinut constitutiv

a) Latura obiectivă

Elementul material al infracţiunii se realizează printr-o acţiune care se po

infăţişa sub forma cultivării, producerii, fabricării, experimentării, extrage

preparării, transformării, oferirii, punerii în vânzare, vânzării, distribuirii, livrării orice titlu, trimiterii, transportării, procurării, cumpărării, deţinerii ori altor operaţiu

privind circulaţia drogului.

Prin cultivare se înţelege acţiunea de a însămânţa, răsădi, îngriji plante ca

conţin substanţe stupefiante, a lucra pământul precum şi recoltarea acestor plante. D



ele trebuie să se obţină substanţe ce fac parte din categoria drogurilor pentru

acţiunea să fie ilicită.

Prin producerea de droguri se înţelege realizarea printr-o activitate oareca

(amestecare, topire, fierbere, ardere, combinare, etc.) a unuia din compuşii chimcare sunt cuprinşi în această categorie.

Fabricarea presupune producerea acestor substanţe în serie şi în cantităţi ma

prelucrând materiile prime şi obţinând astfel substanţe ilicite.

Experimentarea constă în efectuarea de experienţe cu produse sau substan

stupefiante, în afara cadrului legal, adică în afara laboratoarelor de analize şi cercet

ştiinţifice din instituţiile de învăţământ sau institutele de cercetări ştiinţifiConstituie infracţiune şi experimentarea substanţelor sau produselor stupefia

asupra propriului corp, legea nefăcând nici o distincţie în această privinţă, perico

social fiind acelaşi ca şi atunci când s-ar experimenta asupra altei persoane.

Prin extragere se înţelege scoaterea unei substanţe interzise dintr-un comp

separarea acesteia, folosind diverse procedee practice (topire, fierbere, arde

zdrobire etc.).

Prepararea se referă fie la combinarea a două sau mai multe substanţe, în fin

obţinându-se una din substanţele prevăzute ca drog în tabelele I-III din prezenta lege

Transformarea constă în modificarea, schimbarea unor elemente carcterist

unei substanţe considerate drog, obţinându-se în final o altă substanţă, de acee

natură, având însă efecte diferite.

Prin oferire se înţelege acţiunea de a propune cuiva să primească sau de a pu

la dispoziţia acestei persoane a vreuneia din substanţele stupefiante considerdroguri.

Distribuirea de droguri se realizează prin acţiunea de împărţire, repartizar

acestor substanţe în mai multe locuri şi la mai multe persoane, acestea urmând ca

rândul lor să le pună în vânzare şi să le vândă efectiv.



Livrarea cu orice titlu reprezintă acţiunea de a furniza, de a preda substan

supuse controlului naţional.

Prin trimitere de produse sau substanţe stupefiante se înţelege acţiunea d

dispune ca o persoană să ducă, să transporte şi să predea la o anumită destinaţie ace produse. Nu este necesar în cadrul acestei modalităţi ca persoana care transportă

predă la destinaţie substanţele stupefiante să aibă la cunoştinţă despre conţinu

transportului.

Transportul acestor droguri înseamnă acţiunea de a le deplsa, de a le căra din

un loc în altul.

Procurarea presupune acţiunea de a face rost, de a obţine substanţe aflate scontrol naţional. Nu are relevanţă modalitatea faptică prin care se realizea

procurarea de droguri pentru existenţa infracţiunii, cu condiţia ca procurarea să nu

realizeze în scopul consumului propriu.

Prin cumpărare se înţelege acţiunea de a intra în posesia unei substa

stupefiante considerate ca făcând parte din categoria drogurilor, plătind contravaloa

acesteia cerută de vânzător.

Deţinerea constă în fapta persoanei fizice de a ţine, la domiciliul său ori în or

alt loc ştiut de ea, substanţe stupefiante, indiferent dacă este sau nu consumatoare

droguri şi dacă acestea aparţin ei sau altei persoane.

Prin alte operaţiuni se înţelege orice altă activitate care contravine circulaţ

legale a stupefiantelor aflate sub control naţional care fac parte din catego

drogurilor.

De asemenea, elementul material al acestei infracţiuni, aşa cum rezultă din a10 din lege, se mai realizeză şi prin organizarea, conducerea sau finanţa

activităţilor enumerate mai sus.



Organizarea reprezintă demesrurile pe care una sau mai multe persoane le f

pentru constituirea unei asociaţii sau grupări precum şi constituirea efectivă a aces

organizaţii, naşterea acesteia, având la bază acordul de voinţă al tuturor participanţil

Finanţarea acestor fapte constă în ajutorul, susţinerea materială concretă, orice fel, acordate de una sau mai multe persoane subiectului activ al infracţiu

prevăzute de art. 2.

Cerinţe esenţiale. Existenţa elementului material al infracţiunii presupune

cerinţă esenţială ca activităţile mai sus arătate să fie comise ”fără drept”, adică

persoane care nu sunt autorizate să le efectueze.

Urmarea imediată. În ceea ce priveşte urmarea imediată, legea nu condiţioneaexistenţa infracţiunii de producerea unui anumit rezultat, distinct de acţiun

incriminată, prin simpla săvârşire a acesteia creându-se o stare de pericol pen

sănătatea publică.

Legătura de cauzalitate. În raport cu urmarea imediată analizată mai sus, nu

pune problema legăturii de cauzalitate între faptă şi rezultat.

b) Latura subiectivă

Săvârşirea infracţiunii implică din partea subiectului activ intenţia, care poate

directă sau indirectă.

Forme. Modalităţi

a) Forme

Actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc, fiind asimilate ca reg

sancţionator tentativei. Tentativa se pedepseşte (art. 13 alin. 1).

Infraciunea se consumă în momentul când executarea oricăreia dintre acţiunincriminate este dusă până la capăt, producându-se urmarea imediată, adică starea

pericol pentru sănătatea publică. În anumite modalităţi de săvârşire (de exemp

cultivarea, producerea, deţinerea) traficul de stupefiante are caracterul unei infracţiu



continue, existând în consecinţă şi un moment al epuizării, respectiv acela al încetă

activităţii delictuoase.

b) Modalităţi

Infracţiunea se comite în mai multe modalităţi normative descrise de le(cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transforma

oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimite

transport, procurare, cumpărare, deţinere). Fiecare modalitate normativă po

cunoaşte la rândul său nenumărate modalităţi faptice de realizare determinate

împrejurările în care fapta a fost comisă, în raport cu mijloacele de săvârşire etc.

O primă modalitate agravată a acestei infracţiuni este prevăzută la alin. 2 al a2 (atunci când faptele prevăzute la alin. 1 au avut ca obiect droguri de mare risc).

În modalităţile organizării, conducerii sau finanţării faptelor prevăzute

prezentul articol, pedeapsa este mai gravă.

O altă modalitate agravată apare în cazul în care faptele prevăzute în prezen

articol sunt săvârşite de o persoană care face parte dintr-o pluralitate constituită

infractori (art. 12 alin. 1), ori dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei (art.

alin. 3).


Conţinut legal

Potrivit acestui articol este incriminată ”introducerea sau scoaterea din ţa

precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept”. De asemenea,

incriminează faptele prevăzute la alin. 1 al acestui articol, care au avut ca obidroguri de mare risc.

Condiţii preexistente

a) Obiectul infracţiunii



Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privitoare

sănătatea publică, care sunt condiţionate de respectarea normelor legale privitoare

circulaţia acestora precum şi la respectarea activităţilor de comerţ ce au ca obi

drogurile.Obiectul material este reprezentat de substanţele aflate sub control naţional ca

fac parte din categoria drogurilor de risc şi de mare risc.


Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţi

cerute de lege în modalitatea introducerii sau scoaterii din ţară a drogurilor. În ceea

priveşte modalitatea efectuării de acte de import sau export cu astefel de produsubiectul pasiv al infracţiunii este calificat, acesta trebuind să aibă calitatea

comerciant.

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale.

Subiectul pasiv al infracţiunii este în principal statul iar în secundar poate

orice persoană care ajunge în posesia şi consumă astfel de substanţe, sănătat

acesteia fiind pusă în pericol.

Conţinutul constitutiv


Elementul material. Sub aspectul elementului material infracţiunea se realizea

printr-o acţiune de introducere, de scoatere, de import sau export de droguri, precum

prin organizarea, conducerea sau finanţarea activităţilor mai sus arătate.

Prin introducere se înţelege acţiunea de aducere în ţară din străinătate, prin or

mijloace de substanţe care fac parte din categoria drogurilor.Scoaterea de astfel de substanţe din ţară constă în acţiunea de a transporta

afara teritoriului ţării în scopuri ilicite.



Prin importul sau exportul de droguri se înţelege introducerea sau scoaterea d

ţară a drogurilor în baza unor convenţii comerciale, derularea unor afaceri care au

obiect aceste substanţe.

Pentru existenţa elementului material al infracţiunii se cere o cerinţă esenţiarespectiv că săvârşirea uneia din acţiunile descrise să fie făcută fără drept.

Urmarea imediată produsă constă în crearea unei stări de pericol pen

sănătatea publică, adică în existenţa unei stări obiective de a se vătăma sănătatea un

sau mai multor persoane care au urmat să achiziţioneze pentru a le consuma.

Legătura de cauzalitate. Între acţiunea întreprinsă şi urmarea imediată trebuie

existe raport de cauzalitate. b) Latura subiectivă.

Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea este intenţia, directă s

indirectă.

Pentru existenţa infracţiunii se cere ca persoane care scoate, introduce, impo

sau exportă aceste produse să cunoască faptul că sunt drooguri.

Forme. Modalităţi

a) Forme


sancţionator tentativei. Tentativa se pedepseşte.

Infracţiunea se consumă în momentul când executarea oricăreia dintre acţiun

incriminate este dusă până la capăt, producându-se astfel o stare de pericol pen

sănătatea publică. Această infracţiune poate să apară ca o infracţiune simplă câ

consumarea coincide cu epuizarea dar poate fi comisă şi în forma infracţiucontinue, mai cu seamă modalităţile importului şi exportului.

b) Modalităţi

Textul de lege prevede mai multe modalităţi normative: introducerea s

scoaterea drogurilor din ţară, importul sau exportul acestora precum şi organizar



conducerea şi finanţarea unor astfel de activităţi. Faptic, aceste modalităţi normati

se pot realiza în mai multe feluri, ţinându-se cont de modul de comitere a infracţiun

mijloacele folosite, etc.


Conţinut legal

Conform art. 4 din Legea 143/2000 constituie infracţiune “cultivar

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transforma

cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept”.

Condiţii preexistentea) Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare

sănătatea publică, relaţii a căror existenţă este condiţionată de respectarea norme

legale privitoare la cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea etc. şi consum

de substanţ stupefiante.

Obiectul material este reprezentat de substanţele şi plantele care intră

categoria drogurilor. În ipoteza acestui articol sunt incluse aici atât drogurile de r

cât şi drogurile de mare risc, enumerate în tabelele I-III din anexa legii.


Subiectul activ al infracţiunii poate fi în general orice persoană întrucât norm

de incriminare nu prevede o calitate specială a acestuia. Se impune însă o discuţie

cazul modalităţii experimentării, unde subiectul activ trebuie să posede cunoştinţe

specialitate (de exemplu medic, farmacist, chimist, etc.), activitatea realizându-se regulă în cadrul unui laborator.

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instiga

complicitate.



Subiectul pasiv al infracţiunii este statul ca garant şi ocrotitor al sănă tă

publice.


a) Latura obiectivăElementul material al laturii obiective se poate realiza prin mai multe acţiu

alternative şi anume: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extrager

prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri, organizar

conducerea sau finanţarea activităţilor menţionate mai sus.

Cerinţe esenţiale. Existenţa elementului material al infracţiunii este condiţion

de xeistenţa cumulativă a două condiţii. Prima condiţie constă în comiterea uneia dacţiunile mai sus arătate “fără drept”, adică de persoane care au autorizarea să

efectueze. A doua condiţie se referă la scopul săvârşirii uneia din acţiunile enumera

respectiv orice substanţă sau plantă considerată drog obţinută trebuie să fie destin

consumului propriu. Dacă drogurile nu sunt destinate consumului propriu nu vom fi

prezenţa acestei infracţiuni, ci a celei prevăzute la art. 2 alin. 1 sau 2, după caz.

Urmarea imediată. Prin simpla realizare a uneia din acţiunile incriminate

creează o stare de pericol la adresa sănătăţii publice, nefiind necesară producerea un

anumit rezultat.

Întrucât infracţiunea se consumă prin simpla realizare a acţiunii care adu

atingere valorilor sociale apărate de lege, nu se pune problema legăturii de cauzalit

dintre faptă şi rezultat.


Forma de vinovăţie specifică acestei infracţiuni este intenia directă întrufăptuitorul urmăreşte ca prin săvârşirea oricărei acţiuni să obţină droguri pen

consum propriu, în mod conştient, urmărind realizarea activităţii infracţionale

implicit a creării stării de pericol.



Forme. Modalităţi

a) Forme


sancţionator tentativei. Tentativa se pedepseşte (art. 13 alin. 1). Consumainfracţiunii are loc atunci când oricare din acţiunile incriminate este dusă până

capăt, fiind produsă urmarea imediată (starea de pericol la adresa sănătăţii publice)

În anumite modalităţi de comitere a faptei, cum ar fi cultivarea şi deţiner

activitatea ilicită are caracterul unei infracţiuni continue, existând deci şi un mome

al epuizării, la încetarea acţiunii delictuoase.

b) ModalităţiLegea prevede mai multe modalităţi normative de comitere a infracţiun

cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transforma

deţinere sau organizarea, conducerea sau finanţarea unor astfel de acţiuni. La rând

lor aceste modalităţi normative pot fi comise faptic printr-o gamă variată de acţiuni


Conţinutul legal

Este infracţiune fapta persoanei care “pune la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice ti

a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces public

ori tolerează consumul ilicit în asemenea locuri”.



Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaíile sociale referitoaresănătatea publică, relaţii a căror existenţă şi desfăşurare sunt condiţionate

respectarea normelor legale privitoare la consumul de droguri.

Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material.




Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndepline

condiţiile cerute de lege, întrucât nu se prevede în norma de incriminare o calit

specială a acestuia.

Subiectul pasiv al infracţiunii este în principal statul, ca ocrotitor al sănătă publice. În secundar, poate fi subiect pasiv al infracţiunii persoana care consu

droguri în incinta localului, locuinţei sau altui loc unde publicul are acces, puse

dispoziţie de subiectul activ, şi a cărei sănătate este periclitată prin suporta

consecinţelor consumului unor astfel de substanţe.


a) Latura obiectivăElementul material al laturii obiective a infracţiunii se realizează print

acţiune, de punere la dispoziţie sau tolerare a consumului ilicit de droguri.

Prin punere la dispoziţie se înţelege activitatea făptuitorului de a crea

ambianţă corespunzătoare pentru a atrage consumatorii de droguri, contacta

acestora pentru a-I anunţa în acest sens.

Tolerarea presupune îngrădirea de către făptuitor ca în locul pe care îl deţi

sau îl are la dispoziţie (local, apartament, cameră, birou etc.) să se consume droguri

către terţi.

Cerinţe esenţiale. Pentru existenţa infracţiunii legea condiţionează ca făptuito

să pună la dispoziţie sau să tolereze consumul de droguri “cu ştiinţă”, adică acesta

aibă reprezentarea că punerea la dispoziţie sau tolerarea să fie făcute în scop

consumului de droguri.

Nu există infracţiune, atunci când cel care are la dispoziţie unul din locurenumerate, permite fumatul fără a avea la cunoştinţă că ţigările consumate con

substanţe stupefiante.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol la adresa sănătă

publice, legea necondiţionând existenţa infracţiunii de producerea unui rezultat.



Între faptă şi urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate.


Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este inten

directă, în cazul punerii la dispoziţie, şi intenţia directă şi indirectă în situaţia tolerăconsumului de droguri.

Forme. Modalităţi

a) Forme


sancţionator tenattivei. Tentativa se pedepseşte.

Infracţiunea se consumă în momentul când executarea oricărei activitincriminate este dusă până la capăt, producându-se urmarea imediată. În modalita

tolerării infracţiunea poate fi continuă, existând un moment al epuizării, în literatu

activităţii delictuoase.

b) Modalităţi

Legea prevede, în forma simplă, două modalităţi normative de săvârşire a infracţiun

respectiv punerea la dispoziţie şi tolerarea, susceptibile de a fi săvârşite faptic înt

multitudine de variante. În modalităţile agravate prevăzute la art. 10 infracţiunea

poate săvârşi prin organizarea, conducerea sau finanţarea activităţilor arătate mai su


Conţinutul legal

Este infracţiune fapta de “a prescrie droguri de mare risc cu intenţie, de că

medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical”. De asemenconstituie infracţiune, conform alin. 2 al aceluiaşi articol “eliberarea sau obţinerea,

intenţie, de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţi

prevăzute în alineatul precedent sau a unei reţete medicale falsificate”.





Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitore la sănătat

publică care sunt condiţionate de respectarea normelor legale privitoare la prescriereliberarea sau obţinerea drogurilor de mare risc.

Obiectul material este format din produsele sau substanţele stupefiante care f

parte din categoria drogurilor de mare risc prescrise, eliberate sau obţinute în m

ilicit.


Subiectul activ al infracţiunii este diferit în funcíe de modalitatea de săvârşirfaptei. Astfel, la modalităţile de prescriere şi eliberare, subiectul activ este calific

acesta trebuind să aibă calitatea de medic în cazul prescrierii unei reţete, sau farmac

în cazul eliberării de droguri în baza unei reţete. În modalitatea obţinerii subiec

activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru

răspunde penal.

Infracţiunea poate fi săvârşită în oricare din formele de participaţie. Da

autorul are o anumită calitate, coautorii vor trebui să aibă aceeaşi calitate.

Subiectul pasiv al infracţiunii este reprezentat de stat, ca garant şi ocrotitor

săntăţii publice.



Elementul material al infracţiunii se realizează printr-o acţiune care se po

înfăţişa sub forma prescrierii, eliberării sau obţinerii de droguri da mare risc, precuşi prin organizarea, conducerea sau finanţarea activităţilor mai sus menţionate.

Prin prescrierea de droguri de mare risc se înţelege eliberarea unei reţete

către medic şi predarea ei persoanei solicitante.



Eliberarea reprezintă activitatea farmacistului de a preda, în baza reţe

medicale, substanţele stupefiante prescrise.

Obţinerea de droguri de mare risc reprezintă procurarea acestora în baza u

reţete medicale.Cerinţe esenţiale. Existenţa elementului material presupune ca cerinţă esenţia

în cazul alin. 1, ca prescrierea de droguri de mare risc fără ca aceasta să fie necesa

din punct de vedere medical.

În ipoteza celui de-al doilea aliniat, se cere ca eliberarea şi obţinerea de drog

de mare risc să se facă având la cunoştinţă modul cum a fost efectuată prescrier

Astfel, nu va constitui infracţiune fapta farmacistului care eliberează un produs caface parte din categoria drogurilor de mare risc fără să ştie că reţeta a fost prescrisă

medic fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical.

De asemenea, obţinerea de droguri de mare risc se mai poate face şi în ba

unei reţete medicale falsificate, situaţie în care se aplică dispoziţiile art. 33 şi 34 C

Penal, referitoare la concursul de infracţiuni.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănăta

publică, existând o stare obiectivă prin care se vatămă sănătatea uneia sau mai mul

persoane care consumă aceste substanţe.

Legătura de cauzalitate între acţiunea întreprinsă şi urmarea imediată produ

rezultă din însăşi materialitatea faptei.

b) Latura obiectivă

Forma de vinovăţie specifică acestei infracţiuni este intenţia directă, form

cerută expres de textul de lege.Forme. Modalităţi

a) Forme

Actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc, fiind asimlate ca reg

sancţionator tentativei. Tentativa se pedepseşte (art. 13 alin. 1).



Consumarea infracţiunii are loc atunci când oricare dintre activităţ

incriminate este dusă până la capăt, producându-se urmarea imediată, adică starea

pericol la adresa sănătăţii publice.

b) ModalităţiÎn cazul acestui articol sunt prevăzute trei modalităţi normative prin ca

infracţiunea poate fi comisă: prescrierea, eliberarea şi obţinerea de droguri de ma

risc. Faptic, fiecare din aceste modalităţi este susceptibilă de a fi realizată print

gamă largă de acţiuni.

Dispoziţiile articolului 10 :si 12 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.


Conţinut legal

Potrivit acestui articol constituie infracţiune “administrarea de droguri de m

risc unei persoane, în afara condiţiilor legale”.



Obiectul juridic special al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale a că

existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de respectarea normelor legale privind mod

de administrare a drogurilor de mare risc.

Obiectul material este format din drogurile de mare risc care în mod ilegal su

administrate unei persoane.


Subiectul activ al acestei infracţiuni poate să fie orice persoană. Drogurile mare risc pot fi administrate în afara condiţiilor legale atât de personalul medical

şi de alte persoane fără o pregătire de specialitate. Participaţia penală este posib

sub toate formele sale.



Subiectul pasiv al infracţiunii este în principal statul, ca garant şi ocrotitor

sănătăţii publice, iar în secundar persoana a cărei sănătate este pusă în pericol p

adminstrarea de droguri de mare risc.

Conţinutul constitutiva) Latura obiectivă

Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acţiune, respec

prin administrarea unui drog de mare risc. Pentru existenţa infracţiunii este sufici

ca această administrare să se facă o singură dată. Nu are relevanţă modul cum

efectuat administrarea (de exemplu prin injectare, prin dizolvare de droguri de m

risc în băutura unei persoane) şi nici dacă persoana căreia i se adminstraeză drogul şmanifestat sau nu acordul.

Cerinţe esenţiale. Pentru realizarea laturii obiective a acestei infracţiuni e

obligatoriu ca administrarea drogurilor de mare risc unei persoane să se facă în af

condiţiilor legale. Astfel nu va fi pedepsit medicul sau asistentul medical care,

exercitarea atribuţiilor de serviciu, administrează justificat unui bolnav o astfel

substanţă.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănăta

publică, precum şi un pericol la adresa sănătăţii persoanei că reia i se administrea

drogul de mare risc.

Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe legătură

cauzalitate, legătură ce rezultă ex re.


Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este intenţia directă, întrufăptuitorul cunoaşte că nu are dreptul să administreze droguri de mare risc decât

anumite situaţii bine determinate.



Forme. Modalităţi

a) Forme

Actele pregătitoare sunt posibile fiind asimilate tentativei. Tentativa

pedepseşte.Consumarea infracţiunii are loc atunci când făptuitorul a realizat efec

administrarea drogului de mare risc, această substanţă ajungând în organism

persoanei.

b) Modalităţi

Textul de incriminare precizează numai o madalitate normativă de săvârşir

infracţiunii (administrarea), însă faptic această infracţiune poate fi comisă în mmulte moduri. În forma agravată prevăzută de art. 10 această infracţiune mai poate

comisă şi prin organizarea, conducerea şi finanţarea acţiunii tip.


Conţinut legal

În cadrul acestui articol este incriminată “furnizarea, în vederea consumului,

inhalanţi chimici toxici unui minor”.



Obiectul juridic al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare

sănătatea publică, relaţii a căror existenţă şi desfăşurare sunt condiţionate

respectarea normelor legale referitoare la furnizarea de inhalanţi chimici toxici.

Obiectul material este format din substanţele care fac parte din categoinhalanţilor chimici toxici şi care au fost stabilite ca atare prin ordin al Ministru

Sănătăţii.




Subiectul activ al acestei infracţiuni nu este calificat, putând fi orice persoa

care îndeplineşte condiţiile legale pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă

oricare din formele sale.Subiectul pasiv al infracţiunii este calificat. Aşa cum rezultă din cuprins

acestui articol, cel a cărui sănătate este periclitată prin consumul de inhalanţi chim

toxici trebuie să fie un minor.



Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă dintr-o acţiune furnizare a inhalanţilor chimici toxici.

Prin furnizare de inhalanţi chimici toxici se înţelege remiterea efectivă a un

astfel de substanţe, predarea acesteia persoanei care urmează să o consume. Pent

existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să cunoască faptul că persoana căr

îi furnizează substanţele ilicite nu a împlinit vârsta de 18 ani.


cerinţă esenţială ca activitatea infracţională de furnizare a inhalanţilor chimici tox

să se facă în vederea consumului.

Urmarea imediată produsă constă în crearea unei stări de pericol pen

sănătatea publică, aspect ce rezultă din vătămarea sănătăţii uneia sau mai mult

peroane ce consumă inhalaní chimici toxici. Starea obiectivă de vătămare adu

sănătăţii este cu atât mai gravă în cadrul acestui articol având în vedere minorita

subiectului pasiv a cărui creşter I educaţie normală sunt deviate de la cursul firesc.Legătura de cauzalitate. Întrucât legea nu prevede pentru consuma

infracţiunii producerea unui anumit rezultat, legătura de cauzalitate rezultă d

săvârşirea acţiunii incriminate.



Forme. Modalităţi

a) Forme

Furnizarea de inhalanţi chimici toxici fiind o infracţiune comisivă

intenţionată este susceptibilă de acte pregătitoare şi de tentativă, care însă prin voilegiuitorului nu se pedepsesc.

Infracţiunea se consumă în momentul săvârşirii acţiunii incriminate şi

producerii rezultatului.

b) Modalităţi

Articolul de incriminare precizează o singură modalitate tip – furnizarea

alături de care în forma agravată întâlnim modalităţile organizării, conducerii sfinanţării acţiunii iniţiale. Practic aceste modalităţi se pot realiza într-o multitudine

variante.


Conţinut legal

Potrivit acestui articol, constituie infracţiune “producerea, fabricarea, import

exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurar

cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente sau materiale, în scopul utiliză

lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc”.



Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este reprezentat de relaţiile soci

privitoare la sănătatea publică, relaţii a căror existenţă şi normală dezvolt presupune respectarea normelor legale ce se referă la producerea, fabricarea, import

exportul etc., de precursori, echipamente sau mateeriale utilizate la obţinerea

droguri de mare risc.



Obiectul material este reprezentat în această situaţie de precursori, echipame

sau materiale folosite în scopul utilizării lor la obţinerea de droguri de mare risc.


Subiectul activ. În general, subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi or persoană. În situaţia importului sau exportului de asemenea produse, subiectul ac

este calificat, trebuind să aibă calitatea de comerciant.

Sub aspectul participaţiei penale, infracţiunea poate fi săvârşită în oricare d

formele sale.

Subiectul pasival infracţiunii este în principal statul, ca ocrotitor şi garant

sănătăţii publice, iar în secundar subiect pasiv poate fi şi persoana a cărei sănătatefost periclitată ca urmare a nerespectării circuitului substanţelor socotite precurso

echipamentelor şi materialelor cu ajutorul cărora se obţin droguri de mare risc.



Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o ac”tiune care

poate înfăţişa sub forma producerii, fabricării, importului, exportului, ofer

vânzării, transportului, vânzării cu orice titlu, trimiterii, cumpărării sau deţinerii

precursori, echipamente sau materiale. Aceste modalităţi au fost explicate anterior,

cuprinsul art. 2.


cerinţă esenţială ca acţiunile enumerate mai sus să fie săvârşite în scopul utilizării

la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc.

Astfel, nu va exista infracţiune în cazul unui comerciant care impo precursori, echipamente ori materiale pe care le furnizează unei fabrici

medicamente care în mod legal poate produce şi fabrica droguri de mare risc

scopuri medicale.



Urmarea imediată constă în crearea unei stări obiective de pericol la adre

sănătăţii publice.

Întrucât existenţa infracţiunii nu este condiţionată de producerea unui rezul

anume, legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei. b) Latura subiectivă

Infracţiunea prevăzută în acest articol, indiferent de modalitaea în care

săvârşeşte, se comite cu forma de vinovăţie a intenţiei directe calificate prin scop.

Forme. Modalităţi

a) Forme

Actele pregătitoare şi tentativa sunt posibile şi se pedepsesc. Consumarinfracţiunii are loc în momentul înfăptuirii uneia din acţiunile incriminate şi produce

rezultatului socialmente periculos. Unele modalităţi de comitere a faptei su

susceptibile de a fi săvârşite în forma continuă, existând şi un moment al epuizării

încetarea activităţii delictuoase.

b) Modalităţi

Textul de incriminare prezintă mai multe modalităţi normative de săvârşir

infracţiunii: producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vănzarea, etc.

Organizarea, conducerea sau finanţarea acţiunilor enumerate în acest artic

constituie modalităţi agravate de comitere a infracţiunii.

Dacă făptuitorul face parte dintr-o pluralitate constituită de infractori ne afl

prezenţa unei alte agravante a acestei infracţiuni, prevăzută la art.12 alin. 1 din le

Constituie agravantă fapta arătată mai sus, dacă are ca urmare moartea victimei (a

12 alin. 3).




Conţinut legal

Constituie infracţiune fapta aceluia care “îndeamnă la consumul ilicit de drog

prin orice mijloace, dacă este urmat de executare”. Constituie o asemenea infracţiuconform alin. 2, aceeaşi faptă dacă nu a fost urmată de executare.



Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile socile privitoare la sănăta

publică a căror normală desfăşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin respecta

normelor privitoare la consumul de droguri.Infracţiunea nu are obiect material.


Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană care îndepline

condiţiile legale pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă sub toate form

sale.

Subiect pasiv este statul ca principal ocrotitor şi garant al sănătăţii publice.



Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acţiune de

îndemna la consumul ilicit de droguri. Îndemnul se poate realiza atât p

determinarea unei persoane la consumul ilicit de droguri cât şi prin întărirea rezoluţ

acesteia dea aconsuma astfel de substanţe. Aşa cum rezultă şi din norma

incriminare, nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii modul cum a fost efectuîndemnul, putând fi folosite orice mijloace.

Urmarea imediată constă, în cazul art. 1, tocmai în consumul ilicit de drogu

iar în cazul alin. 2, în crearea unei stări de pericol ce rezultă din simpla realizare

acţiunii incriminate.



Legătura de cauzalitate. În cazul alin. 2 trebuie dovedită legătura de cauzalit

între îndemn şi consumul ilicit de droguri, în schimb, pentru infracţiunea prevăzută

alin. 2 al acestui articol, legătura de cauzalitate rezultă ex re.

b) Latura subiectivăForma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia dire

sau indirectă.

Forme. Modalităţi

a) Forme

Actele pregătitoare şi tentativa sunt posibile, însă conform voinţei legiuitoru

nu se pedepsesc.Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care îndemnul are ca urm

consumul ilicit de droguri (potrivit alin. 1), ori în momentul săvârşirii acţiu

incriminate, în cazul alin. 2. Infracţiunea este susceptibilă de a îmbrăca for

continuă, existând în consecinţă şi un moment al epuizării acela al încetării activit

delictuoase), precum şi forma continuată.

b) Modalităţi

Articolul de lege prevede numai o singură modalitate normativă de săvârşir

infracţiunii, care însă în plan concret poate îmbrăca numeroase forme.

Există două modalităţi agravate ale infracţiunii, prevăzute la art. 12 alin. 2 şi

atunci când fapta este săvârşită de o persoană care face parte dintr-o pluralit

constituită de infractori, ori când urmarea imediată a acestei fapte este moart

victimei.



Capitolul III

Aspecte criminalistice si procesuale

Secţiunea 1Livrarea supravegheată

În conformitate cu art. 1 lit. j din capitolul I, “Dispoziţii generale” ale le

143/2000 prin livrare supravegheată se înţelege metoda folosită de instituţiile s

organele legal abilitate cu autorizarea şi sub controlul procurorului care constă

permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul ţării de droguri ori precursori, suspede a fi expediaţi ilegal sau de substanţe care au înlocuit drogurile ori precursorii

scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al identificării persoanelor implicate

aceste activităţi.

Deşi în legislaţia noastră instituţia livrării a fost introdusă cu întârzie

noţiunea nu este recentă pentru legislaţiile ce s-au adaptat mult mai rapid lup

împotriva traficului şi consumului ilegal de droguri.

O definiţie asemănătoare a fost dată în cadrul Convenţiei Naţiunilor Un

contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope24.

Livrarea supravegheată este o strategie eficace de luptă împotriva drogului c

permite lucrătorilor de poliţie să identifice membrii unor reţele naţionale

internaţionale de traficanţi care trec frontierele pentru a transporta droguri. Acea

metodă presupune o strânsă colaborare între serviciile de poliţie şi care să fie pregăt

cu multă grijă şi executată cu precizie tactică.Livrarea supravegheată se poate face cu sau fără substituirea drogurilor.

În cazul în care se apelează la substituirea substanţelor aflate sub cont

naţional, drogurile expediate prin contrabandă în containere sunt înlocuite

24 Convenţia Unică asupra stupefiantelor din 1961



substanţe asemănătoare din punct de vedere fizic. Substituirea poate fi totală s

parţială.

Sunt de preferat livrările supravegheate cu substituirea drogurilor, care înlătu

riscul ca acestea să fie pierdute, lăsând totodată o mai mare libertate de manev pentru organizarea supravegherii expediţiei. Astfel se reduce şi riscul de a da alar

infractorilor care ar putea să ia măsuri de asigurare a unei contrasupravegheri.

De fiecare dată, când este posibil, dezasamblarea mărfii, ridicarea droguril

punerea în loc a produsului de substituţie şi reasamblarea trebuie să se efectueze în

un cadru sigur şi să se asigure conservarea tuturor pieselor susceptibile a fi ulter

utile, cum este cazul amprentelor digitale. Scopul trebuie să fie scoaterea droguridin transport şi înlocuirea lor cu substanţe nepericuloase, apoi redarea aspectu

iniţial.

Documentele de import trebuie examinate pentru a se stabili care sunt peroan

legate de tranzacţie, iar datele referitoare la acestea trebuie supuse verificărilor.

fiecare dată când este posibil, domiciliul destinatarului trebuie să fie pus s

supraveghere pentru a se stabili identitatea persoanelor care folosesc anumite locur

pentru a se putea descoperi şi eventualii complici.

Trebuie intrat în legătură cu tranzitarii interesaţi pentru a li se cere să acţione

în mod normal. Astfel, se pot cere importatorilor instrucţiuni pentru livrare. S-

întâlnit cazuri când traficanţii a încheiat o expediţie cu titlu de încercare pentru

studia modul de desfăşurare al contramăsurilor, considerând un semn de alarmă or

abatere de la normă25.

Domiciliul destinatarului trebuie ţinut sub supraveghere şi, în momentul livrătrebuie să se stabilească, cu ajutorul fotografiilor sau al altor mijloace de prob

identitatea celor care acceptă livrarea.

25 Manualul Poliţistului Antidrog –Bucureşti 1997



După efectuarea livrării, supravegherea trebuie continuată. Este întotdeau

dificilă dar decisivă alegerea celui mai bun moment de a opera o descindere interioa

în locuinţă şi de a o percheziţiona. S-a ca marfa, odată ajunsă la locul unde trebu

livrată, şoferul autovehicolului să plece spre o altă destinaţie, sau, după plecarşoferului, marfa să fie transportată în alt loc. Toate aceste variante trebuie avute

vedere pentru a se putea face faţă oricărei situaţii critice care ar putea interveni.

livrare supravegheată cu substituirea drogurilor este întotdeauna preferabilă, d

natura disimulării sau mărimea încărcăturii pot uneori împiedica retragerea drogulu

substituirea acestuia cu alte substanţe.

În mod asemănător se procedează în cazul livrărilor supravegheate de trimit poştale. Această metodă de livrare, cu substituirea drogurilor este denumită în anum

ţări, livrare supravegheată curată.

Se pot efectua şi livrări supravegheate de droguri însoţite de cărăuşi. Asemen

ocazii apar când drogurile sunt găsite în bagajele de cală ale pasagerilor în tran

sosiţi pe calea aerului. După efectuarea depistării şi identificării este obligato

punerea imediată în legătură cu autorităţile competente din ţara de destinaţie.

Acest mod de depistare permite rar organizarea unei livrări supravegheate

înlocuirea drogurilor, în consecinţă fiind mai puţin utilizat.

Cele mai bune ocazii ale livrării supravegheate sunt acelea care se prezin

atunci când funcţionari ai serviciilor de detecţie şi reprimare descoperă drog

simulate în transporturi de mărfuri care se deplasează fără a fi însoţite de curieri.

Avantajele livrării supravegheate constau în faptul că nu se confiscă num

drogul ci se identifică întreaga reţea sau subreţea de traficanţi, lucru incert şi de cmai multe ori imposibil în cazul unei confiscări directe.

Cu ajutorul acestei instituţii, Brigada de Combatere a Crimei Organizate

Antidrog a reuşit anihilarea unor reţele importante de traficanţi.



Secţiunea 2

Instituţia investigatorului acoperit

Metodele şi mijloacele poliţiei pentru descoperirea traficului şi consumului ili

de droguri au necesitat o îmbunătăţire ca urmare a diversificării mijloacelormetodelor de traficare.

Astfel, s-a impus permiterea operaţiilor de cumpărare a drogurilor de că

poliţişti aflaţi sub acoperire.

Instituţia investigatorului acoperit, deşi de mult timp prezentă în legislaţia un

ţări cu bune rezultate în lupta împotriva traficului şi consumului de droguri, a fo

introdusă în legislaţia română prin legea 143/2000.Art. 1 lit. k din capitolul I al legii prevede că investigatorii acoperiţi su

poliţişti special desemnaţi să efectueze, cu autorizarea procurorului, investigaţii

vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea făptuitorilor

acte premergătoare, sub o altă identitate decât cea reală, atribuită pentru o perioa

determinată.

Se justifică acest lucru prin faptul că poliţistul sub acoperire nu instigă

comiterea unei infracţiuni ci acţiunile lui au doar rolul de a-l determina pe traficant

scoată drogul la vedere, înlesnind astfel prinderea şi probarea activităţii

infracţionale.

Conform art. 21, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acope

pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de pro

în situaţiile în care există indicii temeinice că a fost săvârşită sau că se pregăte

comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în legea 143/2000.Sunt indicii temeinice26, potrivit art. 143 alin. 3 Cod Procedură Penală, când d

datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuea

26 Cod Proc. Pen.ed. ALL BECK 2001



urmărirea a săvârşit fapta. Indiciile sunt deducţii logice bazate pe premise serioase

cum ar fi surprinderea unei persoane în condiţii suspecte de loc şi timp sau

instrumente folosite în mod obişnuit la săvârşirea infracţiunii.

Autorizarea se dă în formă scrisă28 pentru o perioadă de cel mult 60 zile şi pofi prelungită pentru motive temeinic justificate, fiecare depăşire neputând prelungi

de zile.

Acţionând ca investigatori acoperiţi, poliţiştii din formaţiunile de specialit

pot procura droguri, substanţe chimice esenţiale şi precursori. Activitatea

desfăşoară în vederea descoperirii activităţilor infracţionale şi a identifică

peroanelor implicate.

Secţiunea 3

Regimul sancţionator

Realizarea dreptului prin îndeplinirea şi aplicarea dispoziţiilor normelor jurid

urmate de crearea şi desfăşurarea raporturilor juridice, caracterizează majorita

covârşitoare a situaţiilor. Dacă totuşi se produc încălcări ale prevederilor cuprinse

dispoziţiile normei penale se va aplica sancţiunea, dându-se naştere unui raport juri

de aplicare a sancţiunii normei juridice29.

Pentru infracţiunile din prezenta lege pedeapsa principală este închisoarea

limite care variază în funcţie de infracţiune, între 6 luni şi 25 ani.

Sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea de la art. 2, care incriminea

“cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, preparar

transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu ortitlu, trimiterea, transportul, procurarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circula

27 G. Antoniu , T. Vasiliu -Cod penal comentat ed. Lumina Lex 199728 N Volonciu -Tratat de Procedură Penală ed. Paideia Bucureşti199629 G. Diaconescu – Infracţiunile în Codul Penal Român , ed. Oscar Print, Bocureşti 1997



drogurilor de risc, fără drept”, constă în închisoarea de la 3-15 ani pentru infracţiun

prevăzute la alin. 1, iar pentru faptele prevăzute la alin. 2, de la 10-20 ani.

În cazul organizării, conducerii dau finanţării faptelor prevăzute la art.

maximul special al pedepselor se sporeşte cu 3 ani.În toate cazurile se aplică obligatoriu pedeapsa complementară a interzice

unor drepturi.

Dacă persoana ce a săvârşit infracţiunea prevăzută la acest articol face pa

dintr-o organizaţie sau asociaţie ori dintr-un grup de cel puţin 3 persoane cu struct

determinate şi care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte şi al obţinerii

beneficii materiale sau alte foloase ilicite, pedeapsa constă în detenţia pe viaţă sauînchisoarea de la 15-25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Pedepsele restrictive de drepturi constau într-o interzicere temporară s

definitivă a exerciţiului unor drepturi ale condamnatului, ca un supliment sau adaos

pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a pedepsei închisorii30. Necesitatea pedepse

complementare este determinată de obligativitatea completării pedepselor princip

în cazurile în care, datorită caracterului infracţiunii sau a datelor personale

infractorului pedeapsa principală se vădeşte insuficientă pentru realizarea scopu

sancţionării pe plan penal.

Art. 64 Cod Penal prevede interzicerea unor drepturi de la 1-10 ani pentru

condamnat. Pedeapsa complementară presupune interzicerea dreptului de a alege şi

a fi ales în funcţii elective publice. Prin interzicerea acestor drepturi, condamnatul e

oprit a participa la vot pentru alegerea autorităţilor publice reprezentative şi d

candida în astfel de alegeri.Se interzic de asemenea: dreptul de a ocupa o funcţie publică implicâ

exerciţiul autorităţii de stat precum şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita

30 N. Volonciu- op. cit.



profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşi

infracţiunii.

Fac parte din pedepsele complementare şi interzicerea drepturilor părinte

infractorilor ce au copii minori faţă de care îşi exercitau aceste drepturi precuminterzicerea dreptului de a fi tutore sau curator.

Pedeapsa interzicerii unor drepturi se execută după ce a fost executată pedeap

principală pe lângă care a fost aplicată şi nu se aplică minorului infractor.

În sancţiunea infracţiunii prevăzută la art. 2 legea 143/2000 sunt prevăzute

dispoziţiile referitoare la măsura de siguranţă a confiscării speciale. Aceasta e

singura măsură de siguranţă cu caracter patrimonial şi se dispune în raport cu starea pericol pe care unele lucruri, în anumite situaţii şi condiţii, o evidenţiază.

Starea de pericol izvorăşte din însăşi natura drogurilor dar şi din împrejura

că anumite lucruri au fost produse sau obţinute prin săvârşirea infracţiunii.

Confiscarea specială poate privi drogurile, instalaţiile de producere,

fabricare, de experimentare, de extragere şi de transformare, vehiculele folosite

transportul drogurilor precum şi banii rezultaţi din vânzarea sau distribui

substanţelor aflate sub control naţional.

Bunurile enumerate sa supun confiscării speciale deoarece fie sunt produse p

fapta prevăzută de legea penală, fie au servit sau au fost destinate să servească

săvârşirea unei infracţiuni sau au fost dobândite în mod vădit prin săvârşi

infracţiunii şi nu se restituie persoanei vătămate, necontribuind la despăgubi

acesteia31, ori sunt deţinute contrar dispoziţiilor legale.

Dacă lucrurile sau banii dobândiţi de infractor prin săvârşirea infracţiunii fost înstrăinate şi nu se găsesc la el, acesta va fi obligat la plata unor sum

echivalente32.

31 C. Mitrache- op.cit.32 idem



Această sancţiune are caracter obligatoriu, instanţa neavând latitudinea să ev

o ademenea măsură ci doar să probeze că lucrul respectiv face parte din vreuna d

categoriile prevăzute pentru confiscarea specială.

În conformitate cu art. 18 din legea 143/2000, drogurile ridicate în vederconfiscării speciale se distrug, iar păstrarea de contraprobe este obligatorie.

Sunt exceptate de la distrugere medicamentele utilizabile, care au fost rem

farmaciilor sau unităţilor spitaliceşti după avizul prealabil al Direcţiei Farmaceut

din cadrul Ministerului Sănătăţii. Nu se distrug nici plantele şi substanţele utilizab

în industria farmaceutică sau altă industrie, în funcţie de natura acestora, care au fo

remise unui agent economic public sau privat autorizat să le utilizeze ori să le exporCantităţi corespunzătoare se pot păstra în scop didactic şi de cercetare ştiinţifică s

pot fi remise instituţiilor ce deţin câini şi alte animale de depistare a drogurilor pen

pregătirea şi menţinerea antrenamentului acestora.

Dacă nu există asemenea cazuri de exceptare de la distrugere, aceasta se

efectua periodic prin incinerare sau prin alte mijloace adecvate. Distrugerea se va fa

conform art. 18 alin. 3 de către o comisie formată din câte un reprezentant

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, al Ministerului Sănătăţii

Direcţia Farmaceutică, al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului,

specialist din cadrul formaţiunii centrale de reprimare a traficului ilicit de droguri d

cadrul IGP şi gestionarul camerei de corpuri delicte a aceleiaşi unităţi.

Privitor la modalitatea de sancţionare a infracţiunii prevăzută la art. 2 din leg

143/2000 se pot aplica în mod corespunzător măsuri de nepedepsire sau de atenuar

pedepsei prevăzute la art. 15 şi art. 16 din lege.Astfel, persoana care a comis infracţiunea prevăzută la art. 2 iar în timp

urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penal

altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducer

la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.



Art. 15 instituie o cauză de nepedepsire pentru persoana care, mai înainte de a

începută urmărirea penală denunţă autorităţilor competente participarea sa la

asociaţie sau înţelegere în vederea constituirii uneia dintre infracţiunile prevăzute

art. 2-10, permiţând identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorla participanţi.

Pentru infracţiunea prevăzută la art. 3, care incriminează “introducerea s

scoaterea din ţară precum şi importul sau exportul de droguri de risc, fără drep

sancţiunea prevăzută în cazul alin. 1 este închisoarea de la 10-20 ani, iar în cazul al

2 închisoarea de la 15-25 ani. Creşterea limitelor pedepsei în cazul alin. 2 faţă de al

1 se datorează creşterii pericolului social pe care îl reprezintă drogurile de mare riscDistincţia dintre droguri de risc şi drogurile de mare risc este făcută de legiuit

prin încadrarea lor în tabelele prevăzute în anexa 1 a prezentei legi. Pen

infracţiunile prevăzute în acest articol se prevede în mod obligatoriu aplica

pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Se aplică de aseme

dispoziţiile prevăzute în art. 15, 16 şi 17 privitoare la cauzele de nepedepsire, sau

atenuare a pedepsei, precum şi privitoare la confiscarea specială.

Infracţiunea prevăzută la art. 4 în care se incriminează cultivarea, producer

fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea s

deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se sancţionează cu închisoa

de la 2-5 ani. Dacă cel care a săvârşit fapta face parte dintr-o pluralitate constituită

infractori, datorită creşterii pericolului social, pedeapsa este închisoarea de la 3-15 a

Organizarea, conducerea sau finanţarea infracţiunii se pedepseşte cu pedeps

prevăzute de lege, limitele maxime sporindu-se cu 3 ani, conform art. 10.Se fac aplicabile de asemenea dispoziţiile art. 12 alin. 3, dacă faptele au avut

urmare moartea victimei, precum şi dispoziţiile privitoare la măsura de siguranţ

confiscării speciale, cauzele de nepedepsire sau de atenuare a pedepsei.



Sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea de punere la dispoziţie, cu orice titlu

unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc amenajat în care are acces public

pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locu

infracţiune prevăzută la art. 5, se pedepseşte cu închisoare de la 3-5 ani şi interzicerunor drepturi.

Există formă agravată dacă infracţiunea se săvârşeşte prin organizar

conducerea sau finanţarea activităţilor prevăzute în formă simplă, pedeapsa fiind

acest caz închisoarea de la 3-8 ani. Infracţiunea se prezintă în formă agravată şi

cazul săvârşirii de către o pluralitate constituită de infractori, aşa cum prevede art.

alin. 1 sau dacă fapta arătată la art. 12 alin. 1 a avut consecinţele prezentate la art. alin. 3, pedeapsa fiind în acest caz detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15-

ani.

În toate cazurile se aplică, pe lângă pedeapsa complementară şi dispoziţi

privitoare la măsura de siguranţă a confiscării speciale, precum şi dispoziţ

prevăzute la art. 15, 16 – cauzele de nepedepsire sau atenuare a pedepsei.

Pedeapsa prevăzută pentru art. 6, care incriminează fapta de a prescrie drog

de mare risc, cu intenţie, de către medic fără ca aceasta să fie necesară din punct

vedere medical se sancţionează cu închisoare de la 1 la 5 ani. Aceeaşi este pedeapsa

pentru infracţiunea prevăzută la alin. 2, aceea de a obţine sau elibera, cu intenţ

droguri de mare risc pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute

alineatul precedent sau a unei reţete medicale falsificate.

Se aplică în mod corespunzător dispoziţiile prevăzute în art. 15, 16 şi 17 d

prezenta lege.Infracţiunea prevăzută la art. 7, “administrarea de droguri de mare risc un

persoane, în afara condiţiilor legale”, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 a

Organizarea, conducerea sau finanţarea acestei fapte creşte cu 3 ani limitele maxim

ale pedepsei.



Pedeapsa este de la 3-15 ani de închisoare dacă fapta a fost săvârşită de

persoană ce face parte dintr-o organizaţie, asociaţie sau grup de cel puţin 3 persoa

cu structuri determinate, constituite în scopul comiterii faptei. Dacă însă fapta a av

ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de15-25 ani.

Se aplică, de asemenea, dispoziţiile privitoare la confiscarea specială, cauze

atenuare a pedepsei sau de nepedepsire.

Infracţiunea prevăzută la art. 8, care incriminează furnizarea, în vede

consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoarea de

6 luni la 2 ani sau alternativ, cu amendă.În cazul organizării, conducerii sau finanţării acestei infracţiuni, pedeapsa va

închisoarea de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu amenda.

Art. 9 prevede sancţiunea pentru infracţiunea tip ca fiind pedeapsa închisorii

la 3-10 ani.

Legea 143/2000 prevede la art. 11 că fapta aceluia ce instigă la consumul ili

de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmată de executare, este pasibilă de

pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani pentru infracţiunea în forma simplă. Da

îndemnul nu a fost urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani.

Când fapta este săvârşită de o persoană care face parte dintr-o pluralita

constituită de infractori, pedeapsa este închisoarea de la 3-15 ani, iar dacă fapta a av

ca urmare moartea victimei, întrunindu-se conţinutul art. 12 alin. 2, pedeapsa va

detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15-25 ani, aplicându-se şi pedeap

complementară a interzicerii unor drepturi.Măsurile de siguranţă speciale adoptate prin legea 143/2000 la art. 27 reprezi

un progres al legislaţiei române în lupta împotriva consumului ilicit de droguri.

Prezenta lege reglementează pentru prima dată situaţia persoanelor dependen

prin inserarea de măsuri de dezintoxicare şi supraveghere medicală a acestora.



Ca natură juridică măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal, care

în principal, caracterul unor mijloace preventive destinate să prevină săvârşirea al

fapte prevăzute de legea penală prin înlăturarea stărilor de pericol care au determin

luarea lor şi, în subsidiar, au caracterul unor mijloace de restrângere.Starea şi dinamica fenomenului infracţional au evidenţiat realităţi umane

sociale de natură obiectivă ce reprezintă surse reale de pericol pentru că ele p

determina sau contribui la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală. În raport

fenomenul infracţional, aceste realităţi sunt considerate stări de pericol de care trebu

să se ocupe însăşi legea penală.

Art. 27 alin. 2 prevede în acest sens ca “persoana care consumă ilicit drogaflate sub control naţional, este supusă supă caz uneia din următoarele măsuri: cura

dezintoxicare sau supravegherea medicală. Alin. 3 dispune că măsurile sunt

competenţa uneia dintre unităţile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii pe ba

unei expertize medico-legale. Aceste unităţi sunt obligate să verifice, conform alin

art. 28, şi oportunitatea continuării curei.

În cazul în care nu este necesară cura de dezintoxicare, persoana este supu

supravegherii medicale, ţinându-se seama de starea ei de sănătate precum şi

personalitatea acesteia şi de mediul social din care provine.

Supravegherea medicală este asigurată în mod continuu sau temporar de

unitate medicală stabilită de Ministerul Sănătăţii, împreună cu o familie, o persoa

sau o colectivitate care prezintă aptitudinile necesare unei astfel de supravegheri.

Cheltuielile ocazionate de cura de dezintoxicare sau de supravegherea medic

precum şi de efectuarea expertizei medico-legale sunt suportate de către persoanacauză, de familie sau de către un organ privat, în condiţiile stabilite printr-un ord

comun al Ministrului Sănătăţii şi al Ministrului Finanţelor.

Cura de dezintoxicare şi supravegherea medicală, fiind dispuse de unit

medicale, nu constituie totuşi sancţiuni de drept penal, nefiind dispuse de instanţa



judecată, sau de procuror, în cadrul urmăririi penale. Decizia unităţii medicale poate

atacată cu plângere în termen de 10 zile de le comunicare, la judecătoria în a că

circumscripţie teritorială îşi are sediul unitatea medicală. Hotărârea judecătoriei po

fi atacată cu recurs.În alin. 5 al art. 28 se prevede că Ministrul Justiţiei şi Ministrul Sănătăţii v

stabili printr-un ordin comun măsurile medicale şi educative care vor fi aplica

toxicomanilor în penitenciare.

Toxicomanii care se prezintă din proprie iniţiativă la o unitate medic

specializată sau la un dispensar pentru a beneficia de tratament pot c

confidenţialitate. Aceştia pot primi la cerere câte un certificat nominal în care se vmenţiona: unitatea emitentă, datele de identificare ale persoanei în cauză, durata

obiectul tratamentului, starea sănătăţii la terminarea sau, după caz, la întreruper

tratamentului.

Sectiunea 4

Aspecte procesuale

Procesul penal debutează cu faza urmăririi penale care, în conformitate cu no

reglementări introduse prin Legea 265 din 8 aprilie 2002 privind modificarea Codu

Penal, a Codului de Procedură Penală şi a unor legi speciale, se realizează în mobligatoriu de către procuror.

Anterior acestei modificări, urmărirea penală era începută de către organele

urmărire penală aparţinând Ministerului de Interne.



Urmărirea penală efectuată de procuror se realizează, în principiu, în acele

forme procesuale ca şi urmărirea realizată de organul de cercetare. Diferenţele

referă la posibilitatea îndeplinirii directe de către procuror a unor activităţi şi luarea

decizii pentru care organul de cercetare nu are decât abilitatea de a face propuneAstfel, procurorul poate, constatând un caz de împiedicare a exercitării acţiunii pena

să dispună, după caz, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale.

În doctrină şi practică s-a specificat că noţiunea nu trebuie absolutizată

existând posibilitatea ca unele acte de constatare, care nu suferă amânare sau activit

delegate, să fie efectuate şi de alte organe.

Unele din actele procurorului care efectuează urmărirea penală, au nevoie acordul anumitor organe superioare.

Astfel, conform art. 209 alin. 5 din ordonanţa prin care se dispune arestar

preventivă cât şi rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpatului sunt supu

confirmării primului procuror al unităţii, iar când urmărirea este făcută chiar de aces

confirmarea se dă de către procurorul ierarhic superior.

Sancţiunea nerespectării acestor dispoziţii este nulitatea absolută, întrucât

cazul rechizitoriului normele se referă la sesizarea instanţei.

Competenţa de a efectua obligatoriu urmărirea penală revine procurorului de

parchetul corespunzător instanţei care judecă în primă instanţă cauza.

Pentru infracţiunile prevăzute în Legea 143/2000, competenţa de judecată

primă instanţă aparţine tribunalului.

În faza urmăririi penale, procurorul coordonează activitatea ofiţerilor de poli

ce alcătuiesc formaţiunea centrală de reprimare a traficului şi consumului ilicit droguri.

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate autoriza, la solicitarea

instituţiilor sau organelor legal abilitate, efectuarea de livrări supravegheate, cu sau



fără substituirea totală a drogurilor ori a precursorilor .33

Procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiţi pentru descoperirea

faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă, în situaţiile în care

există indicii temeinice că a fost săvârşită sau că se pregăteşte comiterea uneiinfracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege.

Autorizarea este dată în formă scrisă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poa

fi prelungită pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 3

de zile.34

Poliţiştii din formaţiunile de specialitate, care acţionează ca investigatori acoperiţi

precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice, esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii

activităţilor infracţionale şi a identificării persoanelor implicate în astfel de activităţ

Actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora, prevăzuţi mai sus pot

constitui mijloace de probă.

Când sunt indicii temeinice că o persoană care pregăteşte comiterea unei infracţiu

dintre cele prevăzute în prezenta lege sau care a comis o asemenea infracţiune

foloseşte sisteme de telecomunicaţii sau informatice, organul de urmărire penală

poate, cu autorizarea procurorului, să aibă acces pe o perioadă determinată la aceste

sisteme şi să le supravegheze.

Dispoziţiile art. 91-911din Codul de procedură penală se aplică în mod

corespunzător.35

Percheziţia se poate efectua în locurile în care sunt indicii că s-a comis ori că se

pregăteşte săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în prezenta lege, curespectarea dispoziţiilor Codului de procedură penală.36

33 art. 21 alin.1, L143/200034 art. 22 alin. 1 L143/200035 art. 23 L 143/200036 art. 24 L143/2000



În cazul în care există indicii temeinice că o persoană transportă droguri ascunse

corpul său, pe baza consimţământului scris, organul de urmărire penală dispune

efectuarea unor examene medicale, în vederea depistării acestora. În caz de refuz se

solicita autorizarea procurorului, care va menţiona şi unitatea medicală ce urmează sefectueze aceste investigaţii medicale.

Actele consemnând rezultatul investigaţiilor medicale, precum şi cele privind mod

în care acestea s-au efectuat se transmit de îndată procurorului sau, după caz,

organului de urmărire penală care le-a solicitat.37

Formaţiunea centrală de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul

General al Poliţiei este unica formaţiune care coordonează şi centralizează toate datecare vizează drogurile, substanţele chimice esenţiale, precursorii şi inhalanţii chimic

toxici.38

Sectiunea 5

Aspecte criminologice

Datorită amplorii fenomenului, măsurile preventive, deşi necesare, nu mai su

suficiente pentru stăpânirea flagelului. Măsurile destinate anihilării consumului

traficului precum şi cele ce vizează reducerea consecinţelor consumului s

prevăzute în Regulamentul de aplicare a legii 143/2000, având caracter obligatoriu.

La cerere sau în cazuri de urgenţă, se poate impune după caz, cura dezintoxicare, supravegherea medicală, ori alte măsuri medicale.

37 Art. 25 L143/200038 Art. 26 L143/2000



Cura de dezintoxicare se dispune pe baza expertizei medico-legale, realizând

se în regim de spitalizare într-una din unităţile medicale stabilite de Ministe

Sănătăţii sau după caz, de Ministerul de Interne sau Ministerul de Justiţie.

Unităţile medicale abilitate să dispună şi să aplice cura de dezintoxicaresupraveghere medicală se stabilesc de Ministerul Sănătăţii prin ordin al ministrul

Prin acelaşi ordin se stabilesc normele de avizare şi autorizare anuală. Unităţile au

personal medici psihiatri, asistenţi medicali, psihologi şi asistenţi sociali.

Secţiile de dezintoxicare au un regim închis şi controlat, relaţiile pacienţilor

exteriorul fiind în mod strict controlate astfel încât să fie eliminat riscul de procurar

drogurilor sau riscul ca persoana internată să părăsească unitatea. Asiguracondiţiilor de securitate se realizează prin colaborarea celor 3 ministere.

Metoda folosită în cura de dezintoxicare constă în oprirea administrării drogu

concomitent cu aplicarea unui tratament de substituţie pa bază de metadonă sau a

produse specifice. O parte importantă a tratamentului o constituie psihoterapia, fii

indispensabilă pentru tratarea dependenţei psihice, care de multe ori este mult m

greu de învins decât cea fizică.

Tratamentul prin substituţie nu depăşeşte 30 zile şi se realizează sub stri

supraveghere a personalului abilitat. Tratamentul nu poate începe decât du

confirmarea diagnosticului de dependenţă, confirmare ce se obţine prin punerea

evidenţă în sângele sau urina toxicomanului a drogurilor consumate.

În cazul în care programul de substituţie se realizează în ambulatoriu, unităţ

medicale specializate vor fi desemnate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. În progra

se includ doar persoanele cu diagnostic pozitiv de dependenţă de substa psihoactive, rezutând tulburări mentale şi comportamente specifice. Dependen

trebuie să fie major, în caz contrar fiind necesar acordul părinţilor sau

reprezentantului legal.



Tratamentul ambulatoriu se acordă după trei tentative de dezintoxic

nonsubstitutivă eşuate în antecedente sau în caz de boli asociate dependenţei cum

sunt HIV, TBC, insuficienţă cardiacă, hepatită cronică de tip B şi C.

Se acordă de asemenea în cazul femeilor gravide şi dependente de opiacee,caz de politoxicomanie precum şi atunci când sunt vizate persoane dependente care

în întreţinere minori.

Persoana inclusă în programul de substituţie în ambulatoriu primeşte

legitimaţie. Administrarea metadonei se face în incinta unităţilor specializate s

strictă supraveghere, exceptându-se zilele de sâmbătă şi duminică, când dependen

primeşte cantitatea de metadonă în avans.Serviciile medicale oferite în cadrul acestor programe, constau, pe lân

administrarea substituentului, în consiliere psihologică, psihoterapie şi ergoterapie.

Metadona, leno-alfa-acetil-metadol, byprenorphina, se livrează unităţilor

dezintoxicare ţi celor care realizează programul de substituţie în ambulatoriu şi

prescriu doar de medici specialişti psihiatri, lucrători ai acelor unităţi.

În cazul în care în programul ambulatoriu este inclusă o persoană aflată în fa

de urmărire penală, organul de cercetare penală anunţă responsabilul de progra

pentru continuarea tratamentului în ambulatoriu în instituţiile subordon

Ministerului de Interne. Aceeaşi va fi procedura şi în cazul persoanelor internate

alte secţii pentru afecţiuni somatice. Măsurile se aplică şi persoanelor care solic

internarea pentru cura de dezintoxicare sau în caz de sevraj complicat, nemaifii

necesară expertiza.

Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exercirestrânsă, pot fi internate doar cu acordul reprezentanţilor legali, cu excepţia cazuri

ce impun urgenţa.

Dacă dependentul însuşi solicită internarea în scopul dezintoxicării, va trebui

semneze un angajament, nerespectarea acestuia atrăgând externarea.



La cerere, se poate beneficia de tratament staţionar o dată sau de două ori pe

Semnarea angajamentului este obligatorie şi pentru cei internaţi în urma sevrajul

după ce au depăşit perioada de criză.

Substituţia în ambulatoriu încetează progresiv prin scăderea dozelor dadependentul aflat în tratament are 3 rezultate pozitive consecutive la controal

periodice privind prezenţa drogurilor sau a metaboliţilor acestora în sânge sau uri

Încetarea va mai opera la cererea pacientului sau în czul în care personalul medica

luat o decizie în acest sens, generată de comportamentul şi atitudinea pacientului f

de personal sau faţă de alţi pacienţi.

Tratarea fizicului, deşi extrem de importantă, trebuie completată cu încercarde a vindeca dependenţa psihică. Serviciile de consiliere psihologică şi psihoterapie

realizează în centrele de consiliere ale unităţilor medicale publice sau private, cen

ce beneficiază de prezenţa unui psihoterapeut de înaltă calificare. Psihoterapia e

atât individuală cât şi familială sau de grup, existând în ace3laşi timp preocupare

pentru tratamentul tulburărilor psihice asociate. Durata minimă a post-curei reabilită

psiho-sociale este de 180 zile, efectuându-se în această perioadă controale period

şi aleatorii pentru depistarea urmelor de droguri sau ale metaboliţilor specifici.39

BIBLIOGRAFIE

◘ G. Antoniu , T. Vasiliu - Cod penal comentat , Editura Lumina Lex 1997

◘ V. Bercheşan – Drogurile şi traficanţii de droguri , Editura Paralela 4

Piteşti 1998

◘ Alexandru Boroi, Neagu Norel, Radu Valentin Sultănescu – Combater

traficului si consumului ilicit de droguri, Revista de drept penal, nr.4/2001

◘ Constantin Bulai, Avram Filipas, Constantin Mitrache - Drept Pen

raman, Editura Edit Press, Bucuresti, 1997

39 AL. Boroi, N Norel, V .R. Sultănescu-op.cit.



◘ Valerian Cioclei - Consumul ilicit de droguri - probleme de ordin penal

criminologic, Analele Universităţii din Bucureşti, Seria Drept, nr.1/2003

◘ Ghe. Diaconescu – Infracţiunile în legi speciale şi legi extrapen

Editura Sirius, Bucureşti, 1994◘ Ghe. Diaconescu - Infracţiunile în legile speciale şi legile extrapena

Editura All, Bucureşti, 1996

◘ Ghe. Diaconescu – Infracţiunile în Codul Penal Român, Editura Oscar Pri

Bucureşti 1997

◘ Traian Dima - Implicaţiile apariţiei Legii nr. 143/2000 privind combater

traficului şi consumului ilicit de droguri, asupra măsurilor de siguranţă de natumedicală prevăzute în Codul Penal , Revista Dreptul, nr 1/2003

◘ Traian Dima - Infracţiuni contra sănătăţii publice prevăzute în l

extrapenale ( cu referire la traficul de droguri ), Editura Lumina Lex, Bucureşti, 20

◘ Traian Dima şi Nicolae Ion Vrâncean - Droguri. Deţinere. Consu

Revista de drept penal, nr. 4/2005

◘ Traian Dima - Consideraţii asupra Legii nr. 143/2000 privind combater

traficului si consumului ilicit de droguri, Revista Dreptul nr.4/2002

◘ V. Dobrinoiu, N. Cornea - Drept penal, partea specială, vol. II , Editu

Lumina Lex, Bucureşti, 2000

◘ V. Dongoroz - Drept Penal, Editura Tirajul, Bucureşti, 1939

◘ Jenica Drăgan - Dicţionar de droguri, Editura All Beck, Bucureşti, 2005

◘ J. Drăgan şi C. Popescu - Dicţionar enciclopedic de droguri, Editu

Ministerului de Interne, Bucureşti, 1991◘ O. Loghin, A. Filipaş – Drept penal, partea specială , Editura didactică

pedagogică, Bucureşti 1983

◘ I. Micut - Aspecte teoretice şi practice referitoare la aplicarea Legii

143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Revista



Dreptul nr. 1/2002

◘ Dorinel Oancea - Încadrarea juridică a faptei de consum ilicit de drogu

Pro Lege, nr. 4/2005

◘ A. Ungureanu, A. Ciopraga - „Dispoziţii penale din legi speciale româncomentate şi adnotate cu jurisprudenţa şi doctrina”, Vol. V, Ed. Lumina L

Bucureşti, 1996

◘ N Volonciu - Tratat de Procedură Penală, Editura Paideia, Bucureşti 1996

◘ Legislaţia drogurilor – culegere de teorie şi practică judiciară, Editu

Moroşan, Bucureşti, 2004.

◘ Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit droguri

Combat Ere A Drogurilor Pe Legea 143 Din 2000

Documents

Transcript of Combat Ere A Drogurilor Pe Legea 143 Din 2000