1

COLECTIVUL DE

REDACŢIE:

DIRECTOR

ROŞU ALEXANDRU

REDACTOR ŞEF

PEIA ALIN IONUŢ

REDACTOR

APIPIE ŞTEFAN IONUŢ

TEHNOREDACTOR -

TĂNASE DANIELA

GRAFICIAN -

ANDREI CĂTĂLINA

CUVÂNT ÎNAINTE - pag.2

ŞCOALA MEA , VALORI ADĂUGATE- pag.3

CARACALUL , ORAŞUL MEU PENTRU TINE- pag.4

TEATRUL NAŢIONAL DIN CARACAL,OPERĂ MONUMENTALĂ UNICĂ ÎN ROMÂNIA- pag.6

INTERVIU CU UN CAMPION – pag.7

JURNAL DE OLIMPIADĂ – pag.8

DEZVOLTAREA DURABILĂ – EXEMPLU DE BUNE PRACTICI - pag.9

CALCULATORUL, UN VICIU - pag.11

PREȚUL SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE – EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII- pag.12

SFATURI PENTRU PĂRINȚI- pag.13

DISCRIMINAREA UCIDE VISE – pag.14

POVESTEA IOANEI -pag.15

DE LA LUME ADUNATE - pag.16

2

CUVÂNT ÎNAINTE

Dragi cititori, indiferent de vârstă, vă rugăm să pătrundeti cu indulgenţă în paginile acestei

reviste. Încercăm să exprimăm gândurile noastre, să vă arătăm preocupările noastre şi numai timpul

poate fi un critic obiectiv.

Bune sau mai puţin bune, aceste pagini au fost scrise cu pasiune de noi, elevii redacției firmei

de exercițiu ,,BIOTERRA“ SRL, in cadrul proiectului POSDRU/175/2.1/S/151627 - ,,IDEE pentru o

societate bazată pe cunoaștere” .

Proiectul urmăreşte să contribuie la creşterea gradului de ocupare pentru viitorii absolvenţi de

învăţământ secundar, prin furnizarea de asistenţă, consiliere profesională şi realizarea de activităţi cu

caracter practic în vederea orientării acestora în carieră şi o inserţie mai rapidă pe piaţa muncii.

FE BIOTERRA SRL are ca obiect de activitate editarea de reviste și fiecare dintre noi şi-a adus

contribuţia la întocmirea revistei cu același nume, la redactarea ei şi de asemenea experienţa ne va

învăţa tot mai multe. Știm că cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor a fost aceea că omul îşi

poate schimba viitorul doar schimbându-şi atitudinea. Avem convingerea că această revistă poate

schimba atitudini, poate fi un nou pas spre educaţie, și un nou pas în a fi dornici de a evolua. Un nou

început în şcoala noastră .... De aceea, am considerat oportun că trebuie, cu toţii, să avem o altă

atitudine, o reală deschidere către noi orizonturi, orizonturi culturale , orizonturi eco,orizonturi sociale,

menite să ne ofere satisfacţii profesionale pe care, poate, nici nu le gândim, orizonturi în care avem

posibilitatea să ne alegem calea succesului, orizonturi care pot fi atinse cu uşurinţă de orice elev dornic

să cunoască, să înveţe şi să se informeze.

Ne bucurăm că facem parte din echipa FE BIOTERRA SRL și că avem oportunitatea de a ne

dezvolta abilitățile cognitive și antreprenoriale în cadrul proiectului ,,IDEE pentru o societate bazată pe

cunoaștere” .

Redacția BIOTERRA

Scrie să nu pierzi florile gândului tău, pe care, altfel le ia vântul!

Nicolae Iorga

3

ŞCOALA MEA ,

VALORI ADĂUGATE

,, OMUL NU DEVINE OM DECÂT

PRIN EDUCAŢIE “(I.Kant)

COLEGIUL AGRICOL”

DIMITRIE PETRESCU”

face parte din patrimoniu

public al oraşului Caracal,

aşezat in partea partea de est

a oraşului în zona industrială

si are ca Domeniu prioritar al

formarii profesionale

„Resurse naturale si protectia

mediului”.

De la înfiinţare şi până

în prezent, Colegiul Agricol „

Dimitrie Petrescu” Caracal a

valorificat tradiţiile

învăţământului agricol din

zona de sud a ţării noastre.

Intenţia de a construi

un local de şcoală pentru o

instituţie de specialitate

datează din anul 1923, când

Ministerul Cultelor si

Instrucţiunii publice a hotarât

sa înfiinţeze şcoli normale în

toate capitalele de judeţ( la

acea vreme Caracalul era

resedinţa județului Romanaţi).

Finalizarea lucrărilor

construcţiei s-a realizat dupa 6

ani, în 1929, an din care a

funcţionat şcoala normală, apoi

din anul 1945 – Gimnaziul

industrial.

Învaţamântul agricol –

pe meleagurile Caracalului –

au început cu anul şcolar 1948-

1949, când noul profil al şcolii

- Şcoala Medie Tehnica de

mecanizare a agriculturii –

avea durata de 4 ani.

În anul 1955 profilul

şcolii se schimbă în Şcoala

Medie Tehnica de Agricultură

din Caracal, dupa numai un an,

şcoala se transformă în Şcoala

Profesionala Agricola.

Perioada 1955-1965

este caracterizată de

framântare şi nesiguranţa

pentru învaţământul românesc

şi în consecinţăşi pentru

învaţământul agricol.

Din 1965 Şcoala

Profesională Agricolă cu

durata de 3 ani a funcţionat în

paralel cu învaţământ seral fară

frecvenţă si de maiştri pâna la

1 septembrie 1959 când s-a

unit cu Şcoala Tehnică

Agricolăşi s-a constituit

Centrul Şcolar Agricol.

În 1966 s-a dat unităţii

şcolare denumirea de Liceu

Agricol cu profilele :

agronomie (5 ani), îmbunătaţiri

funciare (5 ani), contabilitate şi

merceologie agricolă (4 ani),

în 1970 unindu-se cu Şcoala

profesională de mecanici

agricoli (3 ani), având peste

1500 de elevi.

În anul 1975, Şcoala a

primit denumirea de Liceul

Agro-Industrial, având ca

forme de învaţamânt : liceu –

curs de zi ( peste 700 de elevi),

serala profesionala (peste 300

de elevi), învaţamânt postliceal

şi şcoala de maiştri.

În anul 1988 instituţia

primeşte numele de Dimitrie

Petrescu, personalitate de

seama a învaţamântului agricol

românesc, nascut în Caracal la

05 octombrie 1860 – tatal,

prozatorul Cezar Petrescu.

Să ne imaginăm, iubiți cititori,

că putem vizita școala fără să

fie nevoie de un protocol

deosebit, într-o zi de muncă,

strecurîndu-ne nevăzuți prin

toate încăperile ei.

Pătrundem în holul de

onoare cu largi deschideri

dominate de stâlpi care susțin

sala de festivități, și-n același

timp creează o perspectivă

deosebită pereților laterali.

Aceștia susțin câteva tablouri

ale unor elevi, precum și

fotografiile unor olimpici.

O microexpoziție

numismatică, cu exponate

aduse de elevi, întregește

ansamblul holului.

Privită din acest unghi

școalanoastră reconstituie

riguros și pe cât posibil ,

complet, etapele devenirii în

succesiunea generațiilor de

profesori, ingineri, maiștri,

elevi, părinți, care au contribuit

la configurarea , pe cale vie a

acestui lăcaș.

Generații și generații vin și

pleacă, urma tăcerii lor prin

matca stupului păstrându-se

rece, doar în documentele care

consemnează viața unei școli.

Interviu cu domnul Director

al C.A. „D. PETRESCU”

MOISE GHEORGHE

4

CARACALUL ,

ORAŞUL MEU

PENTRU TINE Istoricul Romanaţiului

Dumitru Botar, fost profesor

al liceului nostru vorbeşte

despre CARACAL , oraşul

care ascunde şi legende mai

puţin cunoscute aşa cum a

scris şi in cărţile domniei

sale.

Dacă un regizor

talentat ar fi dorit să-şi

plaseze acţiunea unui

scenariu cu un subiect

privind de altădată, un décor

mai potrivit decât Caracalul

deceniilor 5-8, nu şi-ar fi

găsit.

De altfel, Mihail

Drumeş, scriitorul

generaţiilor de liceeni

romantici a avut ca puncte de

plecare, în câteva romane,

întâmplări auzite pe aici, cu

eroi care au existat pe aceste

meleaguri.

Multe au fost

evenimentele remarcabile din

istoria neamului nostru şi

multe localităţi din ţară au

trăit direct aceste mari

mişcări ale istoriei.Unul din

oraşele care a cunoscut de

aproape marile frământări ale

acestui minunat pământ

românesc, a fost oraşul

Caracal, care şi-a gravat

pentru totdeauna numele în

istoria patrie.

Ca aşezare

omenească, oraşul datează

încă din perioada comunei

primitive, afirmaţie

confirmată prin numeroasele

urme material găsite cu

ocazia săpăturilor

determinate de lucrările de

modernizare a oraşului.

Toate acestea ne

determină să afirmăm că pe

aceste locuri, omul s-a

stabilit din cele mai vechi

timpuri, că oraşul şi ţara au

existat dintotdeauna.

Prima atestare documentară

despre Caracal datează din

17 noiembrie 1538, din

timpul domnitorului Radu

Paisic(1535 – 1545). De

atunci oraşul Caracal s-a

afirmat ca centru economic,

social şi cultural al Olteniei

şi al ţării devenind la un

moment dat curte domnească

pentru Mihai Viteazul(1593

– 1601), care avea în

Romanaţi mai multe

proprietăţi.

În Caracal aşa cum

am scris şi cartea mea “FII

ROMANAŢIULUI” s-au

născut o serie de personalităţi

ale stiintei, artei si culturii

romanesti: scriitorii Virgil

Carianopol, Haralamb Leca ,

Nicolae Paul Mihail , Radu

R. Serban (alias George

Valcu, fiul compozitorului

Radu Serban) și Radu

Serban -fiind doar cateva

nume de palmares ale urbei.

Tot din oraşul nostru

a plecat şi vestitul haiduc

Iancu Jianu, figură legendară

a istoriei noastre, a cărui casă

există şi în prezent în Caracal

- chiar vizavi de sediul

Muzeului Romanaţiului.

Caracalul este

posesorul unor clădiri de

patrimoniu naţional cu

valoare arhitecturală

deosebitădintre care pot să vă

enumăr: Teatrul Naţional,

Tribunalul, casa

Titulescu.Aflate la

intersectia propriului lor

destin, aceste monumente din

patrimoniul istoric al

municipiului Caracal, oraș

care poartă numele abia

șoptit al melancoliei, se

străduiesc să reziste de-a

lungul timpului .

Aşa cum am spus şi

în cartea mea “Poveştile

Caracalului” apărută în anul

2012 prin ţară circulă tot

felul de legende despre aşa

zisele “minuni” ale

Caracalului. Din păcate pentru cei

care le spun, ele sunt doar

simple poveşti. Oltenii care

sunt oameni plini de umor le-

au creat şi de-a lungul vremii

ele au ajuns să fie rostite în

multe situații în special cu

prilejul unor agape.

Se spune printe altele

că la Caracal s-a răsturnat

carul cu “proşti” ceea ce

însemna de fapt că în vremea

aceea transportul se făcea cu

carul cu care se plimbau şi

cei care erau “deştepţi”, iar

faptul că s-a răsturnat la

Caracal îl putem considera

un accident de circulaţie care

se putea întâmpla oricui. De

fapt se spune că în carul care

venea de la Islaz unde

izbucnise Revoluţia de la

1848, când o căruţă cu

participanţii la evenimentele

5

menţionate s-ar fi răsturnat,

din cauza entuziasmului

generat de victoria

Revoluţiei, într-o intersecţie

de la marginea oraşului

Caracal dinspre Corabia.

Răsturnarea atelajului cu

„prostimea“, pe vremuri

oamenii din popor, chiar a

avut loc, doar că, de la

cuvântul “prostime” - la

“proşti”, nu a mai fost decât

un pas pentru oamenii de

rând, care nu făceau diferenţa

între înţelesurile celor doi

termeni.

Tot la capitolul

„mituri reale“ din Caracal se

încadrează şi cel despre

ceasul din gară, ce are

înscrise patru linii în dreptul

orei 4. Aşadar, ora este

indicată prin însemnul „IIII“,

nu „IV“, cum se obişnuieşte.

Potrivit explicaţiilor

specialiştilor în istorie de la

Muzeul Romanaţiului din

Caracal, ceasul a fost realizat

de către faimosul ceasornicar

francez Paul Garnier, care a

trăit în perioada 1801-1869,

şi care a folosit aceeaşi

reprezentare a orei 4 pe toate

ceasurile sale ce se regăsesc

în multe locuri publice din

lume. „Ceasul din gara

Caracal este un mit care

poate fi foarte uşor analizat

deoarece este o marcă de

ceas care era foarte

cunoscută la vremea când el

a fost cumpărat şi montat.

Cimitirul de pe

strada Învieriieste şi el un

subiect îndelung disputat.

Istoricii zonei afirmă că,

după ce au studiat hărţile

vremii, pot spune cu

siguranţă acum că acesta se

află amplasat încă din anul

1869 pe aceeaşi stradă

Carpaţi, care există şi în

prezent sub acelaşi nume.

Deci, mitul a fost infirmat

deoarece nu ar exista indicii

despre vreo stradă a Învierii

care să aibă legătură cu

cimitirul. Printre legendele

care s-au dovedit a fi

adevărate se numără şi

povestea despre un incendiu

ce ar fi cuprins, la un

moment dat, cazarma

pompierilor din Caracal.

Astfel, în ziarul „Vulturul“,

apărut în Caracal pe 1

decembrie 1928, a fost

publicată o ştire ce vorbea

exact despre incidentul

anterior menţionat.

Un alt mit dovedit ca

fiind real este cel referitor la

faptul că în Caracal ar fi

existat o puşcărie amplasată

pe strada Libertăţii. Ei bine,

acest lucru este dovedit că a

fost adevărat de o hartă de la

1896 a oraşului Caracal, ce

indică faptul că, la acea

vreme, a existat o stradă cu

denumirea respectivă, acum

redenumită strada Iancu

Jianu .

Pe fosta stradă

Libertăţii pe care se afla

arestul Tribunalului

Romanaţi.

Oraşul Caracal

ascunde şi legende mai puţin

cunoscute. Una dintre aceste

poveşti se referă la faptul că

vestitul haiduc Iancu Jianu, a

cărui casă există şi în

prezent, şi-ar fi construit un

tunel care se întindea pe sub

pământ, de sub casa lui, pe o

distanţă de kilometri întregi.

În ceea ce-i priveşte pe

locuitorii din Caracal,

aceştia se mândresc cu

poveştile care circulă pe

seama urbei şi spun că, în

acest mod, oraşul lor este

mai cunoscut decât altele

mult mai mari din ţară..

Cu un trecut

apreciabil, cu un prezent

evident ,Caracalul este

oraşul meu pentru tine!

Interviu cu Istoricul -

Profesor DUMITRU

BOTAR

Realizat de Roşu Alexandru

6

TEATRUL

NAŢIONAL DIN

CARACAL,OPERĂ

MONUMENTALĂ

UNICĂ ÎN ROMÂNIA Teatrul Naţional din

Caracal reprezintă principalul

element arhitectural

reprezentativ al judeţului Olt în

domeniul culturii. Iar locul nici

nu putea fi ales mai bine,

respectiv în capitala culturală a

judeţului.

Adevărată bijuterie

arhitectonică, imobilul ridicat

acum un secol stă mărturie a

imaginaţiei, hărniciei şi paşiunii

pentru frumos a locuitorilor

acestor zone.

În vara anului 1896, istoria

Caracalului consemna: „S-a pus

piatra de temelie a Teatrului

Naţional menit a aduce

propăşirea culturii locuitorilor

Caracalului”, ca să se înalţe, în

inima Romanaţiului, un

impunător edificiu arhitectonic.

La acea vreme, în Europa s-au

construit un număr impresionant

de teatre. România, în aceleiaşi

perioade şi-a ridicat propriile

edificii teatrale: Ateneul Român,

Teatrul Naţional din Iaşi, din

Bucureşti, din Cluj și din

Timişoara. Prin voinţa edililor

vremii şi din dragostea pentru

teatru a locuitorilor, Caracalul şi-

a construit un teatru la fel de

frumos şi impunător, încadrat în

acelaşi curent arhitectonic

europen, ridicat, nu întâmplător,

în zona istorică a oraşului, în

vecinătatea ruinelor Curţii

Domneşti a lui Mihai Viteazul.

“Oraşul meu natal, cu flori în

gară,/cu chioşc în parc/şi

festival/urmat de bal” – sună

versurile cântecului scris de

neuitatul Radu Şerban. Mi-am

adus aminte de ele când am primit

vestea că au fost finalizate

lucrările de restaurare şi

consolidare ale Teatrului Naţional

din Caracal” ne spune cu mandrie

istoricul Dumitru Botar , fost

profesor al liceului nostru.

Cortina acestui teatru deosebit s-a

ridicat, după 22 de ani de pauză,

la 19 decembrie, , o valoare de

patrimoniu, reintrând astfel

încircuitul naţional. Clădirea

barocă a "teatrului cel nou",

inaugurată în anul 1901, este,

înainte de toate, simbolul unei

vocaţii.

Bijuteria arhitectonică pe

frontispiciul căreia sunt

împlântate de 108 ani două

cuvinte - Teatru Naţional - stă

mărturie unei epoci cu rădăcini

adânci într-o cultură şi

civilizaţiede care ar trebui să ne

fie dor.

Clădirea are o mare

varietate şi bogăţie de ornamente

atât în interior, cât şi în exterior:

coloane angajate, capiteluri,

statui, balcoane, cupole, mari

panouri pictate cu scene idilice şi

pastorale, toate acestea

evidenţiind un baroc târziu.

Impresionează faţada principală

care, dinspre est, este animată de

un repertoriu decorativ bogat,

accentul fiind pus pe registrul

superior. Vorbind despre Teatrul

Naţional din Caracal, Nicolae

Iorga spunea: “Teatru cochet,

împodobit cu stucaturi şi

inscripţii care cheamă trupe şi o

intenţie de care trebuie să se ţină

seamă”.

A rezistat intemperiilor de

orice fel, ca astăzi să putem afla din

izvodul ce l-a sălăşluit despre

dragostea şi credinţa într-o artă a

celor ce au avut voinţă şi putere să

înalţe un templu al Thaliei.

Părea că sunt doar urmele

unei lumi de mult apuse, dar s-a

reaprins candela speranţei în

renaşterea acelei lumi prin

generaţiile ce s-au născut din ea.

Ipostaza fenomenului teatral

cunoscută din antichitate - o mască

plânge, o mască râde - poate fi

interpretată în cazul dat ca o trecere

de la necaz la bucurie. Şi doar pe

scenă să existe Tragedie şi Comedie,

spre care publicul să fie ademenit de

inscripţiile celor două intrări laterale

- Tragedie şi Comedie - ale

splendidei clădiri numite de mai

bine de un secol Teatrul National

din Caracal.

S-au văzut în acest teatru

cele mai alese spectacole: drame,

comedii, opere, operete, concerte,

conferinţe, serbări şcolare şi

naţionale, congrese, conferinţe

preoţeşti şi învăţătoreşti, şezători

literare, şedinţele ateneului, întruniri

politice etc. etc.

“Sunt oameni, faţă de care

cuvintele de recunoştinţă sunt

palide şi nu pot descrie mult prea

plinul sentimentelor noastre.

Oameni care au împlinit un vis şi

au desăvârşit un act irepetabil

pentru viitorii100 deani”

Inetrviu cu Profesor DumitruBotar

realizat de elevul Peia Alin

javascript:;http://www.craiovaculturala.ro/updata/media/341/646x404.jpg

7

INTERVIU CU UN CAMPION

„Mereu m-am întrebat cum e să

fii primul în lume la ceva. Nu

poţi să explici în cuvinte –

trebuie s-o trăiești.”

Vasile Daniel, multiplu

campion la tenis de camp.

La prima vedere, Vasile

Daniel, pare un tânăr ca oricare

altul. Însă, la nici 18 ani

împliniţi, Dani (cum este

cunoscut de apropiați) se poate

lăuda cu un palmares

impresionant. În cei șase ani de

când a inceput sa participle la

turnee , el s-a clasat de de mai

multe ori intre primii patru.

Daniel s-a născut la 1

august 1998 lași și-a inceput

cariera sportivă la Clubul

Palestra din Caracal.De atunci, el

are aproximativ 50 de participari

la campionate naţionale și

europene și numeroase

medalii.Pasiunea pentru tenis și-

a descoperit-o la 4 ani cand

mergea cu tatal lui la club in

timpul liber.

Despre primul său turneu Daniel

își amintește că „a fost cea mai

intensă senzaţie pe care o

trăisem vreodată. Cuvintele nu

sunt suficiente pentru a descrie

sentimentul trăit”. La 16 ani

Daniel a caștigat un campionat

naţional, prima medalie.

Care consideri că a fost cea mai

mare barieră pe care a trebuit

să o depășești pentru a dobândi

succesul profesional din

prezent?

Nu consider că au fost

bariere. Mi s-a părut lungă

așteptarea de când am fost mic și

până am avut posibilitatea sa

particip la un turneu european.

Pot spune, în schimb, că am facut

foarte multe sacrificii ca să fac

performanţă: nu petrec niciodată

îndeajuns timp cu familia sau

prietenii. Nici timp pentru

vacanţe nu prea am. Sunt plecat

des în cantonamente și la

concursuri.

Povestește-mi despre

momente când ai avut parte de

dezamăgiri. S-a întâmplat

vreodată să ratezi podiumul la

vreun concurs?

Nu merg la concursuri cu

gândul să câștig. Mereu încerc să

abordez fiecare concurs ca pe un

antrenament, să mă lupt cu mine,

niciodată să câștig. Cand câștig, e

foarte bine. Dar nu pot spune că

dacă nu câștig, consider că am

pierdut. Sau că văd acest lucru ca

pe o dezamăgire. Sportul m-a

învăţat un lucru prețios: practic,

nu pierzi nimic.

Câștigi foarte mult chiar

și din faptul că ieși pe ultimul

loc, faţă de cum ar fi fost dacă n-

ai fi participat deloc. Îmi place să

fiu cel mai bun dar nu merg să

câștig, concurez cu mine. Să fiu

mai bun decât am fost data

trecută.

Cu toții avem momente

când dăm de greu.Important e

cum le depășești. Ce te

motivează pe tine să

perseverezi?

Îmi doresc foarte mult să fiu un

om mai bun, iar prin sport am

găsit cea mai bună modalitate de

a face asta. Devii dișciplinat, o

caracteristică a multor oameni de

succes. Ajungi să te cunoști

foarte bine, să îţi înțelegi limitele

și să înțelegi cum să le depășești.

Tenisul te pune în situaţii în care

nu te-ai afla în viața de zi cu zi.

Ca să poţi câștiga, trebuie sa îți

cunoști foarte bine limitele.

Ai schimba ceva în

trecutul tău profesional?Ce

anume?

Îmi trăiesc visul. Iar acesta este

unul dintre cele mai frumoase

sentimente din lume. Nu aș

schimba nimic, din acest

motiv,nu am niciun regret.

Descrie-ne, în câteva

cuvinte, atmosfera de la un

campionat.

Pentru mine, un campionat este

un prilej extraordinar de a

cunoaşte oameni cu aceeaşi

pasiune ca a mea. În acele

moment, simt că mă aflu într-o

cu totul altă lume, în care toţi

împărtăşim aceleaşi dorinţe.

POT, ÎMI DORESC,

SUNT!

Aceşti termeni definesc

personalitatea unui adevărat

campion, conştient că norocul

vine doar atunci când

antrenamentul întâlneşte

oportunitatea.

8

JURNAL DE

OLIMPIADĂ Olimpiadele şcolare

sunt dintotdeauna piatra de

încercare a elevului care

doreşte să atingă un standard

de cunoştinţe superior. Ani

de muncă susţinută, pasiune,

aspiraţia spre

autoperfecţionare şi nu în

ultimul rând abilitățile sunt

atributele comune tuturor

olimpicilor.

Anul acesta,

Olimpiada Națională de

Agricultură s-a desfăşurat în

perioada 6-10 aprilie şi a fost

găzduită de Colegiul Agricol

„Dimitrie Petrescu” din

Caracal unde au participat 85

de elevi din clasele a XI-a şi a

XII-a şi 35 de profesori din 37

de judeţe ale ţării.

Echipajul judeţului

nostru a fost compus din

Roșu Alexandru , clasa a XI-a

și Zamfir Sorin, clasa a XII-a

elevi ai liceului nostru, iar de

la Colegiul Agricol Carol I

din Slatina, elevul Stan

Lucian , clasa a XI-a.

Pentru a ne împărtăşi

impresiile şi experienţa

dobândită pe parcursul celor

câteva zile petrecute cu

ocazia Olimpiadei Naţionale

de Agricultură, Alexandra

Roșu ne prezintă jurnalul de

olimpiadă.

,, Fiecare experienţă

este ca un mic suvenir pe care

îl adaugi la cutia cu amintiri a

sufletului tău. Anul acesta am

avut onoarea de a

reprezentajudeţul Olt la

Olimpiada Naţională de

Tehnologii. Deși școala mea

era gazda acestui eveniment,

zâmbetele oamenilor minunaţi

pe care i-am întâlnit şi

momentele de neuitat m-au

marcat pofund.

Cu mari emoţii, ne-am

prezentat în prima zi , la

proba teoretică. Pe faţa

tuturor participanţilor se

putea observa un amestec de

teamă, speranţă şi încredere.

Cele trei ore de foc au trecut

şi cu toţii ne-am simţit uşuraţi

pentru un scurt timp. Totul s-a

desfăşurat într-o atmosferă

specifică concursurilor

naţionale, corectitudinea şi

respectul fiind la înălţime;

subiectele au fost dificile, dar

interesante.

În clipa în care am

primit subiectele, am început

să înţeleg mai bine faptul că

fiecare persoană asimilează

de-a lungul vieţii o serie de

cunoştiinţe pe care le

sintetizează atunci când este

nevoie.

Ziua a doua a fost

dedicată vizitei în Centrul

Universitar Craiova, instituție

care dezvoltă o veche

colaborare cu școala mea.

După întâlnirile cu specialiștii

de la Facultatea de

Agronomie și Gradina

Botanică ne-am deconectat de

febra concursului și am

petrecut câteva ore în

frumosul Parc ,,Nicolae

Romanescu”.

Proba practică din a

treia zi, a avut un specific

aparte, deoarece, pe lângă

informaţii şi raţionamente, a

trebuit să dăm dovadă de o

perspectivă estetică

particulară, care se obţine

prin practică vastă, muncă şi

o percepţie realistă.

Nu am obţinut

rezultatul la care am sperat,

dar asta nu mă opreşte să

încerc şi anul viitor. Pot

spune că am avut doar de

învăţat.Îmi doresc să am

această oportunitate şi anul

viitor pentru că o olimpiadă

naţională evidenţiază clar

diferenţele dintre o simplă

competiţie şi o experienţă

care îţi lărgeşte orizontul de

cunoaştere.

Felicit elevul Lucian

Stan de la Colegiul Agricol

Carol I din Slatina pentru

locul I obținut la domeniul

Creșterea animalelor și mă

bucur că a reprezentat cu

cinste județul meu.

Sunt mândru că

școala mea a făcut față

cerintelor organizarii uacestui

eveniment asfel încât elevii

participanți să petrecă câteva

zile minunate pe meleagurile

oltenești și să aprecieze

frumusețea acestor locuri.

Cred că reușita unui

examen sau concurs constă în

seriozitate și perseverență sau

așa cum spunea T.Edison:

„reuşita presupune1% talent

şi 99% muncă”.

Elev Roșu Alexandru

9

DEZVOLTAREA DURABILĂ

EXEMPLU DE BUNE PRACTICI

„Să privim încă o dată

pământul acesta drag pe care

foşnesc plopii şi cântă

ciocârlia, să-i arătăm mai mult

decât oricând dragostea

noastră… Să-i privim munţii şi

păsările în norul de lumină ce

s-a deschis asupra lui, să-l

învăluim într-o dragoste mai

adâncă şi mai fierbinte”

Geo Bogza

"Dezvoltarea durabilă

este acel proces de dezvoltare

care răspunde nevoilor

actuale fără a periclita

capacitatea generațiilor

viitoare de a răspunde

propriilor nevoi. [.....] Pentru

ca dezideratul dezvoltării

durabile să poată fi atins,

protecța mediului va constitui

parte integrată a procesului

de dezvoltare si nu poate fi

abordată indepedent de

acesta." (Declaratia asupra

Mediului si Dezvoltarii, Rio de

Janeiro, 1992)

A discuta despre

problemele mediului

înconjurător nu ajută decât să ne

ușurăm conștiința și nu

rezolvăm nicidecum impactul

negativ asupra planetei și asupra

generațiilor viitoare.

Educația ecologică

trebuie să fie un proces activ,

continuu, desfășurat în toate

mediile, clasele și categoriile

sociale, iar școala trebuie să fie

,,coloana vertebrală” care

direcționează și conturează

formarea unui comportament

adecvat față de mediul natural.

Drumul către formarea

unei conștiințe, culturi si

civilizații ecologice este lung,

dificil, trece obligatoriu prin

modelarea educațională a

personalitații umane și este bine

să fie început de la o vârstă

fragedă iar noi, elevii si cadrele

didactice ale Colegiului Agricol

,,Dimitrie Petrescu”- Caracal avem o tradiție în inițierea și

derulareă de proiecte și

programe educaționale

ecologice.

Din vremi de ieri.....

În perioada 2008 -2010

proiectul interjudețean

,,SALVAȚI NATURA! ” inițiat

de prof. Dadulescu Viorica ,

derulat în colaborare cu

Universitatea din Craiova prin:

Facultatea de Ingineria

Mediului, Facultatea de

Agronomie, Facultatea de

Horticultură, Gradina Botanică

și Stațiunea de Cercetare si

Dezvoltare – Caracal s-a

dovedit a fi un exemplu de bune

practici în domeniul promovării

dezvoltării durabile.

Participarea la acțiuni de

colectare selectivă a deșeurilor

(,,Nimic nu se pierde, totul se

transforma”) amenajarea de

spații verzi în curtea școlii

(,,Harta verde a

Colegiului Agricol ,,Dimitrie

Petrescu”), producerea de

produse ecologice ( cu sprijinul

Stațiunii de Cercetare și

Dezvoltare a Agriculturii –

Caracal și a sponsorilor),

distribuirea de pliante, fluturași

și postere, sesiunile de referate

si comunicări, expoziția de

10

creație plastica ,,Natura - prin

ochii copiilor”, vizite la

instituțiile implicate au

constituit forme trainice de

educație comportamentală pro-

ecologistă.

Încununarea muncii

depuse s-a materializat prin

obținerea locului III la Gala

Premiilor pentru Mediu,

eveniment organizat în

decembie 2010 la București de

Ministerul Mediului și ECOTIC

.

Din vremi de

azi......salvăm viitorul

Conceptul de dezvoltare

durabilă semnifică atitudinea

generației prezente față de

satisfacerea propriilor necesități

prin utilizarea echilibrată a

resurselor.

Atingerea obiectivelor

dezvoltării durabile nu se

poate realiza fără o schimbare

de mentalitate a oamenilor și

fără comunități capabile să

utilizeze resursele în mod

rațional și eficient și să

descopere potențialul

economic al economiei,

asigurandu-se prosperitate,

protecția mediului și coeziune

socială.

Si cum nici nu poate fi

vorba de un revers al

tehnologiei sau de stagnarea

dezvoltării din punct de vedere

științific, trebuie să găsim

soluții să menținem în limite

cât mai reale echilibrul cu

natura și să reparăm atât cât

este posibil daunele ce le-am

creat până în prezent în această

lume vie fără de care existența

noastră ar lua cu totul alte

dimensiuni.

Educația pentru

cetațenie activă înseamnă un

set de practici și de activități al

căror scop este de a pregăti cât

mai bine tinerii și adulții

pentru a participa activ la viața

comunității prin asumarea și

exercitarea drepturilor și

responsabilităților lor în

societate.

Alternativa oferită astăzi

învăţământului prin metoda

proiectelor, lărgeşte orizontul de

cunoaştere al copiilor, oferind

posibilitatea învăţării ideii, că

nimic din ceea ce făureşte omul

pe pământ nu este întâmplător-

,,a înţelege natura înseamnă a

înţelege viitorul, iar a face ceva

pentru salvarea naturii, atât de

ameninţată astăzi, înseamnă a

contribui la fericirea omenirii”

(Eugen Pora).

ElevAndrei Cătălina

11

CALCULATORUL – UN VICIU

Un adolescent dintre

milioanele de adolescenți

din lume. Cu ce este el

diferit de ceilalți? Dacă i-

am cere să ne povestească

viața lui, ar putea începe

așa: „Sunt Cosmin P., am

18 ani, și sunt dependent de

calculator”. Așa ar putea

începe povestea

adolescentului care, din

cauza drogului electronic,

calculatorula avut de suferit.

A intrat la cel mai bun liceu

din oraș la profil real cu o

medie foarte mare, deși a

absolvit ciclul gimnazial la

o școală dintr-un sat din

împrejurimi. Fiind un copil

inteligent, a reușit să intre

la un liceu de elită, dar

„prietenia” cu computerul

încă de pe la 10 ani i-a dat

viața peste cap. Acum este

elev la un liceu tehnic.

Părinții băiatului au

divorțat de câțiva ani.

Băiatul a fost crescut numai

de mamă, o femeie sub 40

de ani. Se poate spune că lui

Cosmin i-a lipsit autoritatea

tatălui încă din copilărie.

Cosmin a făcut o pasiune

pentru computerul său la

scurt timp după ce i-a învățat

tainele, refugiindu-se în

fața lui și câte 10 ore pe zi,

imediat ce se întorcea de la

școală. Nici nu mânca, de

cele mai multe ori, își arunca

ghiozdanul pe unde se

nimerea, deschidea

calculatorul, intra pe

messenger sau skype și stătea

la taclale cu prietenii sau își

găsea cunoștințe noi.

În cea mai mare parte a zilei

era nesupravegheat, mama sa

având serviciu și venind seara

acasă. Bunica mai încerca ea

săraca să-i spună să-și facă

lecțiile, să mănânce, „să-l

lase bolii de calculator”, dar

nu avea nicio autoritate în

fața lui Cosmin. Îi răspundea

obraznic, având întotdeauna

grijă să aducă în final

argumentul „suprem”: „Dacă

mama stă pe messenger, eu

de ce n-aș sta! “Când mama

venea acasă, îl ridica imediat

pe Cosmin de la calculator, și

asta, nu pentru că acesta ar fi

petrecut prea multe ore în

fața calculatorului, ci pentru

că ea însăși ardea de

nerăbdare să vorbească pe

internet cu cunoscuții și chiar

cu necunoscuții.

Fiind convins că nu

face nimic rău dacă stă în

fața calculatorului cât vrea

el și pentru că mama îl lăsa

să facă ce vrea, bucurându-

se chiar că băiatul ei nu bate

bulevardele, ci lucrează la

computer, Cosmin ajunsese

să se închidă în camera lui,

să nu mai comunice cu

nimeni. Nu mai vroia să

iasă să se joace cu prietenii

afară, își lovea și amenința

surioara mai mică, pentru că

i se părea că-l deranjează.

Apropiindu-se

sfîrșitul semestrului I din

clasa a IX-a , mama a

început să-i atragă atenția că

ar fi bine să mai lase

calculatorul și să se apuce și

el de învățat, dar toate astea

cu jumătate de gură sau cu

amenințări că-l stâlcește în

bătaie, dacă nu termina cu

rezultate bune , că doar ea

nu muncește de se spetește

ca să țină un trântor în

casă. L-a amenințat chiar că

va pleca cu tastatura și

mouse-ul la serviciu, că-i va

lua cablul, dar... nici un

folos.

Chiar înainte de teze

Cosmin a fugit de acasă

luând 200 lei si bijuteriile

bunicii (că oricum nu-i mai

trebuie!!!) . Mama, intrând

pe messengerul baiatului a

aflat cu stupoare ca acesta

era șantajat de Cristi, un

,,prieten” de pe mess care il

amenința ca îi trimite

mamei sale filmulețul de la

,,băuta” din barul aflat în

12

apropierea școlii dacă nu îi

da 500 lei. După ce ,,s-a

achitat de datorie” el a stat

ascuns câteva zile la cel mai

bun prieten, Andrei , în

vreme ce toată lumea, de la

părinți, rude și până la

profesori, îl căutau

disperați. Mama a aflat că

băiatul are o mulțime de

absențe, chiar se afla în

pericol să rămână repetent.

Normal că în această

situație,fiind incapabil să se

mai concentreze și aproape

absent, Cosmin a obținut

note mici, fiind

exmatriculat la liceul la care

învață și acum .

Consecințele grave

ale acestui viciu au fost

legate de transformările din

comportamentul lui

Cosmin. Băiatul prietenos,

respectuos și comunicativ

ajunsese agresiv, umbla

mereu încruntat, de parcă o

lume întreagă îi stătea

împotrivă, evita să

vorbească cu cineva, nu

vroia să mai iasă din casă.

Se îndepărtase de realitate,

pentru el realitatea era cea

din jocuri și filme. Dacă pe

calculator, pe messenger era

degajat, avea chef de vorbă

la nesfârșit, atunci când se

întâlnea, din întâmplare, cu

cineva, se bloca, nu își mai

găsea cuvintele. Și modul în

care vorbea era ciudat:

neavând timp să mai

citească, vocabularul lui

rămăsese la nivelul vârstei

la care calculatorul i-a

devenit partener de viață.

Când trebuia să scrie la teze

sau lucrări, scria așa cum se

scrie în limbajul virtual (de

exemplu, shi în loc de și,

adik în loc de adică).

Au trecut doi ani si

acum Cosmin este un baiat

responsabil, comunicativ ,

vesel si plin de viața.

Este elev in clasa a

XI-a la același liceu tehnic

si se pregătește pentru

Olimpiada Națională –

Domeniul Economic. Au

fost mulți care l-au ajutat,

care l-au iubit si care i-au

arătat acest drum.

Calculatorul a

devenit un obiect oarecare

din casă, care este folosit,

făra însă a trece de limitele

măsurii .

Cu sigurantă, tu si mii de tineri ca tine vă regasiți in ,,câteva’’ din ipostazele prezentate.

Ce e de făcut?

OPREȘTE-TE.GÂNDEȘTE-TE. ÎNCEARCĂ SĂ LIMITEZI TIMPUL PE CARE ÎL PETRECI

JUCÂND … ȘI NU UITA CĂ E DOAR UN JOC!

Elev: Peia Alin Ionuț

PREȚUL SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE

EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Odata cu dezvoltarea tehnologiei, utilizarea calculatorului a

devenit primordială în viața fiecarei persoane. Profesia, nevoia sau

plăcerea îi determină pe cei mai mulți să petreacă numeroase ore

în fața calculatorului. Deși ne simplifică foarte mult viața și

munca, utilizarea computerului în exces are oserie de efecte

negative asupra organismului.

Persoanele care petrec ore în șir în fața calculatorului, se izolează,

devin introvertite, renunță la prieteni și ieșiri și consideră că orice

efort fizic este inutil, pot fi considerate dependențe de acest obiect.

Un astfel de comportament poate avea consecințe negative asupra

stării fizice, dezvoltării psiho-cognitive, relațiilor și interacțiunii

sociale.

Stând de vorbă cu

domnul Conea Cristi,

medic la Spitalul

Municipal Caracal am

aflat care sunt cele mai

importante dintre efectele

calculatorului asupra

sănatății fizice și mentale

ale copilului.

13

1. Insomnie: te întrebi deseori de ce, atunci când ești foarte obosit nu poți adormi și stai cu ochii pe

pereți o noapte întreagă? Unul dintre motive poate fi utilizarea calculatorului, în special seara;

acesta poate deregla ritmul organismului tău și suprima eliberarea de melatonină, hormonul care

reglează somnul.

2. Sindromul vederii de calculator: utilizarea constantă a computerului poate conduce la ceea ce

se numeste sindromul vederii de calculator, ale carui simptome sunt senzația de oboseală vizuală, de

usturime, dureri de cap, ochi uscati sau incetoșați. Motivul este acela că unul dintre efectele

calculatorului asupra ochilor se traduce in diminuarea ratei de clipire, permițând luminii ecranului

să afecteze și mai mult ochiul. Se recomandă pauzele dese si reducerea luminii exterioare si

interioare.

3. Dependenta: fie ca e vorba despre s media, jocuri, seriale, chiar si materiale educative

internetulne condamnă la izolare. Viața socială și tot ce implica ea are in computer cel mai puternic

concurent… și se pare ca nu face fată.

4. Tromboza venoasa profunda: statul la birou pentru o perioada lungă de timp încetinește

circulația sângelui, determinând formarea de cheaguri care pot intră în fluxul sangvin și cauza

embolie pulmonară. La fel ca si în cazul mersului des cu avionul, circulația deficitară este unul

dintre efectele indirecte ale calculatorului asupra sănatății, motiv pentru care se recomandă să

consumi multă apă și sș te ridici frecvent de la birou pentru a face câțiva pași.

5. Postura greșită: folosirea excesivă a laptopului sau postura greșită la birou pot conduce la

scolioză și, automat, la dureri mari de spate, gât sau mijloc. Recomandat este să îți menții spatele si

gatul drept, bratele pe lânga corp, sprijinite de mânerele scaunului și să păstrezi un contact complet

al tălpilor cu podeaua.

6. Dureri de cap: inevitabilul poate fi ocolit intr-o oarecare măsură printr-o distanță de minimum

50 cm față de monitor, poziționarea acestuia la nivelul ochiului, o postură corectă și o pereche de

ochelari de protecție. Durerile constante de cap reprezintă poate cel mai frecvent dintre efectele

calculatorului asupra noastră, iar acestea conduc către o dispoziție proastă sau un nivel de stres

crescut care, la rândul lor, afectează starea generală de sănatate.

Amintește-ți că există viață și dincolo de ecranul viu colorat, viața ta pe care uiți cum să o

trăiești cu fiecare zi care trece

SFATURI PENTRU PĂRINȚI

Copiii şi tinerii sunt cei mai înfocaţi utilizatori ai Internetului, calculatorul şi telefonului mobil

integrându-se deplin în viaţa lor cotidiană. Pentru ca ei să poată beneficia de aceste instrumente extraordinare fără

a se expune riscurilor, cel mai important lucru pe care îl puteţi face este să vă implicaţi alături de copii în

cunoaşterea noii lumi digitale.

1. Descoperiţi împreună Internetul!

2. Stabiliţi împreună cu copiii reguli de utilizare a calculatorului şi telefonului mobil

3. Nu restricţionaţi excesiv şi fără justificare accesul la calculator şi la internet!

4. Aşezaţi calculatorul în camera cea mai accesibilă. .

5. Discutaţi despre riscurile la care se pot expune dacă acceptă întâlniri cu persoane necunoscute cu care au

comunicat prin email, chat sau telefonul mobil.

6. Asiguraţi-vă de faptul că ştiţi parolele de acces la e-mail-ul copilului dumneavoastră sau paginile web

personalizate

7. Încercaţi să aflaţi mai multe despre „prietenii online” ai copiilor, aşa cum doriţi să-i ştiţi şi pe cei din lumea

reală.

8. Amintiţi-le copiilor că nu tot ceea ce citesc sau văd pe Internet este adevărat

9. Împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră şi altor părinţi

10. Pentru a înlesni navigarea în siguranţă pe Internet a copiilor, folosiţi programe

de filtrare specializate sau utilizaţi filtrele motoarelor de căutare preferate.

Sursal www.sigur.inf

14

DISCRIMINAREA

UCIDE VISE

„Toate ființele umane se nasc

libere și egale în demnitate și în

drepturi.Ele sunt înzestrate cu

rațiune și conștiința și trebuie

să se comporte unele față de

altele în spiritul fraternității.”

(Art.1 din Declaratia Universala

a Drepturilor Omului al

Natiunilor Unite)

Discriminarea este

acțiunea prin care unele persoane

sunt tratate diferit sau lipsite de

anumite drepturi în mod

nejustificat, pe baza unor

considerente neîntemeiate.

În România, potrivit legii

nr. 324 din 14 iulie 2006, prin

discriminare se înțelege orice

deosebire, excludere, restricție

sau preferință, pe bază de rasă,

naționalitate, etnie, limbă,

religie, categorie socială,

convingeri, sex, orientare

sexuală, vârstă, handicap, boală

cronică necontagioasă, infectare

HIV, apartenență la o categorie

defavorizată, precum și orice alt

criteriu care are ca scop sau efect

restrângerea, înlăturarea

recunoașterii, folosinței sau

exercitării, în condiții de

egalitate, a drepturilor omului și

a libertăților fundamentale sau a

drepturilor recunoscute de lege,

în domeniul politic, economic,

social și cultural sau în orice alte

domenii ale vieții publice.

Şansele egale reprezintă

tratarea oamenilor în mod egal,

corect, prin înlăturarea

barierelor şi refacerea

echilibrului.

Efectele discriminării

asupra copiilor:

- Scăderea self-esteemului

/ imaginii de sine - este un cumul

de sentimente de inferioritate, pe

care copilul îl interiorizează,

atunci când aude că nu e în stare,

că nu e bun, atunci când i se arată

că e în plus în clasă. Copilul

începe să se perceapă mai prejos

decât ceilalți și nu-și mai

apreciază progresul. În funcție de

cât de frecvent e supus

discriminării, este posibil să

ajungă la izolare în grup și chiar

la abandon școlar.

- Agresivitatea -

discriminarea este, în toate

condițiile, un act de agresiune

împotriva celui discriminat. Este

foarte posibil ca un copil să

răspundă cu agresivitate, la rândul

lui, în încercarea de a se apăra.

Agresivitatea se poate extinde, ca

reacție de răspuns, la orice tip de

interacțiune cu profesorii sau

colegii, dar și în alte contexte.

- Anestezia sentimentelor

- poate fi determinată de

prejudecățile celorlalți. Dacă,

orice ar face, copilul rămâne

“țiganul tot țigan”, dacă oricât ar

fi progresat el este “un

handicapat” sau “nebunul”, se va

obișnui să ignore feed-back-ul, să

își blocheze sentimentele pe care

acesta le generează, astfel încât să

blocheze suferința.

- Negarea apartenenței la

identitate - fie că vorbim de

identitatea etnică, fie că vorbim

de identitatea dată de orientarea

sexuală, copilul va tinde întâi să

ascundă cine este,apoi poate să își

nege lui însăși această

apartenențăși va căuta alte

identități,ceea ce îi poate provoca

tristețe, frustrare sau furie.

- Depresia - suspus

stigmatului, copilul poate dezvolta o

stare de tristețe profundă. Poate

deveni apatic (“ce sens are să

învăț”), dezinteresat de orice se

întâmplă în jur, pesimist, exagerat

autocritic (“nu știu să fac nimic

bun”), își poate ignora orice succes

și, în final, fără a primi asistență, se

va auto-izola de restul grupului.

- Dependența de substanțe

(alcool, tutun, droguri) - în cazul

elevilor de gimnaziu sau de liceu,

lipsa de recunoaștere a eforturilor, a

progreselor și etichetarea lor

continuă îi poate determina să-și

satisfacă nevoile emoționale prin

consum și abuz de substanțe, mai

ales în condițiile în care el devine

cool, capătă noi prieteni, poate părea

mai “matur” în ochii colegilor.

Tulburările de alimentație (bulimia,

anorexia)

- Anxietatea este instalarea

unei stări de neliniște, teamă difuză,

fără un motiv bine determinat, care

alimentează stări de frică legate de

diferite subiecte. Pot apare frica de

spații largi, de a ieși din casă, de a

utiliza transportul în comun etc.

Uneori, aceste frici, denumite fobii,

devin atât de intense, încât persoana

dezvoltă blocaje în a acționa, la

examene, în fața unor persoane sau

în diverse perioade dificile.

Elev Apipie Ștefan Ionuț

15

POVESTEA

IOANEI

Ei bine, Ioana este o

adolescentă ca oricare alta.

Este elevă în clasa a XI-a la

Liceul de artă, secția pian. Îi

place la nebunie. Îi mai place

sa se plimbe oriunde, fie in

parc, fie pe străzile aglomerate

ale orașului. Îi plac cățeii, îi

place să citească în troleu cu

Ipod-ul în urechi, îi plac

lucrurile simple, dar profunde,

îi place să iubească și să i se

răspundă la sentimente. Este o

fire OK, nu îi plac limitele și

nici oamenii răi. Urăște să i se

spună ce să facă și nu îi place

să renunțe la lucrurile care îi

plac.

Dar ea .... e singură, cu mama,

cu tata si frații, care o iubesc

necondiționat, și totuși nu-i

este de-ajuns, vrea mai mult și

găsește soluția salvatoare:

,,MINCIUNA – dedublarea

personalității.

Ea descoperă că pot fi două

persoane într-un singur corp și

trăiește în două lumi: o lume

bolnavă, plină de viruși,

spaimă, durere, furie,

deznădejde și o lume care nu

este a ei și care și-ar fi dorit să

fie, în care există mâine, o

mulțime de vise de nemurire și

povești nebune cu feți frumoși.

Privește în oglindă, vede și-i

place ce vede. Nimic din ce

vede nu o sperie pentru că răul

care o macină înăuntrul său nu

i-a luat limpezimea ochilor,

catifelarea obrajilor,

strălucirea zâmbetului. Îi plac

clipele când ochii colegilor de

liceu se lipesc cu admirație de

ea. Primește acestea ca pe un

omagiu, le merită, știe bine!

Dar tot la fel de bine știe, că

dacă ar afla ce taină poartă cu

ea, ar rămâne singură, cu

lacrimi mai triste ca lacrimile

ploilor de toamnă târzie, ar fi

discriminată, stigmatizată.

Dacă ar putea, Ioana și-ar

spune povestea așa:

Afară era frig, groaznic de

frig, apoi.. frigul, gerul,

gheaţa au coborat in sufletul

meu.

Mama a avut curajul să-mi

spună crudul adevăr.

– Eşti infectată HIV.

A fost doar o confirmare a

bănuielilor mele.

Încet, încet am inţeles de ce

merg la un anume medic,

spital, am înţeles lacrimile din

ochii mamei, seara la culcare

cand ziceam “Tatăl Nostru”,

am înţeles rostul pastilelor şi

am înţeles că dacă vreau

sătrăiesc, trebuie să am grijă

de mine.

Am devenit mai responsabilă,

raţională si ceea ce nu mă

aşteptam, nu acuz pe nimeni.

Am puterea să merg înainte,

să visez, să doresc, să iubesc

şi am credinţă in Bunul

Dumnezeu că va avea grijă de

noi.Si mulţumesc mamei că a

avut puterea să-mi spună şi

mulţumesc pentru fiecare zi

trăită.

Frumoasa fată ar dori să

spună povestea ei și, asemeni

Ioanei D’Arc, să îmbrace

armura războiului, să ucidă

răutatea, ignoranţa şi să aducă

iubire, încredere, bunătate şi

înţelegere în lume, în lumea ei

şi în lumea lor , a celor ce se

cred nemuritori.

Ioana nu vrea să trăiescă în

minciună dar ea știe că

discriminarea ucide vise,

speranţe, schilodeşte suflete.

Toate visele, toate iluziile vor

fi spulberate, iar ea va

rămâne confuză ca un călător

în ceaţă, încercând să

regăsească drumul pierdut din

cauza furtunii. ÎI este teamă

că va fi respinsă sau ocolită,

va fi tristă, nesociabilă și

neîncrezătoare în ea și în

ceilalți. Viitorul ei este incert,

tremurător ca o frunză şi

tulbure ca o mare înspumată.

Discriminarea va continua

să fie atâta timp cât preferăm

să ne ascundem de realitate,

atâta timp cât preferăm să fim

pe margine, niciodată

implicaţi. Atâta timp cât vom

şti să compătimim fără să

acordăm sprijin,

discriminarea va încolţi în

inimile şi în gândurile

noastre şi va crește mereu, ca

neghina ce nu a fost stârpită

la timp din lanul de grâu, iar

acum a acaparat toată

recolta.

Elev: Andrei Cătălina

16

DE LA LUME ADUNATE...

♣ Natura ne aseamană, educația ne deosebeste.

(Confucius)

♣ Cei care educă copiii sunt demni de mai multă

onoare decât cei care le dau viață; de

aceea pe lângă viață, dăruiți copiilor

și arta de a trăi bine, educându-i.

(Aristotel)

♣ Educația este ceea ce supraviețuiește după ce

tot ce a fost învățat a fost uitat.

(Burrhus Frederic Skinner)

♣ Un om cu cunoștințe, dar needucat este ca și

un inel de aur pus în botul unui porc.

(Jan Amos Komensky)

♣ Scopul educației este acela de a schimba o

minte goală cu una deschisă.

(Malcolm Forbes)

♣ Educația este mișcarea din întuneric spre

lumină.

(Allan David Bloom)

♣ Prostia este o suferință nedureroasă a

inteligenței.

(Emil Cioran)

♣ Prostul se simte în largul lui numai în turmă,

prostia celorlalți il stimulează!

(Costel Zagan)

♣ Dacă prostia ar produce suferință, sunt

oameni care ar trebui să umble pe ulită urlând

de durere.

(Mihail Sadoveanu)

♣ Prostia, când se uita în oglindă, își spune:

Ce deșteaptă sunt!

(Radu Herjeu)

♣ E greu de suportat prostia, chiar și pe vreme

frumoasă.

(Vasile Ghica)

♣ Ataci o părere a unui prost și te trezesti cu

prostul întreg în discuție.

(Nicolae Iorga)

♣ Daca toată lumea ar învăța carte, n-ar mai

avea cine să ne tragă ciuboțelele.

(Ion Creanga)

♣ Învățătura este ca aurul - are preț oriunde.

(Epictet)

♣ Nu pentru scoală, ci pentru viată invățăm.

(Seneca cel Tanar)

♣ Repetiția este mama învățăturii.

(Quintilian)

♣ Rădăcinile educației sunt amare, dar fructul

este dulce.

(Aristotel)

♣ Silește la învățătură mintea ta și urechea ta la

cuvinte iscusite.

(Solomon))

♣ Ne dorim să-l vedem pe copil căutând a-nvăta,

iar nu învățătura căutând copilul.

(George Bernard Shaw)

17