Baia Mare 2020

Colaborarea consilierilor școlari

cu copiii de vârstă școlară mică

și cu părinții acestor copii

Elaborat de:

Conf. univ. dr. Delia-Mariana ARDELEAN

Prof. consilier şcolar Ioana Emanuela LUPAN

1

"Copiii nu au nevoie de părinţi extraordinari, ci de fiinţe umane care să vorbească limba lor

şi care să fie capabili să pătrundă în inima lor" Augusto Cury

“Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii,

să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale

noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă

întind spre ele.”

Joyce Maynard

1. Ce este consilierea şcolară?

Potrivit literaturii de specialitate, consilierea reprezintă o activitate prin care se

urmăreşte sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie adoptat de

o persoană consiliată într-o situaţie dată sau, în general,

în viaţa şi activitatea sa cotodiană.

În cadrul învăţământului preuniversitar,

consilierea reprezintă o formă particulară de

interacţiune şi influenţare, care contribuie la sprijinirea

elevilor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă,

precum şi la omogenizarea şi dezvoltarea clasei de

elevi ca grup educaţional.

Consilierea şcolară se axează pe unitatea triadică: familie copil- şcoală, în vederea

desfăşurării unei educaţii eficiente şi a dezvoltării optime a personalităţii copilului.

Relaţia de consiliere este definită ca un parteneriat între cei doi protagonişti dintre

care unul este cel care solicită ajutorul de specialitate, numit beneficiar sau client şi celălalt

cel care oferă acest ajutor, consilierul, fiecare dintre ei cu viziuni, expectanţe şi expe-rienţă,

dar împărtăşind aceleaşi scopuri de soluţionare/ depăşire a problemei. Constituie o întâlnire

foarte importantă pentru beneficiarul care se confruntă cu probleme.

Procesul de consiliere îl va ajuta pe elev să-şi identifice gândurile, emoţiile şi

comportamentele, care conştientizate fiind, îl fac să se simtă plin de resurse şi să hotărască

schimbarea”. După Patterson şi colaboratorii (1989), consilierea reprezintă un proces care

implică o relaţie interpersonală între consilier şi unul sau mai mulţi elevi cu care el foloseşte

metode psihologice bazate pe cunoaşterea sistematică a personalităţii umane, în încercarea de

a îmbunătăţi ,,sănătatea mintală” a acestora.

2

David (2006) defineşte consilierea psihologică ca fiind o intervenţie psihologică în

scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale şi/sau în scopul prevenţiei şi

remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament.

De asemenea, psihologul Adriana Băban (2001) delimitează trei obiective majore ale

consilierii:

Promovarea sănătăţii şi a stării de bine: funcţionare optimă din punct de vedere

somatic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.

Dezvoltarea personală: cunoaşterea de sine, imaginea de sine, capacitatea de

decizie responsabilă, relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului,

tehnici de învăţare eficiente, atitudini creative, opţiuni vocaţionale realiste.

Prevenţie: a dispoziţiei afective negative, a neîncrederii în sine, a

comportamentelor de risc, a conflictelor interper-sonale, a dificultăţilor de

învăţare, a dezadaptării sociale, a disfuncţiilor psihosomatice, a situaţiilor de

criză.

Caracteristici ale consilierului şcolar

În literatura de specialitate identificăm următoarele caracteristici ale unui consilier

eficient (Cuzneţov, 2015), stabilite prin cercetări de tip experimental şi experienţial:

consilierul ca persoană şi specialist posedă propria identitate. Acesta ştie cine

este el, ce poate să devină, ce doreşte de la viaţă şi poate realiza distincţia între

elementele esenţiale şi cele neesenţiale;

consilierul respectă şi se apreciază pe sine însuşi, bazându-se în demersul de

acordare a ajutorului pe forţa şi sentimentul valorii personale;

consilierul îşi recunoaşte şi îşi acceptă forţa interioară, se simte adecvat în

prezenţa celorlalţi şi le permite acestora să se manifeste ca persoane puternice,

fiind deschis şi receptiv la schimbare, capabil să renunţe la căile şi mijloacele

cunoscute şi sigure pentru un demers de tip inovator;

consilierul este capabil să ia decizii şi să-şi asume responsabilităţi pentru sine

şi pentru ceilalţi;

consilierul este activ, dinamic, trăieşte în mod plenar, opţiunile sale fiind

bazate pe un sistem de valori morale; este o persoană autentică, sinceră,

3

onestă, care nu se ascunde în spatele unor măşti, nu joacă roluri impuse şi nu

declanşează mecanisme de tip defensiv;

consilierul are simţul umorului, priveşte lucrurile în perspectivă şi nu se teme

să se amuze chiar pe seama propriilor sale deficienţe; are capacitatea de a-şi

recunoaşte greşelile şi de a-şi asuma responsabilitatea pentru acţiunile sale;

trăieşte predominant în prezent, fără a se agaţa de trecut sau a se refugia prea

mult în viitor;

consilierul admite, apreciază şi respectă diferenţele culturale, sociale, de gen

sau rasă; este sincer interesat de bunăstarea celorlalţi, interes bazat pe respect,

grijă, încredere şi apreciere a oamenilor;

este profund implicat în activitatea sa;

consilierul este capabil să stabilească limitele adecvate specifice unei relaţii

interpersonale sănătoase.

Consilierea familiei

Consilierea familiei se realizează pe două dimensiuni: psihologică şi pedagogică şi are

drept obiectiv dezvoltarea în cadrul familiei a unui sistem coerent de scopuri în viaţă şi

perspective de întărire a comportamentului intenţional. O persoană orientată spre scop este

capabilă sa pună în acţiune modele alternative de comportament, să abordeze problemele de

viaţă din perspective diferite, dar fără a se cantona rigid în anumite soluţii prefabricate

(Carabet, 2009).

Prin urmare, în procesul consilierii familiei se încearcă provocarea unei schimbări

voluntare în atitudinile şi comportamentul membrilor acesteia, astfel încât persoana sau

grupul familial să funcţioneze optim din punct de vedere psihosocial (Băban, 2001).

Relaţia şcoală-familie în procesul de consiliere

Şcoala este factorul de care depinde în mod

covârşitor devenirea personalităţii umane, tot atât de

adevărat este că educaţia coerentă nu poate face

abstracţie de rolul familiei. Şcoala şi familia sunt două

instituţii interrelaţionate, care nu pot funcţiona separat

una de cealaltă. Familia şi şcoala pot fi considerate ca

reţele de interdependenţă structurate în forme de relaţii

4

sociale specifice, „eşecul” şi „reuşita” şcolare fiind înţelese ca rezultate a unei contradicţii

mai mici sau mai mari, ale unui grad mai mic sau mai mare de disonanţă sau de consonanţă a

formelor de relaţii sociale ce caracterizează cele două reţele de interdependenţă.

Având în vedere complexitatea relaționării între cele două instituții (școala și familia),

ideea colabărării între acestea capătă noi valențe. În relația cu școala, părintele parcurge șapte

pași:

părintele „învață“ – se informează asupra modului de conducere și organizare

a procesului instructiv-educativ;

părintele ajută – sprijină școala în realizarea unor proiecte și activități;

părintele devine un suport al imaginii pozitive despre școală – înțelege

importanța școlii în formarea copilului său și are o atitudine pozitivă față de

școală;

părintele devine o sursă de informație complementară – furnizează dirigintelui

sau învățătorului informații despre comportamentul copilului în familie,

despre problemele afective și de sănătate ale acestuia;

părintele devine o sursă educațională – contribuie la educația propriului copil,

îl ajută și îl sprijină în activitatea zilnică de acumulare de cunoștințe;

părintele ca profesor – oferă cadre de referință pentru raportarea valorică a

copiilor săi;

părintele – inițiator al schimbărilor din școală – are dreptul și chiar obligația să

solicite adaptarea școlii la cerințele societății actuale – părintele poate să

propună unele schimbări care să contribuie la dezvoltarea individuală sau

colectivă a copilului (Bârlădeanu şi colaboratorii, 2016).

Participarea părinţilor este, de asemenea, considerată una dintre cele mai importante

caracteristici ale unei şcoli eficiente (Smith et al., 2007). Pe lângă efectele pozitive ale

participării părinţilor asupra achiziţiilor elevilor, alte studii au identificat şi efecte pozitive

legate de adaptarea socială a copiilor, vizând aspecte, precum: comportamentul, motivaţia şi

competenţele sociale ale copiilor, relaţia dintre elevi şi profesori, relaţiile dintre copii.

Implicarea părinţilor sau a tutorilor în experienţele şcolare ale copiilor este esenţială pentru

succesul elevilor şi eficacitatea programelor de consiliere şcolară.

Pentru optimizarea relației școală-familie, este nevoie de a îmbina variate forme şi

metode de colaborare a şcolii cu familia şi comunitatea:

5

şedinţele cu părinţii oferă acestora ocazia de a se cunoaşte între ei, de a acţiona

ca o echipă, de a secunoaşte reciproc cu cadrele didactice, de a discuta aspect

ale programului școlar, de a afla despre progresele/regresele copiilor,

schimbările intervenite în evoluția lor.

lectoratele cu părinţii cu teme diverse prin care părinții sunt informați cu

privire la importanța cunoașterii personalității propriului copil, aprecierea

corectă a comportamentelor copiilor, măsuri şi soluţii pentru ignorarea sau

limitarea comportamentelor negative, tehnici şi metode prin care îşi pot ajuta

copilul la lecţii.

consultațiile individuale oferă prilejul abordării individualizate a problemelor

cu care se confruntă copilul sau părintele, se pot oferi sfaturi, părinţii pot

furniza informaţii mai intime pe care nu doresc să le facă publice, dar sunt

relevante pentru educaţia şi instrucţia copilului;

convorbirile telefonice care au luat amploare datorită telefoniei mobile, dar și

timpului limitat al părinților și cadrelor didactice

chestionarul permite obținerea unor informații privind organizarea colectivelor

de elevi, teme abordate în ședințele ulterioare etc.

participarea părinților la activități organizate de școală - lecții deschise pentru

părinți astfel părinţii au posibilitatea să cunoască nivelul de pregătire al

copilului, deprinderile însușite, să se familiarizeze cu metodele și procedeele

folosite în predare.

consilierea psihopedagogică individuală constă în abordarea specializată, prin

intermediul profesorilor consilieri școlari a dificultăților de adaptare a elevilor

la cerințele școlii.

jurnalul clasei cuprinde fotografii, impresii ale copiilor, ale altor persoane

implicate în activitățile clasei, descrieri de activități, diplome obţinute, desene

create de copii etc.

scrisorile și însemnările sunt necesare ca mijloc operativ, comod, în condițiile

în care cadrele didactice nu au posibilitatea unor întâlniri directe cu părinţii

elevilor.

ateliere de lucru cu părinții în cadrul cărora aceștia se familiarizează cu

standardele de eficiență a învățării, finalitățile educației, conţinuturile,

strategiile aplicate, programul de activitate a şcolii;

6

mese rotunde în cadrul cărora părinții și profesorii fac schimb de experiență

educațională.

De reţinut!

Deprinderi ale părinţilor buni şi ale părinţilor inteligenţi (Cury, 2018):

Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ca în copiii lor să se

dezvolte auto-stima, protecţia emoţiei, capacitatea de a prelucra pierderi şi frustrări, de

a filtra stimu/i care produc stres, de a dialoga şi de a asculta.

Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea.

Această deprindere a părinţilor inteligenţi face ca, în copiii!or, să se dezvolte

spiritul de observaţie, sentimentul că sunt în siguranţă, curajul, optimismul capacitatea

de a fi lider, de a depăşi teama şi de a preveni conflictele.

Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să

gândească.

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie la dezvoltarea: conştiinţei

analitice, a deprinderii de a gândi înainte de a reacţiona, fidelităţii, cinstei, capacităţii de

a pune întrebări şi a responsabilităţii sociale.

Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc

copiii pentru eşecuri.

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ia dezvoltarea: motivaţiei,

îndrăznelii, răbdării, perseverenţei, capacităţii de depăşire a obstacolelor, abilităţii de a

crea oportunităţi şi de a le valorifica.

Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni.

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ia dezvoltarea solidarităţii,

sociabilităţii, bucuriei de a trăi, optimismului, înţelegerii inter-personale.

7

De reţinut!

Deprinderi ale profesorilor buni şi ale profesorilor inteligenţi (Cury, 2018):

Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare.

Această deprindere a părinţilor inteligenţi con-tribuie la dezvoltarea:

creativităţii, a spiritului inventiv, a perspicacităţii, raţionamentului schematic,

capacităţii de a găsi soluţii în situaţii tensionate.

Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată.

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie la dezvoltarea: capacităţii

de a preţui viaţa, speranţei, perseverentei, motivaţiei, fermităţii, capacităţii de a se

analiza, de a depăşi obstacole şi eşecuri.

Profesorii buni sunt elocvenţi, profesorii fascinanţi cunosc modul de funcţionare a

minţii.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea în elevii lor

a capacităţii de administrare a gândurilor şi emoţiilor, de a fi propriul lider, de a trece

uşor prin pierderi şi frustrări, de a depăşi conflictele.

Profesorii buni stăpânesc metodologia, profesorii fascinanţi au sensibilitate.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea stimei de

sine, a stabilităţii, a liniştii interioare, a capacităţii de a contempla frumosul, de a ierta,

de a-şi face prieteni, de a fi sociabili.

Profesorii buni educă inteligenţa logică, profesorii fascinanţi educă emoţia.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea

sentimentului de siguranţă, a toleranţei, solidarităţii, perseverenţei, protecţiei contra

stimul/lor „stresanţi", a inteligenţei emoţionale şi interpersonale.

8

2. Activităţi practice de consiliere a copiilor şi a părinţilor

Activitatea Floarea

Fiecare participant primeşte materiale decupate din hârtie

colorată reprezentând elementele unei flori (frunze, tulpină,

floare). Pe elementele primite părintele împreună cu copilul vor

scrie sau desena: ultima activitate realizată împreună, o calitate a

copilului, activitatea preferată, o calitate a părintelui etc. Se

prezintă fiecare floare, iar rezultatele se afişează pe o coală de

flipchart.

Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informaţie, profesorii fascinanţi o

folosesc ca suport al artei de a gândi.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea deprinderii

de a gândi, înainte de a reacţiona, a expunerii ideilor şi nu a impunerii lor, a conştiinţei

critice, a capacităţii de dezbatere, de a pune întrebări, de a lucra în echipă.

Profesorii buni sunt maeştri temporari, profesorii fascinanţi sunt maeştri de

neuitat.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea

înţelepciunii, sensibilităţii, afectivităţii, seninătăţii, dragostei de viaţă, capacităţii de a-i

vorbi inimii, de a-i influenţa pe oameni.

Profesorii buni corectează comportamente, profesorii fascinanţi rezolvă conflicte în

sala de clasă.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea capacităţii

de a depăşi starea de anxietate, de a rezolva crizele in-terpersonale, de a fi o persoană

sociabilă, de a te proteja emoţional, de a ajuta şinele să preia conducerea în situaţii de

tensiune.

Profesorii buni educă pentru o profesie, profesorii fascinanţi educă pentru viaţă.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la depăşirea conflictelor

psihice şi sociale, la dezvoltarea solidarităţii, a spiritului întreprinzător, a capacităţii de a

ierta, de a filtra stimuli „stresanţi", de a alege, de a pune întrebări, de a stabili obiective.

9

Evaluare/ feed-back:

➢ Cât de dificil a fost să selectaţi caracteristici relevante despre dvs. sau familie?

➢ Cum v-aţi simţit în momentul în care aţi prezentat celorlalţi informaţii despre

familia dvs.?

➢ Ce ați învățat din acest exercițiu, cum puteți folosi ce ați învățat aici mai

➢ departe?

Activitatea Povestea familiei mele

Participanţii, în diade -părinte şi copil- îşi vor spune povestea

vieţii lor. Timpul de realizare a activităţii este de 5 minute. După cele

cinci minute, cei doi vor face schimb, iar persoana care anterior şi-a

spus povestea, acum va ascultat povestea coechipierului.

Activitatea Rucsacul

Pentru această activitate părinţii şi copiii vor primi o foaie de

hârtie pe care este desenat un rucsac. Fiecare echipă formată din părinte

şi copil va trebuie să „pună” în rucsac lucrurile care consideră că îi fac o

persoană unică. După îndeplinirea sarcinii echipa va discuta asemănările

şi deosebirile identificate în timpul realizării sarcinii.

Activitatea Portretul

Pentru a realiza această activitate vor folosi aceleaşi grupuri părinte-

copil. Fiecărui grup i se solicită realizarea portretului „părintelui bun”,

respectiv al „copilului bun” utilizând desenul, eseul sau altă formă de

exprimare care să cuprindă cât mai multe caracteristici corespunzătoare

portretelor solicitate.

Activitatea Să-l transformăm pe NU în DA

Limbajul negativ, critica şi „Nuˮ-urile prea numeroase afectează respectul de sine al

copilului şi disponibilitatea de a ne asculta. Consilierul şcolar solicită părinţilor să stea tăcuţi

câteva minute şi să încerce să numere de câte ori şi în câte moduri au

spus „Nuˮcopilului lor astăzi.

10

Apoi, li se prezintă părinţilor două mesaje diferite şi li se cere să precizeze care dintre

ele generează sentimente pozitive:

1. De ce nu mă asculţi niciodată? De câte ori trebuie să-ţi spun să nu te joci cu mingea

în casă?;

2. Jocul cu mingea este o activitate pentru aer liber. Vrei să ieşi afară să te joci cu

mingea înainte de masă sau vrei să lăsăm jocul pentru mai târziu?

Părinţii sunt solicitaţi să dea exemple de mesaje negative, apoi să transforme aceste

mesaje în unele pozitive. (Exemplu: Nu face asta!, Termină! Nu poţi s-o faci?).

Evaluare/ feed-back:

➢ În ce măsură v-aţi regăsit în exerciţiile referitoare la mesaje negative?

➢ Ce ați învățat din acest exercițiu, cum puteți folosi ce ați învățat aici mai

departe?

Activitatea Ce-mi place, ce nu-mi place la şcoală?

Pe coli de hârtie, fiecare echipă formată din părinte-copil

vor identifica ce le place, respectiv ce nu le place copiilor la şcoală.

Ulterior, echipele sunt solicitaţi să confecţioneze semne de carte

care să conţină mesaje despre importanţa educaţiei, pe care să le

ofere copiilor.

Evaluare/ feed-back:

➢ Care sunt beneficiile educatiei?

➢ Ce mesaje transmitem copiilor referitoare la educatie?

➢ Care sunt strategiile motivatoare pe care le utilizaţi în relaţia cu copilul dvs?

Activitatea Paharele

Pentru activitate e nevoie de nişte pahare de plastic. Paharele sunt așezate pe o masă

în fața participanților. Părintele este legat la ochi, iar copilul trebuie să ghideze părintele

astfel încât acesta să construiască un turn cât mai înalt folosind toate paharele.

Evaluare/ debriefing:

Ce s-a întâmplat?

Cum v-ați simțit?

V-ați distrat?

Ai crezut înainte de joc că mama/tata o să reușească? Dacă nu

a reușit – de ce nu a reușit activitatea? Ce nu a funcționat? Vreți să mai încercați o dată?

11

Ce ați învățat din acest exercițiu, cum puteți folosi ce ați învățat aici mai departe?

Ce s-a întâmplat cu încrederea în mama/tata/copil după această activitate?

O să repetați activitatea asta? Dacă da, în ce situații? (zile de naștere, zile ploioase,

vacanță etc.).

4. Bibliografie

Băban, A. (2001). Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de

dirigenţie şi consiliere. Editura Ardealul, Cluj-Napoca.

Bârlădeanu, C. şi colaboratorii (2016). Consilierea părinţilor - perspective europene.

Acest material a fost publicat în cadrul proiectului Erasmus + ID:2015-1-RO01-KA104-

014432.

Carabet, N. (2009). Consilierea familiei. Editura CET Ion Creangă, Chişinău.

Călineci, M. C. şi Ţibu, S. L. (2013). UNICEF România. Ghid de idei practice pentru

părinţii din şcoala mea. Editura Vanemonde, Bucureşti.

Cury, A. (2018). Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi. Cum să formăm tineri fericiţi

şi inteligenţi. A doua ediţie revizuită. Editura For You, Bucureşti.

Cuzneţov, L. (2015). Consilierea şi educaţia familiei. Introducere în consilierea

ontologică complexă a familiei. Editura Primex-Com SRL, Chişinău.

David, D. (2006). Psihologie clinică şi psihoterapie. Editura Polirom, Iaşi.

Patterson, G. R., DeBaryshe, D. & Ramsey, E. (1989). A Developmental Perspective

on Antisocial Behavior. American Psychologist 44, 329-335.

Smith F., Driessen, G., Sluiter, R. & Sleegers, P. (2007). Types of parents and school

strategies aimed at the creation of effective partnerships. International Journal about Parents

in Education.