Taxa aoftală aUtl ta ta aumerar coafor* «probării Nr. 83.572/1948.

! ta Nrţatral-şjMatal data 1 Cluj, SacttaT ana Mr. l-ll

A N U L X X V I . C L U J , 15 N O E M V R I E 194«. Nr. 2 1 — 3 1 .

ADAOS PENTRU POPOR LA FOAIA OFICIALĂ A EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A VADULUI, FELEACULUI ŞI CLUJULUI

A P A R E LA 1 şi 15 A FIECĂREI LUNI

Redacţ ia şi Administraţ ia: C l u j , Piaţa Mal inovski 18.

(Consi l iul Eparhial)

R e d a c t o r : Preotul GH. NOVEANU

A L B A - I U L 1 A A fost voia bunu lu i Dumnezeu

ea în vâleatul anulu i aces tuia o-raşul Bălgradului să adaiuigă un eveniment d in cale a f a r ă de mare la firul evenimentelor sfin­te ce s 'au pe t recut acolo.

Lăsăm la o p a r t e p e Mitropo­li tul Ioanichie de Bălgrad, pe Idan dela Pr is lop , pe Marele Voevod Mihai, primul în t regi tor de Ţ a r ă ; n u ne aplecăm urechea nici la gemetele eroilor m a r t i r i Hori a şi Cloşca, ce au lăsa t să li se f rângă oasele î n bucăţ i de magna ţ i i t recutu lu i p e n t r u „greşala" oe au făciut de a-§i a-părai „nevoile şi neamul" ; n u ne oprim nici la z iua luminoasă a izbândei naţ ionale d in 1 Dec. 1918, când pă r in ţ i i onştr i , în t r 'o însufleţ ire fă ră pereche, au ho­tă râ t să se lumească p e vecie ou P a t r i a Mumă. Nu! N u adas tăm cu gându l nici la celelalte eve­nimente ce a u u r m a t de la acea data, căci a r însemnai să lungim fă ră aişte' ţ ă r i clipele sf inte şi pl ine de s imţ i re creşt inească şi

t «românească ce au fost d a t na ţ ie i să le t ră iască d in plin. L ă s ă m p e n t r u a l t ă d a t ă şi p e n t r u a l t e împre ju ră r i să evocăm! aceste evenimente, nomă revenmdu-ne Mtăai pl««ut* datori» 4» a apu­

ne la tot n a t u că cele pe t r ecu t ă în toamna anului acestuia a u depăş i t p r i n măre ţ ie orice a-ş teptăr i .

Apostolul Neamurilor

E vorba de ziua de 21 Oct. a. c. când Vlădici i noş t r i d in toaită Ţa ra a u veni t la Alba Iu l i a pen­t ru a sărbători , împrefumă eu fraţ i i greew-eatoliii, » u a

t ă când fiii aceleaşi 'Pâri iii ajuns să fim d in nou uni ţ i p r i » duhul cald al aceleaşi c r e d i n ţ i mân tu i toa re .

Noi, Românii, aici ^e-affi pomeni t şi aici ajn stat , or icât de vigelioase au fost vremile în decursiuil celor t recute veacur i de obidă. Am stat neclinti ţ i la datorie, cu picioarele înf ip te în p ă m â n t u l s trămoşesc, iar nu sufletul ancoraţ i în Duimnezeu p r i n mijlocirea credinţei sfinţ» a Maici i noas t re Biserici. E a ne-a făcut v iea ţa mai lină, bucu­r ia ma i senină, năcazul ma i uşor ş i năde jdea mţai piromiţătoare decât aş tep tam. De p ă m â n t şi de credin ţă ne-am legat. Cel din­tâ i ne-a d a t pâinea cea de toa te zilele ş i adăpostu l s ingur £n vremea petrecer i i celei de aici, iar cea d e a doua, credinţa , n©-a fost leagănul tu tu ror aş tep tă r i ­lor, a t â t cu p r iv i re la lumea a -ceasta, cât şi la aceea) oare o să viieţ '

Cei ca re a u încercat să ne des­p a r t ă aceste comori a u «uneltit 1* însăşi fiinţai noastră •& aaţioae.

Pa j . 2. R K N A Ş f 1 R fi A

N'au reuşi t însă Calvinii din veacuri le X V I ş i X V I I , d u p ă ciuim n ' au reuş i t nici Habsbrg i i din veacul al X V I I I ş i a l X I X -lea. Glasul conştiinţei, ş i tie-tac-urile i n i m i i aiu fost ma i p u t e r n i c e d e c â t , gându­rile de desbinare ale celor ce n u vedeau cu ochi buni pu te rea noast ră . F r a ţ i i notş r i , r u p ţ i a-oum două veacur i şi j umă ta t e dela t runchiul mănos al Bise­ricii de in t r ig i le Cur ţ i i din Viena, la 21 Oct. a. c. la Alba-lu l i a a u făcut legământ de a se uni cu noi şi de a rămânea eu noi câ t vor ţ inea veacurile.

„Ne legăm şi ne j u r u i m să dăm ascul tare î n t r u toate Sfân-

1N ŞGOALA PROROCILOR

Se spune despre câte un om că ar© inimă de aiur. Ţi-e d r a g să stai în p rea jma lui, că te 'nseni-neaiză, te mângâ ie şi t e 'n tăreş te şi pe tine. Un asemenea om e o b inecuvântare pentru, obş tea în mijlocul căreia t răieşte. E l e vrăşmaşul minciunei, al vicle­şugului , al în tă râ tă r i i , al or i­cărei porn i r i sp r e rău. Nu se gândeş te decât la binele pe care 1-atr pu t ea face aproapelui său — ou cuvântu l sau cu fapta . Şi prilej i se îmbie p re tu t inden i şi to tdeauna, căci de oameni ne­norociţi n a dus lumea lipsă nici­oda tă şi nicăir i .

Dimpotr ivă, despre al ţ i oa­meni se spune c ă au inimă de îaiscă. P e aceştia miu-i mişcă ni­mic. E i n u se bucură de bucu­r i a fraţ i lor lor şi nu s e în t r i tsea-z ă d e d u i r e r e a lor. Rămân ne­simţi tor i ca p ia t ra , orioe-ar r e ­dea că s e pe t rece în j u r u l lor. Pe unii ca aceştia să te fereas­că Dumnezeu, că nu auint buni de nimic P e n t r u obşte. F i indcă n u - s în s t a r e s ă se însufleţească şi să sa ră 'n l u p t ă p e n t r u nicio t reabă bună. Se ţ in d e p a r t e de

tului Sinod a i Bisericii Ortodoxe Române ş i t u tu ro r î nvă ţă tu r i ­lor d e c red in ţă ş i canoanelor Bi ­sericii Răsăr i tene" , a spus preo-ţimea, pripa reprezen tan ţ i i să i

legiuiţi , l a Alba Iu l i a şi această j u r u i n ţ ă face l eg tău ră cu Ce­rnii. Acum sun tem şi remâneam u-ni ţ i aşa auto Dumnezeu vrea şi cura a fost şi es te dor in ţa de fiecare zi a acelora ca re cunosc foloasele ce le aduce unireai şi răul ce-1 aduce desbinarea.

P r i n acest act istoric şi sfânt, Alba-Iulia^ Bă lg radu l de a l t ă dată, ai adăuga t o zală de a u r la lan ţu l ei, pe a locurea încătărâ-mat cu verigi de lacrimi. & M O I S E F U LE A

vâl toarea vieţii şi nu se gândeso decât la p ropr i a lor pricopseailă.

Şi i a răş i a l ţ i oameni au inima porn i t ă veşnic spire rău , p a r c ă a r . f i o p u n g ă de venin. Aceşt ia s u n t deadreptul prirnejdioşi pen­t r u societate.

Oglinda inimii f iecărui om e s t e fa ţa lui. Mai a les ochii. P r i ­vind în ochii cuiva, îi po ţ i ceti şi 'n in ima lui. Ochii omului cu mimă d e a u r sunt cura ţ i , senini. P r iv i r ea lor încălzeşte, cheamă, mângâie, vindecă, Te 'nvălue ' n dragoste, ca o îmbră ţ i şare de frate.

Pr iv i rea omului cu inima d«

O mare patre din învăţăturile Scâe Mântuiotrul Hristos le-a spus în pilde. Simple, dar pline de mult tâlc, pildele formează o comoară sfântă din care sufletul creştin va avea mereu de învăţat.

Una din cele mai frumoase, de burtă seamă, e cea a Samarietanu-lui Milostiv. Fiind nevoit să răs-

iască « ;ree«, sticloasă ş i înde­pă r t a t ă . Ni- ţ i spune n i m i c E a t» ngheaţă , a t â t e de rece. E a t» 'mpinge, a/tât e de neprietenoasă.

I a r ochii oamenilor r ă i «mt veşnic tulbur i . F i i ndcă aaesaţ în dosul lor s imţi r i şi gârah&i necurate, porni r i s p - a r ă u t ă ţ i Uneori scapără scântei ca r i ard , sau slobod săgeţ i veninoase oari ucid. Sau apo i împrăş t i e nori negri car i te învăluesc în nâtfline-cwnea lor.

De oamenii eu inimă de a u r te lipeşti bucuros şi fără îndemn venit d inafară . Şi bine faci, li-pindu-te de ei.

P e omul cu inima de iască nu-1 cap ta nici la vreme de bucu­rie, nicila vreme de 'n t r i s ta re şl de necaz. Că nu- ţ i este de nici-un folos. E l nu-ţ i sporeşte bu­curia şi naraţi mioşareată în t r i s ­ta rea .

I a r de omul cu in ima de fiere te fereşte, ca să nu-ţ i otrâveaseu zilele.

Aşa-i cum spune l i su s fiul lui S i rah t (13, 30—31); „ I n i m a omu­lui schimbă fa ţ a lui, ori sp re bune or spre rele. Fa ţ a veselă este semn că in ima î n t r ă «ele bune petrece; iar af larea p i ' i e lor este cuge ta re cu ostenexlâ. ' ' Ci Evanghe l i a domnului pane cunună învă ţă tur i i acesteia când zice: „Unde este comoara noa­stră , acolo va fi şi inima voa-s t ră" (Matei 6, 21).

D, °.

pundă la întrebarea: „Cine este aproapele meu?". Mântuitorul Hristos brodează răspunsul pe o întâmplare petrecută pe drumul ce coboară dela Ierusalim la lerihon. Un om oarecare a căzut între tâiL

harl, cari, despoindu-l de tot ce avea, l-au bătut şi rănit lăsându-l abia viu. Nu peste mult timp treve

INIMA

SFÂNTA EVANGHELIE

Samarineanul Milostiv Luca, 10, 25—57.

pe Qcafa un preot şi un levit iu­deu. Amândoi trec nepăsători. La un răstimp aSupă ei trece şi un sa-marinean, un om pe care iudeii îl socoteau spurcat şi-l urau de moar­te. Starea de plâns în care era cel căzut între tâlhări i-au Umplut su­fletul de mHă. Se dă jos de pe ani­mal si se expropie de el; îi curăţă rănile cu vin, le unge cu unt de lemn, le leagă frumos şi pe urmă punând u-î pe animal, îl duce până la dea mai apropiată casă. Aici, după ce îl dă în grija gazdei, îi dă bani de cheltuială şi-t roagă să pă­zească de el până la întoarcere, când va plăti şi restul datoriei. Pa­rabola se încheie cu întrebarea Mântuitorului şi răspunsului legiui­torului evreu.

— Care din aceşti trei ţi-se pare a fi anroavele celui ce căzuse în­tre tâlhari?

— Cela ce a făcut milă cu dân-

Mergi şi fă şi tu asemenea. mm adaugă convingător Dom­nul. 1

In afară de famitl că Mântuito­rul Hristos nrin pilda aceasta re-rnlvă problema aproapelui, spvt>-rând în chl&ul cei mai clar că ori­ce om, orice semen, trebue privit ca un frate adevărat, dar ea mai mare are darul să facă lumină şi asupra stării în care se afla om&-rlrea până la venirea Sa în lume.

Păcatul ce^l săvârşise strămoşii t-nstjî în Redu a rănit de moarte sufletul întregei omeniri. Legea V. TJ, reprezentată prin preotul şi le-vi tul iudeu, era neputincioasă. Nu puteau să ridice pe om din starea sa păcătoasă şi sâ-l împace cu Dumnezeu. A trebuit ca Dumnezeu să trimită în lume pe Fiul Său, vere, asemenea Samarineanului Mi­lostivi, să se sacrifice pe sine pen­tru mântuirea noastră, a ostenit

Din capul loeului, unii dinte* cetitori vor s t e locului eâud TOT Aii titlul de mai sus, neştiiad w să înţeJeagâ pn» ei.

«ăai noi, Românii, ţţiaft a-

ducându-ne în casa de adăpost a Bisericii Sale, unde ranele pline de sânge ale inimii aplecate spre pă­cat le-a tămăduit cu belşugul ha­rului sfânt. Vinul şi untul de lemn reprezintă Sfintele Taine şi în spe­cial Sfânta Cuminecătură şi Taina Sfântului Maslu.

Mântuitorul Hristos e adevăra­tul Samarinean. In decursul celor

Samar in anul milostiv

trei ani şi jumătate, cât a propovă­duit pe pământ, ,,se face tuturor toate", ca toţi să poată gusta din bunătatea Sa şi să vină la mân­tuire.

In orice vreme am trăi, cel mai hun reazim e Mântuitorul Hristos. El e p)ţin de Iubire faţă de cei buni, înţelegător şi cu milă faţă de cei slabi, doctor al bolnavilor şi călău­za cea mai sigură pe toate drumu­rile întortochiate ale vieţii. Să-i urinăm Lui.

a. f.

cuina* de curând deş i eraru de două confesiuni, poporul a ţin-it la o s ingură lege: la legea româneasc*.

Gelelblte 'gnfici bisericuţe ce s'aoi aciuit î n t r e t imp aici, sun t

s t re ine de p ă m â n t u l n o s t r u şi au fost aduse d e un i i oameni ce vremelnic a u t recut sam s'aiu stabilit la noi.

Noi din fire sun tem un neam do oameni îngădui tor i şi am lă­sat p e fiecare najt să se închid® bunului Dumnezeu în felul lui, numai să nu sufere pe cei o© ne conduc ş i s ă n u j ignească credinţai s fân tă a s trămoşilor noştr i .

Penticositaliştii, ca şi Martorii lu i Jeliova, sun t o asociaţie religioasă oare cred,- că s e po t mân tu i altfel de cum a lăsat Mântu i to ru l Hr i s tos priln Sfin­ţ i i l u i Apostoli.

Originea lor t r ebue cău ta t ă dincolo de Oceanul Pacific. Oa marfă d e export , ia fost ladusăj din America. S'a ivit l a început î n a -propiere de oraşul Los Angeles d i n California!, c â n d peş te m e m ­brii Şcoalei biblice al unui ^ a r e c a r e C h a r l e s F. P. a r fi „căznit Duhu l Sfânt" . Cum a căzut şi cum 1-a văzut pe a-e e s t Dubi 'Sfânt boi nu dutetrm să sptunem, ş t im doar aitât că timp de t rei ani mişcarea acea­sta s ' a res t râns la u n n u m ă r de 13 persoane, care se în t runea eu regular i ta te p e n t r u lămuriri b i b l i c e , n l t r e t i m p t recând de partea lor nn pastor protestant c u n u m e l e Barrat.- mişcarea a început a creşt« î n oroport1'0

pre t indea ~ă l a u n moment d a t ofHmemnii d i n apropierea lui, a u v ă z u t o luimiinS pu te rn ică în i « -rul capului s'ub formă de limbi rle foc, iair el s imţea o „forţă et r ioasă" î n cele d in l ăun t ru ale sale ş i începu să vorbească î-i diferite li m i r . ..La m i e i in­tervale v o r b i i î n c e l pu ţ in o p t l imbi" zice e l .

Penticostal işt i i sun t O f Tan tu­r ă a baptişt i lor . Unii dintre conducători i lor văzând că altâ-ţ i a d in t re ei sunt supuşi greşelei şi d u p ă ce se botează, a u ajuns la consta tarea că botezai numai cu apă nu ajng-e p e n t r u a ee pn-

NEGHINA CREDINŢEI

PENTACOSTALIŞTII

Pag. 4. R B N A f T X R E A

Hai scăpai <sm»r& de t u b p o Y * -

ra ispitei şi a păcatulu i , de e®a mai e nevoe p e l ângă botezul eu apă şi do botezul ou Duh

mm:

Sfân t şi ou1 foc. I n acest scop ei p re t ind că Duhu l Sfânt se po­goară şi pes te ei, ca şi în ziua Cinei zecimii ipteste /Sfinţii Apo­stoli. De aici l e vine şi numele. Căci Cincizecimea n u este a l ta decât z iua de Rusalii , în tâm­pla tă la cincizeci de zile dela înviere , când Duhul Sfân t s'a colorit sp r e a Oumiţna îşi n î tă r i pe toţi Apostoli i oare p â n ă a-tuncea s tă teau închişi în ca^ă de frica Iudilor . Ori g T e c e -ş te aceste sărbător i i s'a zis Pentaeos tă , de unde şi numele lor, de pentacostalifeti, ca uno­r a cari cred că şi pes te ei se po­goară Duhul Sfânt .

Mai au ei şi a l te numir i , şi al te credinţe da r despre acestea d e a l t ă d a t ă .

Pr. A U G . F A U R

Facultatea de Teologie din Cluj

In Monitorili Oficial Nr. S6S din 15 Nor. 1948 » apărut Deci­zia pentru infiinţraea a lor trei Institute de Teologie de grad unievrsitar pentru pregătirea cle­rului Bisericii ortodoxe. Intre a-cestea figurează unul şi la Cluj.

întrucât în scurtă vreme Insti­tutul nostru îşi va Inaugura cursurile, s'au început prenotari-le pentru studenţi.

Doritorii de a se înscrie la In-tsitutul noastră de Teologie, sunt îndrumaţi să ia informaţii mai amănunţite dela centrele proto-popeşti şi să-şi trimită cererile de prenotare. Informaţii mai a-

niamintite s* rwr da ta viitor «1 „Renaşterii".

RE0TORATIH,

Drumeţie misionară In ultimele sSptăujtai P. $. Sa E p i t c o .

pul Nicolae, înso ţ i t d e către u n P. C .

Părinte Consilier, a drumeţii p* l a S#r , maş, Tg. Mureş, Turda, Alba-IuUa, Z t -

lau, Dej şi Bistriţa, unde, după o f ioo i erou Sf. iL tur ih i i , a »ta* d« vorbă OB P. ©

Părinţi.

Pretutindeni P. S. Sa a dus ©dat l o a

cuvântu l Său b lând, l i n i ş t e a s i p*o»a • -

vangheliei, c e r u t ă de v r s o i » .

Sfântul Munte Athos, Schitul Sarai

F O I Ş Q A R A Iubitul meu frate Gheorghieş

Din cele ce mărturiseşti în scris, am înţeles că voieşti să străbatem cât mai neîntârziat drumul ce ne-am propus până la unirea definitivă cu Hristos.

Toate nevoinţele pe care a trebuit să le săvâr­şeşti până acum n'au avut decât o singură ţintă, un singur scop: Cuminecarea cu| Sfântul Trup şi Sânge al Domnului Hristos.

In rânduiala bisericii noastre drept măritoare avem anumite slujbe, numite taine, prin care noi, oa­menii, ne putem împărtăşi din harul sfinţilor, din harul Dumnezeesc. Aceste taine prin însăşi numirea lor, au>

întrânsele o lucrare ascunsă, nevăzută şi sunt în nu­măr de şapte: Taina Sfântului Botez, taina Ungerii cu Sfântul Mir, taina Spovedaniei, taina Sfântei Cumine­cături (împărtăşanie), taina Cununiei, taina Preoţiei şi taina Sfântului Maslu.

După greşeala lui Adam în Rai, după săvârşire* păcatului strămoşesc, omul suspină neîncetat, se ofilea şi pătimea după fericirea veşnică. Năzuinţa omului spre Raiul pierdut era zadarnică, fără conlucrarea puterii Lui Dumnezeu, fără harul ceresc.

Pentru aceasta, Mântuitorujl în preajma jertfire! sale pe Sfta Cruce ne-a lăsat comoara, moştenirea cea mai nepreţuită, prin care ne putem curaţi sufle­tul: Taina Sfintei Cuminecături.

Şi pentruca să nu crezi, fratele mein, că aceasta taină este hotărîtă de oamenii, să-ţi citez chiar cuvin­tele Domnului Hris tos , 'pe care U-a, rostit la ultima

R I N A Ş T B R B A P*g. 5.

IMPOTEIVA BEUTURII Nu daţi copiilor voştri

nici o picătură d» vin! nici o picătură de bere! şi mai ales nici o picătură de vinars!

Căci beutura de orice fel şi ori cât de puţină face numai rău co­piilor.

DE CE?

1. Beutura împiedecă desvoltarea capului şi a mintii copilului.

2. Beutura oboseşte repede, lene­veşte şi micşorează atenţia îh şcoală.

3. Beutura sporeşte neascultarea fată de părinţi.

4. Beutujra pricinueşte lipsă de somn şi boală de nervi şi de creeri (nebunia).

5. Beutura primejdueşte morali­tatea (puirtarea creştinească) copii­lor.

6. Beutura slăbeşte puterea de împotrivire a trupului, înlesnind naşterea boalelor de tot felufl.

7. Beutura lungeşte orice boală.

8. Beutura în loc să astâmpere, aţâţă setea şi îndeamnă pe om tot mai murt să bea.

Ce trebuie să mai ştim despre beutura?

1. Rachiul nu e hrănitor, prin ur­mare nu poate întări.

2. Un pahar de bere n'are_mai multă putere hrănitoare decât făi­na, care încape de un vârf de cuţit.

3. Toate beuturile spirtoase (ra-cjhiu, lichioruri, vin, bere), învio­rează şi încălzeşte pentru o clipă, dar repede moleşesc trupul $i-i iau din căldură.

4 . Spirtul din beuturi slăbeşte sângele şi muşchii, îngreuiază ma­nile şi micşorează puterea de mun­că al trupului şi a minţii.

5. Beutura înlesneşte, prin stri­carea sângelui, naşterea tuturor boalelor şi lungeşte durata celor mai multe dintre ele.

6. întrebuinţarea obişnuită a beu-turii face de vreme oameni nepu­tincioşi.

7. letrebuiaţarea obişnuită a beu. turilor deprinde eu viaţa de crâş­mă ori -primejdueşte traiul în ffc-milie.

8. întrebuinţarea obişnuită a beu-turii împiedecă orice înaintare în avere.

9. Alcoolul (spirtul din orice beutura ameţitoare), beut cu obiş­nuinţă de bărbaţi sau de femei, primejdueşte sănătaeta copiilor, c* vor naşte.

10. Beţia slăbeşet judecata şi în­deamnă, la fărădelegi.

# Beţia e mama păcatelor.

Sf. Ioan Gur&-d»-auf.

Beţia preface pe om în dobitoc. Sf. Ierarh Vasile cei mare.

#

O mică socoteală. Celce bea zil­nic rachiu de 15 iei, c h e l t u i t e p* un an întreg 5475 lei! Dacă bea numai de 10 lei, cheltuiala e de 3650 lei! Şi tocmai beutorii înjură mai tare ,că dările sunt prea mari, că pentru copii trebuie prea mulţi bani pe cărţi.

Sa cină luată împreună cu iubiţii săi Apostoli: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge, pen­tru voi, spre iertarea păcatelor" (Matei, 26, 26). „Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu. care pen­tru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcate­lor" (Matern, 26, 27—28).

Mai este o taină, frate Gheorghieş, care ne curăţe de păcatul srtămoşesc, de păcatul săvârşit de Adam în Raiu şi acesta eset taina Sfântullui Botez. Dar pen. truca ţi-am mai amintit că firea omului este slabă, pentruca să ne ridicăm neîncetat spre sfinţirea pe care am căpătat-o prin botez, lăsatu-mi-a Domnul Hristos aceasta împărtăşire cu Sfântul său Trup şi Sânge, această legătură între noi şi Dumnezeu, care multe suflete va ridica şi le va uni cu Hristos până la vremea deapoi.

Porunca de a ne cumineca cu Trupul şi Sângele Său a fost dată chiar de Domnul, când grăieşte pri»

pana Evanghelistului astfel: „Cela ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, «are viaţă veşnică şi Eu îl voiu învia în ziua cea deapoi" (Ioan, 6, 51).

Prin taina Sfintei Cuminecături, omul este părtaş la firea Dumnezeiască, unindu-se cu Hristos.

Că este neîndoios, ceiace spuţseiu mai sus, îţi voiu arăta prin însăşi cuvintele Domnului: „Cela ce mă­nâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, rămâne întru mine şi Eu întru el (Ioan, 6, 56).

Pentruca oamenii să dobândească şi să se facă părtaşi mântuirii celei veşnice, au primit dela însuşi Fiul Iui Dumnezeu Trupul şi Sângele Său cel veşnic, în această ascunsă lucrare Sfântă, care este taina Sfintei Cuminecături.

Dar pentruică taina este prea cuprinzătoare' şi mintea noastră slabă, vom mai sta de vorbă în epistola viitoare. '

Frevt IORDACHE TEODOR

Paj. 4. RENAŞTER EA

DIN LUMEA LARGĂ Sufletul este mai de

preţ decât trupul Timpul este pasărea, care te îm­

podobeşte cu pene colorate, însă. — la vreme ;— va reveni să-şi adune ale sale. Dacă-ţi vei fi legat sufle­tul tău prea mult de pene, timpul va smulge împreună cu penele şi --uftotul. O. cât de urâtă va fi goli­ciunea ta. 1

— o —

Adevăratul prieten Sfântul Grigorie cel Mare, atâta

de smerit era. că totdeauna zicea: — „Prieteni 'mi este cel ce-mi

arata greşălele şi duşman acela ca­re mă laudă".

Şi aceste vorbe erau ale unui sfânt.

Dumnezeu este roata cea mare

Roata mare se învârteşte mai în­cet, dar ajunge roata mică, ce se înnvârteşte mai repede.

Cu cât roata este mai mare, cu atât şi învârtitura ei este mai în­ceată, din care cauză face şi mai puţin sgomot; cu cât, însă, roata este* mai mică, cu atât învârtitura este mai repede şi sgomotul său mai mare.

Acest fapt se potriveşte şi pentru lucruri şi pentru oameni.

Roata sau cercul cel mai mare din sufletul omenesc este Dumne­zeu. Marginile lui nu se t>ot vedea; iar din cauza mulţimii şi a gălălgiei rotitor celor mici, nu se poate auzi nici' umbletul lui.

Tnsă în clipa în care toate roţile neln mai mici din sufletul omtiluS re liniştesc si încetează, sufletul s« oglindeşte te ««rnâsurata roată

dumnezeiască, în care se cuprinde cerul şi pământul. Si 'n timpul a-cestei viziuni pe atât de rare pe cât de neaşteptate, siifletul simte o bucurie de nespus.

— o —

Suferinţa

întoarcere la făgaş. De multe ori gospodarii din vre­

un sat în loc să meargă pe drumul cuvenit, o iau, fie( cu piciorul, fie cu căruţa peste câmp, trecând peste lanuri şi hotare.

Stăpânii locului încălcat s'apucă şi fac şanţ, dar oamenii trec şi aşa. Pun atuftei spini şi scaieţi, şi nu mai trece nimeni. Se duc toţi la drumul cuvenit.

Aşa şi cu suferinţa omenească. Dumnezeu vrea să mergem pe

cărarea Lui, cea cuvenită, dar noi o luăm ..peste câmp, adecă facem fărădelegi. Atumci el sapă în calea noastră un şănţuleţ de suferinţă, pe care noi îl trecem lesne. Sapă unul mai măricel, dar noi îl trecem şi pe acela. Atunci ne aruncă în cale spinii şi ghimpii suferinţelor' şi nfei vedem calea cea bună şi ne întoar­cem la ea.

— o —

Sfântul Macarie şi Diavolul Sfântul Macarie, cel trăitor în

pustie, se întâlni într 'o zi cui dia­volul.

Şi i-a spus el lui: — „Multe rabd eu, Macarie. dela

tine, şi nu pot să te biruesc. Toate câte faci tu, fac şi eu. Posteşti şi tu, postesc şi eu: privaghezi tui, nici eu nu dorm deloc. Dar una este cu care tu mă birueşti pe m î n e . . . "

Şi Macarie 1-a întrebat: — „Ce este aceea?" Diavolul i--a răspuns: — „Smerenia t a . .

întrebarea unui copil Un bogat necredincios căzu pe

neateptate într'o boală de moarte. Cum nu mai era vreme să-şi facă testamentul, all îşi chemă la pat femeia şi copiii, începând apoi a le grăi astfel:

„Dragii mei, eu plec în cealaltă lume; vă las vouă cu limbă de moarte casa aceasta, moşia şi toa­tă averea m e a . . . "

„Tăticule drag — îl întrerupse copilaş,ul său mai mic, care nu pri­cepea de ce este vorba — acolo unde te dufci, ai tu altă casă?"

întrebarea copilaşului străpunse inima tatălui muribund. In clipa aceea el îşi văzu zădărnicia vieţii şi osânda cel aşteaptă. Acum însă era prea târziu, prea t â r z i u . . .

Peste câteva zile îşi dete sufle­tul şi plecă într 'o lume, unde nu rvea „casă", nici „moşie".

— o —

Gura lumii Când vorbeşte lumea de tine, ea

ori spune adevărul, ori minţeşte. Dacă spune adevărul, nu ăi pentru ce să te superi, iar dacă spune ne­adevăr, pară-ţie bine, că nu eşti aşa rău, precum se zice. Nu-ţi pier­de cumpătul, nu sări îndată pentru vorbele pe care le-ai auzit şd rămâi în tăcere, ca şi când nu s'ar fi în­tâmplat nimic.

Gura lumii n'o poţi astupa cu gura.

k IN A Ş T 1 R » A Sfaturi

gospodăreşti

Gospodărie. Ziua c seurtă; ploile mocnite de toamnă nu prea daui voie să ealci pe cărările desfunda­te, începe vieaţa de casă. Fusul sfârâie; stativele ţăcănesc; iar când seara se lasă, în jurul lămpii prin­de a avea tot mai multă cătare, Renaşterea Poporului cu toate cele cuprinse în ea

In grădina cu zarzavaturi suflă vântul a pustiu. S'au cules şi cele din urmă pătlăgelele roşii, sbârcite de brumă. Straturile cu salată, spa­nac, puse să deie repede în primă­vară, sunt acoperite cu frunzar des.

In Uvadă, e luna cea mai potri­vită pentru sădiri de pomi Cei bă­trâni sc curăţă de vreascuri, se pe­rie cu perie, de sârmă pe trunchiu, ca să se ieie muşchii ori lichenii de pe ei.

Pe ogor n'a încetat chiar cu to­tul munca. Dacă vreme-a nui e dim­potrivă ,acum se mai cară gunoi, pentru ca ploile şi omătul să-1 moaie.

—o—-

UN MĂNUNCHIU DE FAPTE BUNE.

Dreptatea ea lumina din moarte izbăveşte.

Iubirea către semeni cu Dumnez&u ujneşte.

Supunerea te face să fii de toţi iubit.

T e mână Umilinţa la loc desăvârşit.

Frumoasa Cumpătare te face mult mai bun.

Prin Pocăinţă 'n suflet noui bunuri se adun,

Neosândirea este izvor de mântuire.

Şi Dreapta judecată e semnul de iubire.

Şi Curăţia'n suflet e drum al mântuirii.

Pe suflet Rugăciunea îl 'nalţă tot mereu.

Milostivirea noastră voieşte Dumnezeu.

Aceste fapte bune ce 'nchiagă o duzină.

Fac drum uşor şi neted spre-a Raiului grădină.

Rugăciune D o a m n e ,

E u cred în Tine , Cred, Cum cred în vânt, In apă ; Ş i 'n pământ : Ş i ' n toate câte sânt , Spre lauda puterniciei Tale .

Cred, cum am au crezutt părinţii mei , Plugar ii-aceia simplii , grei, Cu chipul ars, posac şi c lăpăug, Mereu aduşi peste-un corman de pkig, Mereu robiţi de-al ţarinii belşug. ') Plugarii-aceia ce -au crescu pe câ m p Cu guşterii , cu fluturii ,cu viermii: Cu ochi i plini de-adncurile vremSS . , . Eu cred î n Tine, D o a m n e , Cred, Cum cred în vânt , In apă Şl 'n p ă m â n t : Si 'n toate cânte sânt Spre lauda puterniciei Tale .

D . C I U R E Z U .

M I E Cu vre-o 450 de ani înainte de

Naşterea Mântuitorului Hristos trăia în Grecia un învăţat cu nu­mele Herodot. Acesta a făcut mul­te călătorii prin ţările de pe lângă Marea Mediterană şi Marea Nea­gră,' aşa că a ajuns şi până la Du­nărea noastră. Despre cele văzute şi auzite în aceste călătorii a scris multe şi noroc că ceeace a scris nu s'a pierdut şi ajuns până în zilele noastre.

Păstrarea celor scrise de el a fost un noroc şi penrtu noi. Vorbind de ţara noastră, numită atunci Du-

Sfaturi pentru toate zilele

1. Timpul e ban. Drumul spre avere îl aflăm întrebuinţând bine timpul. Celce sade, când alţii hi-ciează, nu câştigă nimic; cele* doarme dimineaţa mult, pe când alţii sunt la lucru, a pierdut câteva ore bune, pe cari nu le mai prinde.

2. Cumpără numai când îţi tre­buie. Celce cumpără, ce nu-i tre­buie cu adevărat ,are un capital, care nu-i aduce dobândă. Multe lucruri se strică zăcând. Unul a cumpărat un sac de sare, dar a văzut prea târziu, că păgubeşte, pentrucă aierul împuţinează sarea

3. Teme-te mai mult de cheltuie­lile mărunte, cari vin în fiecare zi, decât de cele mari. dar rari. Chel­tuielile mărutnet. din fiecare zi, sunt ca boala seacă (oftica): îţi prăpă­desc banii pe nesimţite. Celce chei-tueşte numai un leu pe zi mai mult decât trebuie, aruncă pe an 365 lei, de cheltueşite trei lei în felul ace­sta, a pierdut 1095 de lei. Cheltuie­lile acestea mărunte şi netrebmh-cioase îl fac pe om uşor de minte. Celce nu cinsteşte leul, nu e vred­nic nici de bancnota de 500, nici de 1000 lei.

4. Ce faci tu însuţi, e bine făcti*. Leneşului îi place, nu-i vorbă, să vadă pe altul, făcându-i treaba, dar ceeace faci însuţi, e făcut dopa pofta proprie şi nu costă parale, *

5. Mai bine să ai decât să capeţi-Dorinţa deşartă e nenorocirei» omului. Cel-ce se pftne pe doriaţe deşarte nu e nici când mulţumi; cu sine, pentrucă aceste dorinţe nu au margini. Ceke se mul­ţumeşte cu ce are şi lucrează* ca sa aibă mai mult, s* bucură de viaţă. .. ,

R E A cia, spune că nu poţi părtundt} în ea spre munţi de norii de albine. Adacă străbunii noştri, Dacii, aveau atâtea albine, încât se făcuse o curată poveste din treaba acea­sta. Şi mai târziu, în timpul Ro­mânelor, cum ne-am numit după cucerirea Daciei de cătră Romani, nu era sat fără stupi şi mierea era mâncare obişnuită pe masa Româ­nului. :"

Astăzi stupăritul la noi,, nu mai are întinderea de odinioară, ceeace e pagubă. Căci abia există mânca* re mai sănătoasa şi rmli vindecă-

? * t . i . H l N A ţ f B R f A

toure ea rnierem, cmre întrece şi za­hărul. Cine e atât de fericit — de pe urma hărniciei lui — să aibă miere la casă, sa mănânce în fie­care zi o porţie, fit dimineaţa, fie la amiazi, fie seara. Mai ales pen­tru copil e leac adevărat. Mierea refulează stomacul. Ea conţine şi un acid (acreală), cum e în furnici, care iarăşi are puetre vindecătoa­re. La cataruri de gât şi de bronşii (strugurul la intrare în plumânî) e un bun mijloc de vindecare, căci disolvâ flegma. Cu miere se fac şi îmblojeh' pe părţile dureroase ale corpului.

Despre stupărit s'ar putea spune multe. Aici vom da numai câteva sfaturi cu privire la păstrarea mie­rii. Mierea se păstrează mai bine în borcane de sticlă, în de cele de pământ smălţuit sau în vase de ti­nichea albă, ferită de orice rugină. La început când punem mierea în borcane, să nu le umplem deplin, ci să lăsăm goale, cam de unul sau două degete. Vasul să-l acoperim la început cu o foaie de hârtie, prin care să poată evapora părţile a-poase din miere, Şi mierea trebue

Din ţară SĂPTĂMÂNA ARLUS-ULUI.

Săptămâna dintre V— 7 Nov. a. c. a fost dedicată în întregime prie­teniei româno—sovietice, cetăţenia din toată ţara fiind lămuriţi de fo­losul mare pe* care l-am avut cu toţii şi-1 vom avea şi în viitor în urma acestei prietenii

Pentru ziua de 7 Nov. s'au pre­gătit mari serbări în toate oraşele, poporul luând parte la ele cu în­sufleţire. Pretutindeni nu vedeai decât placarde cu inscripţii diferi­te, care preamăreau această zi şi pe marii conducătorii cari, prin re­voluţia din Octombrie, au pus ba­zele socialismului.

SERVICIUL DE TRANSPORT LA DOMICILIU. Direcţiunea Ge­nerală C.F.R. a hotărît înfiinţarea unui serviciu de transport la domi­cilia cu camioane C.F.R. pentru coteţele care conţin alimente, pa­seri şi animale predate în cuşti, din orice staţie pentru oraşele mai mari din ţară. Pentru ducerea lor acasă se va achita o taxă după kgr., care variază dela un oraş la altul.

BANCA NAŢIONALĂ A RO­MÂNIEI se transformă î» Banca

să se coacă, căci numai etunei * tiimpede, transparentă, curge ca untdelemnul si are o aromă (miros) plăcută şi numai atunci se poate păstra timp îndelungat.

Mierea trebuie păstrată la un loc răcoros, uscat şi aierisit, unde să nu îngheţe, căci atunci umflându-se. creapă vasul. In loc umed sau cald, mierea dospeşte. Pivniţa e cel mai rău loc pentru păstrarea mie­rii. In loc umed, mierea trage ume­zeala din aier, se subţiază şi dos­peşte uşor căpătând un gust acriu. Aceasta o face srticăcioasă pentru stomac. Dar se strică şi când o ţi­nem în apropierea materiilor, cari dospesc. Gustul i-se strică şi dacă o ţinem aproape de materii cu mi­ros tare, cum e petrolul, varza şi alte murături, căci absoarbe miro­sul acestora.

Se vede deci, că mierea e un aliment gingaş, ceeace nu e mirare, ea fiind scoasă din flori. De aceea cine vrea să aibă un adevărat folos mare dela ea, să o păstreze în cea mai mare curăţenie, atât cu privire la vas, cât şi la a oierului din ju­rul ei. ; V;

Republicii Populare Române, Ban­că de Stat. Prescurtat i-se va zice: Bancastat.

Averea Băncii Naţionale trece asupra Băncii Republicii. Banii puşi în circulaţie înainte de aceasta transformare, îşi păstrează pute­rea de circulaţie. Capitalul Băncii se fixează la suma de două miliar­de lei.

MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂN­TULUI PUBLIC a interzis folosi­rea cărţilor de şcoală apărute în anul şcolar 1947—48 şi mai vechi, chiar dacă ele au fost tipărite în baza unor aprobări date de minister. Fac abatere dela această măsură numai cărţile cu o aprobare spe­cială de a putea fi folosite.

DE MULTĂ VREME SE ŞTIE că în tutun există o substanţă, ca­re omoare viermuşorii ce produc diferite boale. Astfel mulţi oameni tratează râia câinilor prin fricţiuni cu fiertură de tutun.

Această putere tămăduitoare a tutunului a fost studiată, reuşind a se scoate din ea un leac cei va fi folosit în viitor pentru stârpirea a o mulţime de vermişori ce fac mare pagubă î» dîferite plantaţii de cultură.

Din străinătate ANIVERSAREA R E V O L U f l E I

DIN OCTOMBRIE IN U. R. S. S.

Şi în anul acesta ziua de 7 Nov. a fost prăznuită în U.R.S.S. în cadre cât se poate de impunătoare. D. Molotov, ministrul afacerilor din afară a marii noastre vecin» dela Răsărit, a făcult o dare de seamă, în care a arătat pe larg toa­te lucrurile bune ce s'au făcut în U.R.S.S. dela venirea socialismului la puetre. Pe linia aceasta munceşte şi astăzi şi aşa va continua şi în viitor, având convingerea că va

duce lumea la o înflorire, pe care alte state ,ori cât s'ar strădui, nu o vor putea duce.

La sărbătoarea Uniunii Sovietice s'au asociat toate popoarele dori­toare de pace, trimiţându-şi cuvân­tul lor larg şi deschis.

PARIS. In Franţa un mare nu­măr de fruntaş socialişti au decla­rat că sunt împotriva politicii pe care actualul guvern o duce. In semn de nemulţumire ei vor cere ca miniştrii socialişti să se retragă din guvern.

REPREZENTANŢII tineretului democrat din Franţa, Italia, Polo­nia, Cehoslovacia, Finlanda şi Da­nemarca, în momentul de faţă se găsesc în Uniunea Sovietică, fiind invitaţi de Comitetul antifascist sovietic.

LA LONDRA, Uniunea Naţio­nală a ziariştilor a votat o hotărîre de protest împotriva condamnării la moarte a eroului naţional Gle-zos, fostul redactor al unui ziar comunist din Grecia.

DIN AMEHICA ne vine ştirea, că dl. Truman ar fi aplicat să se întâlnească cu Generalissimul Sta-lin oriunde şi în afară ide Statele Unite, dacă din această întâlnire ar putea reeşi ceva bun pentru liniştea opiniei publice şi a asigu­rării păcii.

DIN CHINA primim încunoş-tinţarea că guvernul mareşalului Ciang-Kai-Shek a proclamat stare de asediu. Armata cea mai bine echipată de pe linia ferată Saaghai a fost împrăştiată. Străinii fug din toate oraşele principale pe ca leş / aerului In multe alte oraşe &V avut loc tulburări ale mulţimii fll-mânde. Sunt morţi şi răniţi.

Tij»«f rafia „Z»ril«" CSuj - 138«

Ce s'a petrecut în ultimele două săptămâni