A N L i Li 1 . n o . 42. — D U M I N E C A 2 0 K O E f lB R J E ; . » 2 7 * I * » g î l l i P R E Ţ T T L V L E 1

j s s s i ;

. , , Pe nn an 300 lai; pe jnmătate an 160 lei;Abonamente: p9 trei luni 85 lei.

Diiector: J. B. Sima.

Apare totdeauna Dumineca

: » sasüy

Redacţia şl Administraţia:

Clnj, Str. Regina Mari* SS.

EVENIMENTELE SAPTAMANIIPosteritatea recunoscătoare

Morolu nmoton al Enmânigj

Săptămâna trecută la Bucureşti a avut loc

desvelirea monumentelor a doi mari bărbaţi:

a lui Barbu Petriceicu Haşdeu (1838-1907),

căruia admiratorii i-au ridicat un monument

tn fa(a arhivelor statului ţi a lui Dumitru

Onciu (1856-1923). Fotografiile noastre repre­

zintă cele două busturi şi pe d. Prof. Nicolae

Iorga, citind un discurs, cu prilejul acestei

festivităţi.

Generálni Casimir Sosnkowski, fostul ministru de răz­

boiu al Poloniei, amic intim al Mareşalului Pilsudsky,

vizitează, în momentul de fată, {ara noastră. Instanta­

neul po care-1 reproducem, înfăţişează pe general de-

punând o coroană, la mormântul soldatului necunoscut.

Tineretul şcolar, care participă la desvelirea busturilor lui

Haşdeu şi Onciu.

Membrii organizaţiei „Cercul sub-ofiterilor“ , îngenunchiazâ la

mormântul soldatului necunoscut.

Instantanee prinse cn prilejul unei parade militare la Oradea-

Mare. Fotografia de jos Înfăţişează pa d-nii: I. Căpitan Isăpescn,

II. Prefectul Zăbănţ. III. Maior Beliu. IV. General Econom»,

T. Dr. Egri, primarul oraşului.

Prinţul Corean Yi, fiul celui din urmă împărat al insulei Corea,

ss află în călătorie prin Europa, împreună cu soţia sa, principesa

japoneză Masaco. Instantaneele reproduse de noi înfăţişează

perechea princiară ia haine europeneşti Şi în port de ceremonia

japonez.

Ministrul de externe al Belgiei care

esto în al 62-lea an al vieţii sale

s’a căsătorit de curând cn d-şoara

Baeckmann, o doctoriţă, în vârstă

de 38 de ani.

2 REALITATEA ILUSTRATĂ No. 42. — 20 Noemvrie 1927.

REALITATEA FOAIE SĂPTĂMÂNALĂ ILUSTRATA

REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA

Cluj— *tr. Regina Maria Nr. 36— Clnj

La Bucureşti: Calea Victoriei 39.Telelőn 63—92

PREŢUL ABONAMENTULUI:

Pa nn an întreg . . . Lei 300

P« o jumătate de an . . „ 160

Pa trei lnni . . . „ 8 5

PENTRU STRĂINĂTATE

Pentru A m erica .........................$3

Jngoilavia şi Cehoslovacia Lei' 400

Editor şi Director: J. B. Sima

Secretar de redacţie: N. Constantin

CenzuratDUMINECĂ, 20 NOEMVRIE. 1927.

mm mmĂ

Campaniile anîialcoolieeSăptămâna trecută a avut loc

un eomgres antialcoolic şi a fost discutată, de către oameni cu

gânduri bune, problema viciului Cu urmări proaste, problemă ca­re împreună cu aceea a tubercu­

lozei, a sifilisului şi a neştiintei

de carte, rămâne încă pe planul actualităţii " imediate (De când mămăliga a ajuns articol de lux

în restaurantele din centru, am scăpat de pelagră).

Concomitent cu desbaterile de la nói în jurul combaterii alcoo­lului au avut loc, în streinătate discutiuni de' aceeaş natură.

Evident, şi la noi şi aiurea au fost formulate constatări şi^solu­

ţii numeroase şi varii. Litera­tura scrisă în jurul alcoolismu­lui este voluminoasă. Au contri- 1 uit !a ea oameni cu bune inten-

liuni şi cu pricepere ce alterna d:; la un caz la altul.

Au fost înregistrate şi propu­neri bizare. La noi, de exemplu, un demnitar îşi închipuia că

viciul poate fi înfrânat introdu­când aparate de .. . radio în crâşmei de Ia tară. Muzica îm­

blânzeşte deopotrivă oamei şi fiare. Va domoli şi zelul băutori­

lor cari, încântaţi de-o bucată

de operă savantă, vor uita să mai ducă la gură paharul cu li­

coare afurisită.

Problema e de netăgăduit, sum­bră şi complicată. Neputând-o

rezolva cei cari sunt datori s’o

rezolve,' poporul a fixat-o în mul­te anocdote.'O cunbarştâti de si­gur pe aceea cu creştinul care,

trecând pe lângă mai multe câr­ciumi şi, izbutind să, reziste ispi­

tei, a intrat în cea din urmă pen­

tru a-şi răsplăti bravura.Dar, — în legătură cu tăria de

caracter, şi edificator poate pen­

tru caracterizarea spiritului ame­rican, e faptul pe care îl vom

istorisi mai jos. E de necrezut,

i'i e totuş exact.(In imposibiltate de a găsi pro­

blemei o soluţie care să fie adop­tată de cei ca se trudesc să com­bată alcoolismul, încheem diva­gaţiile în jurul întristătoarei te­rne cu ceeace ar părea mai mult o ancodotă.)

E vorba de judecătorul ameri­

can Courtrait. din Winnipeg, care a, făcut-o de curând lată. Tre­

cătorii 1 au ridicat din stradă,

transportându-1 acasă.A doua zi, când sala de jude-

<ată ora plină, de lume, cei de faţă îl auziră întrebând i se ast­fel-

—- „Courtraigt, eşti de faţă?“— „Da“.— „Eşti judecător în W inni­

peg?"— „Da“.

— „Fiind-că te-ai îmbătat pentru întâia oară. te condamn la 500 doüari amendă. Să ştii însă

măgarule, că a doua oară te bag

S ĂPTĂMÂNA trecută pentru ţa­ra noastră, a fost o săptămână

agitată. Două concepţii s’au izbit: Partidul naţional-ţărănesc, care so~ coate că mai presus de toate, într^o ţară democrată, trebuiesc respectate libertăţile: libertatea de gândire, de exprimare şi libertatea scrisului; şi partidul la guvern, care crede că liniştea ţării trebuie asigurată cu orice mijloc şi că, în momentele de faţă, e nevoie de îngrădirea liber­tăţilor cetăţeneşti.

Dacă partidul liberal a reuşit să treacă prin parlament — în care are majoritatea — legea „pentru apărarea ordinei dinastice şi asigu­rarea ordinei de stat în genere", succesul moral, în lupta care s’a dat a fost de partea partidului na- ţional-ţărănesc, care a izbutit să atragă —- prin discursul pe cate l’a pronunţat împotriva acestei legi, d. Iuliu Maniu şi cuvântările altor fruntaşi —- simpatiile marii părţi din populaţia ţării. Oamenii sunt astfel făcuţi, încât să jinduiască tot­deauna, la ceea ce este oprit. Poate că nimeni nu s’ar fi gândit „la ră­

sturnarea ordinei monarchice" şi cu atât mai puţin partidul naţional- ţărănesc, dacă guvernul nu aducea o lege, care să opriască, în mod ex- press, acest lucru şi n’ar fi oprit adu­narea dela Alba-Iulia,

* * :i:

C ĂCI printre primele măsuri, luate în urma votării legei, a

fost. oprirea congresului, pe care îl proiectase, partidul naţional-ţără- riesc, pentru ziua de 20 Noemvrie, la Alba-Iulia,- Este sigur că la acest congres nu s’ar fi discutat — deşi ş’ar fi făcut o critică aspră guver­nului actual — nimic care să fi venit în contrazicere cu ordinea sta­bilită. Se pare însă că guvernului îi era teamă, că la această adunare, se vor exprima în mod atât de ră­sunător nemulţumirile generale, da­torite grelei situaţii economice, în care ne aflăm, încât să se pericli­teze1 mai departe guvernarea sa.

Partidul naţional-ţărănesc, în im­posibilitate de a-şi mai ţine congre­sul, l-a amânat, pentru o dată care se va fixa ulterior, şi în acelaş timp a hotărît Să ţină o adunar la Bucu­reşti.

C1 U atât mai mare desaproba- ' rea pe care o întâlneşte guver­

nul, la legea pe care a trecut-o prin Parlament şi la măsurile luate, prin faptul că d. Manoilescu a fpst achi­tat. După desbateri, care au durat aproape o săptămână, după pledoa­

rii, dintre care cea mai emoţionantă a fost chiar a d-lui Manoilescu, Consiliul de llăzboiu a găsit, cu trei voturi contra două, că d. Ma­noilescu nu este vinovat de uneV

; tire şi complot. D. Manoilescu a fost eliberat şi este astăzi unul din­tre cei mai populari oameni din

i (ară.

Ne putem întreba,, cu drept cu­vânt, dacă a fost, folositor pentru ţară, întreg acest proces. Străină­tatea, şi toţi câţi nu ne vor binele,

; au văzut cu bucurie că în România ! nu e linişte. Ziarele străine aştep­tau rezultatul procesului cu ediţii

i speciale şi nu numai prestigiul gu­vernului dar al ţării întregi a sufe-

| rit, când din sentinţă s’a înţeles că toată chestiunea n’a, fost decât o

i agitaţie, cu substrat politic de par- j tid.I . * * *

P ROCESUL Manoilescu a prile- juit destăinuiri importante,

I printre altele şi aceea că defunctul I Rege Ferdinand ar fi trimis o scri­soare d-lui, Brătianu în care îi ce­rea să intervină pentru revenirea asupra actului dela 4 Ianuarie. D.

I tonei Brătianu a desminţit existen- | la acestei scrisori.

Pe de altă parte, d. Mihai Popo- Í viei a făcut declaraţie, sub presta­rea de jurământ, că Regele Ferdi­nand l-a autorizat să vorbiască cu

j Prinţul Carol, spre a-1 determina să | revină, în ţară.

Ziarul „Viitorul" susţine că acea-j stă declaraţie e falsă şi astfel d. Mihai Popovici a fost .nevoit să dea în judecată oficiosul guvernului.

Se vede astfel că guvernul, prin procesul Manoilescu, a reuşit cel mult să sgândăriască „chestiunea definitiv închisă" şi s’o aducă iar, în discuţie publică.

De sigur că „schimbarea domni­

lor bucuria nebunilor" şi că ni­meni nu se gândeşte la schimbarea ordinei de Stat. Toată exasperarea ţării se îndreaptă către acei cari au adus mulţimea în sărăcia şi ne­voia, în care se sbate astăzi. Pentru calmarea ţării nu trebuiesc legi : aspre şi excepţionale ci e nevoie de măsuri de îndreptare a stării eco­nomice, de răspândire a culturii şi de inaugurarea dreptăţii.

* * *

P ROCESUL Manoilescu a prile­juit întâlnirea conducătorilor

politici români -şi e vorba ca un acord să se stabiliască, între d-nii Iorga, Maniu şi Averescu, împotri­va guvernului.

Germanii despre Francezi:

„Iată distrugătorul de-o mie de

ani al Păcii!“

(Kladderadatsch—Berlin)

Francezi despre Germania:

„Republica germană ipocrită a dilni Stressemann."

(Aux Ecoutes—Paris)

Scamatorul Poincaré demonstrează

lui Michel neamţul, pe maşina de

calculat trupele de ocupaţie că nu­mărul lor descreşte în Renania; dar

Michel nu pricepe deloc telul ăsta

de socoteală.

;Kladderadatsch -Berlin)

Naufragiul conferinţei dela Geneva.

Cu tot respectul care este datorit(World New-York)

Spajiul dedesubtul banchetelor în

tramvaia este locul cel mai căutat

pentru publicitate (Judge New-York)

— Când eşti obosit do lnptă

atunci te însori

— A! Da de unde d-le plutonier

când eşti obosit de luptă divorţezi.

(Le Rire — Paris)

Posta H‘da< ţeiM. Breiman, Bălţi. — Răspunsu­

rile tot mai numeroase' pe care le primim ia jocurile noastre nie în­dreptăţesc a crede că acestea pre­zintă un interes crescând, chiar dacă nu suint atât de „bune plăcute şi folositoare". (!) Primim cu plă- Í cere''— fără nici o obligaţie — co­

laborarea Dvs, nu conducerea pagi- nei, rămânând ca noi ,să apreciem, ■ii mijloacele noastre modeste, va­loarea jocurilor pe care le-aţi tri­mite spre desilegaire. Ca şi celorlalţi colaboratori ai noştri,, Jia rubrica jocurilor. Vă punem în vedere că preferim acele jocuri care n ’au ne­voie de dieţiomair sau de Lexicon, spre a fi rezolvate: niu primim de cât jocuri româneşti şi care să ape­leze Ja cunoştinţe generale.-

Tuturor deslegătorilor de jocuri.

— Spre a economisi spaţiul n ’am publicat până acum soluţiile jocu­rilor noastre. Solicitaţi fiind de mulţi cititori, cari din soluţii vor să înveţe cum se poate deslega jo­curile, anunţătn că lîmcepând cu a- ceastă serie, odată pe lună vom a- duoe soiluţiuiniea jocurilor.

Ci nimereşte odată, cu una, până nu le spargi pe toate!

„iNu% - J yî.O,-.

la închisoare!"

Grefierul'scrise procesul verbal |

şi apoi judecătorul Courtraigt tre- j

cu la judecarea celorlalte p-o i cese, ca şi cum tiu s’ar fi întâm

plat nimic deosebit. Ion Pas S’A RELUAT ACTIVITATEA UNIVERSITARĂ

REALITATEA ILUSTRATA No. 42. — 20 Noemvrie 1927. 3

GORILĂ CARE CITEŞTE

LCĂ întâmplător ai întâlni în pădurile Africei o gorilă cu­getătoare, înaltă de peste 2 metri, uriaşă, şi greoaie şi ai vedea-o citind, bunăoară „Critica Raţiunii Pure“ de Kant, sau „Nowum Orga-

|'num“ de Bacon, fără îndoia­lă că te-ai găsi în uimire.

-Te-ar mira acest lucru cu to­tal neobişnuit Ţi-ai spune: „Eu însumi a’am citit aceste cărţi, şi iată aci o go­rilă, care le citeşte.“ *

Privind ilustraţia din fruntea acestei pa- fine, cititorul trebuie să-şi pună între­barea, care este deosebirea, din punct de vedere intelectual, între fiinţele omeneşti cari POT să citească, dar NU CITESC, fiindcă NU VOR, şi între gorile, urangu­tani sau alte maimuţe, care nu citesc, fiindcă NU POT CITI?

Nu s’ar potrivi mai bine ca acela care trăieşte în ignorantă să fie o gorilă, care să aibe scuza că nu poate citi nici un fel de carte, decât să fii o fiinţă cu chip de om, atunci când se mulţumeşte să ră­mână în neştiinţă şi nu are nici un în­demn de citit

* *•

Aşa numiţii oameni civilizaţi, cari trăiesc în oraşele noastre, in care tot la al patrulea sau al cincelea magazin esteo librărie, abea dacă-şi iau oboseala de a se ţinea în curent cu experienţa, ştiinţa şi gândirea omenească.

In ţările civilizate, toţi oamenii snnt obligaţi, în timpul copilăriei, să meargă la şcoală, iar mulţi dintre ei după şcoala primară îşi termină educaţia urmând şcoli mai înalte. Cu toate acestea, viaţa de toate zilele dovedeşte, că sunt foarte puţini acei cari părăsind aceste şcoale, se străduiesc să-şi desvolte mai departe mintea. Mai toţi rămân în mentalitatea copilărească cu care au început: rămân copiii vietei serioase.

Părăsind băncile şcoalei, omul îşi în- | eepe cariera pentru care s’a pregătit De aici încolo dânsul cu toată grija se stră­duieşte să-şi hrănească şi să-şi îmbrace TRUPUL. EI ÎNCETEAZĂ brusc însă de a-şi mai hrăni MINTEA.

Ce s’ar întâmpla cu un om, caie la eşirea din şcoală ar înceta să-şi hră- niască şi să-şi îmbrace trupul? Desigur n’ar mai avea multă valoare fizică.

Oamenii încetează să citească atunci când părăsesc băncile şcoalei, aşa în cât aproape nu mai au nici o cunoştinţă câ­ţiva ani mai târziu. Dar desvoltarea cea mai importantă pentru om trebuie să fie DESVOLTAREA MINŢII. Omul a cărui desvo'tare mintală se opreşte de îndată ce a eşit din epoca copilăriei, este un om dela care nu se poate aştepta nici creaţie în lumea gândurilor.

De sigur că marea problemă a citirii serioase are două laturi. Mulţi vor spune, pe bună dreptate: ,,E foarte lesne să ne îndemnat', ca să citim căr{i bune. De undo să obţin însă aceste cărţi bune şi cum să le ALEG? O simplă privire arun­cată în librăria încărcată cu mii de cărţi,

Imaginea din fruntea acestei pagini este anume făcută ca să atragă atenţia cititorilor. De o parte se găsesc oameni, de cealaltă maimuţe, lupi, elefanţi, urşi, şi cu toţi se miră.

Ei nu pot înţelege ce face această gorilă, din planul în­tâi al ilustraţiei, cu ca tea. Dacă ar vedea-o ţinând în mână un toiag sau un par, nu s’ar mira de fel.

Morala pe care trebuie s’o scoatem, din această ilustra­ţie, nu se îndreaptă împotriva Gorilei, care nu ştie să citiască. Ea ne duce cu gândul la aşa numiţii oameni civil zaţi, din ora­şele noastre, care şti nd să citiască, poartă parul în loc de a ţinea în frunte cartea.

e deajuns să descurajeze pe orice om lipsit de discernământ intelectual. Când îndemnăm pe unii să meargă la biblio­teca publică şi să-şi hrăniască mintea, aceştia au impresia că-i trimiţi la ţărmul mării şi-i îndemn s’o soarbă toată. Ma­rea întinsă, care este bibliotecă, conţine neîndoios mult mai multă hrană pentru minte dcât s’o poată înghiţi cineva toată, decât ar putea-o înghiţi mii de oameni în mii şi mii de vieţi. Fiecare întreabă, cu

; drept cuvânt de unde să ÎNCEAPĂ. Fie­care întreabă, cum să facă alegerea? Cum să se încredinţeze că nu-şi pierde vremea citind cărţi. învechite şi fără va­loare?”

Care este scopul citirii? întâi de toate citim spre a da mintii materie de GÂN­DIT. Cărţile bune sunt pentm minte ace- laş lucru cu ceea ce este hrana bună pen­tru trup. Nimeni nu este altceva decât ceea ce cugetă. Iar ceea ce cugetă de­pinde de ceea ce CITEŞTE.

* » *

„Cuget, şi deci exist“, spunea un mare filozof francez. Ca să cuqetăm trebuie să CITIM. Citim ca să ÎNVĂŢĂM.

Citim spre a aţâţa CUGETAREA. Citim spre a obţine INFORMAŢIUNILE, de care avem trebuintă. Citim de asemenea ca să ne INSPIRĂM. Scrierile oamenilor mari: istorici, filozofi, oameni de ştiinţă sau poeţi, INSPIRĂ MINTEA, lărgeşte orizonturile, stimu'ează ambiţia. Citim adesea şi spre a stăpâni mai bine limba pe care o vorbim. Un tâmplar nn poate lucra fără ferestrău, ciocan, triunghiu şi ce'elalte unelte care îi sunt necesare. Tot J asemenea nn om nu poate să-şi exprime \ gândurile să trsiască în mijlocul seme- ! nilor fără să stăpâniască limba pe careo vorbeşte.

* * *

Citim spre a re înmulţi CUNOŞTIN­ŢELE, spre a DESVOLTA mintea, spre a şti cum să vorbim, cnm să scriem, cum să ne exprimămă gândurile in mod lim­pede, întrebnintâ’id uneltele mintei — care sunt CUVINTELE.

Cititul nu e de nici. un folos, dacă nu esto făcnt în mod sistematic, după reguli stabilite şi IMPUSE. E foarte lesre a al­cătui ..liste de cărţi“, bune de cit't, dar aceasta nu are nici un înţeles pentru omul al cărui timp este mărginit, ale că­rui. ore de citit sunt puţine. Acesta tre­

buie să se instruiască cât mai* lesne, şi să caute acele cunoştinţe de care are ab­solut nevoie.

Fiecare ar trebui să citească bunăoară, şi să înţeleagă pe deplin, o carte bine scrisă, în graiul popular, despre ASTRO­NOMIE. Trăim într’un cerc mic pe pă­mântul care ne poartă în jurul soarelui, făcând un ocol de aproape 800 de milioa­ne de km. pe an, şi la acestea se adaugă alte mii. de milioane de km. pe care le face soarele însuş,rotindu-se în jurul TTe- unui punct şi mai îndepărtat încă.

Dacă cineva s’ar trezi într’o casă strei­nă, când ar deschide ochii, nedumerit r.’ar întreba: „Unde sunt?“ Tot aseme­nea când se trezeşte pe această planetă şi. ajunge la vârsta când să poată cugeta, el e dator să se întrebe: „Unde sunt?“ Ca să afle răspunsul la această Întrebare trebuie să citească cartea de astronomie. Foarte puţini îşi dar seama cât este de important să ştie câte ceva despre uni­vers.

Dacă în sfârşit ne-am dumirit asupra SPAŢIULUI infinit şi al TţMPULUI ne­sfârşit in care trăim, dacă am aflat câte ceva despre nemărginitele sisteme solare, despre nebuloase, despre comete şi des­pre celelalte minuni cari ne Înconjoară, suntem datori să cercetăm mai amănun­ţit pâte ceva, despre pământul nostru, punctul neînsemnat din spaţiul uriaş.

Pentru aceasta citeşte o carte simplă despre GEOLOGIE, care-ţi va arăta ce este Pământul, ce conţine, schimbările în­cete. pentru viaţa noastră, prin care el a trecut: şi. transformările pe care le suferă şi astăzi, cu apariţia şi dispariţia conti­nentelor, cu formarea mărilor şi Oceane­lor, cu vârsta pietrelor. Vei găsi aci lu­cruri intersante despre curioasa anarTt:e şi dispariţie a animalelor de pe pământ şi chipul în care s’au produs munţii, văi­le, vulcanii şi izvoarele de apă fierbinte.

Ficare trebuie să mai citească apoi o carte populară despre viaţa PLANTELOR şi a ANIMALELOR, si o carte elemen­tară de FIZICĂ şi CHIMIE, care arită cnm se prefac lucrurile şi cum se produc fenomenele naturale.

Cea mai. importantă dintre toate este însă cunoştinţa DESPRE NOI INSINE, adică cunoştinţa istoriei omeneşti şi a GÂNDIRII.

Istoria lumii se poate defini ca înşi­

ruirea şi desvoltarea, dealungul veacu­rilor a gândirii, străduinţei şi planurilor

I omeneşti, în calea spre mai bine.

Citirea cărţilor de istorie are două sco­puri: unui de INFORMAŢII şi altul de INSPIRAŢIE.

Dacă vei mai citi şi pe poeţi, mai uşor | de înţeles, atunci îţi vei forma şi sufletul.

* :j: *

Citeşte viaţa oamenilor mari ai lumii. Cunoscând faptele şi. cariera a cincizeci dintre cei mai de seamă oameni din isto­rie şi trăgând foloase din învăţăturile ea- re se desprind din viaţa lor, vei avea vecinic pilde înaintea ochilor.

Cei mai. mari luptători din istorie snnt ALEXANDRU MACEDÓN. CAESAR, care a trecut ALPII, şi NAPOLEON care a stă­pânit lumea. Citeşte viaţa lor şi trage foloasele din învăţătura care se desprin­de dintr’însa. Alexandru şi-a omorît pe cel mai bun PRIETEN. Caesar a fost omorit de cel mai de aproape pe AMIC al său iar pe Napoleon l-a doborît AMBIŢIA sa.

Cu excepţia lui Isus şase dintre cei mai mari oameni din lume au fost: Homer, Aristotel, Arhimedes, Michel Angéla, Beethowen şi Shaekespeare. Homer şi Shaekespeare snnt reprezentanţ'i LITERA­TURII omeneşti; Aristotel reprezintă FI­LOZOFIA; Arhimedes ŞTIINŢA; Michael Angelo PICTURA, SCULPTURA şi ARHI­TECTURA; Beethowen MUZICA.

Şase dintre cei mai de seamă cerce­tător ai Universului şi gânditori mate­matici sunt Copemic, Tycho, Brache, ffa- lileu, Descartes şi Newton.

Faptul că aceşti şase oameni mari sumt de 6 naţionalităţi diferite, ne învaţă că geniul nu se găseşte într’o singură ţară, sau la un singur popor. Ei au fost produşi de Polonia, Danemarca, Germania, Ra­lia, Franţa şi Anglia.

* # *

Este adevărat că mai ales la nei te tară, cu greu se pot găsi cărţile cari să aibe sistematizate cunoştinţele şi să fie totodată ieftine. Ar trebui să se găsiască oameni de bine, prieteni ai culturii, cari să înfiinţeze edituri fără profituri m ari Aceste edituri să se ocupe cu tipărirea şi popularizarea cărţilor bune ale oame­nilor mari şi aceste cărţi să se vândă cu PREŢUL DE COST. Dacă nu se poate spune că preţul cărţilor este astăzi exa­gerai, totuş pentru oamenii săraci poate însemna uneori un sacrificiu prea greu do făcut, căci s’au găsit avari cari să caute îmbogăţirea la adăpostul apostola­tului, care trebuie să fie răspândirea cărţii, şi a culturii.

* « *

Mai presus de toate, când citeşti, CU­GETĂ.

Citeşte deci. toate cărţile bune, citeşteo carte pe săptămână şi Ia sfârşitul anu­lui vei. vedea că ai adunat o comoară de cunoştinţe, care te va face mai bun, mai clar văzător, te va înălţa, te va face mal stăpân, pe sine, mai energic şi mai ambi­ţios decât înainte.

4 REALITATEA ILUSTRATĂ Na. 42. — 20 Noemrri* 1027.

GAW cunoştea ursur cavernelor, uriaş cu fruntea boltită, care

trăia paznic în vizuinile sale şi pe locurile lui de păscut, plantivor, pe care singură foamea îl silia să se

hrăniască cu carne. Cel care se apropia nu părea să fie de soiul acesta. Gaw se convinse, când na­mila trecu în bătaia lunii: cu cra­niul turtit, cu o blană cenuşie, aveao înfăţişare în care Ulhamrul re­cunoscu îndrăzneala, siguranţa de pine şi cruzimea fiarelor carnivore: era. Ursul cenuşiu, duşmanul feli­nelor mari

Gaw îşi aminti despre legendele povestite de acei cari umblaseră prin Văi şi dealuri. Ursul cenuşiu răpune Bourul şi Ursul şi îi poartă măi uşor decât ar duce Leopardul,o Antilopă. Ghiarele sale pot sfâşia, cu o lovitură, pieptul şi pântecul muri om; cu labele sale poate su­gruma un cal; înfruntă pe tigru şi

pe leu! roşcat; bătrânul Gun so- cca‘e că nu l ’ntrece decât leul uriaş. Mamutul şi ilinocerul.

Fiu! Saigei nu s.mti teama su­bită, pe care ar fi simtit-o în faţa Tigrului. Căci, întâlnindu-se cu Ur­sul cavernelor, îl văzuse nepăsător #i binevoitor. Aceasta amintire la început îl linişti; dar înfăţişarea fiarei îi păru mai îndoielnică, pe măsură ce silueta lui se lămuria, aşa încât Gaw, în cele din urmă, recurse la conducător.

Fu destul să-i atingă mâna; înal­ta lui statură se şi ridică în umbră.

—- Ce vrea Gaw? Spuse Naoh, eşind dinaintea peşterii.

Tânărul nomad întinse mâna, spre vârful calinei; chipul căpita­nului înmărmuri:

— Ursul cenuşiu!Privirea sa cercetă peştera. Avu­

sese grije să strângă pietre şi crengi; câţiva bolovani erau chiar în apropiere, cari puteau să facă intrarea foarte anevoioasă. Naoh se gândia să fugă, dar retragerea nu era cu putinţă decât din partea adă­pătoarei. Dacă fiara iute, neobosită ţi încăpăţînată s'ar fi hotărît să-i

urmăriască, de bună seamă că ar fi prins pe fugari. Singura scăpare ar fi să se caţere într'un- copac: ursul cenuşiu nu se putea sui. In schimb, dânsul era în stare să

aştepte vreme îndelungară şi în îm­prejurimi nu se vedeau decât arbori

cu crăci mărunte.

Oare fiara văzuse pe Gaw, stând pe vine, printre bolovani şi căutând să nu facă nici o mişcare de pri­sos? Sau era locuitorul peşterei, ! înapoiat după o lungă călătorie? Pe când Naoh se gândia la acestea, animalul începu să coboare povâr­nişul repede. Ajungând pe un loc mai lesnicios, ridică capul, adul- mecă aerul umed şi începu să aler­ge. O clipă, cei doi războinici so­cotiră că se depărtează. Dar se opri

In locul unde se putea trece pe

C A P I T O L U L 3.

in peşterăbrâul coastei: retragerea devenise imposibilă. In susul apei, brâul se

întrerupea, stânca devenia prăpă- stioasă; în josul ei, fuga s'ar fi pe­trecut sub ochii ursului: acesta ar

fi avut timp să treacă râul strimt

şi să atie calea fugarilor. Nu rămâ­nea decât să aştepte fie plecarea fiarei, fie atacul peşterii.

Naoh deşteptă pe Nam şi toti trei se puseră să prăvăle bolovani.

După o oarecare şovăire, Ursul se hotărî să treâcă râul. Eşi la mal, cu dibăcie, şi şe urcă pe brâu. Pe măsură ce se apropie, se putea ve­dea mai bine alcătuirea lui vân- joasă; uneori dinţii săi străluciau, în lumina lunii. Nam şi Gaw se înfiorară. Dragostea de viată le umplea inimile; instinctul slăbi­ciunii omeneşti le apăsa suflarea, tinereţea lor svâcnea, cum svâc- neşte In pieptul temător al păsăre­lelor. Naoh el însuşi nu era liniştit. Cunoştea bine duşmanul; ştia că nu-i trebuie mult timp ca să omoa­re trei oameni, şi că pielea lui groasă, oasle lui de granit, erau aproape invulnerabile pentru suliţă, pentru secure sau pentru ţeapă.

Intr’acestea, nomazii izbutiră să îngrămădească, până sus, pietrele; curând, nu mai rămase decât o sin­gură deschidere, în dreapta, la înăl­ţimea omului. Când ursul fu aproa­pe, îşi clătină capul mormâind şi privi, buimac. Căci, dacă simţise pe oameni; dacă auzise sgomotul lucru­lui lor, nu se aştepta însă să vadă închis culcuşul, în care petrecuse atâtea ierni şi veri; în capul său se făcu un fel de legătură obscură, între închiderea văgăunii şi cei cario stăpâniau. De altminteri, recu­noscând mirosul de animale slabe, din care nădăjduia să se înfrupte, nu arătă nici un fel de prudentă. Dar era nedumerit.

Simtindu-se bine, în blana lui, se întindea în bătaia lunii, umflându-şi pieptul argintiu şi clătinând botul său, ca un cep. Apoi se întărită, fără pricină, pentrucă totdeauna avea toane rele, brutal, neştiutor de veselie, şi scoase răcnete răgu­şite. Nerăbdător, în urmă, se ridică pe labele dinapoi. Părea un om uriaş şi păros, cu picioare prea scurte, cu trunchiu prea mare şi se plecă spre deschiderea rămasă li­beră. Nam şi Gaw, în umbră, ţi­neau securile gata; fiul Leopardu­lui avea măciuca ridicată: aştep­tau ca fiara să-şi vâre labele în de­schidere şi atunci le-ar fi tăiat. Dar el îşi arătă capul uriaş, cu fruntea J

păroasă, cu buzele pline de bale şi dinţii ca vârfuri de cange. Securile izbiră, măciuca se roti, neputincioa­să din pricina eşiturilor deschiderii; Ursul mugi supărat şi se dete îna­poi. Nu era rănit: nici o urmă de sânge nu îi roşia botul, mişcârea I fălcilor, fulgerarea ochilor trăda in­dignarea forţei jignite.

Totuş luă în seamă lecţia; îşi schimbă tactica. Animal scotocitor,

J. H. Rosny

înzestrat cu un simt deprins cu pie- decile, ştia că une ori e mai bine să le dărâmi decât să înfrunţi o trecere periculoasă. Pipăi zidul, îl împinse: la apăsare, acesta se sgu- duia.

Fiara, mărindu-şi opintirea, dând din labe, lovind cu umărul, cu ca­pul, aici se repezia în zid, aici tră­gea de el, cu ghiarele lucitoare. II apucă şi, găsind un punct slab îl făcu să oscileze. De aci înainte dân­sa se înverşună în acelaş loc, cu atât mai prielnic, cu cât braţele oa­menilor erau prea scurte ca să-l poată ajunge.De altminteri ei nici nu zăboviră în sforţări zădarnice: Naoh şi Gaw, încordaţi în faţa Ur­sului, izbutiră să opriască oscilarea, in vreme ce Nam se pleca prin de­schidere şi pândia ochiul fiarei, în care plănuia să arunce o săgeată.

In curând asediatorul băgă de seamă că punctul slab se făcuse

apere; fu asemenea antilopei, ajun­se de pantera, asemenea calului doborît de leu: cu braţele întinse, cu gura căscată aştepta moartea, într’o stare de amortială. Dar Naoh, surprins la început, îşi recăpătă în­flăcărarea de luptă, care crează că­pităniile şi menţine specia. După cum Nam se pierdea în resemnare, dânsul Uita de toate, în luptă. Svârli securea, pe care o socotea fără fo­los şi apucă cu amândouă mâinile ghioaca de stejar noduroasă. Fiara îl văzu venind împotrivă-i. Părăsi pentru mai târziu prada slabă, care palpita sub dânsa şi-şi îndreptă atenţia împotriva duşmanului, repe- zindu-se cu ghiarele şi cu colţii.. Ulhamrul izbi cu măciuca. Arma fu mai iute. Dânsa izbi falca Ursului; Un colţ atinse nările. Lovitura, dată pieziş şi nu în plin, a fost totuş atât de dureroasa încât fiara se prăbuşi. A doua lovitură a no­madului izbi în căpătâna, ca pea- tra. Fiara uriaşă tocmai îşi revenia în .fire şi se năpustia nebună, dar Ulhamrul se adăpostise, în umbră, în fata unui colţ de stâncă: în clipa din urmă se dete în lături; ursul se izbi cu putere de piajtră. Pe când se poticnia, Naoh se înapoie pe o lăture şi, cu un strigăt de războiu, îşi trânti ghioaca, pe vertebrele lungi. Acestea pârăiră; fiara slă­bită de lovitura în stâncă se clă­tină, pe picioare, în timp ce Naoh, beat de energie, rând pe rând, îi strivea nările, labele, fălcile, iar Nam şi Gaw îi spintecau pântecile cu lovituri de secure.

Când în cele din urmă namila încetă să se mai sbată, nomazii se

priviră în tăcere. Fu o clipă de ui­

mire, Naoh apăru ca cel mai îndrăz­neţ dintre Ulhamrii şi dintre toti oamenii, căci nici Fauhm, nici Hoo,

fiul Tigrului, nici vre-unul dintre războinicii misterioşi, pe cari îi po­

menea Gun — cel-cu-oasele-uscate

—- nu doborîseră un Urs cenuşiu, cu lovituri de măciucă. Şi legenda

se întipări în mintea acestor doi

flăcăi, spre a fi povestită urmaşilor şi a spori nădejdile, dacă Nam, Gaw şi Naoh nu se vor prăpădi în răz­

boiul pentru Foc.

cu totul rar, pentru că d« sute ée veacuri începuse să piară.

Se întâlnea şi Mamutul, pustii­torul pădurii, sfărâmătorul de ra­muri şi desrădăcinătorul de copaci, a cărui trecere era mai groaznică de

cât inundaţia sau uraganul.

Prin meleagurile acestea fioroase, nomazii găsiră hrană în abundentă;

, ei înşişi se ştiau pradă pentruI mâncătorii de carne. Umblau cu : băgare de seamă, în triunghiu, aşa ! fel încât să fie stăpâni pe un spa­ţiu cât mai mare, cu putinţă. Sim­ţul lor precis putea, în timpul zi­lei, să-i ferească de orice cursă. De altminteri duşmanii lor cei mai pri-

i mejdioşi nu vânau decât pe întu- ] neric. Ziua, ei n'aveau priviri atât | de vioaie ca oamenii; iar mirosulI lor nici nu se potrivea cu al lupi- : lor. Aceştia ar fi fost cei mai cu anevoie de înşelat: dar în pădurea atât de îmbelşugată, nici nu se gândiau să atace animale pericu­loase, cum erau Ulhamrii. Printre Urşi, cel mai puternic, uriaşul ca- ernelor, nu vâna decât dacă era

siiit de foame. Erbivor, dânsul gă sia prin împrejurime cu ce să-şi ;>stâmpere, în mod pacinic, lăcomia sa nesăţioasă. Iar Ursul cenuşiu, cve nu colinda decât întâmplător, în afara ţinuturilor răcoroase, se trăda dela depărtare mare.

Totuş, zilele erau pline de spai­mă, iar nopţile pline de groază. Ul­hamrii alegeau cu îngrijire locurile de adăpost; se opriau cu mult îna­inte de înserare. Adesea se refu­giau înfr’o adâncătură; alteori în­şiruiau bolovani de piatră sau chiar adăpostindu-se în hăţiş adânc, pre- sărau drumul cu obstacole; în une­le seri alegeau câţiva copaci foarte apropiaţi, unde se întăiiau.

Mai mult decât orice, lipsa focu­lui îi făcea să sufere. In nopţile fără lună ,li se părea că se afundă pentru totdeanua, în întuneric; ne­gurile apăsau trupurile lor şi îi în- ghiţia. In fiecare seară pândiau tu­fişurile, ca şi când aşteptau să vadă flacăra strălucind în cuşca ei .şi mărindu-se prin mistuirea cren­gilor uscate: nu vedeau decât scân­teile pierdute ale stelelor sau ochii vreunei fiare; slăbiciunea şi nemăr­ginirea crudă îi copleşia Poale ci

cu neputinţă de sguduit. Schimba­rea accas-tii neînţeleasă, care contra­zic ea îndelungata lui experienţă îl uimia şi îl îndârjia. Se opri, aşe- zându-se pe labele de dinapoi, cer­cetă zidul, îl adulmecă; şi clătina din cap cu neîncredere. In cele din urmă socoti că s’a înşelat, se în­toarse la obstacol, lovi cu laba, lovi cu umărul şi constatând că împo­trivirea continuă, îşi pierdu orice prudentă şi se lăsă dus de brutali­tatea firii sale.

Deschiderea liberă îl hipnotiza; îi păru singura cale pe unde putea să treacă. Se aruncă asupra ei or­beşte. O săgeată şuieră şi-l lovi aproape de pleoapă, fără să înceti- neze însă atacul, cu neputinţă de oprit. Namila năvalnică, toată massa aceea de carne, în care sângele curgea şuvoiu, îşi adună toate ener­giile: zidul se prăbuşi.

Naoh şi Gaw săriră în fundul peşterii; Nam se trezi între labele monstruoase. Nici nu gândia să se

CAPITOLUL 4.

Leul uriaş şi Tigroaica

T RECUSE un pătrar l)e multă vreme Naoh, tot înaintând

către sud, trecuse din Savană, stră- bătea pădurea. Părea nesfârşită, în­tretăiată de insule de iarbă şi de pietre, de lacuri, de mlaştini şi de vâlcele. Se povârnfea încet, cu ur­cuşuri neaşteptate, aşa încât se gă- sia într’însa tot soiul de plante, toate neamurile de animale. Puteai întâlni Tigrul, Leul galben, Leopar­dul, Omul arborilor, care trăia sin­guratec cu c:\teva femei şi a cărui putere întrecea pe aceea a oameni­lor obişnuiţi, Hiena, Mistreţul^ Lu­pul, Căprioara, Cerbul, Ciuta, şi Berbecul. Rinocerul îşi ducea pe

aici platoşa lui grea; probabil că se

găsia şi Leul uriaş, care ajunsese

în oardă ar fi suferit mai puţin, cu mulţimea fremătând în jurul lor, in singurătatea fără margini, piep­turile lor păreau mai strânse.

Pădurea se deschise în vreme ce spre apus ţara arborilor se întin­dea departe, spre răsărit o câmpie, în parte savană şi în parte mără- ciniş, cu câteva ostroave de copaci. Iarba îşi apăra întinderea împotriva marilor vegetale, ajutată de urşi. de zimbri, de cerbi, de saige, de măgarii sălbateci şi de cai, cari pă­şteau vlăstari tineri. Acoperit de plopi negri, de sălcii cenuşii, de a- nini, de plopi tremurători, de pa­pură şi trestie un râu curgea, spre răsărit.

(Urmare în numărul viitor)

g jfc

REALITATEA ILUSTRATĂ No. 42. — 20 Noemvrie 192T. g

Din desbaterile procesului Manoilescu, sau mai bine zis din discuţiile provocate in jurul acestui proces, publicul a ailat că d-na Lupescu a publicat, în ziarele americane, memorii, relative la aventura ei cn Prinţul Garol. Revista noastră, cea dintâi, publică în traducere aceste memorii, aşa cum an fost scrise. Tom

continua publicarea lor în mai multe numere.

CAPITOLUL I.

începuturile unei prietenii şi înmugurirea dragosteiN cele mai multe ca­zuri, când dragostea este adevărată, dar îm­

prejurările sunt vitrege, suferinţa cea mai mare o îndură femeea.

Eu, Elena Lupescu, sunt socotită, în lume, drept o curtezană, ca multe altele, fără

scrupule, o sirenă egoislii, pentru alti, cărei mf.ngăieri, un Prinţ de neam regesc a. renunţ-it la tronul său.

In inleiesul acestui om, cit ii pentru justificarea mea. m’am ho­tărât să scriu adevărul, în această chestiune. Faptele cunoscute sunt că: acest Carol, născut Prinţ de Co­roană al Ronriniei — ţară, care după războiu s’a întregit, a fost în­tărită şi civilizată de unchiul său, Carol i, şi apoi de tatăl său Ferdi- nand I, care a murit de curând — trăieşte în exil, împreună cu mine, într’o vilă dela Neuilly, într’unul diri Taunoîîi'Eurile fariseului" "

Lambrino — o incursiune roman­tică de tinerele, care s’a sfârşit cuo căsătorie, deoarece Carol era prea cinsitit şi prea cavaler ca să facă altfel. El a fost hărţuit, ameninţat, silit, terorizat şi pus într’o situaţie insuportabilă nénim nn om de o vo­inţă tare, impulsivă ca a sa şi de tfrT caracter rigid.

BRUSC ŞI FARA TACT

A i,ESTE.' sunt însuşirile lui Ca­rol. Este b i l is e şi adesea lipsit

rin tari., l i lipsesc lasoniistirile nrom- pte si e sfios. în ma.nifes-tările_-sale.

să recuriâ-ia-actiuni.

11 cunosc, de aceea vorbsc, căci prietenia dintre Prinţul Carol şi mi­ne durea/ă de multă vreme, şi-]_cu-

l\egma^Ia iia . Ximeni nu mă poate înşelaT^n ceeace priveşte pe Carol.

Ne-am întâlnit încă de copii în Homâniji. Asta a fost cu multă vre­me înainte, căci acum eu sunt de

D-na ELEX.V LUPESCU

ÎNVINUIRI DE COMPLOT

SUNT arătată drept „acea ev­reică cu păiul roşu, Magda Lu-

pescu“, iar căminul nostru e nu­mit „Vila misterioasă a unei iubiri

neîngăduitc", în care „se complo­

tează împotriva României".

Voiu încerca să restabilesc ade­

vărul-Carol a semnat abdicarea la tron

în Ianuarie 192(5

Aceasta n’a fost, după cum pre­supune lumea, o dezertare laşă, fă­cută cu sânge rece, dela îndatoririle sale ca Prinţ de coroană şi moşte­nitor al tronului, unei tări, care-şi pusese înitrînsul toate nădejdile de viitor. Pasul său l-a făcut, în împre­jurări insuportabile, create de fal­

sificările şi intrigile duşmanilor săi.Intrigile acestea s’au urzit ani

dearândul. încă din timpul căsăto­riei morganatice a lui Carol, cu Ziai

28 de ani, iar Carol de 34. Sunt nă­scută la Bucureşti, tatăl meu fiind român şi mama mea rusoiacă. Tatăl meu era chimist. Nu suntem evrei, -Ieşi s’a spus că suntem. Am prieteni foarte îubîŢT printre evrei şi_dacă. a^ fjeyreică, aş fi mândră de aceasta

M’am întâlnit pentru prima oră, cu Prinţul Carol, în casa administra­torului dela una din moşiile Rege­lui. Intr’o zi tatăl meu m’a luat şi pe mine la un ceai, cu Regina Eli- sabeta, soţia Regelui Carol I, care era cunoscută sub numele de „Car­men Sylva", „Regina poetă".

Regina Elisabeta adora copiii. Uni­

ca ei fetită a murit în vârsită de 4 ani şi inima Reginei era plină de duioşie, pentru copii. Era foarte iu­

bitoare fată de mine şi a trimis să îmi aducă ciocolată. Şi când s’au

adus bomboanele, Prinţul Carol, care

stătea în apropiere, a luat cutia, ca

să mi-o prezinte el. Dânsul era de 15 ani iar eu de 9.

„De multă vreme am vrut să te cunosc", a spus dânsul. „Ai un păr atât de frumos"!

Această intervenţie bruscă şi acest compliment copilăresc era caracte­ristic Prinţului meu. Inima sa este :Uât de bună, dar nu ştie totdeauna să se exprime. Cu loaite acestea com­plimentul mi-a plăcut mult, căci părul era una dintre vanităţile mele. M’a costat multă durere de cap. Mi-a părut bine când s’a născocit moda părului scurt. Acum port părul bubi- kopi, nu scurt băieţeşte; la ceafă puţin mai lung.

\m surâs tânărului Prinţ şi dân­sul m’a îmbiat să deschid cutia. „Mănâncă"! a spus dânsul, cu felul său îece şi brusc, întinzându-mi cu­tia de ciocolată, cu un gest energic. Am luat o bomboană, dar nu apu­casem s’o mănânc, când Carol mi-a oferit alta. Am ezitat. Atunci dân­sul a apucat o bonhoană, cu două degete, şi mi-a pus-o în gură.

„Nu mai vreau alta", am spus eu.. Ba da, mai mănâncă", a insistat

dânsul.

Era încăpăţânat, şi a stăruit, spu­nând:

„Vreu s’o mănânci şi pe asta."

Nu înţelegeam pe atunci ce în­seamnă această insistenţă, şi m’am supărat. Mândră, m’am uitat încrun­tat la dânsul, şi am împins cutia de bomboane, şi nimic, nu m’ar fi pu­tut hotărî să mai iau una.

De câte ori n’am râs împreună de

acest episod al bomboanelor, de a-

tunci. II cunosc acum atât de bine!

Dar atunci nu puteam să înţeleg de­

desubtul acestei maniere brusce a sa,

care nu era altceva decât dorinţa

de a prelungi şederea, oferindu-mi

bomboanele- una câte una. Prefera

această metodă, deoarece nu era o

bligat la conversaţie.

MM A Gramatica, marea artistă dramatică, împreună cu sora ei

Irma vor părăsi ţara în luna aceasta, după ce vor da, câte o reprezentaţie lp. Ploeşti, Piteşti, Craiova, Turnu- Severin şi Timişoara. Cele două ar­tiste au un angajament în Portuga­lia şi se vor înapoia în România în­tre 15 şi 20 Decemvrie. Atunci — ste hotărît —• ca cele două artiste să vină şi la Cluj.

Teatrul la ChişinăuŢ I COI!\El.lt; Sachelarescu a fost

* numit Director al Teatrului Na­ţional din Chişinău.

După o lungă criză, direcţia Tea­trului Naţional din Chişinău a fost încredinţată d-lui Corneliu Sachela­rescu, avocat. Instalarea noului di­rector a avut loc la. 7 Noemvrie. S’au repiezentat. piesele „Intr’un a- dăpost" de d. Colonel Ionescu Mo­rei şi „O noapte furtunoasă" de Ca- ragiale. Schiţa dramatică a d-lui Colonel Ionescu Morei este luată din frămâ.ntările războiului, în tran­şeele în care s’au desfăşurat atâta tragedie. Au interpretat rolurile prin­cipale d-nii: I. D. Theodoru, D. Mo- ruzan, A. Decu, C. Antoniu, Gh. Aurelian, M. Balaban, C. Nani, etc; iar în comedia lui Caragiale au ju­

cat d-nele V. Theodoru, Puica Pe-rieţeanu şi d. Moruzan. Interpre­tarea justă.

Teatrul la Cluj

CAMPANIA dramatică dela Cluj îşi continuă activitatea inten­

să. Cu prilejul centenarului naşte-

rei marelui Henric Ibsen s’a repre­

zentat „Un duşman al poporului". Interpretarea piesei lui Ibsen, cu concursul d-lui Petre Sturza a fost

lintre cele mai reuşite.La începutul săptămânii trecute

s’a reprezentat pentru prima oară

„Nyu“ şi „Concert simfonic", piese

asupra, cărora vom reveni.

•

Teatrul la Bucureşti

S ĂPTĂMÂNA trecută n’au prea fost premiere la teatrele din

Bucureşti, dar pretutindeni se mon­

tează şi se fac repetiţii pentru o

serie de piesé originale dintre care

sunt menite să vadă lumina Ram­

pei, printre cele dintâi: „Coppelia"

de d. Nic. Ottescu, apoi „Omul de

zăpadă" de d. A. de Hertz; „Pro-

meteu" de d. Victor Eftimiu şi „Lu­

miniţa" de d-ra Zicu Arhip.

Copiii marilor artişti

GREŞIT JUDECAT

IE TUL băiat! Cum l-am judecat

do greşit! Şi c::ţi nu-1 judecă şi

astăzi greşit! Eu însă, mai mult, nu-1

pot judeca astfel. Din întâlnirile ul­

terioare cu Carol, am învăţat foarte

multe, deşi uneori treceau luni şi

ani, când abia ne mai vedeam unul

pe altul. Cu toate acestea între noi

"xista prietenia şi simţiam că eu îl

înţeleg, pe acest om. Vedeam sub

maniera brutală o inimă adevărată

şi un caracter ferm..

La vârsta de 16 ani, m’am căsă­

torit cu un ofiţer român. Un timp

scurt, am trăit fericiţi împreună, dar

mai apoi ne-am dat seama că ca­

racterele noastre se deosebesc prea

mult şi gusturile diferă atât, încât o

viaţă armonioasă era cu neputtinţă.

A v’enit însă războiul şi preocupările

personale au trebuit să fie lăsate la

0 parte. Imediat tatăl meu s’a pus,

dânsul şi activitatea sa, la dispozi­

ţia guvernului. A mers pe front, unde

l-a însoţit şi mama. Am fost şi eu

împreună cu soţul meu. Toti patru

,ne-am pus în slujba Patriei. Eu şiÉr"_^>.ma mea dădeam ajutor soldati-

£îi copiilor mici şi părăsiţi, în

1 groaznicelor evenimente, care

şj erau atât de mulţi cei

^1 copii şi soldaţi muriau re z e n ^ ^

studiu >are în numgrui -ftitor)

E STE acesta un „star" în faşă sau un viitor as al ecranului ? Viitorul

singur ne va putea răspunde. In’aşteptare, recomandăm pe acest gra­ţios copilaş, fiul adorat al lui Char­lie Chaplin, al marelui Charlot.

! vârstă de trei ani şi îşi petreceCharlés Spencer Chaplin este în

î timpul în proprietatea părinţilor | săi, la Beverly-Hills aproape de Ilolligvood. Are, printre altele, un mic frate în etate de şeasesperezece luni cu care pune la cale voioase jocuri sub privirea îmbujorată a mamei sale, fermecătoarea Lita Grey.

Charlie Chaplin nu vrea să se va­dă fotografiat şi i-sa părut o sur-

| priză văzând clişeul alăturat dato- t rit indiscreţiei unui operator ame- j rican.

Marele „as" al ecranului se teme fără Îndoială, ca marea publicitate să nu aducă primejdii neprevăzute familiei.

„Cunoaşte-te pe tine însuti" este un adagiu care trebuie apli­cat cât mai mult în viată. Grafologia, adică ştiinţa ca ajutorai căreia se poate stabili caracterul cuiva din scrisul sân permite cercetarea obiectivă a firei cuiva. Revista „Realitatea Ilustrată' a angajat un grafolog special care să analizeze caracterul citi­

torilor ere vor solicita acest lucru.Pentru răspuns, care apare in această rubrică, in fieeare ei

tămână, solicitatorul va detaşa cuponul din josul paginai, va' trimite un manuscris, pe cât posibil de dată mai veche, nn mnul< anume făcut, pentru cercetarea grafologică şi scris ou cerneală adăogând tot odată o taxă de lei 60, pentru cercetările grafo­logice simple şi 100 lei pentru acele in care e vorba de a ana­liza caracterul a doi îndrăgostiţi, a doi logodnici, care intenţio­nează să-şi lege viata laolaltă. In acest din urmă caz e navala bineînţeles do două scrisori: una a d-nei san d-şoarei, şi cealaltă a bărbatului. (Citiţi continuarea în pagina 8) f

CUPON PENTRU COLOANA GRAFOLOGICA

Alăturez nn mannscris senrt, spre a se iace cercetarea

Ini grafologică. V’am trimis totodată taxa respectivă. Ră­

spunsul reg să se pnblice în nnmărnl următor al revistei

Semnătura şi adresa:

Memoriile doamnei Uipescu

lămurirea unei chestiuni obscurede Elena Lupescu

Teatru-Muzieâ-ArtăEmma Gramatica va veni la Cluj

6 REALITATEA ILUSTRATĂ No. 42. — 20 Noemvrie 1927.

CONCURSUL FOTOGENIC ALPenultima scrie de fotografii ale concurentelor, lom mai

apoi vom aştepta

44.“ Efnă' Stenzel — Bucureşti. 45. Mimi Ţ ibana— Vaslui. 36. Elena Baciu — Timişoara 48. Marianna — iuj. 46. Aurelia Moioianu — Brăila. 38. Marioara Rădulescu — Piteşti.

25. Iosefina Diaconescu — Constanta. 28. Ţili Grigorewna Beilyn — Galaţi. 31. MietteConstanto — V ‘E :i. 52. Sabina Horovitz — Iaşi. 35. Ella Melic — Bucureşti. 47. Victory

Dingu — Tulcea. 58. — Elena Socec — * ireşti.

Am primit până acum peste o mie de voturi, majoritatea din Bucureşti, urmează apoi în ordino Gallţjul Cernăuţi, Cluj, Chişinău, Brăila şi Piteşti. Buletinele de vot pe măsură

-MMse sunt introduse de un funcţionar al administraţiei în ti’o urnă specială, care a fost sigilată în ţ^ele il de Prefectura Politiei Cluj, care a dresat Procesul Verbal No. 30879

să se I

REALITATEA ILUSTRATA No. 42. — 20 Noemvrie 1927. 7

„REALITAŢEI ILUSTRATE"publica o asemenea serie în numărul 43 ai revistei şi voturile cititorilor.

33. Fani Gogan — Bucureşti. 64. Boronka; — Cluj. 50. Elena Petre Pârgariu — Cluj. 49. Piáméi Marta — Cluj. 51. Lydia Zemonova — Bucureşti. 54. Eleonora Lncia — Ploeşti.

62. Lilly Georgescu — Govora. 60. Any Totoreann — Arad. 42. T. A. Mikelstein — Piteşti. 53. Florica Fota, — Iaşi. 57. Rodica — Tecuci. 55. Darling — Tecuci. 59. Didina Alexan-

drinovici — Cluj. 63. Eugenia — Cluj. 56. Juki — Tecuci.

1927. Urna aceasta care conţine Buletinele de vot va fi deschisă, in prezenta autorităţilor, atunci când votarea se va termina. Concurenta care va ii întrunit numărul cel mai mar*

ás roiuri va ii fericita aleasă, pe eare s'o trimitem in călătorie de studiu la Paris, şi care, după voie va fi angajată intr’una din marile case de filme, cu care stăm in legături.

8 REALITATEA ILUSTRATA No. 42. — 20 Noemvrie 1927.

Un bilanţ al domniei sovietice în RnsiaL A 7 Noemvrie s’au împlinit 10

ani dela revoluţia rusiască şi 1 întemeerea Uniunei Sovietelor.

Nici astăzi nu este linişte, în re­publica dó peste Nistru, dar fără îndoială că nimeni n’ar fi bănuit, | acum zece ani, că Lenin şi prie­tenii săi, acei nouă tirâni ai bolşe­vismului, vor putea menţinea atâta ; vreme, opera lor.

Domnia sovietelor este un sistem

politic revoluţionar, care dacă poa- j

te fi criticat, din punct de vedere j

al roadelor sale, al avantagiilor pe care îl prezintă, . fată de celelalte j

sărit. însuşi numele de Rusia s’a pierdut,, rămânând din colosul de odinioară o uniune de ţărişoare. Re­publica rusiască, între aceste state, a rămas o parte, care chiar dacă e cea mai mare, nici nu se poate compara însă, cu tara de odinioară. Republica Ucraineană, Caucaziană, iTurkestană, Rusia albă, etc., sunt tot atâtea părţi, cu drepturi' egale, şi cu autonomie aproape complectă. De formă numai! fn practică însă, toate aceste state sunt conduse tot de Moskova şi libertatea aparentă nu le foloseşte la nimic, căci în Rusii’, sovietică nu există libertate

mui conducătorii cu un ordin reli­gios, căruia îi este îngăduit orice atenta! la libertatea individuală, pentru salvarea principiiolr de par­tid. Domneşte astfel în Rusia, de ;.oce ani, o adevărată teroare. O po­litie politică, foarte ramificată, cu­noscut;' în Europa cu numele de ,,Cek;\‘‘ şi care foloseşte mijloacele vechii poliţii secrete ruseşti, are-

J stează şi trimite în fata tribunale- j lor ,care judecă sumar, pe oricine e bănuit că ar avea alte păreri, de câ't cele ale conducătorilor.

In locul unui parlament, există un congres al sovietelor, în care se

I nici măcar acea dezarmare, de careI se vorbia aitâta în programele co­muniste. Nu există tară, în lumea de azi, in care spiritul militarist să

| fie mai desvoltat, ca în Rusia.

La fel ca în toate clelalte direc­ţiuni, şi în chestiunile economice, Rusia sovietică n’a adus nici o po­litică nouă, şi dela teoriile iniţiale a trebuit, rând pe rând, să se în­toarcă la sistemele vechi, prin tot felul de compromisuri. Ţăranul, care este astăzi în Rusia singurul spri­jinitor al comunis'mului, nu esite de fel comunist, el continuând să fie proprietar, pe bucata lui de pământ. S’au acordat tot felul de „concesi­uni" cetăţenilor din stadele străine, şi s’au încheiat contracte de aren- daie, ale bunurilor statului.

Care e motivul că totuş Rusia so-

GrafologiaZi. P. — Iaşi. A suferit în viaţă

o durere mare pe care din mândrie n’o lasă să fie observată de atfii. Fire înţeleaptă. Va avea adesea de luptat împotriva pesimismului şi sensibilităţii. Are energie şi grija echilibrului. Simpatică în societate, şi-a organizat viata frumos, pentru că iubeşte armonia. Nu prea pune preţ pe oiţmeni, totuş când e nevoie le sare intr’ajutor. Punctuală şi disciplinată, literară, păzeşte mult corectitudinea în societate. Curajioa- să. Tare în nenorocire. Un simt estetic desvoltat. Sârguincioasă. Are în fire ceva atrăgător.

D. F. — Tnlcea. Multă fantezie. Fire speculativă. Nervos. Voinţă mobilă, plictisindu-se repede de un lucru. -Carieră greşită în viaţă şio viată nepotrivită. A încercat schimbarea dar fără rezultat. Ta­lent muzical. Egoist, sensibil. Ade­sea stă sub influenţa altora, fără voie. Dispoziţia sufletească schim­bătoare şi agitată. Are sentimentul datoriei dar e sceptic. Uneori neso­cotit. Fire polemistă, îi place fru­mosul, e pătimaş în iubire şi iubeşte cu inima şi nu cu creerul.

Carieră greşită. Orice om e mâ­nat de soartă şi de nerăbdare. îşi aranjează viata în totdeauna după dispoziţia sufletească a momentu lui şi după influentele dinafară. Gândeşte logic înainte de a se apuca do un lucru, dar îşi alege rău punc­tul de sprigin aşa încât niciodată nu va ti armonios. Aşează singur obstacole între fericire şi între dân­sul. Urmăreşte fericirea cu energie dar este asemenea celui care în loc să culeagă frumos florile, le adună cu grabă ca apoi să le piardă într’o clipă pe toate. Inteligenţă naturală şi dacă n’ar fi atât de nervos şi nedisciplinat ar putea să se des volte. Are multe aptitudini dar nu ştie mult şi ceea ce ştie nu e de slul de lămurit. înfocat, face pin nuri. multe şi izbuteşte să facă câte va dar nu perfect. Este blând, ama­bil fată de oameni, dar nerăbdător. Uneori poate deveni brutal şi vio lent. Deşi ii jjlace disciplina însuş nu e disciplinat. Probabil a suferit multă durere. Un erotism desvolta.l dar niciodată n’a fost mulţumit pen tru că trăieşte prea mult in fnn tazie.

Bucureşti-Marienburg I. — Foar­te iwfooait, are inimă bună, nervos, legic deşi ture idei adesea bizare. Nu alcătuieşte im tot airnionic, an feigonisanul init-re ei şi mediul e ma­re. Aimibiţios, doreşte «ă fie altfel decât boţi ceilalţi Deşi aire spirit, critic şi pantere de amailiză, u are însă darul de a. deosebi lucrurile de preţ de ceeace e băgatei. Fire serioasă, niu se dă îndărăt însă de la joc. Poaite iubi sincer. Cercetează ősimen! cu interes şi făiră nici un motiv are totuş mulţi duşmani. Se pare că nu oteeirvă acest lucru şi continuă să se poarte ou oaoneinii bime şi sA mu atingă pe nimeni Om hotărît, credincios. H intereseaza arta, şi literatura, are multă fante­zie deşi fire erotică nai este însă sensual.

Bucureşti-Marienburg II. — A

ger la minte. La iute hotărîri. Ob­servă imediat .situaţia, e bun cuno­scător «le oameni. Foarte aic-tiv, nu poaite să stea. nici o clipă fără ocu­paţie. Talentat, delicat, ar mult su­flet, idealist, cultură artistică, deşi ocupaţia îl sileşte sA fie materialist

Are pricepere şi la activităţi pro- <1 utetive. însă lîncli naţiunile sale sunt fine. Spiritual, iimoie şi une­ori maliţios. Foarte sensibili), în faţa lumii insă şie isă se ascundă. Se reţine dela sentimentalism şi se fe­reşte de şaiblcm. Manierat, şi eu gu­sturi alese. Puine preţ mare pe pre­stigiu. Deşi în societate este glu­meţ, fin aidâaiicail sufletului este de fapt melancolic ca,re nu ia viaţa prea uşor. Femeile îl pot influenţa repede. .Are dorinţa de a face efect. Esite oimiull care în căsătorie nu el va alege ci el va fi ailes. E preve­

nitor.

Sus la stânga: l ’eatralnya riosntciia ., pe româneşte n a ţa Teatrului din «ioscova; în medalion cercetaşi ruşi. In mijlocul lor S. M. Budenny,

faimosul general cazac, un amic al lui Trozky. Frima figură la dreapta Iosif Stalin, „omul de iier al Ros iei". In oval ţăranul Michael Iva-

novici Kalenin, preşedinte al comit tului executiv central. Dedesubt o delegată în com. ex. al Sovietelor, din republica tătărască din Crimeea,

şi Alexis Iv ano viei Rykoif, preşedin elo comisarilor poporului. In mijloc la stânga o şcoală de funcţionari sovietici. Jos la stânga clnbul oame­

nilor sărmani. Jos la dreapta un cămin pentru copii şi mame.

formé dé • guvenărnânt,; al jertfelor inutile, pe care le-a- impus Rusiei, astăzi trebuie să fie luat în conside­rare. .

Introducerea nouei ferme de gu­vernământ a silit Rusia la jertfe, împărăţia,:de odinioară s’a micşorat cu Finlanda cu Polonia, cu Estonia, Letonia şi Lituania, care mai îna­inte făceau parte din împărăţia ru­sească şi a căror pierdere — Rusia ne mai având eşire la Marea Bal­tică, va fi Simţită multă vreme, ca • rană a,rwtoar», i t vei nul dela ră-

politică.Oricât ar părea aceasta un para­

dox, populaţia din tara bolşevică nu se împarte în partide politice ci se deosebeşte în două părţi: o ma­să colosală, care nu face parte din- tr’un partid politic şi care e stă­

pânită, cu silnicie, de câţiva po­

tentaţi. Aceştia, alcătuiesc organiza- ţiuni de partide comuniste. Propor­ţia între comunişti şi cei cari nu fac parte din nici un partid poli­tic, se poate exprima, socotită în milioane, ca 1 la 145 şi se pot ase-

! trimit delegaţi ai oraşelor şi satelor. Acest congres se întruneşte câteva

I zile, tot la doi ani, spre a îndeplini j un program mai dinainte stabilit.■ Cuvântul conducătorilor este ascul-

I tat, fără drept de critică şi dacă des- j potismul nu mai este în mâna unuiai singur, el nu e mai puţin apăsător, când se găseşte împărţit între câţi-

: va. Aproape nu-i nici o deosebire între felul de guvernare al lui Mu-

j ssolini şi cel al conducătorilor so­vietelor. ruseşti.

Sovietele n’au izbutit să realizeze

vietică poaite dăinui, deşi nici po­porul nu trăieşte mai bine şi nici libertăţile nu sunt mai mari, decât în timpul ţarismului? Cauza trebuie căutată în indolenţa poporului ru­sesc şi în oarecare progrese cultu­rale, pe care sovietele le-au reali­zat, în statul vecin.

Nimic nu e mai dăunător decât experienţa, pe care câţiva teoretici- ani încearcă s’o facă, în paguba unui popor întreg!

OaeoB.

REALITATEA ILUSTRATĂ No. 42. — 28 Noém vrie 1927. ■9

Cunoştinţa csle pflrghla vieţii

Nimeni nn ştie mal mult decât invafâ

industria SârmeiDintr’un metru de fier - o sârmă de 42 km.

Uzinele dela Câmpia-Turzii

(Anchetele revistei noastre)

I A.MPIA-TURZII sau Ghiriş este , voiţi să-şi subţieze singuri fierul,o mică localitate, la vre-o 40

de km. depărtare de Cluj. Până după războiu această localitate era un sătuleţ neînsemnat. După unire, s’au ridicat aici câteva fabrici, în primul rând uzinele „Industria Sârmii"

care au transformat Câmpia-Turzii într’un centru important. S’au clă­dit case, s’au instalat ateliere şi au venit să locuiască sute şi mii de lucrători, angajaţi la „Industria Sârmii", sau la celelalte fabrici.

Istoria omenirii — începând cu cele mai vechi timpuri -—■ se poate împărţi în trei epoci: epoca de pia­tră; epoca bronzului şi epoca Ieru­

lui, în care ne găsim şi azi. întreaga civilizaţie pe care o avem se dato- reşte desvoltării metalurgice, şi în special metalurgiei ferului. Dela acul de cusut şi până la transatlan­t ic ii uriaşe, sau podurile aruncate semeţ, deasupra apelor şi prăpăstii- lor; dela încheietoarea de gheată şi până la motorul puternic de avion; dela drugul de fier, pus în ciment spre a forma betcmul armat, şi până la locomotiva de cale fe­rată, sau cost£)licata maşină tipogra­fică, toate sunt făcute din fier. Omul a ajuns să stăpâniască pe deplin acest metal.

N’a fost din totdeauna astfel. La îaceput oamenii nu puteau lucra fierul, în atâtea feluri şi atât de bine, ca în zilele noastre; nu pu­teau produce calităţi de fier variate

să tragă din el sârmă şi să-şi facă cuiele de care aveau nevoie, sau pe care le vindeau altora. Astăzi fabrici mari, în toată lumea, pro­duc zilnic mii şi zeci de mii de tone, de sârmă şi cuie.

La noi în ţară cea mai mare fa­brică de acest soiu sunt uzinele „Industria Sârmii" din Câmpia- Turzii.

Pe o suprafaţă întinsă de 100 de mii metri patrati, între drumul de ţară şi pârăul Racoş, dinapoia unui zid de piatră se ridică semeţe turnurile înalte ale acestor uzine. Intr’un cuptor imens, încălzit cu gaz metan, sunt aduşi în mod auto­mat, unul după altul, drugi de fier, de câte un metru şi jumătate şi încălziţi până se înroşesc. Să ne luăm pe urma unui drug de aceştia. II vom lăsa să se prăjiască singur, în cuptor, pentrucă temperatura de peste 1000 de grade, la cât e încăl­zit, nu e prea plăcută. Drugul de fier nu cântăreşte decât vre-o 40 de kgr. A fost adus dela Reşiţa, sau din străinătate, şi dupăce a fost descărcat, din vagonul de cale fe­rată, în depozitul fabricei, când i-a venit rândul, a intrat în vâlvătaia focului. Stă câteva ceasuri în cup­tor, ca apoi apucat de un cârlig şi

împins de doi oameni, s’o pomiască

repede, în maşina care-1 va subţia: roşu şi svârlind scântei drugul de fier pătrunde în laminor. Ţipând

deri tot mai mici, încolăcindu-se pe rând, de pe un mosor pe altul. Rotirea mosoarelor se face cu aju­torul unei maşini uriaşe de vapori,le 3000 cai putere' şi cu ajutorul

Tăierea sârmii se face pieziş şi ast­

fel se alcătuieşte vârful ascuţit. In

fabrica de cuie sgomotele ciocane­lor, care izbesc — unele mai des

şi mai încet, altele mai rar şi mai

puternic — produce o larmă de iad.

Sârma groasă cât băţul, se trans­formă în cuie cu o regularitate ma­tematică, în urma izbiturilor pu­ternice, date de un nic, care ar putea dărâma o stâncă cu o singură lovitură. O maşină, în fata căreia rămâi uimit, de pre­cizia cu care lucrează, face din sâr­mă agrafe pentru hârtii. Alături alta, cu o iuţeală prodigioasă, fabri­că cuie subţiri şi lungi, ca un ac, din drugul nostru de fier dela în­ceput, trecut de 4, sau 5 ori prin laminoare de toate dimensiunile, s’au produs, în cele din urmă, 42 de kilometri de o sârmă subţire ca

firul de păr. Sârma aceasta a fost pusă într’o soluţie de sulfat de cupru şi s’a acoperit astfel cu un strat, de aramă. Dar după voie lu-

| crătorul s’ar fi putut opri la o sâr­mă ceva mai groasă, din care să facă apoi cuie sau, ducându-o în uzina de sârmă zincată, s’o aco­pere cu un strat de zinc.

Zincarea sârmii este o operaţiune foarte interesantă. Depe un sul, sârma e trasă, încet de tot, printr’o

a două motoare de gaz, de câte baie lungă, în care se găseşte o so

s’a consumat, se introduc, ca elec­trozi, alte plăci de zinc.

„Industria Sârmii11 din Câmpia-Turzii s’a desvoltat atât, încât aco­peră toate nevoile tării noastre. In

câţiva ani de zile, ea a reuşit să

determine pe comercianţi să-şi cum­

pere sârma şi cuiele, de care au ne­voie, dela dânsa, pentrucă produce

ciocan meca- j a^ t ,je bine ca străinătatea

şi cu mult mai ieftin. In anul ace­sta, producţia totală trece de 25 mii de tone şi este astfel aproape egală cu producţia Poloniei, o tară renu­mită pentru metalurgia ei. Intr’o singură zi „Industria Sârmii" trans­formă 174 mii de kilograme fier. Dacă toată această cantitate s’ar transforma în sârmă din cea mai subţire, lungimea firului produs ar fi destul de mare ca să ajungă dela Bucureşti până în insula Tahiti, la

antipodul ţării noastre; cu produc­ţia din 2 zile, s’ar face înconjurul pământului, trecând prin cei doi poli.

„Industria Sârmii" întrebuinţea­ză câteva mii de lucrători şi pune în circulaţie mărfuri de peste 300 milioane lei anul. Are o şcoală de ucenici, o cohortă de cercetaşi, e echipă de footbal, o colonie pentru muncitori şi alcătuieşte singură un

orăşel întreg. Anual plăteşte, în sa­

larii, mai bine de 30 de milioane

toate scopurile.Fierul se utilizează în cantităţi

foarte mari, sub formă de sârmă, ]u; trece mai groasă sau mai subţire şi sub Urmă de cuie. de diferite mărimi.

şi care să se poată folosi pentru {je mânie sau de durere, svărcolin

du-se ca un şarpe, bucata de fierese de cealaltă parte a laminoru-

prin alte maşini, care-1 j subţiază mai mult, se întinde, se lungeşte se sbate şi în cele din

urmă aleargă de se în- colo.toceşte, în jurul unui mosor uriaş. Toa­tă operaţia durează câteva minute. In a- cest. timp fierul s’a ră­

cit: a devenit sârmă dintr’un metru şi ju mătate cât avea la în­

ceput. măsoară acuma 30 de metri.

Dar sârma astfel ob­ţinută n’ar putea fi de nici un folos. Ea tre­buie să fie coaptă, spă­lată şi lustruită. Pe lângă aceasta e nevoie să se facă dintr’însa diferite alte calităţi, să fie trasă în tot felul de dimensiuni, să fie acoperită cu un strat de aramă sau cu unul de zinc şi în sfârşit, uneori, să slujească la facerea cuielor. Coa­cerea se face în cup­toare speciale, unde

FĂURĂRIILE DE CUE După o gravură din secolul XVI

Vetlere laterală a uzinelor „Industria Sârmei"; jos Laminoarele în lucru.

Astăzi nu dăm aproape nici o im- sârma, aşezată în vase de pământportanţă unui cui de fier sau bu­căţii de sârmă din care e împletit grilajul, din care e făcut un ac de cap, care se utilizează în construc­ţie, etc. Cu toate acestea, nimic nu este mai sugestiv şi mai inte­resant, decât vizita unei fabrici de sârmă şi de cuie de fier.

In trecut, maiştrii fierari erau ne­

refractare este încălzită domol.Ca să se facă sârma mai subţire,

nu mai e nevoie să se încălziască fierul. Sârma groasă, — dupăce e spălată cu un anumit „săpun", o soluţie a cărei compoziţie o cunosc singuri rucrătorii, şi care are o bază

1500 cai putere necare. Aceleaşi maşini, mişcate toate cu gaz metan, slujesc şi la fabricarea cuielor. Co­lacii de sârmă sunt înghiţiţi de ma­şinile cari taie bucăţi agale dintr’în­sa, în vreme ce un ciocan, mai pu­ternic sau mai mic — după mări­mea cuielor care se produc — iz­beşte cu precizie şi regularitate

alcalină, aşa încât să feriască fie- unul din capetele bucăţii de sârmă, rul de rugină, — trece prin deschi- aşa încât să formeze capul cuiului

luţie de acid sulfuric. Sârma e ie- gată de un pol, al unei baterii elec­trice puternice, în vreme ce polul celalt se leagă cu nişte plăci de zinc, cufundate şi ele în baia de acid sulfuric. Curentul electric, care merge dela zinc la sârmă, duce zin­cul pe firul de fier şi astfel sârma, care se înfăşoară la celalt capăt al băii, este sârmă zincată. Din când în când, dacă zincul din baie

lei, iar Statul încasează, sub formă de impozite directe, circa 10 mi­lioane lei pe an.

Deşi are de luptat cu lot felul de

greutăţi, şi mai ales cu neînţelege­rea multora dintre consumatori şi cu nepriceperea unora dintre guver­nanţi, , .Industria Sâ.rmei" a Iz­butit să ajungă una dintre cele mai

importante fabrici din tară.

(Continuare la pag. 10.)

10 REALITATEA ILUSTRATA No. 42. — 20 Noemvrie 1927.

B cu R aşn iţa de c a f e c T ^ IICH FRANCK ÍÖHNE SAR-BUCURESTI-BRASOV.

Amenţionat că „Industria Sârmii" foloseşte energia gazuli metan ca forţă motrică.

In mijlocul Ardealului se găseşte una dintre cele mai de seamă bo-

pensate prin avantagiile pe care : aşezat, produc o impresie adâncă I le-ar trebui să le ofere întrebuinţa- asjipra vizitatorului, care, pleacă dela ! rea unui combustibil care nu costă industria sârmii cu sentimentul şi aproape nimic pe distribuitori. Pre- al micimii lui şi al uriaşei opere pe tul gazului metan a fosit fixat la o , care a întreprins-o omul.

1

J

Coacerea sârmii se face în cuptoare

j. speciale.

HOTEI UL RESTAURANTUL

şi CA F E U L

DI N M E R C U R E A - C I U CDE SUB ANTREPRIZIA d-iui V A S S G E Z A

S’a renovat şi reorganizat complect

Preţurile cele mai reduse. — Orchestră celebră In fiecare seară. — Casă de rangul I şi cel

mai mare local central de întâl­nire al intelectualilor

şi voiajorilor

Căldările uriaşe în care se arde gaz metan şi se produc rapori pentrn tur­bina de trei mii cai

pntere.

făţii naturale ale României: gazul

natmal sau metanul. Acest gaz, ca­re iese din pămfint, atunci când e

fn stare pură nu are nici un fel de

miros, este ceva mai uşor decâit ae­rul şi aprins arde cu o flacără foar-

'te puţin luminoasă dar foarte caldă.

Există astfel un combustibil mult

mai eftin decât cărbunele şi decât petrolul.

Existenţa gazului metan a deter­minat aşezarea unei părţi din in­dustria românească în ţinuturile din mijlocul Ardealului, în Câmpia-Tur- zii, în Mediaş, la Diciosânmartin, la Turda, etc.

Gazul metan este scos din pământ şi trimis pe conducte până la locul unde se întrebuinţează. La fel cu jazul de iluminat, scos din disti- laţia cărbunilor de pământ, cu me­tanul itrebuie umblat cu precauţie, căci poate da naştere la explozie.

Exploatarea gazului metan o au două societăţi: una alcătuită sub stăpânirea ungurească şi pusă sub sechestru, alta înfiinţată după uni­re, o societate naţională la care par­ticipă şi statul. Acestea două socie­tăţi au astăzi o conducere comună. Din păcate însă, neţinând seama de interesele superioare ale economiei naţionale, cei chemaţi să distribuie şi să fixeze preţurile acestui com­bustibil, procedează într’un mod care adesea jigneşte pe industriaşi şi de- zavantagiile pe care întreprinderile le au prin aşezarea lor excentrică (la marginea ţării)' nu sunt com-

ln atenţiunea d-Ior V o ia jo r ii

Trecând prin Ciuc, cea mai bună, comodă, luxoasă-, şi.convenabilă staţiune este la :

I Hold, Besiauram şi Cai cu

1 LAUBENTZI§ " din GHEORGHENI (Jud . Ciuc)O

B Casa de primul rang. — Orchestra în liecare''seară, g Garaj pentru automobile.

. 5 O.0;«O© O Q O S O O 0.0 O (ÎS O ffgKSgff® © O 0 ( 5 0 6 6 6 0 9 C Ö

sumă prea mare şi unele întreprin­

deri sunt părtinite în dauna celor­lalte.

9

Gazul metiln după ce e măsuraţi j în contoare speciale, la uzinele „In- ' dustria Sârmii“ din Câmpia-Turzii, , este împărţit în două. O parte în­călzeşte uriaşele căldări pentru pro-

J ducerea vaporilor cari să mişte tur­bina de 3000 de cai putere; iar o altă parte intră în motoarele cu ex­plozie de 1500 de cai putere fiecare. Tot gazul metan se întrebuinţează şi la încălzitul drugilor de fier cari intră în laminor.

Munca neîntreruptă, uriaşele ma­şini în mişcare, sgoinotele şi bubui­turile ciocanelor care cad pe cape­tele cuielor, ţipătul fierului care tre­ce prin laminoare, acel dute vino al fiecăruia, nimeni ne pierzând o clipă, toată energia fiind întrebuin­ţată cu folos şi calculat, dela mun­citorul care trebuie să aibe atenţia încordată la desfăşurarea grabnică a sârmii, până la lucrătoarea care pri­meşte cutia plină de cuie adunate de pe magnetul care le-a ales şi le-a

Corul şi Orchestra „Gutenberg" a

muncitorilor Grafici Clujeni, aran­

jează Sâmbătă la 26 Nov. a. c., orele

8 seara, cu concursul corului şi al orchestrei, un maro BAL CATERINA

în Căminul muncitorilor construc­tori (strada Văii 7), la care cn onoare

sunteţi invitaţi a participa împreună

cn onorata D-v. familie.

Posta redacţieiEmil Beşchea — Brăila. Din ne­

norocire a fost: „contrai . . l a coş.“ j

Trimiteţi jocuri mai pe româneşte

şi atunci se vor publica. Cuvinte care trebuiesc câiuitate în Dicţionar nu pot forma obi«ot de joc.

Etnii Bozdog, Alba-Iulia. — Am

primit fotografiile de conicuira şi ■ imediat ©e ie vor veni rândul se vor publica. Publicăm majoritatea fotografiilor „în care cât de., cât se j - desluşeşte cwail (!) Concurenţii să !, aibe răbdare j ;

Pompilică C. Ionescu, Buzău. — i . Primim cu plăcere fără obligaţie,; chiar fără obligaţia de a publica, - dac;! eu vor corespunde exigenţe- ; lor noastre, căci mu noi dar publi- cu are pretenţii mari şi trebuie să

fim circiumisipecţi. *

Ion Teulea., Bucureştii — Arti- i coiul Dvs. va fi publicat imediat ■ ce ne Veţi rimite fotografia referi­toare la „Botezul Equatoriil’ji".

Ilio A. Bedrosin, Piatra-Neamţ — Trimiteţi corespondenţă de probă, <

Dtr. Barklay — Cronica Dvs. din • Bacău fiind prea lungă n’a putut fi cuprinsă în coloanele revistei noastre. Vă rugăm să trimiteţi e- veotual dări de seamă scurte a eve­

nimentelor literare, sportive sau

artistice pe care doriţi să le semna­laţi.

SENZAŢIONALo noua m>nune a chimiei oin secolul al xx-lea

S’a inventat o vopsea de nlei în diferite culori, care noaptea şi fn ori ce loc întunecat, luminează ca o insta’aţiune electrică.

Nu conţine fosfor. Nici ploaia, nici zăpada no are efect asupra ei şi durează 10-15 ani.

Statele din occident au şi luat iniţiativa, în mod oficial, ca firmele instituţiilor, şi ale stabilimen­telor bancare, industriale şi comerciale, ca şi nu­mele şi numerile străzilor, ale tramvaelţsr, trenu­rilor şi vechicolelor, precum şi semnalele de aten­ţiune, la încrucişări de străzi, pe cabine electrice, şi tabletele soneriilor, să fie văpsite, cu această văpsea luminoasă.

Invenţiunea este patentată.Avantajele ace>tei văpsele sunt incalcu’abile.In Cluj s** instalează un mare atelier special, de

pictat, cu această văpsea luminoasă, care la cerere trimite imediat maestru, in orice parte a Ţârei, atunci când vre-o în'reprindere are lucrări mai mari.

Preţurile sunt cele mai minimale, necalni!ându-se, în atelierul central din Cluj, de cât lucrul şi costul văpselei. *

Cenţi conspecte, arătându-ne lucrările co aveţi de executat, cu această vopsea luminoasă.

A d r e t a f i or>ce c e ie r i ş i c o m e n z i

It- ln i ► R i n R P Â R G t l t lVReprezentant General al Vop^eJd Lam inoare patevtnfe, la Redacţia revistei

„Realitatea Ilustrată". - Cluj, Str. Regina Maria 36. - Bucureşti, Calea Victoriei 39̂

f *

I *

&! *

w

%

î*

#

1*

i *

W*

&I *

t o

&&l *

REALITATEA ILUSTRATA No. 42. — 20 Noemvrie 1927. 11

Ltsfa celor cari au deslegat jocu­rile ni ublicafe de revista „Realitatea Ilustrata" in cursul luuei octomvre

Deslegările celei de-a 3-a serie a jocurilor, so primesc la redac­

ţie, până la 10 Decembrie cor. Fiecare joc acordă deslegătorului

un număr oarecare de puncte. Cel Care obţine numărul cel mai

mare de puncte, prin deslegarea celui mai mare număr de jocuri,

din numerile 40, 41 şi 42 ale Revistei noastre, va primi un

premiu de 1.000 (nna mie) lei. Premiul al doilea e de 500 (cinci

sute) lei; premiul al treilea de 300 (trei sute) lei. Următorii şapte

deslegători primesc câte un volum din operile autorilor români.

Deasemenea vom publica numele tuturor deslegătorilor.

Premiile se vor distribui până la 15 Decembrie.

do Albu — Bistriţa. (5 puncte).

Bonul C. *1.Subsemnatul...................

t r im it alăturat deslegarea jocurilor No.

Deslegătorii jocurilor noastre, sunt rugaţi să detaşeze acest bon şi să ni-1 trimită în plic împreună cu deslegările. Iii acest fel vom putea ţinea socoteală de notele fiecărui deslegător, la împărţirea premiilor.’

JOC No. 1. Cuvinte încrucişate. Trimis de Corneliu Putureanu — Craiova. (10 Pnncte).

ORIZONTAL:

1. Poet român; l n Pronume; 11. Guturaiu mare; 12. Alifie;

13. Baltă; 15. Memorii; 16. Astfel; 17. Piatră scumpă; 19. La

gară; 20. Faţă; 22. Ratulă (invers); 23. împărat roman; 25. Ani­mal; 26. Interjecţie; 28. Covor; 31. Nume femenin; 32. Lucra

pământul; 34. Nume masculin; 35. Pană de despicat; 36. Scutul

Minervei; 38. Măsură; 39. Domn in Muntenia (1714-1716). VERTICAL:

1. Cea mai mică dintre Cyclade; 2. Cerb mare; 3. La cusut;

4. Crustaceu; 5. Năvală; 6. Animal; 7. Alifie; 8. Oraş în Franţa;

8. Gratulaţiune; 14. Stofă din care se făcea anteree; 16. Trăsură

do unire; 18. Oraş în Spania; 19. Profesor Universitar; 21. Ti­

pul popular al nerodului; 22. Baltă; 24. Mă dedau; 27. Oraş In

Africa; 40. Ceartă (Mold.); 29. Ca'.avană; 30. Avânt sufletesc;

32. Ofiţer; 33.^Incovoaie; 36. Şi; 37. Prima literă a alfabetu­

lui slav.

Radu Munteanu — Bucureşti, sti.

Sf. Elefterie 18, — 98 de puncte,

câştigătorul premiului de 1000 lei.

S. Irimescu, str. Coşbuc 15, Arad.

JOC No. 4. Figuri simetrice. Trimis 98 de puncte, premiul al doilea de

500 lei.Leonida L, Demetriade, str. Pro­

fesor Ion Ursu 29, Bucureşti — 98

do puncte (cu rectificare) câştigă­

torul premiului al treilea, 300 lei.

Se clasifică în ordine şi au că­

pătat câte o carte: Alfons Weirauch,

Galaţi, Paul Enescu, str. Bechet 35,

Craiova Oghelişeanu Petre. str. Ho­

rea, Lugoj, Ioan C. George, Găeşti,

jud. Dâmboviţa, Honore Sens şi Ber- giner, Iaşi. George Diaconescu, Bră­

ila, Mişu Constantinescn, str. Ta­

baci 6, Râmnicul-Vâlcea. Elena V.

Petrescu, str. Iaşilor 5, Chişinău.

Am clasificat pe ceilalţi deslegă-

tori dnpă oraşul in caro locuiesc şi

după numărul de puncte după cum

urmează:

Alba-Iulia. — Bozdog Emil 47 p.Alexandria. — Tiunea George

Paul 48 puncte.Arad-Sega. — Ardelean Ştefan,

5 puncte.Bacău. —- Niţft Constantin 82;

Robinson H., 7.Bălţi. — M. Breirrţan 62. Iosif

Fihman şi Musea Sor 32.Bazargic. — Raina Ghilman 73. Beiuşi. — Borlan Petru 12. Bistriţa. — Albu Emil 78. Sen-

dcea Pavel 78. Bojan Traian 55.

Onoa.e Remus 10.Brăila. — Emil Beşchea 53. Şte­

fani Frosineanu 41. . -

Brad. — Boldor Petru 20. Botoşani. — Moritz Adler 41. Braşov. — Colgiu G. şi Gomolia

I V., 88. Stelian Nicolau 12, Francois I. Manase 12.

I Bucureşti. — Virgil De Ghetto 82. Ştefan Vodă 72. Titty Medianu (59. Romanescu Grigore 62. Aurelia Bucovineanu 46. Russu Dumitru 44. Brănişteanu Ionel 20. Bacheli Geor- ges 20. Todiraşcu Ion 10. George Antonescu 10. C. Ionescu Mircea 5. Yâlcu Tudor 5. Russu Dumitru 5. Ritz Nicolae Emanuel 5.

Bucecea. —- Eugen Berlescu 30. Buzău. — Guşă The 63. Pompi-

lieă Ionescu 25.Caracal. •— Coleta Dumitrescu 12. Câmpulung. — Costel Dumitrescu

12. Maeedoriescu Ermiliu 5.Câmpina. — Comăneanu Dumitru

71.

Cerneşti. C Dănilă, învăţă­tor 12.

Chişinău. — Căpitan de PAlbina 69. Antoniu George 12. Tanase Ioan 12.

Cisnădie. —- Cretiu Maria 12. Craiova. — Ioan N. Bőrré,1 88.

Puţureanu Corneliu 78. Munteanu 1. 74. George Alessiev 64. Tytta Stoi­cii lescu 57. Kalecian Artin 5.

Cele două figuri de mai sus,

tăiate în bucăţele şi aşezate bine

[ la olaltă, ne dau un pătrat perfect.

! Felul Cum vor ii aşezate bucăţile

j este absolut indiierent.

Concursul fotogenic

■JOC No. 2. Greco-Roman. Trimis de JCC No. 3. Trimis de Remus Onoe

Remus Onoe — Bistriţa. (5 puncte). Bistriţa. (5 puncte).

1. Muza comediei. 2. Muza muzi-

cei. 3. Primul rego roman. 4. Zeii

protectori ai caselor. 5. Zeul pădnri-

lor. 6. Zeul trecutului şi al viitoru­

lui, al păci şi războiului. 7. Muza

istoriei. 8. Mesagerul zeilor. 9. Re­

şedinţa zeilor. 10. Fratele primului

rega roman. 11 . Fiul zeiţei Afrodita.

De sus în jos, iniţialele acestor nu­

me, dau numele muzei dansului.

1. Ţară în Europa. 2. Eveniment

însemnat pentru români. 3. Apa ga­zoasă. 4. Râu în România. 5. Ani­

mal ierbivor. 6. Sbierăt 7. Vocală.

Vertical şi orizontal la fel.

Joc No. 5 (3 puncte)

Trimise de Stroe Hascalovici— Bucureşti.

Silabe încurcate.Cele 13 silabe de mai jos trebuiesc

desfăcute şi literile combinate astfel încât să alcătuiască numele şi locul de origine al Unui véálit scriitor:

Dis na ha ti ra da ga ri bi te no an ra.

Vom publica în numărul ur­mător al revistei noastre, o ul­timă serie de iotografii. Dela 15 Noemvrie nu se mai primesc spre publicare fotografiile con­curentelor. Buletinele de vot complectate vor fi primite până la 8 Decemvrie a. c. Pe măsură ce sunt primite la redacţia noa­stră, un funcţionar din adminis­traţie, anume însărcinat cu ace­astă operaţie, introduce buleti­nele de vot într’o urnă specială care a fost sigilată de către Pre­fectura de Politie Cluj. Despui­erea scrutinului se va face în ziua de 9 Decemvrie a. c. iar îesmltatul votului se va publica la 11 Decemvrie a. c., împreună cu fotografia fericitei alese.

Vetul este universal şi secret: pot vota toji cititorii trimitind la redacţia noastră, în plic, ca im­primat cu un timbru postai de

I 1 leu, Buletinul de Vot detaşat de pe aceasta pagină în care se va înscrie numărul fotografiei

| a’ese. D-na sau d-şoara care va j întruni cele mai multe voturi | va fi declarată aleasă şi va ple- | ca, pe cheltu'a'a revistei noas-! tre, în călătorie de studio şi plă- i cere, la Paris (călătorie dus şi întors cl. II) şi inireţire e timp de 2 săptămâni în Metropola Franţei şi evertual se va putea j angaja prin intermediul nostru la o casă de filme.

Călătoria se va face dela 15 j Decemvrie pâna la 15 Ianuarie ! 1928. Este ind:ferent numărul de revistă din care se detaşează buletinul de vot: bu’etinul din j Realitatea Ilustrată No. 42 bu- j năo.uă putârfd slu'i rentru ale- 1 fli’iea chipului publicat în Reali­tatea T’nslrată No. 40. 41, 42 sau 43. Cititori' pot aştepta şi ultima j-'e’ ie de frtograi.i din No. 43 ai revistei sau îşi p^t fixa a’.ege- ;ea da acum

— — — — — — —— —

ARTISTUL (către model): De ce

nu vrei să ieşi de acolo? Nu vii să pozezi?

MODELUL: „Da, vin, numai da-

că-mi promiţi că n’o să te uiţi la

mine.“

Buen Humor (Madrid

Constanţa. — Constantin Econo- | mu 69. Chirilă Economu 59. S. Avra- mescu 30- Ţopalu Ion 5.

Cluj. — Radu Stanca 45.Costeşti-Argeş. — Vasile Ionescu

Barbu 12.Curtea do Argeş. — Ştefan Stefă-

nescu 12.Deva. — Serafim Berbenită 59.

Sporea Mircea 43. Faur Vasile 10.Făgăraş. — Rădulescu Nicolae 42.Găeşti. — George Nicolescu 79.Galaţi. — Domas M., 89. Louis

Schwartz 89. Teodor Sani şi Cazi! N.. Spiridon 57. Vasilică Roşea 42. Aurel Săuleşcu 26. Fechete Laj*s

5 puncte.Geoagiul de jos. Eugenia To-

dica 77.Iaşi. — Iosif Steinberg 79. Haber

Alter 67. Mitică şi Dumitru G. Go- raşi 51. Lilly Havranec 22. Taliaru Mircea 20. Rrudea Petru 5.

Lugoj. — Silviu Binişan 93. Petro- vici Ioan 87.

Lupeni. —- David Mihai 21.Lonea. — Cornelia Crişan 10.Lnncăul de jos. Soba Ioan a

lui Lazăr 5.Mizil. — Bădescu Elisabeta 5.Năsănd. —• D-na Victoria Gavri-

luţiu 38.Orăştie. — Suciu Sevérin 89. Emil

Flec 65.Oraviţa. — Ţunea Damaschin 49.

Novac Mihai 12.Oradea. — Jungel Gyulánné 5.

Maximilian Elefant 5.Ploeşti. —■ Georgescu G. Const.

66. Dinu' G. Nicolae 12. Dumitrescu E. Nicolae 12. C. Zamfirescu-10,

Râmnecul-ViUce*. - Jean Con-

stantineâcU 83.Roman. — Segall Otilia 17. Wein-

traub Marcel 1(1. Rivenzon Avram

5 puncte.Sascut. — Lupeş Jean 12.

Slatina. — Teodorescu Ştefan 12. Roşu Elena 5. Gh. Hiera 5.

Slobozia. —- Georgescu N. George

33 de puncte.Someşeni. — Bartoş Alexandru 5.Târgovişt®. — Dumitrescu Lia 5.Târgu-Jiu. — Greere I. 5.Târgu-Mureş. — Antoinetta Vigry

| 5 puncte.Telega. — Iancu Ştefan 5 puncte.Turnu-Măgurele. — Nicolae I. Ră­

dulescu 85. Apostolescu V. Emílián •62 puncte.

Timişoara. — Dobroiu V. Petre 73. i Tonei Dabiciu 18. Ştefan George 5.

Turnu-Severin. — Tröcan Gh.

j Pompiliu 48. Morfindău, elev 12.Vălenii de Munte. — Papazol Ge-

! orge 12 puncte.Valea Dosului. Popescu Pam-

fil 7 puncte.Niculescn MariettaVârciorova.

42 puncte.Voiteap,. —

66 puncte.

Vulcan. — Roşea George 20

Ardelanu Constantin

Concursul literar al RealităţiiIn numărul 39 al revistei noastra am publicat tema unui

concurs literar.Am oferit cinci desene, pe baza cărora concurenţii ur­

mează să scrie o schiţă sau o nuvelă, a cărei întindere să nu treacă de 2 pagine de revistă.

Schiţele sau nuvelele se vor primi la redacţie în tot cursul lunei Noemvrie.

Ir. luna Decemvrie un comitet va alege 3 sau 4, dintre cele mai bnne şi le va publica pe rând, cu numele şi fo­tografia autorului.

C O N C U R S U L FO T O G EN IC al r e v i s t e i „ R e a l i t a t e a I l u s t r a t ă “

BULETIN DE VOTCercetând fotografiile concurentelor, la concur­

sul fotogenic, aleg Chipul No.

După părerea mea, e cea mai frumoasă şi cea

mai fotogenică) şi se cuvine să fie premiată şi tri­

misă în călătorie de studiu şi de agrement, la Paris.

UN CETITOR

I;j!

$»)î

REALITATEA ILUSTRATĂ No. 42. — 20 Neemvri» 1927.

Institutul de arte grafice „VIAŢA" — Cluj, str. Regina Maria No. 86.

Cea maii mică cititoare a „Realităţii Ilustrate*4. Revista noastră a pătruns în toate straturile sociale şi este citită de mare şi de mic. D. L

Onodi, Fotograf in Brăila ne-a tri.nis această admirabilă fotografie, care reprezintă pe drăgălaşa «a fetiţă Magdalé na, în mână cu revista noastră. încurajările pe oare le primim dela cititori sunt pentru noi tot atâtea Îndemnuri de a face d u revista „Realitatea Ilustrată" •

pabiicaţiune cât mai interesantă.

INSTANTANEELE NOASTREEvenimentele zilei la Târgovişte

D. Buzdugan (x) din înalta Regenţă, urmându-şi cura la Piştia. (Instantaneul Realităţii).

Zena Beeg, ambasadorul albanez la

Praga, care a fost omorît de nn

student albanez, nn tânăr de ÎS

ani, ea 2 gloanţe de revolver

Sus la stânga, domnii: General Sî ;escu şi General Comănscu în faţa şcoalei de cavalerie, primind defi­larea. La dreapta: vizita d-lor Mi iştri C. Diniitriu (x) şi Mrazec (xx) la Târgovîşte. In faţă d. I. Dimi-

triu, Prefect al judeţului Dâmboviţa (xxx). Jos la stânga: grupul demobilizaţilor în faţa monumentului

„Petroşiţa“. Jos la dreapta: vizita misiunii poloneze la şcoala de cavalerie din Târgovişe. 1. Coman. dantul misiunii; 2. D. loan Dimitru prefectul judeţului Dâmbovilţa; 3. d. colonel Trandafirescu, coman. dantul şcoalei de cavalerie; 4. d. colonel Andronescu, comandantul garnizoanei; 5. D. Marinescu prim-

preşedinte al Tribunalului Dâmboviţa; 6. D. Cosnia Petrescu, prim-procuror; 7. d. Nicoloe Ionescu,

primarul oraşului Târgovişte. (Fotografiile trimise e Foto-Zisn).

JENA! de sigur mulţi ar fi au­zit de acest nume! Dar putini

sunt acei ce-şi dau seama de însemnătatea acestui oraş mo­dest ca aspect. Jena e podoaba cea mai scumpă a studentimii. E lumina ce o împrăştie atâtor suflete ce vin să se încunune — apoi — în laurii biruintii. E lo­cul de care se leagă amintirile atât de sfinte ale lui Goethe, Schiller şi Nietzsche. Sunt ver­surile lui Goethe ce şi rătăcesc şi azi încă ecoul lor, în minţile oamenilor ce l’au admirat şi-l admiră E mărturia veşnică a capo d’operei Wallenstein, pe care Schiller a cugetat-o şi a scris-o în simpla şi frumoasa grădină, din fata institutului Me­teorologic de azi. Pe veci va ră­mâne la locul de cinste piatra mare şi grea pe care şi-a aşezat pergamentul Schiller, ca să con­ceapă această operă plină de măreţie şi în concertul duios al păsărelelor, ce ciripeau sărind din pom în pom, să-i inspire fer­mecătoarele lui versuri.

Jena a fost de multe ori Pa­radisul de contemplare al ma­relui filozof Nietzsche.

George D. Vasilin.

lena: dela stânga la dreapta şi de sus în jos: Planetárium Zeiss;

Universitatea, Biserica lui Schiller şil pivniţa în care s’a hotărît lupta pentru Independenţă a Germaniei.

Un ultim instantaneu al stelei de cinema Henny Portén.

(Foto-Realitatea)

Un rege democrat: Regele Belgiei

cu soţta in plimbare cotidiană.

Regele a avut grija să-şi ia umbrela

de acasă, pentru cazul că l-ar sur­

prinde ploaia pe drum. Care sub­

prefect sau şef de cabinet, la noi

în ţară ar t'i făcut a fel şi nu s-ar

fi slujit de ..automobil".

Generalul roşn a murit: Atu el

Stromfeld, fostul comandant soproni

al armattlor roşii ungureşti, caza a

stai un an şi jumătate în închisoare

şi în urmă a fost funcţionai tntr'e

fabrică de pălării, a murit in vârstă

do 49 ani, bolnav de difterie grea.

A fost condus la mormânt de nn

grup numeros de muncitori