Proiect didactic

Istoria romanilor si universalaTipul lectiei: predare-invatare.Clasa: IX-a Pofesor: Cazacliu Gheorghe

Unitatea de invatare: Cultura si stiinta in perioada interbelica.

Unitatea de continut: Cultura romaneasca 1918-1940. Invatamintul si stiinta.

Competente specifice: - Competenta de a aprecia si pastra patrimoniul national si local in

context universal.

Subcompetente: - Analiza atitudinii membrelor comunitatii fata de valorile culturi

nationale si universale.

Obiective operationale:O1. Sa determinam cel putin trei factorii care au contribuit la dezvoltarea culturii romanesti in perioada interbelica utilizind manualul;O2. Sa analizam principalele realizari in domeniul invatamintului utilizind documentele istorice;O3. Sa identificam principalele realizari din domeniul stiintei romanesti cu ajutorul manualului;O4. Sa apreciem importanta stiintei romanesti in context national si universal utilizind diagrama venn;

Strategii didactice: lucru in grup,metoda mozaic, clustering, mini-prelegere, cercetare individuala a surselor istorice, scriere reflexiva, diagrama venn .

Surse si materiale: manualul cl. 9, documente

Desfasurarea activitatii

Etapele lectiei

Activitatea profesorului Activitatea elevului

Evocare Lucru in grup1. Expicati notiunea de cultura;2. Numiti principalele domeniii din cultura;

Completati tabelul:1. Numiti trei personalitati din stiinta

universala;2. Numiti trei personalitati din literatura;3. Numiti trei personalitati din arta universala;

Anuntarea subiectului, competentelor, subcompetentelor si obiectivelor operationale.

In grup :-Realizeaza un mozaic cu definitia culturii-Realizeaza clustering-cultura

Prezinta tabelul

Realizarea sensului

1. Mini-prelegere „Factorii care au contribuit la dezvoltarea culturii romanesti”

2. Lucru in grup:- Cercetarea documentelor (invatamint);

3. Lucru cu manualul(stiinta)

Realizeaza in grupPrezinta cite trei realizari din invatamint si stiinta

Realizeaza fisa de lucru

Reflectie Comentarea citatelor despre cultura

Concluziile profesorului

Extindere Realizati diagrama ven: stiinta universala si stiinta romaneasca in perioada interbelica

Proiecte individuale”Personalitati remarcabile in cultura romaneasca interbelica”

Proiecte individuale (postere, comunicari) „Personalitati remarcabile in cultura romaneasca in perioada interbelica”

Legea învăţământului primar al statului şi învăţământului normal-primar  (iunie 1924)

 Titlul I - Învăţământul primar

Secţiunea I. Capitolul I - Dispoziţiuni generale

 Art. 1. Învăţământul primar formează primul grad al învăţământului. El cuprinde:

a) Şcoala de copii mici (grădinile de copii);

b) Şcoala primară;

c) Şcoalele şi cursurile de adulţi;

d) Şcoalele şi clasele speciale pentru copiii debili şi anormali educabili.

Art. 2. Învăţământul primar se predă:

În şcoalele statului (şcolile publice).

În şcoalele sau institutele particulare autorizate de stat şi în familie, conform legii învăţământului particular.

Art. 3. Şcoalele primare publice sunt nu numai acelea înfiinţate în conformitate cu această lege de către stat, ci şi acelea înfiinţate de către comune sau judeţe, cu autorizarea Ministerului Instrucţiunii, prin care se va face numirea şi plata personalului didactic.

Art. 4. Îndrumarea şi supravegherea generală a învăţământului primar sunt în sarcina statului, care le execută prin Ministerul Instrucţiunii.

Nici o şcoală nu se poate înfiinţa fără autorizarea Ministerului Instrucţiunii şi fără a se conforma cu dispoziţiunile legii în vigoare. [...]

Art. 5. Învăţământul primar este unitar în tot cuprinsul ţării. Art. 6. Învăţământul primar este obligatoriu şi gratuit în condiţiunile prevăzute de această lege.

Părinţii, tutorii şi toţi acei care au sub autoritatea sau îngrijirea lor copii orfani, cetăţeni români, sunt datori să dea copiilor lor instrucţiunea elementară, absolut indispensabilă oricărui cetăţean, cuprinzând programul complet al şcolii primare, astfel cum este prevăzut în această lege.

Art. 7. Învăţământul primar în şcoalele statului se predă în limba română.

În comunele cu populaţie de altă limbă decât limba română, Ministerul Instrucţiunii Publice va înfiinţa şcoale primare cu limba de predare a populaţiei respective, în aceeaşi proporţie ca şi comunele româneşti. În aceste şcoale studiul limbii române va fi însă obligatoriu în numărul de ore stabilit prin regulament.

 

“Monitorul oficial”, din 26 iulie 1924

Evoluţia învăţământului reprezintă o „cheie” esenţială pentru înţelegerea spiritului în care s-a înfăptuit şi consolidat Marea Unire, pentru descifrarea multiplelor semnificaţii ale perioadei interbelice, pentru a stabili coordonatele României întregite în istoria modernă şi contemporană. În primii ani după război şi, în general, în „deceniul consolidării Unirii”, Ministerul Instrucţiunii Publice s-a preocupat de refacerea localurilor şcolare, de asigurarea accesului la învăţătură a tuturor copiilor şi a tinerilor – mai ales a celor din provinciile unite cu Ţara, care suferiseră consecinţele opresiunii străine –, de unificarea şi modernizarea legislaţiei.

În primii ani de după război „s-a pus prima barieră serioasă analfabetismului”, prin înfiinţarea de mii de posturi de învăţători, urmată de o amplă campanie de construcţii şcolare. În timpul războiului o mare parte din localurile de şcoli a fost deteriorată sau chiar ruinatăcomplet. Lipsa localurilor proprii s-a resimţit şi mai mult imediat după Unire, ca urmare a creşterii considerabile a numărului de copii obligaţi a urma şcoala primară. „În teritoriile alipite, situaţia era şi mai dezastruoasă, căci în afară de clădirile de şcoli primare făcute, cu atât de mari sacrificii, de către cele două confesiuni româneşti din Ardeal, atât în aceastăprovincie, cât şi în Bucovina şi în Basarabia, erau sute şi mii de comune fără şcoalăromânească şi, prin urmare, fără clădirea care să poată servi acestui scop”. Campania de construcţii şcolare a început în anul 1922; la fondurile alocate de stat s-a adăugat contribuţia ţărănimii. „Pretutindeni populaţia rurală s-a ridicat cu un avânt nebănuit şi din obolul şi munca ei a clădit, în toate unghiurile ţării, noi localuri de cultură naţională, care vor rămâne pentru totdeauna mărturia vie a dorinţei poporului de a se lumina, de a deschide ochii la o nouă viaţă”. În anii 1922-1926 s-au reparat toate şcolile primare şi s-au clădit sau reparat radical alte 5.824 localuri de şcoli cu 11.115 săli de clasă.

5.6. Legea pentru organizarea învăţământului universitar 

(aprilie 1932)Capitolul I - Universităţile şi administrarea lor

 Art. 1. Învăţământul universitar se predă în:

1) Universitatea Bucureşti;

2) Universitatea Iaşi;

3) Universitatea Cluj;

4) Universitatea Cernăuţi.

5) Facultatea de Drept “Regele Carol al II-lea” din Oradea, care, din punct de vedere al numirii profesorilor săi şi al formelor legale pentru care este necesară intervenţiunea Senatului universitar, depinde de Universitatea din Bucureşti.

 Art. 2. Universităţile sunt instituţiuni de stat autonome, în ceea ce priveşte organizarea studiilor şi conducerea. Ele sunt aşezăminte de învăţământ universitar teoretic şi aplicat, precum şi instituţiuni de cercetări pentru progresul ştiinţei şi răspândirea culturii.

Art. 3. Universităţile şi fiecare din facultăţile care le compun sunt persoane juridice.

Art. 4. Universităţile sunt conduse de rector, ajutat de Senatul universitar.

Facultăţile sunt conduse de decan, ajutat de Consiliul facultăţii. [...]

 Capitolul V - Studenţi, diplome

Art. 68. Înscrierea în diferite facultăţi ale Universităţii se face pe baza diplomei de bacalaureat, rămânând ca în viitor să se ţină seama de specializarea literară sau ştiinţifică a celor care cer înscrierea. La facultăţile de teologie se poate face înscrierea şi pe baza diplomei de absolvire a unui seminar complet de stat. [...]

Când numărul cererilor de înscriere depăşeşte numărul locurilor disponibile fixat de Consiliul facultăţii, la începutul fiecărui an şcolar, selecţiunea candidaţilor se va face sau după media examenului de bacalaureat şi după mediile obţinute în cursul superior al liceului la obiectele ce sunt în strânsă legătură cu specialitatea aleasă, sau prin concurs, după hotărârea Consiliului de facultate.

Înscrierile în primul an se fac cu titlu provizoriu.

Un regulament al facultăţilor va fixa cât timp un student, care nu şi-a trecut examenele unui an universitar, poate fi înscris fără a fi exmatriculat.

Art. 69. Cursurile Universităţii sunt publice. [...]

Art. 71. Durata cursurilor universitare va fi de cel puţin 4 ani (în care se cuprinde şi anul de îndrumare), pentru obţinerea diplomei de licenţiat sau inginer universitar şi unul sau doi ani, după cum se va fixa prin regulamentele facultăţilor, socotiţi de la luarea diplomei de licenţă sau de inginer

  “Monitorul oficial”, din 22 aprilie 1932

Totalitate a valorilor materiale și spirituale create de omenire pe parcursul istoriei.Totalitate a valorilor materiale și spirituale create de omenire pe parcursul istoriei.

Stiinta Literatura Arta

1.2.3.

1.2.3.

1.2.3.

Stiinta Literatura Arta

1.2.3.

1.2.3.

1.2.3.

Stiinta Literatura Arta

1.2.3.

1.2.3.

1.2.3.

Stiinta Literatura Arta

1.2.3.

1.2.3.

1.2.3.

Cultura înseamnă dezvoltarea perfectă şi egală a omului în toate privinţele.

Cultura este ceea ce rămâne în om când el a uitat tot.

Cultura nu înseamnă să citeşti mult, nici să ştii multe; înseamnă să cunoşti mult.

Cultura înseamnă să ştii ce s-a spus şi ce s-a gândit mai bun şi valoros în lume.

Stiinta

Personalitatea Domeniul de activitate

Realizari

„„Pentru a dobândi cultură Pentru a dobândi cultură sunt absolut necesare trei sunt absolut necesare trei lucruri: o înclinare lucruri: o înclinare înnăscută, studiu şi un înnăscută, studiu şi un exerciţiu continuu.exerciţiu continuu.”” AristotelAristotel