CIUMA ÎN BRAŞOV

7/31/2019 CIUMA ÎN BRAŞOV

http://slidepdf.com/reader/full/ciuma-in-brasov 1/8

CIUMA ÎN BRAŞOV

Ciuma, boală infecţioasă a cărei apariţie este cauzată de bacteria yersinia pestis, gazda

intermediară fiind puricele de şobolani. De obicei, se transmite când puricele părăseşte gazda

rozătoare şi intră în contact cu omul. Are trei forme de manifestare. Ciuma bubonică, forma cea

mai uşoară, se manifestă prin inflamarea nodulilior limfatici şi este transmisă doar de purice. Trei

sferturi dintre cazurile de ciumă sunt bubonice. Ciuma pneumonică, afectează sever plămânii şi

este răspândită prin aerosoli, fără tratament este adesea fatală în trei, patru zile. În ciuma

septicemică, bacteriile suprasaturează sângele şi deseori provoacă moartea în doar 24 de ore,

înainte să apară şi alte simptome. Ciuma nu reacţionază la penicilină, dar există alte antibiotic care

au efect „1

Ciuma poate fi considerată cea mai distrugătoare molimă care a afectat vreodată omenirea.

Istoria pandemiilor de ciumă este greu de reconstituit, însă din trecutul îndepărtat ne-au rămas

câteva descrieri ale simptomelor. E dificil astăzi de spus dacă a fost vorba de ciumă sau de alte

maladii. Egiptul antic, Extremul Orient, Grecia clasică, Roma imperială şi Bizanţul au fostmăturate de valuri de pandemii.

Informaţii despre molime apar în Biblie, iar istoricul grec Tucidide aminteşte de o

pandemie din anul 430 î.Hr. care loveşte cetăţile greceşti şi ucide o treime din populaţia Atenei,

inclusiv pe marele său conducător Pericle.

Imperiul Roman este lovit de „Ciuma Antonina“, în 165 d.Hr., iar Imperiul Bizantin, de

două epidemii devastatoare, în anii 541-542, în vremea lui Iustinian I şi o alta, în 588. IstoriculProcopius de Cezareea scrie, de pildă, în „Istoria secretă“, că la Constantinopol mureau zilnic

10.000 de oameni, oraşul pierzând jumătate din populaţie.

1 Enciclopedia Universal Britannica, Editura Litera, Bucureşti, 2010, p. 82-83ă



În faţa acestor dezastre, oamenii nu au decât o singură explicaţie: ciuma este o pedeapsă

divină pentru păcatele oamenilor. În operele artiştilor vremii, ciuma este transpusă ca o ploaie de

săgeţi aruncată de Dumnezeu asupra păcătoşilor. Alte imagini evocă un copil ce se agaţă de sânul

îngheţat al cadavrului mamei, iar Moartea este înfăţişată ca un schelet ce galopează peste leşuri şi

aruncă săgeţi înspre oameni. Sunt căutaţi şi ţapi ispăşitori. Străinii, călătorii, leproşii, evreii sunt

învinuiţi de răspândirea ciumei.

Şi în Transilvania, mai exact Braşov, şi-a făcut simţită prezenţa ciuma sau moartea neagră

şi iată „ … luna Iulie 25 s-au început a muri de ciumã în Braşov, şi într-acesta chip s-au întâmplat,

cã murind în Sãcui înlãuntru în vro doauã, trei sate de ciumã, fost-au mers un sas din cetate mãsari

la scânduri într-acolo, şi viind acasã numaidecât au murit. Deci nesimţindu-sã de acea boalã, mers-

au rudele şi l-au îngrijit de s-au îngropat cum le era obiciaiu; şi dintr-acela s-au umplut rudele şi auînceput a muri unul astãzi altul mâine şi deşi cunoştea ce boalã e, ei tot o acoperea şi sã tãgãduia,

pânã ce au ciumat şi o sascã a cantorului în curtea beserecei saşilor. Acela, îndatã cum au priceput,

au dat veste şi trimiţând domnii, l-au închis sã nu iasã; aşijderea deci unde s-au mai priceput i-au

închis, pân la septemvrie 1. Deci, îngrijindu-sã domnii, s-au sfãtuit sã iasã din cetate, şi tot

aţâţându-sã pãn la septemvrie 27, au ieşit; şi septemvrie 28, duminecã, s-au închis cetatea.

Deşchisu-s-au şi luni, septemvrie 29, de au mai eşit cine au vrut ca un ceas, doauã. Dintr-aceastã zi

s-au oprit şi de-a merge saşii la beserecã şi de a trage clopotele dupã obiceai, numai ce bãtea de 3

ori clopotul cel mare, de câte trei ori în zi. Iarã moarte prea mare n-au fost, numai doi-trei de zi şi

cinci-şase şi unu, pânã nu s-au ostoit, au murit […]. Aceste au fost în cetate, iar de îngropat nu s-au

îngropat la beserecã din ceas ce s-au priceput, ce i-au dus cioclii din jos despre Blumãna într-o

başte şi acolo i-au îngropat. Iarã porţile tot [nu] s-au deşchis, darã nu ieşia nici întra nimini, numai

ce scotea sacii cu bucate şi-i punea înaintea porţii şi sã da îndãrãt şi aşa mergea morarii de lua

bucatele şi le mãcina; şi când le ducea aşijdere fãcea, cã nemţii sta cu puşcile asupra unora şi altora

sã nu sã amestece, ce vorovea de departe cine ce avea cu cineva, şi de douã sau trei ori în

sãptãmânã sã deşchidea“2

Ciuma se manifesta astfel: frisoane, somnolenţă permanentă, pete roşii sau negre pe corp,

stare continuă de veghe agitată, dar ciuma nu s-a datorat numai şobolanilor, ci şi faptului că oraşul

era suprapopulat , mizer, lipsa totală a igienei, lipsa alimentaţiei sănătoase.

2 Ioan George Andron, Calamnit i naturale şi epidemii în Braşov şi ara Bârsei în secolele alăţ Ţ XVIII-lea şi al XIX-lea, Editura Medical , Bucureşti, 1985, p. 18ă



„Pe când ciuma ucidea traiul normal şi nădejdea, legăturile societăţii au început să se

sestrame. Unii oameni s-au coalizat în grupuri de sihaştri, alţii se complăceau într-un dezmăţ

colectiv. Cei sănătoşi fugeau de cei bolnavi, părinţii îşi abandonau copii. Recoltele rămâneau

neculese, vitele neîngrijite.3

"Ciuma care a bântuit părţile Braşovului în anii 1756-1757, beneficiază de relatarea mai

amplă a preotului Stan din Holbav, scrisă pe un manuscris românesc copiat la jumătatea secolului

al XVIII-lea, în măsură să exprime trăirile omeneşti confruntate cu teribila încercare….Depăşirea

unei epidemii de ciumă este de fiecare dată prilej de manifestare a bucuriei, a eliberării de angoasă

supremă, de reafirmare a liniilor de solidaritate în diferite planuri."4

Braşovul a fost mai expus epidemiei de ciumă, din cauza faptului că oraşul se afla la

intersecţia de drumuri.

" Moartea vitelor, o însoţeşte pe cea a oamenilor, mărind sentimentul de insecuritategeneral, la care se adaugă carantina, care nu permitea comunicarea curentă cu satele din zonă, ceea

ce mărea dimensiunea lipsurilor, adăugând alt puşeu de mortalitate datorat foametei."5

Confruntaţi cu această s-au îndreptat spre biserică, în nădejdea disperadă de a găsi o o scăpare prin

rugăciune.

Nimeni nu ştia ce cauzase ciuma sau cum se răspândea, astfel că medicii nu au putut să

furnizeze nici protecţie, nici vindecare: " Câţi bărbaţi viteji, câte domniţe frumoase...îşi luau

dejunul dimineaţa cu ai lor, cu prieteni şi camatazi, iar la venirea serii cinau cu străbunii în cea

lume"6(Giovanni Boccacio)

Referindu-ne la ciuma din Europa, s-au luat măsuri grave pentru a stopa cea mai cruntă

epidemie a omenirii, " Una din cele mai bizare încercări de luptă contra Ciumei Negre a venit din

partea unei mişcări numite a Flagelanţilor. Aceştia jurau să se biciuiască de trei ori pe zi timp de 33

de zile, una pentru fiecare an al vieţii lui Hristos. În procesiuni de 1000 de oameni, indivizi cu

glugi negre, veneau într-un oraş cântând, goi până la brâu, cântând imnuri în plenet de bici. Fiindu-

le interzis să se spele, mulţi mureau în urma rănilor primite"7

3 Reader-s Digest, Când, unde şi cum s-a întâmplat , Bucureşti, 2005, p.98-994 Barbu Ştef nescu,ă Lumea rural din vestul României între medieval şi modern, Edituraă Metropolis, Oradea, p. 98-995 Ibidem, p.986 Reader`s, op. cit, p.997 Ibidem, p. 99



„Temerile oamenilor au fost înteţite de rătăcirile caracteristice acelor vremuri, anume, pe

atunci, nu înţeleg de ce, lumea era mai înclinată decât oricând înainte sau după aceea să plece

urechea la tot felul de profeţii şi izvodiri astrologice. N-aş putea spune dacă această nefericită

înclinaţie fusese stârnită de anumiţi indivizi care scoteau bani de pe urma ei.

Mă gândesc la cei ce tipăreau preziceri şi prorociri. Nu ştiu dacă de la ei a pornit; ce ştiu e

că lumea era înspăimântată de asemenea cărţi, precum: «Almanahul Lilly», «Prezicerile

astrologice ale lui Gadbury», «Almanahul Bietului Robin» şi altele la fel. De asemenea, se mai

publicau şi unele cărţi aşa-zis religioase: una era intitulată «Dezbară-te de ea, popor al meu,

altminteri îi vei împărtăşi boliştea»; alta se numea: «Dreaptă prevestire», o alta: «Carte menită să-i

aducă aminte Britaniei», şi multe altele.

Toate acestea, sau cele mai multe dintre ele, prevesteau făţiş sau pe ocolite pieirea oraşului.

(…) În afară de aceste fapte publice, mai erau şi visurile babelor. Sau, mai curând, felul în care

babele tălmăceau visurile altora. Şi astea scoteau din minţi o sumedenie de oameni. Unele auzeau

glasuri care le îndemnau să plece, pentru că la Londra va izbucni o asemenea molimă, încât cei vii

nu vor prididi să-i îngroape pe cei morţi. Altele desluşeau vedenii în văzduh. Dar eu trebuie să

mărturisesc, fără să mă fac vinovat de lipsă de îndurare, că toate auzeau glasuri care nu glăsuiau şi

vedeau apariţii care nu apăreau.

Închipuirea oamenilor era răsucită şi posedată de diavol. Şi nu-i de mirare că celor care se

zgâiau întruna la nori li se năzărea că văd tot felul de forme şi figuri, înfăţişări şi apariţii, care nu

erau altceva decât aer şi vapori. Iată, ne spuneau ei, o sabie de foc ţinută de o mână care ieşea

dintr-un nor, iar vârful săbiei era îndreptat direct spre City. Li se năluceau în văzduh năsălii şi

coşciuge purtate spre a fi îngropate. Şi mai vedeau mormane de stârvuri care zăceau

neînmormântate, şi altele de acelaşi fel. Pur şi simplu, închipuirea le oferea tot felul de vedenii pe

care le tălmăceau“8

Din însemnările lui popa Nicolae Grid, remarcăm faptul că "1718. 25. Iulie. Au fost ciump

la Braşov, care sau început dintrun masariu Sas, care ducânduse să aducă scânduri dela un sat din

Haromsergiu unde era ciumă, cât au venit acasă au murit, iară rudele neştiind pricin amorţii lui, au

venit şi lau îngropat după obiceiu, şi aşa au început şi aceia unul câte unul a murit pe rând, însă8 Daniel Defoe, „Jurnal din Anul Ciumei“, Editura Minerva, Bucureşti, 1980



deşi cumva au cunoscut Sasii boala, dară tot au acoperit până ce au murit în curtea Bisericii lor o

Sască a cantorului lor, atuncea au început a închide casele care să primejduia până la 1-,a

Septembrie"9

La Braşov, în 1576, mor peste 7000 d eoameni, din cauza bolii, care nu putea fi tratată. Din

1555, până în 1554, au murit peste 11.ooo de oameni.

Doctorii foloseau diferite remedii pentru a trata bolnavii, printre care: cataplaste din făină şi

miere, oţet, cărbune, tăierea bubelor cu foarfeca, care producea o durere imensă bolnavului,

îmbrăcămintea specială, ei aveau ciocuri fixate pe măşti, care conţineau mirodenii, iar în mâini

forţe fumegânde.

Scheiul, o asezare oarecum izolata de cetatea sasilor si locuita doar de romani, scapase decumplita molima. Insa, se pare ca o scheianca a incalcat interdictia si s-a dus sa isi ingrijeasca

rudele din Brasovechi, care erau bolnave. Fara sa isi dea seama ca s-a molipsit, femeia s-a intors in

Schei si astfel ciuma s-a raspandit si printre scheieni. Din cauza numarului mare de victime, mortii

nu au mai incaput in cimitirul bisericii franciscane de pe strada Sf. Ioan, astfel ca brasovenii morti

de ciuma intre 1718 si 1719 au fost inmormantati in gropi comune, sapate dupa zidurile Cetatii,

intre Bastionul Lacatusilor si capatul Ulitii Caldararilor. Pentru ca molima sa nu se raspandeasca si

mai mult, cadavrele erau acoperite cu var. Cu aproape cinci ani in urma, in timpul unor renovari,

sub beciul Liceului „Honterus“ s-au descoperit ramasitele pamantesti ale unor brasoveni. Ale

ramasite omesesti, in acelasi loc, s-au gasit la inceputul anului acesta.

Ciuma bubonica se vindeca destul de usor folosind o gama larga de antibiotice. Insa este

nevoie ca ea sa fie diagnosticata la timp. Se dau antibiotice si anturajului bolnavului, pentru a se

evita propagarea bolii. iuma este departe de a fi eradicata. In Europa nu mai face victime, insa in

Africa si Asia, ea ucide in mod regulat. In Statele Unite sunt raportate cateva cazuri izolate in

fiecare an.

9 ara Bârsei, an III, 1931, nr4, p.345Ţ

http://sanatate.ele.ro/Cancerul-de-san-si-antibioticele-o-relatie-periculoasa-_--a10118.html

http://sanatate.ele.ro/Cancerul-de-san-si-antibioticele-o-relatie-periculoasa-_--a10118.html



BIBLIOGRAFIE:

1. Enciclopedia Universală Britannica, Editura Litera, Bucureşti, 2010



2. Ioan George Andron, Calamnităţi naturale şi epidemii în Braşov şi Ţara Bârsei în secolele

al XVIII-lea şi al XIX-lea, Editura Medicală, Bucureşti, 1985

3. Reader-s Digest, Când, unde şi cum s-a întâmplat, Bucureşti, 2005

4. Barbu Ştefănescu, Lumea rurală din vestul României între medieval şi modern, Editura

Metropolis, Oradea

5. Daniel Defoe, „Jurnal din Anul Ciumei“, Editura Minerva, Bucureşti, 1980

6. Ţara Bârsei, an III, 1931, nr. 4

UNIVERSITATEA ORADEA, FACULTATEA DE ISTORIE, RELAŢII INTERNAŢIONALE,

ŞTIINŢE POLITICE ŞI ŞTIINŢELE COMUNICĂRII

SPECIALIZAREA:ISTORIA VESTULUI ROMÂNESC



CIUMA ÎN BRAŞOV

Secolele XVII-XVIII

Student:CRĂCIUN DIANA-MEDEIA

AN-I-IVR

CIUMA ÎN BRAŞOV

Documents

Transcript of CIUMA ÎN BRAŞOV