UNIVERSITATEA DE STAT FACULTATEA DE DREPT CATEDRA DREPT CIVIL

Lucrul individual pe tema: Circulatia juridical a terenurilor

A elaborat:Scutelnic Liviu anul ll,grupa 203 A verificat:Tabuncic Tatiana

Chișinău 2015

CUPRINSIntroducere………………………………………………………………………….Compartiment l

Introducere Sistemul de drept national a suferit modificari cu privire la regimul circulației juridice a

terenurilor,aspect ce a fost determinat de modificările legislative intervenite în decursul timpului.

În prezent în Republica Moldova loturile de teren sunt recunoscute ca bunuri imobile si se

dezvoltă piața imobiliară funciară,realizăndu-se circulația terenurilor.Pînă în anul 1991 terenurile

erau scoase din circuitul civil,la etapa actuală circulația juridică a terenurilor este reglementată

de catre Codul Civil,Codul funciar , Legea privind prețul normativ și vănzarea cumpărarea

pămîntului.

Circulația juridică a terenurilor se realizează prin diferite modalități de dobăndire a dreptului

de proprietate si a altor drepturi reale asupra terenurilor,acestia sunt:-Hotărîrea judecatoreasca ;

-Legea; -Contractul translativ sau constituitiv de drepturi reale asupra terenurilor; -Succesiunea.

Codul funciar stipuleaza ca terenurile dobindite in proprietate private se pot transmite prin

mostenire. Instrainarea prin acte juridice intre vii se admite doar in stricta conformitate cu legea.

Se interzice instrainarea terenurilor cu privire la titlul carora exista litigii in instanta

judecatoreasca, pe toata durata solutionarii acestui litigiu.

Terenurile din extravilan pot fi instrainate, indiferent de suprafata pe care o au, prin acte juridice

intre vii.

După cel de-al ll-lea Război Mondial au fost puse anumite restricții circulației juridice a

terenurilor,astfel,perioada respectiva poate fi caracterizată printr-o restricțtionare progresivă a

dreptului de a dispune de bunurile imobile-terenuri,culminînd cu intezicerea terenurilor prin acte

juridice încheiate între vii.Aceasta perioada,se caracterizeaza prin trecerea terenurilor proprietate

privată în proprietate de stat socialstă sau cooperatista,modalitățile folosite în acest sens fiind

diverse,precum:preluarea abuziv de către stat sau de către cooperativele agricole de producție a

unor terenuri,trecerea în proprietatea statului a terenurilor aferente construcțiilor.

1.2. Clasificarea terenurilorFondul funciar al României este constituit din terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de

titlul pe baza căruia sunt deţinute, respectiv, de domeniul public ori privat din

care fac parte.

În funcţie de destinaţie, terenurile sunt:

a) terenuri cu destinaţie agricolă, şi anume: terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile,

pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fâneţele, serele, solariile,

răsadniţele şi altele asemenea -, cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din

amenajamentele silvice, păşunile împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii

agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de

exploatare agricolă, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole

şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;

b) terenuri cu destinaţie forestieră, şi anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive - stâncării, abrupturi, bolovănişuri, râpe, ravene, torenţi -, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice;

c) terenuri aflate permanent sub ape, şi anume: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al măriiteritoriale;

CIRCULAŢIA JURIDICĂ A TERENURILORd) terenuri din intravilan, aferente localităţilor urbane şi rurale, pe care suntamplasate construcţiile, alte amenajări ale localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere;

e) terenuri cu destinaţii speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale şi aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea.Terenurile menţionate mai sus sunt deţinute de diferite persoane fizice şi juridice. Prindeţinătorii de terenuri se înţeleg titularii dreptului de proprietate, al altor drepturi reale asupra acestora sau cei care potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deţinători precari.Proprietatea privată asupra terenurilor, sau alte drepturi reale poate avea ca titular persoane fizice şi juridice, iar terenurile care aparţin domeniului public sunt proprietatea statului.

1.3. Situaţia juridică a terenurilorPrin regimul juridic al terenurilor înţelegem ansamblul de reguli de fond şi de forma care guvernează actele juridice cu privire la terenuriDreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularului său posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun, exclusiv şi perpetuu, în putere proprie şi în interes propriu cu respectarea normelor juridice în vigoare . Dreptul de proprietate asupra terenurilor, precum şi celelalte drepturi reale se înregistrează în documentele cadastrului general şi de publicitate imobiliară prevăzute de lege..1.3.1 Regimul juridic al terenurilor proprietate publicăPrin denumirea de terenuri din domeniul public se înţelege că acestea sunt destinate unei utilităţi publice. Astfel, aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, lacurilor de interes public, fundurile apelor maritime interioare ai al marii teritoriale, ţărmurile Marii Negre, inclusive plajele, terenurile pentru rezevatii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe, care potrivit legii, sunt de domeniu public care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile (art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep. şi art. 11 din Legea nr. 213/1998). Sunt inalienabile

întrucât, nefiind în circuitul civil, dreptul de proprietate asupra acestor terenuri nu poate fi înstrăinat. Sunt imprescriptibile sub un dublu aspect:- imprescriptibilitatea dreptului la acţiune în revendicarea terenurilor care fac obiectul

CIRCULAŢIA JURIDICĂ A TERENURILORdomeniului public;- imposibilitatea dobândirii de către terţi a terenurilor din domeniul public, prin efectul prescripţiei achizitive (adică al uzucapiunii).Sunt insesizabile, adică creditorii statului sau unităţilor administrativ-teritoriale nu pot urmări, în vederea îndestulării creanţelor lor, terenurile care fac parte din domeniul public, întrucât bunurile ce aparţin domeniului public, fiind inalienabile, sunt implicit şi insesizabile.Actele juridice încheiate cu nerespectarea prevederilor legale privind regimul juridic al bunurilordin domeniul public sunt lovite de nulitate absolută (art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998).1.3.2. Regimul juridic al terenurilor proprietate privatăTerenurile proprietate privată , indiferent de titularul lor , se află în circuitul civil , adică ele pot fi dobândite şi înstrăinate potrivit dispoziţiilor legii nr. 247/2005.Subiecţii dreptului de proprietate privată pot fi persoanele fizice, persoanele juridice, statul şi unităţile administrativ teritoriale , când apar în calitate de proprietare ale unor bunuri aparţinând domeniului privat. Dreptul de proprietate privată este alienabil , imprescriptibil şi sesizabil2 .1.3.2.1. Regimul juridic al terenurilor proprietate privată situate în intravilan şi Articolul 2, alin. 1 din lege (247/2005) dispune: „Terenurile cu sau fără construcţii, situate în extravilan intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.”- CAPITOLUL 2 -REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEITERENURILOR PROPRIETATE PRIVATĂCategoria de terenuri la care se referă Legea nr. 247/2005 este una foarte largă, cuprinzând: terenuri din intravilan, terenuri din extravilan, terenuri cu sau fără construcţii, indiferent de destinaţia lor sau de întinderea acestora, singura condiţie fiind aceea că ele să fie proprietate privată.2.1. Terenurile proprietate privată.Art. 1 din Legea nr. 247/2005 prevede: ”Terenurile proprietate privată, indiferent de destinaţie şi titularul lor, sunt şi rămân în circuitul civil. Ele pot fi înstrăinate şi dobândite liber prin oricare din modurile prevăzute de lege.”2 A.Circa, Note de curs4CIRCULAŢIA JURIDICĂ A TERENURILORÎnstrăinarea terenurilor şi constituirea dezmembramintelor acestui drept, prin acte juridice între vii, trebuie să îmbrace forma autentică, fără a fi însa necesară vreo autorizaţie administrativă. Obligaţia de a constitui dezmembramintele dreptului de proprietate în forma autentică constituie un regres şi va crea mari dificultăţi în practică. Avem în vedere situaţiile în care proprietarul terenului şi-a dat consimţământul ca o altă persoană să construiască pe terenul sau7 şi mai ales ipoteza în care ambii soţi construiesc pe terenul proprietatea unuia din ei, cunoscut fiind că până în prezent şi doctrină şi practica judiciara iau recunoscut constructorului neproprietar al terenului dobândirea unui drept de superficie3Nu exista diferenţa de regim juridic, sub aspectul formei actului de înstrăinare, după cum se înstrăinează terenuri situate în intravilan sau în extravilan sau în funcţie de categoria de folosinţă a acestora. Ca urmare şi actul de înstrăinare a unui teren construibil sau pe care exista o construcţie va trebui încheiat în forma autentică.

Prin dispoziţiile art. 6 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, au fost create o serie de mijloace prin care se înlesneşte încheierea actelor juridice de înstrăinare în scopul comasării parcelelor şi loturilor de teren, prin constituirea unor corpuri de proprietate mai mari care să cuprindă suprafeţe continue, indiferent de destinaţia lor, precum şi înstrăinările efectuate de către persoanele îndreptăţite să obţină renta viageră agricolă.Aceste înstrăinări pot fi efectuate şi pe baza schiţelor care au stat la baza titlurilor de proprietate emise cu ocazia aplicării legilor fondului funciar şi sunt scutite de taxa de timbru şi de timbrul judiciar.Excepţii. Prin excepţie, anumite terenuri au un regim restrictiv al circulaţiei lor juridice sau sunt chiar scoase în afara circuitului civil general. Deoarece a fost instituita printr-o lege specială apreciem că se menţine interdicţia înstrăinării terenurilor care au făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în condiţiile art. 19 alin. 1, art. 21 şi art. 43 din Legea nr. 18/1991 republicata. Conform art. 32 din aceeaşi lege, aceste terenuri nu pot fi înstrăinate prin acte între vii timp de 10 ani, socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare, acţiunea în nulitate putând fi formulată de către primărie, prefectura, procuror, precum şi de către orice persoană interesată. Fiind o inalienabilitate propter rem, în cazul morţii titularului împroprietărit, nici moştenitorii acestuia nu vor putea înstrăina terenul înainte de expirarea termenului de 10 ani. Tot astfel, potrivit art. 28 alin. 6 din Legea nr. 1/2000, sunt inalienabile terenurile forestiere pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate membrilor formelor asociative de tipul obştilor şi altora asemenea.Şi Legea 247/2005 a instituit un caz de inalienabilitate temporară a unor terenuri. Astfel, din prevederile art. 4 rezulta că litigiile privind reconstituirea dreptului de proprietate privată şi legalitatea titlului de proprietate, conform legilor fondului funciar, împiedica înstrăinarea terenului şi constituirea altor drepturi reale sau de creanţă, după caz.3 E.Chelaru, Despre circulatia juridica a terenurilor, Universitatea din Pitesti

- CAPITOLUL 3 -VÂNZAREA DE TERENURI ŞI SCHIMBUL DE TERENURI3.1. Vânzarea de terenuriSpre deosebire de vechea legislaţie, ( art. 2 din Legea nr. 54/1998), Legea nr. 247/2005 a venit

cu un element de noutate în sensul că a precizat că terenurile situate în intravilan şi extravilan,

indiferent de destinaţia sau de întinderea lor şi indiferent că au sau nu construcţii pe ele, pot fi

înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sub

CIRCULAŢIA JURIDICĂ A TERENURILOR

sancţiunea nulităţii absolute. Trbuie observatca legiuitorul a făcut precizarea ca terenurile,

indiferent că au sau nu construcţii pe ele vor putea fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice

între vii încheiate în forma autentică (forma notariala). Apoi, un alt element de noutate este

Acela că Legea nr. 247/2005, în Titlul X, se ocupa de circulaţia juridică a terenurilor indiferent

de destinaţie, deci inclusiv de circulaţia juridică a terenurilor cu destinaţie forestieră. O altă

modificare a textului de lege se referă la faptul că, indiferent de întinderea lor, terenurile situate

în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii; astfel, s-a

renunţat la una din incapacităţile expres prevăzute în materia contractului de vânzare-cumpărare

a unui teren, mai precis la faptul că, după apariţia noii legi, nu se mai cere că proprietatea

funciară a dobânditorului să nu depăşească 200 ha teren agricol în echivalent arabil, de familie.

Apoi, tot pentru a completa textul de lege, legiuitorul arata ca sancţiunea, în cazul încălcării

cerinţei formei autentice pentru actele prin care se înstrăinează şi dobândesc terenuri, este

nulitatea absolută; evident că şi în vechea legislaţie se specifică la art. 14 alin. 1 din Legea nr.

54/1998 aceasta sancţiune, însa, având în vedere că sancţiunea apărea într-un articol de lege, iar

dispoziţia într-un altul, legiuitorul a înţeles în noua lege să pună laolaltă atât dispoziţia normei,

cât şi sancţiunea acesteia în acelaşi articol de lege.

Se poate observa că legea face referire numai la transmiterea prin acte între vii, per a contrario,

înstrăinarea şi dobândirea de terenuri prin acte mortis causa, se poate face în formele prevăzute

de art. 858 Cod Civil.

În cazul în care prin acte juridice între vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fără

construcţie, indiferent de destinaţia sau întinderea acestora, dispoziţiile art. 2 alin. 1 din lege

(247/2005) se aplică în mod corespunzător.

Cu excepţia litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privată şi legalitatea titlului

de proprietate, conform legilor fondului funciar, existenţa unui litigiu privitor la un teren cu sau

fără construcţii nu împiedica înstrăinarea acestuia şi nici constituirea altor drepturi reale sau de

creanţă, după caz; legea nr. 54/1998 interzicea în art. 15 înstrăinările, sub orice formă, a

terenurilor cu privire la titlul cărora existau litigii la instanţele judecătoreşti, pe tot timpul

soluţionării acestor litigii (sancţiunea fiind nulitatea absolută a înstrăinării respective). Legea nr.

247/2005 vine din nou cu o nuanţare a textului de lege şi arata că numai înstrăinările terenurilor

cu privire la titlul cărora exista litigii privind reconstituirea dreptului de proprietate privată şi

legalitatea titlului de proprietate -conform legilor fondului funciar- sunt interzise.

Înstrăinările realizate sub orice formă, în temeiul Legii nr. 247/2005 (Titlul X), nu validează

titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor şi dobânditorilor, dacă acestea erau lovite de nulitate,

ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor.

3.2. Schimbul de terenuri

Legea nr. 247/2005, în Titlul X nu mai reia dispoziţiile din vechea lege referitoare la schimbul de

terenuri; în aceste condiţii, referitor la schimbul de terenuri, se aplică dreptul comun (art.1405,

1406 C.civ).

7

Vinzarea-cumpararea terenurilor

Contractul de vinzare-cumparare este reglementat in general de catre normele Codului civil. Apoi de catre Codul funciar, Legea cu privire la pretul normativ si modul de vinzare cumparare a pamintului.

Prin intermediul contractului de v-c vinzatorul lotului de teren se obliga a transmite terenul in modul stabilit de lege in proprietatea cumparatorului, iar cumparatorul se obliga in modul stabilit de lege de a primi terenul si a achita o suma de bani prevazuta in contract.

In RM pot fi vindute terenurie aflate in proprietate privata a PF si PJ , precum si cele care apartin statului si autoritatilor administrativ-teritorilale.

La vinzarea terenului partila nu pot schimba, de sinestatator, destinatia acestora, facind excepte doar cazurile prevazute expres de legislatie si de aceea cumparatorul poate folosi terenul in conformitate cu destinatia fixata in actul care determina regimul juridic al acestui teren.

Cumparatorul mai este obligat sa foloseasca terenul in conformitate cu cerintele generale stabilite in Codul funciar : de a utiliza eficient lotul ; de a nu agrava starea ecologia a solului, de a respecta normele agrotehnice, de a majora fertilitatea.

Tranzactiile de v-c a terenurilor se efectuiaza prin 2 metode :- prin contract la pret normativ sau la pret liber ;- la licitatie.

Pentru incheierea contractului de v-c este necesara vointa manifestata liber a ambelor parti. Apoi la licitatie determinanta este vointa cumparatorului.

In caz in care starea loturilor nu corespunde conditiilor indicate in contract, cumparatorul este in drept de a cere acest lucru de la vinzator.

3. Schimbul de terenuriContractul de schimb a precedat contractul de vinzare-cumparare, fiind cunoscut sub denumirea de

troc. Codul civil prevede ca partile contractului de schimb au obligatia de a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun. Contractul de schimb este un contract sinalagmatic, prin care partile se obliga ca fiecare sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun, altul decit bani. Asemenea contractului de vinzare-cumparare, contractul de schimb se prezinta ca un instrument juridic prin intermediul caruia se asigura circuitul bunurilor materiale si se utilizeaza mai des de catre persoanele fizice.

Schimbul este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, si translativ de proprietate. Caracterul consensual prezuma faptul ca contractul de schimb se considera incheiat din momentul realizarii in forma cuvenita a acordului de vointa dintre partile contractante in privinta conditiilor esentiale a contractului. Este sinalagmatic, deoarece, odata incheiat acesta da nastere la obligatii reciproce si interdependente pentru ambii copermutanti. Caracterul oneros – fiecare parte in urma incheierii contractului urmareste scopul de a obtine in proprietate un bun in schimbul unui alt bun. Caracterul comutativ prezuma ca existenta certa si intinderea determinata ale drepturilor si obligatiilor reciproce sunt recunoscute de catre copermutanti chiar la incheierea contractului si nu depind de producerea in viitor a unor evenimente asemenea contractelor aleatorii. Caracterul translativ de proprietate presupune faptul ca odata fiind realizat acordul de vointa al partilor contractante, si potrivit regulii generale, predate bunurile, are loc transferul dreptului de proprietate asupra acestora.

Adeseori partile sunt interesate in schimbul unor terenuri care pot avea valori diferite, si a caror prêt este diferit, legiuitorul admite posibilitatea efectuarii schimbului de bunuri neechivalente ca valoare, permitind restabilirea echivalentei contractuale prin plata unei sume de bani, numita sultan. Sulta nu poate depasi valoarea bunului.

Fiecare parte a contractului de schimb se considera vinzator al bunului pe care il primeste in schimb, si cumparator in acelasi timp. In cazul in care obiecte ale schimbului sunt terenurile nu poate fi aplicata regula suportarii cheltuielilor ce tin de intocmirea, autentificarea notariala si de inscrierea contractului in registrul bunurilor imobile, precum si a cheltuielior ce tin de preluarea documentelor necesare de catre cumparator. Respectivele cheltuieli sunt puse, in mode gal in sarcina ambilor comutanti, daca contractul nu prevede altfel. De asemenea, cit priveste terenurile, legea stabileste in

mod imperativ dobindirea dreptului de proprietate asupra acestora la data inscrierii in registrul bunurilor imobile.

Pentru a fi valabil, contractul de schimb, trbuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :- partile sa aiba capacitatea juridica de a contracta ; - consimtamintul acestora nu trebie sa fie viciat ;

- cauza obligatiei sa fie licita ; - partile sa fie proprietare ale bunurilor date in schimb ; - bunurile sa fie in circuitul civil.

Obiectul material al contractului de schimb in DFun este terenul, care trebuie sa fie licit, sa se afle in circuitul civil si sa fie determinat.

Contractul de schimb poate fi incheiat in una din trei forme : verbal, scris, autentic.in forma scrisa se incheie obligator actele juridice dintre persoanele juridice, PJ si PF, daca valoare obiectului actului juridic depaseste 1000 lei.

4. Donatia terenurilorPrin contract de donatie, o parte (donator), se obiga sa mareasca din contul patrimoniului sau, cu

titlu gratuit, patrimoniul celeilalte parti(donatar).Trasaturi caracteristice ale acestuia :

- donatia e indreptata spre majorarea patrimoniului donatarului ;- majorarea patrimoniului donatarului se produce din contul patrimoniului donatorului cu titlu

gratuit ;- majorarea patrimoniului donatarului se face cu intentia donatorului de a gratifica.

Contractul de donatie este un contract cu titlu gratuit. Sporind patrimoniul donatarului, donatorul nu urmareste obtinerea unor foloase patrimoniale.

Datorita faptului ca donatia este un contract si nu un act juridic unilateral, este necesar sa fie obtinut acordul donatarului de acceptare a darului. Contractul de donatie are un efect translativ de drepturi, irevocabil si este unilateral obligational, generind obligatii doar in sarcina uneia din parti. Contractul de donatie se incheie inter vivos si produce efecte doar intre partile lui,in timpul vietii acestora.

Obiectul contractului de donatie urmeaza a fi licit, posibil, si trebuie sa existe sau sa poata exista cu certitudine in viitor. In cazul dreptului funciar obiectul trebuie obligatoriu sa fie determinat.

Contractele de donatie a terenurilor urmeaza a fi incheiate in forma autentica si inregistrate in registrul bunurilor imobile in decurs de 3 luni.

Executarea obligatiilor de predare a unui drept se realizeaza prin predarea documentelor constatatoare de drepturi.

Poat surveni circumstante care sa conduca la imposibilitatea executarii obligatiei de a preda bunul(terenul) donatarului, aceste circumstante sunt: reducerea veniturilor, cresterea costului vietii, inrautatirea sanatatii, falimentul intreprinzatorului individual, modificarea statutului starii civile, nasterea obligatiei de plata a pensiei alimentare s.a.

Contractul de donatie este irevocabil. Odata fiind incheiat, acesta poate fi desfacut numai prin acordul comun al partilor. Revocarea donatiilor poate opera cu titlu de sanctiune civila, in caz de ingratitudine si de neexecutare.

5. Arendarea terenurilor.In RM relatiile de arenda in agricultura sunt reglementate de Codul Civil, de Codul funciar si de

Legea cu privire la arenda in agricultura, precum si tratatele internationale la care RM este parte.Arenda in agricultura - este darea in posesiune si folosinta, pe baza de contract pe o durata

determinata, contra plata a terenurilor si a altor bunuri agricoale.Subiectii ai relatiilor de arenda sunt arendatorul si arendasul. Obiecte a relatiilor de arenda sunt

bunurile agricole aflate in proprietate publica sau privata, cu exceptia celor scoase din circuitul civil.

Contractul de arenda a terenurilor se face in forma scrisa. La inceputul si la incetarea arendei, partile contractante se obliga sa intocmeasca timp de 14 zile, actele de predare preluare a bunului arendat. Aceste acte din momentul semnarii devin parte integranta a contractului de arenda. Actele de predare-preluare a terenului agricol arendat va contine date privind suprafata, modul de folosinta, starea terenului, nr.cadastral al terenului viciile juridice, viciile materiale s.a.

CIRCULAŢIA JURIDICĂ A TERENURILOR

- CAPITOLUL 4 -

CONCLUZII

Din ansamblul legislaţiei în vigoare, privind terenurile, rezulta intenţia legiuitorului de a

statua principiul liberei circulaţii a bunurilor, inclusiv în spaţiul european. Se poate constata de

asemeneasi intenţia legiuitorului de a stimula comasarea terenurilor pe proprietari şi destinaţii, în

concordanţă cu structurile de proprietate şi cu formele de cultivare a pământurilor.4

- BIBLIOGRAFIE -1. O.Ungureanu, C. Munteanu, Tratat de Drept civil-Bunurile.Drepturi reale principale,Editura Hamangiu, Bucureşti, 20082. Codul civil3. A. Circa, Note de curs- DREPT FUNCIAR4. Legeanr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precumşi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial nr. 653/22.07.2005.