Cioburi de Jaratec A5

Oana-Gabriela GIRIGAN ____________________________________________

C I O B U R I D E JĂR A T E C

Oana-Gabriela GIRIGAN

C I O B U R I D E JĂR A T E C

Suceava, 2010

Pentru că în viaţă am întâlnit şi oameni care-şi merită numele de om, pentru că am cui şi pentru ce mulţumi, pentru că cioburile aduc noroc…cioburi de suflet, cioburi de jăratec…

Cioburi de jăratec ___________________________________________________

5

SATULUI MEU

O reverenţă-adâncă din inima plecată, Şi-o lacrimă de dor frumoasă Adâncată Azi îţi trimit cu gânduri de mult bine Căci veşnic tu vei fi ACASĂ pentru mine! Mi-e inima plecată, mi-e sufletul pustiu, Oftez îndurerată amarul să mi-l ţiu Căci lacrimi stau să cadă pitite după gene, Când mă gândesc ACASĂ, la plaiuri Sucevene. Mi-a spus o data mama cu vocea tremurată: Plecat-ai de ACASĂ cum eu am fost plecată Plecat-ai, mi-a zis tata. Şi vocea parcă-l lasă. Să nu ne uiţi copile! Şi să mai treci pe-ACASĂ! Chiar de-aş uita vorbitul, chiar de-aş uita a scrie, Chiar de-aş uita să suflu şi-astfel să mai fiu vie, Eu n-am să uit sătucul din care am plecat, Mereu le-oi duce dorul, pe umeri m-au purtat !

Oana-Gabriela GIRIGAN ___________________________________________________

6

LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI E lume multă-n stradă, Dar oameni puţintei, Ei merg făr`să mă vadă Când trec pe lângă ei.

Eu ştiu că lumea-i hoaţă Şi-i rea, că este lume… Mă perie prin faţă Spunându-mi vorbe bune.

Dar îşi încearcă colţii Când spatele-mi întorc De aceea-n toiul nopţii De lacrimi ochi-mi storc. Din plâns un gând m-agaţă Şi iarăşi nu am somn Şi-aş vrea ca-n astă viaţă Să fiu mereu un OM… Mi-e teamă câteodată Mai mult decât pot spune Să nu devin vreodată Din OM o biată lume.

Şi ca să nu mă doară, Cu - amar să nu mai plâng, Eu iar mă duc la ţară Ca sufletul să-mi strâng.


7

De-acolo îmi iau puterea, Acolo somnu-i somn, Acolo-mi las durerea, De-acolo mă-ntorc OM.


8

SFATUL MAMEI În viaţă iubeşte orice îţi doreşti, Dar nu pe oricine-a zis mama. Şi speră in viaţă oricît reuşeşti Şi-oricînd la duşmani bagă seama! Să nu îţi doreşti oricum să trăieşti, Oriunde, oricînd, cu oricine, Şi-n viaţă oricît pe oricine iubeşti, Ai grijă, oricum, şi de tine!


9

MAMEI MELE Când la căpătâiu-mi mama trist şi calm veghează Picături de suflet cerul luminează S-a rugat fierbinte ca să fim cuminţi E-un miracol mama, sfântă printre sfinţi! N-a plecat prin lume să-şi trăiască viaţa S-a topit la soare şi-a îngheţat cu gheaţa Pentru mine face fierul rece cerc Încă mă învaţă cât şi cum să merg. Mama se topeşte azi de dorul meu De durerea pietrei şi de drumul greu M-a crescut de mică, m-a îngrijit chiar mare Mama nu se-opreşte…cum mai poate oare? Mama mea de vrea face valea deal Şi din basmul lumii scoate ce-i real Umarii ei sunt pentru mine cadru Trei copii crescut-a şi cu tata patru. Ne-a crescut pe toate şi-a crescut şi ea Pentru dânsa însă, rar mai vrea ceva Nu se plânge o dată că ani grei ea poartă De-am greşit ne spune şi oricând ne iartă. Se roagă şi-acum să ne fie bine Să avem de toate se lasă pe sine A rămas în urmă să fim noi în faţă Mama ne-a învăţat să luptăm în viaţă.


10

Parcă-întinereşte când ne vede mari De la atâta muncă palmele i-s tari A trudit din greu până am crescut Tineri are ochii sub un păr cărunt. Mama nu-înţelege când îi spun ,,NU POT!” Ca să-mi fie bine vrea să am eu tot De la mama ştiu cum să stau azi drept Pentru mama-mi dau inima din piept.


11

VISE

Azi-noapte m-am visat acasă, Şi Doamne, ce frumos am mai visat ! Deşi sunt trează visul nu mă lasă Şi mai visez şi-acum că sunt la mine-n sat…

M-am săturat de biata-mi colivie, M-am săturat de traiul de boier , Aş vrea să merg acasă şi să alerg prin vie, Să mă usuc de soare şi să îngheţ de ger!

Mi-e dor de a mea casă, mi-e dor de sărăcie, Mi-e dor de viaţa-aceea, de oamenii din sat, Mi-e dor ca dimineaţa să simt că încă-s vie Şi vie să mă simt şi când mă bag în pat.

Să urlu-aş vrea acuma! O lume să audă Că dor îmi e de satul cel deşirat pe-un deal . Vorbesc în gând pe stradă, mă rog adânc, tăcută: Dă-mi Doamne casa, satul, iar visul fă-l real !


12

PRIMĂVARA

Când după gerul iernii începe-o nouă viaţă, Când simt căldura vie ce n-o găsesc la gheaţă Simt setea cea de viaţă – a lor – ce vor să fie Şi mă-nfior în mine…natura iar învie! Primii sunt ghioceiii, fragile flori divine Ce fruntea îşi înalţă iar eu mă mir în mine: Cum de se-nalţă primul, mic temerar vestit, Să zică-n clinchet dulce ,,caldura a sosit! ”

Se pare că prin clinchet firavul ghiocel Trezeşte iar natura ce se încrede-n el, Trezeşte pomi şi iarbă, trezeşte alte flori, Şi cheamă chiar pe păsări să zboare printre nori! Trezeşte mici gângănii, trezeşte mari dorinţi, Vestind că-n locul iernii vin zilele fierbinţi Trezeşte chiar pe oameni, renaşte un pustiu, Prin clinchetu-i şăgalnic trezeşte tot ce-i viu. Din fosta lume albă, din fosta lume fadă, Nimic nu mai rămâne…doar oameni de zăpadă, Topiţi devin o baltă – şi vor dormi un an, În nori şi-n amintirea copilului bălan.


13

PRIMĂVARA IAR

O, primăvară dulce, îţi spun ,,bine-ai venit!” Tu pleci când vine vara şi vii cred din zenit! Te reîntorci aceeaşi, mereu toţi ţi se-nchină Căci tu dai viaţă vieţii, luminii dând lumină.

O, primăvară crudă, doar tu deştepţi din somn Tot ce-a dormit o iarnă şi visul stins din om. Tu redeştepţi simţirea când viaţa o animi Iar flori şi mari speranţe oriunde tu anini.

Eşti naşterea sublimă a fiecărui an, Doar tu botezi natura, eşti calul ei troian! Troieni aduci îmi pare ningând cu flori de măr Se joacă Dragobete cu-al tinerelor păr.

Furtună de verdeaţă cuprinde-acum natura, Cad razele dând viaţă mai fine decât bura Iar flori se-aştern ca bruma cuminţi în fapt de seară, Că iarna îngenunchează atunci când ieşi afară.

Pământul răscolit seminţe-acum primeşte, Îşi schimbă faţa neagră, verzui se primeneşte Se reîntoarce anul în veşnica lui faşă, E mângâiat de soare iar luna-i este naşă. Acum, în primăvară de stele e plin cerul Şi doar în primăvară renaşte-n noi misterul Acum, că-i primăvară se reîntorc cocorii Şi doar în primăvară în toate mijesc zorii!


14

Cântând pe lac brotacii fac gălăgii voioase Şi - n dimineţi călduţe mici vrăbii curioase Pe la fereştri se-adună în vesel ciripit Iar codrii se-nfioară…şi cucii au venit!

De-asculţi cu-nfrigurare auzi cum toate cresc, Cum se înalţă iarba, cum mugurii trosnesc, Cum susură izvorul ce-şi povesteşte dorul, Cum chicotesc copile, şoptindu-şi dulce-amorul…

Se bucură copiii de soare şi lumină Iar înserarea vine din ce în ce mai lină, Căci ziua se măreşte - iar noaptea se arată Târziu căci ea descreşte fiind înseninată.

Acum nu e ca iarna când liniştea răsună E gălăgie-n toate şi-un haos le adună… E liniştea pierdută, acum, când totu-i viu… Acum învăţ ce-i viaţa şi nu ştiam că ştiu!

O nebunie-ntreagă începe când dă viaţa, Nu se sfârşeşte seara, nu-ncepe dimineaţa, Ea-ncepe pâlpâit când nimeni nu o ştie Ţinând până în toamnă, iar până atunci e vie!


15

GHIOCEI

O ultimă ninsoare dansând prin fulgi de nea S-a aşternut tăcută şi peste casa mea! O ultimă ninsoare şi-un ultim crud îngheţ Mi-a îmbrăţişat din toate ce-aveam mai îndrăzneţ.

Grădina nu înverzise, dar primii ghiocei Sunau din al lor clopot…eu mă miram de ei Mă îmbătam de sunet, lumină şi candoare Şi-acum mă-mbăt de ciudă, de milă şi mi-e jale!

Şi mă gândesc tăcută – privind înspre trecut La tot ce-am vrut în viaţă, la câte n-am făcut! Gândesc că-n lumea mare sunt oameni - ghiocei Ce nu-s conduşi de viaţă, ci viaţa-şi conduc ei.

Trăind azi pentru mâine, nicicînd azi pentru ieri, Ei vise-aduc la viaţă, născîndule-n dureri, Plătesc calea deschisă cu viaţa: trai şi timp! Din toate viaţa-i totul, din toate n-are schimb!


16

APUSURI Soarele-apune, coboară grăbit după dealuri Noaptea răsare, iese din nou dintre valuri Mereu se întâmplă astfel pe-nserat Când locul zilei de noapte e luat.

Soarele apune divin ca şi aseară Ştiind că după noapte iar o să răsară, E linişte în aer, şi-un vânticel zglobiu, Se joacă, se ascunde prin firele de grâu

Sfârşitul zilei este începutul nopţii. Sfârşitul vieţii e un debut al morţii. Doar pentru noi e tragic apusul să-l trăim Căci după seara vieţii uităm să răsărim.


17

FLORI Am fost în câmp, făr’ nici o treabă Şi-am mers plutind o zi întreagă De mă-ntrebaţi pe unde-am stat Nu ştiu a spune…am uitat! Ce am văzut vă spun acum Împletind flacără şi fum Se-îmbăta zarea de miros M-am îmbătat de-atît frumos. Privind o floare îmi pierdui firea Şi mă-ntrebai de e iubirea C-avea petale noi pitite După acelea ofilite. O păpădie fulgi năştea Pe bumbişor vaca-l păştea Un clopoţel stătea într-un cot Şi trist zicea: Eu nu mai pot! O altă floare, un pic mai deasă Dintr-un boboc ţipa să iasă O floare spin scruta câmpia Şi mi-am dat seama că e mândria. O iasomnie sta pitită Dup-un tufiş fiind smerită


18

Trei fraţi pătaţi de vorbă stau La iarnă nici nu se gândeau. Din grâu rânjea perfid neghina La ce mişca ea căta vina Şi tot prin grâu, ca printr-un lac Înota vesel roşul mac. Clipeau din gene prea cochete Prin toată valea margarete Iar sus pe deal o foare sta Implorând cald: ,,Nu mă uita!” Curta un flutur mica foare Pe-aripi de puf s-o ducă-n soare Dar alte flori buchet stăteu Şi făr’de jenă îl bârfeau. Un mărăcine avea în braţă Firava roză de dulceaţă Ţipând cădeau petale-n vânt Purtând cu sine câmpu-n gând.


19

TOAMNA

A început cândva şi toamna Cam de mult ea a venit… Stă la noi, din toate-i doamna Şi-a începutului sfârşit.

Copacii rămaşi cu pieile goale Cu crengi despuiate spintecă vântul În cernerea ploii visează la soare Iar norii-şi înşiră trist, rândul.

Totul începe să treacă mai iute, Să fim mai grăbiţi înspre seară, Căci toamna e doamna celor pierdute, Şi-a celor găsite într-o vară.

Nimic nu-ţi aduce aminte de vară: Nici frunza ce lin se aşterne Nici păsări ce zboară, mici umbre de seară, Nici norul ce bura îşi cerne.

A început cândva şi toamna…încă nu s-a terminat Că plouă şi e ceaţă, de mult n-a mai fost cald… Tot toamnă e într-una, nu ştiu ce s-a întâmplat De nu se mai sfârşeşte…să fie totul alb!


20

IARNA Totul e alb, e grea depărtarea E alb şi pământul şi cerul E albă şi mintea…începe uitarea Iar viaţa-şi sfârşeşte misterul.

Fulgii dansează tangouri grăbite, Se-aştern peste căi, peste vreme, Se-aştern neştiut şi fire albite Pe creştetul nostru devreme.

Căci timpul se scurge subţire ca aţa, Iar gândul adoarme-n neştire. Adoarme dorinţa, adoarme-apoi viaţa Nimic nu rămâne-n simţire.

Iar somnul e lung cu vise răpite Ori luate împrumut mai devreme… Alţi fulgi vor dansa tangouri grăbite Şi-or duce uitarea prin vreme.


21

NINGE

Ninge într-o veselie, Cu fulgi mari seară de seară, Dealul s-a facut câmpie De când viscolul tot cară. Ninge, nu se mai opreşte, Ca în basme ninge-acum Şi de când tot viscoleşte, Drumul nu mai este drum. Asta zic şi eu năpastă: N-ai lăsa afară câinii. Dar în satul de pe coastă Merg de-a buşilea batrânii.


22

CINTECUL UNUI COPIL ORFAN Ninge acum, Sunt singur pe drum, Nu-i nimeni alături de mine. Ninge grăbit, Eu nu sunt iubit Căci n-am nici de ce… nici de cine! Copil sunt:orfan Şi an după an Aş vrea de Crăciun o mămică. Ca să mă-ngrijească , Să mă ocrotească Să nu-mi fie frig şi nici frică. Te rog, Moş Crăciun, Că tu eşti om bun, Şi-am fost cumincior – bagă seama! Adu-o în sac Moşule drag Adu-o la mine pe mama!


23

OMENESC

Nu suntem făcuţi Prin viaţă să trecem Singuri, tăcuţi, Cu sufletul rece!

Ci suntem clădiţi Mai mult să dorim Să fim fericiţi, Mai mult să trăim.


24

PLIMBARE Tristeţe azi nu mai există Durerea-i marele absent Le-am şters de ieri cu o batistă Şi trăim viaţa la moment. Am plecat la o plimbare Şi-am scos trăirea azi din frâu E mică lumea, ba e mare La cap de lume şi de râu. Ne speriem de-o Babă-Cloanţă Şi-apoi în hohot dăm subit Căci suntem astăzi în vacanţă Şi-i zi de tihnă, bun venit!


25

POVESTE Ne naştem pui de oameni ce doar părem intregi Păşim in jungla vieţii ce nu prea are legi Ne facem legi de cârpe, s-avem ce încălca Şi ţinem cont de bîrfe, de parcă ar conta. Ne naştem fără ştire si nu simtim durerea Tânjim după iubire chiar de gustam şi fierea Ne căutăm perechea cu-o sete disperată Sperând la fericirea ce ne-o lovi pe dată. Căci noi sperăm fierbinte în marea căutare Ca jumătatea dragă să ne apară-n cale Să împlinim întregul de-o graţie divină Din jumătăţi pereche: căldură şi lumină. * * * * Cum om eu sunt. . . la rându-mi. . . aş vrea să mă-ntregesc Cu jumătatea dragă o viată să trăiesc Să simt că fără dânsa nu pot nici să respir, Să simt că fără mine-i ca în nisip un fir! Să fie ca din basme, de pe tărâm celest Să fie iubitoare, un înger pământesc! Să fie tandră, bună, să fie dulce tare Să simt că fără dânsa-s ca pâinea fără sare. Când ne-om găsi în vrajă trăi-vom ca în vis Şi ne vom spune atâtea cu sufletul deschis…


26

C-o singură privire va spune vobe – mii Şi-o mie de cuvinte în ochii mei vor fi! * * * * Iar când în faptul serii, în vraja cea din noapte Ne-om face jurăminte ce-or trece chiar de moarte Eu m-oi simţi întreagă cum el întreg va fi Şi fără nici o vorbă iubire-mi va simţi! În ochi să-i simt dorinţa, atunci să i-o împlinesc. Iar el să ştie sigur tot ceea ce-mi doresc Să ştiu ce vrea să zică, să ştie gândul meu Să ne avem alături iubindu-ne mereu. Şi fericiţi ca zeii alături când vom fi Tot ceea ce-mi lipseşte la dânsul voi găsi. Să-l întregesc pe dânsul cum el mă va-ntregi Şi să-l golesc de rele cum el mă va goli! Să văd prin ai lui ochi, s-audă doar prin mine, Să ne avem alături la rău dar şi la bine Să-mi fie dor de dânsul când pleacă chiar şi-o zi Să răscolească-o lume de nu mă va găsi! Să ne citim dorinţa în ochi ca şi într-o carte, Iar marea-ne iubire să treacă şi de moarte… Trăiască el prin mine, prin dânsul să trăiesc! Acestea fi-vor toate… doar trebuie să-l găsesc!


27

TE AŞTEPT

Te-am aşteptat iubite sperând să mă găseşti. Te mai aştept o viaţă caci nu ştiu cine eşti, Te-am aşteptat iubite, mai multe nu-ţi pot spune! De-aş şti cum te numesti eu te-aş striga pe nume…

Te-am aşteptat iubite, apoi te-am căutat Cred că te-ascunzi de mine căci eu nu te-am aflat Te-am căutat sub pietre şi-apoi pe după nor, Te-am căutat sub ape, te-am căutat în zbor!

Nu te-am găsit, iubite şi-s singură acum… Sunt singură în casă şi singură-s şi-n drum Mi-e mare întristarea când adevăru-i mic. Te rog, vino la mine…căci sufăr din nimic!

Trăiesc pe jumătate căci nu trăiesc arzând, Gândesc verzi şi uscate şi te zidesc în gând. Te mai aştept o viaţă, nu ştiu soarta ce vrea, Dar fie-ţi te rog milă…că aşteptarea-i grea!


28

CRED CĂ TE IUBESC

Eu te-am găsit pe tine, Sau m-ai găsit tu? Nu ştiu ce-i rău, ce-i bine, Că nu ştiu să-ţi zic: NU!

Şi văd că dintre toate Din câte am trăit Mi-au lipsit multe…poate Tu sigur mi-ai lipsit!

Dar s-a schimbat viaţa Şi când te întâlnesc M-i se roşeşte faţa Şi cred că te iubesc!


29

TE IUBESC

Te iubesc iubire dincolo de timp Şi dincolo de vorbe te iubesc Căci eşti al vieţii tânăr anotimp Şi tot ce-n lungul vieţii cutez să îmi doresc!

Te iubesc iubire cum n-am iubit nicicând Şi lacrimi cad spre cer când te-ntâlnesc Tu mi-ai intrat sub piele şi nu-mi mai ieşi din gând, Şi mă gândesc tăcută că prea mult te iubesc!

Căci te iubesc acuma mai mult decât pot spune Şi-aş vrea să-mi fii aproape ca viaţa s-o întregeşti Duios ca traiul nostru nu-i altul azi în lume Cînd te iubesc, iubire - eu ştiu că mă iubeşti!

Iubirea întregită din noi e fericire Ce luminează-n suflet…şi-atât cât eu trăiesc, De-mi ceri - îţi dau şi viaţa, nimic să nu te mire! Căci te iubesc iubire, cât eu nu mă iubesc!


30

NU CHEMAŢI… Ard toată în focul iubirii Vă rog pompierii să nu îi chemaţi Din flăcări e scrisă ca lege a firii Iubirea şi dorul să fie legaţi. Mă sting chiar acum de dor şi de-amar Vă rog, nu m-aprindeţi cu foc pământesc Mi-e inima rană iar sufletu-i jar Şi-oricât eu mă mistui, tot focul iubesc. Arzând mă topesc şi iarăşi m-aprind Vibrez şi mă-nalţ cu soarele verii Pământ, ape, cer în palme cuprind Vă rog, nu chemaţi pompierii!


31

DE DOUĂ ORI Cândva ne-am întâlnit…de vis mi-ai făcut viaţa, Mi-ai luminat trăirea spunând că mă iubeşti! Mi-ai spus că-ţi sunt stăpână…eu mă topeam ca gheaţa Ştiind că eşti pe-aproape, simţind că mă priveşti. Eu astăzi te iubesc de două ori cât ieri Iar mâine te-oi iubi de două ori cât azi! Tu mă iubeşti de-o viaţă şi-mi pare că de ieri, Eu te iubesc nebună, tu sufletul îmi arzi! De două ori cât astăzi, de două ori cât mâine De două ori cât viaţa, prea mult, prea făr` de leac De două ori cât praful făinii puse-n pâine Eu te iubesc acuma - cât clipele din veac!


32

DE-AI ŞTI De-ai şti cât te iubesc - cum nimeni nu iubeşte! La cât te preţuiesc, nimic nu preţuieşte… De-ai şti cât te iubesc s-ar ingrozi şi gândul: Cam cât iubeşte omul în nouă vieţi de-a rândul ! De-ai şti cât te iubesc, de-ar şti o lume-ntreagă, De când ţin asta-n mine crezând că o să-mi treacă, De-ai şti câta iubire în stare sunt s-ofer, De-ai şti că pentru tine m-aş umili să cer !

De-ai şti că pentru tine aş trece şi prin iad, De-ai şti că lânga tine şi apa pot s-o ard ! De-ai şti cât te iubesc, cât mă usuc de dor, De-ai şti că lingă tine şi plumbul e uşor!

De-ai şti că pentru tine eu aş întoarce vântul, Şi aş seca şi marea şi-aş îneca pământul, Şi-aş sfredeli în stâncă şi-aş trece şi de cer, Şi moale-aş fi…ca pielea - şi tare…ca un fier!

Dar tu nu ştii nimica din ceea ce simt eu, Şi n-ai să ştii vreodata deşi să tac mi-e greu, Eu te visez doar soare - căci zilele-mi sunt reci Şi mare mi-e durerea când vii doar ca să pleci.

Şi nu ţi-oi spune asta pân’ o muri pământul, Le ţin doar pentru mine: şi simţul şi cuvântul. Tu ai o viaţă plină! Unde să-ncap şi eu? Dar te-oi iubi o viaţă! Şi după ea…mereu!


33

DE-AI FI

De-ai fi văzduh, atunci m-aş face vânt. De-ai fi vorbire atunci aş fi cuvânt. De-ai fi tu mut, aş fi a ta tăcere , De-ai fi copac, m-aş face adiere . De-ai fi un înger m-aş face rugăciune, De-ai fi bătrân m-aş face-nţelepciune. De-ai fi tu un copil m-aş face-o jucărie, Dai fi o stâncă-n munte, aş fi a ta tărie. De-ai fi o picătură aş fi a ta răbdare , De-ai fi tu suferinţă, m-aş face alinare. De-ai fi pârâu de munte, ţi-aş adăpa izvorul , De-ai fi în depărtare doar eu ţi-aş duce dorul . De-ai fi o melodie, aş fi ca partitura , De-ai fi lumina verii, atunci aş fi căldura . De-ai fi tu un vulcan m-aş face izbucnire, De-ai fi tu un jăratec aş fi a ta mocnire. De-ai fi mâncare-aleasă, în tine-aş fi ca sarea , De-ai fi tu o sirenă, ţi-aş asculta chemarea . De-ai fi o mină-adâncă, aş fi a ta comoară , De-ai fi mătase fină, ca tine-aş fi uşoară . De-ai fi deşert fierbinte, în tine-aş fi o oază , De-ai fi soarele însăşi, din tine-aş fi o rază . D-ai fi tu o livadă, in tine-aş fi un pom, De-ai fi zăpada iernii din tin-aş fi un om. De-ai fi tu o regină, m-aş face giuvaier , De-ai fi o zburătoare, ţi-aş şti urma pe cer . De-ai fi pe lumea asta orice, oriunde, oricînd, Te-aş întregi pe dată să nu-mi mai ieşi din gând! Şi ne-am purta pe umeri când greu ar fi urcuşul De sunt eu o vioară, atunci tu eşti…arcuşul!


34

DOAR TU Doar tu îmi dai curaj să fac ce nu-ndrăznesc, Doar tu mă faci cu ură mai mult să te iubesc, Doar tu îmi dai puterea să schimb şi să accept, Doar tu îmi dai motiv ca alergând să-aştept. Doar tu ştii să-alungi norii când plouă trist în mine, Doar tu îmi eşti alături la rău dar şi la bine. Doar tu ştii s-aduci ploaia când dor îmi e de ea Doar tu-nroşeşti apusul când depărtarea-i grea! Doar tu mai strângi din dinţi când plină-s de nevoi Doar tu vezi frumuseţea din om şi din noroi Doar tu îmi arăţi drumul când nu e de găsit, Doar tu reînvii visul când e înnăbuşit. Doar tu îmi arăţi lumea reală cum ea este Doar tu din toată lumea eşti prinţul din poveste Doar tu descoperi taine, doar tu îngropi poveşti, Doar tu îmi eşti aproape chiar când departe eşti! Doar tu ştergi lacrima şi nu o laşi să cadă, Doar tu eşti lângă mine şi nu laşi să se vadă. Doar tu ştii s-agăţi stele pe cerul înnorat, Doar tu mă faci să uit ce trebuie uitat! Doar tu eşti pentru mine cât nu-i o lume-ntreagă, Doar tu ştii să mă-ntrebi cum nimeni nu mă-ntreabă. Doar tu cunoşti răspunsuri când eu pun întrebări Doar tu îmi duci fiinţa cu tine peste zări.


35

Doar tu deştepţi viaţa din mine şi-o ţii vie Doar tu ştii al meu suflet cum nimeni nu-l mai ştie. Doar tu mă poţi răni cum nimeni n-o mai face Doar tu îmi poţi vorbi când însăşi vorba tace. Doar tu ştii să m-alinţi şi-mi dai ce vreau mereu Doar tu eşti uşurare cănd totul pare greu Doar tu ştii să mă birui şi-apoi să mă ridici, Doar tu ştii să înalţi ziduri, doar tu ştii să le strici. Doar tu mă scoţi din minţi, doar tu mă faci nebună, Doar tu îmi porţi de grijă când toate-n cap îmi sună, Doar tu mă faci deşteaptă când par o cerşetoare, Doar tu mă faci regină când umilinţa doare. Doar tu mă faci copilă şi-apoi mă faci bătrână, Doar tu aduci iar soare pe cer când e furtună, Doar tu mă porţi pe umeri deşi ca piatra-s grea Doar tu picuri lumină în suflet când sunt rea! Doar tu mă faci să râd când plâng seri în neştire, Doar tu mă faci să plâng când râd de fericire Doar tu mă faci să-ncerc deşi nu ştiu să zbor, Doar tu îmi dai viaţă când relele mă dor. Doar tu mă faci să uit, doar tu mi-aduci aminte, Doar tu ai fost aievea, doar eu am fost cuminte, Doar tu mă faci să văd minuni oriunde-oi vrea Doar tu eşti o minune…eşti jumătatea mea!


36

DE CE NU VII? De ce nu vii În nopţi târzii Când te aştept Cu doru-n piept? Să vii aş vrea În calea mea Şi să-ţi fiu dragă O viaţă-ntreagă! Ţi-aş spune uşor Cât mi-ar fi dor De ai pleca Pe undeva. Dar tu nu vii În nopţi târzii Nici nu-ndrăzneşti Să mă iubeşti. Eu nu te mint În vis te-alint Şi tot mereu Eşti gândul meu. Eşti calea mea Când viaţa-i grea Dar te fereşti Să mă iubeşti!


37

DE NU AI EXISTA De nu ai exista În mine nu ar bate o inimă întreagă! M-aş întrista Când timpul ar trece greu iar eu aş vrea să treacă. Dar tu exişti Mă întregeşti cum nimeni n-o mai face Fără să mişti Tu îmi vorbeşti când vorba însăşi tace. Noi existând, Ne-am întâlnit, ne-am împlinit iubirea Te pot în gând Iar lângă tine port alături nemurirea.


38

EŞTI Eşti visu-mi de taină Şi pasăre-n zbor Eşti gândului haină Chiar ploaia din nor. Eşti zilei lumină Şi nopţilor stele Eşti dragostea plină A zilelor mele. Eşti marea iubire Şi marele-mi dor Eşti grea despărţire Tu, dor călător! Eşti foc dar şi apă Ba greu, ba uşor Eşti râu ce m-adapă Când ard de-al tău dor. Eşti foc ce mă arde Şi-arzând eu socot Din toate eşti o parte Şi-o parte eşti din tot.


39

OGLINDĂ Mă iubeşti aşa cum numai tu ştii să iubeşti Şi îmi lipseşti aşa cum numai tu ştii să-mi lipseşti! Te iubesc aşa cum numai eu ştiu să iubesc, Şi îţi lipsesc aşa cum numai eu ştiu să-ţi lipsesc. Mă porţi în gând, mai mult ca viaţa mă iubeşti Nu-mi aflu rând când viaţa fără mine ţi-o trăieşti! Te port în gând, mai mult ca viaţa te iubesc, Nu-ţi afli rând când viaţa fără tine mi-o trăiesc. Sunt gândul tău când porţi pe umeri aripi de nemurire Voi fi mereu - a viselor esenţă şi-a vieţii amintire. Eşti gândul meu când port pe umeri aripi de nemurire, Vei fi mereu - a viselor esenţă şi-a vieţii amintire!


40

ALĂTURI Alături de tine întreaga-mi viaţă Aş vrea ca să fiu - ştii tu bine! În zile ploioase şi-n zile senine, Alături te vreau, lângă mine. La bine, la rău, urât şi frumos, Alături aş fi…lângă tine. În zile senine şi-n zile ploioase, Te rog, nu pleca de la mine!


41

ÎNTREGIRE

Mi-ai dat nemurirea zicând că mă iubeşti Mi-ai dat întreaga lume, trăiesc când tu trăieşti Mi-ai dat frumoasă viaţă, m-ai rupt chiar de trecut, Ţi-am dat a mea iubire, iubind cât am putut. Tu i-ai dat viaţă vieţii că nu ştiam trăi, Aveam numai speranţa şi dorul de-a iubi, Eu mă hrăneam din vise trăind pe jumătate Vorbeam rar de iubire, puţin şi doar în şoapte. Te-am întâlnit pe tine, mi-ai dat tot ce am zis, Şi viaţa-i prefăcut-o dintr-un coşmar în vis. Mi-ai dat speranţe, vise, mi-ai dat sufletul tău, ………………………………………………..


42

ZBURATORUL

Pe la râul de la moară Eu adeseori trecam Şi-am trecut şi-n astă seară Nu mai ştiu unde mergeam! Lângă salcia cea verde M-am oprit să-mi trag suflarea Cine-aude nu mă crede Cine crede-l ia mirarea… Nici nu ştiu dac-a fost înger Şi mă-ntreb dac-a fost drac Dau să râd şi-ncep a plâge Şi nu ştiu ce să mă fac! De-o fi fost om sau visare, De-o fi fost vreun zburător… Cum să aflu, unde oare? De ruşine o să mor! Căci mă prinse dintr-o dată Chiar de mijloc şi-mi şoptea Cum că-s cea mai dulce fată Şi-s regina-i…şi sunt stea! Rău mă gâdila vorbirea Şi m-ardea, şi tremuram… Ţeapănă-mi era gândirea, Vream să ţip dar nu puteam.


43

Vino-mi spuse, viaţa toată Să te am, să fiu al tău, Ah, ce înger eşti de fată, Nu te-avuse vreun flăcău! Fii a mea pentru vecie, Fii vecie pentru mine! Ai să ştii ce nimeni ştie, Şi îţi dau timpul ce vine! Pot să-ţi dau şi nemurirea, Numai fii a mea mireasă! Nu-ţi mai chinui gândirea! Uită tot şi lume-ţi lasă… De vei vrea să-mi fii alături, Pot să-ţi dau ce nu visezi, Pot să-ţi ţes din vise pături, Pot să-ţi dau tot ce nu crezi! Veşnicia-ţi dau femeie, Şi-ţi dau lume, şi-ţi dau cer, Şi-ţi dau stelele scânteie Şi-ţi dau luna giuvaier! Apele îţi dau şi munţii, Zboru-ţi dau numai să-l ceri! Şi îţi dau puterea minţii, Mereu mâine va fi ieri! Stele prinde-voi pe rochii Şi în păru-ţi alte stele,


44

Veşnic tu să-mi dărui ochii, Vis al simţurilor mele! Toate aste-ţi dau pe dată Şi-ţi mai dau pe lângă ele… Ce răspuns îmi dai tu, fată, Fi-vei tu a mea femeie? Mă-nroşesc, mă pierd cu firea Şi m-apucă tremuratul. Nu ştiu bine ce-i iubirea Sau cum frige sărutatul… Umblă-n mine-aprins jeratec Ce îmi frige simţurile Ah, mi-e trupul greu, molatec Şi m-apucă greţurile! -De ce ochii-ţi sunt ca stele Rătăcite-n neagra noapte? De ce mâinile-mi sunt grele, Şi-ţi vorbesc numai în şoapte? N-am habar eu ce-i iubirea, Chinul ei eu nu îl ştiu. Zău, mi-a îngheţat gândirea, Şi simt trupul că mi-e viu. Ochiu-mi bate, tâmpla-mi sună, În piept inima îmi crapă., ,,Doamne, poate-oi fi nebună!” Şi-mi arunc pe faţă apă.


45

Nu-s nebună, ce mirare! Cea făptură-i lângă mine. Nu mai ţip de disperare, Nu mi-e rău şi nici mi-e bine! Omule, înger, făptură, Spirit, drac sau ce oi fi… Nu-i ca tine creatură Nici în noapte, nici în zi! Lasă-mă şi pleacă iute, Cum poţi tu, târâş sau zbor, În pustiu, în codri du-te, Dar mai iute, altfel mor! N-am văzut în toată viaţa Chip urât de-atît frumos… Uff, tot roşie mi-e faţa Şi tot tremur fără rost. Cum de vrei sa nu ai parte? Cum m-alungi?Nu-s cerşetor! Veşnicia e departe De trăieşti ca muritor. Nu-nţelegi? O veşnicie, Lumea-ntreagă îţi dau de vrei Tot ce am îţi dărui ţie! Fii a mea dintre femei! Viaţa mea şi viaţa lumii, Aurul, mărirea, zborul,


46

Tot ce stă-n lumina lunii Ţi le dărui… că-ţi duc dorul! Când vei vrea - vei da viaţă Moarte sau noroc la toţi Ce-ţi vor mişuna în faţă, Hai, nu spune că nu poţi! Tot ce are-n sine viaţă, Fără viaţă câte-s toate Ţi s-or închina în faţă, Nu îmi spune:,,Nu se poate!” Tot ce e pe Pământ şi-n ape Tot ce-i aur şi iubire Ţi le dau…Ce vorbă-ncape! Numai lasă să-ţi fiu mire! Fii o nouă stea a lumii, Fii zeiţă printre zei, Hotărî-vei mersul lumii De îmi dărui ochii tăi. -Ce se-ntâmplă acum oare? Trăiesc vis într-un coşmar, Şi-un coşmar într-o visare… Cum să mă trezesc eu, dar? Dacă toate-n somn se-ntâmplă Nici nu vreau să mă trezesc! Neclintită ca o stâncă Nu-mi mai pasă ce vorbesc!


47

Căci din toată vorbăria Ce-acum bănui c-o visez Se desprinde ştrengăria Din al inimioarei miez. Dacă însă eu sunt trează Şi nu-i vis şi nici coşmar Cel din faţă-mi delirează. Cum să poată să-mi dea-n dar Viaţă lungă cât toţi vecii Şi putere de-a da viaţă, Universu-ntreg şi regii De pe-a Pământului grea faţă? Tot ce-mi spune şi-mi promite, Nici în n-am vis nu pot să am, Toate astea-s prea râvnite Doar de-al regilor strîns neam. Vine un gînd că aş fi trează. Chiar de nu-i idee nouă. Ca răspuns la toate astea Rămâne una din două: Fie mi-am pierdut voioasă Minţile, gândire creaţă Fie încă-s sănătoasă Dar am un nebun în faţă. De sunt eu acea nebună Am să merg la mine-acasă


48

Şi-a mea mamă, care-i bună Chiar nebuna nu ma lasa… De-i nebun cel ce-mi vorbeşte Tot acasă am să merg Şi................. …………….. …………….


49

M-AŞ FACE M-aş face roşu foc, şi-apoi o mare albastră, Să te aprind iubite … apoi focul să-ţi sting Ca raza care trece tăcută prin fereastră Aş trece eu prin toate, doar, doară să te-ating. M-aş face adiere, m-aş face-apoi furtună, Prin păr să-ţi umblu fin apoi tot eu să-l smulg Dacă în viaţa-ţi scurtă, ce-i bună şi nebună De alta te-ai lipi şi-ai contempla-o mult. M-aş face o albină să îţi adun eu miere Să te adăp cu roua, să te hrănesc din flori Să te înţep cu ură, să-ţi dau venin şi fiere La alta de ţi-e gândul când te trezeşti în zori. M-aş face o mumie, să fii vestit în lume Că m-ai găsit pe mine, măreţ explorator, Ţi-aş bântui prin vise, ţi-aş da turbarea spume La alta chiar în glumă, de te-ai gândi cu dor. M-aş face trandafir, să-ţi bucur dimineaţa Cu-aroma mea divină, cu roua-abia picată, Te-aş înţepa în deget, ţi-aş zgâria şi faţa La alta de-ţi stă gândul vreodată…. Gândeşte-te la mine mereu…nicicând la alta! Şi fi-voi pentru tine si cant şi adiere Să-ţi salte inimioara cum inima îmi saltă Şi n-ai să guşti venin, şi ai să guşti doar miere.


50

DORULE O, mare dor, de ce nu vrei în pace să mă laşi? De ce nu pleci în lume, de ce eşti oare laş? De ce-mi topeşti speranţa când vreau să te alung? De ce-mi scurtezi visarea, de ce-mi faci timpul lung? Te-ai cuibărit adânc în suflet şi-n visare, Mă doare depărtarea…habar nu ai cum doare Mă dor zile ce-s negre, mă dor şi nopţi ce-s albe Nu-mi pasă-acum de mine…şi-mi fac din lacrimi salbe! Eşti dorule nebun! Tu vii şi nu mai pleci Nu vezi cum trece viaţa? De ce nu vrei să-mi treci? De ce-mi alungi iar tihna…nu pot să mă adun Şi cum mă dori în suflet nu pot nici să-ţi mai spun!


51

CHEF DE SFADĂ Trezit de dimineaţă Ai vrut ca să te cerţi Nici ploaie şi nici ceaţă N-ai vrut deloc să ierţi! A fost o rouă deasă Ce ţi-a udat piciorul Şi cum era şi ceaţă Tu te-ai certat cu norul. Să te împace-n uliţi Din nori soarele-şi scoate Luminile prin suliţi… Te-ai liniştit tu poate? Când s-a înteţit văpaia Şi sete când ţi-a fost Prin toată vâlvătaia Pe soare-l iei la rost. Venit-a o fătucă Având urcior de apă. Ai pus-o să se ducă… Dar ai călcat pe-o sapă! A mai venit şi ploaia Ce te-a udat pe spate… Dar te-ai certat cu oaia Că n-a ştiut să-înoate.


52

Ai vrut să urci pe şură Făcând scandal ca-n oaste Dar un fuştei te fură Şi te-ai lovit la coaste. Trecut-a o mamaie Cerşind ceva la uşă N-ai dat nici o lescaie: ,,La treabă, treci, mătuşă!” Ţi-ai amintit că fiscul La toţi are să vină Şi te-ai certat cu pixul Că nu mai are mină. Ai luat la rost curcanii Că se înfoie-n stradă Că-ţi cheltui lesne banii Tu m-ai luat la sfadă. Dar noptea acum se lasă Şi s-a răcit lumina Iar clopotul lin bate… A cui o fi iar vina?


53

CERTAŢI Sunt doar o umbră, O scânteie, Ce-n lume umblă. Sunt femeie. Eşti soare aprig Şi vânt turbat, Trăind în lume, Eşti bărbat. Cum vântul galeş zboară Stârnind furiş scânteia Trezeai odinioară În pieptul meu femeia. Cum umbra fuge iute De-a soarelui lumină Şi saltă-n întuneric Şi se preface fină, Aşa în vremi trecute În joacă m-ascundeam Să mă găseşti mai iute Pe nume te strigam. Dar soarele şi umbra Sau vântul şi scânteia Sunt astăzi rău certate… Bărbatul şi femeia.


54

GÂNDURI Gândindu-mă visez, visez gândind la tine. O, vis al meu ce-mi bântui pururi gândul! Tu eşti coşmar când vrei şi parte eşti din mine, Şi pentru tine dau de am. . . şi cerul. . . şi pământul. În nopţi de mă trezesc ţipând ca la cutremur, Şi-o vorbă cât de scurtă să-mi spună n-are cine, Cu buzele gust lacrimi ce pe obraz îmi tremur, Cu inima spun rugi, cu gândul sunt la tine. De-mi este rău sau bine sau mă cuprinde teama, De mă gândesc la tine fiind prea-ncrezătoare De-s tristă-ori fericită, oricum eu îmi dau seama, Că lipsa ta usucă, iubirea ta mă doare. De mine nu-mi mai pasă căci te iubesc total, Cu forţa-ntregii lumi iubirea-ţi dăruiesc Sunt trecătoare-n lume ca spuma unui val Dar sunt nemuritoare ştiind că te iubesc.


55

IUBEŞTE-MĂ Iubeşte-mă cu focul Din inimă de rrom Ca-n patima din jocul De-a fi pe lume om. Iubeşte-mă iubite Cum eu nu îndrăznesc Şi patima-ţi fierbinte S-ajung să o iubesc. Iubeşte-mă diseară Cu patimă şi dor Şi fii întâia oară, Al meu toreador! Iubeşte-mă cu ură De altfel n-o să poţi Căci eu nu am măsură Cum tu nu eşti ca toţi.


56

SĂ VII IUBITE! Să vii iubite-n luncă, Diseară te aştept Şi după calea lungă Să-mi stingi dorul din piept. Să vii iubite-acuma Chiar de nu ai folos Să nu te vadă muma Te rog să vii pe jos! Să vii iubite dragă, Acuma îndrăznesc Să-ţi dau guriţa fragă Chiar de mă fâsticesc. Să vii iubite iute Cum negreşit eu vin Luna să te sărute, Eu dorul să-mi alin. Când roua dimineţii O cade şi-o fi bine În flacăra vieţii Voi arde pentru tine.


57

TE-AŞ ÎMBRĂŢIŞA

Pe când umbra e-ntinsă de răsăritul lunii Ţi-aş da îmbrăţişare cu orice braţ al lumii. Cu braţe de stejar, cu braţele de stea, Cu braţele de nor ce-anunţă vremea rea. Cu braţe de fierar, cu braţele de zână, Cu braţele întinse a unui fuior de lână. Cu braţele trudite de-a câmpului grea muncă, Cu braţe mult prea fine a florilor din luncă. Cu braţele de apă ce-atrasă e de lună, Cu braţele de raze ce-anunţă vremea bună. Cu braţe de copil întinse întâia dată, Cu braţele de orb făcute ca să vadă. Cu braţ de urs puternic, aproape să te simt, Cu braţ de mincinos, dar fără să te mint. Cu braţele de brad ce fin crestează cerul, Cu braţul minţii-ntinse ce caută misterul. Cu braţele de coarne a unui rege cerb, Cu braţele de lavă a munţilor ce fierb. Cu lungi aripi de înger să te feresc de rele, Te-aş strânge lângă suflet cu lungi, braţele mele. Cu braţul unui june, cu aripi de rândunea, Dar cel mai mult din toate cu imbrăţişarea mea.


58

ARIPI Sfaturi să dea o poate oricine, Viaţa e roz când sunt lângă tine, Suflet pereche mi-ai fost şi-mi vei fi Chiar de alături n-am fost zi de zi. Spuneai că o clipă se scurge prea greu De nu-s lângă tine, acum şi mereu, Spuneam că o mie de ani din zi după zi Ar trece prea iute alături de-om fi. Lumea e rea, acum o ştim prea bine Fără regret m-a despărţit de tine Aripi de gând ţi-am pus dragul meu Să fii lângă mine acum şi mereu.


59

VREAU SĂ UIT Gândesc ce vreau să uit…şi-o iau încet, pe rând. Aş vrea să uit c-ai existat. Asta nu pot! Căci mi-ai intrat sub piele şi în gând Şi nu mai pot de-acolo să te scot. Aş vrea să uit că viaţa-i trecătoare, Nici asta ca s-o fac nu îndrăznesc Mi-aş aminti atunci cum nefiinţa doare Şi mi-ar fi clar în minte că încă te iubesc. Aş vrea să uit tot ce-am trăit o dată, S-o iau de la-nceput şi să trăiesc din nou. Nu pot nici asta face, mi-e sufletul de piatră, Adânc cioplit de viaţă, rănit ca un erou. Nu pot uita nimic din tot ce-a fost cândva Nici răni, nici biruinţe, mereu le port în minte! Prea greu preţ am plătit sperând că undeva Ne vom vorbi de toate chiar fără de cuvinte…


60

PĂRĂSIRE Ce fericiţi eram atunci când ne iubeam Cu ochii minţii deloc nu mai vedeam Ştiam că te iubesc şi doar atât Ştiai că dacă pleci te-aş aştepta oricât. Timpul trecea nedrept şi neegal Cu tine-alături zbura ca dus de val Iar fară tine se strecura încet Dar tu ştiind plecat-ai, şi-i nedrept. Plecat-ai pe cărări de vânt zâmbind mereu Eu ramas să te aştept necontenit iubitul meu Iar dacă tu vei uita la mine să revii Eu nu te-oi blestema, eu pururi te-oi iubi !


61

DE CE?

Ştiu, vei pleca, iubire… Şi asta o să doară! Eşti piatră de simţire Ca piatra cea de moară! Nu cunoşteam iubirea Până te-am întâlnit Tu mi-ai trezit simţirea Deşi nu m-ai iubit! De ce m-ai tras spre tine Ştiind c-ai să mă arzi? De ce m-ai vrut pe mine Doar ieri dar nu şi azi? De ce ai vrut tu iubire Să vii doar ca să pleci? De ce-ai fost amăgire De soare-n zile reci? De ce mă laşi iubire Să mor de al tău dor Când ieri cu o privire Tu mă făceai să zbor? De ce îmi laşi povara Regretelor târzii Nu pot când vine seara


62

Să nu te-aştept să vii! De ce nu-ţi pasă dragă, Când jale tu presari, În viaţa mea întreagă Cu vorbe mici şi mari? Mereu am fost curată Departe eşti…ca steaua! Ca lacrima-s sărată Şi rece-s cum e neaua! De ce mi-e viaţa sumbră? Mi-ai luat orice visare! Acum sunt doar o umbră… M-ai dărâmat, mă doare!


63

PREA TÂRZIU Sunt sigură acum că te iubesc Mai mult decât orice pe astă lume M-aş vinde eu întreagă, fără să clipesc, M-aş vinde pe bucăţi rostind divinu-ţi nume. Ia-mi sufletul acum de el îţi trebuieşte, Ia-mi amintirea ta ce-n gând presară jale Ia-mi inima din piept ce bate şi iubeşte… Cu tot cu amintire…oricum erau ale tale!


64

SĂ NU MĂ MINŢI! Când vei veni şi vei găsi doar singurătate Să nu fugi! Tu umple-mi solitudinea cu gânduri curate Şi lungi. Să nu mă minţi nicicând! Pot suporta adevărul Ce doare, Mai mult ca minciuna, mai mult ca tot răul Ce moare. Pot suporta orice, doar să te ştiu aproape De mine, Să mă anunţi de s-a schimbat ceva În tine.


65

DE-AŞ FI De-aş fi ca alţii nu mi-ar păsa Cu cine Cât Şi când eu viaţa îmi trăiesc. De-aş fi ca alţii, de toate m-aş lăsa De lene De visare De tine nu căci te iubesc De ce ţin minte răul Greşeala Vorba grea De ce nu sunt a mea? De ce m-atrage hăul Vorbirii Nesimţirii, De ce mi-e mintea grea? De ce nu sunt aiurea la minte Nebună Neştiută De alţii înţeleasă. De ce sunt doar ca mine La trup Dar şi la gând De ce mi-e dor de-acasă?


66

BLESTEM N-am blestemat pe nimeni vreodată…până acum Să fie dus de viaţă ca praful de pe drum Ieri îţi dădeam iubirea, azi îţi voi da blestem: Să te deşiri prin viaţă cum se deşir-un ghem! Să ai calea de-a pururi de sticlă şi de foc, Să ai de toate-n viaţă numite nenoroc, Când fi-va să alegi, tu pururi să greşeşti, Să nu ştii unde-începi nici unde te sfârşeşti! Blestemu-te, de azi să arzi o veşnicie! Să te topeşti, tu piatră, şi nime` să te ştie! Să-ţi crape inimioara în mii de bucăţele, Să ai o viaţă lungă, din zile negre, grele! Nicicând viaţa să-ţi fie aceea ce a fost Şi nime să nu ştie al vieţii tale rost. Să nu mai guşti lumina, să nu mai vezi frumosul, De plumb să-ţi simţi tu vina şi să nu-ţi afli rostul! Să nu mai guşti răsfăţul, să n-auzi vorbe bune, Dezvăţ să aibe-învăţul, să fii singur pe lume! Să-ţi fie pasul ghimpe, să-ţi fie calea jar, Să uiţi dulceaţa vieţii trăind într-un coşmar. Şi pentru ca blestemul să aibe multe chei Să arzi de tot, să urli şi să arunci scântei! Să mori, tu cel de azi şi focul simţ să-ţi deie… Murind, să simţi durerea tristeţii de femeie.


67

NU-MI PASĂ Când ai plecat, Un bun rămas, O lina sărutare pe obraz Tu ai uitat să-mi dai. Azi te-am iertat. Nu-mi pasă ce gândeşti, De suferi, de iubeşti Şi-mi spun în suflet c-a trecut. Nu-ţi spun mai mult, Ci doar că niciodat’ Nu îţi doresc să ai un suflet zbuciumat Cum am avut atunci când ai plecat !


68

REGRETE Noaptea-i lungă şi mi-e rece Îmi lipseşti şi nu-mi mai trece Singură sunt, mă gândesc, Timpul trece, nu-l trăiesc. Noaptea-i lungă şi e lată Nu mai e ca altă dată Singură sunt, noaptea-i goală, Stele nu-s, noaptea-i de smoală. Stau la marginea uitării Până trec de dunga zării, Eu plutesc, mă simt uşoară, Nu-i nimic ca să mă doară. Te zăresc cum păşeşti moale Şi te simt cum vii agale Tu mă-îmbrăţişezi, nu-I rău, Şi-ţi lipsesc în visul meu. Eu prin somn râzând vorbesc Şi îţi spun că te iubesc Zic c-aş vrea să trecem doi Dunga zării înapoi. Mă trezesc, nu te găsesc, Nici nu ştiu de-ţi mai lipsesc Te-am iertat, dar nu ţi-am spus Tu te-ai dus şi te-ai tot dus.


69

Somnul nu mă mai cuprinde Până-n zori când se aprinde Soarele de-un roş-granit Mânjind tot la răsărit.


70

CAUT-O, EU SPER SĂ MĂ GĂSEŞTI… De m-ai iubi pe mine aşa cum te iubesc Aş zice că în viaţă am tot ce îmi doresc Dar tu-nţelegi iubirea ca pe ceva trupesc Eu înţeleg întregul din suflet să-l iubes Eşti un copil în suflet, n-ai vrea să-mi faci vreun rău, Privind la marionete, zgâindi-te mereu… Tu doar priveşti carcasa, ce mare păcăleală! Mai uită-te şi-n suflet, că sufletu- nu înşeală! De aceea tu porneşte unsuflet să-ţi alegi Şi caută-ţi iubirea, nu crede că-ţi fac legi! Nu crede că-ţi dau liber că nu te mai iubesc… Îţi vreau doar fericirea, şi-astfel ţi-o dovedesc! Iar dacă-n căutare n-o vei găsi pe ea, Întoarce-te la mine, nu-ţi pară viaţa grea, Priveşte-mă cu ochii cu care te-am privit Atunci când din iubire, plângând, ne-am părăsit.


71

MĂ DOARE Mă doare sufletul Când eşti plecat în zare. Mă doare zâmbetul Când cazi în disperare. Mă doare părăsirea Şi toate le amân Mă doare nemurirea Când singură rămân. Mă dor ochii de mor Când nu se mai usucă. Şi lacrimigreu mă dor Când înspre cer se urcă. Mă doare însăşi cerul Ce lacrima-mi primeşte Mă doare şi misterul Ce gândul amuţeşte. Mă doare timpul gol Şi mare mi-e tristeţea, Când înăuntru-mi mor Iubirea, visul, tinereţea. Mă doare depărtarea Când iar te-îmbrăţişează, Mă doare întristarea Când visul nu visează.


72

Mă doare tânguirea Când intră peste mine Mă doare nemurirea Când nu sunt lângă tine. Mă doare dorul tău Mă doare inima Mă doare mult prea rău Că nu mai sunt a ta. Dar te întreb pe tine De te-a durut ceva Când ţi-am lăsat ştii bine În piept, inima mea.


73

JALE Cerul senin ca-n vara trecută, Luna cu stele din noaptea cea mută, Mi-aduc dorul greu, eu plâng mai mereu Iubirea pierdută. Zorii de zi mă fac să suspin Strugurii plâng cu picuri de vin Eu mă topesc, în mine mocnesc, Şi viaţa-i un chin. Zilele trec târzii ca nişte turme Gândul meu zboară şi nu lasă urme Din nou nu eşti, tu îmi lipseşti, Şi plec în lume!


74

SOCOTEALĂ Încerc să îmi închipui o viaţă fără tine, Cum să trăiesc în lipsa-ţi…scăzîndu-te socot. Nu-mi iese socoteala şi asta nu e bine, Şi să trăiesc în lipsa-ţi nu ştiu, nu vreau, nu pot! De ce îmi pasă oare că nu mai eşti al meu? De ce mă doare oare când alta îmi i-a locul? Nu ţi-a păsat o clipă că mie-mi este greu! Dea Domnul ca în viaţă să nu ştii ce-i norocul! O vorbă, numai una, nu ai găsit să-mi spui Când ai plecat aiurea, în aiurita-ţi viaţă! Tu m-ai rănit în suflet şi-n inimă-mi stai cui Dea Domnul să-ntâlneşti doar inimi reci, de gheaţă!


75

CĂRĂRI Nu am simţit vreodată, în viaţă, pîn-acum Că sunt pe-a vieţii culme, pe-al sorţii unic drum, Am fost o viaţă-ntreagă, chiar de n-am vrut să fiu, O tristă jucărie, c-un zâmbet trist dar viu. Cum să-mi aleg eu rostul şi-o cale cât mai dulce Când orice drum răsare şi moare în răscruce? Mereu vin alte alegeri, mereu vin renunţări Apoi vin compromisuri apoi vin remuşcări. Durerea vindecată aduce înţelepciune Curajul prinde viaţă pe-aripi de rugăciune O minte sănătoasă ţi-aduce bucurie Iar un prieten sincer e a vieţii bogăţie. Încrederea răspunde, iar frica stă-n unghere Cunoaşterea, curajul şi visul de putere Animă şi dau aripi, doar rareori greşesc Speranţa zboară-alături de cei ce se iubesc.


76

SINGURI Gândul se-nalţă şi cade trăznit Când vede că-n viaţă fiind n-am trăit, Când vede că viaţa trecut-a uşor Când vede că zborul n-a fost nicicând zbor. Târându-mă ades visam că eu merg, Mergând poticnit visam că alerg, Fugind gâfâind visam că eu zbor, Zburând n-am zburat, de zbor îmi e dor! Şi trece iute viaţa chiar de e timpul greu, Trăim singuri şi trişti acum şi mai mereu, Ne zbatem noi în viaţă ca Dunărea-n Cazane, De vine ori pleacă lumea, noi singuri suntem, Doamne!


77

FRUMOS Pe lume-i mult frumos, frumosul e în multe: Şi-n floare, şi în rază şi-n bradul de pe munte, Şi-n apa de izvor, şi-n firele de praf, Şi mai ales în ochii acelui ce ţi-e drag. Înnebunise gândul, şi inima sărmana În seara aceea caldă când noi ne-am întâlnit. Mă ofilisem toată, tu nu luase-şi seama Că mă simţeam fierbinte, cu sufletu-nroşit. Şi-acum degeaba încerc să-mi ţin gândul la mine, Să-l strâng, să nu mai zboare, să stea la el acasă. De când ne-am întâlnit e veşnic dus la tine Şi să-l trimit la alţii nici inima mă lasă.


78

SOMN Mi-e gândul leneş şi rigid Ideile-s plecate acum într-o vacanţă Îmi rezim capul pe linişti ca pe-un zid Pe margine de gând şi de speranţă. Adorm cu gândul dus la absolut nimic Visez nimicuri multe… le caut importanţă: Visez un peşte mare mâncând pe unul mic Şi-apoi o junglă deasă cu-un ,,rege - toleranţă” Visez delfini ce zboară, cascade pân`la cer Urşi albi ce trist înoată prin gheţuri tremurînde, O iederă ce luptă s-ajungă într-un ungher Şi multe măşti hidoase rânjind la cele blânde. Mi-e visul cugetare…odihnă, unde eşti? Se trâmbiţă minciuni şi ninge-n miez de vară Verific adevăruri în cartea de poveşti Şi vieţuiesc fierbinte în recea mea cămară.


79

ÎMBĂRBĂTARE Să nu te laşi pradă oricând şi oricui, Să lupţi chiar de nu ai nici o şansă, Să speri tot mereu, părerea să-ţi spui Că viaţa, doar viaţa-i frumoasă! De asta convins mereu tu să fii, Să lupţi chiar cu moartea hidoasă, Tu vesel să fii în orişice zi Şi nu renunţa la speranţă!


80

O, LUME, LUME DRAGĂ O, lume, lume dragă, de ce eşti rea cu mine? De ce-mi iei bucuria atunci când mi-e mai bine? De ce dezgropi durerea, o lasă în trecut! O, lume, lume dragă-ce rău eu ţi-am făcut? O, lume, lume dragă, eşti rece ca şi gheaţa, De ce-mi pui spini în cale când dragă-mi este viaţa? De ce priveşti cu ură la tot ceea ce fac? O, lume, lume dragă, de ce nu-ţi sunt pe plac? O, lume, lume dragă, de ce m-adăpi cu fiere, De ce vrei tu ca viaţa s-o duc doar în durere? De ce-mi doreşti tu răul, ce-ţi pasă lume ţie? O, lume, lume dragă, doar greu ai vrea să-mi fie! O, lume, lume dragă, nu ţi-am făcut vreun rău! De ce-mi faci numai rele şi mă răneşti mereu? De ce vrei să mă birui şi să mă stingi ca varul? O, lume, lume dragă, mi-e inima ca jarul! O, lume, lume dragă, de ce mă minţi acuma? De ce îi minţi pe alţii, mai rea eşti decât ciuma… De ce-mi pui iarăşi lacrimi în ochi că mult mă dor? O, lume, lume dragă, de parc-ai vrea să mor… O, lume, lume dragă, mă lasă să trăiesc! Mă lasă lumeo-n pace acuma cât iubesc! Nu dezgropa durerea, o lasă în trecut, O, lume, lume dragă, prea multe mi-ai făcut!


81

O, lume, lume dragă, nu ştii cât ţin la tine Nu-mi mai purta tu grija, să simt c-o duc mai bine! Nu mă vorbi prin spate, în seamă nu mă bagă, Mă lasă lume-n pace, o, lume, lume dragă!


82

CE AŢI FĂCUT? Ce aţi făcut voi oameni cu numele ROMÂN De spuneţi că în ţara doar proştii mai rămân De ce-aţi lăsat voi lupii să roadă-n carne crudă De ce-aţi permis acasă la voi să fiţi doar slugă? Ce aţi făcut românilor cu biata Românie? Nu mai aveţi speranţe, nu mai aveţi mândrie, Vă plângeţi crunt de milă, vă afundaţi mereu, Tunelul n-are capăt iar greul e mai greu!

Ce aţi făcut cu ţara, cu România mea V-aţi răsculat o dată spunând că viaţa-i grea. Acum e grea ca fierul şi-amară e ca fierea Iar voi înca mai credeţi în vorbe dulci ca mierea… Ce aţi făcut românilor cu scumpa Românie? Speranţa moare-n case şi în copilărie. Se-ntorc românii iată la plug şi lumânare Se plâng că nu-i putere iar umilinţa-i doare. Ce aţi făcut cu ţara, cu zborul, cu mândria? Cândva n-aveam cocoaşă la noi, în România! Eram uniţi o dată, eram harnici şi tari Şi nu plecam genunchii de teama celor mari.

Stăpân era românul cândva la el acasă Şi nu-i lipsea nici pâinea ,nici sarea de pe masă Acum românul plânge gândind la ce-o sa fie Că n-are viitor în scumpa Românie…


83

N-avem curaj o iotă…nu ştiu ce să mai spun! Mocirlă şi-ntuneric e al României drum. Acum plânge şi piatra…şi plânge-ntreaga glie… Ce aţi făcut voi, oameni, cu scumpa Românie?


84

VOI RÂDEŢI

Voi râdeţi mult trăind haios O viaţă ce-o simţiţi ca mierea. La voi n-au toate doar un rost, La voi un rost are tăcerea! Voi râdeţi mult plângând puţin Chiar de vi-i râsul de paiaţă. Ades daţi vina pe destin, Curaju-n voi nu are viaţă! Voi râdeţi să vă vad-o lume, Vă credeţi îngeri printre stele. Nu v-am făcut vreun rău anume… Voi sunteţi răul vieţii mele! Căci râdeţi mult de traiul meu, La voi şi îngerii au coarne. Eu râd puţin…prea rar…prea greu, Pe mine plânsul mă adoarme. Voi nu o ştiţi şi râdeţi iar, Mă alungaţi la colţ de lume. Îmi presăraţi pe suflet jar Şi-mi presăraţi pete pe nume!


85

FABULA Într-o zi, un şoricel, Prăpădit şi vai de el Fugărit de-o pisicuţă Nas in nas dă cu-o…văcuţă! Şi sfirşit, amar oftând Şoricelul mic plângând Zise:,,Rogu-te văcuţă, (Ştiu şi eu că eşti draguţă) Pisicuţa stă la pândă De mă prinde mă mănâncă, Fii bună te rog şi bine Mă ascunde acum pe mine!’’ Vaca…animal deştept Cu-al ei aer înţelept Dă o balega pe el, Pe…micuţul şoricel ! Dar codiţa încârligată A rămas afară…toată. Vine mâţa, fiţa, fiţa Vede tremurând codiţa! Şi săgeată se repede Când mişcând acolo vede Şi mănâncă delicat Şoricelul din rahat.

MORALA: Nu oricine, dragul meu Îţi vrea răul (o spun eu)


86

Când te baga în rahat! Iar acolo…de-ai intrat Nu oricine cind te scoate Iti vrea binele…Se poate, Să te scoată din rahat Să-ţi scurteze al tău cap! Iar când intri-n ciocolată Intră omule in toată!


87

BALADĂ Liniştea-i plină în noaptea târzie Umbre prelungi se văd pe un zid Luna-i gingaşă şi-i alb-străvezie Umbrele-s vii şi nu-s de granit . Nimic nu se-aude, nimic nu mai mişcă, Chiar şopotul apei e mut, adormit, Natura e moartă şi zici că-i o frescă Din timpul zis antic, din vechiul Egipt! Dar iată! O umbră spre râu se coboară. O alta spre munte păşeşte grăbit, O pasăre ţipă şi mai apoi zboară, Iar umbrele-s vii şi nu-s de granit! Zoresc tot mereu ca o umbră de suflet De ce se feresc, spre ce se grăbesc? Sunt Mihnea şi Radu, voinici de răsunet Ce moartea în lupte adesea întâlnesc. Mihnea spre râu cu grijă păşeşte Grăbeşte s-ajungă în des stufăriş, Acolo e oastea dar nu o zăreşte. Şi merge ca Radu, mai mult pe furiş. Frumoasa Maria lui Radu i-e soră Lui Mihnea-i soţie, şi-i dusă-n robie Au luat-o tătarii…cu ea încă nouă. Şi făr ca vreo unul să ştie.


88

Frumoasele fete la râu se aflau Când gloata păgână apare… Spălase-ră rufe şi-acum se scăldau În apa călduţă şi-n soare. Un nor gros de praf mişeii-au stârnit Li groaz-a o mie de zile. Cu voci reci, tăioase şi-un chiuit cumplit Le prind de cosiţe, le saltă pe cai pe copile. Le duc în serai zburând ca şi vântul, Le duc pe copile-n uitare. Se zbat fără vlagă, în plete au vântul Copilele arse de soare. În urmă voinicii nu stau bocitori, Cu toate că-n suflet au fiere Se suie pe cai, aleargă pe nori Şi uită de tot…de durere. O dată cu seara ajung la palat Palatu-i pitit după umbre. Sunt ieniceri o groază, coşmar de neuitat Pe ziduri înalte şi sumbre. Nu par să se teamă de tot ce va fi Voinicii par aripi să poarte Ca umbrele vin lângă zid făr să ştii Căci lor nu le pasă de moarte. Doar luna se miră în noaptea târzie De tot ce ea vede-n mişcare,


89

De zborul cel lin şi tăcut al frânghiei De liniştea plină din zare. Voinicii se-agaţă încet rând pe rând Şi una se fac cu frânghia, Şi urcă încet, cum urcă ungând Spre ceruri când vine urgia. Ajung sus pe zid, să lupte ar vrea… Muţeşte şi crâncen, cu ură! Dar sunt prea puţini şi lupta-i prea grea De aceea-şi pun urii măsură. Se lasă pe vine şi merg pe furiş, De-asculţi nu auzi o mişcare! Pe scări ei coboară mai lin ca în vis Cum fluturi coboară pe-o floare. Unţipăt se-aude ce-i scurt şi-ascuţit Şi-o linişte-ntreagă se-aude apoi De n-ar fi Maria! Cei doi au gândit De n-ar fi Ileana, gândesc alţii doi. La cea ce ţipase încearcă s-ajungă. Li-e mare curajul, li-e mare furia. O rugăciune zboară în clipa mult prea lungă: Tu, Doamne ne ajută, de n-ar fi fost Maria!


90

CINE POATE ZICE Cine-ar putea zice de unde vine vântul? De unde vine râsul şi plânsul şi cuvântul Pe unde umblă gândul şi cine mi-e sortitul, Sau ce înseamnă viaţa, ori moartea, ori iubitul? Sau cine-ar putea zice că azi nu e ca ieri Că după ierni geroase nu vin iar primăveri? Şi cine-ar putea zice de câte ori greşim De câte ori prea singuri un zâmbet mic cerşim? Sau cine ştie oare să spună ce e drept, Cum intră viaţa-n om, de-i prost, de-i înţelept? Sau cine-ar putea zice de am ales corect, De n-am greşit în viaţă, de-am mers pe drumul drept? Doar timpul şi răbdarea şi mintea iscusită, Doar ele ne pot spune când calea e greşită! Doar dragostea de om, de ţară, de dreptate, Fac jugul greu să cadă, să zbori spre libertate. Iubirea îndulceşte şi cea mai cruntă soartă Iar minte iscusită pe unde vrei te poartă. Credinţa pură face să vezi sfinţi şi minuni Speranţa te ajută să domoleşti furtuni. Şi toate la un loc te-nvaţă să stai drept, Să ai folos din viaţă, să fii mai înţelept, Să nu te-abaţi din cale, o lume să supui Şi să nu-ţi pleci grumazul de teama nimănui!


91

MEREU, MAI MULT Vă spun că niciodată, niciunde n-am văzut În lumea asta mare ceva mai de temut Ca lupta ce o poartă sărmanul om în el Când nu se mulţumeşte nicicum şi nici de fel. De cum se naşte omul o stea pe cer răsare, Nicicând nu stă ca pomul, el vrea să fie mare. De cumintră în viaţă, născut mai din nimic, Se luptă să stea-n faţă, se luptă chiar de-i mic. Şi nici nu mai contează că alţii mici ca el Sunt sfâşiaţi de viaţa ce este un măcel. El nici nu-şi aminteşte ce mult rău a făcut Cât rău i-au făcut alţii şi câte l-au durut. Şi poate-ar vrea să ştie, să simtă poate-ar vrea, Cât de frumoasă-i viaţa când ştii să treci prin ea Priveşte făr să vadă, doreşte făr să ştie Să se afunde-n viaţă căci viaţa îl imbie. El nu se mulţumeşte nicicând să stea pe loc Iar când nu-i bună viaţa se plânge de noroc, Pe când era-n mulţime el merse fără greş Căci muntele-l chema-se de-acolo de la şes. Şi-acum când ajunge pe ninse, nalte culmi, Ar vrea să lenevească la umbra unor ulmi Când ar ajunge-acolo, totul ar fi un fleac Şi ar visa cuminte să mai trăiască un veac.


92

El nu se mulţumeşte că are tot ce-a vrut, Mereu el îşi doreşte mai multe şi mai mult. Şi tot umblând în viaţă s-ajungă-n sus şi-n jos, Nu gustă-a ei dulceaţă, nu află-al ei folos.


93

DESCOPERIRE Mi-am aşezat bărbia în palme Iar coatele pe genunchii cărţii… Ne-am privit şi ne-am mirat una de alta: Cartea a descoperit că eu sunt o poveste, Eu am descoperit că în paginile cărţii colcăie – viaţa.


94

FLATARE Mi-ai sărutat umbra Când am trecut pri dreptu-ţi. Odinioară obişnuiai să îmi săruţi tălpile, creştetul, genunchii, umerii, coatele şi unghiile…uneori. Mă gîdila sărutul tău, mă făcea să râd primindu-l în urechi. Îmi sărutai lacrimile şi primeai în schimb surâsuri. Îmi eliberai speranţele sărutîndu-mi îngrijorările. Descopereai încrederea sărutîndu-mi frica. Preschimbai tristeţea în bucurie şi îmi sărutai mirarea. Mi-ai sărutat umbra… Acum stiu cum se simţea umbra când îmi dadeai doar mie... săruturi.


95

FERICIRE Sunt fericită că acum trăiesc Iar bucuria îmi cuprinde firea Plăcere-n toate de caut eu găsesc Şi simt abia acum ce e iubirea. Sunt fericită că pot să-îmbătrânesc Că riduri mici îmi dau discret de ştire Sunt veselă şi-atunci când ostenesc Şi suflu disperat să-mi pot veni în fire. Sunt fericită că n-am plecat de-aici Că-mi număr ghioceiii ce tâmplele îmi scaldă. Sunt fericită că am în mâini furnici Că am picioare reci. . . dar am suflarea caldă. Sunt fericită că vă am pe voi Că pot trăi intens, aşa cum se cuvine Am alungat tristeţea şi plângerea din ploi Mi-e bine şi mi-e rău, mi-e rău de-atîta bine!


96

ANALIZĂ

Lasă-i pe oameni să-şi plângă destinul, Ascultă-i să vezi ce îi doare, Lasă-i să-ţi spună ce dulce-i veninul, Şi cum se usucă o floare. Ascultă-i pe oameni cum singuri trăiesc, Ascultă-le visul, tăcerea şi noaptea, Priveşte-i în ochi să vezi ce gândesc, Şi când au tăcut, ascultă-le simplu… singurătatea. Priveşte-i pe toţi ce singuri trăiesc! Priveşte-i cum mint că nu-i doare… Gândeşti oare tu cum ei toţi gândesc? Sau eşti acea omida ce a putut să zboare?


97

NIMICURI Aţi admirat vreodată Un trandafir în zori Cu roua abia picată Din cer pe obrajori? Un peşte care inoată, Un fluture în zbor, Aţi admirat vreodată Ceva ce-i trecător? Aţi ascultat voi oare Cântări de ciocârlii Ce parcă vin din soare Şi par să fie vii. I-aţi auzit pe greieri Cântând în fapt de seară Sau în căldura verii Cu dulcea lor vioară? Aţi adormit voi oare În susur de izvor În frunzele cu şoapte Din vântul călător? Aţi petrecut cocorii Când pleacă-n depărtări Sau poate călătorii Când vin iar dinspre zări?


98

L-aţi urmărit pe soare Ori luna după nor Cum doarme-albina-n floare Cum totu-i trecător? Cum păsări zboară-n zare Cum viermii se târăsc Cum noaptea iar răsare Cum unii se iubesc. Cum mor spre dimineaţă Steluţele zglobii Cum mor razele-n ceaţă Cum fără ea sunt vii. De n-aţi făcut acestea, Nici văz, nici auzit, Să vi se ducă vestea, Degeaba aţi trăit!


99

SĂ FIE La-nceput, în vremi uitate, Pe când toate erau doar vis Pe când vis era în toate, În vechiul timp de nedescris… Haosul era un rege Ce domnea veac dupa veac Nefiinta era lege, Neştiinta n-avea leac.

Toate îşi strigau durerea Vrînd să fie cu amar Şi se zvârcolea tăcerea Ca un şarpe pus pe jar. Stelele voiau să fie, Soarele să străluceasca Viaţa îşi dorea să-nvie, Nenăscutul să se nască. În acestă nemişcare Ce fierbea de grea dorinţă Se-auzi o voce mare: Veniţi toate, luaţi fiinţă! Amuţire, totu-ngheaţă, Totul e prins de uimire Visul vieţii prinde viaţă Făr’ de minte, făr’ de ştire.


100

Totul e cuprins pe dată De-a trăirii nebunie Mai mult lungă decât lată Dar mai mult ca toate vie. Fierbe apa născând viată , Întunericul se crapă Şi din neant, prin fină ceaţă Pământ iese…gol din apa. Munţi din flăcări el iveşte Iar din munţi coboară-n vale Ceaţa vieţii ce sădeşte Şir de lungi mărgăritare Mai departe nu pot spune Câte s-au ivit şi cum, Cum s-a dat chiar vieţii nume, Cum s-a dat chiar sorţii drum. Doar să vrei, acesta-i cheia Orişicărei vreri ce-i vie Dar să vrei ca-n vremea-aceea Şi să crezi când spui: SĂ FIE!


101

PRIETENE

Tu m-ai sprijinit, ştii bine Când am fost singur, cu mine Când urcuşul mi-a fost greu Tu m-ai ajutat mereu. Când n-aveam curaj să zbor, Când de viaţă mi-a fost dor, M-ai trezit din amorţire, Mi-ai dat văz cu-a ta privire. Ai fost dulcea mea vioară Când dorul prindea să doară, Mi-ai dat glas cu-a ta putere, Mi-ai dat aripi, o avere! M-ai făcut să râd când viaţa Încâlcit-a fost ca aţa, Şi să plâng de fericire Şi să cred în nemurire. Mi-ai dat umărul să plâng, Dreaptă lacrima să-mi strâng Mi-ai făcut speranţa casă, Mi-ai făcut viaţa frumoasă. Când furtuni mi-au izbit viaţa Nu ai fost rece ca gheaţa, M-ai făcut să cred, să sper, Mi-ai dat tot fără să-ţi cer.


102

Ai făcut uşor ce-i greu, Azi şi ieri, oricând, mereu, Ai fost rădăcină-adâncă Pentru mine înfiptă-n stâncă. Mult încerc ca să găsesc Cuvinte să-ţi mulţumesc, Cum să-ţi fiu mereu pe plac, Ce să zic, prieten drag. N-am cuvinte, n-am ştiinţă! Atât am: recunoştinţă. Iar de-o fi săţi cadă zborul Ţi-oi întoarce ajutorul De ţi-o fi viaţa venin Să mă chemi, şi-n iad eu vin!


103

PRIETENIE

Prietenei mele, Emila

Prietenia noastră e o floare: A răsărit firavă ca un ghiocel, A crescut din nimic, ca o floare de piatra S-a deschis pură ca un crin, S-a sprijinit pe încredere, A rezistat ca o crizantemă, A plutit ca un nufăr peste apele indoielii, A fost rară ca o floare de colţ Prietenia noastră... Acum are mii de petale! Acum ştiu cum e să fii sprijinit necondiţionat, să fii apreciat pentru ceea ce eşti, să fii acceptat… Mulţumesc!


104

UITARE Când uiţi să trăieşti, când uiţi să iubeşti Când flacăra vieţii n-o mai zăreşti Atunci tu îţi faci din viţă un chin Şi mori puţin, puţin câte puţin. Iubire, unde eşti, de ce te-ascunzi acum? De ce mi-e tristă calea, de ce nu-mi ieşi în drum? De ce îmi dai ocol, nu vezi ce viaţă duc? Trăiesc amar şi iute ca frunza cea de nuc. Căci singură trăiesc şi-n zi şi-n întuneric Cum singurel e-un firicel de praf Când o mişcare sau un vânt prielnic În aer singurel l-a aruncat.


105

SINGURĂTATE Singurătate, nu te-am dorit! Lumea şi viaţa m-au dăruit ţie Sunt moartă de mult deşi n-am murit Sunt vie prea rar deşi încă-s vie. Trec zile lugi şi reci, de vorbă stau cu mine Şi - n nopţi fierbinţi eu plâng de-atâta grea uitare. Ah, lumea vede asta şi zice că mi-e bine Habar nu are dânsa cum singurătatea doare! Cu greu îmi trece viaţa, eu trist îmi număr anii Cu greu găsesc lumina-dorinţă neîmplinită Ca plată pentru viaţă valoare nu au banii… Cu-atât amar în viaţă de ce-am fost eu plătită?


106

POST Mi-am pus pofta în cui Iar cuiul sus, în stele Pe timpul postului Să nu poftesc la rele. Mi-am pus lacăt la gură Să nu împroşc veninul, Să nu răspund cu ură Celui ce-mi dă pelinul. Am pus în laţ trufia Minciuna, frica, sila Şi-nvăţ ce-i omenia Şi simt ce-nseamnă mila. Am pus în jug mândria La rând cu aroganţa Încerc s-alung mânia, Să redeştept speranţa. Am pus în laţ trădarea Aşa cum se pun câinii În cuşcă nepăsarea Şi am iubit bătrânii. Mi-am pus sufletu-n stele Să nu-l atingă banii Să nu-l încarc cu rele Şi am iubit orfanii.


107

Mi-am pus hotar la toate Chiar de mă poartă anii Mă mir cum de se poate Să îmi iubesc duşmanii! Am pus în colivie Şi ura şi dorinţa În suflet simt că-nvie Firav şi lin…credinţa.


108

RUGĂ Când văd părinţi ce sunt distruşi De moartea odraslelor iubite, Când văd pe cei cu mintea duşi Ce au doar vise neîmplinite, Când văd pe oameni neîmpăcaţi În mine sufletul nu doarme, Cu ochii grei, înlăcrimaţi, Eu mă rog simplu: Vezi-i, Doamne! Şi-apoi văd boala în copii Ce-i macină, durîndu-i foarte, Şi văd în viaţă morţi ce-s vii Ce vor să moară dar nu au parte, Şi-l văd pe cel ce-i orb născut, Tânjind o viaţă de lumină, Zic: Doamne Bun, Tu i-ai făcut, Te rog o, Doamne, fie-ţi milă! Când întâlnesc copii orfani Ce-arar cunosc o mângâiere Când văd bătrânii plini de ani Ce n-au căldură nici putere, Când văd că sufletu-i olog, Sărac în fapte, făr de minte, Mă uit spre cer şi-adânc mă rog, Spre noi priveşte, Doamne Sfinte!


109

Eu ştiu, Prea Sfinte, n-am credinţă Atât cât munţii să răstoarne! Dar mă rog ţie având căinţă, Ajută-ne şi-acum, o, Doamne! Ne vezi pe noi, îi vezi pe ei, Nu ne lăsa în neputiinţă, Ne iartă, că suntem mişei Şi dă-ne a Sfinţilor credinţă! Ajută-mă să mă îndrept, Iertare dă-mi să dau iertare! Sădeşte-n inima din piept Iubirea Ta de oameni mare. Îmi şterge gândul rău din minte, Veghează calea vieţii mele, Prin harul tău adu-mi aminte Să nu fac rele!


110

A FI În viaţă sunt victorii şi-înfrângeri pentru oricine Iar tot ce se întâmplă, făcut e pentru tine De vrei să faci ceva, începe de pe-acum, De vrei s-ajungi la ţintă, te ţine de-al tău drum. Nu anii tăi contează ci viaţa ce-o trăieşti Şi binele ce-l faci, şi răul ce-l gândeşti Nu judeca pe nimeni, te uită doar la tine Regretă de faci rău şi uită de faci bine! De te cuprinde plâsul când cel nebun te râde Şi-ţi schimbă măreţia în haine vechi şi hâde Nu dispera şi iartă…iar gândul când ţi-e dus Ascultă şi-ai s-auzi ce n-a fost încă spus! Te bucură de toate: de frunzele ce cad Şi simte-adânc şi simplu durerile ce ard Gândeşte-n bucurie mai liber şi vioi Împarte din ce ai şi uită de nevoi! Nu condamna tu lumea că n-ai s-o poţi iubi Nu te îngrozi de moarte că n-ai să poţi trăi Iubeşte şi trăieşte speranţă-având şi stil Imită bătrânelul în joaca de copil... Trăieşte clipa iute ce se întâmplă acum Întreabă-te: De unde? Cu cine? Când şi cum? Dar nu uita de verbul esenţial: ,,A FI” Ce înseamnă existenţă, dar mai mult ,,A TRĂI”.


111

ÎNGRIJORARE

Surioarei mele, Nela

Se înfioară prunii Când văd depărtarea Venind pe-a lor umeri În chip de furtună. Se bucură însă Gândind la seninul Ce vine din urmă Sfîrşindu-le chinul.


112

VOI REUŞI Nu contează ce a fost Ci contează ce va fi Disperarea n-are rost Ştiu, acum voi reusi. Oricât de lung, oricât de greu Pe drumul meu voi reuşi Să fiu chiar eu, să merg mereu Pas după pas, zi după zi. Voi reuşi eu vă promit Să reuşesc - fără să cer Să trec de viscol şi granit Să trec de flacără şi fier. Să îmi topesc gheaţa din suflet Să îmi cobor capul din nori Să fiu pământ, să zbor ca sunet Voi reuşi în ciuda lor. În ciuda ploilor şi-a nopţii, În ciuda vântului turbat Voi reuşi în ciuda sorţii Să schimb ce alţii n-au schimbat. N-am să m-opresc, n-am să renunţ Indiferent ce voi mai da şi voi primi Şi-aş vrea ca lumea întreagă să anunţ: Orice-ar mai fi, voi reuşi!


113

GÂNDURI Îmi zboară gândul iute Cu-aripi de porumbel Nici dac-aş purta aripi Nu pot să zbor cu el. Rămân aici tăcută Când gându-mi las să zboare Şi-n zbor grijile-mi uită Prin codri şi ponoare. Se-ntoarce odihnit Cu-o dulce istovire Cu-n zâmbet licărit Am lacrimi în privire. De abia atunci eu ştiu Că sunt caldă şi rece Că traiu-mi este griu Iar viaţa trece, trece. În gând un glas mă-ntreabă: Ce-i viaţa, un noroi? Când trece viaţa-ntreagă, Cine-mi dă viaţa înapoi?


114

ROZĂ Mă dor aripi rău mă dor De durerea frunzelor Şi mă dor gânduri mă dor De durerea soartelor. Toamna frunze îngălbenesc Şi în zări pe vânt plutesc. Primăvara de soseşte Frunza fragedă zâmbeşte. Şi de loc nu mă mai dor Aripi de durerea lor. Dar mă dor gânduri amare Soartele de sunt cu jale. De-i bună soarta, de-i rea, N-ai ce face-i soarta ta! Să te faci luntre şi punte Marea n-o aduci la munte. De unde-am plecat nu ştiu Şi mi-e sufletul pustiu, N-am plecat pe drum cotit, Greul nu l-am ocolit! Am plecat pe drum cu jar Sufletul mi-l simt amar. Şi-am plecat pe drum cu foc Pace să nu am deloc.


115

Să mă-ntorc puţin aş vrea Înainte-i calea mea. Nici pe loc să stau nu pot Înainte e potop. Şi mă dor gânduri cu-amar Toamna, primăvara iar, Şi mă dor gânduri mă dor De durerea soartelor.


116

CUVINTELE Cuvintele…păsări mici şi sure, Adesea prea uşor rostite Mărgăritare reci, fierbinţi şi pure, Rostite-n faţă sau pitite. Cuvintele…ce pietre nestemate! Ce diamante rare, ce-întâmplare! Lucesc în conştiinţă ca sticle sfărâmate Pisate de călcâie goale. Precum te arde sticla călcâiului tău-sită Astfel te roade-n suflet atunci când ele dor Cuvântul mută munţi, iar pentru stânci e sită. Şi cum te dor cuvintele, o, Doamne, cât mai dor!


117

TRANDAFIR DIN ALTE VREMURI Trandafir din alte vremuri, Drept uscat, fără mireasmă, Te păstrez, în mâini îmi tremuri Şi-mi eşti drag, dulce fantasmă! Într-o dimineaţă caldă Te-am primit, m-ai bucurat! Amintirea ta mă scaldă Căci eu trupul ţi-am păstrat. Te privesc, acum doar semeni Cu făptura-ţi de altă dată Ai distrus în mine temeri Cu magia-ţi prea curată! Trăind dăruieşti lumină Când pe tine se preling Stropi de rouă, faţa-ţi lină Nu-ndrăznesc să ţi-o ating. Frumuseţea trecătoare Dai în dar, deştepţi simţirea Nici când mori nimic nu doare Vie-ţi este amintirea! Trăind dăruieşti culoare, Tu, făptură din poveşti! Printre spini te-nalţi ca floare, Dar ce floare mândră eşti!


118

DESPRE VIAŢĂ E tristă viaţa şi-i amară-doar câteodat, Şi-i dulce ca o primăvară-pe înserat. Căci nu se-ntâmplă-n lumea mare doar tragedii Iar viaţa-şi află-adesea măsura în comedii. Eu ştiu că viaţa-i trecătoare-şi frumuseţea Le vreau deplin fermecătoare-ca tinereţea Uitând de-a lumii răutate mă simt comoară Când lumea-i goală de păcate, mă simt uşoară. Aş vrea acum ca să-ţi spun că nu se poate Să n-ai în suflet ceva bun, şi-i raritate O viaţă să trăieşti cu ură, că-i nebunie Sau să iubeşti peste măsură-făr să se ştie.


119

CE E VIAŢA? Viaţă dulce, viaţă amară, Tu eşti grea când eşti uşoară, Eşti prea scurtă ori prea lungă, Eşti tărcată şi-ntr-o dungă. Eşti urâtă sau frumoasă, Ba eşti vis, ba eşti de groază, Fir de praf, final de vers, Tu eşti totu-n univers. Eşti prea dulce ori prea sărată, Eşti cu pată ori fără pată, Eşti aici ori eşti niciunde Gândul meu nu te pătrunde! Ce eşti tu? Eşti spin ori floare, De-mi răspunzi c-o întrebare: Ce sunt eu, ceva din tine, Ori eşti tu ceva din mine?


120

VIAŢA E O ZI De ar fi ca viaţa toată O zi s-o socotim Am vedea că înspre seară Noi ne-înţelepţim. Dimineaţa este jocul Pe care-l trăim Dintre toate el e focul Ce ni-l reamintim. Nu uităm noi dimineaţa Va trăi în noi Ne va lumina negreaţa Plină de nevoi. Miezul zilei-tinereţea, Anii cei frumoşi Îndrăzneala e nobleţea Celor merituoşi. Iar iubirea este praful Ce durează-o viaţă Dintre toate-ţi pierde capul Plin eşti de dulceaţă. După toate vine seara, Cruda bătrâneţe, Dintre toate adună praful Galben de pe feţe.


121

Cărunteţea îţi aduce Liniştea uitării Dar nu este nicicând dulce E ca apa mării. Iute trece toată viaţa, Parcă-i o clipită Se deşiră precum aţa Plină de ispită. Dar urma-va iarăşi jocul După bătrâneţe S-o aprinde iarăşi focul După cărunteţe. Cum urmează dimineaţa După noaptea adâncă Viaţa şi-o mări dulceaţa Tare ca de stâncă.


122

SPINI Viaţa-i un vis plin ochi de minuni În viaţă cunoşti oameni răi dar şi buni Viaţa e-un joc cu vise fierbinţi În viaţă înveţi să înşeli şi să minţi. Viaţa e scurtă, uşoară şi grea Adesea îi vezi şi partea sa rea Tu gratis în viaţă nimic nu primeşti Prin viaţă trecând urăşti şi iubeşti. Născându-ne puri sfârşim vinovaţi, În lume trăim murdari sau curaţi, Prin viaţă noi trecem, sublimi anonimi Şi-o viaţă trăim ca spini printre spini.


123

IERTĂRI Vă iert pe toţi! E treaba mea… Eu cunosc arta de-a iubi Şi cunosc arta de-a ierta. Mă iert pe mine cu-atît mai mult… Ce mi-am făcut eu pot ierta Şi pot ierta ce mi-ati facut. Vârtej trec toate, nimic nu-i cert Şi pentru cât am suferit Divinitatea acum iert. Şi nu la schimb vă cer iertare De-am fost nedreaptă, de-am rănit De v-am făcut vreo supărare. Iertaţi vă rog greşeala mea De-am spus minciuni sau adevăruri De-am fost prea bună sau prea rea. De-am mers săltând lângă olog De-am spus doar glume fără haz Ori de am plâns…iertaţi vă rog Ori de am râs în plin necaz.


124

TRECERE Pământule albastru, pământule sur Din tine curg pururi apele şnur La fel peste mine şi zilele trec, Şnur lin ori cu noduri, prin lume trist trec. Ajunsă cândva la final de şnur gri Când slabă, bolnavă şi fără copii, Voi sta tremurând sub nodul final, Supremul meu nod sau ultimul val. De noduri şi valuri trecut-am mereu Dar acesta-i un nod pe care nici eu Nu-l pot deznoda cu toate că vreu Şi-aş vrea să nu vină nicicând nodul meu… Ştiind că o dată luată de ăst val, Strânsă de ăst nod la supremul hotar Zadarnice-mi fi-vor orice încercări De-a trece de zări, de-a păşi pe cărări. Că unde-oi ajunge când valul sau nodul Lucrarea şi-or face, eu strânsă cu totul, Dusă de ăst val şi strânsă de nod Să vin înapoi să ştiţi n-am să pot! Şi-aş vrea să rămân să mai stau să privesc, Pământule scump albastrul ceresc, Dar nu-i după voia firului ierbii… De nu-l taie coasa, îl pasc pe el cerbii!


125

INSCRIPŢIE PE LESPEDEA MEA

Trecătorule, ce eşti acum cândva şi eu am fost, Ce sunt acum - cândva şi tu vei fi Nu plânge acum că nu mai are rost Nu mă ajută şi asta tu o ştii.

Sărate lacrimi nu vreau să odihneasca Pe recea lespede ce-acum e doar a mea Lânga mormânt aş vrea sa se vorbeasca Despre ce-am fost: o căzătoare stea.

Să spui, dar nu aşa-ntr-o doară Ci răspicat,s-aud pâna şi eu: Tărâna grea sa-i fie ei uşoara Şi să o ierte bunul Dumnezeu!


126

ALB De n-ai fi fost tu, nimic din ce mi-ai pregatit nu s-ar fi întîmplat. Dar tu fiind, ai dat uneori sens vieţii pentru ca alteori să-i răpeşti, crud, tot sensul. Si aşa, bun şi rău deopotrivă în aceeaşi secundă, eşti sensul şi non-sensul vieţii, eşti motivul care mă face să fiu nemotivată uneori.. pentru ca alteori să fii singurul argument al faptului ca pot iubi şi ca exist. Nu-i trist.


127

CUGETARE

Tristeţe – bucurie, Bogăţie – sărăcie, Fericire – tristeţe, Tinereţe – bătrâneţe, Iubire – ură, Adevăr – minciună, Întunecat – senin, Duşman – prieten, Cald – frig, Apă – foc. Totul are un ceva care să i se opună. Totul se organizează într-o manieră duală şi antagonistă. Înseamnă că: Atunci când eu sun veselă cineva trebuie să fie trist. Când sunt fericită cineva e nefericit. Când eu rîd cineva plânge. Când eu mă nasc cineva moare. Când eu ard cineva se îneacă.


128

Când eu iubesc cineva urăşte. Când eu sunt cum sunt cineva este:

si vesel şi iubit

şi fericit… Şi se pare

că acel cineva

e în al nouălea cer

mai tot timpul…


129

AUTOPORTRET

Pentru că Dumnezeu mă iubeşte… M – am născut fragilă: o floare gingaşă, o rază fină de suflet, asta sunt pe dinăuntru! Chiar dacă pe dinafară mă vedeţi puternică, eu sunt: o floare gingaşă o rază plină de suflet şi sunt fragilă… pe dinăuntru.


130

STRECURĂRI Nu-i aşa că de m-aş strecura şi-aş curge o dată cu nisipul, în clepsidră aş fi timp? Iar de m-aş strecura în mintea ta şi aş plăsmui ce-n minte port de veacuri aş fi tihnă? Dar nefiind nici timp, nici idee, mă strecor lângă tine sperând să fiu…

femeie.


131

DEFECTE Nu ştiu de ce simt ce-ar trebui să simt, gîndesc ce-ar trebui să gândesc fac ce ar trebui să fac doar atunci când sunt singură. Sunt regizor desăvârşit în vise şi planuri măreţe, dar actor penibil în realitate. De ce-mi ies toate strâmbe cu toate că-n proiecte toate erau drepte şi perfecte?


132

CU VIN TE Privind prin fereastră, departe, în ger Zării printre fulgii pufoşi un înger Ce – avea pe rochiţă lalele I – am spus de îndată la Lele. Te uită măi, Leleo afară, prin gheaţă Iar Lelea privind pe dată îngheaţă Mă ţine de mână, din ochi mă întreabă De ce m-am aflat acuma în treabă. Ea cată în gând să afle cuvântul Să-mi spună să plec o dată cu vântul Să plec de se poate legată-n curele Să nu o mai sperii de moarte cu rele. N-am vrut să o sperii şi simt că învie Speranţa şi frunza la mine în vie O văd pe Leliţa cum urcă pe ladă Eu cred c-a văzut vreun drac cu peladă. Că ţipă Leliţa strigând un A mare Varsă apoi doar lacrimi amare Ce vin izvorînd din colţuri de ochi… Mă-nchin la icoane şi-mi fac de deochi. Cu vin te îmbeţi vorbind prin cuvinte Şi-mi vine în minte că Lelea nu minte Ea crede că răul era printre fulgi Şi-şi iese din minţi cu poalele-i lungi.


133

ACELEAŞI De-ţi pare greu şi-amar Destinul, drumul tău, Te du la un hotar Şi-alungă tot ce-i rău. Fă loc iubirii-n viaţă Alungă acum trufia Tu sufletu-ţi dezgheaţă Şi simte omenia. Nu eşti singur pe lume Chiar de aşa gândeşti Înduri rele şi bune Atâta cât trăieşti. Tot omul ce se naşte Primeşte griji şi fum Nu ştie ce îl paşte Ci doar ce este acum. Trăieşte să o scoată La capăt azi şi mâine Săracul vrea să poată Să aducă-n casă pâine. Iar câte unul luptă Să-şi peticeasca poala La altu faţa-i suptă Căci i-a topit-o boala.


134

Un om pierde acum totul Pe când alt om câştigă Alaiul duce mortul Iar cea ce naşte strigă Se duc şi vin în grabă Aceleaşi diferind Şi nimeni nu întreabă Cum de trăim murind?


135

CONDUITĂ Pe când eram copilă Mă învăţară unii Să mă feresc din calea Prostiei, a urii şi-a minciunii. Să nu-mi fie ruşine De tot ce fac, ce simt Şi chiar de nu mi-i bine Pe nimeni să nu mint. Să sper peste măsură Să ştiu ce vreau, ce pot Să nu răspund cu ură Chiar de aşa socot Să nu iubesc prostia Să nu mă tem de oşti Să ştiu ce-i omenia Să nu-i urmez pe proşti. Să nu duc vorba roată Scandal să nu iţesc Pe cât o sa se poată Din suflet să iubhesc. Să nu judec bătrânii Să nu îndoi ce-i drept Ce-i înstrâmbat de alţii Să-ncerc oricând să-ndrept.


136

Această învăţătură O dau pe mai departe Cu întreaga ei măsură Celui ce-o vrea s-o poarte. Nu e uşor aş spune Şi-mi pare că e greu Să faci doar fapte bune Şi OM să fii mereu. Etc


137

ROSTUL FRIZERULUI M-a întrebat frizerul De ce îmi creşte părul Aşa cum creşte iarba? Nu am ştiut răspunsul Ba m-a umflat şi râsul Şi-am râs atunci... degeaba. Când mă gândesc acuma Sunt palidă ca luna Şi nu mi-e deloc bine. Căci părul meu măsoară Tot timpul care zboară Şi timpul care vine. Îl mai scurtam să-mi pară Că timpul nu mai zboară Ci-alene dânsul vine. Aşa cum se întâmplă Am ghiocei la tâmplă Şi tunsul nu mai ţine…


138

FIERARUL În faţa fierăriei Se-aşeză pe o piatră Cu ochi de jucărie O biată, tristă - fată. Cu haine ponosite Şi ochi de câine blând Cu vise ofilite Cu părul smuls de vânt. E încă ziua crudă Iar zorii stau să vină De rouă-n spate-i udă Ea trist îngână ,,Milă!” Se face-apoi amiază Dar nimeni nu se-opreşte Când seara apoi urmează În dânsa foamea creşte. E tristă în viaţa-i rece Îi este dor de-o mamă Grăbită lumea trece Şi nu o bagă-n seama. Copii săraci ca dânsa Se joacă de-a minerii Pe faţă este plânsă De lacrimile serii.


139

Miros de pâine caldă Pe-aripi de vânt se cerne Acum pe faţa-i albă Un zâmbet mic se-aşterne. Închide ochi de smoală Lucioşi ca o oglindă Şi vede-n gând o oală De lapte…aburindă. Apoi o pâine întreagă Tot aburind şi ea Ieşind dintr-o desagă De bunătăţi prea grea. Dar se trezeşte iată Din visu-i prea curând Şi împrejur ea cată Mirosuri dulci în vânt. Nu e nimic aproape Departe nu-i nimic Tristeţea toată-ncape În sufleţelu-i mic. Dar se aud deodată Paşi rari, egali şi grei Se strânge biata fată Chircit, ca umbra ei. Se apropie tăcut Cât muntele de mare


140

Cu pieptul ca un scut Cu palma grea şi tare. Cu şorţ de piele arsă Cu mâneci suflecate Un om cu barba aspră Puţin adus de spate. Se-opreşte lângă dânsa Ridică felinarul Şi-i vede faţa plânsă. E omul bun…fierarul! Născut din sărăcie Crescut spre-a fi sărman El are avuţie O daltă şi-un ciocan. Nu ştie-o iotă carte Munceşte de-o vecie Cu-ai săi copii împarte Aceeaşi sărăcie. Trudeşte mult şi greu Strunind focul şi fierul Şi parcă mai mereu Poartă pe umeri cerul. Om aspru la cătare Cu păr şi ochi de câine Deschide palma-i mare… Într-însa are…pâine.


141

REVELAŢIE M-am aruncat în ape, m-am aruncat în zbor Am alergat dormind şi m-am târât departe. Am vrut să am aproape un înger, puf din nor Să-mi facă lină calea, să-i dea iubirii parte. Am înţeles târziu c-am alergat aiurea! Nici înger şi nici diavol nu pot ca pentru mine Să facă, să desfacă, să taie cu securea Să îmi impună răul sau să îmi facă bine. Doar tu îţi trăieşti viaţa – şi asta doar contează! De-i dulce sau de-i crudă e unică…E-a ta! Iubeşte-ţi viaţa scurtă, si-atâta cât durează Învaţă ce-i iertarea ca să te poţi ierta!


142

DE AŞ FI FOST

Surioarei mele, Corina De aş fi fost…de aş fi spus Regrete inutile! Ce-a fost – a fost. De mult s-a dus. Hai, fruntea sus, copile! De-aş fi luptat, de-aş fi făcut… Sunt gânduri inamice Când nepăsarea a durut Tu ai luptat, voinice! De-aş fi tăcut, de-aş fi răbdat… Ce vorbe de ocară! Nu regreta că ai luptat Regretul o să doară! De-aş fi-ncercat, de-aş fi sperat… Nu-i timpul dus…E vreme! Să-ţi faci o viaţă tu de cap Şi să rezolvi probleme.


143

CUVÂNTUL Cuvântul răneşte mai rău ca o armă Inimi el frânge, încrederi destramă Şi ziduri de gheaţă înalţă pe urmă, Iubirea din faşă o curmă. Cuvântul ne dă şi speranţe şi vise În minţi scrie legi ce nu sunt legi scrise Cuvântul omoară uitarea Şi-adânc poate fi cum e marea. Cuvântul deşteaptă în taină simţirea Aduce şi-alungă din viaţă iubirea Sau roade în suflet ca piatra de moară Cuvântul te învie când toţi te omoară.


144

NU AI ŞTIUT Tu n-ai ştiut să ceri Şi n-ai cerut zenitul Nici astăzi şi nici ieri Nu ştii ce-i infinitul Tu n-ai ştiut să ceri Şi ai primit puţin Şi ierni, şi primăveri Dând vina pe destin. Învaţă deci să speri Să ceri crezând că poţi Şi uită ce-a fost ieri La capăt să o scoţi.


145

IERI, ASTĂZI, MÂINE În ziua de ieri şi-n ziua de azi Cu griji ai păşit sperând să nu cazi De n-ai căzut ieri, nici astăzi-rămâne Să speri că-ţi va merge tot bine şi mâine. Orice zi de mâine devine un ieri Ce o să-ţi pară sărac în poveri Dar ziua de ieri pe cînd era ,,mâine” Părea că-i mai grea ca viaţa de câine. Tot astfel trăieşti de atunci pîn’apoi Privind înainte, nicicând înapoi Nutrind spre mai bine, sperând spre mai mult Şi făr`să-ţi dai seama-ai părul cărunt.


146

TIMPURI Sunt zile ce pleacă, sunt zile ce vin Mereu cu probleme şi grabă Ades mohorâte, nu rar cu venin De om pentu om… abă Căci vin primăveri după ierni tot mai greu Şi ierni dup-a toamnei povară Iar vara se-ndreaptă spre toamnă mereu Şi mor ghioceii spre vară. De-ţi râde un ochi, de inima-ţi plânge Tot timp după timp o să vină Când picură struguri cu lacrimi de sânge În crămi iar răsare lumină.


147

ANXIETATE E noapte–acum târzie…iar ceru–nalt senin Şi–găurit de stele…şi–i găurit de lună… Simt un fior în spate ca gheara unui spin Căci lupii sunt pe–aproape şi urlă a ,,Noapte buna!” O bufniţă mirată se sperie de-un şarpe Un liliac planează, sperând s-audă tot Iar vântul urlă straniu şi atinge corzi de harpe Crescute din spinarea unui bătrân coiot. Aud gemând tăcerea şi-mi şuieră a frică Simt paşi venind aproape iar tâmplele îmi ard. Aş vrea să fiu acasă…aş vrea să fiu iar mică… Brrr! Frica nu se-ascunde sub tonele de fard! O oră de teroare-egală e cu ora trăită-n desfătare Dar o simţim mai vastă şi o trăim intens. Din toate astea acuma se naşte-o întrebare: De ce uităm ca ora trăită-n desfătare S-o facem lungă-lungă… Şi să îi dăm si-un sens?


148

TINEREŢI APUSE Au murit mugurii copacilor!!! Îşi plâng ramuirile frumuseţile pierdute Se frământă rădăcinile De dorul copiilor Desfăcuţi ieri Pentru o călătorie în viitor… S-a oprit timpul!!! Visele copacului S-au spulberat…deocamdată. Mîine timpul o va lua iar din loc Pentru pomi… De-ar fi atât de simplu şi pentru oameni!!!


149

MEDITARE

Am trăit frustrarea pietrei suferinţa vulcanului şi fericirea apelor scăpate din adânc. Am simţit exploziile florilor pe ramuri şi stingerea unui om. Am privit lumina de dincolo de cer, am ascultat gândurile, am mirosit ploaia, am adulmecat noaptea, am gustat amarul, am contemplat lumina, am auzit tăcerea, am pipăit întunericul… Am fost singură printre oameni şi însoţită de toţi în singurătate. Am primit sprijin şi am vindut sperante. M-am plimbat ţanţoş pe lângă curcani, prefăcut am păşit pe lângă pisică, m-am târât în urma râmei, am zburat cu aripile cocorului, am vâslit pe sub peşti, m-am târât cu pasul omului perseverent urmând îndeaproape iedera şi am alergat după iepuri călărind struţii.


150

Ce lume nebună-nebună! Ce viaţă de vis şi de dor! Am trăit în toate felurile, am simţit toate durerile, toate devenirile, toate fericirile… Am spus vrute şi nevrute, am iertat şi am condamnat, am plâns de fericire şi am râs de necaz, am ars pentru ficare şi m-am împietrit pentru toţi. Am vorbit când trebuia să tac şi am tăcut când trebuia să vorbesc… Nu am înţeles lucrurile simple şi am jonglat cu tot ce a fost mai complicat. M-am bucurat pentru nimicuiri şi uneori am întrezărit esenţialul. Cu toate astea nu ştiu…încă nu ştiu… de am vreun merit sau vreo vină pentru toate, de am trăit ce trebuia trăit sau am dat greş lamentabil. Nu ştiu, încă nu ştiu… Încă nu sunt pregătită să trăiesc… Norocul meu că mai am o fărâmă de suflet! Norocul meu că încă mai sunt iubită!


151

VERTIJ Mă aplec şi sprijin pământul cu palmele. Îl ţin să nu plece… A început să-mi fugă de sub picioare şi s-o ia nebun la deal prin văile galaxiei… Îmi reazim capul pe umărul dealului. Sunt revoltată, nu pot să mă resemnez… Cum de mi-am dat seama atât de târziu că îmi trăiesc viaţa aiurea?


152

LA POL A naufragiat a iernii corabie La pol, ciocnindu-se de-un aisberg… Se luptă pinguini cu a crivăţului sabie Prin a zăpezii lumină şi prin ger. Focile au ieşit să împingă în larg A iernii corabie sumbră şi rece Au îngheţat leişorii lângă catarg Sperând că noaptea polară va trece. Urşi albi şi flămânzi muşcă din viscol Cu dinţii-l desfac în mii de fâşii Supus, tot Pământul îi dă Soarelui ocol Şi scoate din larg iar zorii de zi.


153

DICŢIONAR – CREDINŢĂ ADEVĂR

Relativă cunoaştere şi unică alternativă. Privit din mai multe unghiuri se transformă în minciună.

BUCURIE CREDINŢĂ

Nu are nevoie de nici un argument şi de nici o dovadă. În lipsa-i, nici un argument şi nici o dovadă nu sunt suficiente.

DRAGOSTE Îndelung rabdă. ENIGMĂ

Ceea ce se află la îndemâna tuturor, dar se descoperă doar unora.

FRUMUSEŢE Trecătoare atingere a divinităţii G H


154

IUBIRE ÎNGER

Făptură cu aripi crescute pe dinăuntru, trimis printre oameni cu asemanarea lor pentru a-i învăţa pe aceştia BUNĂTATEA

LUMINĂ

Din întunericul lumii aduce bucurie. Ceara lasă urme, lumina lasă speranţă în urma. Destinul lumânării este lumina.

MIRACOL

Modalitate de răspuns la rugăciunile disperate. Dialogul lui Dumnezeu cu lumea.

N OM

Încununare a creaţiei. Imperfect îşi cântă perfecţiunea şi pleacă de unde a venit.

PĂMÂNT

Primeşte în pântec pe om atunci când acesta îşi termină cântecul.

RUGĂCIUNE Mici mesaje ce zboară spre cer, ascultate de toţi până acolo. Rugăciunea veselă zboară mai iute, cea tristă se


155

zbate între lacrimi. Fiţi veseli când mulţumiţi pentru înfrângeri!

SFINŢI

Exemple de credinţă şi voinţă. Trecutul ce ne călăuzeşte în viitor şi reazim în clipe tăcute.

TREIME Enigmă ce a spus totul. UNICITATE

Trecerea noastră. Dâra ce o lăsăm în lume şi în sufletele celorlalţi.


156

DICŢIONAR – NATURĂ ARŞIŢĂ

Mângâiere a focului din soare ce ne purifică şi ne aminteşte că suntem…şi apă.

BRUMĂ Lacrimile toamnei ce ard obrajii frunzelor şi-a verii. CRIVĂŢ

Scrutînd depărtarea înfinge în nasul şi urechile copiilor mici aşchii de foc îngheţat.

DEALURI

Valuri de pământ după care se ascunde soarele la răsăritul nopţii.

E FRIG

Trimis umil al timpului ce ne aminteşte prin tremur că oasele dor şi mâinile vor ca să zboare.

GHEAŢĂ

Fotografie a timpului ce surprinde printre coloane – apa grăbită.

H


157

ÎNGHEŢ Venit de la pol, adoarme natura spre a-i fura sărutul. L MUNŢI

Degetele pământului trimise-n depărtare pentru a pipăi cerul.

NOR

Perdea lăsată între Dumnezeu şi oameni. Vamă ce trece prin sită lacrimile noastre urcînd şi ploile lui Dumnezeu coborînd.

OCEAN

Lacrimi sărate coborâte din nor şi înghesuite printre munţii de odinioară şi peşti.

PLOAIE

Binecuvântare a pământului în zile de vară, blestem şi potop în zilele lui Noe.

RÂURI

Răni şiroind de sus până jos pe trupul rănit şi bătrân al pământului.

SOARE

Glob de lumină în mii de faţete ce trezeşte şi trimite lumea la culcare.


158

TORNADĂ Pâlnie ce duce spre cer tot ceea ce am pierdut cândva. VÂNT

Prietenul frunzei ce tremură şi a vulturului. Aruncă praful minciunii în ochii adevărului din candele.


159

DICŢIONAR – ANIMALE ALBINA

Mic strop de lumină ce adună în stropii de miere dulceaţa şi liniştea verii.

BOU

Încăpăţânat ce-şi poartă cu fală prin lume veriga-i din nară.

CÂINE

Exemplu de prietenie şi devotament pentru câinii din oameni.

DELFIN


160

DICŢIONAR – DIVERSE AŞTEPTARE Un infinit de eternităţi ce se petrec în câteva minute. BĂRBAT Orgoliu. CHINTESENŢĂ Oceane de iubire condensate în lacrima mamei. CERTITUDINE Nu eu am creat universul. CONSOLARE Orice cădere are farmecul ei. Orice cădere are şi punctul ei final. DEMOCRAŢIE Libertatea de a fi disperat de absolut orice. Libertatea de a fi rezultatul propriilor alegeri şi a propriilor tragedii. DEZORIENTARE Când nu ştii nici pentru ce să te rogi. DESTIN Abandonare a luptei convins fiind că eşti doar o jucărie în mâna nu ştiu cui. FEMEIE Mister.


161

GÂNDURI Roade ale tăcerii. Mişcare a minţii în tumultul zgomotos al vieţii. H ÎNŢELEPCIUNE Să cunoşti semnificaţia puterii şi puterea dragostei. Să vezi esenţialul şi să ignori amănuntele. Să auzi vorbele nespuse. Să spui cu un cuvint ceea ce alţii nu pot expima într-o viaţă. Să crezi în mai mult decât în bucuriile efemere. Să cunoşti taine, să păstrezi misterul, să dezvălui liniştea. ÎNDEMN Închide ochii pentru a vedea! Visează pentru a deveni! IDEAL Să dai clipei un scop şi vieţii un sens. INFINIT Sentimentul maternităţii. ISTORIE Vremuri diferite trăite de oameni diferiţi. Inevitabil, se repetă. LIMBAJ Marile emoţii ne găsesc fără cuvinte. Marile adevăruri sunt spuse prin cuvinte simple. Cuvinte peste cuvinte… un univers întreg.


162

MISTER Se descoperă doar unora pentru a le arăta celorlalţi sfera întrebarilor fără răspuns. NEFERICIRE Preţ plătit pentru clipele fericite. OM Poartă în interior ceva mai mare decât el. PROSTIA

Ca şi înţelepciunea se plăteşte. Contrar acesteia e ubicuitară. PARADOX Omul poate trăi, îmbătrâni şi muri fără a şti cine e cu adevărat. PERSEVERENŢĂ Ţine loc de geniu uneori. Geniul însă, moare fără perseverenţă. RĂBDARE Modalitate de a redescoperi lumea şi oamenii. S TRAGEDIE De ce? Pentru că Dumnezeu ne iubeşte! TIMP O dată trecut nu se mai întoarce.


163

UNIVERS Loul în care trăim noi … şi alţii. Proprietate a nici unuia dintre noi. VICTORIE Uneori şi recunoaşterea înfrângerii e o victorie. ZÂMBET

Umbrelă a mimicii care te apără de răutăţile celorlalţi.


164

DICŢIONAR – SENTIMENTE

A B C DECEPŢIE Când perfecţiunea vieţii în doi se transforma în singurătatea perfectă în doi. DRAGOSTE Una dintre comorile lăsate umanităţii. Imposibil să nu o vezi dacă se aprinde. E F GELOZIE Soi de iubire egoistă născută din puţinătatea sufletului. GENEROZITATE Practicarea lecţiei magilor. Ne învaţă că marile daruri sunt cele oferite din suflet. H


165

IUBIRE Nicicînd suficient de multă pentru a da pe dinafară din casa sufletului. INVIDIE Se naşte din admiraţie ca şi cenuşa din foc pentru a o înăbuşi. L MÂNDRIE Greu de înghiţit. NEPUTIINŢĂ Senzaţie de sufocare venită de pe aiurea. O P REGRET Trecut care nu vrea să moară. SPERANŢĂ Sursa puterii şi slăbiciunii noastre. SINCERITATE Practicată constant eliberează conştiinţa, linişteşte somnul şi aduce linişte in sufletul tulburat. TRISTEŢE Dans sl plânsului, dans al tăcerii.


166

U V


167

DICŢIONAR – OAMENI AVARIŢIA Bogăţia văzută ca ideal al vieţii. B C D E F GENIU Om născut pentru a lăsa în urmă dâre de eternitate. H ÎNVINŞI Îngenunchiaţii vieţii. L M N


168

OPTIMIST Vede partea plină a paharului, ne convinge că sticla nu e departe şi ne invită la o plimbare prin vie. PESIMIST Vede partea goală a paharului, ne arată o sticlă goală şi ne convinge că sezonul secetos abia a început. REALIST Trăieşte fiind liber de destin, noroc şi ghinion. SFINŢI Oameni cu o viaţă lăuntrică frumoasă a căror fapte depăşesc vorbele. TINERI U VÂRSTNICI Cunosc cel mai bine profunzimile şi perversităţile sufletului, trupului şi minţii. VIAŢĂ Se trăieste doar o dată, fără repetiţii şi prelungiri.


169

Cuprins SATULUI MEU .......................................................................... 5

LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI .......................................... 6

SFATUL MAMEI ....................................................................... 8

MAMEI MELE ........................................................................... 9

VISE .......................................................................................... 11

PRIMĂVARA........................................................................... 12

PRIMĂVARA IAR ................................................................... 13

GHIOCEI .................................................................................. 15

APUSURI ................................................................................. 16

FLORI ....................................................................................... 17

TOAMNA ................................................................................. 19

IARNA ...................................................................................... 20

NINGE ...................................................................................... 21

CINTECUL UNUI COPIL ORFAN ......................................... 22

OMENESC ............................................................................... 23

PLIMBARE .............................................................................. 24

POVESTE ................................................................................. 25

TE AŞTEPT .............................................................................. 27

CRED CĂ TE IUBESC ............................................................ 28

TE IUBESC .............................................................................. 29

NU CHEMAŢI…...................................................................... 30

DE DOUĂ ORI ......................................................................... 31


170

DE-AI FI ................................................................................... 33

DOAR TU ................................................................................. 34

DE CE NU VII? ........................................................................ 36

DE NU AI EXISTA .................................................................. 37

EŞTI .......................................................................................... 38

OGLINDĂ ................................................................................ 39

ALĂTURI ................................................................................. 40

ÎNTREGIRE ............................................................................. 41

ZBURATORUL ........................................................................ 42

M-AŞ FACE ............................................................................. 49

DORULE .................................................................................. 50

CHEF DE SFADĂ .................................................................... 51

CERTAŢI .................................................................................. 53

GÂNDURI ................................................................................ 54

IUBEŞTE-MĂ .......................................................................... 55

SĂ VII IUBITE! ....................................................................... 56

TE-AŞ ÎMBRĂŢIŞA ................................................................ 57

ARIPI ........................................................................................ 58

VREAU SĂ UIT ....................................................................... 59

PĂRĂSIRE ............................................................................... 60

DE CE? ..................................................................................... 61

PREA TÂRZIU ......................................................................... 63

SĂ NU MĂ MINŢI! ................................................................. 64


171

DE-AŞ FI .................................................................................. 65

BLESTEM ................................................................................ 66

NU-MI PASĂ ........................................................................... 67

REGRETE................................................................................. 68

CAUT-O, EU SPER SĂ MĂ GĂSEŞTI…............................... 70

MĂ DOARE ............................................................................. 71

JALE ......................................................................................... 73

SOCOTEALĂ ........................................................................... 74

CĂRĂRI ................................................................................... 75

SINGURI .................................................................................. 76

FRUMOS .................................................................................. 77

SOMN ....................................................................................... 78

ÎMBĂRBĂTARE ..................................................................... 79

O, LUME, LUME DRAGĂ ...................................................... 80

CE AŢI FĂCUT? ...................................................................... 82

VOI RÂDEŢI ............................................................................ 84

FABULA................................................................................... 85

BALADĂ .................................................................................. 87

CINE POATE ZICE ................................................................. 90

MEREU, MAI MULT .............................................................. 91

DESCOPERIRE ........................................................................ 93

FLATARE................................................................................. 94

FERICIRE ................................................................................. 95

ANALIZĂ ................................................................................. 96


172

NIMICURI ................................................................................ 97

SĂ FIE ...................................................................................... 99

PRIETENE .............................................................................. 101

PRIETENIE ............................................................................ 103

UITARE .................................................................................. 104

SINGURĂTATE..................................................................... 105

POST ....................................................................................... 106

RUGĂ ..................................................................................... 108

A FI ......................................................................................... 110

ÎNGRIJORARE ...................................................................... 111

VOI REUŞI ............................................................................. 112

GÂNDURI .............................................................................. 113

ROZĂ ...................................................................................... 114

CUVINTELE .......................................................................... 116

TRANDAFIR DIN ALTE VREMURI ................................... 117

DESPRE VIAŢĂ .................................................................... 118

CE E VIAŢA? ......................................................................... 119

VIAŢA E O ZI ........................................................................ 120

SPINI....................................................................................... 122

IERTĂRI ................................................................................. 123

TRECERE ............................................................................... 124

INSCRIPŢIE PE LESPEDEA MEA ...................................... 125

ALB......................................................................................... 126


173

CUGETARE ........................................................................... 127

AUTOPORTRET .................................................................... 129

STRECURĂRI ........................................................................ 130

DEFECTE ............................................................................... 131

CU VIN TE ............................................................................. 132

ACELEAŞI ............................................................................. 133

CONDUITĂ ............................................................................ 135

ROSTUL FRIZERULUI ......................................................... 137

FIERARUL ............................................................................. 138

REVELAŢIE........................................................................... 141

DE AŞ FI FOST ...................................................................... 142

CUVÂNTUL........................................................................... 143

NU AI ŞTIUT ......................................................................... 144

IERI, ASTĂZI, MÂINE ......................................................... 145

TIMPURI ................................................................................ 146

ANXIETATE .......................................................................... 147

TINEREŢI APUSE ................................................................. 148

MEDITARE ............................................................................ 149

VERTIJ ................................................................................... 151

LA POL ................................................................................... 152

DICŢIONAR – CREDINŢĂ .................................................. 153

DICŢIONAR – NATURĂ ...................................................... 156

DICŢIONAR – ANIMALE .................................................... 159

DICŢIONAR – DIVERSE ...................................................... 160


174

DICŢIONAR – SENTIMENTE ............................................. 164

DICŢIONAR – OAMENI ....................................................... 167

Cioburi de Jaratec A5

Documents

Transcript of Cioburi de Jaratec A5