Cinetica profilurilor de eliberare a majorităţii medicamentelor din matricile polimere se înscrie în

cinetica clasică şi constă în particularizarea ecuaţiei generale118:

Q=Kt n (1)

în care Q-cantitatea de medicament eliberată la timpul t, K-constanta de viteză specifică eliberării, n-

exponentul eliberării ce dă informaţii privitoare la mecanismul eliberării118-120:

n=0.5 eliberarea este controlată de difuziune care respecta legea lui Fick:

dm/dt = - DS(dC/dt) (2)

unde dm-cantitatea de substanţă care difuzează prin suprafaţa s în timpul dt, dC/dx-gradientul de

concentraţie, D-coeficientul de difuziune. Ecuaţia care caracterizează acest tip de eliberare a fost

denumită şi ecuaţia Higuchi:

Q = kHt ½ (3)

0.5 < n < 1.0 eliberarea este controlată de difuziune ce nu respectă legea lui Fick

Când valoarea se apropie de 1 cercetătorii convin că mecanismul de eliberare este de ordin zero

caracterizat de următoarea ecuaţie:

Q=k0 t (4)

O ecuaţie ce caracterizează procesele de eliberare este şi ecuaţia ce caracterizează eliberarea de ordin I:

ln (100−Q)=ln Q0−k1 t (5)

Aceste ecuaţii stau la baza majorităţii studiilor privind cinetica eliberării medicamentelor din matricea polimerică. Dar sunt şi situaţii complexe în care aceste ecuaţii nu caracterizează în totalitate comportarea la eliberare a medicamentului din matricea polimerică.

Cntitatea cumulativă de PRHCl care a permeat prin membrană (μg/cm2) a fost reprezentată grafi c în funcţie de

timp (t, h). Viteza de permeaţie a substanţei medicamentoase în stare staţionară (fluxul, Js, μg/cm2/h) şi timpul

de latenţă (tL, h) au fost calculate din panta dreptei şi respective din interceptul la axa x a porţiunii liniare a

curbelor cantităţii cumulative de substanţă medicamentoasă care a permeat în funcţie de timp în condiţii de stare

staţionară. Coefi cientul de permeabilitate (Kp, cm/h) a

fost calculat raportând fl uxul la concentraţia iniţială a substanţei active în compartimentul donor.

Valorile vitezei de eliberare (k) s-au calculat pe baza pantelor curbelor cantităţii cumulative de substanţă

medicamentoasă care a permeat prin membrane (μg/cm2) în funcţie de rădăcina

pătrată a timpului în condiţii de stare staţionară. Valorile coefi cientului de difuzie (D) s-au calculat din valorile

vitezei de eliberare.

Pentru a evalua cinetica eliberării PRHCl din gelurile hidroetanolice conţinând terpene, s-a analizat fi tarea

rezultatelor obţinute în studiile de eliberare in vitro în diferite modele matematice, după cum urmează:

– modelul de ordin zero:

Mt = M0 + K0t (4)

în care Mt reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă dizolvată în timpul t, M0 reprezintă cantitatea

iniţială de substanţă medicamentoasă în soluţie (este de obicei zero), K0 reprezintă constanta de eliberare de

ordinul zero exprimată în unităţi de concentraţie/timp, iar t este timpul.

– modelul de ordinul unu:

logC = logC0 – K1t/2,303 (5)

în care C0 este concentraţia iniţială de substanţă medicamentoasă, K1 este constanta de eliberare de

ordinul unu, iar t este timpul.

– modelul Higuchi:

M = KHt1/2 (6)

în care M reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă eliberată la timpul t şi KH este constanta de

eliberare Higuchi.

– modelul Korsmeyer-Peppas:

Mt / M∞ = KPtn (7)

în care Mt/M∞ reprezintă raportul între cantitatea de substanţă eliberată la timpul t, KP este constanta vitezei de

eliberare Korsmeyer-Peppas, iar n este coefi cientul de difuzie.

Difuzia printr-un polimer tip carrier se poate descrie cu ajutorul legii lui Fick.Pentru determinarea mecanismului de difuzie a moleculelor solventului, apa,s-a utilizat ecuaţia lui Korsmeyer şi Peppas [183]:n

unde: F – reprezintă gradul de umflare fracţionat la momentul t; k – reprezintăconstanta caracteristicii de umflare a sistemului; Wt , Weq – reprezintă cantitatea desolvent absorbita de reţeaua polimerică la momentul t şi la echilibru; n – reprezintăcoeficientul de difuzie, care va oferi informaţii asupra mecanismului de umflare.Coeficientul de difuzie (n) s-a obţinut prin ajustarea modificării de masă fracţionalădin ecuaţie (Mt / M∞) până la o valoare de Wt / Weq ≤ 0.6. [184]