Marcus Tullius Cicero (106 BC – 7 December 43 BC) a fost un filozof, politician, avocat, orator, teoretician politic, consul si unul dintre fondatorii Republicii Romane. El provenea dintr-o familie bogata de functionari romani din randul ecvestriilor. Cicero este considerat unul dintre cei mai mari oratori si prozatori romani. El a avut o influenta foarte mare asupra limbii latine precum si asupra societatii romane, introducand modelul scolilor precum si filozofia de tip grecesc. Lucrarile sale sunt printre cele influente din cultura europeana si constituie cel mai important material in scrierea si revizuirea istoriei romane, mai ales din timpul ultimelor zile ale republicii.

-Viata publica timpurie

In timpul republicii romane, un om cult era cel care vorbea atat latina cat si greaca. Astfel Cicero a fost educat de catre profesorii sai in domeniul literaturii, filozofiei si istoriei grecesti. Deoarece cei mai importanti profesori de oratorie din acea vreme erau greci, Cicero si-a folosit cunostiintele pentru a transpune in latina multe dintre conceptele filozofice grecesti, oferind acces la acestea si populatiei non-vorbitoare de greaca. Datorita educatiei si realizarilor sale, el a fost primit in randul elitei romane, care detinea puterea politica.

Dorind sa urmeze o cariera in politica, Cicero isi incepe Cursus honorum, insotiindu-i pe Gnaeus Pompeius Strabo si pe Lucius Cornelius Sulla pe durata Razboiului Social (90-88 BC). Cicero isi incepe cariera de avocat in anul 83 i.Hr, primul sau caz major fiind apararea unui fermier numit Sextus Roscius, acuzat de patricid (o crima foarte grava in Roma antica). Apararea lui Cicero a fost o amenintare directa la puterea lui Cornelius Sulla, acuzandu-i pe doi dintre apropiatii sai de crima. Datorita certei sale cu generalul roman, Cicero pleaca in Atena in anul 79 i.Hr, unde cunoaste mai multi oameni politici atenieni si invatand mai multe despre oratorie.

-Viata politica

Prima functie politica pe care Cicero a detinut-o a fost cea de unul din cei 20 de Quaestori alesi anual, fiind repartizat in vestul Siciliei in anul 75 i.Hr. In urma urmarii penale si a condamnarii cu succes a guvernatorului Siciliei, Cicero a fost recunoscut cel mai bun orator din Roma. Cicero se remarca printr-un suport imens din partea populatiei de rand precum faptul ca a ocupat fiecare post politic la cea mai mica varsta posibila (quastor la 31 de ani, aedile la 37 de ani, praetor la 40 de ani si consul la 43).

Cicero a fost ales consul pe durata anului 63 i.Hr. In timp ce era in functie, a deconspirat o tentativa de asasinat impotriva sa precum si o lovitura de stat impotriva Republicii Romane ce urma sa fie data de catre Lucius Sergius Catilina, cu ajutorul mercenarilor straini. Cicero reuseste sa instaureze Senatus Consultus Ultimum (legea martiala) si il alunga pe Catilina din oras in urma a patru discursuri vehemente (Discursurile Catilinice), in cadrul carora il denunta pe Catilina si pe complicii sai, acestia refugiindu-se in Galia. Cu ajutorul tribului aliat al Alobrogiilor, Cicero ii captureaza pe conspiratori si sunt adusi in fata Senatului. Senatul a decis in favoarea pedeapsei capitale, in frunte cu Iulius Caesar. In final Cicero ii trimite pe conspiratori in faimoasa inchisoare romana Tullianum, unde sunt strangulati.

-Exilul si reintoarcerea

In anul 60 i.Hr, Caesar il invita pe Cicero sa faca parte din Primul Triumvirat alaturi de el, Pompei si Marcus Crassus. Cicero refuza deoarece credea ca alianta urma sa submineze autoritatea Republicii. In anul 58 i.Hr, este introdusa o lege care putea duce la exilul cui executa un cetatean roman fara un proces. Executand pe membrii Conspiratiei Catiliniene cu 4 ani inainte, fara un proces formal, Cicero a fost tinta evidenta. Deoarece el nu primeste sustinere din partea senatului, Cicero pleaca in exil in Tesalonic, Grecia la 23 mai 58 i.Hr. Un an mai tarziu, din cauza alegerii

unui nou tribun, Cicero este rechemat in Italia. Incearca sa reintre in politica si este obligat sa sustina triumviratul pentru a-si pastra prestigiul. Accepta cu anumite retineri rolul de promagistru in provincia Cilicia (coasta de sud a Turciei) intre 51-50 i.Hr.

-Razboiul civil al lui Iulius Caesar

Conflictul dintre Pompei si Caesar creste in intensitate in anul 50 i.Hr, Cicero alegand sa il sustina in mod discret pe Pompei deoarece acesta era un sustinator al senatului si al traditiei republicane. Calatoreste impreuna cu armata lui Pompei pana la victoria lui Caesar de la Pharsus. Intorcandu-se la Roma, Caesar il iarta pe Cicero si acesta continua sa spere ca Caesar sa pastreze functiile senatului. In urma asasinarii lui Iulius Caesar, Marcus Brutus il cheama pe Cicero pentru a restaura republica, devenind un lider popular in perioada ce a urmat asasinatului.

-Opunerea fata de Marcus Antonius si moartea

Cicero si Marcus Antonius erau in 40 i.Hr lideri ai Romei, unde Cicero era vorbitor pentru Senat si Antonius era Consul. Relatiile dintre cei doi au fost mereu antagonice, inrautatindu-se dupa ce Antonius isi ia libertatea de a interpreta deciziile lui Caesar si Cicero il ataca pe Antonius intr-o serie de discursuri numite Filipicele. Octavian era fiul adoptat si mostenitorul lui Caesar, cand s-a intors in Italia, Cicero il intoarce pe acesta impotriva lui Antonius, care in urma unei insubordonari, este numit inamic al statului. Antonius si Octavian se reconciliaza in final, formand al doilea Triumvirat, alaturi de Lepidus. Triumviratul a inceput sa creeze o lista de dusmani ai statului odata ce a aliantei a fost acordata statutul de Imperium, pe o durata de cinci ani, lista care il avea pe Cicero in frunte. Se spune ca Octavian a dezbatut scoaterea lui Cicero de pe lista timp de doua zile, dar fara succes. Cicero a fost prins la 7 decembrie 43 i.Hr, in timp ce incerca sa fuga spre Macedonia. Se spune ca ultimele sale cuvinte au fost : „Fa ce ai de facut, soldatule, dar fa o cum trebuie.'', cuvinte rostite inainte de a-si apleca capul spre a usura decapitarea.

“De oratore” este un dialog scris de Cicero in annul 55 I.Hr. Timpul dialogului este asezat in 91 I.Hr. cand Lucius Licinius Crassus moare, chiar inainte de razboiul civil si social care i-a avut drept protagonisti pe Marius si Sulla, razboi in timpul caruia Marcus Antonius Orator cade drept victim colaterala. In anul in care a scris aceasta opera, Cicero se gasea intr-o pozitie neplacuta, intorcandu-se din exil isi gaseste casa distrusa de catre mercenarii lui Clodius, cel care a propus legea in urma careia Cicero a fost exilat.

In ciudata decadentei politice si morale care caracterizau statul roman la acea vreme, Cicero a scris aceasta lucrare cu scopul de a realiza portretul ideal al unui orator si a-l prezenta drept ghid moral pentru stat. Cicero nu a intentionat ca “De oratore” sa fie un simplu tratat despre retorica, asa ca a mers mai departe si a inserat principia filozofice in aceasta opera. El a inteles ca abilitatea de persuasivitate- indemanarea de a manipula verbal opinia individuala sau publica in cadrul unor decizii politice cruciale- era o problema de actualitate a vremii. Aceasta putere a cuvintele detinuta de cineva fara scrupule sau principii putea pune in pericol intreaga comunitate.

Drept consecinta, Cicero afirma ca principiile morale atat de necesare vremii puteau fi luate fie din exemplu oamenilor nobili care au trait inaintea lor, fie din opera filozofilor greci, care ne-au aratat metode etice demne de urmat in lucrarile si scrierile lor. Oratorul perfect nu are trebui sa fie doar un vorbitor excellent care sa nu se ghideze dupa principia morale, ci, in acelasi timp, un expert al tehnicii retorice si un om cu mari cunostiinte in drept, istorie si etica. “De oratore” este o prezentare a retoricii: tehnici retorice, diviziuni si problem. Este de asemenea o lucrare abundenta in exemple menite sa intareasca cuvintele scrise de Cicero si face referire continua la concept filozofice care ar trebui imbinate in arta oratorical pentru un rezultat perfect.

Alegerea fundalului istoric al dialogului Atat in ultimii ani de viata al marelui Marcus Antonius Orator, cat si in momentul in care Cicero scrie “De oratore”, o criza de stat obsedeaza si bantuie intreaga lumea romana, cu precadere clasa de mijloc si nobilimea. Aceasta criza se bate cap in cap cu placuta liniste care domnea apparent peste casa lui Cicero. Acesta incearca sa reproduca sentimental de liniste si pace ale ultimelor zile ale vechii republici Romane.

In ciuda faptului ca De oratore( Despre orator) este un discurs asupra retorice, Cicero are originala idee de a se inspira din lucrarile lui Platon, Dialogurile, inlocuind strazile si pietele Atenei cu o frumoasa gradina din curtea unei case bogate ale unui aristocrat roman. Cu aceasta noua abordare ingenioasa, el scapa de nevoia de a explica atat de grelele legi si mijloace ale retorice. Opera lui contine a doua explicatie inregistrata a metodei loci, o tehnica mnemonica.(prima fiind Rhetorica ad Herennium)

Mostenirea lasata de CiceroCicero este considerat pana in present maestrul prozei Latine, Quintilian declarand ca

numele sau “nu este numele unui om, ci al elocventei insesi.” I se recunoaste meritul de a fi transformat latina dintr-o limba modest, cu rol utilitar intr-o limba frumoasa si complexa, capabila sa exprime clar cele mai coplexe probleme filozofice. Chiar Iulius Caesar l-a felicitate pe Cicero pentru reusita lui spunand ca “este mult mai important sa extinzi frontierele spiritului(ingenium) roman decat cele ale Imperiului. “

John William Mackail spunea ca gloria lui Cicero se datoreaza faptului ca a creat limba lumii civilizate si ca a folosit-o pentru a produce un still de exprimare si gandire care a dainuit peste 19 secole.

Cicero a fost de asemenea un scriitor prolific, abordand o sumedenie de teme si subiecte. In

primul rand a realizat o punte spre filozofia greaca si a scos la lumina traditiile retorice cu care a fost crescut. Mai mult, in Evul Mediu s-a ajuns ca marile scoli si universitati ale vremii sa considere cuvinte latine doar acele cuvinte intalnite in vocabularul folosite in scrierile sale. Printre cei care au fost influentati de catre lucrarile lui Cicero se afla figure istorice precum Erasmul, Marthin Luther sau John Locke. Cartea sa, “De Officiis” este a doua carte din istorie care a fost printata-cea dintaia fiind Biblia Gutenberg.

In timp ce umanistul Cicero a influentat in profunzime Renasterea, Cicero republicanul a inspirat Parintii Fondatori ai SUA si revolutionarii francezi. John Adams spunea ca “Deoarece istoria nu a mai dat lumii un filozof si om de stat la fel de iscusit precum Cicero, judecata lui ar trebui sa cantareasca extreme de mult.” Jefferson l-a invocate pe Cicero drept unul dintre putinile figure care au contribuit la traditie “dreptului public”-fundamentul Declaratiei de Independenta.

De notat este insa si faptul ca numele lui Cicero aduca nemultumire si incruntare pe fetele multora, mai ales in zilele noastre. Cicero era atat de dedicate republicii incat nu-si ascundea desgustul pentru cei saraci si pentru cei care sprijineau idea de reprezentare populara. Frederik Engels, care impreuna cu Karl Marx a pus bazale ideologiei socialiste l-a numit cel mai “dispretuitor ticalos al istoriei” pentru ca sprijinea asa-zisa democratie “republican” si in acelasi timp denuntat reformele de clasa si avere. Cicero a fost de asemenea criticat pentru preaslavirea nejustificata a democratiei Romei republican si mai ales pentru apararea oligarhiei Romane. Michael Parenti nu neaga calitatiile exceptionale de orator ale lui Cicero, dar il gaseste, si citez “pompos, gol pe dinauntru si ipocrit care, atunci cand este nevoie, tine partea unei cauze pe care in privat o uraste.” Parenti prezinta acuzatiile aduse lui Catilina, de conspiratie drept gaunoase dpdv legat, si foarte posibil ilegale.

De asemenea, se considera ca Cicero are influenta si in domeniul astronomiei moderne, Copernicus spunand ca a gasit in lucrarile lui faptul ca Hicetas considera ca pamantul se invarte in jurul propriei axe.