Colecţia PLURAL CLASIC

, I'Ulli{U.\1 Co ">.\ I�I�i. J<J<JS "I'Ic:ll'l'll.l \'l'l',iunc in linii>:! rum:tn:i)

Editur:1 1'< Jl.l H< l\1 1 Cnnn\1 nr. ). 1'.0. llo.x 2hl•. 6600 laşi

r:tX ((1_�21 21-tlO!l: 111.�2) 21-flll

1!!52i 217--I-i(l l<.li,trilHJiicl

•c·:,ni.:rc'l CII' :1 llihliotl'l·ii l'<arionalc: UCEHO. :\IAR.CLS TU.Lil 'S

.. ·,.tii: Jlllt.(i<' ·= /!e lhl'illoliollc / i\larcus Ttilliu� <:in:ro. <;:d•ritl:t l l aj:1 . \IHucla l'�tr:l"'hiv: -- l:tşi: l'olirom. J<J<)H

2(>·t p.; 21 cm. - <Cokqia Plural CL.-\Sf('l Edi[ie hilingv:l

JSliN: <J7.�-68.1-0'i6-x 1. II:Ij:t. G:ilnit:l:.t (trad.i

Il. f':u aschiv, l\lih:ld:I It rad. il'. H71 .<)(,=·'i<J()=71

2<) 1 21 1,)

1 ., i "" ·.1 i Il 1\< J.\ 1.\1\1.\

Marcus Tullius Cicero

DESPRE DIVINATIE jo

•

DE DIVINATIONE

Ediţie bilingvă

Traducere de Gabriela Haja şi Mihaela Paraschiv

Studiu introductiv şi note de Mihaela Paraschiv

POLI ROM laşi, 1998

STUDIU INTRODUCTIV

1. Demersul filosofic ciceronian

O preocupare constant:! a exegeţilor operei ciceroniene a fost aceea ele a st:1bili în ce m:lsură întruneşte Cicero, al:Huri ele calit:lţile incontestabile ele om politic şi orator marcant al vremii sale, şi pe aceea ele filosof. P:lrerile în :1ceast<l privinţ:l fiind împărţite, am considerat necesar s:l le enumer:lm pe cel e mai cunoscute, pentru a putea aprecia natura argumentelor invocate. A. Bacci <De philosophmuli genere iVI. T Ciccronis, Latinitas I, 1956, pp. 5-20) consider:\ c:1 Cicero a fost un filosof autentic, a cărui originalitate este eviclenră în problemele ele moral;, şi politie<\, mai puţin în cele de metafizie<i. V. Gauzzoni ( 1 prob/C'mi meft((isico c etico nelle epistole ciceronianc, Giornale eli metal'isica , IX, 1957, pp. 223-229) îi atribuie lui Cicero o gîndire mai coerent:l în opera sa epistolar:!, exemplificînd prin maniera de abordare a problematicii divinului. lJ. Knoche (Cicero, ein Mitter griechisches (r'cistes, Hermes, 1959, pp. 57 -7ti) reduce activitatea filosofic:! a lui Cicero la popularizarea filosofiei greceşti , în lucr:lri pe care le consider:\ simple copii ale originalelor greceşti. În opinia lui K. Kumaniecki ( R.E.L., 1951, pp. 172-183), Cicero nu a fost un simplu tracluc:Hor elin greacl, şi a judeca opera sa filosofică doar prin coeficientul ei de originalitate, i se pare o minimalizare a aportului ei real la crearea unei liter:iluri filosofice de limlxl latin:l. A. Rostagni (.Storia delia lctteratura latina, l, Roma, 1914. p. 421) îl caracterize:m'i pe Cicero ca "un uomo cornpleto, in cui azione e pensie ro si fonclavano" . .J . Carcopinu (Les sccrcts de la corrc.,pondtmcc de Ciccron, l, Paris, 19ti7, p. :347) e ele p:ircre c:l Cicero a fost "un doctrinar de cabinet, care �� ridicat un adev;1rat zid între gîndirea şi aqiunea sa. între :1ctivitatea sa filosofic:i �i celelalte aspecte ale vieţii sale". K. Bri.ichner <Rămische Utcmturgesichte, Stuttgart, 1959, p. 189) aprel'iaz:l Gi Cicero a c:lutat şi a aflat în filosofie ceea ce-i lipsea în viap, aclica un îndreptar moral, şi că a scris l'ilosofie pentru a oferi şi celorlalţi un asemenea suport existential.

În esenp, principalul reproş sesizabil în aprecierile de mai sus vizeaz;i incompatibilitatea dintre conduita omului Cicero şi principiile filosofice profe­sate de el. Reputatul exeget ciceronian romftn care a fost M.l. Barbu, luînd act de aceste pozitii cuntroversate, Î!:!i face cunoscute opiniile în articolul Ciceron, jibilosopbe el homme d'action (Studii clasice, VI, 1964, pp. 260-272): el consi­dn:l c:1 activitatea de filosof a lui Cicero nu se limitea z:i la redactarea unor !ratare, despre c:lrL>, poate din modestie, îi m:lrturisea lui Atticus că "se scriu u�or, sînr doar nişte copii" (apographa - Ad Aflicum, Xll, 52), şi că dimensiunea rl'al:l a acestei activit:iti poate fi apreciat:! doar printr-o analiz:i atent:l a gr:1dului ei de intimizare cu preocupările politice �i retorice ale acestuia. ,\1.1. llarhu crede că filosoful Cicero a încercat s:l-1 secondeze, cît i-au permis circumstantele, pe omul politic şi oratorul Cicero, în eforturile sale constante dt· a legitima politica imperiahi a Romei, ele a-i conferi un suport ideologic �i <Il' a-1 Inarma pc cet:i {eanul roman cu principii morale care să-i stimuleze ··l:1nurik civice. O perspectiv:'1 mai ampl;i asupra demersului filosofic cicero­ni:nt îi :IJXIrtillL' lui lkn,·· l'il'hon, autorul cunoscutei Histoire de la lillerature hiliul'(l':lris, I'IOS, 1'1' · .!l'i.!:\·1!, carl', în J'unqie ck rolul pe care 1-�1 �IVUI

STUDIU fNTR< lDUCTfV

filosofi:! in viata lui C:icet•', distinge trei etape ale act1,iU\ii sale. O primă ('t:ln:i 11 fi ,.,. 1 ·p:' : ului (înainte· de 'i8 a.Chr.) cînd, judecînd după

. f:lce lui Ctt" cd Tin;ir in discursul Pro Munma ·.ufie . tbr şi tr;iic::�te c1 un filosof'), esr,· evident c:1

•.lr CI pe :1 auxiliar al retoricii, de care -e folosea .< discursurile cu idei şi locuri comune despre vinute,

·.: te s:i :111'•'' ·· ·· .>; . • ; ·na actului probatoriu sau persuasiv. putea L . , iogic între întoarcerea lui Cicero din

' ,IL· Li 1': 1 •• >ath1 în care, analizind discursul Pro •\'ihl�i tutatele i>•'· r1 ·C ;)_ 1Jerepuh/iw(54-51), Delegihus(52-·i6l,

Il un consta t:i ci < .:r· ·' · _. j;. :le'' o ia un' •; suport doctrinar al :lctelor -:de. dezoriemat ele tribuL1!,iilt- l'"litic<, la care asista cu îngrijorare. Cele dou:1 ··:1rate politice De rcpuh/ica �i ne /:·�ih11s. prin1•·1t· �ale scrieri filosofice, fac

·.1 ,esizabil:i solutia 1:1 care va recurgv C'· , . , · •Tiind filosofie: fuz i unea

·· ··1!genu dintre doctrinele filosofice grece�ti ,, "lt:'Iltalitatea roman:1. A treia '.!p:i. -d,{initorie în act ivitatea sa filos

.ofica, ar fi aceea de dup:i lupta ele la

Pltars:dr· ·1·· l':irei consecinte I-au adus pe Cicero într-o profund:! criz;i rnur:d:·l , .. · '"' va salva prin filosofie , la îndemnul mai tîn:irului spirit conf'" · · ""'"l�. destinatarul principalelor sale scrieri filosofice. În aCI"' ·1 vieţii sale, Cicero tr:1ieşte CI un filosof şi îşi 1·:i · , · • .,. , .. · ' · " · '[>msat acest lucru lui Cato, scriind cel mai pasionant ,·!· .. . . . 1, '· • d ui c1re s-a sinucis la Utica (46), fidel principiilor

:'• , ... •• ·:,._ . .. 1 'imtit 1'' .. ,.., "'•'nt dup:i acest nefericit eveniment ci .... · · · .1 . , .. , ,., . • 'i'·'r:�U cu "'-' ·' · 1 <.·:�ro: "Nu m i se iart;i ci tr:iiesc '

', se

e! c .·ld (omi/ion•s. X, 1 )_ . l7ind ··ir era de greu s:1-i multumeasGi pe ·!'1 ;· i 'n-. '"'i. "' r:imin . 1 :" i' ,· 1;1. .. • în' ing;itorului (Caesar) Lir:1 :1 i se

=:> î·•:p:•:·t· dor int:l el,· • , ; vi-:rr' n' !ll lta[ia cu nevoia de a-şi afla = .. , •. • ·: ·: •,_,, .. , !''' c1rc a :ti•· 1. ••.••• ;,,,.:i '' dat;i că inteligenta şi bunul -'"''' .,., ·.: ·•!-.·•' 1:· i:J COlllJ'"''"'' , . ; Pui.,,. . . . ,·:ind toate erau în stăpînirea unui -':>:·"• ·:n ., ; .,:,·.licri n u ' " . ' · · • ' ... ,.,.,q,,l ·Jarul şi competenta altcuiva, iar ,., T·•·'·,t; . . " .", •n:1i în"'''''"' : ,, .. : 1r·\,ll 111111ic, fiinclci spiritul meu nu putea

r:·u·: :: ,, · ''' " ' ! ;, .. el urll! 1 , :1 ,. , · :'l : ;nd< ·Ic-rnicisl'm din tinereţe cu aceste studii, 'l :1:'. ",, •! 't ci rwrl:w('rik ��( >[ fi .dl;l ndonate în chipul cel mai demn, întor­··in : ' " •n"1 !:1 filosofie·· C/ 1(• n;Jiciis, Il, 2). Si G. Boissier (Cicero şi prietell ii stii, llu .. . . ,.,_"ti. 1977, p. 2•1 1 l c dc p:irere că filosofia latină s-a n;i.scut la Pharsalos ,; ':: :111plantarea ei !:1 Horna n-ar fi fost posibil;i f:ir;i victoria lui Caesar, care, . : ,. ; .. 11ţind prxr ic ,·i:q:� politică, a silit minţile luminate ale vremii s:i-şi caute

· :dU form:'1 ele :1 ,·ti\ iute, sa adopte alte i postaze ale civismului. C icero poate fi consider: tt el insuşi exponentul derutei acelor oameni de stat, absorbiţi pînă :ttunci Cl>n'plet de viaFI public:i, cînd au văzut n:iruinclu-se fundamentele sistemullti politic tradi\ ional şi fiind constrînşi de evenimente să-şi schimbe abitudinifL' existenţiale şi s:i-şi compun:\ un nou ideal moral. În timpul dictaturii lui C:.:e,:tr, situaţi:! lui Cicero nu a fost totuşi atît de umilitoare pe cît se crede .�i. d11p:i părerea noastră, el a f:1cut şi atunci inci multe servicii libert;lţii , care-I ;ndrept:iţesc s;i afirme ci retragerea sa din viaţa politică nu a fost lipsit:i ,.de o oarecare demnitate" (qu ievi cum aliqua dign it ale- Filippicae III, 1 1 ) . forma de rezistenţ<i pe care a ales-o Cicero a fost, e drept , una pasiv:i, d:�r de o reală eficienp în implicatiile ei profunde şi în consecinţele ei ulterioare: el a încercat s;i dovecleasc:1 că stăpînirii absolute exercitate ele o putere tiranică i se poate opune stăpînirea de sine pe care o dă filosofia şi c:i se poate sustrage servitutii, refugiindu-se într-un domeniu în care puterea nu avea acces. Se creeaz;1 astfel precedentul unei rezistenţe spirituale de larg;i rezonant:î în secolele ulterioare. Pe drept cuvînt considera Tacit că filosofia a fost întotdea­una "un nume neplăcut conduc:ltorilor" (11omen principihus in�mtum).

STUDIU INTRUDUCTIV 7

Din periodizarea propusă de R. Pichon se poate deduce o anumit;l evoluJie a ,.modului ele a filosofa'' (genus phi/osophandi) a lui Cicero, o maturizare rrepraU a concluitei sale filosofice, de la discreta implicare a filosofiei în poliricl şi elocinp pînă la investirea ei cu rolul de moderator al vieţii sale. Intoarcerea la filosofie e o optiune major�i pentru Cicero în ultima perioadă a vieţii sale, parţial suspendată de un eveniment care-I va implica din nou o vreme în viata politici: după idele lui martie 44 a. Chr., cu speranta ren;lscura şi încurajat de pulsatiile favorabile ale cct�lţii, el se reintoarce la Roma de pe domeniile unele îşi trăia recluziunea acceptata voluntar, decis să-şi pună din nou în slujba politicului "orice gînd, orice grijă, nevoit să acord preocupărilor filosofice doar pu\inul r;igaz pc care mi-I las;i îndatoririle civice" (De divina­tione Il, 2). Tot la filosofie se va reintoarce curînd, mai dezamăgit ca oricînd ele scena politic'! romană de dup;i moartea lui Caesar, dispus să-şi finalizeze ambiţiosul proiect de a nu ,,l;isa nici un subiect filosofic care sa nu fi fost tratat în literatura latin;i" (ibidem). Consecventa cu care a unn;irit şi înfăptuit acest plan în cea mai fecund;i perioadă a activit;i{ii sale literare (46-43) încununeaz;l un parcurs existenţial de-a lungul căruia pasiunea sa pentru filosofie a rămas constant<l, cum ţine s;i-i asigure pe cei ce se întrebau: "cum s-a n;lscut în mine, aşa dintr-o dată, pasiunea pentru filosofie?" <De natura deornm, l, 3): "Eu filosofam, spune el, mai cu seam;i arunci cînd p;iream mai putin că o fac" (ibidem) şi invoc;l drept argument discursurile sale pline de sentenţe filosofice (urationes nfcrtae philosophorum scntentiis) şi relatiile apropiate ((amiliari­tates) cu filosofi celebri care i-au frecventat casa, stoicii Diodotus şi Posidonius, academicii Philon şi Antiochus. În introducerile (proocmia) tratatelor sale filosofice, recurenta unor asemenea justificări dovedeşte că ipostaza sa de filosof era privira cu oarecare suspiciune de romanii care-I cunoscused în perioada activă în plan civic a vietii sale. A izola cota de adev;lr din aceste subiective m:lrturii e un lucru dificil, dar, desigur, necesar pentru a afla acel minimum de coerent:\ şi obiectivitate al demersului s:iu. Trebuie s;l recu­noaştem ci din fragmentele excerptate de noi se poate deduce că Cicero n-a subestima! gradul de receptivitate a publicului roman fată de intentia sa de a devl'ni artizanul unei literaturi filosofice nationale. Prooemium-ul tratatului ne finibus bo11onun ac ma/untm este în aceast<l privintă edificator: "Cînd m-am hot;! rît, Brurus, s;i transpun în limba latină temele pe care le-au tratat cei mai înzestrati şi mai învătati filosofi greci, eram conştient că munca mea va suscita diferite obieqii" O, 1, traci. Gh. Ceauşescu, E.S.E., Bucureşti, 1983, p. 41 ). În continuarea acestei mărturisiri, el stabileşte o posibil:1 tipologie a oponentilor proiectului său, din care retinem c;l o categorie majoritară ar fi a romanilor bilingvi, buni cunoscători de limb;i greaci şi iubitori de filosofie, pe care prefer;\ să o citeascl în original; o alt<i categorie este cea a conservatorilor, care perpetuau în contemporaneitate tracliţionala aversiune a romanilor fată ele filosofie, ca îndeletnicire otioasa; o a treia categorie, cea a moderatilor, acceprau filosofia, clar recomandau măsura în această preocupare care nu trebuia să devină un scop în sine, ci un instrument de aqiune; în sfirşit, a patra categorie, cu vederi foarte apropiate de cea precedentă, i-ar fi putut recomanda lui Cicero ocupatii mai compatibile cu pozitia sa socială. Obiectivi­tarea acestor prezumtii se confirmă într-o discutie purtata de el pe această tl'm;i cu Varro, redat;l ca autentică (conform conventiei dialogului literar) în preambulul tratatului Academica posteriora; după ce-l elogiază pe Varro pl'ntru meritul de a fi adus în lucrările sale dovezi peremptorii ale identitătii nat_ionale �i spirituale a poporului roman, Cicero îi reproşează insuficienta rratarl' ;1 problemelor filosofice: "Te întreb de ce tu, care scrii despre atîtea lunuri, nl'glijl'zi :ll'l'St gen, mai ales că tu însuti excelezi în această preocupare, cm· intll'U' n1 nud! ;llll' prl'ocup;iri spirilualc :?i �tiint.c'"· IUspunsul lui Varro

8 STUDIU rvmoDt:cnv

dov�d��te o foarte realistă apreciere a şanselor de arunci ale unor scrieri fi!o,ofice latine: ,,V:lzînd Gl filosofia era foarte bine explicat;! în scrierile gr,·ce�ti, m-am gîndit el, daci unii dintre compatriotii noştri erau st:1pîniţi de ace:1�t;:i pasiune, iniţiaţi fiind în limba şi cultura greacă, vor prefera s:t citească scrierile greCC:iti şi nu pe ale no:tstrc, iar cei clrora le repugnă cultura şi spiritualitatea greacă, nu se vor sinchisi nici de scrierile noastre, pe care nu le-ar putea intelege f:lr;i o anume initiere în doctrina greac:i. De aceea n-am vrut s:i scriu cirţi pe care cei neiniţiaţi s:i nu le poat;i înţelege, iar cei initiati s:i nu le ia în seam;i"'. Comparînd cele două aprecieri, a lui Cicero �i Varro, obţinem configuraţia destul de exact:i a clim:�tului cultural al Romei secolului 1 a.Clu. Dep:lşind aversiune:� predecesorilor lor (Caro Maior, spre exemplu) fap de filosofie, romanii din vremea lui Cicero o încorporascr:l în educaţie, :�lături de elocinţă, considerate ar/cs optimae, cu rol prioritar în formarea viitorului om politic; spre deosebire ele elocinţ:i îns:i, care în varianta sa roman:l ajunsese la o înaltă perfonnanţă expresiv;], filosofia în limba latină era ca şi inexistent:l, dacl nu ţinem cont de scrierile unor Amafinius, Rabirius, Catitfs, contestate autoritar de Cicero însuşi pentru insuficienţa realizării lor ărrisrice �i lingvistice. Romanii culţi erau în majoritate bilingvi şi preferau să citeasci şi să discute filosofie în limba greaci, limbă de uz curent şi în predarea filosofiei la Roma. În aceste circumstanţe puţin încurajatoare, Cicero, spre deosebire de Varro, care-şi trimitea prietenii pasionaţi de filosofie în Grl·c:ia "spre a sorbi din izvoare, nu din nişte biete rîuleţe", e decis să "dea la i\·l·al;t izvoarele filosofiei" (philosophiaefontcs apcricmus) �i să le aducă defini­ti'> 1 -� r�lmînt latin. Aceast�l perspectiv{t, iluzorie în opinia lui Varro, îl atrage P'' Cic·ero, care o consider<! perfect posibilă, cunoscută fiindu-i competenta U!·or romani precum Brutus "care se ocup:i aş:t de bine de filosofie în scrierile s�lle în limba latin:l, cum nici Grecia însaşi n-ar putea sa o facă mai bine" 1 /IC(:'(l. J•ost. 1. 4). Acestor romani competenti, Cicero le adreseaz<l exhortatia de a -1 sustine în str<idania sa de a face deplin;i victoria Romei şi în acest domt>niu: .,Îndemnul llk'll se adreseaz:l tuturor celor capabili s:i r:ipease<i Greciei. pe zi CL' trece mai slab;l, chiar gloria filosofiei şi s-o transfere la Roma, as�t cum 'tr<HJLtnii nostri :tu iinplant;lt aici toate celelalte genuri literare, sau cel purin pe cele demne lk- a fi culriv�tte. Dat fiind ca elocin{a a ajuns de la nişte începuturi moclestt' pe cde mai înalte culmi, încît a început în chip firesc s:i îmlx1trîneasc:i, s�i-si fac·, acum �i filosofia apariţia în limba latin;! .şi noi s;i o ajut:im" ( TuscrtltllltiC' t!isplllatiollcS Il , .Zl. Frecvenp acestor admoniţii ne îndrL·pt:l{eşte s:1 presupunem ci Cicero intentiona s:i confere o dimensiune naţionaLi initiativei sale şi s:i o prezinte c1 pe un imperativ al momentului, la care el reaqioneaz;i cu obi�nuita-i solicitudine: "Pîn:i ;�cum la noi filosofia a fost neglijat:i si n-a cunoscut lumina literelor latine, de aceea e de datoria mea s;i o scot din anonimat şi să o fac cunoscut:i, astfel încît, dac;i atunci cînd am fost în activitate am fost întrucîtva de folos. �i acum, cînd m-am retras din activitate, în m;Jsura posibilului s:l fiu util" (Tuse. I, 3).

Această dimensionare civică a demersului s:iu filosofic din aşa-zisa perioad<i contemplativ<i a vieţii sale a fost, după părerea noastr<i, obiectivul prioritar al unei strategii persuasive minuţios el:J.borate ele Cicero pentru a-şi face credibile intenţiile. De aceea nu putem fi ele acorei cu p:irerea lui R. Pichon c:i Cicero a fost purtat doar de vanitate<� personală ele a rivaliza cu grecii şi în filosofie, aşa cum o făcuse în elocinp, îndrept:)tind prezicerile lui Molan din Hhodos, Gi elocinp, prin Cicero, v:t pierde teren în Grecia şi gloria ei se va mut:� definitiv la Roma (cf. Plutarh, Vieţi paralele, Cicero, XII). E posibil ca Cicero s:l fi contat întrucîtva, aş:J cum de altfel m;"trturiseşte, :?i pe prestigiul (aucto­ritas) s:iu de orator, deşi nu se iluziona asupr:.t fidelitătii acelui public care-i aplaudase entuziast discursurile din for: "V;ld că sprijinul mulţimii pe care m:·l

STUDIU INTRODUCTIV 9

bazam în elocintă, nu-mi mai este acum de nici un folos. De fapt filosofia nici nu are nevoie de public numeros, ea chiar ferindu-se dinadins ele mulţime, care o priveşte cu suspiciune, ba chiar cu dispreţ" (Tuse. II, 1). Cicero conta in principiu pe aderenţa acelora care, chiar dacă mai aveau unele obieqii faţă de filosofie, puteau fi recuperabili şi meritau instruiţi (qui admonent amice, docendi sunt - De nat. deor I, 2 ). Ocurenţa verbelor docere şi erudire (a informa, a instrui) în argumentele prin care Cicero îşi justific\ propensiunea pentru scrisul filosofic, dovedeşte dispoziţia sa de a se instala într-o postur;i magisteriala, din perspectiva căreia îşi organizeaz<i demersul paideic ca o progresie dinspre propedenticl spre paiclentică; în acest sens el ev;ilueaz<i el'icienţa final<i a actului sâu formativ prin filosofie şi elocinţă: "Se pare G1 am ol'erit concetăţenilor mei un mare ajutor, astfel încît, nemaifiind neinstruiţi ( rudes) ca pîna acum, ci devenind chiar învâţaţi (docti), pot socoate ci au dobîndit cunoştinte şi de filosofie şi de elocinp" (De officiis !, 1). Aşa cum m;\rturise�te şi în preambulul carţii a II-a a tratatului De divinatione, principalul ohil'ctiv al activit;lţii sale literare a fost s;i înlesneascâ concetâţenilor accesul la cl'!e mai importante discipline formative, elocinţa �i filosofia ( optimurum ortium uias tradere meis civibus), din dorinta de a nu înceta vreodat;l sa se preocupe de binele civic (ne quundo inter;nitten�m consulere reipublicae). Presupunînd el vanitatea proprie nu a fost cel mai neînsemnat stimul al actelor sale, trebuie s<l recunoaştem abilitatea cu care Cicero a qtiut s;l-i confere o alură patriotic!: "M;ireţ şi glorios lucru e pentru lxirbaţii romani să nu le mai fie de trebuinţ<i caqile ele filosofie ale grecilor; desigur vor reu�i acest lucru, dacâ-mi voi finaliza intenţiile" (De divin. II, 2). Chiar daci uneori supralicitează în afirmaţiile sale, atunci cînd declar;! că oratorii romani deveni­'L'ra atît de renumiţi încît erau nu cu mult, ba chiar întru nimic mai prejos decît cei greci, iar poeţii latini, la fel de valoroşi ca modelele lor grece�ti (cf. 'fitsc. I, 3, De(inibus I, 2), Cicero pare sincer nedumerit ele reticenta romanilor fat.<i de propria lor litera tur;!: "Nu m;i pot mira îndeajuns de unde provine la noi acest neobişnuit dispreţ fat;i de tot ce e roman?" (Tuse. 1, 3J. O scuz:!, cel putin pentru filosofie, consimte Cicero, ar fi mediocritatea unor lucr;lri "traduse din surse greceşti mediocre, devenite mai mecliocre în latin;l'' (ibidem). Cu alte cuvinte, a scrie filosofie în latin<1, sugereaz<i el, impune în primul rînd selectarea atent<l a surselor greceşti şi în al doilea rînd (sau totodată) adecvarea L'Xpresiei latine la "subtiliUţile conceptuale ale filosofiei greceşti". În virtutea acestor considerente, Cicero a procedat la o foarte riguroas;l procesare a actului de transpoziţie în care s-a implicat. El recunoaşte meritul traducerii directe din greaci şi-şi anunţă disponibilitatea ocazională pentru această form<l dL' popularizare a filosol'iei greceşti la Roma, clar are în vedere o modalitate superioar:1 şi originahl de tr·ansfer, care s;l-i permită m;li mult;! independent<! si mobilitate: ",ar dae<1 nu ne limit;lm la sarcina traducătorului, ci respectînd opiniile cu care sîntem de acord, acl;iugăm propria noastră p;lrere şi le a�ez;1m Îlltr-o ordine a noastrâ, de ce am prefera originalcle greceşti, de vreme ce vnsiunea latina este foarte clar;l , ., (Definibus 1, 2 ) . Originalitatea pe care o rL'\'L'ndic:l Cicero rezidâ în calitatea receptârii şi prelucr;irii materialului din 'ursa matrice. Acest moci de a concepe lucrurile relev;i o dimensiune creatoare :1 rL'Ceptivităţii romane, pe care nu o putem nega, nici minimaliza, chiar daca nu împ;lrt;lşim entuziasmul lui Cicero faţă de performanţele literaturii latine. 1'. Crima! recunoa�te cît ele îndatorat;! r<imînc literatura latină fap de modelul l'i grec, dar atribuie roma nilor meritul incontestabil ele a fi transformat tot < l'<':l CL' au prduat de la greci, conferind elementelor alogene rezonante noi, t>rin :1d:1pt:1rl'a lor b sistemul propriu de valori nationale, în acel complex I<'IJ<>Iil<'ll , ,,. <J.'Ill<>/:1 ' u l t 1 1 1 :da . nu mir inh'IJ!rcf{lfco NonU/11{1 ( Utcroturo lutinâ, hl '1'<'<>1:1, l\11• 111<".11. 1'!'77 p 1')1. În ,·"nn·pria I'<Hll:lllil<>r. l'il"sofia trl'lnri:l s:1

11.1 ST[j[)JL! INTRODUCTIV

ofere suportul necesar actelor civice �i valoarea ei Jlrincipi;d;1 rezid;! in utiliutea ei practică. Acest lucru il înţelege Cicero ;l tu nci cind afirmă G!: . .filosofia ne-a înv;i{at in primul rînd s;i-i cinstim pe zei, ;1pui s;l respect;im legile care sînt fundamentul vietii sociale ; tot ea ne-a format echilibrul �i m�irclia suOeteasc:t . Ea a risipit ceara de pe sufletele şi ochii no.�rri CI s:i putem vedea fenomenele celeste şi terestre, să intelegem începutul �i srîr:?itul a tot ce exist;i·· \Tuse. 1, 26). Merită apreciat;! în acest elogiu al t"ilnsDI"iei, cutezan1a autorului de a impune unei societ;iţi care nu cunoscuse alte v irtu\i decît cek trad it iona le, valorile supreme ale spiritului �i cunoaşterii. Cicero a incercat sJ corecteze mentalitate;! pragmatiGi a romanilor, propunî nd ca alternativ;! ;1 viet.ii active (bios praktik6s), tipu l de 1·iaţă contempl;�tiv ( hios theoretikăs); el detinqte prorotipul existent.ial al omului cu adevărat kridt <perheatus). apt .. fie s;i-şi desf;işoare activitatea f;iră riscuri, fie s;i-şi petreac1 cu demnitate timpul liber" (Fel i11ncgatio sine pai cu/o, l'd ill otio CII/Il cli�n it ale esse jJo:ssent­lJe oratore l, 1). Aceast<l complementarit;lte dintre aspectul pragmatic .':ii contemplativ al vietii întruneşte, în opinia lui Cicero, premisele realiârii conceptului de humanitas. Atent t01uşi la perspectiva pragmatica a receptarii filosofiei, el apreciază fiecare sistem filosofic şi prin cuantumul s;ht de dicienp paicleic;1. De aceea condamn;l apolitismul filosofiei epicurt'ice, dbpreţul ei pentru îndatoririle publice şi retragerea sreril ;i în lumea contcmpl;lrii; în morală le reproşcaâ epicureicilor confuzia dintre ;ldev•lrata fericire �i pl:1cerea simţurilor (cf. De fillibus 1, 5). Filosofia stoică oferea romanilor în domeniul politicului o motivaţie a aspiraţiilor lor la universalitate, legitimînd prin ideea statului un iversal polit ica lor expansionistă; în moral:·!, Cicero apreciaz:l sistemul de valori teoietizat de stoici şi este tent:ll s:1 le recuncuscă calitatea de ,.unici filosofi adev<lra{i" (Acad. post. l, 4).

În problemele cunoaşterii este evident�! preferinta lui Cicero pentru doctrina Noii Academii, pe care o ap;lr:i constant fa{:\ de cei care-i reproş:1u :.�taşarnentul pentru o filosofie ,.care alungă lumina ;:ii acoperă wtul cu un fel de întuneric"' ( De 11at. deor. l, 3). Prietenul s;iu Lucullus îi face în acea:>t;1 privinp cel mai aspru rechizitoriu: "Tu, care ai adus :1tît de mari elogii filosofiei, vei adera b acea filosofie care confundă adevărul cu falsul, ne răpeşte dreptul de a judeca , ne privează de aprobare, ne interzice orice cunoa�tere senzorial:! i" (Academica priora II, 19). Acuzaţia lui Lucullus viza îndeosebi celebra ,.su�pendare a aprob:irii " (a�:,·ensionis rcfcl!tio, perifrază prin care Cicero echiv;�lează fenome­nul grec epocbe) recomandat;1 de Arcesilaos, intemeietorul doctrinei neoacade­mice şi practicaU de adepţii acestei filosofii prin abordarea oric;lrci probleme în implicatiile ei contradictorii, cu argumente pro şi co11/ra de o ega l :l pondere persu;.�si\'<1 <.clisputatio in utramque pczrtem. sau in partes contrarias): în acest fel, spiritul era scutit de obliga{ia d1� a aproba sau nega ceva, adoptînd ca unic:.i ipostaz;i cognitivă îndoia la ( dubitatio). Refuzul oric;irei fermităţi doctri­nare şi întoarcerea la prudenta îndoial;i �ocratic;i era la neoa cademici o reaqic faţă de dogmatismul epicureicilor �i stoicilor: ei instituiser:1 o merodologie filosofică antidogmatică, dialectic:.i �i probabilistă, care in vremea lu i Cicero nu mai avea aceeaşi vogă în Grecia , ele aceea el, revenclicînclu-si proteqia "metodei ele a discuta în contradictoriu" ( ratio co11t m Ulii IZ ia disscrendi), propune adoptarea ei în d ezbater ile filosofice ale romanilor: .,Să îngăduim ca ::ii noi înşine s;1 fim contrazi�i şi s:i ne fie respinse argumentele, a:::a cum noi, filosofii neoacademici, sîntem preg:itiţi atît ::;ă respingem Iară obstina[ie argu­mentele altora , cît :;;i s;i suport;im Lir•i ranchiun;i s:.i fie re::.pinse ale no;IStre" (Tuse. II, 2). A încercat s:i-şi obişnui:tsc1 antur:Jjul de prideni invitaii la vila sa din Tusculum cu Jsemenea exercit,ii dialectico-retorice <scbolue}: ",ată cum proced;Im, îi explică el lui Brurus : dup;i ce cineva care voia să m:l asculte îşi expunea p:irerea într-o probkmă, eu discutam împotri1·a lui: acea::;ta, precum

STUDIU INTRODUCTIV 11

ştii. e metoda veche a lui Socrate de a discuta impotriva opiniei interlocuto­rului. clei astfel considera el, se poate afla mai uşor verosimilul" (Tuse. 1, 3).

Verosimilul, probabilul (lat. verisimile, probabile, variante de calc ale gr. pitban6;z) sint în doctrina neoacademicl obiective mai accesibile demersului euristic decît adevărul absolut, clatoriui "neputintei minţii omeneşti de a distinge adevărul, atît de asem<in<ltor falsului''. Din preceptiva neoacaclernicilor, Cicero citează frecvent sentinţa lui Arcesilaos: "e nedemn de seriozitatea şi consecventa unui filosof atit s;l judece greşit, cît şi s;l apere f<lră nici o îndoială ceva insuficient cunoscut

" (De nat. deor. 1, 1). Eclectismul profesat ele Cicero în filosofie îl ajut<1 s;l evite excesele dogma­

tice, p:htinirile doctrinare, prejudec.lţile didactice, contînd mai pu1in pe enunprea unor noi idei, cît pe selectarea unor principii şi sentenţe raţionale si utile; el se mîndrea cu independenta sa fap de regulile vreunei doctrine sau auturit<iti magisteriale de tip pitagoreic, şi recomanda şi emulilor săi aceeaşi mobilitate selectivă: "Fiindcl nu eşti legat de lanturile nici unei doctrine, iti cer, daci nu-ţi este greu, să accepti ele la fiecare şcoală ceea ce ti se pare mai apropiat de adev;h" (Tuse. V, 39). El g;lseşte o ingenioasă justificare acestui cclectism atunci cînd stabileşte o filiaţie cloctrin:.lră între princip;�lele şcoli filosofice, conform cărei:.l stoicismul nu este altceva decît un platonism reformat (şi reformulat), iar între Vechea şi Noua Academie nu exist;! diferenţe dogmatice. ci doar terminologice (cf. Acad. post. 1, 1 2). R. Pichon e de p<lrere c\ Cicero realizeaz;i astfel în filosofie ceea ce i-a pl<icut să facă şi în politică, n coaliţie doctrinar;! din care, cu rare excepţii, epicureismul este exclus; atunci cînd îl înglobeaz;l şi pe acesta într-o reconciliere generab, rezultatul e, în opini:.l lui Pichon, "o filosofie a oamenilor cinstiţi. a bunului simţ comun şi a virtuţii" (op cit .. p. 225).

Cicero e perfect conştient că icliotismele terminologice ale fiecărei doctrine greceşti riscau s;\ se clenatureze prin transpunerea lor într-o limb;l care nu ;n .. ca experienţa red<lrii gîndirii speculative. El intuieşte c\ la Roma, în ";�versiu­nea atît de neohi�nuiU a romanilor fap de scrierile filosofice latine", argumen­tul lingvistic avea un rol precumpJnitor. 1 se pare ele domeniul evidentei ca filosofia, ca oricare alt:t ştiinţ<l. s;t aib;l o individualitate semantico-stilisticl şi s:l nu se poat;I folosi ele limbajul experientl'i comune. "Orice domeniu str;iin de interesul comun al gloatei presupune o terminologie bogaU şi noua. Cu atît mai necesar;! este terminologia pentru un filosof, clei filosofia este meştqugul vieţii, dar cel c;�re discut<i despre ea nu-şi poate extrage cuvintele din for. Iar daci grecii le-au permis unor oameni foarte înv:lţaţi s<i utilizeze cuvinte neobişnuite în domenii necunoscute vulgului, într-o limb;i consideraU în gen<:ral mult mai bog:ltă decît a noastr<i. cu atît mai mult trebuie S<i ni se permif<l nouă acest lucru, dat fiind el noi îndrăznim abia acum s;l ne apro­pi<:>m de acest domeniu" (De }In. III, 1-2). În baza acestei licenţe autorizate de experien!a filosofiei greceşti, Cicero încurajeaz:i orice elan novator în limba latin:l: "noi, daci vrem �i dacă va fi nevoie, s:'i dăm nume şi să le cre:im, dac;l va fi nevoie de ele, şi să ne folosim de cuvinte nem:.liîntîlnite" (Acad. post. 6) cici i se par inacceptabile scrierile unor Amafinius, Habirius, Catius, "care discut;! despre orice subiect fără talent, în limba de zi cu zi" ( VulRari sermone­;laf(/. post. I, 2). Cicero recunoaşte constrîngerile lexicale la care urma a fi supus;i latina în vederea constituirii unui limbaj filosofic, dar pleacă ele la premisa ci latina nu e o limlxi săraci, ba chiar supraliciteazj el frecvent: "în lvxic e chiar mai bogată decît greaca; cînd ne-a lipsit oare, cînd am avut de incitat oratori �i poqi (greci), vreo pocloalxl de stil expresiv;! şi elegant�i ' " (De ji'u.l, 5l. l':m· .sincer convins el �i în filosol'ic, ca �i în elocinp şi poezie. latina po:ll<' n·cl:1 1111 d":1r lircra ci si spiritul (t•is) expresiei greceşti �i indici drept 111ijl<un· <1<- lllll<>il<' l•·xic:d:i c:ikul �i. ocazional, împrumutul: .. pentru a reda

STUDIU INTRODUCTIV

rwt.iuni noi, fie trebuie create cuvinte noi, fie trebuie pre l uate de b altii" Vlcad. post. 1, 7). Replicînd acelor docte ca re "vor prefera s:i împrumute cuvinte de la greci", Cicero şi-a concentrat atenţia asupr;t (·alcului lingvistic �i semantic, şi a forpt practic limba latin;i s;i-i ofere materia lul adecvat .

Plutarh (op. cit., cap. 40) foloseşte verbul nwtapbrazein (a transpune) referitor la acest act de echivalare morfo-semantic;i pr:� cticat de Cicero prin c;tlc: ,.Atunci el găsea timp să transpun;i în limba latină fiecare din termenii dialecticii sau fizicii şi este într-aclev:ir, după cum se spune, primul care a introdus la romani termenii "fantezie', •scepticism .. , "a.scntiment .. , "perceptie .. , apoi ·atomi", .. indivizibil", .. vid .. �i alţii de acest fel; pe unii i-a exprimat prin trecerea de la sensul propriu la cel figurat, pe alţii i-a inventat f;icîndu-i inteligibili !;ii familiari prin asem;inarea cu alţii"'. Nu poate fi stabilit cu exactitate num;"trul cuvintelor introduse de el în limb;l, deoarece chiar în ca zul celor a c;lror paternitate şi-o revend ica el însuşi, clup;t pftrerea lui Quintilian, nu exist;l deplin :i certitudine (cf. lnstitutiones oratoriae Vlll, 3 ) . Aponul s:lu la rafinarea posibilit;lţilor de expresie ale limbii latine poate fi concentrat într-o replici embl cmatic;l , pe care i-o atribuie lui Varro, dar care defineşte de fapt propriul s;lu crez: "M:1 voi str:idui s:i vorbesc latineşte'" ( Eniras ut Latine ll'Jquar- Acad. post. 6); trebuie s;i admitem c:\ aceast<i str;i(bnie şi-;t dovedit eficienţa şi viabilitatea în timp şi ci, datorită ei, fi losofia european;! are acurateţea na\ionab necesară.

Proprietatea terminologid însă, în acceptia lui Cicero, nu este singura calitate a scrisului filosofic. În virtutea principiului aristotelic ;ti fuziunii dintre filosofie :;;i elocinp <prudentiam cum eloquentia iun gere- 1itsc. 1, 4), Cicero consider;\ Gi doar acea filosofie e des;ivîrşit:i, care "poate s;i-şi transpuna bogaţia de idei într-o aleasa formă expresiv;\" (Tuse. l, 3\ :subordonîndu-se exigenţei retorice copiose ornateque dicere. Cicero respinge orice alt;i manier;i de a scrie filosofie şi polemizeaz;i pe acest;l tem;i cu adepţii romani ai epicureismului, ale căror lucrări dovedesc, dup;l aprecierile lui, bune intenţii, dar o insuficientă instruqie retorici : "c;ici e posibil s:i gîndeşti bine ceva, dar s:i nu poţi expune ales ceea ce gîndeşti, rranspunîndu-ţi în scris ideile într-o fonn;l incoerentă, incapabilă a produce vreo desf;Hare lectorul ui" (ibidem). Se po<Jte spune deci că, prin Cicero, filosofia a devenit mai elocvent:\ şi c;l de la o elocinp penetrată de filosofie, Cicero a trecut în chip firesc la o filosofie ele expresie retorica.

2. Tehnica dialogului la Cicero

În tradiţia antic:i, modalit;lţile de exprimare literară a unei problematici filosofice au fost discursul cont inuu de: tip monologal sau discursul dialogal, considerat de Platon cu mult superior monologului prin valoarea sa epistemo­logie;"! şi propedentici . În di:1logurile Protagoras, G"orgias, Hippias Mai01; Eutbydemos, Plawn stabilea deosebirea dintre monologul discursiv, apanaj al sofi:;;tilor, considerat ele el un exerciţiu ele virtuozitate retorică, ce miza pe o persuasiune de tip afectiv, şi dialogul dialectic, bnat pe alteritate, însemnînd angajarea liber consimţit:! a unor interlocutori într-un demers euristic. Socrate nu agrea discursul continuu (logos sych116s), preferînd discursul clialogic, repliGi la replică (epos pros epos): "Dac�1 cineva îmi vorbeşte prea mult, uit despre ce era vorba" ( Protagoras, .1�4 c).

Ca şi dialogul, monologul presupune o situaţie alocutivă. în sensul el el este adresat �i textul său are o configura�ie partial clialogic;i, dar avantajul dialogului rezid;l în conventia acceput;l �i respectată tacit de parteneri de a rc-;diza un schimb de opi nii provocat de o întrebare ini!ial;i, care funqioneaz;l

STUDIU I NTRODUCTIV 13

în .spa[iul dialogic astfel creat ca o ipoteză superioară. Ana dialogică socratica ( dia/ektike tecbne ) se bazează pe alterna rea posturii interogative care permite o orientare progresiv�l a cli.scu{iei spre aser{iunea finakl, admisibihi si conclu­dent�i în raport cu întrebarea initiala. La Platon, postura interogativă este o form�i de cunoaştere şi metoda socratic� Je a induce prin întrebare (eironeia) interlocutorului o stare de tulburare avea menirea să-I pună pe acesta în dezacord cu ştiinp lui a merioar:i , s:i-1 aducă în faza dialectică a îndoielii şi să-I conducă apoi cu a bilitate pe un nou parcurs alethic, spre g;isirea unor noi temeiuri. Experimentarea ironică �i autoironică a ru�inii de a se fi în�elat fortifica şi echilibreaz�i spiritele, contribuind la aplanarea divergentelor de fond printr-un consens final. Dialectica plaronician;i nu e o lupt:i între doi indivizi, în care cel ma i abil îşi impune părerea, ci efortul comun a doi interlocutori de a se pune de acord, de a-şi depăşi punctele de vedere particulare, în scopul de a descoperi un adevăr independent de ei, dar săl:işluind înlăuntrul lor ( cf. P. Hadot. Ce este filosufia antică?, Ed . Polirom, laşi, 1997). Metoda sa se opune acelei �tiinte a contrazicerii (cmtelouike techne), inventată de Protagoras, în care controversa era practicată ca un scop în sine, f�ir:1 a se conta şi pe competenp auditoriului : .. Este propriu unei discutii nu numai să dai r�ispunsuri adevărate, ci să şi apelezi la lucrurile pe care cel întrebat recunoaşte ca le ştie" (Menon, 75 d, voi. III, Bucureşti, 1 976, trad. rom. Liana Lupaş, Petru Cretia). Platon instituie prin urmare o etică a dialo­gului , Academia sa fiind un loc de discutii l ibere, iar adeptii ei selectati ş i în funqie de aptitudinea lor dialogaloi. Dialogurile lui Platon recomandă o anumită conduită verbală bazata pe folosirea programată a aporiilor şi a iporezelor contradictorii sau paralele, în scopul de a-i aduce pe participantii la dialog într-o stare de uimire, nelinişte sau perplexitate benefică , pregătindu-i pentru convingerea fina);i că au dobîndit un adevăr ce se afla ne:,itiut în ei în::ii!:!i. S-a afirmat, că la Platon, acordul final al interlocutorilor e adesea instabil, discutia ajungînd uneori într-o răscruce a poretica, care face ca dialogul, neoferind o solutie definitivă , să rămînă o exhortaţie deschisă, neobosită, spre adevăr. În clialogurile aporetice, adev:irul lui Platon nu este îns:i obscur, cum pare la prima vedere, ci uoar partial revelat, susceptibil de explorări infinite. Chiar dac;i finalul dialogic nu-i procură lectorului un confort definitiv sub aspect epistemologie, această insuficientă este compensat:1 de iluzia participării sale la u n dialog real, de antrenarea sa într-o experientă dialectică pe parcursul căreia, la fel ca interlocutorii dialogici, se supune şi el exigentelor ratiunii , deprinzînd o metodologie dialectică şi aderînd implicit la un sistem doctrinar. V. Goldschmidt (Les dia/ogues de Platon, Paris, 1947, p. 3) e de p:irere el Platon, în pofida preferin(ei sale declarate pentru dialogul oral, recurge totuşi la dialogul scris în scopul de a forma , n u de a informa . Părerea noastră e că Platon, optînd pentru dialog ca gen l iterar, a valorificat atît rolul său form;niv, acela de a pune în valoare acea etică a dialogului dia lectic practicată de Academie, cît şi rolul sau informativ, unmirind s;i facă o propa­gand:i cît mai larg:i doctrinei sale.

Retrăirea şi reactualizarea l ivrescă a unui dialog real sau imaginar presu­pune utilizarea unor tehnici de formalizare, capabile să creeze un context i nterlocu{ional, care să întrunească atît libertatea de gîndire şi expresie a dialogului viu, cît şi rafinamentul anei, implicată discret, conform principiului ars est ce/are artene (adevărata an:i constă în uisimularea artei). O astfel de t ehnică este la Platon alegerea personajelor, care sînt interlocutori reali, ahstraşi din realitatea lor psihosocial;i şi culturală şi proiectati într-un spa[iu dialogal în care, aşa cum remarca A. Carnea (Pluton, filosofie şi cenzu rcl, Ed. l l umanita s , Bucureşti, 199'l, p. 180), conversatia început:i banal, prin întrebări , -ovL'll (ion;d, - e le t ipul : f)e unde vii; Socratc? Î11cotro te duci şi de unde l'ii,

' 1 STl J i l l U I NTRODUCTIV

l 'hrtidms < dev i ne dialog prin trecerea bruscă la întreb�\ri fundamentale : ce l'S/1' l 'irtH/eu ;- (l'vlenoll) sa u ce este dreptatea ? (Republica). Prin abil itatea lu i Sonat e , interlocutor permanent a l d ia loguri l or, parteneri i s;i i consimt la d iscursul cl ialogic ş i real izează o procesare a actu lu i de comunicare, asu­mîncl u-s i altl'rnativ rol u l de emiţător sau receptor. Autorul însuş i nu particip;i \ ; 1 d ialog, nu vorbeşte în numele său propri u , ci işi disimuleaz;l opini i le , a t ri b u i ndu-le personajelor sale, investite cu o competenţ;l clialogală în virtutea cheia ek aqioneaz:i, în si tuaţia alocutiv;1 presupus;i de con venţia cl ia logică. /wem asatbr a face cu evazi u n ea aucroriahi a lui Platon de care vorbea A. Ciornca , care permite personajelor sale, celebrităfi ale vremi i ca Sonate, Corg ias , l'rotagoras. Alcibiacle sau disci pol i şi prieten i ai l u i Socrate , precum l 'ha idon, Criton , C l a ucon să dispună de o au toritate forma lă, într-un dialog 1 ilosolk l ivresc, înzestrate fi ind cu o coerenţă logico-expresiv;i care depăşea, c ks igm. compdenta lor într-un d ialog real.

Aristotl'l va cont i n ua trad i (ia d ia logu l u i filosofic l i terar, instituită de Platon, in t rodudnd îns;i în tehnica dialogală d isputa contradictorie ca scop al exerci­t i u l u i retoric "A vorbi despre orice în contradictori u , du p;i obiceiul aristotelic" 1 Cincro. /Je om/ore I l ! , HOl devine o pracricl pe care o vor ut i l iza adepti i Noii .\cadnni i , cu deosebirea ci ei prefer;l dialogului d iscursul cursiv, care răspunde ast l d provocă ri i de a dezvolta o opinie contr:tr<l pe o tem;i dată, lansată de u n ;tUllilor printr-o afirmaţie d e tipul : "după pilrerea rnea , p l ;lcerea este bu nul su pre m '' ( cf_ Cicero, De finibus Il, 1 ).

Cicero pre ia din traditia l i teraturii filosofice grecc9ti d ialogu l ca gen l i terar, îmhinînc\ cele dou�i mode l t> fundamentale de structurare a discu rsulu i filosofic. modelul d ia lectic, sta b i l i t ele P\;tton, şi cel c\ ic lact ico-retoric, practicat ele Aristotel şi peripatet icien i . El dese m nează a rt. t dialogic:l socratici prin verbul di.,putare sau substantivul disputatio, traducînd cuvi ntele grece� ti dia!egestbai �i dialektik('; în De vratore (II, 3Rl , el traduce pe dialektikc prin ars bene disseremli et uera ac falsa diiudiccmdi (arta de a vorbi frumos şi de a disti nge adev;irul de fa ls) , sublini ind componenta retorici şi logici a dia logu lu i . Din trad i t ia sceptico-academici , C icero preia, de asemenea , obiceiul de a renunţa u neori la dezbaterea cl ialoga l�i şi de a a pela la discursu l magistral.

Cicero evalueaza eficienta modelelor sale greceşti într-un tratat, s;1-i spunem .. experimen t" , consider;im ci este 7itscukmae di�jmtationes. Îmr-o scu rt;i introducere, el îi m;i rt ur ise:;te l u i Brutus int ent ia sa de a valorifica în scrisul filosofic, traditia aristotelid îmbinînd retorica cu filosofia : ,.Aşa cum Aristotel. lxirhat de nure gen iu , cult ură !;ii tal en t or�t toric, a lua t i n i\iativa să-i invete pe t ineri a n a vorbiri i �i să îmbine filosofia cu elol'i nt,a , tot a:;;a si eu doresc s;i nu �tbancloncz vechea mea pas i une pent ru elocinp ::;i s;i m�l ocu p şi d e :Keast <l arU ( fi losofi�• ), mai i mporta nu �i ch i;� r mai fecu nd:t în idei. Ci ci am socotit întotdeau na că acel fel de a filosofa este des:ivîr�it, care e capabi l s;i prezin te ideile cde mai importante într-un st il ales" ( \ , .:îJ. Experimentul retorico-filosofic in i � iat de el în vi la din Tusculum, în compania u nor prieteni , pe o durat;i de cinci zi le, u rma s;1 le d emonstreze acestora cficienp metodei socratice de a discuta în contradictoriu pe o temă dat;i : "Ceream cuiva, care ar fi dorit s�l m;i asculte, o tcm;i , pe margi nea cheia d iscutam apoi în contradictori u, şezînd sau pl imbîndu-m;1 " . Pentru a-1 p une la curent pe Brut us , absent ele la acele discuţ,ii , Cicero le reactual izeaz:i , dar nu sub forma unei simple naratiuni , ci sub cea a d i alogu l u i : "ca ş i cum ar avea loc în pre zenţa ta ( quasi agatur rcs), nu ca �i cum ţi le-aş po\·est i . Iat<i cum vom începe : A . Mie moartea mi se parc un r;i u . M. Pentru ci ne e un r:i u , pentru ce i morţi sau pent ru cei ce urme;tz:l S<i 11 1 oar�l "'· Personajele sînt figurate simbolic pri n i n it ia lele A . (ele la cuvîntul mulitor sau audiens, ipostad a esenţei d ialogale a fi i nţei umane ) , ş i M . (de la p n · n u 1 nl'i<' l u i C icero, Marcus sau , de ce n u , de la IIWgisted. dat fiind el

STUDIU I NTRODUCTIV 1 5

Cicero îşi asum:i dintru inceput o postura magistrală, demonstrativa. În traditia maieuticii socratice, dia logul începe cu o suita interog:uiv:1 în care cei eloi interlocutori îşi testeaz:i reciproc competenţa dialogal:i ; excedat de intrebarile prea complicate ( _,pinosiom ) , cu tentă aporetie<i, personajul A . este pe punctul de a renunta la dialog, solicitînd par�L: ! :c l · . . tui sau un discurs continuu ( lat. oratio continua - gr. 16,�tos sych n6s). Dialogul, pe punctul de a eşua , este salvat de refuzul personajului M. de a accepta ipostaza monologala, cerînd interlocu­torului sau, în virtutea minimei politeti alocutionale, o mini m:i implicare (cf. Tuse. l, 8). Resemnat sa menti nă conventia d ialogahi prin i nterventii sporadice, ;HÎt cît s:i. se asigure contextul m i nimal al procesul u i interlocutiv, personajul A . îşi condiţionează participarea la dialog de intel igibilitatea repl icilor paneneru­lui sau : "Rogu-te, prezintă lucrurile mai pe intelesul meu , căci aceste argumente prea complicate m:i obligă s:i te aprob îna inte de a te fi inteles" ( ibidem). D i n acest moment dia logul, conceput initial c a o disput:i , devine o interlocutie paideică magister - discipulus, în c.1re personajul M., pe durata celor cinci zile, va dezbate pe marginea a cinci teme fundamentale (moanea, durerea, tristete-a, alte tulburări ale sufletulu i , virtutea), urm:i rind o persuasiune progre­siv;i şi reuşind să ocupe diverse pozi!ii presupuse în actul comunicări i : a lua cuvîntul , a-1 ceda , a-1 relua, a asculta şi a se face asculut. Demersul său va reuşi şi datorită aportului unor elemente ale tehnicii retorice, dispunere;J graduală a argumentelor, interogatii şi exclamatii retorice, apelul la un fond perceptiv comun, prin frecvente exemplific�ir i literare. În a cest fel se va induce personaju lui A . (şi impl icit lectorului) convingerea finală în utilitatea dialogului ca formă de cunoa;�tere intersuhiectiv:1 . În acest dialog este evidenta o dublă intenţionalitate a autorului de a demonstr;J în ce m:isură e preferabil:\ într-o scriere filosofică folosirea tiparului dialogal fap de cel monologal sau narativ, precum şi avantajul implic:irii retorice într-o dispută de t ip socratic şi neoacademic (disputatio in utramque partem). Reactual izarea l ivrescă a acelor leqii de retorică şi filosofie de la Tuscu lum, prin adaptarea con\_inutului lor la schema m i nimală a dialogului platonician, este aici un experiment care p:istrează do<lr strictul necesar al tehnicii de formalizare specifice genului dialogal : prezenţa a doi protagonişti, învestiţi cu cal itatea exponenţială de interlocutori, prin implicarea lor intr-un schimb sumar de replici, a tît cît să devină posibilă mişcarea dialogică. Calitatea mimetică a dialogului l iterar este asigurată şi aici de respectarea premisei fundamentale a dialogului real de a se putea ajunge la un acord final numai dacă initi :� l a existat între interlocutori o contradiqie. Ni se demonstrează că dialogul prezintă, faţă de naraţiune, avantajul (s;Ju inconvenientu l l dedogmatiz:irii oricărui enunţ prin relativizarea sa ca replică în actul i nterlocutiv. Cinetica schimbului de replici este şi ;Jiei, ca in general la Cicero, spre deosebire ele Platon, mai lentă, deoarece prevalează la el dominanta oratorică şi nu cea agonic<i , astfel că d ialogurile ciceroniene devin mai sen ine, tensiunea lor argumentativă fiind mult mai redusă.

O altă deosebire fundamenwla între tehnica dialogului ciccronian şi cel platonician ţine tot de respectarea de către Cicero a unei scheme retorice, în buna twditie aristotelică ; di;Jiogurile lui Cicero păstrează succesiunea conven­t ional�\ a componentelor unui discurs : cxordium, narratio, peroratiu. Inovatia sa constă în "a scrie o prefată (prooemium) la fiecare carte a lui Aristotel în r ra t atele num ite de el exoterice" (Ad A lficum IV, 16) . Prefaţa (gr. prooimion ­lar. cxordium) este absent:! la Platon, c:Jre, intrînd în dialog f�ira n ici un a\'crtisment, imita spontaneitatea şi l i bertatea dialogului ora l . La Cicero, prt•fap are rolul de a justifica demersul filosofic intenţionat în fiecare dialog, u neori du p:i o a rnpl�i motivaţie a scrisul u i său filosofic, de a prezenta mewda de i n\·t·st ig ; � t i<" : 1 rc·mei abordate ::ii , nu în ult im:i instant:i , de a prezenta detal i i le rq�iZI ILi i • · . l i • · I L I I I� J Hlnc-r i i într-un dia log l ivrt'sC a unei pn.:tinse discu(ii rl':l ic ,

STUDIU INTRODUCTIV

precizîndu-se locul şi t impul aqiunii , precum şi ::tlegerea personajelor. Spre deosebire de dialogurile lu i Platon , care sînt în general nescenice, dia logurile lui Cicero au o dimensiune scenică, datori t:i preciz:irilor sale privind circumstan­�ele favorizante ale actului dialogal reactualizat. Lectorul este astfel avertizat c:i unneaz:i a fi complicele şi beneficiarul unei simul:iri l i terare şi invitat s:1 consimt:! la o astfel de mistificare prin a nticiparea u nor avantaje euristice şi estetice ; i se induce totodată convingerea că modelul dialogic este su perior sub aspect cognitiv şi estetic celui expozitiv. Cicero precizeaz:i c;1-şi constru­ieşte d ialoguri le după bunul său pl:tc (arbitratu meo ), contînd pe impresia de verosimil itate pe care o pot ele crea, dacă autorul renuntă la formulările parentetice de t ipul "zise", "zise!"" (care apar totuşi în dialogurile lui Platon : ",-am reprezentat ca şi cînd ar vorbi în realitate, ca s:i nu mai intervină formulele ·Zisei· şi ·zise·, şi ca şi cînd discutia a r p:lrea c1 are loc în acest moment"' < De a micitia 1 , .3) . Cicero îşi autoapreciaz:i talentul de a crea i l uzia unui dia log real : .,eu însumi, citi nelu-mi \'Orbele, sînt atît ele impresionat de parcă vorbeşte Cato însu�i, nu eu" ( ibidem). Spre deosebire de Platon, Cicero trebu!e s:i-şi informeze lectorul c:1 el este autorul dialogului , dar îl i nvit:l să :u:cepte conventia l i tera r:! a disimu l ării auctoriale : "Aş urea să-fi întorci o clipd gîndul de la mine şi să crezi câ LacliztS însuşi z•orbeşte" , îi cere el lui Atticus (idem, I, ?).

În ce priveşte a legerea personajelor, Cicero ofer:l nu meroase i nformaţii fie în prefeţele tratatelor, fie în scrisori. În tratatu l De amicitia, el stabileşte drept principiu fundamental al selecţiei personajelor, uduequatio rei ad perso11am (com patibil ita tea dintre subiect şi personaje l . Toate personajele sale sînt rea le, fiind selectate conform principiului enuntat în funqie de o anum it:i compe­tenp şi autoritate : "L-am reprezentat pe Ca ro cel B�ltrîn discutînd despre b;itrînete [în dia logul Cuto Maior sivC' de senectute, n.n . J , deoarece nici un personaj nu mi se p;irea mai potrivit pentru a discuta despre acea vîrstă decît el, care a tr:i i t pîn :i la adînci b:itrîneţi şi chiar b:Hrîn fiind, i-a întrecut pe ceibl\i . Acest gen de d iscuţie, bazat pe autoritatea celor din vechime, m;1i ales a celor vestiţi , pare s;1 aib:1 mai multa gravitate" ( De am icitia 1 , 3) . Din ace laşi motiv îl consider;! pe Laelius personajul cel mai potrivit pentru a conduce dialogul Laelius siue de amicitia, cunoscut;i fiind prietenia care l-a legat ele Scipio Africanul . În privint.a implic:irii într-un dialog filosofic l i terar a acestor personaje disp:i rute, aureolate ele respectu l urmaşilor, �i . în genera l , a oricărei personali t;it.i de renume, reaqia contemporani lor lu i Cicero a fost foarte critică, �i din jusrific:-l ri le sa le putem deduce natura obieqiilor : "ca şi cum ar trebui ca întîlnirile oamenilor celebri să ne multe sau ci s[l aib;i doar conversatii amu­zante pe teme uşoare. Eu consider nu numai c[l nu miqorez, ci chiar sporesc renumele celor la a le Giror bine cu noscute elogii adaug aceste deta l i i mai puţin cu noscute. ExisU unii care nu cred c:i cei ce discut;i în c:1rtil e melc au avut cu adev;ira t cunoştintă de problemele discutate. Eu cred c:i. asta înseamn:1 s;l gîndeşti r;lu nu num:ti despre cei vii ci şi despre cei morţi" (Acad. priom ll . 2). Dialogurile fictive, cu personaje istorice ( De senectute, De am icitia, De repu­blica) Cicero pretinde c:1 le reproduce d in memorie s;tu le construie:>,te dup;i propria sa judecată, ( arbitra tu meo), preferînd s:1-şi plaseze discuţia în trecut atît datorit;1 prestigiului şi adecv:iri i personajelor la tema dezbaterii, cît şi l ibertă tii de a face unele afirmat.ii care ar fi putut ofensa pe contempora nii s:i i . Într-o scrisoare aclrcsat:i lu i Quinrus ( A d Qui11t11m fratrem I I I , 5 ) , îi scrie pe larg fratelu i s;iu despre ezit;i ri le privind compunerea tratatului De npublica ; personajek a lese de Cicero pentru a . �l ist·uta despre constituţia ideală �i cetăteanul ideal erau Scipio A fricanus, Lael i u s � i gineri i s:l i �i alte personalităţi : de vrvmii ( sec. Il ; 1 . Chr. L Ci t incl u-i l u i Sal lus ti u s primele dou;1 c:lqi ale 1 r; 1Lt t u l u i . : 1 cvsu a ohiL'ctat c-1 .,atribu ind aceste iclei unor persona je atît de

STllDI U INTRODUCTIV 17

vechi, e le riscă să par�1 fictive" şi 1-a sf�itu it să schimbe circumstanţele şi personajele şi s�1 se implice el însu�i în diJlog, în calitate de consul , recunoscut pentru experienţa sa polit ie<! . Quintus îl va sfătui să renunţe la sugestiile lui Sallustius şi s�1 revină la forma dialogulu i fictiv. În ciuda obiecţiilor formulate de concetăţenii săi , Cicero mărturiseşte că dorinţa lor de a figura ca personaje în dialogurile sale devenise atît de mare, încît era uneori obligat să prefere personaje ele curînd clispărute, cum e cazul d ia logul u i De.finihus bonorum ac malonnn (Despre supremul bine şi supremul rău) : "Am procedat Jstfel în cele cinci cărţi ale tratatului Definibus: i-am încrecl inpt doctrina epicureică lu i L. Torquatus, cea stoică lui M. Cato şi pe cea peripatetică lui M. Piso. Socoteam că voi evita astfel invidia, dat fiind c;\ toţi aceştia muriser�i" (Ad A tt. XII I , 19) . De cele m a i multe ori , Cicero pretinde că d isputa filosofico-literar�1 reproduce una reat1 şi justific�! competenţa dialogic1 a personajelor sale prin calitatea lor de reprezentanţi de mare�! J i principalelor doctrine filosofice care aveau adepti la Roma, epicureismul, stoicismul , Jcademismul ; această calitate este dublată în moci necesar de cea de bun orator, pe care uneori personajele şi-o recunosc cu complezenp : "nechibzuit am fost să încerc a m;1 înfrunta cu un academic, pe deasupra dublat de un retor a utentic. Nu m-a.:j teme eu e le un academic dac;! ar fi un prost vorbitor, cum nu m-a� teme de un orator dac;\ nu e şi academic. Tu îm;i, Cato, e�ti cu adevă rat merituos în ambele privinţe şi orice juriu ţi-ar acorda cununa ele !auri" (De nat. deor. II , 1 ) .

Participarea la dial og a a utorului însuşi, absentă la P laton, este experimen­tat�! de Cicero în cîteva d ialoguri , în virtutea unei competente reale în proble­matica dezbătută : în De legihus, el participă la dialog în calitate de om politic, fost consul , cu noscător avizat al dreptului civil şi religios, iar în De diuillatione, în calitate de membru al colegiu lui augurilor, importantă corporatie s:lcer­dotal;1 , creclitată s�1 apere religia �i riturile tradiţionale de pericolul superstiţiilor care invaclaseră Roma.

Din punct de vedere tipologie , dialogurile ciceroniene sînt fie d ispute de tip cristic, avînd o puternică dominant:! retorică , evident<! şi în dimensiunea ampl;J a replicilor, în care fiecare personaj îşi morive�IZ<1 propriile-i opin ii , urmînd a fi imediat combătut ele partenerul său ele dia log, fie conversaţii de t i p dia lectic, cu replici mai vioi alternate, în care divergenţele de p:"ireri se aplanează treptat, ajungîndu-se la un consens final . Trebuie spus că exist:\ şi dialoguri mixte atît din punctul de vedere al clisponibi liUţilor agonice a k partenerilor d e dialog, cît ş i el in punctul de vedere al distribuţiei formale a partiturilor dialogice. Num:1rul personajelor nu este totdeauna la Cicero u n ind ice al coeficientului polemic a l fiecărui d ialog, ci depinde ::j i ele strategia persuasivă intenţion<ltă.

Trebuie sa nu u it:lm c�1 la Cicero, opt,iunea pentru d ialog, aşa cum m<irturi­seşte el însuşi (cf. Tuse. l, 4) se datorează formaţiei sale dec>potrivă retorice 'ii dialectice, şi, nu în ultimă insta np , prestigi ului mode lelor antice, faţă ele care Cicero a făcut dovada dimensiunii creatoare a receptivit�1t,ii sale.

3. Problematica divinaţiei

3. 1 . Scurt istoric al divinaţiei in antichitate În dialogul Phetidros (2•î4 a-d). n distinge dou<l forme ale divinaţiei :

dit'il la{ia intuitiuc1 extatică Sf .. .'" . ..,��} irată direct de div initate �i consi­derau de el cel mai util c.\':l:'J; ...... Jl z�,t.f'tŢJa� stată prin nebunia divin:! , theia 11/(/1/ lt.t, n u !l1 i t :i e le aceey{!!'(:t�1{"#� s · l uinaţia i11ducticâsmt artifi'cialcl, n >nstînd Î 1 1 i t t l < · rpn·t:{��d�n ornw indirecte ele !l1a nifc-sure a

I H STUDIU INTRODUCTIV

divinităţii pe baz;� unor deprinderi form;�te şi perpetuare prin observaţie şi experienţă, care du�eseră la constituirea unei arte divinatorii, oionistike ( techne). În accepţia sa, mamica profetică rezid;i într-o capacitate cl ivinatorie, înn:'iscut;i , intuitivă, iraţionaLi �i este superioară celei artificiale, in măsura i n care, spune e l , intuiţia e superio:.Jră raţiunii înseşi. Conform menţiunilor din epopcilc homerice, în epoca eroic;i este arestată existenţa unor mari iniţiaţi (Ca lchas , Tiresias, Melampos), care primiseră de la zei legile induqiei clivinatorii. E . Rohde (P1yche, Bucureşti, 1 985, p p . 245-247) e ele părere c ă mantica extatică intuitiv;! nu a fost ele la început cunoscută ele greci, dată fiind absenta ei elin poemele homerice. E.R. Dodds (Dialectica spiritului grec, Bucure�ti, 1 984, p. 9 1 ) îl contrazice, afirmînd că profeţia extatie<i e la fel de veche în Grecia ca !:ii cultul lui Apollo, :;,i că t;icerea lui Homer în aceast;i privinţ;i nu este un argument decisiv. Majoritatea celor care s-au ocupat de această problemă consideră c;l la începutul epocii istorice, în G recia , divinaţia inductiv;l nu mai are un rol preponderent şi că ea pierde teren în favoarea divinaţiei intuitive, profeticc sau oraculare, practicată ele corponJ ţii sacerdota le, între care cea mai imponantă a fost cea de la Delfi , centrul divinaţiei bazate pe enthousiasm6s (posesiunea divin;i ) . Prestigiul oracolului delfic, controlat şi întreţinut cu grijă timp de secole de amficteonia clelfică (liga cet;iţi lor din jur), va sc;idea treptat in intensitate , in parte şi datorită unor cauze ele ordin intern : imprecizia oracolelor !:ii verulitatea sacerdotilor delfici. E .R . Doclds explică prestigiul constant al oracol ului elin Delfi prin nevoia de protecţie supranaturală, pe care acest consilier divin şi omniscient o pu tea oferi oamenilor, şi chiar dacă greci i erau conştien[i de posibilitatea fraudelor, e de părere c;i acest lucru nu le-a zdruncina t credinţa în bunele intenţii ale clivinit;i\ii oraculare. Diminuare;t importanţei acestui oracol in epoca elen istic;i el nu o pune pe seama scepticis­mului grecilor, datorat �i progresului raţional ismului , şi consider;\ că oamenilor li se ofereau acum alte forme de securitate. O dată cu cuceririle lui Alexandru în Orient, Grecia va fi invadată de noi forme ele clivinatie, implicate în cultul unor divinită{i orientale precum !sis, Serapis, Amonn, Cybele. Invazia astrolo­giei va avea un a port la fel de consistent ca şi mantica extatică, dar i se va opune prin aparenta rigoare a deduqiilor. Triumful ei va suscita însă nemultu­mirea conducHorilor fap de aceste speculaţii nefaste individului şi naţiei şi , prin extensie, divina{ia în ansamblu va fi suspectat<! . Putem spune că in G recia div inaţia nu a fost sever controlată �i îngr:id ită ele autoritatea polit ici, iar atitudinea oamenilor de cultură fap de ea a fost tolerantă. Preocuparea lor a fost ca superstitiile divinatorii s;i nu prejud icieze sentimentul religios a l grecilor. Afirmînd c ă "zeii exist:i , e i sînt preocupaţi d e soarta omenirii ş i nu pot fi rnituiţi prin sacrificiu" (Euth_ţ1Jhron. H e), Platon nu accepta conside­rarea actului religios drept o tehnică comercial;\ ( emporike tis tech ne), un contract mutual dintre om şi divinitate C;Jre putea fi a desea intermed iar prin divinaţ ie. Tucidide afirma Gl , în momentele ele criză socială şi politică, propensiunea spre superstitie, definită etimologic ca o practică rel igioas;i accesorie ritual ului religios tradiţional (cf. H rea l , Bail ly, Dictimmaire etymolo­gique latin, Paris , 1 929, p. 37 1 ) , este mai accentuată : "cînd lucrurile merg prost, masele recurg la speranţe obscure, date prin oracole şi preziceri" (Războiul peloponeziac, V, 103, trad. N.I. Barbu. Bucureşti, Ecl . Şti inţifici , 1966). Aristotel recunoaşte practica divinatorie oraculară şi vede în ea o filosofie epoptiC<i (a contempl;irii), o ştiinţ;i a viziunii spiritua le : "Apollo le spunea adoratorilor s;ii "cunoaşte-te pe tine însuţi· (gll()fhi sant6n) şi aceştia , clescope­rindu-1 pe zeu în propriul lor sut1et, îi recunoşteau existenta" ( De divinatione per srmm ium 1, 2:':> ) . El a scris doua eseuri Despre vise (gr. Peri bypnom, lat. De i11sonm iis) si Despre di{lilla(ia prin som 11 ! gr. Peri Oneiromcmtikes, lat. De dil'illalione j)('r somniumJ în care, de pe pozit. i i le rational ismului, <Jtribuie

STUDIU INTRODUCTIV 1 9

viselor o origine naturala, n u divin:l , admitind totu:;ji ocazional (visele bolna­vilor) natura lor profeticâ . Epocile ulterioare vor contribui la rafinarea u nor concepte ce ţin de practica divinatorie, cum este conceptul de posesie clivinâ ( enthousiasm6s), pri n implicarea lui în felurite fenomene psihice. Decl inul oracolelor instituţionalizate, în care profeţia avea o form:i organizată, va duce la apariţia unor profeţi individual i , ambulanţi, care se pretindeau investiţi cu miraculoase puteri psihice. Penetraţia cultelor orientale accentueazâ predispo­ziţia spre exotic şi miraculos, întreţinutâ şi de personaje legendare ca tauma­turgii Apollonios din Tyana (Phi lostratos) şi Alexandru (Lucian). Practicile divinatori i avînd drept scop captarea în beneficiul oracu lar a puterii divine, prin aqiunea asupra divin itâţi i ( lheourgia), constau în manipularea unor obiecte care puteau produce prezenţa divin:l într-un medium neuman (statuie) sau uman (cf. Jambl ichos, De mysteriis I I I , 4 -7) . Aceste practici miraculoase beneficiau şi de suportul filosofic al teori i lor elaborate de sroici , cea a armoniei cosmice (sympateia) sau de neoplatonicieni , cea a emanaţiei ( aporrboe) care permitea rezolvarea unor probleme înrudite : a providenţei, a astrologiei , a divinaţiei şi a magiei . Atît stoicul Posidonius cît şi neoplatonicul Plotin, a utorii celor dou:l teorii, v:lcl în interaqiunea natural:l a lucrurilor din univers o posibilâ explicaţie a actelor divina

.tori i , mai ales a celor de natură astrologicâ.

In contextul unui atac general asupra astrologiei , ei îi conferâ o motivaţie plauzibilă şi un suport teoretic, spre deosebire de stoici care văd în divinaţie o formâ de manifestare a providenţei divine. Plotin nu consider:i câ fol osirea cditâţilor si mpatetice ale lucrurilor ( prin d ivinaţie şi magie), ar avea un caracter supranatura l , ci le pune pe seama acelei emanaţii fire�ti :;i i reciproce di ntre entităţile u niversului . Potrivnici ideii că viaţa uman:l se desf<i�oar:i în strînsă legâturâ cu mişcarea astrelor, se vor manifesta scepticii şi reprezentanţii Noii Academii , care-i vor acuza pe astrologii calcleeni de manipularea fraudu­loas:l a naivitâţii vulgului : "înLiţişîndu-se lumii ca matematicieni ş i astrologi, �i tratîndu-i pe oamenii de rînd cu insolenp, ei cl:idesc împotriva noastrâ un mare zid al superst iţiei făr:i s:l ne îngâduie a săvîrşi nimic în acord cu dreapta judecat:!"' (Sextus Empiricus, Opere filosqfice V, 1-2 , trad. A. Frenkian, voi . 1, 1 \ucureşti, Ed. Academiei 1 96'5).

La Roma, divinaţia oficialâ era reprezentaU de practica augurală, form:i a divinaţiei inductive, constînd în diverse forme de auspicare (cercetarea zboru­lu i , cîntulu i , apetitului pâs:i rilor). Prest igiul acestei forme divi natorii era garantat de institu irea ei de c:Hre Romulus şi de funcţionarea unui colegiu de sac<:'rdo{i , augurii , instituit de regele Numa Pompil ius, colegiu învestit cu o mare autoritate în primele veacuri ale republicii în ceremoniile publice sau private. Un supliment divinatoriu, la început accesoriu celui augural, apoi h mqionînd concomitent, a rost practica haruspic:1rii (cercetarea măru nta ielor \· ict imei sacrificate) şi consultarea c:1rţilor sibil ine, practici care trebuiau i ncuvii nţate îns;i de c:itrc Senat. În caz de nevoie se putea u consulta Carmina . l larcicma, o colcqie de profe\ii proveni nd de la un legendar profet al lui .�Li rtt:, Marcius, precum şi o culegere de preziceri popula re culese de prctorul u rban M. Atil ius. Oracolul de la Dclfi a fost ra r consultat de romani , dar dup:i cucerirea G reciei a rost respectat şi protejat de ei . În secolul al I I -lea a .Chr. : q u re ::?i la Roma divinaţia astrologic:i , dar, în bun:l parte � i datorit:l intervenţiei , · r l l·rgice a lui CI! o Maior, astrologii vor fi alungaţi , pentru a se reintoarce îns:i ' " ' secol mai tîrziu şi a se insula din nou . Din epoca Gracchilor < sec. II a .Chr. ) p in:·r la Augustus (sec. 1 a .Chr.) , Roma se dovedeşte extrem de permisivă faţă d, · t ot J"d u l de superstitii divinatorii, situatie fap de care împ:iratul Augustus \ ·' : w( _ iona cocrl" i t iv. El va retrage din circulatie o seam:l de culegeri de profeţii ) ', I I "< "L"� l i � i l : l t i rll' , � i va d ispune o atent:i epurare a c:lrţilor sihiline. În secol ul 1 :1.< : l l r. s•· i r u • · :nc:·r d i n nou a l u ngarea :rstrologil"r �i magicienilor din Roma

20 STUDIU I NTRODUCTIV

(33 a .Chr.) , iar în '>2 p.Chr. este dat un sever senatus consultum privind expulzarea astrologilor din \talia ; se poate spune Gi expulzările succesive decretate de împăratii ulteriori au creat o vog;i din ce în ce mai mare astrologiei . Însuşi împ;:iratul Marcus Aurelius îi soi icită lu i Iul ianus Ca ldeul un manual ele astrologie mili tară ele uz propriu (fapt explicabil prin formaţia stoică a împ<lratului , toleranţă faţă de actele divinatorii). Şi la Roma, populari­tatea recîştigata de divinatie prin pătrunderea misticismului oriental va fi sustinut:.i , în perioada i mperial;i, de sisteme filosofice cum au fost stoicismul şi neoplatonism u l . Sub împ<iraţii creştini, represiunea asupra practicilor divina­tarii devine mai energiGi . Împăratul Constantin va interzice haruspiciile în viata publică sau privată, rezervîndu-�i însă dreptul de a avea haruspicii personal i ; tot el va dispune şi jefuirea oracolelor greceşti de l a Delfi şi Doclona. Singurii crutati au fost astrologi i , deoarece au invocat neputinta de a prezice prin vreo metod�i divina!Orie destinul imperial , singurul care nu se supune astrelor, fiind mai presus de aqiunea lor. Julian Apostatul a fost el însuşi expert în arta d ivin;qiei s.i intentiona s;i redea practicilor ei vechiul lor prestigiu . O dată cu împ;i ratul Teodosius începe proscrierea sustinut;\ şi efi[ient:l a d ivinaţie i , prin edicte ameninţ_;itoare : în 384 p .Chr. sînt interzise sacrifici i le publice ş i ritual urile divinatorii legate de ele ; în 385 este decretată drept crim:i capitală practicarea haruspicări i ; în 391 se interzice intrarea în templele păgîne, iar zeloşii creştini vor distruge templele şi vor risipi corpora­tiile sacerdotale aferente acestora. În forma ei, divina tia păgînă este în aparentă anihi laU, cl:tr în fond, moştenirea ei va fi revalorificat;i ele creştinism, care î�i d:i seama el omul nu-l putea concepe pe Dumnezeu fără providenţă şi f:iră revelaţie.

3.2. Problematica divinaţiei in literatura latină pină la Cicero Primii autori latini manifestă o evidentă neîncredere în actele divin:Jtorii.

Accius, în tragedi:J Astyana.>.: afirmă : . ,Nu dau deloc crezare augurilor, căci ei îmbog;'iţesc urechile :Jitora doar cu vorbe, ca s;i-şi împodobească cu aur casele lor". Pacuvius, în Cryses (cf. Cicero, De diuinatione l, 57), include pe augurii şi h;lruspicii romani în aceeaşi viziune reprobatoare : "Oamenii ăştia, care înţeleg gr:.iul păs:.irilor şi ştiu mai multe despre ficatul altuia decît despre al lor, cred că trebuie mai degrabă auziti decît ascultaţi " . Eunius, in Iphigenia (v. 244 ), ironizcaz�i voga astrologiei : .,Nimeni nu mai priveşte ce e la picioarele lui, toţi cercetează înt inderile cerului" . Credinta în providenta clivin:l şi în eficienta riturilor sacre era amcninţ:Jtă ele un scepticism din ce in ce mai l a rg, datorat atît progresului epicureismul u i cît şi d iscreclitări i practicilor traditionale prin manipularea lor după bunul plac al magistraţi lor. Se impune deci o reeva luare şi reabilitare a sacrul u i şi a importanţei l u i în viaţa cetăţii . În cele 4 1 ele Glrţi ale lucrării Antiquitates rerum bumanarum et divinarum (A ntichi­tăJi u mane şi divine), M. Terentius Yarro îşi propune să demonstreze că sacrul are o implictţie profu ndă în fiintarea universul u i ş i să intermeclieze o reconci­l iere între religia traditional:1 şi tendinţele progresiste care îl pune:Ju în discutie. Lucrarea lui Yarro a fost concepută în anul 55 a .Chr. , an în care şi Cicero, în di:Jiogul De republica, propunea o reflecţie asupra trcnnului Romei. În cele 16 cărţi dedicate antichităt ilor divi ne, Varro stabileşte că rel igi:J romană nu este o mistificare, ci un sistem de simboluri care transfigurau secretele universului , iar rol u l ei în viaţa civică este unul fundamental. Ca şi predecesorii s<i i , marele pontif Q. Mucius Scaevola şi istoricul grec Polybius, el :Jfirm5 Gi pietatea romanilor era una dintre cele mai importante virtuţi naţionale.

Un alt m;�re erudit al epocii (sec. 1 a .Chr.) , Nigidius Figu l us, considerat de Aulus Gel lius, împreun:i cu Yarro, .. cele mai savante personalit:iţi ale neamului

STUDIU I NTRODUCTIV 2 1

" .man·· ( Noctes Allicae IV, 16), s-a i nteresat ş i e l d e problemele religioase, .'< Tiind un tratat Despre zei (De diis) în 19 cărţi , apărut înaintea A nttch ităţilor ,ffl 'ille �•le lui Varro, în care :1 firma c:i roate tradiţi i le religioase sînt tot atîtea căi .. ,ne a flarea adev<Jrului şi Gi divinul, sub orice formă de manifestare, are o i 1 1d iscutabil:i unitate . Nigidius s-a ocupat şi de divinatie, şi era considerat el 1 1 1Su�i taumaturg, atribuindu-i-se diverse miracole. L-au interesat formele de d i v inatie specific italice, precum hieroscopia sau haruspicarea (practică divina­' "rie de origine etruscă), auspicarea, fulguroman(ia (divinaţia prin fulgere şi l r : •snete) şi oniromanţia (divinaţia prin in terpretarea viselor). Observatiile sale dt· natur:\ manrică rel1ectă cunoaşterea filosofiei pitagoreice, în care fusese i n i t iat şi pe care îşi prop':!nea s:i o reactualizcze la Roma (Hieron im îl numea l ' l 'thagoricus el magus). In acelaşi timp, asupra divinaţiei au mai reflectat şi . d(.i a u tori roman i , între care merit:\ :unimit Caccina , etrusc de origine, c:u·e p 1 1 hlicase o cane despre religia şi divinaţia etrusc:\ (cf. Plinius, Historia llttll lralis 1 1 , 39). Se poate aprecia c:î la Roma, în secolul 1 a . Chr. , vechile ' redinţe religioase era u ameninţate de progresul raţiunii şi îşi căuta u un s 1 1 pon teoretic în doctrinele filosofice în vogă :1 tunci, stoicismul şi acade­n • ismul ; Caecina, dată fiind importanta acordat:\ de el artei fulgur:�le, care : 1 \·.:a un rol important în viziunea filosofilor Ponicului, pare să fi avut convin­g• · ri stoice, iar Varro, clu p:i cum îl prezint:! Cicero în Academica posteriora. era < I I I adept declarat al filosofiei Vechii Academii, pe care o apăra de scepticismul profesat de adepţii Noii Academii .

Î n scrierile sale ocazionale, Cicero s e pronunţ:\ asupra implicaţiilor clivi­l l l l lu i şi divina [iei în viaţa roman:\ . În tratmul Tusculanae cli�putationes (!, 40) , · 1 îşi exprimă dispreţul fată ele va ne l e promisiuni ale magilor caldeeni, . 1 \'crtizîncl ;�supra efectelor psihice ;.�le creclulit:iţii romanilor : "Aşteptînd şi dorind să se întîmple ceea ce ni s-ar pute:� întîmpla, stăm cu sufletul la gură, , ,,. torturăm, sîntem cuprinşi ele o mare nelinişte" . Acest avertisment ciceroni:Jn • onsună în epocă cu îndemnul lui Horaţiu din oda Ad Leuconoem de a n u se d:1 crezare .,zodierilor din Caldeea " : Nu cerceta - căci nu se cade -' - o, l.<'IICCmoe, ce sfirşitl men iră vieJii noastre zeii, nu i�piti necontenit/ pe zodierii din Caldeea - şi rabdă orice-ar .fi, mai bin e ! (Horatiu, Opera onmia, voi . 1 , I rad . Teoclor Naum, Bucureşti, Ed. Univers, p . 91). În discursul De ham�picum n•.,ponso (Cu privire la râspunsul hm·uspiciilor) pronunţat în anul 56 a .Chr., < : icero se declară impresionat de arta haruspiciilor şi dispus s;i nu pună preţ pe încerc:lrile de discreditare a divinatiei. El elogiaz;i grija strămoşilor de a nu neglija nici o formă de divinaţie, de a insera auspiciile, haruspiciile şi consul­l : l rea oracolelor sibiline între ritualurile tradiţionale, de a se remJ.rca prin 1 •iet:He şi credinp (pietas et religia). În legătură cu puterea divină ( numen dl'ontm), el îi recunoştea existent,a şi suprematia în univers : "Cine este atît de ir : l tional încît, ridicîndu-şi ochii spre cer, să nu-şi dea seama că zeii există şi , ;J :Jcele lucruri, făcute cu atîta chibzuinp, încît cu greu ar putea cineva p rin nL'O artă s;i obţin:\ o :�semenea ordine şi înbnţuire logică a faptelor, sînt l : lcute întîmplător" (cap. IX). În tratatul De lep,ihus, la întrebarea lui Atticus, ce < � ede despre divinaţie, Cicero îi răspunde : "de vreme ce a ccept:i m că zeii e x ist:\ ş i că ratiunea lor guvernează l umea, c:i bunăvoinţa lor poartă de grijă l l c' ; l lllll lui omenesc şi c:i ei pot să ne arate semnele viitorului , nu v;id de ce aş 1 H·ga existenp divinaţiei" (II , 1 3) . În acelaşi fragment, el precizează că înţelege p r i n divinaţie, în primul rînd, ceea ce grecii desemnau prin termenul mantike, . 1 < l ic:1 divinaţia extatic:\ sau profetică ( divinalio .furoris) şi în :�1 doilea rînd ·" ca parte a ei care constă în cunoaşterea şi interpretarea semnelor d ivine ( tlil 'illa/io iTI S�ftlliS).

În i ntentia ele a da romanilor un corpusphilosoph icum Latinum, în care să ' · p u izeze toate problemele filosofice (ad pertractcmdam tot am philosoph iam),

STUDIU I NTRODUCTIV

Cicno î.> i propune s�i compu n;i şi o trilogie dialogală elin care să facă parte lratat.:k• I l!' IICI I ! I ra deoru m ( Despre natura zeilor), De divinatione (De�pre dil 'inoţie) � i !Je (alo ( D espre destin ) , ceea ce ar fi însemnat, dup�1 spu�ele sale, . . s�i fi f;icut tot ce se putea în problema divinulu i" (De dil•in. Il, 1) . Faţă de a lte scrieri pc aceeaşi temă , Cicero avea avantajul de a mînui dialogul , instrument l iterar privilegiat, care-i permitea o evaluare complexă a ideilor doctrinelor filosofice, prin intermediul celor mai autoriz:�ti reprezentanti ai lor la Roma, figurînd c:� personaje în dialoguri. În introducere:.! tratatului De /latura deontm, Cicero precizează că, dat;i fiind divergenta de opini i asupra oric;1rui subiect, pentru a nu se expune vreunui reproş, va pune într-o discuţie comun<i ideile despre divin itate ale celor mai cunoscute doctrine filosofice (ponam in medio senlentias pbilosopbontm de natura deom m) şi- i va convoca drept personaje pc cei mai a utorizati s;i le reprezinte. Conform conven1iei dialogului l i terar, Cicero pretinde că reproduce o discu{ie re:.1l:l între C. Cotta , reprezentantul doctrinei Noi i Acaclemii , C . Velleius. exponent• . . d cel mai str;lluc i t la acea oră al epicureismului rom:�n şi Q . Luci l ius Hall :us, adept al filosofi e i stoice . considerat de Cicero "un autentic competitor ;J stoicilor greci" . Absenţa l u i M . Pjso, peripatctician d e renume, d e la acest conclav filosofic, v a fi compensată de prestaţia lui Balbus, deoarece în l i n i i mari peripateticienii şi stoicii coinci­dea u în ideile despre divinitate, deosehindu-se doar la n i vel de terminologie. Dup:i modelu l disputelor neoacaclemice, a Glror libertate de opinii şi eficienţ�i cognit iva vre:t s:l o demonstreze, Cicero orga nizeaz;i o dezbatere filosofică în care fiecare protagonist îşi expu nea ideil e , fi ind imediat comrazis de partenerii s:l i . Rolul constant ele oponent îl are în dialog neoacadernicul Cotta , care, aşa cum recuno;tştc şi Cicero, reprezint<"i mai putin ideile doctrinei filosofice a Noii Acade m i i , cît abi l itatea retorico-eristică a adepti lor ei ; în aceast;l privin{ă el este de altfel a postrofat de Balbus : Tu, Cotta, dact'i m-ai asculta, mi-ai sus{i1ze cauza [existenta d i viniUţi i n . n . ) şi te-ai gîndi câ eşti.fru ntaş al celâţii şi mare pontif"; iar dacă tol uel c• permis vouâ scl discuta fi m1 su biect în ambele sale acccpfii, acccpJia mea mai degmbcl ar trebui scl o aprobi şi sâ o sus(ii cu acea uşurinfâ a mrbirii pe care.Jllos(Hia Academ iei, primind-o dl.' fa exercijiile retoricii, a amplificat-o. Celei e o proaslâ şi o nefegiutâ deprindere sâ discuţi potriun ic despre zei, .fie cel o faci din convin.�ere . .fie simulînd doar opoziJia la ( I l , 67). În finalul dialogului, Cicero, care asistase la întreaga dispută, îşi fonnuleaz�1 impresi i le : "Dup:i această discuţie, am plecat cu i mpresia ci argumentarea lui Cotta este mai conformă cu adevă rul decît cea a l u i Velleius, d:tr cea a lui Halbus mi s-a p:lrut mai înclinat:i spre verosimi l"' (III , 40). În csen(:i e vorba deci de o confruntare a doctrinei epicureice, care admitea existen�a zeilor dar nega ci ei au creat lu mea sau c:1 o cîrmuiesc în chip providenţia l , doctrina stoic:l , care idemifica divin itatea cu un element creator imanent, focul creator Cpyr 1ecbn ikci11l , raţiu nea seminal:l a univers u l u i (logos şi nous) ş i doctrina neoacaclemicl , care recunoştea existenţa zeilor, socotind îns�1 c;1 ea nu mai are nevoie s:l fie a rgu mentat;! , cla r nefiind ele acorei cu teoria stoic:l a providentei d ivine din care s-:J n;lscut u n iversul , cici acesta e materi:tl şi pieritor, condiţii incompatibile cu divinitatea demiurgu lui s;i u . Dat fi ind f: tptul că problema clivinatiei , evident implicaU în cea a divinului , conform îns:1şi etimologiei stabilite' ele Cicero ( nonu!n dil'illationis a diuis duclum est ­n u mele divin aţiei a fost derivat de la zei - De diuin. 1 , l ), a fost doar în treac1t atins;i în acest dialog, Cicero hotăr:lşte s;i- i consacre un spa[iu special în dialogul De dil•irwticme.

STUDIU INTKODUCTIV 23

3 . 3 . Dialogul De divinatione

3.3 . 1 . Cronologia dialogului

În cuprinsul dialogului exist<l aluzii l::t retragerea lui Cicero la Tu�culum, la �d1imbarea abimdinilor şi la disponibilitatea sa pentru discutii filosofice, în 1 ipsa vechilor preocup;lri civice , pc vremea dictaturii lui Caes�tr : "Acum, d i n , ·au z;� întreruperii activităţii d i n for, ;�m renunţat să nui l ucrez noaptea şi am l l l lrodu.s odihna de clup:i-ami;�z;l, pe care înainte nu o obişnuiam

" ( 1 1 ,68). "Eu,

(_lu intus, sînt mereu disponibil pentru discu ţi i filosofice, m;ti a les în această p<'rioa d ă , de vreme ce nu există nimic ce a� putea face cu plăcere" (I, 5). Pe 'k altă parte, exist;i în ambele G1r[i ale trata tul u i referiri la moartea lui Caesar : .. cL·ea ce s-a întîmplat înainte de moartea lui Caesar" O , 52) . "Cît de chinuit :, J dkteşte e de crezut că ar fi trăit Caesar, daci ar fi prev:'lzut c'l în a cel sen:tt, in c;�re el însuşi cooptase o mare p;�rte ;� membrilor, în curi;� pompei;�n:i , chiar l : t picioarele statuii lui Pompei, în faţa atîtor centurioni şi a celor mai de nză ' < 't:l[eni care îl priveau, dintre care o parte învestir,i de el cu toate onorurile, . l ., l fel va z;icea r;ipus, încît nu numai dintre prieteni, dar nici dintre sclavi, 1 1 i meni s;i nu se ;�propie ele el" (II , 9). Exist:l , de asemenea , men [iunea acelei .. probleme m:1jore'' intervenite în existenp lui Cicero, care a fost, desigur, J l <· iderea lui Caesar la idele lui martie, care reclama din nou prezenţa sa la l �oma şi-1 depărta din preocupările filosofice ale perioadei anterioare (cf. II, 2). In mod firesc, relativ la cronologia dialogul u i De divinatione, întrebarea pe ' : 1 r e o generează pasajele menţionate este cbcă el a fost compus în;�inte sau d u p;l 1 S martie 44 a . Chr. Într-o lucrare recentă, Nino Marinone ( Cronologia ' iceroniana, Roma, 1997, p. 2 16) enumeră opiniile principalilor editori ai . 1 1 estui tratat, dintre care cită m :

Durcmd presupune că a fost compus în perioada ianuarie-februarie 44, revizuit şi publicat între 1 5 manie - 6 apri l ie 44 ; Mac Kendrick consideră că prima carte a fost alcătuită îna inte de 1 5 martie, a doua dup<l ; d e aceeaşi p�irere sînt Timpan naro şi Falcot1er, cu specificarea că Falconer consiJer�i publicarea tratatului postum�i (dup�i 43, anul morţii lui Cicero ) ; Stockton consideră tratatul terminat înainte de sfîrşitul anului 44, tiră să se specifice data iniţierii acestu i a ; Giomini e de părere că Cicero a scris tratatul în întregime înainte de idele lui martie, dar că a ad;i u ga t cl up;l aceea unele cuvinte sau observaţii , pentru a-1 aduce în actua litate ; el înclină să cread:i ci in troducerea (prooemium) cărţii :1 doua a fost compusă între 1 6-27 mai 44 , perioadă în care Cicero s-a aflat din nou la Tusculum, după cum reiese din cîteva scrisori către Atticus (XV, 5 şi 1 0).

E de presu pus, deci , ci Cicero, dup;t iclele lui martie 44 a . Chr. şi-a revăzut I I I < 1 a rea începută în acel a n (ia nuarie-februarie), adă ugînd unele amănunte 1 < ' \ t u lui a proa pe terminat , inclusiv al doilea prooC'mium, care pare reclact:lt , 1 J 1 pJ acea dată .

. 'S .3.2. Structura dialogului 1 li;t logul De divinatione este compus din două p<lrţi {cărţ i) , fiecare fiind

p1 , · L J i a t ;i ele un prooemium sau exordium, în tradiţia retoricii clasice ; prima 1 ' - 1 1 1 < ' nu ne-a parvenit în întregime, dar fragm·entul lipsă din final nu pare s;l 1 1 : 1 \' Li t o întindere prea mare, de vreme ce partea a doua răspunde într-o 1 H ' J k<U ; trmonie tuturor componentelor a rgumen t a t i e i prect'dt>nte.

24 STUDI\1 INTHODUCTIV

3 .3 .2 . 1 . Prooemia (prefetele)

A�a cum am arătat anterior, Cicero, spre deosebire de Platon, îşi prefa[eaz:1 fiecare tratat filosofic după modelul scrierilor exoterice ( dest inate marelui public) ale lui Aristotel, în intenţia de a face cunoscut obiectul investigatiilor sale, stadiu l ;tbordării lui şi metoda ele cercetare propusă. În cazul tratatului De dil'illatiolle a vem două astfel de prefeţe : o prefată mai amplă la cartea întîi (cap. 1 -)) şi u na m a i redusă la ca rtea a doua (cap. 1 -2) care pare adăugat:! d up;l revizuirea lucră ri i .

Î n primul prooemium, Cicero începe c u o definiţie, cea a divinaţiei , c a "presimţire şi cunoaştere a viirorului" (praesensionem et scientiam rerum

futuramml ; în accepţia sa, care o a nticipeaâ pe cea a cercet;Horilor moderni a i a rtei d i alogului (vezi V. Tonoiu, Omul dialogal, Bucureşti, 1995), "într-o cercetare, orice discurs care urmează o anu mită cal e şi o a n u mit;1 meto&1 , trebuie s;1 ind ice în primul rînd , potrivit u nei înţelegeri dintre interlocutori, care este obiectul discutiei, ca în formulele de iel ul -este vorba despre oceastă problem;V' ( De.finibu.\· II, 2). Definiţia con fer;1 dia logu l u i , în echivalent<! cu întrebarea ini\ială la Platon, acea premis;1 f:lră ele core "acordul între advers:tri într-o disn1ţie este uneori imposbil " ( ibidem). La Cicero, definiţia divinaţiei chiar ant icipează întrebarea fundamenta l;1 , enunptă de Cicero la începutul dia logu l u i propriu-zis : "doresc mai presus de orice s;1 aud ce p;irere ai despre divinaţie" (], 6) . O dat;1 cu acceptarea întrebării , se instituie între i nrerlocutori o convenţie, conform căreia îşi vor dirija enunţurile, în fun qie de rolul de proponent sau oponent al fiec:1ru i a . O dat;1 admisă convenţia, vorbitorii vor încerca s:i-şi confrunte idei l e printr-o serie de atitudini verbale (întrelx1ri , răspunsuri , obieqii ) încercînd, în funcţie de temperamentul şi abi l i tatea retorici ale fiecăruia, să se i n O uenţeze reciproc. Se stabileşte totodaU şi u n cadru semantic a l dialogul u i , în funcţie de care se poate aprecia apartenenţa la un fond perceptiv � i lexical comun a partenerilor, competenţa lor de a procesa discuţia spre un răspuns acceptabil f:Iţ;1 de întrebarea in iţia l:i . Defi niţia daU divinaţiei ele Cicero la începutul dialogului este cea propus;1 de stoici �i ea include cele clou;1 tipuri ele divinat it•, cea intuitiv;l (praC'SC11Sio) şi cea inductiv;1 ( scinetia), ambele recunoscute de stoici ; prin urmare, este de aşteptat ca discuţia s:i vizeze acceptarea sau respingerea formulării stoice eli n perspectiva altui sistem fi l osofic ; care este acest sistem, s e deduce l esne d i n formularea dubitativ:! care urmeaz;i : "daci divinaţia o f i existîn d" ; cu noscut fi ind scepticismul proferat de Noua Academie �i im portanţa acordată de ei ipostazei dubitative în cunoa:>,tere, e ele presupus ci , în tradiţia disputelor academice, Cicero va recurge �i aici la procedeul abordării contradictorii a problemei divinaţiei, iniţ i ind o clisput;1 între dou;1 puncte de vedere (di.lj}lttatio ill llfra mque partem), cel stoic şi cel neoacadcmic.

În aceea:>,i prim:1 prefaţă se face o incursi une în istoria di vinaţiei , trecîn­du-se în revist:l şi atitudinea filosofilor greci fap de existenţa zeilor şi a divinaţici, ca fonn;l de comunicare dintre ei şi muritori ; Cicero i nsită puţin asupra u nei forme de "disidenţă" , manifestat;! în filosofia stoică de Panaetius, care nu a contestat ferm divinaţia , dar şi-a mJrturisit unele îndoieli legate de vcridicitatea ei . Încurajat de atitudinea l u i Panactius �i mai ales de cea a academicianului Carneades, care comb;H u se şi el credin(a stoicl în existenta unei capacităţi clivinatori i , Cicero va pune în discut,ie problema div inaţici , con�tient că va trebui s;i procedeze poate chiar cu mai mul t:l prudcnţ;l decît în discuţia despre zei, în această del icat;! operaţie de separare a celor clou:l sia meze. rel igia si superstiţia divinatorie : "Aşa cum în orice domen i u sînr nc·demnl' arît u�urinta de a a proba cev:1 cir şi persistenta în incertill ldine,

STUDIU INTRODLICTIV

riscul e cu atît mai mare în acest domeni u , în care trebuie stabilit ota importanţă merit<i acordat<i a uspiciilor, ceremoniilor sacre şi religiei ; căci există realmente pericolul de fi învinuit de rea credinţă, nedîndu-le importantă. sau de superstiţie băbească, acceptîndu-le" O, 4) . De aceea Cicero e de p<irere că trebuie S<l procedeze la o riguroas:i cercetare a argumentelor pro şi contra, conform metodei academice, fără a se distanţa prea mult de opinia comun:i . Religia era, conform definiţiei lui Cicero, u n act d e responsabilitate colectivă faţă de zei ( iustilia erga deos religia dicitur - Partetiones oratoriae, 22), constînd în respectarea scrupuloas:i a unui ansamblu de rituri moştenite prin traditie, (sacra caerimonia) de care depindea integrarea individului în viata cet:i{i i . fuste! de Coulanges (Cetatea cmticcl, Bucureşti, 19R4, voi. 1, p. 24 1 ) observă judicios ci "religia antică era un conglomerat ele credinte şi pr:1ctici mărunte, de rituri minuţios respectate, în care nu trebuia S<i cauţi nici un înţeles, nefiind necesar să reflectezi asupra lor, nici să-ţi dai prea bine seama de sensul lor. Doctrina avea prea mică importanţă ; importante erau doar practicile, doar ele erau strict obligatori i " .

Superstiţia este însă, î n accepţia lui Cicero, "acea obsesie care n u îngcldu ie ca spiritul să-şi afle liniştea" ( De divin. Il, 72). Aşa cum va preciza şi în final, .,prin dispariţia superstiţiei nu dispare şi religia" şi de aceea el ţine pe tot parcursul dialogului să-şi confirme ataşamentul fap de religia traditională, în \'irtutea c:iruia e decis s<i o separe definitiv de supersti{ia unor practici divinatori i .

î n capitolul 'i a l primului prooemium, Cicero precizează Gi dialogul reproduce o discutie reală, susţinută la Tusculum de el şi fratele său Quintus pc rema divinatiei, într-o perioadă cînd Cicero, îndepărtat elin viaţa publică pe vremea dictaturii lui Caesar, se întret,inea cu prietenii în reşeclinp sa tusculană unde îşi a menajase o Academie şi un Liceu, asupra unor probleme diverse, exersînd metoda academică, de sorginte socratici, a disputei contradictori i . Prima parte a dialogului va avea loc în t impul promenadei spre Liceu, a doua în bibl ioteca Liceului tusculan. Sîntem a:;)adar în prezenţa unui dialog scenic, ale cărui detal i i sînt prezentate de autor, scenograf şi regizor în acelaşi timp.

Cel ele-al doilea prooemium introduce partea a doua a dialogului, pledoaria lui Cicero u rmînd celei a lui Quintus din pmna parte. Această a doua prefaţă pare i nterpolat:i ulterior, aşa cum deducem chiar din cuprinsul ei . Ca şi în prefeţele altor dialoguri, Cicero e preocupat să-şi justifice propensiunea spre scrierile filosofice şi retorice din perioada autoexilului său, impus de mutatiile politice petrecute în viap romana ; el prezinr:i aici lista lucrărilor sale filosofice ::-;i retorice, concepute şi publicate în intenţia de "a fi util cît mai multora ( jJrodesse q11ctm plurimis), împart;işindu-le ,.căile de acces spre cele două arte, docin[a şi jllos�fid' ( optimarum artum vias). El precizeaz;'i că activitatea sa l i terara are o eviclen t:i dimensiune civică, ipostaziat:i în virtuţile ei competitil'â ( egalarea grecilor în problemele de filosofie) şi paideiccl (educarea tineretului , dezorientat de instabilitatea politică şi morală a epocii). Aceste precizări î i confereau l u i Cicero o aur:i de respectahilitate civică, în eventualitatea (de a ltfel anticipată de ei) că, revenind în viaţa public:i , după moartea lui Caesar, l·ompatrioţii săi i-ar fi reproşat comoda recluziune de pînă atunci în viaţa contemplativă. În opinia noastr:i , cele două prooemia, cu o pondere distinctă in economia dialogului, a u funqii diferite, dar complementare. Primul prooe­mium are o virtualitate prospectivă, rolul său fi ind de a prezenta problematica divinatici şi de a evalua şansele abordării ei într-o dezbatere filosofică pe tl'ren roman, cel de-al doilea - o virtual itate retrospectiva, fiind în intenţia a lllorului un prilej de a-şi confirma competenta într-un domeniu confin preocupărilor sale anterioare, circumscris, ca şi ele, urilului civic.

2(, STUDIU INTRODUCTIV

3 .3 .2 .2 Personajele dialogulu i

În inten!ia de a conferi discuţiei o notă de autentiCitate, Cicero alege ca personaje pe fratele său Quintus şi pe el însuşi, pretinzîncl ca dia logul l iterar reproduce unul rea l , care ar fi avut loc în împrejurările menţionate anterior. Competenta lor dialogala este indiscutabilă, chHe fiind precedentele u nor prestaţii interlocutive în care funqionase acelaşi criteriu fecund şi eficient în orice demers raţ ional, cel al cliversiUţii opinii lor. D iscuţia este provocat<! de Quintus, care citise recent�t l ucrare a lui Cicero De natura deoru m şi considera c1 clivinaţia, subiect prea puţin clezb;itur în acel dialog, merita o abordare mai deta l iată. El îi adresează lui Cicero acelaşi tip de exhortaţie, prin Gtre şi personajele lui P l a ton consimt la implicarea lor comun<i într-un demers euristic : "s<l cercet�l m , daci ţi-e pe plac, ce putere are ea [ divinaţia ] ş i ele ce spep este'' O, 5) . I nteresul lui Quintus este să verifice veridicitatea afirmaţiei stoicilor potrivit căreia, în m:l.sura în care zeii exist<l , exist�i şi divina[ia . C icero subliniaz<'i postura l u i Quintus ele defensor arcis stoicomm (apărător al bastio­nrLlui stoic), prefigurînd metaforic disputa dintre ci ca o luptă dintre doi combatanţi care adoptă atitudini �i strategii diferite. o fensive sau defensive, în funcţie de poziţia lor faţ;1 de obiectivul urm�irit. Quintus, de pe poziţii le stoicului , în prima parte a dialogului va a p<lra tradiţia divinaţiei a ntice, greceşti şi romane, impresionat de evidenţa unor fapte consemnate în scrieri ilustre : "Poate r�tmîne cineva indiferent l:J. vechimea acestor fapte, arestate şi consem­nate în scrieri i lustre" ( 1 , 4 0 ) . Tradiţionalistului Qu intus i se va opune raţiona­l istul Cicero, în postura de beneficiar al progresului cunoa�teri i : "noi sîntem datori prin însuşi progres u l raţiunii � i al civilizaţiei umane să nu mai credem în ideile celor dinai ntea noastr;i ( ! ! , 39) ; cei din vechime se puteau înşela în multe probleme, asupra cărora noi , în urm<J experienţei, a progresului cunoaş­terii � i civilizaţiei , avem o alt:i p:lrere'' ( [ ! , 33). Pledoaria lui Cicero din partea a doua a dialogului stabileşte dreptul şi datoria omului rational de a se îndoi de realitatea şi eficienta u nor practici tradiţionale, cum erau cele divinatori i . Luînd în discuţie, spre exemplu, practica :tugural:l, cazuta în desuetitucline în vremea s a , el a firmă datoria s:J ele om rational de a stabili natura a uguriil or, originea S,i consecvenţa lor (cf. I I , 38) . Despre unele practici divinatori i , cum era şi cea a haruspic.irii , el swbile�lt.' c;l "e în interesul statul u i şi al religiei naţionale s<l fie păstrată" U I . 12) . Ca şi Platon, Cicero e de p:lrere c;i .. datoria u n u i înţelept e s:l. p<istreze datinile strămo�eşti privind cultul rel igios" (Il , 72). Afirmaţiile lui Cicero pot p:lrea contradictori i , dar remarcăm elin nou coinci­denta dintre părerile lui �i ale filosofului grec ; aşa cum Platon credea în niveluri diferite a l e a dev:irul u i � i real ităţii, credea şi în nivelu ri diferite ale intuiţ iei religioase. Ş i în a ccepţia lui Cicero, important era să se p<istreze acea constantia, atitudine raţional:J. generată de înţelegerea realist:! şi consecventă a naturii şi semn ificaţiei vieţii umane ; pentru acest echilibru raţional , religia şi u n ele dintre pr:tcticile ei ;.tCcesorii nu reprezentau n i ci un perico l , mai a les că erau valiclate ele tradiţia ş i experienţa c ivic.i . Ceea ce i se pare lui Cicero nedemn ele u n filosof este să se foloseascl de mărturii întîmphitoare s;.tu intenţionat falsificate în locul u n or argumente raţion;.tle (cf. II, l l ) . În virtutea acestui principiu, el atacă diletantismul stoici lor, pe care-i acuz<l ele ocu ltarea intenţionat:i a adevărului despre divinaţie. Dogmatismu l u i stoic, Cicero îi opune ipostaza clubitativa, recomandată de neoacademici ca singura modali­tate cognitiv:! aflat:i în strînsă relaţie cu însăşi dialectica unei dezbateri filosofice. În conceptia l u i Socrate, indoiala ascute capacitatea de disociere a spiritului uman, pregătinclu-1 s<i reunească în plan raţional ceea ce îi apare scindat, sa se includă prin urmare într-o a rmonie raţionala . Cicero este mîndru

STU D I U INTRODUCTIV 27

de reputaţia sa de homo dubilans, care îi îng:iduia s;l cerceteze adev5rul făr<l a fi suspectat de prejudeclţi şi îl asigur;} pe Quintus el-i va analiza fiecare afirmaţie "nu ca s5-�i impun;} părerea , ci suspectindu-se adesea pe sine însuşi'' (cf. II, 3). Sub aparenţa acestei toleranţe se ascunde însă o strategie argumenta­tiv:! , bine gîndită şi ireproşa bil pus:i în aplicare , care-I V:l face pe adversarul său s5 se îndoiască el însuşi de adevărul afinna�iilor anterioare şi să retracteze o parte din ele ; în acest fel este pus în evidenp acel avantaj al dialogului , de :1 determina pe unul dintre interlocutori s:i renunţe la o poziţie care s-a dovedit greşită în confruntarea cu adevărul evidenţiat pe parcursul dezbaterii . Quintus recunoaşte c 5 p5rerile stoicilor despre divina{ia imluctiv5 i s e par prea încircate de superstiţii şi e dispus s:i încline spre peripateticieni ( cf. II, 38), înainte ca Cicero să pun:! în discutie divinaţia intuitivă.

Prin urmare, putem aprecia Gi, din punctul de vedere al exigenlei artei dialogale, cei doi parteneri stăpînesc aşa-numilii determinanţi dialogici, constînd într-un ansamblu de cuno�tinţe şi ipoteze asupra temei puse în discuţie şi în dorinţa comun:\ de a afla r:1spuns la întrebarea care a generat discuţia, în cnul ele faţă, ce este divina[ia ?. fiecare interlocutor îşi ap5r5 pozitia proprie pro (Quintus) sau contra (Cicero) divinaţiei, disputa lor nefiind îns5 tensionat:i , prin replici succesive, c i constînd din înfruntarea unilaterală a unor pledoarii conduse dup:i tehnica înfruntărilor judiciare din for. Situaţia soci::�lă şi culturală a celor doi protagonişti este în princi piu de natură s:i nu creeze distanţe, complexe, intimicl:iri sau chia r neîncredere. Diferenţa de temperament dintre ei se face însă simţită pe parcursul dia logul u i . Quintus este tolerant, singura lui ironie constanta fi ind cea referitoare la poziţia ele a ugur a lui Cicero, care ar trebui s:l-1 facă mai conciliant fat:i de ana divinatorie în ansamblul ei ; de asemenea , el îşi începe discursul a 1�intindu-i lui Cicero lucrările în care p5rea favorabil divinaţiei (Prognostica, De consulatu suo), şi, în parte, încur:J.jat şi de acest suport bibliografic, îşi asllln<i ap:irarea divinaţiei. Spre deosebire de adversarul său, Cicero este mai intransigent, pledo:1ria S:l avînd o argument:Jţie mult mai strînsă şi urmarind intimiuarea partenerului , pe care-I manipuleaz:i conştient. C:l şi Socrate, el îi confer5 acestuia un aparent ascendent argumen­tativ, pe care însă îl va recupera metodic şi necruţător, trecînd ele la ceea ce el numeşte metaforic manevră ele rutin ă , la lupta corp la corp. Arma lui cea mai reclut:J.bil;i este ironi:l, în sensul ei etimologic de întrebare-dilemă, cu ajutorul Gireia el îl va face pe Quintus, apărătorul divinaţiei, s:i apară în postura unei babe superstitioase, a cărei uniGi virtute este {inerea ele minte �• tuturor scornelilor. Puzderia ele întrebări dispersate în cuprinsul argumentaţiei sale are finalitatea paicleică a ironiilor socratice, intenţia lor evident:\ fiind aceea ele a-1 scoate pe Quintus din st:J.rea ele iraţionalitate în care se cantonase, admirîncl cu atîta zel clivin:J.tia.

Putem aprecia că partenerii :J.cestei interloculii încep prin a-şi asuma rolu l de emitător ş i receptor, prin pronumele e u ş i tu, cu funcţie autoreferentială, după care adoptă o conduită verbală constînd în atitudini propoziţionale (afirmative, interogative directe sau retorice, exclamative) menite s:i le confere în acelaşi timp o identitate conceptuală şi expresivă, şi compatibil itatea necesară cu universul semantic generat de premisa dia logică i nterogativă ; în acest fel este asigurată funqionarea acele i exigente a mişc;lrii dialogale privind coexistenta omogenului cu eterogen u l .

Finalul dialogu lui pare s ă înregistreze consemnarea u n e i opinii comune, ş i o dovadă în a cest sens, î n lipsa consensului explicit formulat d e Quintus, poate fi considerat:\ peroratia lui Cicero, care punctează principalele concluzii a le demersului comun : 1 . este în interesul statului şi a l religiei traditionale să se pasl n '/< ' P''" 1 icik divinatorii înd;i tinate, cea auguralâ !?i haruspicială ; 2. 1 l' l ig i ; � l l t ' l " l " ' I I I'·" I H 'I lvr iU ti•· a q i u nea pa r�1 zit arJ a unor superstiţii divina-

2H ST U D I I J I NTI(() [ ) LJCT I V

torii dăun:itoare individului şi cetăţii ; 3. principal i i vinovaţi ele încurajarea practicilor divinatorii şi a st�irii de ira\ionalitate întreţinut<i de ele sînt filosofii stoici ; -'Î . metoda academică a dialogului şi a schimbului l iber de opinii este superioar�i asertării dogmatice şi merită oricînd reactual izat:i în practica dezba­terilor filosofice.

Coroborînd afirmaţiile lui Cicero favorabile clivinaţiei, în ansamblul ei, elin alte lucrări menţionate anterior, cu prestaţia sa de adversar declarat al divinaţiei din acest cli:�log, e firesc s:i ne îndoim ele sinceritatea u neia elin cele două poziţii. Cu toate c;l îi mărturiseşte lui Quintus c;i în cadrul intim al discuţiei lor î�i îngăduie s:l fie mai deschis şi s;l afirme lucruri pe care în public nu-şi permitea s:i le declare, sîntem de p;i rere c;i prezenţ;J lui Cicero în acest dialog are acelaşi rol cu al lu i Cotta din dialogul De t!Cifllrtt deorum, constînd mai mult în practicarea unui exerciţiu retoric de tip academic, menit sa pună în valoare importanta argumentelor contrare în discut:Jrea unei probleme. Este experimentală şi aici, ca şi în 7iJSculanae di�putationes, dramatizarea livresc:i a u n e i leqii de filosofie ( schola) de tipul celor practicate de Cicero la Tuscul u m , pri n :Klaptarea conţin utu l u i e i la schema min imal:i a d ialogului şi conformarea•expresiei la principiul retoric copiose ornateque dicere (a discuta ideile pe larg şi într-un stil ales).

3 . 3 . 2 . 3 . Dimensiunea retorictl a dialogului

Rctrăirea şi reactualizarea livrescă a unui dia log impu ne folosirea unor tehn ici l ingvistice, logica-semantice şi pragmatice, implicate de retorica dialo­gal:i . Între acestea , semnalăm în dia logul de faţ;i procedeul compara\ iei analogico-clid:lctice, constînd în i nvocarea unor paradigme, exempl.:t, menit..: s:i sprijine efortul ele înţelegere al interlocutoru lu i şi să orienteze demonstraţia dinspre lucruri cunoscute spre concepte şi relaţii abstracte. Pe parcursul dialogu lui , interesul pentru anecdotic (gr. anekdotos - inedit) este v;idit în inserţia unor miniaturi narative (gr. ekpb rasis - descriere) care surprind diferitele ipostaze ;de miraculosului : prodigiul <prodigium), semnul prevest ito r (ostellfum), apariţia miraculoasă ( monslrum). Aceste micronaraţiuni sînt con­struite după un tipar ekpbrastic cu o schemă relativ fixă : circumstmr(a 1 persoana implicată 1 aparifia 1 deznodâm întul (locus 1 persona 1 ostentum 1 evenlus). lată un astfel de exemplu m : înainte de lupt ti 1 Sul/a aducea sacrificii zeilor 1 de sub altar a apărut un şm1Je 1 În acea zi s-a obţinui o uicturi<' ( I l , 50 l . Frecvent.a acestor naraţiuni în pledoaria lui Quintus (preluate şi u neori ;unpl i li ­cate ironic şi concesiv de Cicero) arc o funqie persuasiv:i : t•l încearc1 -;:1 sugereze raţionalistului Cicero c:i , în lipsa unor expl icaţi i c:HI/ : t le , : 1cn·ptarv:1 neobişnuitului poate înlătura orice contrariere logici .

Din recuziw ele topus-uri retorice, Quintus se folos, ·,;• • · cons1 : 1 n 1 d,· n·l : t i d i ficult:i\ii de a d a o explicaţie, topos frecvent î n rq w n m i u l :Htvi d i a log:t l • · platoniciene : Socrate se recunoaşte mereu sterp 1 ti_r�oJtosl, i ncap: t i • i l s: 1 dva expl ici ţ i i altora, dar priceput în a-i moşi ( moi('tll'illl s: 1 :dk : r d i " Y : I n r l in ei înşişi . Quintus recurge la acest topos ori de cl1 e ori < " \'< >< : 1 un jlmd(�iu JII . in intentia < constant reperabil;\ în strategia s: 1 l d, · : 1 1 : 1 t r: 1 ge Il<' C icno înt r-o cu rs;i : m izînd pe convingerea neo:Jcadt•n J i c i lor . -: r .. lot n·va eL' e x isl:i : r iT o o u z.:"t'' , Qu intus înccarci să-1 facă pL' C icvro ... . 1 ,, , . 1 : 1 1 1 .'< "/. l " in e x p l icat. i i cau za le , n·cun osdnd i r np l i c i t existent.a ra ptdor l l l i L I I · I I I I I : I ." ' r · · I : I L l ll' . C icvro e v it;i a b i l u r r.�:1 , rl"i"uzîncl s:i recuno:1 sC:i ca u z : r l i l : l l < - : 1 r r r l • • r I I H Turi a ci ror cvidenţ:i o cc n i i < 'S l : i ; probek- of<-rite de <)1 1 i n t 1 1 .'; .s in t , , .. , l > i r l s t · 1 1 1 1 : 1 cîte una ( rejit/{t/io) ; 1 1 1 : 1 i m u l t , Ci ct·ro însuşi pn· z in l : l c i t < " l " : r · . i r n i l : l r • · d i n bogata a necdotică d i l · i r r : r tor i • · gr t·c. , -ro rn : r n:i r n v n t_ i o r 1 : 1 1 : 1 d, · ' "' ' " ' i • i ·, i l i lo.sofi reputaţi , con traria t , :1 : t. s c ' l l l < ' l l l " : l < Li r n c ·n i , pl"rkcl r: r t i o n : t l i , . 1 1 1 J l l l l l l l l u: 1 în seam;i istorioare l l l l l l " d i h i k

STUDIU I NTRODUCTIV 29

Pruden1a euristică faţă de l ucruri necunoscute sau insuficient dovedite este un topos al filosofiei academice la care Cicero apeleaz;i frecvent, ut i l izînd inten{ionat aporii şi ipoteze paralele pentru a-şi aduce interlocutorul în acea stare tlu bitativă , propice progresiei tlialectice a dezbaterii . În acest scop, pronumele interogativ quid, frecvent folosit, are funqia retorico-stilistică de a atentiona partenerul că urmează fie implicarea unei noi ipoteze, fie a unei teme noi ; în latină, interogativul quid corespunde expresiilor interogative ti de sau ti oun, cu o mare recurenp în dialogurile lu i Platon. Asemenea interogaţii d ispersate pe parcursul d ia logu l u i induc interlocutomlui o stare de nelinişte, de aşteptare tensionată, propice demersului euristic. În accepţia lu i Cicero, postura interogativă este complementară celei demonstrative, scopul ei fiind să influenţeze atitudinea cognitivă a intedocutorului, s;i-1 aducă dinspre faza aprob;irii (subst. assensio, vb. assentior, curenţi în terminologia filoso­fico-retoric;i latină ) spre cea a îndoiel i i (subst. dubitatio, vb. duhito). El îi sugerează partenerului de dialog distinqia între cele trei posibile atitudini cognitive : a crede, a fi de părere, a se îndoi ( credere, opinari, duhitare), bazîndu-se pe distinqi<.� stabilit;! de Platon între cuno<.�şterea prin simpb opinie (doxa) şi cunoaşterea autentică ( episteme).

Citatele elin scriitorii greci şi latini sînt folosite de cei doi interlocutori în intent,b ele a conferi un plus de autoritate argumentării ; ele relevă respectul fap de competenta instituită de tradiţ,ie ( conCI"etizată în conceptul de cmcto­rilas), care are la Cicero o valoare paideică. Argumentaţia dispune în acest fel de un temeinic suport bibl iografic, care ne permite să apreciem şi modalitatea ele abordare a temei cercetate în dialog cu filosofia şi literatura antică ; de altfel, uni i dintre filosofii menţionati sînt evocaţi ca martori a i ap:lrării sau acuz;irii , cu care se angajează uneori dispute colaterale, accesorii celei interlo­cutive : Quiritus îl cheamă în instanţă pe academicul Carneades, iar Cicero pe stoicul Cratip şi, în ambianp Lyceum-ului tusculan, în care filosofii sînt reprezentati ele volumele din rafturi, această polemiG'i in praesentia crceaz;i impresia unui auditoriu mai larg.

Prin util izarea programată a efectelor retorice, Cicero conferă acestui dialog livresc virtuozitatea retorică a unui dialog real , dar, parafrazîncl aprecierea lui Auguste Dies (A utour du Platon, Paris, 1928, p. 428) cu privire la dialogul platonician , putem afirma că dialogul lui Cicero este o imitaţie reuşiU, dar o imagine palidă a dialecticii infinit mai suple şi mai vii, pe care o va fi desfăşurat în acele leqii orale, tinute la Tusculum, în manieră academiei.

3.3.2.4 . Receptarea dialogului în posteritate

În anul 302 p.Chr., împ�iratul Diocle{ian dispunea arderea tratatelor cicem­niene De natura deorurn şi De diz1inatione, laolaltă cu scrierile creştine. Acest :1ct de profanare va fi răscumpărat în secolele următoare, după triumful creştin ismul u i , prin receptarea favorabilă a celor dou;i scrieri păsîne, reflectată în numărul mare de manuscrise, ediţii , lucrări de exegeză. In ce priveşte d ialogu l De divinatione, semnalăm :

A. Manuscrise 1 . Vossimws, lat. foi. H4, sec. IX, păstrat î n bibl ioteca Academiei d i n Lyon 2 . Vossianus, lat. foi . 86, sec. IX, aflat î n aceeaşi bibliotecă 3 . Vindobonensis, lat. 189, sec. IX, păstrat în biblioteca Academiei d in Viena Li. Florentimts Marciunus, lat . 257, sec IX, p:lstrat în biblioteca Lauren-

tiana, din Florenta 5 . E.xcetpta Hodoardi, lat. 1762, sec. IX, o culegere de fragmente din De

divinatione şi De fato, alcătuită de călug;irul Hodoardus, păstrată în biblioteca Vaticanului

6. Palatinus, lat. 1 5 19, sec. X-XI, păstrat în biblioteca Vaticanului

STUDIU INTRODUCTIV

7. Monacensis, lat . 5 28, sec. X-XI, păstrat în biblioteci Academiei elin Monaco

8. Leidensis, lat. 1 1 8, sec. XI , numit şi Heinsianus dup�"i numele fostului său proprietar, Nicolaus Heinsius, păstrat în bibl ioteca Academiei elin Lyon

9. Codex Philippicus, lat. 1794, sec. XII

B. Edifii critice Marsus, Veneţia, 1 508 ; Davies (Davisius), Cambridge, 1721 ; Rath, 1-Ialle,

1807 ; l\1oser, Frankfurt, 1 828 ; Allen ( Aiamus), Londra, 1 839 ; Mul ler, Leipzig, 1878 ; Heerings, Leiden, 1909 ; Pease, Urban;.� , 1921 ; Falconer, Londra, 1923 ; Giomini, Leipzig, 1975.

C. Lttcrâri de exegezei 1 . L. Debruelle, Etudes n"itiques sur le texte du "De divinatione", Rev. de

Philol . 25 , 1 9 1 1 , pp. 231 şi urm. 2. R. Durand, L(,l date du "De Divinatione" , Melanges Boissier, Paris, 1903,

pp. 1 76 .şi urm. 3 . R. G iomini , Problemi cronologiei e compositivi dcl " De divina tione

ciceroniano", Roma , 1 97 1 4 . R.]. Goar, Th e Purpose o.fthe " De divinatiom!', Trans. Proc. Amer. Philol .

Ass. 99, 1968, pp. 21i1 şi urm. 5 . C . Hartfelcler, Die Quel!en von Ciceros zwei Biichern " De divinatiorw" ,

Freiburg, 1 878 6. D. Heeringa, Quaestiones ad Ciceronis "De didnatiom!' fibros duos

pertinentes, Diss. Gromingae. 1 906 7. A . S . Pease, Cicero. De divimttione, 1, 80 Class. Philol . 1 3 , 1 9 1 8 , pp. 2 1 0

şi urm . 8. J .P. Postgate, On Cicero "De divinationd', I, 80 Class. Phi lol . 1 3 , 1918,

pp. 410 şi urm. 9. R. de Ravine!, A propos de Ciceronis De divinatione, Revue des Etudes

Luines, 38, 1960, pp. 112 şi urm. 1 O. W. Sander, Quaestiones de Ciceron is libris quos scripsit .,De divinatiolle

",

Diss. Gottingae, 1 908 1 1 . H . Skasis, Observationes crilicae in quosdam locosprimi !ibri qui est "De

divinatione", Athenis, 1 9 1 5

1 . Viaţa

Marcus Tull ius Cicero

CURRICULUM VITAE ET O PERIS

Cele mai ample informatii privind viata lui Cicero ne sînt furnizate de Plutarh ( Viefi paralele, IV, Cicero) şi de oratorul însu�i . în ampla sa corespon­denvi , şi , ocazional, în cuprinsul tratatelor retorice sau fi losofice. - 3 ianuarie 1 06 a.Chr. - Într-o familie de cavaleri din Arpinum ( 1 20 km S-E

de Roma), gens Tullia, se naşte viitorul orator, filosof şi om politic roman, numit Marcus, ca tatăl şi bunicul său ; cognomenul familial Cicero provine de la ci cer, bob de năut (primit ca porecl;i de un strămoş cu o excrescentă facială de aceast;l formă şi transmis descendentilor) ; micu l Marcus, deseori ţinta ironiilor tovarăşilor de joacă elin cauza acestei porecle, a jurat ci .,acest cognomen va întrece în str:i lucire cele mai vestite nume'' ( Piutarh, Cicero, 2).

- 89 a . Chr. -· Dup;l o educatie îngrijită şi atent supravegheată ele p3rinţi în or:.1şul natal, la 17 ani , Cicero vine la Roma şi este încredintat spre initiere augurului Q . Mu cius Scaevol a . Îşi desăvîrşeşte studiile audiindu-i pe Phaedrus, filosof cpicureu, pe academicianul Ph ilon şi pe stoicul D iodot ; în anturajul retorilor Micius şi Hortensius (pe atunci ce;l mai autoritară voce a foru lui), dobîndeşte cunoştinţe de practici judicia r;i şi retorică .

- 81 a. Ch r. - Debutează c a orator c u pledoaria Pro Quillctio ş i , î n 8 0 a .Chr., pronunţ;! discursul Pro Roscio A merino, cîştigînd un proces dificil , împo­triva lui Chrysogonus, l ibert al dictatorului Sulla ; accasU reuşită îl impune atenţiei publice, dar îi pune în primejdie cariera şi chiar vbp, datorită resentimentelor lui Sulla, atacat făţiş în discursul mentionat.

- 79 a . Chr. - Pentru a fi la adăpost ele mînia dictatorului , Cicero pleaci pentru 2 :.1ni în Grecia continenta l{! şi insulară, unde îi va aucl ia pe filosofii şi retorii greci, cei mai renumiti în acea vreme. La Atena îl audiază pe Antiochus elin Ascalon, retor şi filosof academician, pe epicureicii Zenon şi Phaedrus, pe retorul Demetrius Syrus (stră lucit reprezenta nt al elocintei etice, simplă în idei şi echil i brată în actiune şi expresie) ; îndreptîndu-se spre Asia, în oraşele greceşti din lonia, îi va amlia pe corifeii elocinţei asianice (exuberanţa în efecte stilistice şi aJ1ificii scenice) : Menippus elin Stratoniceea, Xenocles din Aclramyttune, Aeschylus elin Cnidos, Dionysius din Magnesia . Nemultumit de acest gen ele elocintă , pleacă în insula Rhoclos pentru a-1 audia pe Molon, vestit pentru stilul său retoric, mode­rator între cel aticist şi cel asianic ; Plutarh spune că Molon, ascultînclu-1 pe Cicero, s-a întristat la gîndul ci elocinta greacă urma a pierde teren în fata celei romane.

- 77 a.Chr. - Cicero revine la Roma, după moartea lui Sulla ; se Gisătoreşte cu Teren\i a , cu care va avea doi copii, Tullia şi Marcus.

- 76 a . Chr. - La insistenţele prietenilor, îşi începe cmiera pol itică ( cursus bonomm) în calitate de cvestor (quaesto1'l în Sicilia, dovedind reale calit;lţi cit- magislral al statului ; în 69 a .Chr. , este ales edil ( aedilis), în 66 a.Chr. ,

:12 CURRICULUM VITAE ET OI'Fil l. \

este pretor (jJraetor), iar î n 6 4 a . Chr. , împre un a , ·u : l l 1 1 < • ' . 1 1 1 l l i d : 1 l i 1 intre care şi L. Cati l i mi) , se prezint;i la a legeri le consu l : u < · j H" I l l l l l : 1 1 1 1 1 1 l • .l : 1 .Chr. şi este desemnat consul alături de C . Antonius.

- 63 a . Chr. - Anul consu lat u l u i lui Cicero este marc l l d1· 1 1 1 1 < ' V < ' I I i lll<'l l l grav, peste măsur;l ele incrim i nat de Cicero : conspiratia lu i < :: 1 1 i l in . 1 l ' < ' l l l ru :1 o aprecia la j ustele propo11ii, este indicat s:i se comparl' h wL u • ··' l 1 1 i S:l llu�tius, Despre compiraţia lui Catilina (De conjuratio11e Catilillill �i , · ·1 · · · 1 ' l i�nnsuri ciceroniene, Catilinare/e ( In Catilinam orationes tflltill/1",.) < :, ' ' ' ' l ' i ra{ ia , iniţiat:i atît penrru a r;izbuna eşec ul electoral al l u i C; l l il i na . . - i l .� i j >I ' IHru a atrage atentia asupra si tua{iei dificile economico-soci:l l • · I LI I < ' l ll '< " l "s it: l o reformă agrară), a fost descoperită la t imp şi exemplar p .. d,-p., i l : l Cicl'ro obţine pedeapsa c u moartea pentru conspiratorii prin"i l. l . 1 p1 Ll rl' îi conferă l ui Cicero reputaţia de salvator şi p;1rinte al pa l r il' i l f)(i/t'l" f!tilrilld.

60 a . Chr. - După încheierea prim u l u i tri umvirat (aliant_: l l '" l i l i.-a d i ntre Caesar, Pornpei , Crassus), începe declin ul politic al l u i Cicn1 1 ; dup: 1 Cl' a refu zat ofertele de colaborare din partea l u i Caesar, este !:isai in s! " :una l u i Clodius, .duşmanul s;i u , care va propune senatului u n pr1 1 i < '< " l d . . kge privind pedepsirea magistrati lor ce condamnaser;i la moazte n·la l < ' l l i n •ma ni făr;i a-i j u deca ( indicta causa). Cicero , vizat persona l ş i l i ps i t 1k spr i j i n , ia calea exi l u l u i , plecînd în Grecia, ele unde trimite fami l iei �i pri<' l < ' n i l or scrisori străb:1 tute de o profundă descurajare.

4 sC'pt. 57 a . Chr. ·- Se întoarce din exil, la propunerea consu l u l u i l 'ompl' i , votat;! d e senat î n u n ;m imitate ; este primit cu entuziasm d e ar i s i < •n: l (ia senatoria l ;! , cu a cirei ideo logie s - a identificat întreaga viap .

- 53 a. C/Jr. - Este a les membr u a l colegi u l u i augurilor în loc ul l u i Cr:�ssus, mort în r;izboiul cu parţi i ; între 51 şi 50 a .Chr., este guvernator în Cil icia, u nde poto leşte o răscoală, merit pentru care senat ul va clecreta SlljJJ>Iica­tiones ( rug;ici uni de mulţumire cirre zei). Întors la Roma, în decembriL' 'iO a.Chr. , încearcă s;i aplaneze conflict u l iminent dintre Caesar ş i l'o1 1 1pei , fără a izbuti. Din scrisorile din aceast:i perioadă citre priete n u l s;i u Att ic us tr::�nspare îngrijorarea fap de soana star u l u i şi a sa pc;·sonală la gînd ul u n u i război civil, precum ş i nehotă rîrea d e a urma p e vre u n ul din cei d o i r iva li (Ad A tticum, VIII , 3).

- iun ie 48 a . Cbr. - Cicero se hotărăşte s:i-1 urmeze pe Pompei în Grecia, u nde va avea loc, la Pharsalos, l upta decisiv;i , soldată cu victoria lui Caesar.

- 47 a.G'hr. - Întors la Roma, Cicero are pa rte de o d u bl:i decepţie : cea politic�! (victoria l u i Caesar însemnînd sfîrşi t u l guvernări i republicane) şi cea conj uga! ;\ : divorţeazJ de Terentia şi se căs:Horeşte cu tînăra sa pupil:i , Publi l ia . Anul 45 a .Chr. î i ad uce cea mai mare suferi nţă, pierderea iubitei

fiice Tullia ( Tu!liola mea) ; clivorţează de Publilia şi încearcă să-şi afle mîngîierea în scris. Este perioada cea mai ferti lă a act ivităţi i sale de scriitor, în care final izeaZ<l operele începute, i n iţiază altele, d in proiect ul literar pe care-I are în vedere.

15 martie 44 a . C'h r. - D upă asasinarea l u i Caesar, Cicero, plin de speranţă, încearcă o împăcare între conspiratori, clar, clezam:lgit, se retrage la pro­prietăţile sale şi se dedică în continuare scrierilor filosofice ; redacteaz;l în această perioadă trilogia c..li a logală De natura deorum, De divinatione. De fato, dialogurile De amicitia, De senectute, De officiis, De gloria.

- 30 aug. 44 a.Chr. - Afiînd G1 e din nou dorit la Roma, se reintoarce în cetate, dar intr:i imediat în conflict cu M. Antoni us, care-si atribuia calitatea de răzbun;itor al dictatorului ucis. Îl atac;l imprude�t pe Anton i us în 14 discursuri (In M. Antonizun oratio11es XIV), c u noscute sub n u mele de

CURRICULUM VITAE ET OPERIS 33

Filipice ( Philippicae), datorit:l patosului acuzaţiilor - similar aceluia din discursurile lui Demostene împotriva lui Fil ip al Il- lea, regele Macedoniei .

43 a . Chr. - Se formenă al doilea triumvirat, între Lepidus, Octavian şi Antonius, ocazie cu care cei trei paneneri îşi fac liste cu duşmanii personali , care urmau a fi pedepsiţ i . Cice1·o, primul pe lista lui Antonius, este condamnat la moarte, cu încuviinţarea lui Octavian, pe care-I sprijinise în cariera politică. La 7 decembrie 43 J .Chr. , Cicero este ucis de centurionul Herennius, pe care-I apărase cîndva de acuzaţia de p3ricid.

1 1 . Opera

1. Discu rsurile Se împJrt în pledoarii civile şi politice, în total în număr de 'i8 (sau 61) ,

elin care puţine s-au păstrat integral 0 7) , majoritatea ne-au parvenit sub formă de fragmente. Ele fac dovada unei virtuozităţi retorice de excepţie, a le cărei trăsături definitorii sînt : inteligenţa şi sobrietatea argumentării, echil ibrul expresiei, patosul persuasiunii .

Discursurile ciceroniene sînt o fericit;� armoniza re între talentul nativ ( ingenium), vasta cultur�\ (doctrina) ş i practica forului ( usus.forensis). Au fost publicate de el după o revizuire atentă, finalizată uneori prin modificări substanţiale (cum e cazul discursului Pro Milone, pledoarie revizuită d upă pierderea procesului) ; discursurile acoperă o perioadă de 38 de ani (81-4.3 a .Chr. ) de activitate retorică pus�l în slujba cetăţeanului ş i a cetăţii, "de la interesul sau nevoia cărora ni ciodată nu m-au sustras odihna , plăcerea sau somnul meu·· (Pro A rchia poeta, VI, 1 2) .

Le enumerăm în ordine cronologică pe cele păstrate integral sau fragmen­tar : Pro Quinetio (8 /), Pro Roscio Ameri11o (80), Pro Marco Tullio (79), Pro Roscio Comoedo (76), ln Ve1Tem (7 discursuri, 2 rostite şi 5 publ icate, ţ inute în 70 a.Chr. , împotriva lui C. Verres, guvernatoru l nedemn al Siciliei între 73-70 a .Chr .) ; Pro Caecina ( 70), Pro M. Fonteio (69), Pro lege Manilia si ve de imperio cu Pompei (66, primul său discurs politic, în sprijinul acordării lu i Pompei a condu cerii ră zboiului cu Mithridates, regele Pontului) ; Pro Auto Cluentio Hahito (66), De lege agraria ( 4 cuvîntări rostite de consulul Cicero împotriva proiectului de lege agrară propus de Rullus) ; Pru C. Rahirio perduet /ionis reo ( 63), Tn Castilirwm (63 , 4 discursuri politice pronunţate împotriva lui L. Sergius C:.ttil ina, după descoperirea conspiratiei sale) ; Pro Murena (63), Pro P. Cornelio Sul/a (62) ; Pro A rcbia (62 ) ; Pro L. Flacco (59) ; Pro domo sua ad pontijlces ( 5 7, pledoarie pronunţat�! în faţa colegiului pontifical , la întoarcerea lui Ci cero din exil, pentru înapoierea casei sale de pe Palatin, de fa pt a contravalorii ei, confisc;Jtă şi dărîmată ele Clodius, pe terenul căreia se clădise un templu al Libertătii ; elat fiind că, într-o situaţie financiar:! dificilă a statului, Cicero a fost despăgubit, expresia pro domo s-a perpetuat, ca simbol a l persua ­siunii reuşite într-o problemă personală ) ; De haruspicum responso (56); Pro P. Setio ( 56) ; In Vatinium interrogatio (56); Pro M. Ca eli o (56) ; De provinciis consularihus ("i6) ; Pro L. Cornelius Balho (55); ln Pisonene ( 55) ; Pro C. Plancio (51); Pro M. Aemilio Scauro (54) ; Pro C. Rahirio Postu ma ( 53); Pro Milone (52) ; Pro Maree/o (46) Pro Q. Liqario ; Pro rege Deiotaro (45) ; In M. A ntonium (44-43, 14 discursuri împotriva lui M. Antonius, care dorea să urmeze politic;J. lui Caes:.�r).

2. Tratatele retorice Lipsa unor manuale ele teoria artei retorice, resimţită acut la Roma de cei

hot�i rî( i .'>:i se cleclice acestei îndeletniciri ( incredibili quodam nostri homines dhnuli srudit • jlll,f.!, rtlt 'CT/1 1/t - ai no�tri s-au aprins ele o increclibil:l patimă

CURRICULUM VITAE ET OI'FRIS

pentru elocin\ă, De or{l(ore l , 4) îl determin;i pe Cicero �;i scrie, în H6 a.Chr. , cînd se afla el însuşi la începutul experientei retorice, un mic tratat de retorică , Libri rbetorici : îşi va relua scrisul în ;�eest domeniu 30 ele ani mai tîrziu , dup;l o prestigioas;i activitate ca avocat şi orator politic, compunînd :

- De urat ore !ibri tres ( :) -) ) - tratat dedicat lui Quintus, rr:t tele său , redactat sub forma unui dialog între celebrit;it,ile forului roman : Cras:;us şi M. Antonius (omonim al generalului) ;

- Partitiones oratoriae ( ')4), un manual de retorici în form;l clialogală între Cicero-taU! şi fiul s;i u , Marcu s ;

- Brutus (cu subtitlul Sive de claris oratoribus, acl;iugat de Flavio Blonclo, în 1 53 1), un dialog între Cicero, Brutus şi Atticus, scris în 46 a .Chr. , în care Cicero îşi impune idealurile de armonizare a tuturor ideilor şcol i lor reto­rice, opunînclu-se curentului aricist, prea simplu şi sobru, care apăruse la Roma, în absenţa sa, între 5 1 -50.

Oratot; tratat scris la cererea lui Brutlls, în 46 a .Ciu. , din nou în apărarea idealuhJi s<"lu retoric moderat, amenintat de influenţa crescîml;l a aticis­mului, curent ele care şi Brutus era atras.

- De optimo genere oratorum, un fel de completare la Orator şi Brutus, privind stilul retoric, scrisă în 46 a .Chr.

Topi ca ad Trebatium. o mică lucrare despre topoi (locuri comune), frecvent util izat în discursuri , dedicat;! reputatu lui jurisconsult roman Trebatius.

În ac(�ste tratate, Cicero face o incursiune în istoria 01·atoriei antice şi o analiză a principalelor curente retorice Clre aveau adepti în epoca sa, aticismul şi asianismul, dezb;l!înd problema formării oratorului �i a funqiei sale în societate ; oratorul idea l ( orator summus el per(eclu.,·) este, în concept,ia sa, prototipul omului şi cet;l(eanului desăvîrşit, o personal itate complexă : ,.Unui orator trebuie să-i pretindem inteligenta logicianului , cugetarea filosofului , exprimarea poetului, memoria jurisconsultului, vocea şi gesturile unui actor celebru . De aceea, nimic nu e mai greu de g;tsit pc lume ca un orator cles;lvîrşit" ( De ora/ore l, 28).

3. Tratatele filosofice Pasiunea pentru filosofie i-a fost insuflau lui Cicero, după propri:J-i

m;irturie, de reprezentanţii principalelor doctrine elin acea vreme (epicureis­mul , stoicism u l , neoacaclem ism uD pe care îi audiase la Roma sau în Grecia, cu unii dintre ei păstrînd relat,ii familiare (stoicii Diodotus şi Posidonius, academ i­cienii Philon şi Antiochos ( De natura deorum I, 3). Acestei pasiuni , ,.păstr:J t;i în suflet, chiar dac;l temporar neglijată, datorită circumstantelor, reînnoit;! clup;i o îndelungată perioad;l" ( Tusculmwe I, 1 ), Cicero i se va dedica după anul 56 a.Ciu., cînd, dezamăgit ele situaţia politică , caut;! în scris un rost al existentei sale, propunîndu-şi să dea Romei o literatură filosofiei proprie, în măsură să o elibereze de sub tutela spiritual;l a Greciei. Opera sa filosofică, chiar dacă nu reprezintâ un corpus doctrinar, trebuie apreciată pentru adapta­rea modelelor filosofice greceşti la spiritual itatea şi mentalitatea romană şi, mai ales, pentru impunerea unui l imbaj filosofic latin la crearea căruia Cicero are un merit incontestabiL Selectiv şi lipsit de prejudecati, alegînd din fiecare sistem filosofic ceea ce i se părea util, Cicero a reuşit să armonizeze pragmatis­mul funciar al mentalită[ii romane cu subtilitatea dialectică şi speculativă a filosofiei greceşti. După modelul lui Platon şi Aristotel, Cicero îşi compune tratatele filosofice sub formă dialogată, preferînd însă , ca metodă dialectală , disputa de tip neoacademic, aptă să ofere oricărei probleme argumente ,.pro" şi ,.contra ·· (disputatio in utramque pariem).

CURR ICULUM VITA E ET OPERIS 3 5

- De republica (Despre stat), scris între anii '54- S l a .Chr. , este un dialog politic în 6 cărti, între Scipio Africanul cel Tînăr, Laelius şi Philus, pe tema celei mai bune forme de guvernare şi a calitătilor conducătorului ideal ; sursele principale sînt Platon, Aristotel, Teofrast.

- De legibus (Despre legi, 52-14 a . Chr.), dialog politic în 6 cărti (doar 5 păstrate), între Cicero şi Quintus, pe tema legislatiei şi a tipului ideal de constitutie ; sursă principaW este Platon.

- Pamdoxa stoicontm (Paradoxul stoici/ar, 46 a.Chr. ), o culegere de paradoxuri stoice, comentate pe larg, despre vinute ca bine suprem (summum bonum).

- A cademica priora et posteriora (Academicele prime şi secunde), dialog în 4 p.:irti, pe marginea teoriei cunoaşterii, între reprezentantii stoicismului, epicureismului şi neoacademismului , terminat în 45 a . Chr.

- De .finihus honorum et malontm (De!pre supremul bine şi supremul râu, 45 a .Chr.) - tratat în 5 cărti, dedicat lui Brutus, conceput ca o dispută între cele trei doctrine fi losofice, pe tema binelui suprem.

- Tusculanae cii�putationes (Discuţiile de la Tusculum, 45-44 a .Chr.) - dialoguri purtate la Tusculum, pe probleme de psihologie ş i etică , exerciţii retorica­-filosofice, menite a ilustra metoda dialecticii socratice. Cel cinci cărti au fiecare titlu specificat de autor ( De diuinatione I I , 1) : 1. De contemnendo morte (De�pre di�preţuirea morţii) ; 2 . De tolerando do/ore (De�pre suporta­rea durerii) ; 3. De aegritudine lenienda (Despre m îngîierea în tristeţe) ; 1. De reliquis animi perturbatione (De.1pre alte tulburâri ale sufletului) ; 5. Vi11utem ad beate uiuendum se ipsa esse contentam ( Virtutea singurel poate face via[a .fericită)

- De natura deonun ( Despre natura zeilo1� 45-14 a . Chr. ), dialog în 3 pârti între academicul C. Aurelius Cotta, epicurul C. Velleius şi stoicul Q. Lucilius Balbus, pe tema existenţei şi esentei divinitătii.

- Cctto Maior siue de senectute ( Cato Maior sau despre senectute, 45-41 a . Chr. ), dialog între Cato cel Bătrîn, Scipio cel Tîn;1r şi Laelius, pe tema bătrînetii ca vîrstă şi stare de spirit.

De diuinatione ( De�pre divinaţie, 44 a . Chr. ), dialog în 2 părti între fratii Cicero, stoicul Quintus şi neoacademicul Marcus, pe tema· divinatiei ca har şi artă a prezicerii viitorului .

- De fato (Despre destin) - expunere asupra problemei destinului, scrisă în 44 a . Chr. , după moartea lui Caesar.

- Laelius sive de amicitia ( Lae/ius sau despre pn'eten ie, 44 a . Chr.), dialog între Laelius şi ginerii săi, pe tema prieteniei şi a rolului ei în viata personală şi civică.

- De officiis (De�pre îndatoriri, 44 a.Chr.) , lucrare dedicat:! fiului său, Marcus, în 3 cărţi, pe tema moralului şi utilului, a compatibilit;iţii şi conflictului dintre cele două concepte.

Tratate filosofice pierdute :

Consolatio ( Consolare, 4'i a .Chr.), lucrare dedicat;! sieşi ; pentru alina rea durerii resimti te la moartea fiicei Tullia ;

Hortensius (4'i a . Chr.), un fel de introducere în studiul filosofic, singura îndd<· t n icin· care poate procura omului fericirea, scris:! sub forma unui dial 1 11� in l l < ' CinTo, or:l torul l lnrte ns ius , l.ucu l l us �i C:1 tu lus .

36 CURRICULUM VITAE ET OPEHIS

- De gloria ( Dc>spre glorie, 44 a .Chr.), tratat în două cărti, elogiu al gloriei adevărate.

- De uirtutibus (Despre virtufi), un fel de completare l;l De o_fficiis, pe tema virtutilor cardinale.

- Dc> augurii < Despre cmgurii), probabil o completare la De diuinatione.

- De iure civili in attene redigendu (Despre trampunc>rea dn11tului civil în practicei!, o prezentare sistematică a no{iunilor fundamentale ele drept roman.

În t inerete, după propriile sale mărturi i ( /Je o[ficiis, li, 24), Cicero a tradus dialogul platonician Protagoras şi lucrarea lui Xenofon, Economicul.

4. Scrisorile Epistolarul ciceronian este în acelaşi t imp un dosar intim şi o adev;lrat;l

fresc.î a vietii Romei d in vremea sa, în care omul Cicero ni se descoperă cu o surprinzătoare sinceritate, prin atitudini le polit ice şi civice, prin viaţa zi lnică din for sau famtlie.

Cele pdte 800 de scrisori, scrise între ani i 68 şi 43 a.Chr. (ultima dateaz:l d in 28 iulie), au fost grupate, în funqie de destinatari, în patru culegeri : Ad Quillfum fratrem, în 3 căqi ; Ad familiar� (cit re prieteni), în 16 cărţi ; Ad Atticum, în 16 cărţi ; Ad Brutum (doar 15 scrisori).

'5. Lucrările poetice - Prognostica este titlul u nei traduceri elin tinereţe a p;1rtii a doua (Diosemeia)

a poemului lu i Araws, Phainomena ( Fenomenele), transpunere în versuri a doctrinei astronomului grec Eucloxos el in Cnidos.

- De consulatu suo, poem compus în 60 a.Chr. . în trei c:·l rţ i , despre evenimen­tele din anul 63, anul consulatului său.

- De temporibus meis, poem în trei cărţi, scris în 5'5 a .Chr. , amplă evocare a evenimentelor la care a asistat.

- Un poem despre expediţia lui Caesar în Britania, mentionat într-o scrisoare cHre Qui ntus (Ad Quintum, I l , 1 4 ).

- poemele Thalia maesta (Thalia tristtl), Haleyone, A ratus. l!xorius, Nilus, Glaucos, Limon, mentionare de Plutarh, Servius, lulius Capitolinus, Suetoniu.

- traduceri din Homer, reproduse în De divinatione, Il, 30.

Opera sa poetică, vădit int1uenptă de epopeea lui Eunius şi ele pOt:zia neoteric;î (ele sorginte alexandrină ), nu a fost prea apreciat;î în posteritate ; Seneca Retorul afirma e;1 "elocinţ.a l-a p;îrăsit în poezie pe C icero·· ( Contro­versae, 3), iar după Tacit, şi Cicero, şi Caesar au fost în aceea�i măsură lipsi\i ele har poetic (Dialogus de oratoribus, 2 1 ) .

NOTĂ ASUPRA TRADUCERII

Tratatul ciceroni;m De divinatione ;1 pare acum pentru prima dat:l într-o traducere integrab în l imba român:l. Unde fragmenre din bogata lui arm;lt ur;i anecdotici au fost traduse ;ii incluse în volumul Proza narativă latină, Bucure�ti, Ed. Univers. 1 972, trad. 1. Teodorescu, studiu introductiv, prezentare şi note de M. Nichiw .

Conştiente de responsabilitatea asu mată în realizarea prezentei versiuni româneşti, a m încercat s<i adoptă m, în spirit ciceronian, poziţia unui moderator, în sensul c;l nu ne-am considerat obligate la o obeclienp total;i fat,ă de textul latin, desi ediţia este bi l ingv:i ( confirmînd cunoscut:J senrenp traduc/ore ­traditore), îns;i ne-am permis s:l trădăm cel mult l itera , nu şi sensul expresiei ciceroniene. În acest scop, ne-a m prevalat de ideea curentă în teoria act uală a tra duceri i , el fiecare vers i u ne t rebuie s:l consu ne, în chip necesar, cu abitudini le expresive ş i conceptuale ale generatiei respective.

Cunoscut fiind faptul că scrisu l ciceronian se subordoneaz;l deoputriv;i conceptelor retorice de amplitudo (form u la re ex plic it:! ) şi brevitas ( for mu la re concisă), ne-am îngăduit, projacilitate legentis ( pentru comodit:ltea lectorului ), o redimensionare a frazei ciceroniene prin adapta rea ei la exigentele fraz;lrii moderne.

Argument:J ( ia celor doi interlocutori a re o nou de elevat;! fam i l ia ritate cu trad itia culturi i a ntice �i pentru C I ea să-i devină perfect accesibilă lectorul u i , am recurs î n unek situaţii l a note expl icative.

În redarea numelor proprii, mai a les a celor greceşti, am u zat ele compro­m isul cunoscut, acceptat prin consens ; pe ce le mai cunoscute şi deja consa­crate în ortografia româneasci , le-am transcris conform ortografiei curente, pe cele mai pu!,in cunoscute le -a m redat în transcrierea latină, fie în forma adaptaU fonetic, fie p:1strînd fonetismul lor originar : Pitagora, l lrisip, Cratip, d a r Posidonius, Panaetius, Cle:mthes, Amphiaraos.

Versurile înserate de autor ca suport al argumentării au fost traduse ele noi, cu exceptia unui fragment mai amplu din Homer, citat de Cicero în traducere proprie ( I l, 30), în cazul c:iruia am folosit traducerea lui G. Mu rnu (!/iada, Hucureşti , Ed. pentru Literatur;1 Universal:l , 1 967 ) .

Traducerea noastră însoţeşte textu l lat in reprodus dup;l ediţia J . V. Leclerc, M. T Ciceronis, Opera onmia, pars tertia, Opera philosophica, revizuit:i de M . M . Boui l let, voi. IV, Paris, 1 83 1 . Am mai consultat editia bi l i ngv;i (Euures comp!Ctes de Ciceroll, voi. XXXI, Paris, 1837, în traducerea lui M . De Golbety şi ediţia H. G iomini, lvf. Tulli Ciceronis, scripta quae mallsenmt onm ia, fasc. 46, Teubner, Lei pzig, 1975. Am optat pentru reproducerea textului l atin din ediţia Leclerc, care ofer:i avantaju l unei clare distribuiri a textului în capitole distincte. În cazul unor diferenţe de lect,iun i între eclil i i , am explicitat în note opţiunea cel itorilor.

Traducatourele

MARCUS T U LL I U S CICERONIS

DE DIVINAT IONE

MAR CUS T U LLI U S CICERO

DESPRE DIVI NAT I E ..

LIBER PRIMUS

1 . Vetus opinio est, jam usque a b heroicis ducta temporibus , eaquc et populi romani et omnium gentium finnata conscnsu , versari quam­dam in tcr homines divinationem, qu;lm Gra eci j.lOVTlK� appel l;mt , id est, praescnsionem et scient iam rerum futu rarum. l\1;1gn ifica quidem res, et sa lutaris , si modo est u l la ; quaque proxime ad deorum vim natura morta l is possit accedere. ltaque ut al ia nos melius multa , quam Graeci , sic h.uic praestantissi mae rei nomen nostri a divis, Graeci , u t P la to intbpreta tur, a fu rore duxerunt. Gentem qu idem nul lam video neque tam humanam atque doctam, neque ta m imma nem tamque barbaram, quae non significari futura , et a qu ibusdam intel l igi praedicique posse cense: l t . Principio Assyri i , u t ab ultimis ; luctoritatem repetam, propter planit iem magnitudi nemque region u m , quas incoleba nt, quum coelum ex omni parte pate ns atque apertu m i ntuerentur, trajectiones motusquc srcl l arum obscrvaverunt ; quibus nota ris , q uid cuiquc signifi­caretu r, mernoriae prodideru nt . Qua in natione Chaldaei, non cx artis, sed ex gc n tis vocabula nomin:.�ti , diuturna observationc siderum, scientiam putantur effec isse , u t pracdici posset , quid cuique eventurum, et quo quisque fato natus esset. Eamdem artem etiam Aegypt ii longin­qu itate temporum innumerabil ibus paenc saecu l is consecut i putantu r. Cil icum autem, et Pisidaru m gens, ct his fi n it ima Pamphyl ia, qu ibus nationibus praefu imus ipsi , vol a tibus ;1vium cantibusque, ut ccrtissim is signis, declarari rcs fut uras putant . Q u a m vcro Graecia coloniam misit

in Aeol iam , Ioniam , i\s iam, Sici l ia m , Ita l i;l m , sine Pythio, aut Dodonaeo ,

aut Hammonis oracu l o ' :ni t quod bellum susceptum ab ea sine consi l ia deon.1m est '

II. Nec unum genus esl d iv inJtionis publ ice priva t imque celebr:l tum. Nam, ut om i t t;l m ceteros popu los , noster quam multa gcncr:.1 complexus est ? Princ ipio , hujus urbis parens, Romulus, non sol u m auspicato u rbem condid isse , sed ipse etiam optimus :.�ugur fu isse trad ilur. Dcindc augu ri-

CARTEA ÎNTÎI

1. Credi nţa el şi în rîndul oamenilor se întîlneşte frecvent divinaţia, num i tă de greci manlică, adică o anume capacitate de a presim�i şi

cunoaşte v i itoru l , are o orig i n e străveche ; datînd din t impurile eroi lor m itici 1 , aceast<'t crcdi nţ<'t s-a consol idat prin acceptarea e i unani m�! . a tît de către roma n i , cît şi de toate celela lte naţi i . Subl im�l şi cu aclev�1 rat saluta r�! însuşire , dacă cxisU vreuna de acest fel ; datorită e i , n atura uman<l , deşi mu ritoa re, s-ar putea a propia foarte m u l t de puterea providenţ i a l <! a divinităţi i . Ş i , aşa cum în multe a lte privi nţe, n o i , romani i , proced;'im mai bine decît grec i i , şi î n a cest c a z , noi am n u m i t aceast<1 extraordi nară însuş i re .şi a rtJ de a prezice divinatio, dup;l numele ze i lor, divP, pe cînd greci i , conform expl icaţiei l u i Platon , au deriva t denum i rea mantici i , mantike, de la cuvîntu l nebu n i e [ mania}' . Adevăru l e el nu ştiu s�l existe vreun n e a m , fie el c ivi l iza t şi i nstru it , fi e s;ll batic şi primitiv, care s�1 nu creaci<l d v i i toru l poate fi comun ica t prin semne1 ş i că el poate fi în ţe l es şi prezis de anumiţi oamen i . Asirie n i i " bun<loar:l , dacă e sj caut confi rma rea acestor spuse la cei m a i vech i , fi i ndcă locu iau într-o zon<1 d e şes, foa rte vast;1 , astfel că, din orice pa rte ar fi privit, le era dep l i n accesi b i l<l con te m p la rea cerului , au observat ce i di ntîi trai ectori i l e şi m i;ic1rile stelel or. Pe baza acestor observaţi i , e i au reţi nut ce semn ifi caţ ie a r putea avea astrele pentru dest inul i n divi­dua l . Tot la aceasU seminţ ie , ca ldeen i i , numit i aşa nu dup<l a rta , ci du pă neamul lor, ocupîndu-se îndelung de cercetarea stelelor, treceau drept creatorii şt i inţei care putea prezice oricui ce-l aştepta în vi itor şi sub ce zocl ie s-a n<iscut. Tra dit, ia spune că şi egipte n i i , prin observaţii repeta te , în decu rsu l a nenumăra te secole, au dobîndi t aceeaşi priet::­pere . În sch i m b , c i l i ci e n i i , pisicl i e n i i şi veci n i i l o r din Pamfi l i a , neamuri pc care eu însum i l e-am con dus în ca l itate ele gu vernator6 , sînt convinşi că semnele cele m a i sigure pentru aflarea v i itoru l u i sînt zborul şi cîntul

păsăril or. Despre G rccia ce s;i mai spun 1 A tri m is ea vreo co lon ie în Eolia, Ton i a , Asia, S ic i l ia , Ita l i a , f<1 ră a consulta oracolul de l a Delfi7 , de l a Dodonall sau pc cel al l u i Am mon9 ? Sau a porn it ea oa re vreun r<1 zboi f:i ră a cere sfatul zei l o r ?

II. F i e e<1 a fost practi caU î n i n teres obştesc, fie î n i n teres person a l , cl iv inaţia nu a a vut o form <'i u n ic! . Şi ca s<l nu mai pomenesc a l te neamuri , al nostru de cîte forme de divinaţ it: nu s-a ocupat ? Înc:l de la or igin i , p:i r in t l·k : ICl"S tci ceU ( i , Rom u l u s . n u num:t i c1 a înteme iat-o d u p:t t , . . 1 l t t : t t . t l l. � l l i t · i i l c· l f ' , d : t r se spum· t·: \ : t fost l" l însu::-,i un ff l: t rt l'

DE DI\'INATIONE

bu.s ct rel iqui reges usi ; er exactis regibus, nihil publice sine auspiciis nec domi, nec militiae gerebatur. Quumqw.: magna vis videretur esse et in impetrandis consulendisque rebus, et in monstris interpreta ndis ac procurandis, in amspicum discipl ina ; omnem hanc ex Etruria scien­tiam adhibeba nt, ne genus esset ullum divinationis, quod neglect um ab iis videretur. Et, quum duobus modis animi, sine ratione el scientia , motu ipsi suo, soluto et l ibero, incita rentu r ; uno fu rente, altero somni­ante : furoris divinationcm Sibyllinis maxime versibus con tineri arbi tra ti , eorum decem interpretes delectos e civit:.lte essc voluerunt. Ex quo genere saepe ha riolorum etiam et vatum furibuncbs pra edictiones, ut OctaviJno bello, Cornel i i Culleol i , audiencb s pu tavcrunt. Nec vero somnia graviora, si quae ad rempublicam pertinere visa sunt, a summo consilio neglecta sunt. Quin eti<l m memoria nostra templum junonis Sospitae L Julius, qui cum P. Rutilio consul fu it, de senatus sententia refecit ex Caeciliae, Balearici fil iae, somnio.

III. Atque hacc, ut ego arbitrar, veteres, rerum magis eventis moniti, quam rationc docti, probavcru nt. Phi losophorum vero exqu isita quae­dam a rgumenta , cur esset vcra divinatio, collecta sunt. E quibus, ut tie antiquissimis loquar, Colophonius Xenophancs, unus, qu i deos esse dicerel , divinationem funditus sustulit. Reliqui vero omnes, praeter Epicuru m , balbutientem ele natu ra deorum, divinationcm probaveru nt ; sed non uno modo. Nam quum Socrates, omnesque Socrat ici , Zenoque, et hi , qui ab eo essent profecti, manerent in antiquorum philosophorum sentcntia, vetere academia et perip<lll't icis consentientibus ; quumque huic rei magnam auctoritatem Pythagoras j<lm ante tribu isset, qui eti; �m ipse augur vellet esse ; plurimisque locis gravis auctor Democritus pracsensionem rerum futurarum cornprobaret : Dicaearchus perip:He­ticu.s cetera clivinationis genera sustulit, somniorum et furoris reliquit ; Cratippusquc famili;l fiS noster, quem ego parem summis peripateticis judico, iisdcm rebus fidem tribuit , reliqua divinationis genera rejecit . Sed quum stoici omnia fere illa defenclerent, quod et Zeno in suis commentariis quasi semina quaedam sparsisset, et ea Cleanthes paullo uberiora fecisset : accessit acerrimo vir ingenio Ch1ysippus, qu i totam de clivinatione duobus libris explicavit sententiam, u n o praeterea cle oraculis, uno de somniis ; quem subsequens, unum librum Babylonius

DESPRE DIVINAŢIE 4 3

priceput augu r1 1 . M a i a po i ş i ceilalţi regi s-au folosit ele auguri , ş i chiar după alungarea regilor, nici un eveniment public nu avea loc fără a se lua auspiciile, atît în vreme de pace, cît şi de război . Şi întrucît ştiinţa haruspicilor12 pă rea s;l a ibă o mare pondere a tît în dobîndirea şi administrarea bunurilor cît şi în interpretarea semnelor divine şi anihi­larea aqiunii lor nefaste prin ceremonii expiatorii, str<imoşii noştri au împrumutat din Etruria toat;i această ştiinţă , ca să nu pară că au nesocotit vreo formă ele divinaţie. Sufletele pot ajunge în starea de exaltare propice divinaţiei, f;1ră intervenţia raţiunii sau ştiinţei , ci prin propriul lor impu ls, eliberate şi nestînjenite de trup, în două moduri : în starea de delir profetic şi în cea de visB. Strămoşii noştri , încredinţaţi ci divinaţia profetic! e conţinută mai cu seamă în versurile sibil ine , au hotă rît s;i înfiinţeze un colegiu de zece interpreţi a i acestor versuri , aleşi dintre cet;lţenii romani14 . Prezicerile inspirate ale proorocilor şi profeţilor fiind tot elin aceast;i categorie, au fost socotite şi ele demne ele luat în seam;l , cum a fost bunăoa r;l cea a lui Cornelius Culleolus, despre războiul purtat ele Octavius 1 1 . Nici visele mai importante, daci aveau vreo legătur;1 cu statul , n-au fost neglijate de senat. Chiar recent, în vremea noastr:i , L.lulius, coleg de consulat cu P. Rutelius, a refăcut, în baza unui decret senatorial , templul Iunonei Sospita 16 , în urma visului Ceciliei , fiica lui Balearicus17 .

III. P;irerea mea e ci cei el in vechime au dat creza re acestor lucruri, mJi mult influenţ:J ţ i ele unele întîmpl<iri, decît convinşi pe calea raţiunii . S-au adunat îns;i şi cîteva argumente stră lu cite a le filosofilor care motivează realitatea divinaţie i . Di ntre aceştia , dacă e s:l o iau de l a cei mai vechi , Xenofon din Colofo n 1 H a fost singurul care a negat categoric divinaţia , deşi recunoştea existenţa zeilor. Toţi ceilalţi însă, în afară de Epicur, care abia a bîiguit ceva despre natura zeilor19, au recunoscut divinaţia , chiar daci fiecare în a lt fel . Socrate şi toţi filosofii socraticii20 , Zenon21 şi toţi adepţii lui au îmbrăţişat ideile vechilor filosofi, p e ca re le-au împărt;1şit şi vechea Academie22 , şi peripateticieniiB. Pitagora24 a conferit un ma re prestigiu cl ivinaţiei prin aceea ci a r fi vrut s;1 fie el însuşi augur. Şi Democrit25 , model de gravita te, afirm;\ în multe locuri că exist;\ un presentiment al vi itorului ; peripateticianul D icearh26 a respins alte forme de divinaţie, clar a recunoscut divinaţia onirică şi profetică . Şi Cratip27, prietenul meu , pe care-I socot egalul celor mai vestiţi peripateticieni , a rc încredere în acele:1şi forme de divinaţie, i a r pe celelalte le contestă. Cît despre stoici , ei acceptau aproape toate tipurile de divinaţie, fiimlci Zenon în comentariile sale sem;inase cîteva idei în acest sens, iar Clean thes28 le-a făcut s:i rodească. A u rmat :1poi Hrisip29, bărbat ele o inteligcnp foarte pătru nzătoare, care şi-a expus înt reaga teorie despre divinaţie în două cărţi , una despre oracole .� i ; t lt ; t < i l ·sprc v iSl' . Apoi DiogeneW din Babilon , discipolul s:i u , a

44 DE DfVfNATfONE

Diogenes ecliclit , ejus auditor ; duo Antipater ; quinque noster Posidonius. Sed a stoicis, vei princeps ejus clisciplinae, Posiclonii doctor, cliscipulus Antipatri , degeneravit Pa naetius : nec tame n ausus est negare , vim esse divin;� ndi, sed dubitare se dixit. Quod illi in aliqua re, i nvitissimis stoicis, stoica facere licuit, id, nos ut in rel iquis rebus faciamus, a stoicis non concedetur ? praesertim quum id, de quo Pa naetio n on liquet, rel iquis ejusdem disciplinae solis luce vicleatur clarius. Sed haec quidem laus academiae praestantissimi philosophi judicio et testimonio comprobata est.

IV. Etenim nobismet ipsis quaerentibus, quid sit ele divinatione judicandum, quocl a Carneacles multa acute et copiose contra stoicos disputata sint, verentibusque, ne temere vei falsae rei , vei non satis cogn itae, assentiamu r : faciendum vicletur, ut dil igenter etiam atque etiam arg1.1me�ta cum a rgumentis comparemus, ut fecimus in his tribus libris, quos ele Natura deorum scripsimus. Na m quum omn ibus rebus temeritas in assentiendo errorque turpis est, tu m in eo loco maxime, i n q u o juclicandum est, quantum auspiciis, rebusque divinis, religionique tribuamus : est enim periculum, ne aut , neglectis iis, impia fraude, aut, susceptis , a nili superstitione obligemur.

V. Quibus ele rebus et alias saepe, et paullo accuratius nuper, quum essem cum Q. fratre in Tusculano, disputatum est . Nam quum ambu­la ncli causa in Lyceum venissemus (id enim superiori gymnasio nomen est) : Perlegi, ilie inquit, tuum paullo an te tertium ele Natura deorum ; in quo clisputatio Cottae, quanquam labefactavit sententiam meam, non funditus tamen sustul it . - Optime vero, inquam : etenim ipse Cotta sic disputat, ut stoicorum magis argumenta confutet, quam homi­num cleleat religionem. - Tum Quintus, Dicitur quidem istuc, i nquit, a Cotta, et vero saepius : credo, ne communia jura m igrare videatu r ; sed studio contra stoicos d isserendi cleos mihi vicletur fu nditus tollere. Ejus orationi, non sa ne desidero, quocl respondeam : satis enim defe nsa religia est in secundo libro a Lucilio ; cujus d isputatio tibi ipsi, ut in extremo tertio scribis, a d veritatem est visa propensior. Sed, quod praetermissum est in illis libris, credo, quia commodius arbitratus es, separatim id quaeri, deque eo clisseri, id est, de divinatione, quae est earum rerum, quae fortuitae putantur, praedictio atque praesensio, id, si placet, videamus, quam habeat vim, et quale sit. Ego enim sic

DESPRE DI VINATIE 4 5

publicat ş i e l o carte, Antipater31 două, iar Posidonius32, prietenul nostm, cinci . Panaetius·�3 însă, deşi un istoric dintre cei mai renumiţi, discipolul lui Antipatcr şi profesorul lui Posidon ius, a fost de alt;i părere, în sensul c;i , deşi n-a cutezat să nege existenţa divinaţiei, a spus că are totuşi unele îndoieli. Şi Ei.x:: tatea de a se îndoi , pe care şi-a îngăduit-o acel stoic într-o problemă, nouă de ce ne-ar fi interzisă de stoici şi asupra altor probleme, mai ales că, ceea ce lui Panaetius nu-i este cla r, celorlalţi stoici le pare mai limpede ca lumina zilei. Prin judecata şi m;irruria acest.ui foa rte important fi l osof a fost întărit şi prestigiul Academiei.

IV. Întrebîndu-mă ce trebuie eu însumi să cred despre divinaţie, după ce părerile stoicilor au fost combătute cu multă pertinenţă şi elocinţă de Carneade3i, şi ferindu-mă sii aprob făr;J temei ceva neadevă­rat sau i nsuficient cunoscut, am ajuns la concluzia că trebuie procedat cu grijă, comparînd minuţios argument cu argument, aşa cum am făcut în cele trei cărţi pe care le-am scris Despre natura zeilor. Dacă în general uşurinţa de a aproba ceva , precum şi greşeala nu sînt îng;Jduite, aşa ceva nu e permis mai cu seamă într-o discuţie despre divinaţie, cînd trebu ie stabilit cîtă importanţă merită acordată auspiciilor, ceremo­niilor sacre şi scmpulelor religioase ; există cu adev;1rat riscul de a fi învinuit de impietate dispreţuind aceste lucruri, sau de superstiţie35 băbească, acceptîndu-le.

V. Nu de mult, aflîndu-mă în vila de la Tusculum36 cu fratele meu Quintus37, am discutat mai pe larg despre aceste lucruri, de care de altfel ne-am ocupat şi cu alte ocazii. Ieşind la plimbare, cînd am ajuns la Liceu38 (aşa numesc eu locul de conversaţii de aici, aşezat pe o

culme), el mi-a spus : "Tocmai am terminat de citit a treia carte a tratatului tău Despre natura zeilor39, şi argumentaţia lui Cotta de a ici,

deşi întrucîtva mi-a clătinat părerile, n-a reuşit chiar să mi le înlăture". - Foarte bine, i-am zis, căci de fapt rolul lui Cotta în această dispută e să combată argumentele stoicilor, nicidecum să înlăture credinţa oamenilor în zei40. - E-adevărat, îmi replică Quintus, Cotta spune asta acolo de mai multe ori ca să nu pară că încalcă normele tradiţiei religioase, dar în zelul de a-i combate pe stoici, mi-a făcut impresia că-i desfiinţează de-a dreptul şi pe zei. Eu unul nu intenţionez să-I contrazic, fiindcă e destul de bine apărată credinţa în zei de către Lucilius în cartea a doua ; şi ţie argumentaţia lui ţi s-a părut mai verosimilă, după cum mărturiseşti la sfirşitul cărţii a treia. N-ai discutat însă în aceste cărţi un anume subiect, considerînd, bănu iesc eu, că merită a-1 cerceta şi dezbate aparte : e vorba de divinaţie, care e definită ca presimJirea şi prezicerea acelor lucmri socotite întîmplătoare. Dacă vrei şi tu , hai s;i cercetăm împreună ce importanţă are şi ce este de fapt. Iată ce cred eu : daci aceste forme de divi naţie, pe care le-am moştenit şi le

46 DE DIV!NATIONE

existimo : si sint ea genera divinandi vera , de qu ibus accepimus, quaeque colimus, esse deus ; vicissimque, si dii sint, esse, qui divinent.

VI. - Arcem tu quidern stoicorum, inquam, Quinte, defendis, si quidem ista sic reciprocantur, ut et, s i divinatio sit, di i sint, et, s i dii sint, sit divinatio. Quoru m neu trum tam facile, quam tu a rbitraris, conceditur. Nam et n:ltura sign ificari fu tura sine deo possunt ; et, ut sint cl i i , potest fieri, ut nulla ab iis divinatio generi humano tributa sit . - Atque i l ie , Mihi vero, inqu it, satis est a rgumenti , et esse deos, et eos consu lere rebus humanis, quod esse clara et perspicua divinationis genera judico. De quibus quid ipse sentiam, si placet, exponam, i ta tamen, si vacas animo, neque habes aliquicl , quod !mic sermoni praevertendum putes. - Ego vero, inquam, philosophiae , Quinte, semper vaco : hQc au tem tempore, quum sit nihil al iud, quod libenter agere possim, multo magis aveo audire, de divinatione quid sentias.

- Nihil , inquit, equidem n ovi , nec, quod praeter ceteros ipse scntiam. Nam quum � mtiqu issimam sententiam, tum omniu rn popu­lurum et genti um consensu comprob:.tta m sequor. Duo s u n t enim divinandi genera ; quomm alterum a rtis est, alrerum natura e . Quae est au tem gens, aut quae civitas, quae nun aur exris pecudum ; aut monstra , aur fulgura interpretantium, aut augu rum, aur astrologorum, aut sortium (ea enim fere a rtis sunt), aut somniorum, aut vaticinationum (haec enim duo naturalia putantur), praedictione moveatur? Quarum qu idem rerum eventa magis, arbitrar, quam causas qu::.�eri opurtere : est enim vis et na turJ. quaedam, qu;�.e quum observatis longo tempore significa­tionibus, tum aliquo instinctu infhtuque divina futura praenunriat .

VII. Quare omittat urgere Carneades, quod faciebat etiam Panaetius, requ irens, Jup iterne cornicem a la eva , corvum a dextra canere jussisset. Observata sunt haec tempore i mmenso, et in significa tione eventus animadversa et notata . Nihil est autem, quod longinqu itas temporum, excip iente memoria , prodendisqu e monumentis, efficere atque assequi non possit. M i rari licet, quae sint a nimaclversa a medicis herbarum genera , quae radicum ad morsus bestiarum, ad ocu !orum morbos, a ci vulnera : quoru m vim ::.1Lque naturam ratio nunquam explicavit ; uti l itate

DESPRE DI V INATIE

practidm sînt adev:irate, înseamn:i ci ze ii există ; şi invers, dac:i admitem existenta zeilor, recunoaştem implicit e<l exist:l şi cei ce prevestesc viitorul .

VI. Tu , Quintus, i-am spus atunci , sa lvezi fort;i reaţ:r' 1 stoici dacă dovedeşti această reciprocita te , conform d reia existenta divinaţiei o presupune pe cea a zeilor şi invers . S:i ştii îns:i că nici una din aceste supoziţii nu o presu pune în chip necesar pe cc.:ablt:'i , cum crezi tu . Vi itorul poate fi prev:lzut şi în chip firesc , f:i r:i intervenţia unui zeu, iar zei i , chiar dacă cxist:i , e posibil s:1 nu fi dat neamului omenesc darul divinaţiei. "Pentru a crede în existenta zeilor, ;;i în grija lor fa ţ:l de nevoile oamenilor, îmi e de ajuns faptul c:l exist:i forme renu mite şi foarte evidente de divinaţie, zise Quintus. Îţi voi spune p:irerea mea despre aceste lu cruri dae<1 vrei, dar numai dacl e�ti disponibil sufleteşte şi n-ai altceva de preferat acestei discu�i i " . - Dar, ştii bine, Quintus, c'i eu sînt mereu disponibil pentru o discuţie fi losofică, îns:i mai cu seam:i în aceast:i pcrioad;i n-am nimic altceva mai bun de f;icut, şi doresc nespus de mult s:l-ţi cunosc părerea despre divinaţie.

- Eu nu pretind a a duce vreo noutate şi nici că gîndeai mai original ca a lţii despre :tcest lucru. Împ:l rtăşesc şi cu acea credin�:1 , pe cît de str:1veche, tol pe-a tît de teme inic în r:'td:lci na t:1 în menta l i tatea tu turor popoarelor, anume că exist:l două feluri de divinaţie, u nul ce ţine de art:i , altul de natur:\ . Spune-mi ce neam sau care cetate n-a fost influenţat de prezicerile haruspicilor, ale intcrpreţi lor de minu ni s:w fu lgere, ale augurilor, astrologilor sau de cele ale sortilor (cam astea ţin de divinaţie ca a rtă) ; pe cine n-au impresionat chiar şi profeţii le onirice sau or:t cula re (acestea fii n d forme ele divinaţie natural:\) ? De aceea cred d e bine s:1 cercet:lm mai degrabă ce consecinte au avut aceste preziceri, decît cauzele lor, Glci există neîndoielnic o a nu me capacitate şi u n ha r de a prevesti v i itoru l , atît pe baza unor semne observate ele-a lungul timpu lui , cît şi printr-un fel de instinct şi i nspiratie divi nă.

VII. Prin urmare, Carneades să nu ne mai sîcîie, cum f:lcea de a ltfel şi Panaetius, tot întrebînd dacă Jupiter a r fi poru ncit ca cioara s;1 dea semne favora bile cînd cîntă dinspre stînga , iar corbul dinspre drea pta . Aceste sem ne au fost observate din timpuri imemoriale şi au rost înţelese şi descrise în semnificaţia consecinţelor lor. C:ici nu exist:l ceva pe care lu ngul curs al vremii S<1 nu-l poat<i desluşi şi perpetua , o dată ce a fost prelu<Jt de tradiţia orah1 şi consemnat în documente. E uimitor cîte feluri de plante au fost cunoscute de t;lm<lduitori , cîte feluri de r:klăcini exist;l pentru muşc:iturile fiarelor, pentru bolile de ochi , pentru ră ni ; virtuţile şi natura acestor pla nte încă nu au fost e x p l i c i t e r:l \ ion:t l , dar u tilitatea lor a f:icut ca a rta t:'tm:i du irii şi i nventa­ton il 1 · i ' ' '. ; , -., · l l l l t"l l rl · d e o rccu noa:;t crc un�mim:i . S:"1 a runclm acum

48 DE DJV I NATIONE

et a rs est, et inventar probatus. Age, ea, quae, quanquam ex alia genere sunt, tamen divinationi sunt similiora, videamus.

Atque etium ventos praemonslrat saepe fu tit ros b�flatttm mare, quum subita penitusque tumescil, Saxaque cana, salis niueo spumata /iquore, Tristţ(icas certant Neptun o reddere voces; Au! densus stridor quttm ce/so e vertice montis Ortus, adaugescit scopulorum sepe repu/sus.

VIII. Atque h is rerum praesensionibus Prognostica tua referta sunt. Quis igitur eli cere causas praesensionum potest ? etsi video Boethum stoicum esse conatum. Qui hactenus a liquicl egit, ut earum rationem rerum explicaret, quae in mari coelove fierent. Illa vero cur eveniant, quis probabpiter dixerit ?

Cana fu/ix itidem fugiens e gurgite ponti, Nuntiat horribi/es clamans instare procellas, Ha ud modicos tremu/o fundens e gutture cantus. Saepe eliam pertriste canit de pectore carmen, El ma/ulinis acredula vocibus instat, Vocibus instat, et assiduas jacit ore querelas, Quum primum gelidos rores aurora remit! it. Fuscaque nonnunquam cursans per /it/ora corni.'C Demersit capul. et fluc/um cerui ce recepit.

IX. Videmus haec signa nunquam fere ementientia ; nec tamen, cur ita fiat , videmus.

Vos quoque signa videtis, aquai dulcis alumnae, Qu11m ela more paratis inanes Jtmdere voces. A bsurdoque sono .fonles el stagna cietis.

Quis est, qui ranunculos hoc viei ere suspicari possit ? Seci in est mira vis in ranu ncu lis et natura quaeclam significans aliqu id, per se ipsa satis certa, cognitioni autem hominum obscurior.

!'vtollipedesque boues, spectcmtes lumina coeli, Naribus humţ(erum duxere ex aere succum.

Non quaero, cur ; quoniam, quid eveniat, intell igo.

Jam vero semper viridis, semperque gravata Lenliscus. triptici soli ta grandescere .foetu, Ter.frttges.fundens, tria tempora monstrat arandi.

Nec hoc quiclem quaero, cur haec arbor una ter floreat, aut cur ;1 ra ndi maturilatem ad signum floris accommodet . lloc sum contentus,

DESPRE D IV I NAŢIE 49

o privire şi spre acele lucruri ca re , deşi sînt de altă natură, sînt destul de asemănătoare divinatiei .

Marea u mflată ades prevesteşte că vine ji.trtuna Cînd din adîncuri, e-odatâ începe să fiarbâ C'ăruntele stînci, înspumate de alba licoare sârată, Se-ntrec lui Neptun să-i întoarcă-a-lor voci întristate; Puternicul strigăt, iscat de pe creştet de munte Cum mai sporeşte, trimis înapoi din stîncă în stîncă 43 .'

VIII. Cartea ta Preziceri 11 e plină de fel urite asemenea presimtiri ale unor întîmph1ri . Cine po�lte stabili motivele presimţirilor ? Totuşi, văd că stoicul Boethus15 s-a încumetat s;1 o facă . El a reuşit să explice raţiunea acelor fenomene petrecute pe mare şi în văzduh . D<lr cine ar putea spune, cît de cît probabil , de ce se întîmplă , spre exemplu , următoarele lucruri :

Scăpînd dintr-a mârii genune, lişija albă Dînd ţipăt, vesteşte că stau să se işte grozave jit rtuni Sonora-i cîntare din tremurul guşii se-na/ţel. Prezicere tristâ ne cîntă ades cucuveaua Şi nu ostoieşte n icicînd tristu-i ţipclt din zori Parfârâ oprire-ale ei tînguiri înteţite Cînd picuri de rouă pe pajişti aşterne-aurora. Şi cioara cea neagră pe ţărm alergînd cîteodată Capu-şi cz!fundă în val şi valu-l primeşte în creştet.

IX. Vedem că aceste semne nu ne înşahl aproape niciodată şi totuşi nu ştim de ce-i aşa :

Şi voi copile-ale apei, şi voi vedeţi aste semne Cînd cu un " oac" încercafi a ne spune ceva Şi hîntuifi cu glas neplâcut izvoare şi mlaştini.

Ci ne-ar putea bănui că şi broscutele au presimtiri ? Şi totuşi posedă şi ele o uimitoare capacitate şi un anume dar al profetiei, în felul lui destul de evident, însă prea putin i n teligibil pentru om.

Şi boii cu mersul alene, cătînd înspre bolta cereasccT Adu/mecei ploaia ce stă din văzduh sâ se cearnâ.

Cum simt ei asta nu mă mai întreb, fiindc'i V<'id că se întîmptl întocmai .

Fisticzd cel verde mereu şi mereu plin de .Jloare H-obişnuit sâ ne dea într-un an întreitâ rodire Şi .fructu-i de trei ori ivit, trei uremi de arat ne vesteşte.

Nici asta nu mai încerc s<"i a flu : de ce dmt r a cest copac înfloreşte de t re i ori s:1 1 1 curn se face ci înflorirea lui e un semn c1-i vremea hu n;l de : 1 1 . 1 1 . i\ l i , . d t · : t j uns l:l p t u l ci , deş i nu .� t i u n 1 1n se întîmpl:i fieca re d i n

50 DE DIVINATIONE

quod , etiam si, quomodo quidque fi:tt , ignorem, quid fiat, intelligo. Pro omni igitur divinatione idem , quod pro iis rebus, qu:1s comrnemo­ravi, respondebo .

X. Qu id scammoneae raclix ad purgandum, qu id arist olochia :H.I morsus serpentum possit, quae nomen ex inventore reperit , rem ipsam inventor ex somnio, video, quod s:His est; cur possit, nescio . Sic ventorum et imbrium signa, quae dixi , rationem qu:11n lubeant, non satis perspicio; vim et eventum agnosco, scio, :1pprobo. Similiter, quid fissum in extis, quid fibra va leat, acc ip io ; quae ca usa sil, nescio. Atque horum quidem plena vita est: extis enim omnes fere utuntur. Quid? de fulgurum vi dubitare num possumus? Nonne quum multa alia mirab ilia , tum illud in primis? quum Summanus in fast igio jovis optimi maximi, qui tum erat fictilis, e coelo ictus esset, nec usquam ejus simulacri ca put invemretur, arusp1ces in Tiberim id depulsum essc dixerunt; idque inventum est eo loco, qui esset ab aruspicibus dcmonstratus.

XI. Sed quo potius utar aut auctore, aut teste, quam te? cujus edidici etiam versus , et l iben ter quidem , quos in secunda Consulatus Urania musa pronuntiat:

Principiu aetberio .flammatus Jupiter igni 1/ertitur, et totum collustrat lwnine mundum, Menteque divina coelum ten·asque petessit;

Quae penilus sensus bominum, vitasque retentat, Aetberis aeterni septa, atque inclusa cavernis. 1:"1, si stellarum motus, cursusque uagantes .Vosse velis, quae sint signorum in sede locatae, Quae wrho etfalsis Graiorum vocibtts ernmt, Re l'era certa lapsu �patioque fenmtur:

Omnia )am cernes divina mente notata.

Nam primum astrorwn volucres, te co1zsu!e, motus, Cuncursusqtte graues stellarum ardore micantes

7it quoque, quztm tumulos Albano in monte nivales Lztstrasti, et laeto mactasti /acte Latinas, Vidisti, et clara tremulos ardore cometas,

i'v!ultaque m isceri 1wctunza strage putasti:

Quodfenne dirum in tempus cecidere Latinac; Quum claram speciem concreta lumine luna Abdidit, el subita stcllanti nocte peremta est. Quid vero Pboebi fax, tristis nuntia belli, Quae magnum ad culmen .flammato arc/ore uolabat, Praecipites coeli partes, obitusque petisset?

DESPRE DIVINAŢIE 51

aceste lucruri , ştiu că pur şi simplu se întîmplă . Prin urmare şi faţă de divinatie, în ansamblul e i , voi avea aceeaşi atitudine ca şi în cazurile deja mentionare.

X. Ştiu că rădăcina de rochiţa rîndunicii e bună pentru purgatie , că aristolochia·'�6, astfel numită după cel ce i-a descoperit virtutile în u rma unui vis, e bună pentru muşcăturile de şarpe . Ştiu toate astea ş i îmi e ele ajuns; nu ştiu însă de ce au aceste plante virtutile a mintite. La fel nu-mi dau prea bine seama ce raţiune au semnele prin care se a nuntă vînturi sau ploi , de care tocmai am pomenit. Ştiu ce semnificatie profetică are u n .fissum 17 sau orice proeminenţă din măruntaiele a nima­lelor jertfite; nu ştiu însă de ce-i aşa şi doar întreaga viap ai de a face cu ele, căci a proape toată lumea consultă măru ntaiele. Ne putem oare îndoi de puterea fu lgerelor ? Atunci cînd Summanw"113, statu ia de lut din vîrful templului prea bunului ş i marelui Jupiter, a fost lovit�! de un fulger ş i nu i se mai găsea capu l , iar haruspicii au spus G1 acesta a fost aruncat în Tibru , n-a fost un semn dintre cele mai u imitoare, între multe a l tele? Şi într-adev<ir, capul statuii a fost g<isit chiar în locul indicat de h:uuspici .

XI. Dar de cine m-aş putea folosi mai bine în calit<lte de chez:�ş şi martor, dacă nu de tine ? Uite, cum a m învăţat pe de rost, şi chiar cu mare pl;1cere, versurile pe care muza Urania49 le rosteşte în cartea a doua a poemului tău Despre consulat 50:

Nimbat de jldcclri, Zeus deuine principiu etaic SI

Şi lumea întreagd învdluie-n marea-i luminâ, Cer şi pdmînt se pâtrunde de mintea-i divincl. Închise în peşteri din ueşnicul cer, el pdstrează, Bine pclzite, simjirea şi viaţa de om Şi de-ai vrea să cunoşti al stelelor mers şi calea Pe care-o strdbat, şi-n ce zodii au fost rost uite Stelele care, spun grecii greşit, col n-au mers regulat Deşi e sigur că-n spafiu-s purtate de-o vrere anume, Te vei convinge al-i tot hotârît de-o minte diuină. Vdzut-ai tu însu fi al acestor planete "'2 repede curs Şi-o mare ciocnire de aştri nimbaţi de fumind Cînd, consul fiind, strâbcTtut-ai troiene în mzmjii /llbani Şi lapte-ai jertfit bucuros latine/ar jocuri 53 Pe cer ai văzut strâlucind tremurate cornete Şi-atllnci ai crezut că multe preschimbă noe/urna ciocnire. Latinele jocuri alzut-au în vreme nefastă Căci luna-n zăbranic şi-ascunse splendida-i fa fă Şi iute în noaptea-nstelatâ se stinge răpusă. Jar facla lui l·'ebus, solie de triste războaie, (,'e se-mll(a. cu aprinsa-i dogoare spre culmea celestcl 1 )(' tt' 111oi il{lui se ndrcpta ·'JirC' l�CI/1111(' �·i 1110rtrte?

52 DE DIVINATIONE

Aut quum terribili perculsus(ulmine ciuis, Luce serenanti, vital ia lumina liquit? Aut quwn se gmuido tremefecit corpore tellus? }am vero variae nocturno tempore visae Terribiles formae, bellu m motusque monebcm t: Multaque per terras vates o racla furenti Pectore .fimdebant, tristes minitantia casus; Atque ea, quae lapsu tandem cecidere vetusto, Haec fore, perpetuis signis, clarisque .frequentans Ipse deum genitor coelo, terrisque canebat.

XII.

Nzmc ea, Torquato quae quondam, et consule Cotta Lydius ediderat Tyrrhenae gentis antspex, Omnia fi;ca ti. tus glomerans determinat annus. Nam pater altitonans, stellanti nixus Olympo, lpse suos quondam tumulos ac templa petivit, Et Capitolinis injecit sedibus ignes. Turn species ex aere vetus, generataque Nattae, Concidit, elapsaeqtte vetusto numine leges; Et divum simulacra perernit.fulrninis ardor. Ilie silvestris erat romani nominis altrix, Martia, quae par.vos Mavortis semine natos Uberibus gravidis vitali rore rigabat: Quae turn cum pueris jlammato fulminis ictu Concidit, atque avu/sa pedum vestigia liquit. Turn quis non, artis scripta ac monumenta volutans, Voces tristificas chartis promebat Etruscis? Omnes civili generosa stirpe profectam Vitare ingentem cladem, pesternque monebant; Ve! legum exitiurn constanti voce ferebant, Templa deumque adeo jlammis, urbesque jubebant Eripere, et stragem horribilem, caedernque vereri. Atque haec fixa gravi fato ac fundata teneri, Ni post, excelsum ad columen formata decore, Sa neta jovis species ela ros spectaret in ortus. Twn fore, ut occultos populus, sanctusque senatus Cernere conatus posset, si solis ad ortum Conversa, inde patrum sedes, populique videret. Haec tardata diu species, multumque morata, Consule te tandem ce/sa est in sede tocata. Atque una fixi ac signati temporis hora jupiter excelsa ela rabat sceptra columna; At clades patriae jlamma ferroque pa rata Vocibus Allobrogum patribus, populoque patebat.

DESPRE DIVINAŢIE

Sau cum acel om, de . fulger lovit, pe z•reme senină Pierdut ti-Şi-a-n veci a vieţii apusă lumină? Dctr cînd se cutremură glia din trupu-i cel rodnic? Feluritefclpturi, zările cu spaimâ la vreme de noapte Prevesteau că stau pe aproape rdzboiul şi vrajba. fani profeţii, cuprinşi de delir, pe pămînt răspîndit-au k!ulte vestiri, de triste-ntîmplări preveninde Şi-al zeilor tată, el însuşi vestea pe pâmînt şi în ceruri Prin semne-nteţite şi clare-arătînd cele care Stau în sfîrşit să se-ntîmple, plin ind prevesti rea mai veche.

XII.

Tot ce-odinioar-a prezis lidian baruspiciu, din neamul tirenic '4 Pe uremea cînd consuli erau Torquatus şi Cotta ss

Tot ce a .fost sorocit, adunînd al tău an a-mplinit Căci urcînd pe lucindul Olimp, tunătorttl părinte Însuşi ţintind, fulgerat-a coline şi temple Şi foc aruncat-a în locul strctvechi al cultului său, Capitoliul Atunci a fost spulberată statuia din bronz a lui Natta Şi tablele legii 56, de �jîntcl vech ime, din bronz, s-au topit. Nici chiar chipuri de zei n-a cruţatfulgerata dogoare Tot aici se afla şi statuia Martiei '7, doica lupoaiat Care pe prttncii lui Mavors cu laptele viefii-i hrăni Şi smulsă din soclu, cu tot cu copii a câzttt Răpusă de fulger; în urmă-i pe soclu, doar urmă de labe lăsînd Şi cine atunci, cercetînd volume rămase din arta cea veche Pline de jale cuuinte-n etrusc ele cărfi n-a aflat? Toate-ndemnau să .fitgim de măcelul şi răul Care din stirpe de nobilă vifă-i iscat 'iH. Şi tot ele, făr-de-ncetare a legilor moarte vesteau Ne ponmceau să salvăm de pîrjol ale zeilor temple, oraşe Să ne ferim de cumplitttl carnagiu, de crimă, Fiindcă toate acestea ne sînt sorocite de soarta cea aspră Şi s-or împlini dacă n-am înălfa dinainte pe-un soclu Sfinta statuie, abil meşterită, întoarsă spre soare-răsare A lui jupiter zeul, şi astfel poporul şi prea veneratu/ senat Să poată afla fărădelegi-ncă-ascunse Cînd statlta, întoarsă spre soare-răsare a neamului vatră-o vedea. Dar întîrziată şi mult zăbovită-a fost treaba Pîn-ce la locu-i statuia-a fost pusă, tu consu/fiind Şi-n acelaşi moment, la timpul de mult sorocit, zeitatea Pe soclu-nălfată-şi amtă splendoarea, iar crima Cu fier şi cu foc plănuită, de voci alobroge a fost anunfată 59.

S4 DE OIVINATIONE

xm.

Rite igitur veteres, quorum monumenta tenetis, Qui populos urbesque moda ac virtute regebant; Nite eliam vestri, quorum pietasque fidesque Praestitit, ac longe vicit sapientia cunctos, Praecipue coluere vigenti numine divos. llaec adeo penitus cura videre sagaci, Otia qui studiis laeti tenuere clecoris, Inquc Academia umbrifera, nitidoquc Lyceo Fuderzmt claras.foecundi pectoris artes. t: quihus creptum prima jam a flore juventae, Te patria in media uirtutwn mole locavit: Tu tmncn anxiferas curas requiete relax1:S, Quod patripe vocis studiis nobisque sacr,.tsti.

Tu igitur <tnimum poteris i nducere contra ea, quae a me disputantur de divin<ttione, dicere, qui et gesseris ea, quae gcssist i , et ea , quae pronuntiavi, accuratissime scripseris? Quid? quaeris, Carncades, cur hacc ita fiant, aut, qua arte perspici possint? Nescire me fatcor; evenire au tem, te ipsum dico videre. Casu, inquis. Itane vero ? quidquam potest casu esse factum, quod om nes habet in se numeros vcritatis ? Quatuor tali jacti casu venereum efficiunt. Num etiam centum venereos, si CCCC taios jeceris, casu futu ros putas? Adspersa temere pigmenta in tabu la, oris l ineamenta effingere possunt; num etiam Vene ris Co�1c pulchritudinem effingi posse adspersione fortuita putas? Sus rostro si humi A litteram impresserit, num propterea suspicari poteris, Andromacham Ennii abea posse describi? Fingebat Carneades, in Chiorum lapicidinis saxo diffisso caput exstitisse Panisci . Credo, aliquam non clissimilem figuram, sed certe non taiem, ut eam factam a Scopa dicercs: sic enim se profecto res habet, ut nunquam perfecte veritatem casus imitetur.

XIV. At nonnunquam ea, quae praedicta sunt, minus eveniunt. Quae tandem icl ars non habet? earum dico artium, quae conjectura continentur, et sunt opinabiles. An medicina, ars non putanda est ? quam tamen multa fallunt. Quid? gubernatores non ne fal luntur? an Achivomm exercitus, et tot navium rectorcs non ita profecti sunt ab Ilio,

Ut pnjfectione laeti piscium /asciviam Intuerentur (ut ait Pacuvius), nec tuendi satietas capere posset :> lnterea prope jam accidente sote inhorrescit mare, Tenebrae cunduplicantur, noctisque et nimbum occaecat nigror.

Num igitur tot clarissimorum ducum regumque naufragium suslUiit artem gubernandi? Aut num imperatorum scientia nihi l e.st, quia

DESPRE DIVINATIE

XIII.

Cum se cuvine-au trăit cei t'echi, de lct care aue{i mărturie Cel au condus cumpânit şi L'irtuos cetăji şi noroade Cum se cuvine şi-ai uoştri au trăit, care-cm pus pietatea şi cinstea Mcti presus de orice, În gîndire cu mult pe toji Întrecînd Cu osebire-au cinstit ei pe zeii puternici prin urcre Acestea le-au priceput adînc şi cu grijcl deşteaptâ, Cei ce şi-au ddntit bucuros înuâ(ârii clipa odihnei Şi-n Academia umbroasă sau în luminosul Liceu 60

Din gîndulfec!llld CJit transmis strâlucite poveje Dintre aceşti-ai fost smuls în cbiarjloarea juncjii61

Celei patria te-a rostuil Îll 1niezulji'crbinte de riscuri Tu însâ-n amar11ice griji, tot ştii să te bucuri de tihnei Pe care-o dedici strâmuşeştii rostiri şi cbiar nouâc'2

55

Tu, care :li s;1vîrşit asemenea lucruri, ca re a i scris cu atîta talent ceea ce tocm:1i am recit:Jt, te-a i încumeta S<i �ltaci a rgumentele mele privi nd divin:ltia? E pos ibil :l:p ceva63? Şi tu, C1rneades, întrebi de ce se întîmpb aceste lucruri sau ce şti inp le-ar putea desluşi? Ei bine, m:irturisesc G1 nici cu nu ştiu, dar pot s;\ :Jfirm c1 ele se întîmpb şi Gl tu însuti vezi ci-i aşa . E mîna haz:1rclului a ici , spui tu . Aşa să fie? Hazardul poate produce ceva care s:i întrunească c:liit;1ţ i le unui lucru re:-�1? Dacă :Jrunci la întîmplare de patru ori zarul, e posibi l să-p ias<i lovitura lui Ye nus6'i. Dar crezi c;i ea îp va reuşi de o sut;'t de ori daci arunci de patru sute de ori z:Hul? Punînd b întîmplare culori l e pc o pînză poate s:l-\i ias:l un chip; crezi ru însă că prin ace;Jst:l dispersie neglijentă S-;Jr putea ajunge la splendoarea Vene rei d i n Cos6-;? D;:�că întîmpl;1tor un porc, scurmînd cu rîtul, ar fornu pe pămînt litera A, Ji-a r ela prin gînd c1 :-�r putea transcric chiar Andromaca lu i Ennius66? Cuneades presupunea că în carierele de marmur;1 din Chios e de-ajuns s;i despici un bloc ca s;'i dai de c apul unui P:-�niscus67. Poate s-a r găsi ceva asemănător, <.br în nici un caz de tali a unei sculplllri a lui Scopas68. Deci nu încape îndoiahi: haz;:�rdul nu :1r putea imita vreodată perfect rea litatea69.

XIV. E-<lclev:1rat că, uneori, ceea ce a fost prezis, nu se întîmph1 . Ce ştiinJă însă nu a re asemenea deceptii? M:i refer la acele ştiinte, care se întemeiază pe presupuneri şi au un mare coeficient de probabil itate. Se poate refuza medicinei titlul ele ştiinp ? Şi totuşi, se înşa l:1 şi ca în multe privinţe. Oare cîrm;:�cii de cor:1bii nu se înşahi şi ei? Nu a plecat din Troi a a rmata a heilor şi căpitan i i atîtor ccmibii ale lor, astfe l ,

lncît bucuroşi de plecare. priueau la a peştilorjoacil Şi cum ne spune Pacuuius i0, 1111 se mai sâturau de priuil Între timp tulbumtu-s-a nwrea, cînd soarele sta seT apwtâ, Întllllericu/ s-a înteţit şi negrefe-a cuprins nimbullunii.

< ):lw 11:1ufr:�giul atîtor vestite cipetcnii ::ii rcgi a desfi i nţat a rta n:1\·i�:.1twi 1 S:111 ":ne nu Jllai ,-,Jiorl':lz:-1 nJJllil' :�ru miliur:i. doar f i indci

56 DE f)(VINATIONE

summus imperator nu per fugit, amisso exercitu? Aut num propterea nul la est reipublicae gerenclae ratia atque prudentia, quia multa Cn. Pompeium, quaeclam M. Catonem, nonnulb etiam te i psum fefellerunt? Similis est aruspicum responsio, omnisque opi nabilis divinatio. Conjec­tura enim nititur, ultra quam progrecli non potcst. Ea fallit fortasse nonnunquam; sed tamen aci veri ta tem saepissime dirigit. Est enim ab omni aeternitate repetita; in qua quum paene innumerabiliter res eoclem modo eveniren t iisclem signis antegressis, ars est effecta, eaclem saepe animaclvertenclo ac notanclo.

XV. Auspicia ve ro vestra quam constant? quae quidem nunc a roma n is auguribus ignorantur (bona hoc tu a veni a dixcrim); a Cilicibus, Pamphyli is, Pisidis, Lyciis tenentur. Nam c1uicl ego hospitem nostrum, clarissirnum atque t:!ptimum virum, Dejotarum regem, commemorem? qui nihil unquâm nisi auspicato gerit: qui, quum ex itinere quoclam proposito et constituto revertisset, aqui lae admonitus volatu; conclave i l lud, ubi erat mansurus, si ire perrcxisset, proxima nocte corruit. ltaque, ut ex ipso audiebam, persaepe revenit ex itinere, quum jam progressus esset multorum dierum viam. Cujus quiclem hoc praeclarissi­mum est, quod, posteaquam a Caesare tetrarchia, regno, pecuniaque multatus est, negat se tamen eonun auspiciorum, quae sibi ac.! Pompeium proficiscenti secu nda evenerint, poenitere: senatus enim a uctoritatem, et populi romani libertatem, atque imperii dignitatem suis armis esse defensam ; sibique eas aves, quibus au ctoribus offici um et fidem secutus esset, bene consuluisse: a ntiquiorem enim sibi fuisse possessio­nibus suis gloriam. Ilie mihi vicletur igitur vere augurari . Nam nostri quidem magistratus auspiciis utuntur coactis: necesse e nim est, offa abjecta, cadere frustum ex pulli ore, quum pascitur. Quod autem scriptum habetis, aut tripudium fieri, si ex ea quid in salum ceciderit: hoc quoque, quod clixi, coactum, tri puclium sol istimum dicitis. Itaque multa auguria , multa auspicia, quod Cato ilie sapiens queritur, negli­gcntia collegii amissa plane et desena sunt.

XVI. Nihil fere quondam majoris rei, n isi auspicato, ne privatim quidem, gerebatur : quod etiam nunc nuptiarum auspices declarant, qui, re omissa, nomen tantum tencnt. Nam ut nunc extis (quanquam id ipsum al iquanto minus, quam olim), sic tum avibus magnae res impe­lriri solchant. rtaque, sinistra dum non exquirimus, in dira et in vitiosa

DESP�E DIVINAŢIE 57

un general renumit a fugit de curînd de pe cîmpul de luptă, după pierderea armatei sale71? Oare nu mai există raţiune şi înţelepciune în cîrmuirea statului, fiindcă multe evenimente I-au luat prin surprindere pe Pompei, unele pe Cato72, altele chiar pe tine? La fel stau lucrurile şi cu interpretările haruspicilor şi cu orice divinaţie care se bazează pe prezumţii. F�lr:l acele supoziţii pe c1re se sprijină orice ştiinp, nu se poate nicidecum progresa. Poate că ele uneori ne înşal:l, dar cel mai adesea ne conduc la adev�lr. Aşa a fost dintotdeauna: prin observarea şi descrierea unor evenimente care s-au întîmplat de atîtea ori la fel, de aceleaşi semne fiind ele precedate, s-a născut ştiinţa divinapei.

XV. Auspiciile voastre nu s-au bucurat oare de o mare preţuire73? E adev:lrat că în zilele noastre augurii romani nu mai au aceeaşi pricepere (fie-mi iertat el o spun), pe care o aveau cei elin Cilicia, Pamfilia, Pisidia sau Licia. Mai e nevoie să-1 pomenesc pe regele Deiotarus7\ gazda noastră, b:lrbat vestit şi ales, care n-a întreprins nimic f:lr:l a lua auspiciile? S-a întors chiar dintr-un drum, minuţios plănuit şi pregătit, avertizat fiind de zborul unui vultur; şi într-adevlr, casa în care urma s:1 poposeascl, dac1 şi-ar fi continuat drumul, în noaptea urm:1toare s-ar fi pr:ibuşit. Am at1at chiar de la el el adesea s-a întors elin drum. deşi înaintasc cîteva zile bune. Cee:.1 ce-i de admirat la el este Gl, dup:l ce i-a luat Cezar domnia, regatul şi averea, spunea că nu-i pare rău că auspiciile favor:lbile i-au indicat să plece în tabJra lui Pompei. El susţine el a ap:lrat cu armatele sale autoritatea senatului, libertatea poporului şi îns<lşi demnitatea puterii romane şi G1 într-adev:lr p:1sările, la prezicerea clrora a optat pentru datorie şi credinţ:1, I-au sfătuit de bine; căci mai presus ele orice avere a fost pentru el bunul nume. Deiotarus mi se pare el ştie cu adevărat ce înseamml a lua augurii. Demnitarii noştri însă se folosesc doar de auspicii provocate: e de la sine înţeles că atunci cînd li se bagă pe gît prea multă mîncare, puii scapă din cioc f:1rîmi\e din ea. I�lr voi aţi scris în drţi el asta cînd se întîmpl:l, devine tripudium 75. Şi acest lucru provocat, cum am spus, voi îl numiţi tripudium solistimum, auguriu foarte favorabil, pe cînd acele numeroase augurii şi auspicii ele altă dat:l au fost pierdute şi uitate din neglijenta colegiului augurilor, lucru de care şi înţeleptul Cato se plînge76.

XVI. Pe vremuri, rar se întîmpla ca o aqiune colectivă sau personală să fie s;1vîrşită f<1ră luarea auspiciilor, lucn1 dovedit chiar în zilele noastre cînd martorii unei căsătorii se numesc cmspici, păstrînd doar titlul vechilor lor atribuţii. Aşa cum în vremea noastr<l după luarea haruspiciilor (deşi chiar şi importanţa lor a scăzut considerabil), tot :1şa, pe atunci, dup:1 luare:1 auspiciilor se ohişnuia S<l se întreprind:l bptL' de seamă. De aceea, cît:l vreme nu ne pas:i de preveslirile rele, :1\'('111 ILIJt(· d"; l r dl' lll'CIZuri ::;i grc::;cli; :1::;a cum P. Cl:ludius, fiul lui

DE DIVINATIONE

incurrimus. Ut P. Claudius, Appii Caeci fil ius, ejusque collega , L. Juni us, classes maximas perdiderunt, quum vitio navigassent. Quod cadem modo evcnit Agamemnoni; qu i , quum Achivi coepissent

lnter se strepere, aperteque artem obterere extispicwn. Solvere imperat secunda rumore, adversaque al'i.

Sed qu id vetera ' M. Crasso quid acciderit, videmus, dirarum obnun­tiatione neglecta . In quo Appius, collega tuus, bonus augur, ut ex te audire soleo, non satis scienter virum bonum, et civem egregium censor C. Ateium notavit, quod ementitum auspicia subscripserit. Esto: fuerit hoc censoris, si judicabat ementitum. At i l lu cl minime auguris, quod adscripsit, ob eam causam populum romanum calamitatem maxi­mam cepisse . Si enim ea causa calamitatis fuit , non in eo est culpa, qui obnuntiavit, sed i n eo, qu i non pamit. Veram enim fuissc obnu ntia­tionem, u t a it

• idem augur et censor, exitus approbavit; quae si falsa

fuisset, nu lbm afferre potuisset causam calamitatis. Etenim dirae, sicut cetera auspicia, ut omina, ut signa , non caus:1s affcru nt, cur qu id eveniat , sed nuntiant ventura, nisi provideris. Non igitur obnuntiatio Ateii causam finxit calamitatis, sed signo objecto monuit Crassum, quid eventurum esset, nisi cavisset. Ita aut illa obnuntiatio nihil valuit; aut s i , ut Appius judicat, valuit, id valuit, ut peccatum hacreat non in eo, qui monucrit, sed in co, qui non obtemperarit.

XVII. Quid? l ituus iste vester, quoc\ clarissimum est insigne augura­tus, u n de vobis est traditus ? Nempe eo Romulus regiones direxit tum, quum u rbem condidit. Qui quidem Romuli lituus (id est, i ncurvum et leviter a summo inflexum bacillum, quod ab ejus l i tui , quo canitur, simi litudine nomen invenit), quum situs essct in curia Saliorum, quae est in Palatio, eaque det1agravisset, inventus est in te ger. Quid ? multis annis post Romulum, Prisco regnante Ta rquinio, quis veterum scripto­nun non loquitur, quae sit ab Attio Navio per lituum regionum facta descriptio? qui quum propter paupertatem sues puer pasceret, una ex his amissa , vovisse dicitur, si recuperassct, uvam se deo daturum, quae maxima esset in vinea. Itaque, sue inventa , ad meridiem spectans i n v i nea media dicitur constitisse ; quumque in quatuor partes vineam divisisset, tresque partes aves abdixissent, quarta parte, quae erat reliqua in regione distributa, mirabil i magnitudine uvam, ut scriptum videmus, invenit. Qua re celebrata, quum vicini omnes ad unum de rebus suis referrent, erat i n magno nomine et gloria: ex quo factum

DESPRE DIVINAŢIE

Appius Caecus77 şi tovarăşul său de consulat L. Junius au pierdut o flot<i întreag;i, pentru că au nesocotit prevestirile. La fel i s-a întîmplat şi lui Agamemnon, care, după ce aheii începură

SeT nesocotească şi calce-n picioare a prezicerii artă Ancora el porunci să ridice, împins de-a lor urere deşi nu trebuia.

Dar de ce s;i luăm exemple atît de vechi? Şi în zilele noastre, ştim ce i s-a întîmplat lui M. Crassus78, care a nesocotit avertismentul unor blesteme. În aceast:l privinţă, Appius79, colegul tău, bun augur, după cîte aud de la tine, n-a procedat chibzuit cînd, cenzor-8° fiind, 1-a blamat pe destoinicul bărbat şi ilustrul cet<lţean C. Ateius, consemnînd în registru ca motiv al blamului faptul că inventase auspiciile. Recunosc, era dreptul lui de cenzor s-o facă, dac;1-l socotea vinovat de minciună. Dar n-avea dreptul ca augur s:l adauge şi menţiunea că din această cauză poporul roman a avut parte de o mare nenorocire. Căci dacă aceast<l a fost cauza nenorocirii, vina n-a fost a lui, ci a celui ce n-a ţinut seama de avertisment. Că prezicerea a fost corectă, a dovedit-o deznodămîntul evenimentelor, după cum a recunoscut pînă la urm'l chiar augurul cenzor; iar dacă ea ar fi fost falsă, n-ar fi putut fi cauza nenorocirii. Căci blestemele ca şi celelalte auspicii, precum prevestirile şi semnele, nu sînt responsabile de ceea ce se intîmpl<l, ci doar te avertizează la ce poţi să te aştepţi, dacă nu iei seama. Aşadar nu prevestirea lui Ateius a fost cauza nenorocirii, ci ea numai 1-a prevenit pe Crassus, despre ce urma să i se întîmple dacă nu era prevăzător. Deci fie el acea prevestire n-a avut nici un rol, fie că, dacă într-adevăr 1-a avut, cum consideră Appius, acesta a fost el p;lcatul ::1 clzut nu asupra celui ce-a blestemat, ci asupra celui ce n-a ţinut cont de blesteme.

XVII. Ce exemplu să-ţi mai dau? Uite de pildă, lituus-ul ăsta al vostm, simbol emblematic al puterii augurale, de unde l-aţi moştenit? E ştiut că de el s-a servit Romulus pentru a trasa spaţiile, cînd a fondat oraşul. Acest lituus al lui Romulus (baston drept şi doar uşor încovoiat în partea de sus, al cărui nume provine de la asemănarea cu litus-ul, trompeta), deşi se păstra în curia salienilor-81, care se află pe Palatin, şi aceasta a luat foc, a fost găsit neatins. Mult timp după Romulus, pe vremea cînd domnea Tarquinius Priscus82, scriitorii arhaici menţionează că Attius Navius a trasat cu lituus-u] spaţiile. Se spune că acesta, în copilărie, fiind foarte sărac, a fost nevoit să se angajeze paznic la porci şi scoţîndu-i la păscut şi unul rătăcindu-se a promis zeului că, dacă-! găseşte, îi va închina cel mai mare strugure din vie. Şi, găsind porcul, s-a oprit, se spune, în mijlocul viei, privind spre sud; după ce a împ;lrţit via în patru zone şi păsările [auspiciile] i-au interzis accesul în rrci din! re ele, în a patra, ultima r;lmas;i, a g:1sit un ciorchine neobişnuit d1· rll;lll', dt�p;a nam atl:1m în scrieriH-'- Dup�i ce întîmpla rea s-a aflat,

60 DE DIV!NATIONE

est, ut eum aJ se rex Priscus arcesseret. Cujus qu um tentaret scientiam auguratus, dixit ei, cogitare se qu iddam; id possetne fieri, consuluit. llle, a u gurio acto, posse, respondit. Tarquinius autcm dixit, se cogitasse, cotem novacula posse praecidi. Tum Att ium jussissc experiri. !ta cotem, in comiti u m allata m, inspectante et rege, et populo, novacula esse discissam. Ex eo evenit, u t ct Tarquinius au gure Attio Navio uteretur, et populus de suis rebus ad eum refcrret. Cotem autem illam ct novacu lam clefossam in comitio, supraquc impositum putea] accepi­mus. Negemus omnia; comburarnus annales; ficta haec essc dicamus; quic.lvis c.lenique potius, quam deos res hu m::mas curarc, fateamur. Quid? quod apuci te scriptum est de Tib. Graccho, non ne et augurum et aruspicu m comprobat disciplinam' qui quum tabernaculum vitio cepisset i mprudeos, quod ina uspicato pomocriu m transgressus essct, comitia consttlibus rogandis habuit. Nota res est, et a te ipso mandata monumentis. Sed et ipse augur Tib. Gracchu s auspiciorum auctoritatem confessione erra t i sui comprohavit, et aru sp icum disciplinae magna accessit au ctoritas, qui recentibus comitiis in senatum introducti, ncga­veru nt, justum comitiorum rogatorem fuisse .

XVIII. lis igitur asscntior, qu i duo genera divinationum esse dixe­ru nt: unum, quod particeps esset artis; alterum, quod a rte ca reret. Est enim ars i n iis, qu i novas res conjectura perscquuntar, veteres observa­tione didicerunt . Carent autem arte i i , qui, non ratione :nit conjectura observatis ac notatis signis, sed conc i tatione quadam animi, a u t soluto l iberoque motu fu tura praesentiunt (quod et somniantibus saepe contingit, et nonnu nquam vaticinantibus per furorem): ut Hacis Boeotius, ut Epimenides Cres, ut sibylla Erythraea. Cu jus gencris oracula etiam habenda sunt, non ea, quae aequatis sortibu� ducuntur, seci illa, quae instinctu divino affbtuquc funduntur. Etsi ipsa sors contemnenda non est, si et au ctorit:ttem habct vctustatis, ut eae sunt sortcs, quas e terra editas accepimus: quae tamen ductae u t in rem apte e<tdant, fieri creJo posse divinitus. Quorum om n iu m interpretes, ut gr:tmmatici poctaru m , proxime ad eorum, quos interpreuntur, cl ivinat ionem videntur acce­dere. Qu ae est igitu r ist:I calliditas, res vetustate robust;1s calumnianclo velle pervertere? Non reperio cau.sam. Latet fortasse obscuritate invo­luta naturae. Non enim me deus ista scirc, sed his tantu mmodo uti

DESPRE DIVINAŢIE 6!

cum toti vecinii pîn:i la unul veneau să-I consulte în problemele lor, Attius a devenit renumit şi vestit, şi, clatorit;i fa imei sale, însuşi regele Priscus 1-a chemat la el. Ca să-i pun;l la încercare ştiinţa augurală, regele i-a spus di se gîndise la ceva şi 1-a întrebat dacă acel lucru se poate împlini. Attius, clup;i ce a luat auguriile, i-a r;ispuns că se poate.

Tarquinius i-a spus atunci c1 se gîndise daGi se poate tăia o piatră cu un brici şi i-a poruncit s;i încerce acest lucru. A fost adus în comitium !ii

un pietroi şi, sub ochii regelui şi ai mulţimii, acesta a fost tăiat cu briciul. Urmarea a fost c;i regele 1-a desemnat augur oficial pe Attius Navius şi poporul îl consulta în orice privinp. Se spune că piatra şi briciul <.�u fost îngropate în comitium şi deasupra lor s-a aşezat un putea/8�. Să neg;im toate acestea; s:i ardem analeJe!i6; s;i spunem că sînt scorneli; s:i spunem orice altceva, în loc s;i recunoaştem G1 zeii se îngrijesc ele cele omeneşti!i7! Se poate aşa ceva? Oare ceea ce ai scris tu despre Tiberius GracchusHH nu confirm<i doctrina augurilor şi haruspi­cilor? Tiberius, după ce ocupase cortul auguraJ89 contrar prcscripţiilor fiindc;i trecuse pomerium-uJ9° f:iră a fi luat auspiciile, a ţinut totuşi aclun;irile pentru alegerea consulilor91. faptul este cunoscut şi tu însuţi l-ai relatat92. Mai <.�poi, însuşiT. Gracchus, augur fiind, a înt;irit prestigiul auspiciilor, rccunoscîndu-şi vina şi ştiinţa haruspicilor a căp:1tat şi ea tot :llunci o mare autoritate, deoarece haruspicii, cînd fuseseră aduşi în senat, au spus c;i la recentele aclun:iri, cel care le-a prezidat încălcase prcscripţiile religioase.

XVIII. Prin urmare, sînt întru totul de acord cu cei care au sustinut că există dou:i forme ele divina(ie: un:� care ţine ele aru şi una elin care arta lipseşte95. Artă posecl;i cei care, pe baza unei prezumţii, intuiesc noi întîmplări, dup:i ce le-au deprins prin observaţie pe cele vechi. Sînt lipsiţi de artă cei care presimt viitorul nu pe cale raţional;! sau deduc­tivă, pe baza unor semne anume, observate şi notate de ei, ci printr-o anume exaltare a sufletului sau printr-o mişcare liberă şi iraţională a lui (ceea ce se întîmphi celor ce viseaz;i şi celor ce fac profeţii în timpul delirului extatic); astfel au fost Bakis9i din Beoţia, Epimenide din Creta9) şi Sibylla din Eiythrae96. Tot de acest tip de divinaţie ţin şi oracolele, mă refer la cele emise spontan, prin inspiraţie divin<l, nu la cele obţinute elin potrivirea sorţilor. Cu toate că nu trebuie dispre�uiţi nici sorţii, mai ales dacă au prestigiul vechimii, cum e cazul acelora despre care se spune că s-au ivit din pămînt97; cred că şi sortii pot avea putere profetică, claei sînt astfel potriviţi, încît să dea r;ispunsul adecvat unei situatii. Cei care interpretează toate aceste lucruri, aşa cum grama­ticii îi interpreteaz;i pe poeţi, par s;i se apropie şi ei foarte mult de darul profetic al celor pe care îi tălmăcesc. Şi atunci, ce rost mai are aceast:1 abilitate de a face cu orice preţ s;l schimbe nişte practici atît de înd:Hin:llt·. :ICIII.îndu-le pe nedrept9H? Nu lc cunosc cauza, e aclev:lrat. ():11" Jlll.llc· c;l •·.1 se· :lsCIIIHicin ncp:Hrunsclc 1:1im· :ilv firii. C:ki tk· hun:·l

62 DE DIVINATIONE

voluit. Utar igitur, nec adducar, ut rea r, aut in extis tetam Etruriam delira re, aut eamclem gentem in fulguribus errare, aut fallaciter portenta interpretari, quum terrae saepe fremitus, saepe mugitus, saepe motus multa nostrae reipubl icae, multa ceteris civitatibus gravia et vera praedixerint. Quid? qui irridetur, partus hic mulae, non ne, quia foetus exstitit in sterilitate naturae, praedictus est ab aruspicibus incredibilis partus malorum? Quid? Tib. Gracchus, P. F. , qui bis consul et censor fu it , idemque et summus augur, et vir sapiens, civisque praestans, nonne (ut C. Gracchus, filius ejus, scriptum reliquit) duobus anguibus elomi comprehensis, aruspices convocavi t ? qui quum respondissent, si marem emisisset, uxori brevitem pore esse moriendum; si fem inam ? i psi : aequius esse censu it, se maturam oppetere mortem, quam P. Africani filiam a_dolescentem. Feminam emisit ; ipse pa ucis post diebus est mortuus..

XIX. I rrideamus aruspices; vanos, futi les esse dicamus; quorumque disciplinam et sa pientissimus vir, et eventus, ac res comprobavit, contemnamus; contemnamus etiam Babylonios, et eos, qui e Caucaso coeli signa servantes, numeris et motibus stellarum cursus persequuntur; condemnemus, inquam, hos aut stul titiae, aut vanitatis, aut impru­dentiae, qui CCCC LXX mill ia annorum, ut ipsi dicunt, monumentis comprehensa continent, et mentiri judicemus, nec saeculorum reliquo­rum judicium, quod de ipsis futurum sit, pertimescere. Age, barbari vani, atque fallaces: num etiam Graiorum historia mentita est? Quae Croeso Pythius Apollo, ut de naturali divinatione dicam, quae Athenien­sibus, CJUae Lacedaemoniis, quae Tegeatis, quae Argivis, quae Corinthiis responderit, quis ignorat? Collegit innumerabil ia oracu la Chrysippus, nec ullum sine locuplete auctore atque teste: quae quia nota tibi sunt, relinquo . Defendo unum hoc: nunquam illud oraculum Delphis tam celebre et tam clarum fuisset, neque tantis donis refertum omnium populonun atque regum, nisi omnis aetas oraculorum illorum veritatem esset experta. Jamdiu idem non facit. Ut igitur nunc minore gloria est, quia minus oraculorum veritas excell it ; sic turn, nisi summa veritate, i n tanta gloria non fuisset. Potest :mtem vis il la terrae , quae mentem Pythiae divino afflatu concitabat, evanu isse vetustate, ut quosdam exaruisse amnes, aut in al ium cu rsum contortos et detlexos videmus. Sed, ut vis, acciderit; magna enim quaestio est: modo maneat id, quod

DESPRE DIVINAŢIE 63

seamă a fost voia zeului ca eu s;1 nu cunosc toate acestea, ci doar să beneficiez de ele. Aşa voi face deci, şi nimeni n-o să mă fae<1 s;i cred e<i tot neamul etrusc bate cîmpii cu privire la profeţia măruntaielor, că acelaşi neam nu ştie nici ce semnificaţie au fulgerele sau că interpre­tarea minunilor e o înşel<itorie, cînd e lucru dovedit că freamătul şi mugetul pămîntului sau, adesea, cutremurele au prevestit multe eveni­mente nefericite, întru totul adeverite, atît pentru cetatea noastră, cît şi pentm alte cet<iţi. Se spune în batjocură "cînd o făta catîrca''99, fiindcă ea-i prin natură sterilă, dar, cînd faptul s-a întîmplat de curînd, n-au prezis haruspicii o Z<lmislire de nenorociri, la fel de uimitoare? Tiberius Gracchus, fiul lui Publiu, care a fost de dou<i ori consul şi cenzor, augur renumit, bărbat înţelept şi cet;iţean de seam<i (cum 1-a descris fiul său Caius), cînd a prins în casă doi şerpi, n-a apelat şi el la haruspici ? Cînd aceştia i-au spus că, daGl ar da drumul masculului, soţia sa va muri în scurt timp, iar daci sloboade femela, va muri el, s-a gîndit că e mai drept să moară el, ca unul care a trăit destul, decît foarte tînăra fiici a lui Publius Scipio100. A eliberat femela şi după cîteva zile a şi murit.

XIX. Să-i luăm în rîs pe haruspici, să spunem că sînt hiudăroşi şi de nimic! Să le dispreţuim ştiinp pe care şi acel foarte înţelept bărbat [Gracchus] şi urmările întîmpl;lrii au confirmat-o! Să-i dispreţuim ch iar şi pe babilonieni şi pe cei care, urmărind elin munţii Cauc1z semnele celeste, stabilesc traiectoriile stelelor după frecvenţa mişcării lor 1 S;l-i acuzăm, cum spuneam, de nebunie, de l;1udăroşenie sau de neştiinţă pe cei care, după propriile afirmaţii, p<istrează în scrierile lor m<irturia a patru sute şaptezeci de mii de ani! Să-i acuz;lm că mint şi că nu le pas<i ce vor crede despre ei generaţiile următoare! Fie, sînt nişte barbari lăudăroşi şi mincinoşi! Dar oare şi istoria grecilor a minţit? Cine nu ştie ce r;ispuns i-a dat Apollo Pythianul lui Croesus101, sau atenienilor, lacedemonienilor, tegeaţilor, argienilor, corintienilor? Hrisip a adunat nenumărate oracole, comentînd la fiecare pe larg sursa informaţiei, dar nu mai insist asupra acestui fapt, e<1ci ţi-e bine cunoscut. Doar un lucru ţin să precizez: oracolul de la Delfi nu ar fi fost n iciodată atît de frecventat şi de vestit, nici nu ar fi fost încărcat de ofrandele atîtor neamuri şi regi, dacă fiecare generaţie nu s-ar fi convins de adevăml profeţiilor sale. De multă vreme îns;l el nu mai e ce-a fost. Pe cît de împuţinat;l îi este acum faima, cînd r;lspunsurile sale nu se mai confirmă, tot pe atît de mare i-a fost odinioară reputaţia, cînd r;lspunsurile i se adevereau întocmai. E posibil ca acea forţ<i a pămîntului, care cuprindea mintea Pythiei cu divina-i suflare, să fi slăbit de bătrîneţe, aşa cum unele rîuri fie au secat de tot, fie schimbîndu-şi cursul curg în altă albie. Dar despre asta tu poţi crede ce vrei; c1ci e într-adevăr o mare t'n igm;L Îns;·l t' foarte important s;i recunoaştem măcar ceea ce nu

DE DIVINATIONE

negari non potest, nisi omnem historiam perverterimus, multis saeculi vcrax fuisse id oraculum.

XX. Sed omittamus oracula ; veniamus ad somnia. De quibus dispu­tans Chrysippus, multis, et minutis somniis colligendis facit iclem, quod Antipater, ea conquirens, quae Antiphontis interpretatione explicata, cleclaranl illa quiclem acumen interpretis; sed exemplis grandioribus decuit uti. Dionysii mater ejus, qui Syracusiorum tyrannus fuit, ut scriptum apuci Philistum est, et doctum hominem, et cliligentem, et aequalem temporum illorum, quum praegnans hunc ipsum Dionysium alvo contineret, somniavit se pepcrisse satyriscum. Huic interpretes

portentorum, qui Galeotae turn in Sicilia nominabantur, responderunt (ul ait Philistus), eum, quem illa peperisset, clarissimum Graeciae cliuturna cum fo.rtuna fore. Nutn te ad fabulas revoco vel nostrorum vcl Graecorum "poetarum? Narrat cnim et apuci Ennium Vestalis Ilia:

EYcila quum tremulis anus aflu/it artubu' lumen, Talia commemorat lacrymans exterrita somno: Eurydica prognata, pater quam nosler amavit, Vires, vilaque corpu' meum IZW1c deserit om ne. Nam me visus homo pulcher per amoena salicta El ripas ra ptare, locosque novos. lla soia 1-'osti/la, germana soror, errare videbar, Tttrdaque vestigare, et quaerere te, neque posse Corde capesserC': semita nul/a pedem stabilibat. t:xin compellare pater mf' voce videtur His verbis: O gnata, tihi sunt a nte gerendae Aerumnae; post ex jluvio .fortu na resistet. J-!aec pater e.ffatus, germana, repente recessit, Nec sese dedit in compectum corde cupitus; Quanquam multa numus ad coeli caenda templa Tendebam lacrymans, et blanda L'OCe vocabam. Vix aegro tum corde meo me somnu' reliquit.

XXI. Haec, etiam si fina sunt a poeta, non absunt tamen a consuetudine somniorum. Sit sane etiam illud commentitium, quo Priamus est conturbatus:

Quia mater gravida parere se arden tem facem Visa est in somnis Hecuba: quo facto pater Rex ipse Priamus. somnio mentis mettt Perculsus, cu ris sumtus suspirantibus E>.:sacrţficabat bostiis balantibus. Tum conjectorem postulat, pacem petens, Ut se edoceret obsecrans Apollinem, Quo sese uertant tantae sortes somniu m. Ibi ex oraclo voce divina edidil

DESPRE DIVINAŢIE

poate fi Ugăduit, dacă nu vrem să r<1stălmăcim toată istoria, anume e<1 acest oracol a prezis timp de mai multe veacuri adev;1rul.

XX. Dar s<1 lăs�im oracolele şi s;l ne ocup<im de vise. Hrisip, discutînd despre ele, şi coleqionînd multe, oricît de neînsemnate ar fi fost, procedează la fel ca şi Antipater, e<1utîndu-le doar pe acelea explicate prin tălmăcirea lui Antifon102, care dovedesc mai cu seamă dibăcia Ulmaciului. S-ar fi cuvenit să folosească exemple mai importante. De pildă, aşa cum relateaz<i Philistos103, om învătat şi observator atent, contemporan al acelor vremuri, mama lui Dionysios10i, tiran al Siracuzci, cînd îl purta în pîntece, a visat că a născut un mic satir. Dup;1 mărturia aceluiaşi autor, interpreţii de miracole, care în Sicilia se numeau pe atunci galeo_ţi 10\ i-au vestit că acela pe care-I va naşte, va fi cel mai de seamă om din Grecia, avînd parte mult<1 vreme de noroc. Să-ţi mai amintescistorioarele poeţilor noştri sau pe cele ale grecilor? La Ennius de pild<i, iat<i ce povesteşte vcstala Ilia !06:

Treazâ.fiind cînd bătrîna cu braJ tremurînd aduse lumina Astfel ea povesti ltlcrimînd, îngrozi/el de uis: Fiicâ a Euridiciei. atît de-ndrăgită de tata, simt cel Vlaga şi uiafa din trupu-mi se scurge acum Se .fcTcea ccT 1111 om pret?(rumos mă luase cu el Prin dumbnwa pltlcutd de sâlcii, pe Nli ce-mi pareau neştiute Apoi singunl, sora mea bund, se fâcea cum cutreier Şi cu greu îmi port paşii, pe tine te caut Şi n u ştiu unde s-apuc, celei nu t!flam vreo ctlrare Mai apoi auzii vocea !titei, cum asţ(el îmi ::.pune: Copilei, ai de-ndural mai întîi silnicii

Şi-apoi norocul cel de pe fluviu uenit, dâinui··va Acestea grăind, sonl dragâ, tata s-a depârtat deodatâ Şi chzjm-i atît de dorit nu mi-a fost dat să-I ztlresc Oricît bra]e-nt1ljam spre-ale cerului spaJii senine Mult lăcrimînd şi cu uoce duioasă cbem înd Pîn-ce cu Sl{f/etu-aşa întristat, lăsatu· m-a somnul.

XXI. Chiar dae<l acestea au fost inventate de poet, nu diferă totuşi de ceea ce se-ntîmplă în vis. O fi oare pur�1 invenţie şi acel vis care 1-a tulburat atît pe Priam 107?

/Hama /lecuba visă că pe lume-a adus o torţcl arzîndâ Priam. regele-tată, cuprins de a visului teamă Jertfit-a turme de oi, chinuit de griji necurmate! Pe tt1lmăcitoru/ de uise apoi l-a cbemat sd-i dea alinare Şi implorînd pe ;lpollo, acesta sâ-i :,pu nâ (.'(' /!reo sli tll'flle ti/Îl de -'})(limîrztnicul /liS Cu'''"''" i dil'inti .. 'lf){)llo a�·a·i desluşi fwin oracol:

66 !lE D!VINATIONF

Apollo ; puerum, primus Priamo qu i foret Post illa natus, temperaret tollere: Eum esse exilium Trojae, p!!stcm Pergamo.

Sint haec, ut dixi, somnia fabularum ; hisque adju ngatur etiam Aeneae somnium : quocl in Numerii Fabii l'ictoris graecis Annalibus ejusmocli est, ut omnia , quae ab Aenea gest:1 sunt, quaeque i ll i accide­runt, ea fuerint, quae ei secunclum quietem visa su nt.

XXII. Sed propiora vidcamus. Cujusnam modi est Superbi Tarquinii somnium. de quo in 1:3ruto Attii loquitur ipse?

Quu m jam qu icti corpus nocturn o impctu JJedi, sopore placans a rtus lanxuidos; Visu m est in -som n is pastorem ad mc appellerc,

Duos cof1sanguineos arietes indc eligi, Pecus lan igenon eximia pulchritudine, Praecfarioremque altentm immolare me; Deinde ejus germanum cornibus con n itier in me arietare. eoque ictu nw ad casum dari; E>::in prostratwn terra grauiter saucium, Resupin u m, in coelo contueri maxim u m ac Mirţji'cu m facinus, dextrorsum orbcm .flammcu m Radiatum solis liquier cursu 11ovo.

Ejus igitur somnii a conjectoribus quae sit in!erpretatio facta, vi dea mus :

N.ex, quac in uita uszupanl bom illes. cogitant, curant, videnl,

Quaeque agu nt u(� ilantes, ag ilantque, ea si cui in som.1w acc idu nt, Atinus m irum csl ; sed in re tanla hatu:/ temere improuiso offenmt. Proin vide, ne, quem tu esse hebetem deputes aeque ac pecus,

!s sapie11titt m u n ilttm pectus egregium gcrcll, Teque regno e:xfJe!lat . Nam id, quod de sote oste11tum est tibi, Popula commutationem rerum portendit fore Perpropinquam : haec bcne uernmccnt populo . Nam quod ad dexteram Cepit cursum ah lm.'LYt si/!,ll ttm praepotcns; pulcherrime A ugu ratu m est, rcm romanam publicam sum mam .fore.

XXIII. Age nunc ad externa redcamus. Matrem Phalaridis scribit Ponticus lleraclides, doctus vir, auditor et discipulus Platonis, visam esse videre in somnis simul:1 cra cleorum, qu:1e ipse Phalaris elomi consecravisset : ex his Mercurium e patera , quam dextra manu teneret, sanguinem visum esse fundere ; qui quum terram attigisset, refervescere v ideretur sic , ut tota domus sanguine redundaret. Quocl matris somni­u m immanis fii i i crudelitas comprobavit. Quid ego, quae magi Cyro ill i

DESPRE DIVINAŢIE 67

Pe pruncul născut cel dintîi dup-această visare Priam nu pregete-al da. căci jJieire va .fi pentru Troia,

Pergam ului ciumă Jos.

Aceste vise pot fi nişte simple fiqiuni poetice, cum am ma i spus. În aceeaşi categorie intd şi visul lui Ene�1s, pomenit în Analele scrise în greceşte de Fabius Pictor al nostru109; acest vis este atît ele profetic, încît tot ceea ce a Liptu it mai apoi Eneas, tot ce i s-a întîmplat, a fost a idoma celor ce i s-au ar�ita t în vis în timpul somnului.

XXII. Dar s:1 cităm exemple mai apropiate de vremea noastr�i. Unul de acest fel nu este oare şi visul lui Tarquinius Superbus 11u pe care îl povesteşte el însuşi în tragedia lui Accius1 1 1 , Brutw;?

Pe cînd noaptea câdea, trupul odihnei mi-am dat Şi dulcea odihnă-n truditele-mi oase intrase Se făcea că în vis u n pâstor spre mine turma-şi m îna Din care-apoi s-au desprins doi gemeni berbeci Făptu ri alese cu blană miţoast'f, nemaivc!zută, Pe cel mai frumos dintre ei urmînd ca eu să-! jertfesc Dar îndatcl, frate/e-i .qeamcln cu coarne-ndreptale .�pre mine S-a mTpustit şi m-a prâuâlit cu-a sa lovitură Căzut la pclmînt, grav rdn it, cu faJa întoarsii spre cer Lucru dem n de uimire acolo zârii, Discul în jlclcări al astrului zilei .1pre dreapta o lua

pe-un nou drum .

I:ltă cum a fost interpretat acest vis d e t:ilmaci :

O, rege, nrt-i de m irare cd ceea ce-n via(d oamenii fac, Tot ce gîndesc şi ce vdd. şi ce-i preocupâ În stare de l'eghe Şi-i lltlburâ, în vis se întîmplă; dar în cazul de.faJâ Nu fărâ rost şi pe negîndite ele s-arată Deci ia seama hine, ca acel pe care tu-! socoteşti prostânac

precum turnw Sâ nu fie-n fapt curajos. cu minte deşteaptâ Ş'i domnia sâ-Ji ia ; ce-ai vâzut 111 la soare ÎnseamncT schimbare, de tot apropiatc'i de .fapte, din urerea mttljimii Şi asta �pre bi11ele obştii m fi. Iar faptul că-n dreapta Mersul şi-abate puternicul soare, e iară fru moasă menire Cti statul roman va aju nge pe culm i strcllucife.

XXIII. Să ne-ntoarcem din nou la exemple din afar:·l . tlcraclides din Pont1 12 , bărbat învăţ::tt, auditor şi discipol a l l u i Platon, scrie că mama lui Phalaris1 U li se închina în palat. Se făce:J. că, dintre zei, Mercur vărsa sînge dintr-un vas pe c�1re-l ţinea în mîna dreaptă şi că singele, atingînd p�imîntul , începea să se reverse pîn�1 ce inunda întregul palat. Acest vis al mamei :1 fost mai apoi confirm�11 de cruzimea s�ilb:ltie<l a fiului s;lu. s:·l · t i nui : l l l t i n l l '"c � i cl'ea n · i - : tu Ulm:lci l magii regelui Cyrus1 11 ,

6R DE D!VJNATJONE

princ ip i interpretati sunt , ex Dinonis Persicis l i h ris proferam ? Nam quum dormienti e i sol ad pedes visus csset, ter c u m , scribi t , frustra

appet ivisse manibus, quum se convolvens sol clahcn:tur, et a biret : ei magos dixis.se ( quocl gcnus sapientum et doctorum h abebatur in

Pers is), ex triplic i :1ppeti tione solis , .A'XX anno.s C:yrum regna turum esse, portend i . Quocl it:l contigit : nam ad septuagcsimum pcrvenit , quum XL na tus annos regnare coepisset . Est profecto quiddam etiam in barbaris gentibus pra esen tiens atque clivinans : s iquidem ac.! mortem proficisccns Calanu s Indus, quum adscenderet in rogum arclc ntem , . . o praecla ru m d iscessum , inquit, e vita ' quum. ut IIercu l i contigit, mo rta l i corporc cremato, in lucem animus excesserit . " Quumque A lexander eum rogaret, si quid vel let , ut d iccret : . . optime , inqu it ; propediem te

videbo." Quod ita contigit : nam Habylone pa ucis post diebus Alexancler est mortuu�. Disceclo parumper a somniis, ad quae mox revertar. Qua nocte templum Ephcsiae D ia nae det1agr�lVit , eadem constat cx Olympiade natum esse Alexa ndru m , atqu e , ubi lucere coepissct, clami tasse magos, pcstem ac pern iciem Asiae proxima nocte natam . Haec ele Indis et magis . Rcdeamus ad somn ia .

XXIV. Hannibalem Coclius scribit , quum columnam aurcam, quae essct i n b n o Junoni.s Lacin i a c , aufcrrc vellct, dubitJ retquc, utru m ea solida essct, an cxtrinsecus inJurata, perterebravissc ; quumque solidam invl'n isset, statuissctquc tollere, e i secundum qu ietem visam esse J u nonem pra ed icerc , ne ici faceret , minarique , si id fecisset, se cu ratu­ram , ut eum quoque ocu lum, quo bene videret , amitteret ; idque ab homine acuto non essc neg lectum : itaquc ex eo au ro, quod cxtercbra­tum csset. buculam curasse faciendam, et eam in summa columna collocavisse. Hoc item in Si len i , qu em Coel ius sequ i tur, Graeca historia est ; is autcm d i l igcntissime res Ha nniba l is persccutus est : IIann ibalcm, quum cepissct Saguntum, visu m esse in somnis a Jove in deorum concil ium vocari ; quo quum venisset , Jovem imperasse , ut Ital iac bellum inftorret, ducemque ei unum c concilio datu m ; quo i l lum utentem , c u m exen i tu p rogredi cocpisse ; tum ei ducem i l lum praccepisse , n e

rcspiceret . i l lum autem i d cliutius facere non potuisse , e latumque cu pid itate respcxissc ; tum visam belluam vastam ct immanem, circum­pl icatam · .crpe ntibus , quacumque i ncederet, omnia arbusta , virgu l ta , tccta pcn ' -rtere ; l't cum admira tu m quaesisse de deo, quodnam i l lud L·sset talc monstrum ; et deum respondisse , vastitatem esse Ita liac, pracccp i:, ·�que, ut pcrgerct protinus ; qu id retro a tque a tergo fieret , ne l : ! hor: t • d. Apud Aga t hoclem scriptum i n historia est, Hami lcarem Cilt h: lg in • · nsem, quum oppugna ret Syracusas, visum esse auclire vocem, s< · 1 >< >st r i · l , c coenaturum Syracusis ; quum au tem is c.l ies i lluxisset ,

DESPRE Lll\'INATIE 69

conform c;l rt ilor pers:me scrise de Dinon 1 1 \ cînd le-a povest i t visul său ? Se f:icea ci soare le îi st:1tea la picioa re :;; i , dup:i cum st::i scris , de trei ori a încercat zada rnic s:i-1 apuce cu mîna, dar acesta rostogo­l indu-se îi sdpa şi se depJ rta . Magii [categorie de în(elepţi şi înv ;1 p t i ca re la perşi e ra la mare cinste l i-au t :i lm:icit c1 judecînd clup:i înt rei ta încercare de a prinde soarele, Cyrus va domni 30 de ani . Ceea ce s-a şi întîmpb t : cici aju ngînd pe tron la 40 ele :mi a domnit pîn<i cînd a împ l in i t 70. Ch ia r şi la popoarele b:1 rba re exist:i f:ir:i îndoial:i o anume capacitate de premon i t ie şi de divina tie. la t:1 de pild:i brahmanul ind ia n Calamus 1 1 6 pe cînd urCJ pe rugul aprins , a st riga t : "0, ce minunat sfîrşit a l vieti i , cJci dup:i a rderea trupului muritor, a:;;a cum i s-a întîmpla t şi l u i I lercule 1 �' , suf1etul meu va ieşi l a l u min:1 " . Cînd Alexandru Maccdon 1-a întreb:l t daGl mai a vea ceva ele spus, el :1 ada uga t : "Da, afl:i G1 ne \'om revede:1 curîn d" ; şi aşa s-a întîmp la t , căci dup:1 cîteva zi le , Alexa ndru a murit la Babylon. Acum las pu1in v ise le , la care am s;i revin mai pe urm:i . În acea noapte în ca re temp lul Dianei din Efes a l ua t foc. se s p u ne d O l impia 1--a n:bcu t pe Alex:I ndru şi, cînd s-a luminat de z iu :1 , magii au vesti t că în chiar :1eea noapte s-a n:i scut flagelul şi pieirea Asiei 1 18 . Atît despre ind ien i şi m:1gi . S:l ne întoarcem iar;i la vise .

XXIV. C.:oel ius 1 1 ') scrie c;i Hanniba l , cînd a vrut s;l ia coloa na de aur afla t;i în templul Iu nonei din Laciniu m 1 20, vrînd s:i verifice <.bcă era din aur masiv sau doar a u rit:l, a sfredelit-o ; convingîndu-se ci era d i n au r, a dispus s;i fie luat:i ; dar Iunona i-a a p;i rut în vis, :�vertizîndu-1 s:i nu faci asta şi ameninlîndu-1 ci daci o va face va :1vea ea grij:i ca el s:i-şi pia r<.l<i och iul cu ca re mai vedea 1 2 1 . Ca om deştept ce era , Han nib:� l nu a nesocotit acest avertisment. De aceea, din a u ru l pe ca re-] scosese prin sfredelire , a pus s;1 se faci o juninc:1 şi a aşezat-o i·n vîrfu l coloane i .

Un fa pt asem:'i n:'i tor se întîlneşte în istoria greacl a l u i Si lenus pe care Coelius îl aminte:;;te . Se ştie G1 Si lenus a cu les cu mare grij:i orice informaţie referitoare la Hannibal . Dup:1 ce a ocupat Sagu ntul 1 22 , Hannibal a visat Gi .Jupiter 1-a chemat l a u n sfa t a l zeilor, ci odat;i ajuns acolo zeul i-a porun cit să declare r:izboi Italiei ş i i-a dat drept ci l�iuză u n membru al sfatului s5u. Se f:icea mai apoi că, împreun;i cu acesta, H a nnibal în fru ntea armatei sale şi-a început m arşu l , iar căhiuza 1-a avertizat s:1 nu p riveasc:1 înapoi . Îmboldit de curiozitate, Hannibal n-a putut rezista mult timp şi a privit în u rm;i : i s-a a r;itat atu nci o fiară uriaşă şi cumplită , înlăntu i t:l de şerpi şi care pe u nde p:işea pr:lv:i lea copaci , tufişuri şi case. Î nsp:limînta t , 1-a întrebat pe zeul că l:iu ză c e putea fi asemenea dihanie şi zeul i-a r:1spuns că ea însea mn:1 devastarea Ital iei şi 1-a pov:iţu i t să-şi continue dru m u l , f:1r:i să-i pese de ce se întîmpl:i în urm ă . În i storia l u i Agatocl es stă scris ci Hamilcar 125 cart a gi l ll '/. l l l , pL' cînd asedia S iracuza , a auzit în vis o voce care i-a prL"/.i:-. l ;1 \ ;1 ' 1 1 1 ; 1 ; 1 duu:1 zi b S ir;Kuz:L Cînd s-a lu min:lt de ziu:i , o l u pt;i

70 DE DIVINATIONE

magnam seditionem in castris ejus inter Poenos et Siculos milites esse factam ; quod quum sensissent Syracusani , improviso eos in castra irrupisse, Hamilcaremque ab iis vivum esse sublatum. Ira res somnium comprob:JVit . Plena excmplomm est historia, tum referta vita communis. Ar vero P. Deciu.s ilie , Q . F. , qu i primus e Deciis consu l fuit , quum essct tribunus militum M. Valerio, A. Cornelio consulibus, a Samnitibusque premeretur noster exercitus, quum pericula praeliorum iniret audacius, monereturque ut cautior esset, dixit, quod exstat in annalibus : sibi in somnis visum esse , quum in mediis hostibus versaretur, occidere cum

maxima gloria. Et tum quiclem incolumis exercitum obsidione liberavir. Post triennium autem, quum consul esset, devovit se, et in aciem Latinorum irrupit armatus. Quo cjus facto .su perati sunt et deleti Latini : cujus mors it� gloriosa fu it, u t eamclem concupisceret fi l iu s . Seci veniamus mmc, si placet, ad somnia philosophorum.

XXV. Est apud Pbtonem Socrates , quum esset in custodia publica, dicens Critoni , suo familiari , sibi post tertium diem esse moriendum ; vidisse se in somnis pulchritud ine eximia fcminam, quac se nomine appellans diceret Homericum quemdam ejusmocli vcrsum :

Tertia te Phthiae tempestas /aeta locabit.

Quocl ut est dictum, s ic scribitu r contigisse. Xenophon Socraticus, qui vir et qua ntus ? in ca militia , qua cum Cyro minore perfunctus est, sua scribit somnia ; quorum eventus mirabiles exstiteru nt . Mentiri Xenophontem, an dclirarc dicimus ? Quid ? singulari vir ingenio Aristotelcs, et paene divino , ipsene errat, a n a l i os vuit errarc ? quu m scribit, Eudcmum Cyprium, f:1 m i l i a rem suum, i ter in M<l cedoniam fa cientcm

Pheras venisse, quae erat urbs in Thessal i a tum admodum nobilis , ab Alexanclro autcm tyranno crude l i clomin:Hu tenebatur ; in eo igitur oppido ira graviter aegrum Eudemum fuisse, ut omne.s medici cliffide­rint ; ci vi.sum in quiete egregia facie juvenem dicere, fore , ut perbrevi convalesceret, paucisque diebus interiturum Alexandrum tyrannum, ipsum autem Euc.lcmum quinquennio post domum esse rediturum. Atque ira quidem prima statim, scribit Aristoteles , consecuta ; et conva­luissc Eudemum, et ab uxoris fratribus interfectum tyrannum ; quinto autem anno exeunte, quum esset spes ex illo somnio, in Cyprum illum ex Sicilia esse rediturum, praeliantcm eum au Syracusas occidisse : ex quo i ta i l lud somnium esse interpretatum, ut , quum animus Eudcmi e corpore excesserit, turn domum revertisse videatur. Adjungamus philo­sophi.s doctissimum hominem, poetam quidem divinum, Sophoclem : q u i , quum ex aede Hercu lis patera aurea gravis surrepta esset, in somnis vidit ipsum dewn dicentem, qui id fecisset. Quod semei i l ie,

DESPRE DIVI NATI E 7 1

violen t:\ a izbucn it în tab:i ra lui între soldati i cartag inezi ş i mercena rii sicil ien i . V;izînd aceasta , s iracuzan i i s-au n:1 pust it pe neaşteptate în tab;1ră şi I-au prins viu pe I la mi lcar. A stfel s-a adeverit visul. Pe cît de p l in;l în ast fel de cxempk e istoria , tot pe atît e şi via\a de zi cu zi . Spre exemplu , vestitul P. Dec ius 12'1, fiu l lui Quintus, care a fost cel dintîi consul elin neamul Dcciilor, pe cînd era tribun militar12; sub consula tu l lui M . Valerius şi A. C:ornel ius, şi armata noastr:1 era împresurat:'"i de samniţ i i26 iar el se avînta f:i rl preget în toiul l u ptei , fiind avertizat să fie mai precaut , a r;ispuns, ceea ce e consemnat şi în anale : el s-a văzut în vis cum moare acoperit de glorie , pe cînd se afla în m ijlocu l

duşmanilor. E aclev;lra t el atunc i şi-a sci pat a rmata din împresu rare, r:lmînînd neat ins . Dar, trei ani mai tîrziu , pe cînd era consu l, s-a jertfit, aruncîndu-se cu a rma în mîn;l în rîndurile latinilor. Prin fapta lui, latini i au fost învinşi şi i zgon iti , iar moartea lu i a fost atît de glorioas;i încît ş i fiul s;iu ş i-a dorit una asem:in;Hoa re . S:1 ne ocupăm acum dacă vrei şi de visele filosofilor.

XXV. Platon ni-l prez int;! pe Socratc, pe cînd se afla la înch iso;.� rc ,

spunîndu -i lu i Cr iton . prietenul s;lu, ci îi e scris s;i moar:i peste trei zile , căc i :1 v;lzut în vis o feme ie de o rară frumusete , care, chemîndu-1 pe nume, îi recita un vers homeric :

În Ftia te-o aşC'za, norocoasa ziuâ a treia 127

Şi aşa cum a spus Socrate, st;l scris ci s-a întîmplat. Ştii prea bine ce b�irbat de seamj a fost Xenofon 128, d isc i pol ul lui Socrate . În accastj exped iţi e pe cart: a purtat-o al;Hmi ele Cyrus cel tîn;1 r, el îşi consem­

neaz;'i visele a căror adeverire au fost într-adev<ir u imitoare . Putem afirma ci minte sau cleli reaz;'i Xenofon ? Şi Aristotel, b;irbat de u n geniu unic, şi aproape d ivin , şi e l se înşah1 sau vrea s:î-i înşele pe a l (i i cînd descrie u rm;itoarea în tîmplare ? Eu de mos el in Cipru, prietenul s;1u, în timpul unei c1h1torii în Macedonia , a aju ns la Ferae, oraş în Tesa l ia , pc atunci foarte vestit, pe care tiranul Alexandru îl t inea sub cruda sa stăpîn i re . În acest oraş, Eudemos s-a îmboln;1vit a tît de grav, încît medicii nu- i mai dădeau n ici o spcranp. Atunci i s-a arătat în vis un tîn:i r foa rte frumos , spunîndu-i G1 în scurt timp se va însănătoşi , că tiranul Alexandru va muri peste cîteva zile, dar că el doa r peste cinci ani se va reintoarce acas<i . Şi prima parte a profetiei s-a împlin it pe dată, scr ie Aristotel : Euclemos s-a însănătoşit şi ti ranul a fost ucis de frati i sotiei . Da r la sfîrş itul celui de-al cincilea an, cînd spera să se întoa rcă din Sicil ia în Cipru, conform visului, Eudemos a pierit luptînd lîngă Siracuza : în urma acestu i fapt, visul a fost interpretat în sensul ci doar sufletul lu i Eudemos , ieş ind din trup, s-a întors acas;1 . Să pu nem a l :ituri de \'isele f i losof i lor şi pe cel al unu i om întel ept şi poet cu ad( 'v:·l r: l l d i v i n . Sofocl c ; dup;i ce s-:1 furat el in temp lu l lui Hercule u n v : 1 s d i 1 1 . 1 1 1 1 I I LI � i , · . i · : 1 a p :hu t în v i s însu şi d ivin u l erou spu nîndu - i

7l. DE DIVINATIONE

iterumque neglexit. Ubi idem saepius, adscendit in Areopagu m ; detu lit rem . Areopagitae comprehendi jubent eum, qui a Sophocle erat nomi­natus. Is, quaestione adhibita , confessus est, pateramque retu l i t . Quo facto, fan u m illud Indicis Herculis nominatum est.

XXVI. Sed quid ego Graecoru m ? Nescio, quo moclo me magis nostra clelectant. Omnes hoc historici, Fahii, Gellii, sed proxime Coelius. Quu m bello Latino l udi votivi maximi primum fierent, civitas ad a rm a repente est exci tat�! . Itaque, ludis intermissis, instau rativi constituti sunt. Qu i an tequam fierent, quu mque jam popu lus consedisset, servus per circu m, quum \·irgis caederetur, furcam ferens ductus est. Exin quidam rustico Romana dormienti visus est venire , qu i diceret, praesu­lem sibi non pbcuisse ludis, idque a b eodcm jussum esse cum scnatui nuntiare ; iJ l u ni non esse ausum. Iterum esse idem visu m , et monitum, ne vim suam experiri vellet ; n e tum qu idem esse ausu m . Exin fi l ium ejus esse mortuum ; ea mdem in somnis admonitionem fuisse terti:un. Tum i l lum et iarn debilem factu m , rem ad amicos detulisse ; quoru m de sententia lecticu b in curiam esse delatu m ; quumque senatui som nium ena rr::rvisset, pedibus suis salvum domurn revertisse. Itaque somnio comprobatu a senatu, l udos i l los iterum insta u ratos, memoriae prodi­tum est. C. vero Gracchus m u ltis dixit, ut scriptum apud cumdcm Coelium est, sibi in somnis quacsturam petenti Tib. fratrem visum esse dicere, quam vellet cunctaretu r, tamen eodem sibi !eto, quo i pse interisset, esse pereu ndu rn . Hoc, antequ:l rn tribu nus plebis C. Gracchus factus esset, et se au disse scribit Coel ius, et dixisse mul tis. Quo somnio quid in veniri potcst ccrtius ?

XXVII. Quid ? i l la duo som n i a , quae creberrimc commemorantur a stoicis, quis t:l ndern potest contcmnerc ? Unum de Simonide : qui quum ignotum qucmd::lm projectum mortuum vidisset, eumque humavisset, haberetque in animo navem conscendere, moneri visus est, ne id faceret, ab eo, qucm scpu ltura affecerat ; si navigasset, cum nau fragio esse peritur u m ; itaqw: Simonidem reclisse ; perisse ceteros, qui tum navigassent. Alterum ita traditum , clarum admodum somnium . Quu m duo qu iclam Arcades fa mili:lres iter u na facerent, e t Mcgaram venissent, a lterum ad cau ponem devcrtisse ; ad hospitem, a lteru m . Qu i ut coenati quiescerent, concubia n octe visu m esse in som nis ei, qui erat i n hospitio, i l l u m alterum orare, u t subveniret, quod sibi a caupone interi tus para retu r ; eum prim o perterritum somnio surrexisse ; de in quum se collegisset , idque visu m pro nihilo habendum esse duxisset, recubuisse ; tum ei dormienti eumdem i l lum visum esse rogare, ut, quon iam sibi vivo non subvenisset, mortem sua m ne inulta m esse

DESPRE DIVI NAŢIE 73

nu mele făptaşul u i . O dat;1, de dou;:1 ori a nesocotit acest vis, dar fiindc::'i el s-a repetat neîntrerupt, a mers în Areopag129 şi a povestit totu l . Areopagiţii poru ncir;1 c a c e l i ndicat d e Sofocle s ă fie prins iar î n ti mpul anchetei acesta şi-a m;i rturisit fapta şi a înapoiat vasu l . În urma acestei înrîmpl<iri , acel templu a fost numit Hercule Denun{<i torul.

XXVI. Dar de ce m-oi fi ocupînd eu de greci ? Nu ştiu cum, parcă întîmpl;i rile noastre au mai mult f:1 rmec . Toti istoricii , precum Fabius, Gellius şi mai recent Coelius, s-au referit la ele . Pe cînd se celebrau pentru prima dat;1 ma rile jocuri votive 1 3°, în timpul războiu lui latin 131 , cetatea a fost chemată pe neaşteptate la arme. Fiinc!Gi jocurile fuseser;i întrerupte, s-a hot:irît reluarea lor. Înainte ca ele s;i reînceapă , cînd publicul deja se aşezase, prin tot circul a fost purtat u n sclav cu gîtul în furci, şi bătut cu vergile. M a i a poi unui t;iran roman i-a a p;irut în vis cineva, spunîndu-i că nu i-a plJcut cum a u fost inaugu rale jocurile şi i-a poru ncit s:i anunţe asta senatulu i . Ţ;i ra n u l n-a îndrăznit s-o fac1 . A avut elin nou parte de acelaşi vis şi de avertismentul aceleiaşi persoane de a nu-i pune la încercare puterea ; dar n i ci de ast;i dat;i ţ;iranul n-a îndr;iznit . Şi imediat i-:1 murit fiu l . Avertismentul s-a repeta t a treia oa r:i . Dup;i ce şi el a pa ra lizat, a povesti t totu l prietenilor şi, b sfatul lor, a fost purtat pe targă pîn;1 în chidirca senatu l u i . Dup;i ce a povestit senatorilor visul , s-a întors acas;l teaf:i r, pe propriile picioare. Dar cum se povesteşte, senatul a recu noscut importanta visu lui şi jocurile au fost înci o dat;1 reluate . Tot Coelius ne rela teaz;1 că lui Caius Gracchus , pe cînd candida la funqia de cvestor, i-a apărut în vis fratele s;iu Tiberius, spu nînclu-i ci oricît ar vrea s-o mai întîrzi e , tot de aceeaşi moarte ca şi a lui îi va fi dat s;l moar;1 U2. Coelius spune ci ;1 au zit aceasta înainte ca C. Gracchus s;i clevin;i tribun al poporu lui şi că a mai spus-o multora . Poţi găsi ceva m a i vericlic decît acest vis ?

XXVII. Cine se încumetă s;'i ia în rîs cele două vise pe care stoici i le tot a mi ntesc ? Unul se referă la Simonicle 133 : dup;i ce a v:'izut în drum cadavru) abandonat a l u n u i necunoscut, 1-a îngropat şi avea de gînd să se îmbarce ; i-a ap;i ru t însă în vis cel căruia îi f:lcuse cuvenita îngrop:iciune şi 1-a avertizat să nu plece pe mare, cki va pieri într-un naufragi u . S imonicle s-a întors acasă , i a r cei care plecaseră au pierit cu toţi i . Cel de-al doilea vis des citat e fo:.Jrte cunoscut şi el : eloi prieteni el in A rcadia G1 l:Horeau împreună şi cînd au ajuns la Megara , u n u l a tras la un hangiu , cel<i lalt la o cunoştinţ:i . Cum clup<l cin<i s-au culcat, celui ce st<itea la prieten, i -a ap:i rut în vis tovarJşul s:i u , rugîndu-! s;i- l scape, căci hangiul se preg;itea s:\-1 u cidă . M a i întîi , speriat ele vis, s-a trezit, dar mai apoi , veninclu-şi în fire şi socotind c:l acel vis nu merita vreo :l lenţie, s-a culcat d i n nou . Ia r:işi prietenul i s-a a r:'i tat în vis, rugîndu-! CI , de n• · m c n· , cînd înc1 trJ i a , nu-i vcnisl' în ajutor, cel puţ in acum .� : 1 1 1 1 1 I : L·,, · 1 1 1 ". t r\ t · : l h t i 1 1 L ' JWc kp�iu . 1 -: 1 spus c·l , du p:i CL' l - :1 uc is,

DE DIVINATIONE

pateretur ; se interfectu m i n plau.stru m a caupone csse conjcctum, et supra stercus injectum ; petere , ut mane ad portam adcsset, priusquam plaustru m cx oppido ex i ret . l loc vero somnio eum conunotum, ma ne bubu lco praesto ad portam fuisse ; quaesisse cx eo, quid cssct in plaustro ; i l lum pcrterritu m fugisse ; mortuum erutum esse ; cauponem , re patefacta , poen::ts dedissc. Quid hoc somnio clici d iv in ius potcst �

XXVIII. Sed quid au r p lu ra . : 1ut vetera qu aerimus � Saepe tibi meum narravi ; saepe ex te au d ivi tuum somniu m : Me, quum As iae proconsul praccssem, vidisse i n qu ictc , quum tu equo advectus ad quamdam magni t1uminis ripam, provectus subito, a tque de l a psus in tlumen, nusqu am apparuisses , me contremuisse, t imore perterritu m ; tum te repente laetum ex.stitissc, eodemque cquo advers:un a dscendissc ripam, nosque intcr nos csse complexos . Fa ci l is conjcctura hujus somn i i ; mihique a

·peritis i n Asia pracdictu m est, fore cos evcntus rerum, qui

acciderunt. Venio nunc ad tuu m . Audivi equidcm ex te ipso, sed mihi sacpius noster Sallustius narravit : quum in i l la fuga, nobis gloriosa . patriac calamitosa, in vil la quadam campi Atinatis maneres, magnamque partem noctis vigi lasscs, ad luccm den iquc a rcte et gr:1vi ter dormitare coepisse. Itaquc, quanquam iter i nsta ret, te tamen s i len tiu m fieri juss isse, ncque essc passum te excitari ; quum autem experrectus esses hora secunda fcrc, te sibi somnium narravisse : visum tibi esse . quum in locis solis moestus errares, C. Marium cum fascibus laurcatis quacrere ex te, quid tris tis esscs ; quumque tu te tu a p:.Jtria vi pulsum esse d ixisses , prehendisse eum dextram tu am, ct bono a n imo te jussisse esse, l ictorique proximo tradidisse, ut te in monumentum suum deduce­rei ; ct d ix issc , in eo tibi salu tem forc . Tum et se exclamasse, Sal lustius narrat, reditum tibi celerem et gloriosum paratum, et te i psum visum somnio delectari. Nam illuc.l mihi ipsi celeriter nuntiatum est, ut audivisscs , in monumento Marii de tuo rccl itu magnificentissimum i l lucl sen:.nus­consultum esse factu m, refcrentc optimo et cla rissimo vira consule, idquc frequentissimo theatro, i ncredibili clamore ct pb usu t·ompro­batu m ; dixisse te, nih i l i l lo Alina ti somnio fieri posse divinius.

XXIX. At multa falsa . lmo obscura fortasse nobis . Sed sint fJlsa quaedam ; contra vera quid dicimus Î quae quidcm multo plura eveni­rent, s i a ci qu ietem in regri ircmus. Nu nc , onusti ci bo et vino, perturlxlta et confusa cernimus. Vide, quic.l Socrates i n Platonis Pol it ia loqu :.ttur. D icit enim : .. Quum dormientibus ea pars an im i , quae mentis t.:t rat ionis sit particeps, sopita b ngueat ; i lb autern, in qua feritas quanlam sit, atque agrestis immanitas, quum sit immoderato obstupefacta pow atque pastu , exsultare eam in somno immoderateque jactar i . l taquc huic omnia visa obj iciuntur, a mentc :1c ra tione vacua : ut aut cum matre

DESPRE DIVI NA'fiE 7')

hangiul 1-a a ru ncat într-o clruţă şi 1-a acoperit cu bălegar, şi îi cerea ca cl imineala să fie la poa rtă , înainte s�i ias�i ci ruţa din oraş. Speriat de-a binelea de vis, dimineaţa a şi fost la poart�i în faţa ci ruţaşului şi 1-a întrebat ce ducea în căruţă . Acela a luat-o la fugă înspăimînta t ; mortul a fost scos ia r hangiu l , după dovedirea crimei şi-a primit pedeapsa . Se poate povesti ceva mai profetic ca acest vis ?

XXVIII. Dar la ce bun să ne ocupăm de atîtea vise de demult ? Eu ţi-am tot povestit visul meu şi tot de atîtea ori l-am ascultat pe-al tău . Cînd eram proconsul în Asia, te-am visat sosind cilare la malu l unui fluviu mare ; calul înaintînd brusc şi alunecînd în apă n-ai mai ieşit la suprafaţă, iar eu tremuram cuprins de panic1 . Dintr-o dată, a i apărut vesel, şi tot clla re ai u rcat malul şi ne-am îmbrăţişat . Explicaţia acestu i vis e simpl�l şi pe baza lu i , interprepi din Asia au prezis acele eveni­mente care s-au şi întîmplatl3-i_ Să ne ocupăm acum de visu l t�iu . L-a m auzit chiar de la tine, dar mi 1-a povestit şi Sallustius, l ibertul nostru . În t impul acelui exi l , glorios pentru noi , nefast pentru patrie, a i tras peste noapte într-o cas�i pe cîmpul de lîngă Atina şi dup:i ce o mare parte a nopţii st;1tuseşi t reaz, spre dimineaţă ai cizut, în fine, într-un somn adînc . Şi deşi urma să plec i , poru nciseşi să fie lin işte fiindcl nu suporţi să fii deranj<�t din somn. Dup<i ce te-ai trezit, cam pe la ora a dou a , i-ai povestit visul lui Sallustius. Se f;1cea d, pe cînd răt�iceai întristat prin locu ri pusti i , C. Marius U� a ap;irut însoţit de fascii U6 împodobite cu lauri şi te-a întrebat de ce eşti trist. Cînd tu i-ai spus că ai fost alungat cu forla din patria ta , el ţi-a luat mîna dreapt;l , te-a shltuit să nu-ţi pierzi cur:1ju l şi i-a elat de grip celui mai apropiat l ictor să te dud la monumentul său , spunînd că acolo îţi vei g<lsi salvarea. Atunci Sallustius, c:iruia i-ai povestit visu l , a strigat ci ţi se pregăteşte o întoa rcere grabnic! şi glorioasă , iar pe tine asta te-a încîntat. Mi-ai dat de ştire şi mie, de cum ai aflat , că a fost lwl t;i în monumentul lui M a rius o important;! decizie senatorială în privinţa rechemării tale, la propunerea celui mai bun şi ma i de seamă consul, şi ci a fost aprobată cu uimitoare aclamaţii şi aplauze de numeroasa asistent,;�. Tu ai spus atunci ci nimic nu poate f i mai providenţial ca acel vis a l tău de b Alina .

XXIX. Dar, va obiecta cineva, multe vise sînt înşei;Hoa re1 37 . Poate e aşa fiindc1 expl icaţia lor ne scapă. Or fi u nele înşei<Hoare, dar ce avem sa le reproş;lm celor care se adeveresc ? Mult mai multe de acest fel ni s-ar întîmpla , daci ne-am culca într-o sta re normaLi . Dar aşa , îmbuibati de mîncare şi b;iuttml, avem viziuni tulburi şi confuze . Iat;i ce spu ne Socrate în Republica lui Platon : la cei adorm iţi , pe cînd partea ra ţională a sufletului zace toropită de somn, cea lalt<i , în care sălăşuiesc insti nctele a nimalice, cruzimea şi s�llb;l ticia , a tîtată de b:1 utur;l şi mîncare Ur;l m :l su r:·l e t re:1z�l în t impul somnu lui �i se agil<i f;i r;i înceta re . De acee:1 I t · : 1 p . 1 1 ' ' : l l l w l t i i C l r în vis toate :1 cek ved e n i i , l i ps i te de Sl'TlS ş i r:l l i u nl ' .

76 DE DIYI N.-\TIONE

corpus miscere videatur, aur cum quovis al ia vei homine, vei deo, saepe bel lua ; atque etiam trucida re a l iquem, et impie cruenta ri, multa­que facere impure atque tetre, cum temeritate et impudentia . At qui salubri ct moderata cultu atque victu quieti se tradiderit, ea parte animi, quae mentis et consi l i i est, agitata et erecta, saturataque bonarum cogitationum epul is ; eaque parte ani mi, quae voluptate a l itur, nec inopia enecta, nec satietate affluenti (quorum utrumque pr:testringere aciem mentis solet, sive deest naturae quippiam, sive :Jbund:Jt :.1tque affluit) ; i l la etiam tcrtia parte an imi , in qua ira rum exsistit ardor, sedata atque restincta : tum evenict, duabus :mi mi temcr:uiis pa1tibus compressis, ut i l la tertia pars rationis et mentis eluceat, et se vegetam ad somnian­dum, acrcmque praebeat ; tum et visa quietis occurent tranquil la atque veracia . " Hacc -verba ipsa P latonis expressi .

XXX. Epicurum igitur audiemus potius ? namque Carneades concer­tationis studio, moda a it hoc , moda i l lud. At ilie quid senti t ? Sentit autem nihil unquam elegans, nihil decorum. Hunc ergo :mtepones Platoni et Socrati ? qui ut rationem non redderent, auctoritate tamen hos minutos philosophos vincerent. Jubet igitur Plata, sic aci somnum proficisci corporibus affectis, ut nihil sit , quod errorem animis, pertur­bationemque afferat. Ex quo etiam Pythagoricis interc.lictum putatur, ne faba vescerentur, quod habet inflationem magnam is cibus, tra nqu i ll i tati mentis, quaerentis vera, contrariam. Quum ergo est somno sevocatus animus a societate et a contagione corporis, tum meminit praeteritorum, praesentia cernit, futura praeviclet . Jacet enim corpus dormientis, ut mortu i : viget autem et vivit an imus. Quod multo magis bciet post mortem, quum omnino corpore excesserit. Itaque appropinquante marte multa est d ivinior. Nam et ici ipsum vident , qui sunt morbo gravi et mortifero affecti , instare mortem. Itaque his occurrunt plerumque imagines mortuonun ; tumque vei maxime laudi student ; eosque qui secus, quam decu it, vixerunt, peccatorum suorum tum maxime pocni­tel . Divinare autem morientes, etiam i l lo exemplo confirmat Posidonius, quo affert, Rhodium quemdam morientem sex aequales nominasse, et dixisse, qui primus eorum, qui secundus, qui deinde deinceps moritu­rus esset. Sed tribus modis censet deorum appulsu homines somniare : uno, quod praevideat animus ipse per sese , quippe qui deorum cognatione te nea tur ; altera, quod plenus aer sit immorta l ium animo­rum, in quibus tanquam i nsignitae notae veritatis appareant ; tcrtio, quod ipsi di i cum dormientibus colloquantur. Idque, ut modo dixi , facil ius evcnit appropinquante morte, ut animi futura augurentur. Ex quo et il lud est Calani, de quo ante dixi , et Homerici Hectoris , qui moriens propi nquam Achil l i mortem denuntiat.

DESPRE DIVINAŢIE 77

Bunăoară el se împreunează cu propria mam:l sau cu oricine altcineva, fie om, fie zeu, chiar fia ră uneori. Mai r�lu, visea ză ci ucid pe cineva şi (.';1 vars:\ sînge nevinovat, el fac multe lucruri ticăloase şi detestabile cu îndr�lzneală ş i neruşinare. Dar la cel care duce o viaţ<1 s�i nătoas:l şi cump<ltată , cînd s-a culcat, partea r:n)�n::lki a sufletului r<imîne trează şi activ:1 , hrănită fiind cu bucatele gîndurilor bu ne, iar partea care se h ră neşte cu dorinţe nu e nici înfometat<\ , nici sătulă (căci nici foamea , nici saţietatea nu fac bine firii umane, ci dimpotriv;l îi tocesc ascuţimea minţii) ; cea de-a treia parte a sufletulu i , în care îşi aflJ s;l laş mînia, st<l l iniştit<i şi potolită . Aşa se face ci , fiind în rrînate cele dou�i părţi neraţionale a le sufletu lui , cea raţionahi iese b luminJ ,;ii se manifest;\ viguroas<1 şi ageră în timpul visări i , şi atunci viziunile din somn se a raU calme şi verosimile. Am citat chiar cuvintele lui Platon BB

XXX. Să-1 ascult1m mai degrabă pe Epicu r ? Căci Carneades, cu patima lu i de clisput:i , nu e consecvent, spu ne cînd una, cînd alta . Şi ce gîndeşte Epicu r ? Niciodat:l ceva subtil sau demn c.le un filosof'-W. Şi pe el poţi tu să-I preferi lui Platon şi lui Sacrale ? Aceştia chiar dae<i nu lămu resc totul , cu autoritatea lor îi copleşesc totuşi pe aceşti filosofi mănmţi. Deci P laton recomand�\ să se meargă la culcare într-o aseme­nea stare fizică, încît nimic să nu pricinuiască su fletului nepl�lcere sau tulburare . Se crede chiar el le-a fost interzis pitagoreicilor să m�i nînce bob140, fiindc1 această mîncare balonează şi tulbură lin iştea sufletului preocupat de aflarea adev:l rului . Rezu ltă ci daci în somn sufletul e slobod de însoţi rea şi leg�itura sa cu trupul , atunci îşi aminteşte trecutul , vede prezentul şi prevede viitorul . Corpul celui adormit zace nemişcat ca al unui mort, însă sufletul lui este viu ş i treaz şi mai viu va fi el după moartea tru pului , cînd se va elibera cu totul . De aceea, la apropierea morţii , sufletul este şi mai profetic. Cei atinşi de vreo boahi grea şi incurabilă ştiu bine cînd l i se apropie moartea . Foarte adesea lor l i se arată chipuri le strămoşilor decedaţi şi atunci parcă mai mult ca oricînd îşi doresc să lase-n urmă un nume bu n . Tot atunci , cei care au trăit a ltfel decît s-ar fi cuvenit se căiesc amarnic de greşeli le lor. Faptul ci mu ribunzii au darul profeţiei îl confirmă Posidonius, prin acest exem­plu : un om din Rhodos, ce st:Hea s�i moară, a numit şase p rieteni spunînd cine va muri primu l , cine a l doilea şi aşa pîn<i la ultimu l . Se crede că oamenii viseaz:l sub influenţa zeilor în trei feluri : u nul e atunci cînd sufletu l , întrucît se înmdeşte cu divinitatea, prin natura lui emite preziceri cu de la sine putere ; a l doilea e atunci cînd aeml din jur este pl in de suflete nemuritoare, care poartă în ele pecetluite semnele adevărului ; şi în al treilea rînei, atunci cînd zeii În;iişi stau ele vorbă în vis cu cei adormiti. Ş i , aşa cum am mai spus, mai ales la apropierea morţii , sufletelor le este dat să prevadă viitoru l . În acest sens stau mărturie şi previziunea lui Calamus, ele care am amintit, şi cea :1 lui 1 lector, eroul homeric, care, murind, îi vesteşte şi lui Ahile 1 1 1

llH l:l l"l t ' :l : 1 J l r< > J l Î : i l : l .

7R DF: DIVINATIONE

XXXI. Ncque enim i l lud verbum temere consuetud( ) �lpprobavisset, si ea res nul la esset omnino :

Praesagibat animus, frustra me ire, qwtm e.Yirem domo.

Sag irc enim, sentire acute est : ex quo sagac a nus , quia mult�1 scire volunt ; et s�1gaces d icti canes . Is igitur, qu i an te sagit, quam oblata res est , dicitur praes �1 gire, id est, futura ante sentire. l ncst igitur in animis praesagitio extri nsecus injecta , atque inclusa divinitus. Ea si exarsit acrius, furor appellatur, quum a corpore ;mimus abst ractus divino instinctu concitatur.

Sed quid oculis raberc l 'isa est derepente ardentibus ? Uhi il/a paul/o ante sapiens, uirg inali modestia ? - Mater optttma, t tnn multo mulier melior mulieru m, Missa sttin superstitiosis hariolation ibt ts, Neque me Apollo (alis (andis dementem inuilam ciet. Vir,gines l 'erp aequa/es. patris mei. mewn factum pudel, Optu m i uiri ; mea mater. fui nu' rniseret, mei p i,get. Opwmam progeniem Priam o reperisli ex/ra me: hoc dolet, /He obesse, il! os prodesse ; me obstare il! os obsequ i.

O poe ma tenerum, c t moratum, atque molie ! sed hoc minus ad rem . III ud, quod volumus, expressum est, ut vaticinari fu ror vera sol cat :

Adest. adest fax obL •oluta sanguine atque incendio : JHultos a 11 no_,- !atu it. Ciues, ferle opem. et restinguite.

Deus inclusus corporc humano j�lm , non Cassa ndra loqu imr :

janujlle nwgn i ma,� n o classis c i/a Texitur: e.Yilium examen rapi! ; Aduen it. el fem t diuolmz tihus Nm •ilm · complel'it ma11u ' !it/ora .

XXXII . Tragoedias loqui vidcor, t'l b bu b s . At ex te i pso non commentitiam n:m, sed bctam, ejusdcm generis audivi : C. Coponium :H.I te vcnisse Dyrrh:�chio, qu u m pr�1etorio i mperio classi Rhodiae pr�1eesset, cumprimis homincm prudentcm, atque doctum ; cumque dixissc, remigem quemtbm e quinqueremi Hhodiorum vatici natum, madefactum ir i minus xxx diebus Graecbm sanguine ; rapinas Dyrrluchi i , et conscensionem in naves cum fuga ; fugicntibusque miserabilem respecrum inccndiorum fore ; sed Rhodiomm cbssi propinquum reditum ac domum i tionem dari : tum nequc te ipsum non esse commotum,

DESPRE DIVINAŢIE 79

XXXI. Vocabularul uzual n-ar fi accepwt f:1r:.'i motiv verbul praesagire

[a presim\i ] , daci a cţiunea definit �1 de el ar fi cu totul i nexistent:! :

Cînd din casâ ieşii, sufletul îm i prcsim[ea câ ies în zadar 142 .

Ci ci sagire înseamn:i a ave:I simt, p:i tru nz:Hor, de aceea babele sînt numite sagae ( iscoditoare) fi indci vor s:i ştie mu lte : la fel cîin i i sînt sagace.�· ( cu m i ros fin). Iar praesagire înseamn:i a simţi dinainte, a presimti vi itoru l şi asta se spune ci f:Jce cel cuc simte u n lucru înainte ca el s:1 se întîmple. Exist<i prin urm:I re în su fle te o cap:Kitate premuni­tiv:i , venit:l din af:Jra lor şi închis:1 în ele din vrerea divinităţi i . Daci ca se manifest:i mai i ntens, c numit:1 delir profetic ş i atunci este exaltat prin inspiraţie divin:L

Ve ce dcodatd, cu ochii aprinşi, de turbare ptlre cuprinsci ? Unde c .fata-nţclcaptă şi de-o .feciorcască pudoare ?

-- Afamâ prcalnmcl, ttt-11/re femei, cu mult cea mai bunei De preziceri diL'ine eu sînt acu ma purtată C'cJci .(â1·c'i de cre re. nelm n d, mă m înd Apollo scl .fac profe[ii Fecioare, cu m ine de-o scamcl, ce mult m i-e ruşine de tata Om neîntrecut; de tine, mame/ mi-c milcl şi tarc m i-e silc1 de m ine, ;Hîndre ulăstarc /u i Priwn i-ai dat, C!/arâ de m ine Cum scl nu su/âr că elt-i sînt pouarâ, iar dînşii folos 1'13 ?

O poem gingaş, care exprim:! atît de bine, şi atît de înduioşător senti men tele ! Dar nu asta e i m portant pentru subiectul nostru , cît fa ptul ci el înt:i reşte ideea mea el delirul pri leju ieşte de obicei previ­ziuni care se adeveresc :

latâ, e-a cum printre 110i acea tor(tl-mbibată de foc şi de sînge Jtulţi a n i o stat ea ascunsâ. Veni{i oamen i bu n i seT o stinge{i .'

Deja nu mai e Cassandra cea care vorbe�te astfel , ci d iv in i ta tea atlată în trupul e iH '' :

Pc marea cea mare, o f!otri rapidă Se pregâteşte : roi de corâbii ce-aduce pieirea lat-a sosit şi din naue/e iufi Rcizboin icâ-oştire pe Jdrm 11âvăleşte.

XXXII. Poate-ti pare el recit traged ii şi poveşti . Dar şi de la t ine a m auzit u n fa pt asemJn:itor, n u m1scocit, c i întîmplat : C . Coponius, om întelept şi îm·:1 ţat, Yen isc la t i n e la Dy rrachium1 j \ pe vremea cînd comanda în cali tate de pretor1 16 flota d in Rhodos ; el [ i-a spus el u n vîsla� de pc o cora bie rhodian�1 a prezis c:l în mai putin de 30 de zi le C1 rccia va fi sc1 lda t �l în sînge ; ci la Dyrra ch i u m vor fi pr:idăciuni şi ci l u mea se va u rca în nave pentru a st� salva ; ci fugar i i vor vedea în unn�-� nefericita privel işte a i ncend i i lor, dar ci flotei d in Rhodos îi este 1 1 : 1 r:1 z i t :i ( 1 ; J pro p i :IU lnto;� rcerc .� i p l l ' c m: spre cas�i . Tu ai fost :Il unei

80 DE DIVINATIONE

Marcumque Varroncm, M. Catonem, qui tum ibi crant, doctos hornines, vehementer esse perterritos : paucis sane post di<.:bus ex Pharsalica fuga venisse Labienum, qui quum interitum excrcitus nu ntiavisset, reliqua vaticinationis brevi esse confecta . Nam et ex horrcis direptum effusumque frumentum vi3s omncs a ngiportusquc constraverat ; et naves subita perterriti men.1 conscendistis; et noctu ad oppidum respi­cientes, tlagra ntes onerarias, quas incendera nt milites, quia sequi nolucra nt, videbatis ; postremo a Rhodia classe desert i , verum va tem fuisse sensistis.

Exposui , quam brevissime potu i , somn ii , ct furoris oracula, quae carere arte dixeram . Quoru m a mborum genenun una ratio est, qua Cratippus noster uti solet : a nimos hominum quadam ex parte extrin­sccus esse tractos et haustos . Ex quo intclligitur, esse cxtra divinum a nimum, humanus unde ducatur ; humani autem ani mi eam partem, quae senstim, quae motum, quae appetitum habeat, non esse ab actione corporis scjugatam ; quae au tem pars an imi , rationis atqu e intelligentiae sit pa rticeps, e a m tu m maxime vigere , quum plurimum absit a corpore. Itaque, expositis exemplis verarum vatici nationum et somnioru m , Cratippus solet rationem concludere hoc modo : Si sine oculis non potest exsta re officiu m ct munus oculorum, possunt autem :1\iquando ocu l i non fungi suo munere : qui ve] semei ita est usus ocul is, ut vera cerneret ; is habet sensum ocu lorum vcra cernentium. Item igitur, si sine divi natione non potcst et officium et munus divi na­tionis exstare ; potest au tem quis, quum divin:llionem ha beat, errare al iquando, nec vera cernere : satis est ad confirmandam divinationcm, semei aliquid esse ita divinatu m , ut nihil fortuito cecidissc vidcatur. Sunt autem ejus generis innumerabilia : esse igitur divinationem, confi­tendum est.

XXXIII. Quae vero a u t conjectura explica ntur, aut eventis animaei­versa et notata sunt , ea genera divin:mdi, ut supra clixi , non n atural ia , seu artificiosa dicuntu r: in quo aruspices, augures, conjectorcsque numerantur. J·l<tec improba ntur :1 peripateticis ; a stoicis defenduntur. Quoru m alia sunt posita in monu mentis, ct disciplina ; quocl Etruscorum declaram et aruspicini , et fu lgurales, et tonitrua les !ibri , nostri etiam augurales : alia : nl lcm sub ita ex tempore conjectura explica ntur, ut a pud Homerum c;tlchas, qui ex passerum numero bclli Trojani annos auguratus est ; ct ut in Sisennae scriptum historia videmus, quod, te i nspecta nte, factu m est, ut , quum Sulla in agro Nolano immolarct ante

DESPRE DIVINA'[IE 8 1

impresionat, dar Marcus Va rro 117 ş i M a rcus Cato, oameni învăţaţi care erau şi e i acolo, au fost de-a dreptul înspăimîntati . La cîteva zile a sosit Labienus1 ·H:: , dup<l fuga lui PharsalosW> şi dup<l ce el ne-a vestit înfrîn­gerea a rmatei, restul prczicerii s-a adeverit în scurt timp. În tr-adev;l r, grîul , furat din hambare şi risipit, umpluse str;lzile şi răspîntiile ; cuprinşi de frică v-aţi îmbarcat degrab;! , şi noaptea , privind în urmă spre cetate, vedeaţi arzînd corăbiile neguţ<1torilor pe care le incendiaser;l soldaţii care au refuzat s<1 v;l u rmeze. În fin e , pă răsiţi de flota din Rhodos, v-aţi dat seama cît de adevărată fusese prezicere a .

Ţi-a m prezentat cît mai concis am putu t prezicerile inspirate d e visele şi de delirul profetic, despre care spusesem ci sînt l ipsite de

artă. Pentru ambele forme de divinaţie există o u nic\ explica�ie , pe care o dă ele obicei Cratip al nostru : că sufletele oamenilor provin dintr-o dimensiune exterioar;l trupului şi c1 ele au fost asimilate apoi de trupuri . De unde reiese că există în exterior un suflet divin din care provine şi cel uman, îns;1 sufletul nostru mai are şi acea parte în care se afl;l simţurile, reaqiile, dorinţele şi ca re e dependent;! de acţiunea trupului şi nu poate fi despărţită de activitatea trupulu i ; dimpotrivă, acea parte de suflet înzestrată cu raţiune şi cunoaştere, are o mai ma re vigoare a tu nci cînd c mai depa rte de tru p 1 5°. Aşadar, dup;1 ce a prezentat exemple de profeţii şi vise adev;lrate, Cratip obişnuieşte să-şi încheie astfel rationamentu l : chia r daci în a bsenp ochilor nu poate exista simţul vederii , e posibil uneori ca ochii s;l nu-şi poat:l exercita fu nqia lor ; însă cel care s-a folosit o dată de ochi spre a vedea adev;lrul , acela posed;! simţul u nei vederi real iste. La fel deci, chiar dacă în absenţa divinaţiei nu poate exista capacitate divinatori e , e posibil ca acela ce posed;! darul d ivinaţiei s;1 greşească u neori şi S<l nu

intuiascl adev;lrul ; pentru a confirma real i tatea divinaţiei, este îns:l de ajuns ca m;lcar o singu r;! dată s;i se fi Llcut o astfel de prezicere, încît nimic să nu mai pară c'i s-a petrecut la voia întîmphlri i . Şi pentru că exist�l numeroase situatii de acest fel , trebuie deci sâ recunoaştem câ divinaţia existâ.

XXXIII. Acc.:ste form e de divinaţie care se bazeaz;] pc intu it i i sau pc observarea şi înregistrarea u nor evenimente, cum am mai spus, nu sînt naturale, ci artificiale ; între acestea numărîndu-se arta haruspicilor, a augurilor, a tălm�\citorilor. Peripateticienii dezaprob:i acest t ip ele divina­ţie, stoicii îl aprob�! . Unele acte divinatorii sînt continutc în documente şi în disciplina d ivinatorie. De ele vorbesc cl rtilc haruspicilor etrusci , nu mite fulgu mie r despre fu lgere] ş i /unitruale !despre tunete 1 şi chiar cele ale augu ri lor noştri, numite augurale. Exist;1 îns;i şi acte divinatorii bazate pe o intuitie sponta n<! , de moment, a.';ia cu m a :1vut la Homer proorocul Ca lchas, care a prezis durata războiului troian dup;l num;lrul vr;·tb i i lor. ) i tot astfel este întîmplarea descris;\ în istoria lui Sisenna , pl ' l l " < " < t t t . t · . t d > "c i l i i Li i : pc cînd S u lla 1 " 1 aducea jertfe în ţinutul Nob în

") " - DE DTVTNATIONE

pr::1etorium, ab i nfirma :1ra subito a nguis emergeret, quum quidem C. Postumius a ruspex nraret i l l u m , ut i n expeditionem exercitum educeret : id quum Sulla fecisset, Lum a nte oppidum Nobm florentissima Samnitium castra cepit. Facta conjectura etiam in Dionysio est pau l lo ante, quam regnare coepit : qui quum per agrum Leontinum iter fac iens , equ u m ipse demisisset in tlumen, submersus equus voraginibus non exstitit ; quem quum m axima contentione non potuisset extrahere , disce.ssit, u t ait Phi l istus, aegre ferens. Quu m autem ::1 liquantulum progre.ssus esset, subito exaudivit hinnitum, respexitque, et equum alacrem laetus adspexit, cujus in juba examen apu m consederat . Quod ostentu m habuit hanc vim, ut Dionysius p::1ucis post d iebus regn:ue coeperit .

XXXIV. Quid ? Lacedaemoniis, paullo ante Leuctric:un c:t lamit:I tem, quae signifiqtio fac"la est, q u u m in llerculis fano a rma .sonuerunt,

Hercu l isq�Ie simu lacrum multo sudore manavit ? At eodem tempore Thcbis , u t :1 i t Cal listhcnes, in temp lo Hercul is valvae cla u.sae repagu l i s subito se ip.sae aperu erunt ; a rmaque, quae fixa i n pa rietibu.s fucr:m t, ea sunt humi inventa . Quumque eodem tempore apud Lebadi a m Trophonio res divina fieret, gal l os gallinaceos i n e o loco s i c assidue can cre coepissc , ut nihi l intcrmitterent ; tu m augu res d ixisse boetios, Thcbanorum csse victori:tm, proptcrca quod avi.s i l l a victa s i lere suleret, e<mere, .si vici_.;set. Eademque te mpesl:ltc multis signis Lacecb emoniis leuctricae pugn:1e cabm itas denuntiaba tur. Namque et Ly.sa ndri , qui

Lacec.laernon iorum clarissimus fu e rat, statuac, quae Delph is staba t, in

capite corona subita exsti t i t ex asperis herbis et agrestibus ; stel laeque aurcae, quae Delphis cra nt a L:!cec.laemon iis positae post navah:m i l la m victoriam Lysa ndri, qua Athenien.ses conciderunt (qua in pug\1:1 qui�l Castor el l'ol l u x cum Lacedacmoniorum classe visi esse dicel.xmttlr, eorum insignia deoru m , .stel lac aureac, quas dixi , Dcl phis positae)\ paullo antc leuctricam pugna m dccidcnmt, neque repe1t::1e sunt. Maximum vero i l lud portentum i i.sdem Spa rt iatis fu it, quod, q u u m oraculum :1b Jove Dodonaco pctivi.s.scnt, de victoria sciscitantcs, l egatique i l lud, i n q u o inerant sortc.� . col locavi.sscnt : si m i a , q u a m rex 1\lolo.s.sorum in deliciis h:dK'h: 1 1 . el .snrte.s ipsas. et cetera, quae era nt ad sortem p:na ta , d isturbav it , ct :diud al io dissipavit . Tum ca, quae praeposita erat oracu lo, .s:Kerdos dixisse d icitur, de salute L:teedaemoniis esse, non de victoria cogitandu m .

XXXV. Quid ? bel l o Punico secu nda, n o n n e C. Fla m i nius, con.sul iteru m , ncglexi t signa rcru m fu tu ra ru m magna cum cl a cle reipublica e '

qui , excrcitu lustrato, quum Arrctium ve rsus castra m ovisset , et contra Hannibalem legiones ducerct ; et ipse, et cquus eju.s a nte signum Juvis

DESPRE DIVINAŢIE 83

fata cortulu i său, de sub altar a ieşit un şarpe şi atunci haruspiciul C. Postuius i-a spus să-şi ducă armata la luptă ; de îndată ce Sul la a făcut acest lucru , a şi cucerit puternica tabără a sumniţi lor, din fata oraşu lui Nola. De o astfel de prezicere spontan;1 a avut parte şi Dionysius cu putin înainte de a-şi începe domn ia : făcînd o c1 lătorie prin tinutul Leontium, cînd i-a dat drumul calului b rîu , acesta , prins în vîltoare, nu a mai ieşit la su prafată ; oricît a încercat Dionysius nu a putut să-I scoaU şi de aceea a plecat foarte trist, spune l'hil istos . N-a f;lcut însă cîţiva paşi , cînd deodată auzi un necheza t , întoarse capul şi fericit, şi-a v;izut calul care venea sprinten cu un roi ele albine în coamă. Acest semn divin a fost atît de favorabil , încît dup:1 cîteva zile Dionysius şi-:1 început domnia.

XXXIV. Spartanii n-au avut şi e i parte de o prezicere, înai nte ele dezastrul de la Leuctra 152, cînd în templul lu i Hercu le s-a auzit z;1 ng;1nit de arme şi statuia lui şiroia de sudoare ?

În acelaş i timp, la Teba , dup;l cum ne informca z;1 Calistene15\ în templul lu i Hercule, porţile încuiate cu lae<ite s-au deschis singure şi armele, fixate în perete, au fost g;i site pe jos. Tot atunci , în a propiere de Lebadia , pe cînd se aduceau sacrificii lui Trophoniu s 1 5 1 , cocoşii au început acolo s;l cînte cu atîta putere că nu se mai opreau . Augurii beo�ieni au prezis atunci că victoria va fi a teba nilor, e<ici acea pas;ire tace ele obicei cînd e învins;! şi cîntă cînd e înving;itoare.

Tot în :Jcel timp , prin multe alte semne le-a fost prevestit spartani lor dezastrul luptei de la Leuctra . Pe creştetul statuii lui Lisa ndru 15\ cel mai vestit d intre spartan i , aflat:i la Delfi , a ap;lrut deodat;1 o cu nună de spini şi ierburi de cîmp. Tot la Delfi se a flau şi stelele de aur dedicate ele spartan i după vestita bătălie navală a lu i Lisandru, în care i -au nimicit pe atenieni (fiindc1 în acea lupt<l au fost v:1zuţi , se spune, Castor şi Pollux15(' , al ături ele flota spartană , la Delfi au fost consacrate ,

cum am spus, stele ele aur, însemnele acelor zei) ; cu puţin îna inte de lu pta de la Leuctra ele au căzut şi n-au ma i fost g::isite. Pentru spa rtani îns;1 , cel mai importa nt semn a fost ceea ce s-a îmîm plat atunci cînd delegaţii lor ClU mers s::i consulte oracolul lui Zeus de la Doclona, cu privire la victorie şi au aşezat acolo u rna în care se aflau sorţi i ; o maimută care făcea pe vremuri delicii le regelui moloşilor1'7 a împrăştiat sorţii şi tot ce era pregătit pentru ceremonia de divinaţie, aruncînd tot ce apuca. Atunci preoteasa mai ma re peste acest oracol a anu nta t , se spune, că spartanii trebuie s;i se gîndeasc;! la salvare, nu la victorie.

XXXV. Oare în al doilea r:izboi punic, C. Fbminiu s 1 5H , a les a doua oar;i consul , n-a nesocotit prezicerea unor fapte întîmplate mai a poi spre marea nenorocire a sta tulu i ? Dup;1 ce-şi trecuse în revisl<i armata, d Î) i muusc ta h:1ra spre A rrctium şi î� i conducea legiunile împotriva h 1 i l l . i 1 1 i l • . d 1 l< ·< >d: 1 U . f:i r;i motiv , s-: 1 pr:"lhu�it cu tot cu ca l , în f<l ta

I J E 1 > IV INATil >N I·:

Statoris sine causa repente concidit, nt:c c:t l l l 1\:lll hahuit religioni , objecto signo, ut peritis videbatur, ne coll l l l l i l l crct p raelium. Idem quum tripudio auspicaretur, pullarius diem pr:u:l i i o munittcndi differebat Tum Fl aminius ex eo quaesivit, si ne postca qu idl'm pulli pascerentur, quid faciendum censcret. Quum ilie quiesccndum rcspondisset, Flaminius : ·Praeclara vcro auspicia, si esurientibus pullis rcs geri poterit, saturis nihil geretur. .. Jtaque signa convelli, et se st:qui jussit . Quo tempore, quum signifer primi hastati signum non possct movere loco, nec quidqu:.m proficeretur, plures quum accederent ; Fb minius, re nuntiata , suo more neglexit It:�que tribus his horis concisus excrcitus, atque ipse interfectus est. Magnum illud etiam. quod addidit Coelius, eo tempore ipso, quum hoc calamitosum fieret praclium, tantos terrae motus in Liguribus, Gallia, compluribusque insulis, totaque in I talia factos es.-;e, ut multa oppida corruerint, multis locis Iabes fa ctae sint, terraeque desederint, tlu minaque in contrarias partes fluxerint, atque amnes mare influxerit.

XXXVI. Fiunt certe divinationum conjecturae a peritis. Midae illi Phrygio, quum pucr esset, dormienti formicae in os tritici grana con­gesserunt : divitissimum fore, praedictum est ; quod evenit. At Platoni quum in cunis parvulo dormienti apes in labellis consedissent, respon­sum est, singulari illum suavitate orationis fore : ita futura eloquentia provisa in infante est. Quid ? amores ac deliciae tuae, Roscius, num aut ipse, aut pro eo Lanuvium totum mentiebatu r ? qui quum esset in cunabulis , educareturque in Solonio, qui est campus agri Lanuvini ; noctu, lumine apposito, experrecta nutrix animadvertit pueru m dormi­entem circu mplicatum serpentis a mplexu : quo adspectu exterrita, clamorem sustulit. Pater autem Roscii ad a ruspices retulit : qui respon­deru nt, nihil illo puero clarius, nihil nobilius fore. Atque hanc speciem Pasiteles caelavit a rgento, et noster expressit Archias versibus.

Quid igitur exspectamus ? an dum in foro nobiscum dii immortales, dum in viis versentur, dum domi ? qui quidem ipsi se nobis non offerunt, vim au tem suam longe lateque diffundunt : quam quum terrae cavernis includunt, tum hominum naturis implicant. Nam terrae vis Pythiam Delphis incitabat, naturae Sibyllam. Quid enim ? non videmus, quam sint varia terrarum genera ? ex quibus et mortifera quaedam pars est, ut et Ampsa ncti in Hirpinis, et in Asia Plutonia, quae vidimus ; et sunt partes agromm aliae pestilentes, aliae salubres ; aliae, quae acuta ingenia gignant, aliae, quae retusa . Quae omnia fiunt et ex coeli varietate, et ex disparili aclspiratione terrarum.

DESPRE DIViNAŢIE R5

statu ii lui Ju piter Stator1'i9 şi n-a ţinut cont de faptul că prin acel semn i se indica , dup;1 părerea tălmacil or, s;1 nu dea lupta. Tot aşa, cînd se lua auspiciul tnpudium-u lui , puii sacri refuzînd mînca rea , augurul i-a indicat sj amîne ziua începerii luptei ; a tunci Flaminius 1-a întrebat ce-i de făcut dac1 pui i refu ză în continuare să mănînce. Augu ll.l l i-a r;1spuns c'l trebuie aşteptat . "Minun;H auspiciu , pc legea mea, a exclama t Flaminius, dacă pui i au chef s;'l m;1nînce se poate lupta , iar dacă sînt sătu i şi refu ză mîncarea , nu ' " A poru ncit deci s;1 se ridice stindardele [înfipte în pă mîntl şi armata să-I u rmeze. Atu nci cînd stegaru l primei comp a nii de h1 ncieri n-a putut să-ş i mişte steagul din loc şi n-au reuşit s-o fac'l oricît de mulţi s-au strîns , Flaminius, aflînd întîmplarea, a nesocotit-o ca de obicei . În trei ore armata i-a fost nimicită şi el însuşi a fost ucis. O important:l informaţie adaugă şi Coelius : în acelaşi timp cu acea dezastruoasă bătălie, atîtea cutremure s-au produs în Liguri a , Gall ia , î n numeroase insule, î n toaU Ita l ia , încît multe oraşe s-au d;1rîmat , în mu lte locuri s-;Ju produs su rp;1 ri , terenurile s-au scL. fu n clat , rîurile şi-au schimbat cursu l ş i marea s-a revărsat în rîur i .

XXXVI. F;1 ră îndoial:l , c e i pricepuţi p o t face preziceri pe baza u nor prezumţi i . Lu i Midas160, vestitul frigian. pc cînd era copil , în timpul somnu lui furnicile i-a u băgat în gu ră boabe de grîu ; s-a prezis că va fi foarte bogat , ceea ce s-a şi întîmplat. Lui Platon , cînd era înc'l u n prunc şi în leagăn, fiindcă nişte albine i s-au aşezat pe buze, i s-a prezis că vorba lui va avea o du lcea p Llră seamăn : şi astfel i s-a prevestit unui copil ce încă nu vorbea viitoarea m<1 iestrie a vorbei. Iubitul şi dragul tău, Roscius161 , minţea doar el sau tot oraş u l Lanuvium minţea pentru el ? Era copil în leagăn şi creştea la Solonium, cîm pie în ţinutul La nuvium , cînd într-o noapte, la lumina lămpii, doica trezit;! din somn, a văzut că pruncul dormea înlănţu i t de i nelele unui şarpe ; îngrozită de p rivelişte, a ţipat. Tatăl lui Roscius s-a adresat haruspicilor, care i-au prezis c1 nimeni nu va fi mai importa nt şi mai plin de faim;l ca acel copil. Sculptorul PasitelesHiz a gravat scena în argint ş i Archias 163 al nostru a descris-o în versuri . Cît să mai aşteptăm deci pînă ce zeii nemuritori vor fi printre noi , în for, pe str;1zi , acas:l ? Chiar dacă ei nu ni se arată , îşi revarsă puterea în lung şi în lat : o închid în adîncurile p;1 mîntului şi o transmit naturi i umane . Puterea pămîntului o inspiră pe Pythia la Delfi , cea a naturii pe Sibil;1 . Ce mai vrem ? Nu vedem cît de felurite ţinuturi există pe pămîn t ? Unele dintre acestea duc spre Infern, cu m este Ampsanctus la hirpini ş i Plutonia în Asia 161, locuri pe care eu însumi le-am v;1zut . Alte ţinuturi sînt pestilenţiale , altele s�1 n;1 toase, u nele fac s�1 se nască minţi p<ltru nzătoare, altele minţi obtu ze . Toate a cestea se întîmpW datorită varietăţii cl imei şi a exhalali i lor diferite ale p ;1 1 1 1 Î l l l l l l t i i .

DE DIVINAT!ONE

XXXVII. Fit etiam saepe specie qu aclam, saepe vocum gravitate, et cantibus, ut pellantur a nimi vebementius ; saepe etiam cur;l et timore : q u a l is est i ! la ,

i'lexunima tanquum �vmpbata, ut Bacchi saais

Commota ; in tumttlis Teucntm commemorans suum.

Atque et iam i l la concitatio declara t vim in animis esse divinam. Negat enim, sine fu rore, Democritus, quemquam poetam magnum esse posse. Quod idem dicit P lato : quem, si p lacet, appe llet furorem, dummodo is furor ita laudetur, ut in P haedro Platonis lauda tus est. Quid ? vestra ora t i o in causis, quid ? ipsa actio potest esse vehemens, et gravis, ct copiosa , nisi est a nimus ipse commotio r ' Equidem etia m in te saepe vjdi ; et (ut aci leviora veniamL· s) in Aesopo fa miliari tuo, tantum. ardorem vultuum atque motu u m , ut cum vis quaed<� m abstra­xisse a sensu mentis videretur. Objiciuntur ctiam sacpe forma e, quae rea pse nu lbe sunt ; specicm au tem offcrunt. Quod contigisse Brcnno dicitur, ejusque Ga! l icis copiis , quum fa no Apo l l i nis Delphici nefarium bcl lum intu lisset. Tum enim fcrunt, ex oraculo effatam e ssc Pythiam :

1:.;11o prouidebo rem istum, et a/bac vi1gines.

Ex quo fa ctum, ut et viderentur virgines ferre arma contra , et nivc G a l lorum obrueretur exerci tus.

Aristoteles quidem cos etiam, qui va l i tud i nis vitio furerent, e t mclancholici dicerentur, censebat habere a liquid i n a nimis p raesagiens atque divinum . Ego autcm haud scio, an nec cardiacis hoc tribu endum sit , nec phreneticis : ani mi cnim intcgri, non vitiosi corporis, est divinatio.

XXXVIII. Quam quidem esse re vera , hac stoicorum ratione conclu­ditu r : Si sunt dii, neque ante decbra nt hominibus quae fu tura sunt : a u t non di l igunt homines ; aut , quid evt:nturum sit , ignora n t ; a u t existi mant nihil interesse hominum scire quid futurum sit ; aut non censent csse suae majesta tis, praesignificare hominibus quac sunt fut ura ; aut ea ne ipsi qu idem d i i significire possu nt. At nequc non d il igunt nos ; sunt enim ben efici, gcnerique hominum amici : neque ignorant ca quae ab ipsis constituta et designata sunt : neque nostra nihi l intcn::st , scire ea quae eventura sunt ; erimus enim c1 utiores, si sciemus : neque hoc a lienum ducunt majestate sua ; nihil est enim bcncficentia praesta ntius : neque non possunt fu tura praenoscere . .'Ion igitur sunt dii, nec significant fu tura . Sunt :n.Item di i ; significant ergo.

DESPKE Dl\' 1 1\ !\("1 E 87

XXXVII. Se întîmphi uneori ca sufletul s;i fie puternic impresionat ele vederea u n u i chip, alteori ele sonori t a tea unui glas sau ele vreun cîntec ; adesea o grijă sau o teamă îl poate zdruncina. lat;) un exemplu :

Cu mintea pierdută precum arfi .fost o bacantă Printre morminte. îl strigă pe Teucer al stlu 165

Chiar şi aceast:i exaltare atest:i prezen\:t în suflet a u ne i forţe divine. Dcmocrit Sl iS\ine c1 nu poate fi mare un poet l ipsit de i nsp ira t ie divin:i . Acelaşi lucru îl spune şi Platon : n-are decît s:\ o numeasd cineva chiar nebunie , daci vrea, dar s:1 o elogieze cum o face Platon în Pbaidros166. Oare nu la fel stau lucrurile ş i �l tunci cînd voi , avoca tii , p ledaţi în procese ., Poate fi vorba voastr:i , ba p:i l imaş:l , ba sobd, ba plin� de verv:i , d:u:J sufletul nu v:i este cuprins de exaltare ? De cîte ori n-am observat asta la t ine ? Şi chiar la actorul Aesopus, prietenu l t:1u (ca s:i i:lll şi exemple de mai miel importa n\:i ) , am v:izut Jtîta patim:1 pe ch ip şi în gestu r i , încît ai fi crezut el o pu tere anume i-a luat m i n\i le . Se întîmp l :i u neori s:1-ţi apar:i în faţa ochi lor figu ri care nu au o ex iste n (:'i re:d:1 , fi ind clo:1 r nişte spectre. Se spune ci aceast:l i s-a întîmplat lu i Brennusi <;7 ş i a rmatei l u i de ga l i . cind a pornit contra templu l u i lu i Apollo din Dcl fi un război nelegiu it ; Pyth ia ar fi dat :�tu nci , se spu ne, acest or:�col :

f:'u mei uoi în,gnji de-acest fapt. şi.feciuore!e albe

Ca u nn:� re a acestei prevest i ri , s -:1 întîmplat s:1 l i se ;!rate fecioare luptînd cu :mna în mînă , iar a rmal<l ga l i lor să fie îngropat;\ în z;lp:�d:i . Aristotel credea c:1 cei care a u tu lbu rJ ri mentale d i n mot ive d e boa l :i şi sînt numiţi melancol ici 1Nl au şi ei in sut1et o putere profe tic:\ şi divin�l !orie. Eu îns�i nu ştiu dac:! n-a r trebui s;i le-o atribuim şi celor bolnavi de inim;1 , ba chiar şi nebunilor ; căci de fapt darul divinatiei aparţine sunetu lui teafă r, nu tru pului bol nav.

XXXVIII. Fa ptul c1 divinatia exist:! cu adev:irat se poate deduce din u rm;i toru l ra �ionamcnt al stoici lor : d:�ci zeii există şi m1- i avertizează dina inte pe oameni ce-i aşteapt:1 în viitor înseamnă fie c:i nu le pas;l ele oameni , fie c:i ei înşişi nu cu nosc vi i toru l , fie consideră d nu le c de folos oamenilor s;i-1 afle, fie cred ci nu e de demnitatea lor s:i p rezic:1 o:1menilor ce l i se va întîmpla , fie c;i nici chiar zeii înşişi nu au capacita tea de a trimite semne prevestitoare. Nu e adevărat el zeilor nu le pas:i de n o i , c'lci sînt binefădtori şi prieteni a i neamului omenesc ; n ici ci ci nu cunosc ceea ce a fost ch ia r de ei hot:1rît şi predestin:l t ; I;J fel , nu e adevărat că nu e de fo los s;i �tim ceea ce va să vin;i , clei şt i ind, vom fi mai prudenti ; nici c:1 nu e de demnitatea ze i lor s:1 ne a vertizeze, c;lci n u e nimic mai nobil ca binef:Icere:� ; şi , în fine, este i mposibi l ca e i s:1 nu poaU prevesti v i i t oru l . Deci tbc:l am adm ite ci tvi i I l t i t ·x ist ;·I , ; I < I m i t c lll s i c;-1 vi n u pot vvst i vi i toru l . D a r zei i t:xist :1 şi

J · r ' ' ' ' ' ' · ... , :. r ,i � r r r l rl·:r nl , nullas vias dant nobis ad significationis scientia m ;

l r l lsl r: r c n i 1 1 r significarent ; nec, si da nt vias, non est div inatio ; est igilur d i vina l io .

XXXIX. Hac ratione et Chrys ippus , et Diogenes, et Anlipaler ut itu r.

Qu id est igitur, cur dubitandum s it , quin sint ea , quac disputavi, verissima ? Si ratio mecum f::lcit, si evenla, si popu l i , s i nationes, si G raeci , si b:.ub:. ri , s i ma jores etiam nostri, si denique hoc semper it:. putatum est, si summi ph ilosophi, si poetae , si s:l pienliss irni viri , qui respubl icas constituerunt , qu i urbes condidcrunt : a n , dum bestiae loqua n t ur, exspectamus, hom inum consentiente a u ctoriwte contenti non sumu s ?

Nec vero qu idquam a l iud a ffertur, c r ; r e a , quae dico , d i vi n:mdi genera , ny lla sint ; n isi , quod diffic ile ciictu v icletur, quae cujusque divinat.ionis ratio, qu ae causa sit. Quid e nim habet a ruspex, cur pu lmo incisus eti:1111 i n bonis extis c.liri rnat tem pus , et proferat cliem ? quid :.ugur, cur a dextra corvus, a sinistra cornix bciat ratu m ? quid astrolo­gus, cur stclla Jovis, aut Veneris conjuncta cum Luna ad ortus pueroru m s:dutaris sit, Saturni Mart isve contraria ? Cur autelll deus donnientes nos moneat. vigi lantes negli gat ' Qu icl deinc.le causae sit, cur Cassandra fu rens fu tu ra p rospiciat, Priamus sapiens hoc idem f:.cerc non queat ? Cur fiat qu idque, quaeris ? Recte omnino. Sed non nunc id agitur : fiat , necnc fiat , ici quaeritur. Ut si magnelem lapidem esse cl ica m , qu i

ferrum ad se all ic iat et attraha l ; rationcm, cur id fiat , a fferre nequeam :

fi eri omn ino neges ? Quod idem fa cis in divinatione ; quam et et:rn imus ipsi , el audimus , el legimus , et a p<�tribus accepimus. Neque ante ph ilosoph iam patefacta m, quae nuper i n venta est, hac de re com munis vita dubitavit ; et postea , qua m phil osophia processil , nemo a l iter phi losophus sensit, in quo modo esset auctoritas. Dixi de Pylhagora ,

de Democrito , de Socrate ; excepi de antiquis, praeter Xenophanem , neminem ; :H .Ijunxi vcLerem academiam, pcripa teticos, stoicos . Unus disscnl it Epicurus. Qu id vero hoc turp ius , quam quod idem nullam sensit gra tui t am esse vi rtu lem '

XL. Quis est aulem, qucm non moveat cla rissi m is monumentis testata consignataque a nt iqu i tas ? Calchanlcm augurem scribit I lomerus longe optimum , eumque ducem class ium fuisse. At i l lum auspiciorum credo scicnti a , non locoru m . Amph ilochus et Mopsus Argivorum reges fu erunt , sed i idem augures ; i ique u rbes in ora maritima Cil iciae gracca s condideru nt . Atque etiam ante hos Amphiara us et Tiresias, non humiles et obscu ri , neque eorum similes, ul apuci E nn ium est,

Qui Stti quaestus causa flctas suscitant sententias;

DESPRE DIYINA'f!E 89

d�ci ni -l vestesc. Şi dac:1 ni-l vestesc, ne îngădu ie şi cunoaşterea semnelor trimise de ei, c'\ci a ltfel acestea ar fi inuti le . Această cunoaş­tere nu-i altceva decît divinaţia ; rezultă deci că divinaţia existcl.

XXXIX. Şi Hrisip, şi Diog�ne, şi Antipater se folosesc de a cest raţionament. Deci e ca zu l să te mai îndoieşti de a devărul afirmaţiilor mele ' Ş i clac1 a m de partea mea raţiunea, evenimentele, popoa rele, naţiunile , greci i , barbari i , str:'imoşii noştri chiar, într-un cuvînt, dacă mereu au gîndit ca mine cei mai de seam;1 fi losofi şi poeţ i , cei mai înţelepţi oame ni , cei care au întemeiat state, au fondat oraşe, s<1 aştept:'im oare pîn:1 ce animalele vor prinde gra i ' Nu ne este de ajuns p:i rerea unanim;! a o:1 111enilor ? Atunci cînd se co ntest<i existenţa forme­lor de divinaţie la care m;l refer, nu se invoc1 alt motiv decît uificultatea d e :1 explici motivul şi raţiunea d ivinaţie i . Dar oare expliGI haruspiciu l de ce între mărunta iele u� bun augur u n jlssum poate întrempe () aqiune şi a mîn<1 ziua ei ? D:'l socoteaU augurul de ce corbul dinspre dreapta , iar c ioara d inspre stînga îi dau semne prie ln ice ? Oare u n astrolog a r explica d e ce la naşterea unui copil jonqiunea pla nctelor Jupiter sau Venus cu Lun:1 este favora bil{! , iar a lui Saturn sau Marte nu ?

De ce însă divinitatea ne av�rtizează în somn , iar treji fi ind nu ne ia în sea m:1 ' Ce cxplicatie are faptul e<l smintita Cassandra prevede vi i toru l , ia r mintosul Priam nu o poate face ? Te întrebi poate de ce se întîmp! J toate aceste lucrur i ? Eşti întru totul îndreptăţit s:i o fa ci . Dar nu de asta este vorb:1 acum : ceea ce ne intcreseaz:1 e dacă ele se întîmpl:1 sau nu . DaGI eu iti spun că magnetul este un corp ca re atrage fierul şi nu pot explica de ce se întîmplă asta , poţi nega categoric faptul în sine ? Acela� i lucru facem şi în privinţa divinaţie i : o vedem noi înşine , auzim, cit im despre ea , o moştenim ele la p<'irint, i . Pîn:1 a fi descoperit<} filosofia , c1 re este o inven \i e rec�nt:1 , experienta comun:1 nu a pus la îndoia l:1 existenta divinat,ici şi chiar după ce fi losofia s-a impus, nici un filosof, cu un prestigiu cît ele mic, nu a gîndit a l tfel . M-am referit l a Pitagora , Democrit, Socrate ; l-am exceprat din tre cei vechi doar pe Xenofon ; am menţionat vechea Academ ie, peripa teti­cie n i i , stoici i . Doa r Epicur e ele altj p:1 rer�. Dar a cest lucru nu-l p oate d iscredita mai mult decît faptul că tot el e de păre rea că nu există vreo virtute l ips it<1 de un i nteres.

XL. Poate să nu impresioneze pe ci neva vechimea acestor fapte a testate şi consemnate de scrieri i lustre ' Homer spune c1 cel mai bun augur şi totodată călăuză a flotei a fost Calchas169 O făcea cred, datorit<1 cunoa�terii auspiciilor, nu a locurilor. Amphilochus ş i M opsus <lU fost regi i argi en i l or, clar au fost şi auguri şi au fondat oraşe grece�ti pc coasta maritim:1 a Cil iciei . Ş i chiar îna inte de ei, Amph iaraos170 şi Tiresbs 171 , a u tr:i i t oameni nu de cond i ţ ie modest:1 , nici necunoscu ţi şi nici aseme ni celor despre care Ennius spune c'i :

:1 /iuciu"' '-"1' f!I'I'Ziceri .ljJre-al !or.folos au scorn it,

� )( ) DE DIVINATIONE

sed dari et praestantes viri , qui avibus et signis admoniti futura dicebant. Quorum de a ltero etiam apud inferos Homerus :l i t , solum sapere, ceteros umbrarum vagari modo. Amphiaraum autem sic hono­ravit fama Graeciae, deus ut haberetur, atque ut :1b ejus solo, in quo est humatus, oracula pelerentur. Quid ? Asiae rex Priamus, nonne et Helenum filium el Cassandram filiam divinantes habeb:n, altenun auguriis, :lllcram mentis incitalione el permolione divina ? Quo in genere Marc.os quos­dam fratrcs, nobili loco n:Hos, apud majores nost ros fuisse, scriptum videmus. Quid ? Polyidum Corinthium non ne Homerus et a l i is multa , el filio ad Trojam proficiscenti mortem praedixisse commemorat ? Omnino apud veten.·s, qui rerum potiebantur, iidem auguria tencbant. Ut cnim sa pere, sic divi n:l fe rega le ducebant, ut lestis est nostra civitas ; in qua ct rcges augures, et postea privati , eodem sacerdotio pracdili , rempu­bl icam �eligîonum auctoritate rexerunt.

XLI. Eaque divinationum ratio ne in barbaris quidcm gentibus neglecta est : si quidcm ct in Ga llia c.lruidae sunt, e quibus ipse Div itiacum Aeduum, hospitem tuum budaloremquc, cognovi ; qui et naturae ra tionem, quam physiologiam Gracci appellanl, notam esse sibi profitebatur, el parlim auguriis, partim conjectura, quae essent fulura , dicebat. El in Persis augu rantur ct divinant magi , qui congre­gantur in f:mo commentandi GlllSa , a lque intcr se colloquendi ; quod ctiam idem vos quondam facere nonis solebatis. Ncc quisqua m rex Pcrsarum potest esse, qui non ante magorum disciplinam scicntiamque perceperit. Licel :lutem videre el genera quaed:un, et naliones huic scicntiae dcditas. Telmessus in Caria est ; qua in urbe excellit aruspicum disciplina . Itemquc Elis in Peloponneso f:lmilias duas ccrt:Js habet, l:Jmidarum unam, a l teram Clytidarum, a ruspicinac nobi l i ta te pracstan­tes . In Syria Chaldaei cognit ione astrorum, solertiaque ingen iorum antecellunt. Etruria autt·m de coelo tacta scientissime animadvertit ; cadcmque i nterpretatur, quid quibusque ostendatur monstris atque portentis. Quocirca bene a pud majores noslros senatus, tum, quum florcbal imperium, decrevit, ut de principum fili is singulis Etruriae populis in disciplinam tradercntur, ne ars tanta , propter tenuitatem hominum, a religionis auctoritate abducerelur ad mercedem atque quaestum. Phryges autem, et Pisidae, et Cil ices, et Arabum natio, avium significationibus plurimum obtemperant : quod idem factitatum in Umbri:.� accepimus.

XLII. Ac mihi quidcm videntur e locis quoque ipsis, qui a quibusque incolebantur, divinationum opportunitates esse ductae. Etenim Aegypti i et Babylonii in camporum patentium aequoribus habitantes, quum ex terra nihi l emineret, quod contemplationi coeli officere possel, omnem

DESPRE DlY!NAŢ!E 9 1

b:î rbaţi cel ebri şi d e vaz;1 , care prevesteau viitorul avertizaţi d e pi'isări şi de semne. Despre unul dintre ei , Tiresias , Homer spune că şi în Infern c hiar era singurul care gîndea , iar celelalte umbre doar rătăceau de colo-colo. lar pe Amphiaraos într-atît 1-a cinstit tradiţia greaG1 încît să-I considere zeu şi s:1 atribuie dar oracular pămîntului în care el a fost îngropat . Regele Asiei, Priam, nu-l avea pe fiu l său Helenus şi pe fiica sa Cassa nc.lra înzestraţi cu darul prezicerii, unul prin a uguri, al ta p rin exaltare şi extaz profeti c � Că în rîndul acestora au fost şi fra \ii Marcius 172

, de origine nobilă, vedem menţionat în scrierile strămoşilor noştri . Da r nu pomeneşte H omer de corintianu l Polydius 173 , care a p rezis moartea fiu l u i său, cînd pleca spre Troia , precum şi a l te multe întîmplări ? În general , la cei elin vechime, cine a vea pu terea reg:1hî dispunea şi ele cea augurat'i . Ei considerau că atît înţelepciunea, cît şi darul prezicerii sînt însuşiri le fireşti ale unui rege. În aceast:1 privinţă st;1 m;î rturie cetatea noastr:1 , în care regii auguri şi mai apoi pa rticularii , investiţi cu acelaşi sacerc.loţi u , au guvernat prin a u toritatea religiei.

XLI. Nici chiar barbarii nu au nesocotit rostul prezicerilor : în G a llia existi druizii 1 7·1 şi l-am cunoscut personal pe unul dintre ei, pe heduiul Divitiacus 17\ oaspetele şi admira toru l tău. El a firma că posedă ştiinţa firii pe care grecii o numesc fiziologie şi prezicea viitorul a tît prin auguri i , cît şi p rin p rezumţi i . Şi la perşi , magii se ocupă cu a uguri i le şi divinaţia ; ci se adună într-un spaţiu sacru pentru a se sf:1tui şi a discuta între ei , la fel cum obişnu iaţi şi voi s:1 faceti cîndva la None 176. Nimeni nu poate fi rege al perşilor, ciad nu a deprins mai întîi învăţ:\tura şi ştiinţa magilor. Se pot întîlni chiar familii întregi sau neamuri p reocu­pate de aceast;l ştiinţ:î . În Caria se a fl ă oraşu l Telmessus în care învăţ:1tura luruspicilor e la loc ele cinste. La fel în Peloponez , în oraşul Elis, se afl:l două familii cunoscute, a I anizilor şi a Clytizilor, cu o mare rep u taţie în practica haruspicării . În Siria . caldeenii se disting de ceilalţi prin cunoaşterea aştri lor şi p rin ageri mea min\ii . Etruria face observaţii foarte exacte asupra fenomenelor meteorologice �i tot :�colo se cunoaşte semnificaţia fiecărei apariţi i sau minu n i . De aceea, pe vremea str<hno­şilor, în culmea p u terii noastre , senatul a hot:i rît cu chibzuint<i ca şase fii de familie bună să fie încredinţaţi cîte unui neam etrusc pentru iniţiere , ca să nu se ajungă ca o atît ele important<1 ştiintă, practicat<1 de oameni umili, să-şi p iardă auto ritatea religioasă şi să devină obiect de comerţ şi cîştig 177 . Frigienii, pisiclienii , cilicienii şi neamul arab dau foarte mare crezare semnelor trimise prin p;:-tsări ; la fel a m aflat că se făcea ş i în Umbri<l .

XLII. D u p ă părerea mea, însuşi ţinutul locuit de fiecare popor determin;! specificul divinaţiei sale. Egiptenii şi bahilonieni i , locuind în mijlocul unor vaste cîm pii �i nici o form;l de rel ief nestingherincl u-le C! l l l l l " t l l p l : i n· : J l l "rului , �i- : Ju în drL'pla l l o: J I :I : J i c n t i : J asupra cercet ării

9 2 DE DIVINATIONE

cu ram in s iderum cogn i t ione posuemnr ; Etrusci a utem, quod rel igione imbuti studiosius, et crebrius hostias immola ha n t , extorum cognitioni se maxime dediderunt ; quodque propter aeris crassitudinem de coelo apud eos multa fieban t , et quod ob eamdem caus:1 1 n mu l t:t i nusitata partim e coelo, a l ia ex terra oriebantur. quaedam et tam ex hominum pecudumve conceptu et satu, ostentorum exercita t tssimi in!erpretes exstiteru nt . Quoru m qu idem vim, ut tu soles dicen:, ve rba ipsa pruden­ter a majoribus pos ita declaram : quia enim ostendunt, ponendun t, monstra nt, praedicun t : osrenta , portenta, monst r:t , prod igia dicuntur. Arabes a u tem, et Ph1yges, et C il ices, quod pastu pecudum maxime u tu ntur, ca mpos et montes hieme et aestate perJ grantes, proplerea fa cilius cantus avium et vobtus nota veru n t. Eademque et Pisidi:te causa fu it, et huic nostrae Umbriae . Tum Caria tota . praecipu cque Telmesscs, quos ante dixi , quod agros uberrimos max imeque fert iles incolunt in quibus mu lta propter foecunditatem fingi gignique possunt, i n ostentis animadvertendis di ligentes fueru nt.

XLIII. Qu is vero non videt, i n optima quaque republ ica plurimum a uspicia , el reliqua divinandi genera valuisse '? Quis rex unquam fu it, qu is popu lus, qui non ut e retu r praedictione divina ? neque �olum in pace, sed in bel lo m u l t o etiam magis ; quo m:t jus erat cenamen et discrimen salutis . Omitto nostros, qui nihil in bello s ine extis agunt, nihil sine auspiciis elomi habent. Auspicia externa \·ideamus. Nam et Athenicnses omnibus semper pu bl ic is consil i is d ivinos quosdam sacer­dotes, quos IJOVn: u; voc t nt , adhibueru nt : et Lacedaemonii regibus suis :tugurem assessorem clcderunt ; i temque scnibus ( sic enim consi­l iu m puhlicum a ppel l a n t ) :t ugurem i nteresse vol uerunt ; iidemque de rebus m:1joribus semper ; tut Delphis oracu lum , < tlll a b l la mmone, aut a Dodona petebant. Lycurgus quidem, qui Laceclaemoniorum rempubli­cam temperavit, leges suas auctoritatc Apo l l inis Ddphici confirmavit : quas quum vellct Lysander commutare, eadem est prohibitus religione . Atque eliam , qui pracerant Lacedaemoniis, n o n contenti vigilantibus curis, in Pasiphaae fa no, quod est in agro propter urbem , somnia ncli causa excuba bant, quia vera quietis oracula ducehant. Ad nostra jam redeo. Quoties sena tus clecem viros ad l ibros ire jussit ? Qua ntis in rebus, quamque saepe responsis aruspicum paru i t ? Nam et quum duo visi soles cssent, et quu m tres lunae, et quum faces, et quum sol nocte visus essct , et quum e coelo fremitus auditus, et quum coelum discessisse visum est, atque in eo an imadversi globi. Delata etiam ad scnatum

DESPRE DIVINATIF 93

aştrilor. Etruscii îns<i , fiind mai adînc preocu paţi de ··eligie şi f5cînd mai des sacrifici i , s-au dedicat asiduu cercet:!rii m ;irunta ielor victimelor sacrificate . Şi fiindcă la ei se produceau multe fenomene meteorologice din cauza c.lensită�ii aeru l u i şi tot din aceeaşi cauză se întîmplau multe lucruri ncma iv:izute, unele pe cer, a ltele pe pămînt , u nele chiar la naşterea oamenilor sau animalelur, etruscii au devenit cei mai pricepuţi interpreti a i acestor semne.

Chiar denumirile date cu înţelepciune de stră moşii noştri acestor semne , spui tu deseori, sînt m;i rtu rie a specificului lor : fiindci arat<i , vestesc, minunează , prezic, au fost denumite arăt;hi, vestiri , minuni , preziceri . Ara b i i , frigienii şi ci l icie n i i , îndelet n icimlu-se mai cu seamă cu p:istoritul şi str;ibătînd iarna şi vara cîmpi i şi munţi, au observat mai uşor în acest fel cîntul şi zboru l p;isJ rilor. La fel s-a întîmplat ş i în Pisid i a , şi la noi , în Umbria.

Şi Cl fia întreag<i , m ai ales cei din Telmessus, de care ţ i -am vorbit înainte, locuind în ţinuturi foarte bogate şi deosebit ele fertile, în ca re se pot z;imisl i şi naşte tot soiul ele lu cru ri datorit;l rodn iciei sol u l u i , au dat o ma re <Henţie observ;i rilor minu nilor.

XLIII. Cine nu-şi d;i seama c1 , în orice stat bine orga nizat , îndeosebi ausp ici i le , dar şi celelalte forme de d ivinaţie au o mare importanţă ? A existat vreun rege sau vreun popor pe care să nu-l fi interesat prezicere;.! clivi nă 1 Şi asta nu numai în timp de pace, ci mai cu seam;i în t imp de r<izbu i , cînd cu cît mai a prigJ. era lupta, cu atît mai imposibi!J. părea s:l lvarea . Nu-i mai pomenesc pe ai noştri, care în timp de rJ.zboi nu fac nimic f;"\ră haruspicii , iar în t imp de pace , făr:1 auspicii . S<i ]u;1 m în discutie deci auspiciile altor neamuri . Şi atenienii au apelat în orice decizie public"\ la anumiţi special işti în c.livinape pe care îi n u meau manti iar spartanii a u stabilit u n augur, ca ajutor pentru regii lor ; de asemenea, a u t.lecis ca a uguru l s:1 ia parte l a sfatu l b:l trînilor (a.'j:.l numesc ei' a dunarea publică) ; tot ei, în problemele mai importante cunsultau oracolul d i n Delfi , pe cel a l lui Ammon sau pe cel elin Dodona. Licurg 17H , care a organizat statul spartan, a consfintit puterea legilor sale luînd încuviintarea oracolulu i lui Apollo din Delfi . Cînd Lisandru a vrut s;"\ le schimbe, a fost împiedicat să o fac1 de caracterul lor s:l cru . C:1 peteniile spartane nu se multumcau do:l r cu :lctivităţi le lor din timpul zilei . ci noaptea se cu lcau în templul P:.lsiphaei179 , a tlat în apropierea oraşu lui , pentru a vis a , deoarece credeau în adevărul oracolelor trimise sub forma visul u i . Acum m:l întorc el in nou la situaţia ele la noi. De cîte ori senatu l n-a decretat ca decemvirii s:i consulte c't rţilc sibi l ine ? De cîte ori în situaţiile mai deosebite n-au ţinut cont c.le r:lspu nsurilc haruspicilor ? Bun:ioară cînd a u fost văzuti doi sori , tre i June şi comete şi cînd soarele a ap:i rut în timpul nopţi i , cînd în cer s-au : tuzit zgomot e , cînd cerul p;1 rea ci se desface şi în el a u fost ză rite globuri de foc. t\ fosl i n form:l t sen:t t u l ch i :1 r ş i de surparea din ţin u tu l

DE D!VlNATIONE

Iabes agri Privernatis, quum ad infinitam a ltitudinem terra desedisset, Apuliaque maximis terrae motibus conquassata esset ; quibus portentis m;,�gna populo romana bel l a perniciosaeque seditiones denuntiaban­tur : inque his omn ibus responsa aruspicum cum Sibyllae versibus congruebant. Quid, quum Cumis Apollo sudavit , Capuae Victoria? quicl ortus a ndrogyni? nonne fa tale quoddam monstrum fu it? quid, quod fluvius atratus sanguine fluxit ? quid, quum saepc lapidum, sanguinis nonnunquam, terrae interdum, quondam etiam lactis imber defluxit ? quid, quum in Ca pitoli o ictus Centaurus e coelo est ? in Aventino portae, et homines ? Tusculi aedes Castoris et Pollucis, Romaeque Pieta t is 1 nonne c t aruspices ea responderunt, quae evcnerunt, et in Sibyllae libris eaeclem repertae praedictiones sunt ?

XI.IV. Caeciliae, Q. filiae, somnio, modo, Marsico bello , templum est a se11atu Junoni Sospitae restitutum. Quod quiclem somnium Sisc nna quu m disputavisset mirifice ad verbum cum re convcnisse, tum insolen­ter, credo, ab Epicureo a l iquo incluctus, disputat, somniis crecli non oportere . ldem contra ostenta nihil disputat, exponitque initio bel l i

Marsici et cleorum simubcra suc!avisse, et sanguinem fluxisse, et discessisse coelum ; et ex occulto auditas esse voces, quae periCLi ia belli nuntia­rent ; et Lanuvii clypeos, quocl aruspicibus tristissimum visum esset, a muribus esse derosos. Quicl ? quod in Annalibus ha bemus, Veienti bello, quum lacus Albanus praeter modum crevisset, Veicntem quem­clam ad nos hominern nobilem profugisse, eumque dixisse, ex fatis, quae Veientes scripta haberent, Veios capi non posse, dum b cus is redund;uet ; et, si l acus emissus lapsu et cursu suo ad mare profluxisset, perniciosum popu lo romano ; sin autem ita esset eductus, ut a ci mare pervenire non posset, tum salu tare nostris fore. Ex quo i l la admirabilis a majoribus Albanae aquae facta deductio est. Quum autem Veientes bel l o fessi legatos ad senatum misissent, tum ex his quiclam dixisse dicitur, non omnia illum transfugam ausum esse senatui dicere ; in iisdem enim fatis scriptum Veientes habere, .. fore, ut brevi a Gallis Roma caperetur. " Quoc.l quic.lem sexennio post Veios captos factum esse vide mus.

XLV. Saepe etiam et in prJ.eliis Fa u ni amliti ; et in rebus tu rbidis veridicae voces ex occulto missae esse c.licuntur. Cujus generis duo sunt ex multis exempla, sed mJ.xima. Nam non multo ante urbem cap\am exaudita vox est a luco Vest�l e , qui a Pa latii radice in novam viam clevexus est: . . ur muri et portae reficerentur ; futurum esse, ni si

DESPI<E DIVINA ŢIE 95

Priv�rn a , cînd pămîntul s-a Llsat în jos, pînă la o mare adîncime şi cînd Apulia a fost zguduit<'\ de violente cutremure . Prin toa te a cest� semne s� vesteau poporu l u i roman mari ră zboaie şi revolte primejdioase ; în toate privinţele, interp ret:1 rile haruspicilor se potriveau cu prevestirile cărţilor sibiline. Cînd, la Cumae, statuia lui Apollo, ia r b Capua cea a

Victoriei s-au acoperit de sudoare , cînd s-a n:1 scut un androgi n , n-au fost acestea semne ale destinului Î Dar cînd un fluviu s-a umplut de sînge sau cînd din cer a c'\zut o ploaie ele pietre, uneori de sînge sau ele pămînt, o daU chiar ele lapte, asta ce a fos t ? La fel cînd pe Capitoliu statuia Centaurului , pe Aventin porţi şi oameni, iar la Tuscu lum templu l lui Castor şi Pollux şi la Roma templul P ieUţii au fost lovire de tr<1snet, nu au interpreta t haruspicii ce urma să se întîmple şi a celeaşi p revestiri n-au fost g:1site .şi în c1 rţile sihiline ?

XI..N. De curînd, în timpul războiului cu marsi i 1H0, n-a fost ref:1cut templul Iunonei Sospita de Gitre senat, doar pe baza unui vis a l Cccil iei , fiica lui Qu intu s ? S isenna l BJ , deşi afirmase că visul coincide uimitor cu real i ta tea , influenţat de un epicurea n , va spune mai apoi , într-un mod cu totul neaşteptat , el nu trebu ie s:1 credem în vise. Totuşi , el nu are obiecţii referitor la semnele d ivine, şi chiar confi rm:1 că la începutul războiului cu mars i i s-a u în tîm pla t mai m ulte evenimente :

statu ile zeilor au :.tsudat , au curs .şuvoaie de sînge , cerul s-a deschis , nu se .ştie de u nele au fost auzite voci care vesteau primejdii le războiului , iar la Lanuvium scuturile au fost roase ele şoa reci , ceea ce haruspici lor l i s-a p<lrut lucrul cel mai înfricoş:i tor. Nu scrie în anale c1 în t impul războiului cu cetatea Vei i 182 cînd lacul Albanus crescuse peste aştept;lri, un locuitor din Vei i , de origine nobil ă , a dezertat Ia romani şi ne-a inform a t c1 d up<1 p reziceri le conţi nute în scrierile veientinilor, cetatea nu poate fi cucerită, cît;'\ vreme acel lac se revarsă peste maluri ; dacă lacul revărsat s-ar scurge în mare, acest lucru ar fi de r:lu augu r pentru poporul roman ; daci îns�l el ar fi astfel deviat încît să nu poată ajunge la mare, ar fi un lucru benefic pentru roman i . De atunci avem a cel minunat canal ele scurgere a a pelor lacu l u i Alban, f:lcut de strămoşii noştri. Cînd locu itorii din Vei i , capitulînd, sătui de asediu , au trimis soli la sena tul roman, unul dintre ei a a firmM e<l a cel dezertor nu ;1 îndrăznit să spună totul senatului şi c;1 tot în oracole le veientinilor stă scris : "În scurt;l vreme se va întîmpla ca Roma să fi e cucerită de gali" . Şi .ştim Gl, într-adevăr, şase ani după cucerirea oraşului Vei i , acest l ucru s-a întîmplat întocmai 1H3.

XLV. A desea, în toiul luptelor au fost a u zi ti fa uniPH'' , iar în timpul revoltelor publice se spune că sunete inteligibile au fost a uzite nu se ştie de unde . lată două exemple foarte importante de acest fel , din multe altele. Cu puţin înainte de cucerirea oraşului , din crîngul sacru :t i Vestei , ca re ţinea de la poalele Palatinului pînă 1:.1 Via Nova , a fost

DE DIVINATIONE

provisum esset, ut Roma caperetur.• Quod neglectum, quum caveri poterat, post acceptam i l lam maximam cladem explicatum est. Ara enim Aio Loquenti , quam septam videmus, exadversus eum lacu m consecrata est. Atque etiam scriptum a multis est, quum terrae motus factus esset, ·Ut sue plena procu ratio fieret,· voccm ab aede junonis ex arce exstitisse ; quocirca ju nonem il lam appellatam Monetam. Haec igitur et a di is significata , et a nostris majoribus jud icata contemnamus ?

Neque solu m deorum voces Pythagorei observavemnt, sed etiam hominum, quac vacant amina. Quae majores nostri q u ia valere cense­bant, idci rco omnibus rebus agendis, ·Quod bonum, faustu m, fel ix , fortunatumque esset,• praefabantu r ; rebusque divinis, quae publice fierent, ut ·favercnt l inguis,• imperabatu r ; inque feriis impera ndis, •Ut l itibus et jurgiis se abstinerent.• Itemque in lustranda colonia, ab eo qui eam derJuceret, et quum imperator exercitum, censor populum lustraret, bonis nominibus, qui hostias ducerent, el igebantu r : quod idem in delcctu consu les observant, ut primus miles fiat bono nomine. Quae qu idem a te scis et consule , et imperatore summa religione esse servata. Praerogativam etiam majorcs omen justorum comitiontm esse voluemnt.

XLVI. Atque ego exempla ominum nota proferam. L. Paullus consu l itcru m, quum c i , bellum ut cum rege Perse gereret, obtigisset ; ut ea ipsa die domum ad vesperam rediit , fi l iolam suam Tertiam, quae tum erat admodum parva, oscu lans animadvertit tristiculam. Quid est, inquit, mea Terti a ? quid tristis es ? Mi pater, inquit, Persa peri i t . Tu rn ilie arctius puellam complexus : Accipio, inqu it, mea fiii a , omen . Erat autem mortuus catcllus eo nomine. L. Flaccu m, flaminem Martialem, ego audivi, quum diceret, Caecil iam Metel l i , quum vel let sororis su:.1e fi l iam i n matrimonium collocare, exisse in quoddam sacellum ominis capiendi caus<� ; quod fieri more veterum solebat. Quum virgo staret, et Caeci lia in sella sederet, neque diu u l l a vox exstitisset, puellam defati­gatam peti isse a matertera, ut sibi concederet pau ll isper, ut in ejus sella requiescerct ; i l lam autem dixisse : Vero, mea puell a , tibi concedo me:1s sedes. Quod omen res consecut:.1 est : ipsa enim brevi mortua est ; virgo autem n u psit, cui Caecil ia nupta fuerat . Haec posse contemni, vei etbm rideri, praeclare i ntell igo : sed id ipsum est, deos non putare, quae ab iis significantur, contemnere.

XLVII. Quid de augu ribus loqu a r ? Tuae partes sunt ; tuum, i nquam, auspicion.J m patrocinium debet esse. Tibi App. Claudius augur consuli

DESPRE DIVINAŢIE 97

auzit;'\ această voce : .,Să se refael zidurile şi porţi le ; dac'i nu se i a seama la aceasta , v a f i cucerit<! Roma". C'i acest avertisment a fost neglijat, deşi putea fi respectat, s-a înţeles doar dup;1 ce s-a întîmplat acel mare dezastru. I s-a consacrat l u i Aius Vorb<'i reţul 185 un a ltar chiar în acel loc [de unde se auzise vorba ] , pe care îl vedem şi acum del imitat de o incint<'i sacr<1 . A fost consemnat în scris de mulţi autori că în timpul unui cutremur s-a a uzit o voce din templul lunonei de pe Capitoliu : .,Să se sacrifice o scroafă gestant;1". De aceea Iunona Capitolină a fost numită şi Sfătuitoa re-J f Moneta] . Putem să nu lu;i m în seamă aceste avertismente şi credinţele str<'imoşilor în ele ?

Pitagoreicii s-au ocu pat nu numai ele spusele zeilor ci şi de ale oamenilor, pe care le numeau premoniţii 186. Fi i ndd strămoşii noştri le apreciau importanţa, spu neau înainre de a începe orice aqiune : Să fie bună, binevoitoare, fericită, norocoasă ! La ceremonii le sacre, cu carac­ter public, cereau să fie linişte : cînd se stabileau zilele de s;1 rb;'i toare 1 87 se preciza să nu aibă loc procese şi nedreptăţi. La fel cînd se purifica o colonie, cînd generalul purifica a rmata iar cenzorul , poporuP88, erau a lese de e<'itre condue<1torul ceremoniei persoane cu nume de bun a ugur, pentru a aduce sacrificii le. Tot aşa la înroi<1ri , consul i i aveau grijă ca primul soldat să aibă un nume norocos. Ştii bine G1 şi tu, cînd ai fost consul şi genera l , ai respectat cu sfinţenie aceste tradiţii. Str<imoşii au vrut ca votul primei centurii 1 89 să fie de bun augur pentru legal itatea alegerilor în comiţiile centuriate.

XLVI. Îţi voi da cîteva exempl e mai celebre de premoniţie. L. Paullus, consul pentru a doua oară, în ziua cînd a obţinut prin tragere la sorţi comanda războiului cu regele Perseu 19°, s-a întors seara acas;l ş i S<'irutîndu-şi fetiţa, pe Tertia, care era atunci foarte mici , a observat că e un pic trist<i . Ce ai, Tertia mea, de ce eşti tristă? Tată, îi zise ea, Perseu a murit. El atunci, îmbrăţişîndu-şi mai strîns copila zise : Primesc, fata mea, această premoniţie. Perseu era însă numele unui căţeluş care tocm a i murise. Pe L. Flaccus, fla mi n al l u i Marte 1 'J 1 , l-am auzit eu însumi povestind G1 Caecil ia , fiica lui Metellus, dori nd S<'i-şi m<'irite o nepoat<'i de soră a dus-o într-o capelă, pentru a primi o prevestire, cum se obişnuia pe timpul str;'imoşilor. În timp ce fata st<'itea în picioare, iar Caecil i a pe scaun, şi dup;i o lung;'\ aşteptare nu se auzise nici o voce, nepoa ta, obosită, şi-a rugat mătuşa să-i îngăduie să se odi hneasd puţin pe scaunul ei. Şi Caecil ia i-a r;1spuns : Da, fata mea. îţi cedez locul. Întîmplările au adeverit prevcst i rea : Caecil ia a murit în scurt t imp, iar nepoata s-a căs<Horit cu u nchiul său. Înţeleg foa rte bine că aceste întîmpl;l ri pot fi desconsiderate, chiar luate în rîs ; îns;'i a dispreţui n:ca ce vestesc zeii este acelaşi lucru cu a-i nega pe zei.

XI.VII. Despre auguri , ce-aş putea eu s:i · l i spu n ? Sînt din tre a i t ;l i , dec i St " c:u l . . , · : 1 1 1 1 s;l i c i :1 p:irarca a uspici i lor. P c vremea cind cr: 1 i

98 DE DIVINATIONE

nu ntiavit, addubitato salutis augu rio, bellum domesticum triste ac turbulentum fore ; quocl pa ucis post mensibus exortu m, paucioribus a te est cliebus oppressu m. Cui quidem au guri vehementer assentior : solus enim multorum annorum memoria, non clec:mtandi augurii, sed divinandi tenuit disci pl inam. Quem irridebant collcgae tu i , eumque tum Pisiclam, tum Sora num augurem esse diceba nt . Quibus nulla videbatur in auguriis, aut auspiciis praesensio, aut scientia veritatis futurae ; sapienter, aiebant , ad opinionem imperitorum esse fictas religiones. Quod Jonge secus est ; neque enim in pastoribus il lis, qu ibus Romulus praefuit. nec in ipso Romulo haec callicl itas esse potuit, ut ad errorem multimdinis religionis simula era fingercnt : sed difficultas laborque discendi disertam negl igentiam reddidit. Malunt enim disserere, nihil esse in auşpiciis, qua m, quid sit, cdiscere. Quid est illo auspicio divinius., quod a pud te i n Mario est ? ut utar potissimum te auctore :

Hic ]ouis altison i suhito pin nata satelles, A rboris e trunco serpentis saucia morsu, Subigit ipsa .feris trans.figens unguibus anguem Semianimum. el varia p,rauiter ceroice micantem . Quem se intorquelllem hmians, rostroque cruenta11s, ]am satiata an imos, jam duros uita dolores, A hjicit e.fflantem, et laceratum affiigit i11 unda, Seque obitu a solis n itidos convertit ad ortus. flanc u bi praepetibus pin n is lapsuque volei/Item Con�pexit Marius, diuini n u minis augur, Faustaque signa suac laudi.1� reditusque notauit; Parlibus inton uit coeli patcr ipse sinistris : Sic aquilae elam m firmm ·it Jupiter omen .

XLVIII. At.que i l ie Romuli auguratus, pastora l is , non urbanus fu it ; ncc fictus ad opiniones imperitorum, sed a certis acceptus, et posteris traditus. Itaque Romulus augur, ut apud Ennium est, cum fratre item a ugurc,

Curantes magna cum cura, concupii..'ntes Regni, dant operam sim ttl auspicio, augurioque. Hine Remus auspicio se devovet, atque seczmdam Solus avem seruat . At Romulu ' pulcher in alta

Quaerit Aventino, seroans genus altivolantum .

DESPRE D!VINATIE 99

consul , cînd augurul salv;i ri i s-a a r;i tat încloielnic192 , augurul Appius Claudius ţi-a prezis că se va isca un război civil nefericit şi dezastru os. Cînd acesta s-a decla nşat dup;l cîteva luni, tu l-ai curmat doar în cîteva zile. Eu în acest augur am toată încrederea, clei e singurul care, de atîta amar de ani , a p<1strat obiceiul de a face cu adevărat o prezicere în loc de a recita pe de rost formulele unui auguriu . Colegii tăi, a ugurii, îşi bă teau joc de el, spunînd G1 se poa rt;l ca un augur din Pisida sau din Sora 195. După p;1rerea lor, în augurii sau în auspicii nu exist<i cu adevărat posibil itatea de a presimti sau cunoaşte o rea l itate viitoare ; ei pretindeiU el acestea sînt superstiţii, iscusit inventate pentru credinţa unor mi nti simple. Ceea ce e departe de adevăr, c<ici nici acei păstori, pe care i -a condus Romu lus, n ici Romulus însuşi n-au putut avea atîta iscusinp încît s;1 inventeze n işte credin\e false, bune doar pent ru a înşela mu ltimea ; clar dificultatea efortu lui de a cunoaşte aceste lucruri a dus la nesocotirea lor, abi l motivată în vorbe. Ei prefer;\ să-ţi argumen­teze că nu e nimic în auspicii , decît să cerceteze ce este. Oare ce poate fi mai profetic decît acel auspiciu descris ele tine în poemul intitu lat ivfarius19·1. Aceasta ca să te citez mai cu seam;i pe tine ca martor :

Înanpatul supus a/ lui Zeus cel din înalt t11 nc"itor Muşcat deodatd de- t tn şmpe ivit dintr- u n trunchi de copac Gheare de fier. în şarpe-nfigînd, îl lasâ aproape Fard Sl!flare şi-amarnic zbâtîndu-se cu cea(a- i su ră l-a potolit ZIJÎrcolirea. cu ciocul, carne din tmpu-i rupînd Apoi mttl(umil şi de cm nta-i durere ac11m râzbunat Marele vulfltr în mare-anmccl :,_firtecatele restu ri de şmpe Şi dinspre-apus înspre soare răsare zboru··şi Întoarce. Şi cînd plutea fericit cd sciipase cu bine Marius, augur al vrerii divine-/ zâri Şi drept sem n norocos de izbîndă şi-ntoarcere acasd Îl socoti; mai apoi însuşi Jupiter tatdl 1itnet trim ise din stînga bolfii cereşti Şi aşa consfin_{i prevesti rea fdcutd de vultur.

XLVIII. Şi însăşi funqia ele augur, asumat;! de R,Hnulus. a fost la început exercitată în mediul pastora l , nu urban ; dovad:1 c1 ea nu a fost inventat;\ doar pentru a impresiona nişte oameni ignoranti e fa ptul ci a fost apoi acceptată la oraş de oameni a nume aleşi1"� şi perpetuată în posteritate. Iat'1 cum îl prezint;1 Ennius pe Romulus în calitate de augur, alături de fratele s;1u, şi el augur :

Mtlrefe planuri mllrind cei doi dorinclu-şi domnia Prin auspicii şi-aug urii se-nlrec s-o obJintl Remus în auspicii îşi pune nădejdea şi singur aşteaptc"i Pasărea cea norocoasă. Dar şi cbipeşu-iji·ate l'e - nallu ,1 1 '<'1/tin 1 96 cerceteazâ. l 'L'p,bind la ziJont! de t.'lllturi S1· intr,·, ' 't/11 sti Jlll llll'lJSetl ora�·uf Ncmora sau No111a I 'J7

1 00 DE D!VINATIONE

Certabant, urhem Romam Remoramne vocarent. Om n ibu ' cura viris, uter esset induperator; E:rspectant, veluti, consul quttm m ittere signum Voit. omnes avidi spectant ad carceris oras, Quam mox emit/al pictis exfaucibu ' curnts : Sic exspectabat populus, atqtw ore timehat Rebus, utri magni victoria sit data regni. lnterea sol alhu ' recessit in infera noctis; E\"ill candida se radiis dedit icta foras lux:

El simul ex alta longe pulcberrima praepes Laeva voia uit auis; simul a urcus exoritur sol. Cedunt de codo fer quatuor c01pora sancta A uium, praepetibus sese pulchrisque /ocis dant. Conspicit jnde sibi data Romulus esse priora, A ttspit·io regni stabilita scamna, solu mque.

XLIX. Seci u nde huc digressa est, eoclem redeat oratio. Si nihi l queam disputa re , quamobrem quidque fiat ; et tantummoclo, fieri ea quae commemoravi, cloceam : parumne Epicuro Carneacl ive respon­dcam ? Quid, si etiam ratia cxstat artificiosae p raesensionis, faci l is ; clivinae autem, paullo obscu rior ? Quae enim cxtis, quae fulguribus, quae portentis, quae astris praesentiuntur, haec notata sunt observa­tione cl iuturna. Affert autem vetustas omnibus in rebus longinqua observatione increclibilem scientiam ; quae potest esse etiam sine motu atque impulsu deorum, quum, quicl ex quoque eveniat, et qu icl quamque rem sign ificet, crebr:� animaclversione perspectum est. Altera divinatio est natural is , ut ante clixi : quae physica clisputandi subti litate referenda est aci naturam deorum ; a qua, ut doctissimis sapientissimisque placuit, haustos ani mos ct l ibatos habemu s : quumque omnia completa et referta sint aeterno sensu, et mente divina , necesse est cognatione divinorum an imorum animos humanos commoveri. Sed vigilantes animi vitae necessi ta t ihus scrviunt, dijunguntque se a societate d ivina, vinclis corporis impedit i . R;uum est quodcbm genus eorum, qui se a corpore avocent, et ad clivinarum rerum cognitionem cura omni studioque rapiantur. Harum sunt auguria non clivini impetus, seci rationis humanae. Nam et natura futura pracsentiunt, ut aquarum tl uxiones, et deflagra­lionem futuram aliquando coeli atque terrarum . Alii autem, in republica exercitat i , ut de Atheniensi Solone accepimus, orientem tyranniclem multa an te prospiciunt ; quos p rudentes possumus d icere, ici est, providentcs, divi nos nullo modo possumus, non plus, quam Milesium Thalem ; qui, u t objurgatores suos convinceret, ostencleretque, etiam philosophu m, si ei commoclum esset, pecu niam facere posse, omnem oleam, antequam florere coepisset, in agro Milesio coemisse dicitur. Animadverterat fortasse quadam scientia, olearum ubcrtatem fore . Et

DESPRE DTVINAŢIE

Şi-a cui va jl cîrmuirea întreg poporu l se- ntreabă Şi aşteptarea aceasta-i asemenea celei pe care Tofi o trcliesc în arenă-nainte ele sem n ul porn irii Dat chiar de consul, privind agitaţi înspre boxe Prin ale câror po11i învîrstate urma Il seT apară iuţile care. Aşa şi poporu-aştepta, pe .feJe-oglindindu-se grija Câm ia dintre cei eloi îi va fi hărăzit să domneascâ. Luna de-acum se grăbea ,\pre hâul cel negru al nopfii Cînd însorita lumină fÎşni cu puzderii de raze Tocmai atunci, zburâ din înalt o mult prea frumoasă Pasâre ele bun augur şi îndată urmei rcfsdritul Coborîrâ elin cer mai apoi întreit cîte patru pâsâri preasfinte Şi se-aşezarei pe locuri ele bine men ite, frumoase Şi-atuncea ia seama şi Romul ccl-i e sorocit sâ ccmducâ. Că auspiciu-i vesteşte şi tronul şi locul domniei.

1 0 1

XLIX . D a r s ă n e întoarcem acolo d e u nde a porni t discutia noastr:1 . Dacă eu nu pot a rgumenta de ce se întîmph'i ceva , sustinind doar c'i ceea ce (i-am povestit se întîmphl , nu-i o:uc o replic'i insuficient:! dat:'i lui Epicur sau l u i Ca rneades ? Dac:l explicarea divina{iei artificiale e uşoa r:l , cea a divi naţiei profetice ele ce este oare mai dificil:'i ? Ceea ce e prezis prin rn:1runta ie, prin fulgere, prin semne sau astre , :1 fost dedus în u rma unei observatii îndelungate . De altfel , în toate domeniile, prin perseverenta obscrv:'iri i se obtine cu t impul o u i mi toa re experientă ; ea poate fi dp:Hată f:lr:1 interven ţia sau inspiratia divină atunci cînd, printr-o asicluă cerceta re , se stabileşte prove nient:l unui lucru şi semnifi­catia lu i . Cealaltă divinaţie este, cum a m mai spus, cea naturală, care în acceptia filosofic! trebuie pusă pe seama naturii divine , ele la care primim şi ne însuşim noi sufletul, aşa cum au afirmat cei mai învăta\i ş i mai în(elepţi oameni l9B De vreme ce întreg un iversul este st:'ipîn it de un spirit etern şi de mintea divin:'i , e firesc ca şi sufletele oamenilor să fie ma rcate de :Jceast:l înrudire cu sufletele divine . Dar în timp de veghe, su fletele sînt în slujba nevoi lor vitale ş i , stînjenite ele lanturile trupeşti, întrerup relaţia cu esenta divi l l :1 . Puţini sînt cei care reuşesc să nu dea ascu lta re vocii t rupului şi să se dedice cu toată atentia şi a rdoarea cunoaşterii celor divine. În acest caz, prezicerile lor nu ţin de inspirapa divin:! , ci de raţiunea umană . Ei presimt calamit�lţile naturale, cum ar fi inundatiile şi orice pîrjol care va cuprinde cîndva cerul şi pămîntul . Alţii însă, pricepuţi în problemele de stat, prevă d bunăoară cu mulţi ani înainte naşterea tiraniei, cum ştim că a făcut Solon din Atena199 Pe aceştia îi putem numi cunosc:'itori, în sensul de clarv:1z:1tori, dar n icidecum profeţi200. Nu-l numim al tfel nici pe Thales din M ilct20 1 , care, c 1 s:l-şi conving;! detractorii ş i s ă le arate c:1 şi un filosof poate face avere, d:1c1 vn::l , se spune c1 a cump:lrat to(i rn:1sl ini i din (inutul milesian, î n ; J i nl t · de Jll llo r i rc . P r i n t r-o anume intu i{ ic , î�i d:1 dusc po:l l c se:lm:t c:i

1 1 l . � DE DIVINATIONE

' p l ] ( ! l ' ! n i d L ' I I l p ri m us defectianem salis, quae Astyage regnan te facta ' ·s t . pr: I L' d i x issc fcrtur.

L M u l t a medici, m u lta gubernatares, agricalae etiam multa praesen­t iunt ; sed nullam eorum divinatianem vaco, ne illam quidem, qua ab Anaximandro physico moniti Lacedaemonii sunt, ut urbem et tecta l inquerent, armatique in agro excubarent, quad terrae motus instaret, tum , quum et urbs tata corru it, et ex monte Taygeto extrema mantis quasi puppis avulsa est. Ne Pherecydes quidem il ie Pythagarae magister, potius divinus habebitur, quam phys icus ; qui quum vidisset hausta m aquam de jugi putea, terrae motus dixit instare . Nec vero unquam animus hominis natural i ter divina t , nisi quu m ita solutus est et vacuus, ut ei p l a ne nihil sit cum corpore : quod a u t vat ibus cantingi t , aut dormie ntibus. Iuque e a duo genera a O icaearcho probantur, et, ut dixi , a C�a tippa nastra. S i propterea, quod ea proficiscuntur a natura, sint summa sa n e , modo ne soi a . Sin autem nihil csse i n observationc putant, mu lta tallu nt, qu ibus vitae ratia cantinetur. Sed quoniam dant a liqu id , iclque non p a rvum , vaticinationcs cum somniis ; n i hil est, quou cum his magnopere pugnemus, praesertim quum si nt , qui omnino nullam di vinationem probent. Ergo et i i , quorum animi , sp retis corpori­bus, evolant a tque excurru nt for:1 s , a rdore a l i qu a inflammJti atque incitati, cernunt illa prafecto, quae vaticinantes pr:1emmti a n t : mult isque rebus infl:1mmantur tales an imi, qui corpo ribus non inhaerent ; ut i i , qui sona quodam vacum et Phrygiis ontibus incitantur : multos nemora, s i lvaeque ; mu ltas am nes, aut maria commovent ; quorum fu ribunda mens videt an te multa, quae futura su nt . Quo de genere i l la sunt :

r:beu, vid(•te !judicavit inclvlltm judicium lntcr deas trcs aliquis : quo judicio Lacedaemonia Mulier, Furiarum una, adveniet.

Eodem cnim moda multa a vatici nantibus saepc praedicta su nt, neque salum verbis, sed eti:• m

Versihu ', quos olim Fau1 1 i, uateSlflW canehmzt .

Similiter M a rcius et Publ icius VJtcs cccin isse dicu ntur. Qua e genere Apollinis operta prolata sunt. Credo ctiam a nhelitus quosdam fuissc terrarum ; quibus inflatae mentes oracula fun derent.

DESI 'RE DIVINATIE

rod u l măsl in ilor va fi îmbclşuga t . Tot el, se spune că a prezis cel dintîi o eclips:1 ele soare, ca re s-a întîmpla t în timpu l domniei lui Astyages202 .

L. De altfel şi medicii şi cor:lb ieri i , ţăra nii chiar pot prevedea multe lucruri , da r eu nu pot numi divinaţie nici una elin spusele lor, nici m:kar p e aceea prin care sp arta n ii au fost sf:'ituiţi de filosoful natura l ist Ana ximanclru203 să-şi păr:"\scască oraşul şi , îna rmaţi , s:l stea ele veghe în cîmp ie, întrucît urma să se producă un cutremur. Într-adevăr, s-a năruit a t u n ci întregul or:1ş şi elin muntele Tayget, vîrful , care semăna cu pupa unei cor:lbi i , a fost smu ls . Nici ch iar Ferecide20-i, celebru l profesor al l u i P itagora , nu poate fi considerat mai degrabă profet decît filosof a l n aturii doar fiin clci a prevestit :1 prop ierea u n u i cutremur, clup:1 ce a exa minat apa scoas:1 dintr-o fintîn:l . Su fletu l omenesc nu poate p rezice în chip sponta n decît atunci cînd e detaşat şi liber de orice grijă , astfel încît pra ctic nu m a i a re nici o lcg:i ttml cu trupul : estţ ceea ce se întîm p lă celor cuprinşi de delir profetic şi celor adormiţi . Aceste clou:l forme de divinaţie spontană [profetic"\ şi onirică ] sînt recu noscute ele Diccarh şi, cum am m:J i spus, ele Cra tip :.1 1 nostru . Or fi ele cele mJi importJnte , fiindc:l au o origine naturală , totuşi nu sînt singurele forme de c.liv i natie. Dac! ce i doi fil osofi consicler:l el observarea lpe care se b:J zeaz:1 c.li vinaţ ia a rt ificială] nu a rc: n ic i o valoare, a tunci înseamn:i ci ci su prim :"\ multe lucruri pc ca re se înteme iază rostul vieţii noastre. D:.1r pentru că ci totuş i accept<l ceva , şi nu chiar un lucru neînsemnat, profeţiile şi visele, nu m;l i e cazul s:1 intr:lm cu ei în po lemică , mai ales c:"\ sînt destu i Ct:i care nu accept:l nici u n fel de divinaţie. Aşadar, oa meni ale c:1 ror su flete . p:ir::lsinclu-şi tru p u l , ţîşnesc în :tfa r�l şi zboa r:l înfl:lc:"\r;l te şi cuprinse de o a nu mită patim:! , v<ld ceea ce prezic în del irul l or profe t ic . Multe c:.1uze pot duce la exa lta rea unor asemenea suf1ete, cînd nu mai a u nici o leg:1 lur:1 cu trupul ; unele, de pildă, sînt impresiona te de sunetu l vocilor �i de cînt;\rea f1autelor frigienc20" ; pe multe le emoţioneaz:"\ dumbr:1vile şi p:1 durilc, fluvii[e sau m:lri le �i de a ceea, cuprinse de delir, v:1d cu mult înainte ceea ce se va întîmp!J . J at:l spre exemplu spusele Cassandrci :

Vai mie, iatâ ce vâd! s-a facut judecatcl uestită hlfre zeife. ce-s trei; şi prin asflT sentinţă din Sparta Nu o frumoasâ femeie, ci una din Furii zo6 veni-ua.

În a celaşi fel multe even imente J U fost prezise, nu numai în vorbe obişnu i te , ci chia r :

În uersuri, cîntate cîndua de poeţi ş i de Fcm ni.

Şi profe�ii M:.t rci u s ş i Publ icius se spune că şi-au recitat prezi ccrilc . Tot în Vl'rsuri au fost date oracolele apo!inice . C red c:l o cau z:"\ a pmkt i i l " r : 1 1 1 fost .� i emanatiile p:"\ mînt u lu i , ca re , tulburînd minţile , au p r i ( ' i J t t l i f , . , . , , j , , · : t p r( )fl ' t ic:1 .

10!\ DE DIVINATIONE

LI. Atque haec quiclem vatum ratio est : nec dissimilis sane somniomm. Nam quae vigilantibus a ccidunt vatibus, eac.lem nobis dormientibus. Viget enim animus in somnis , l iberque sensibus ab omni impecl itione curarum, jacente et mortuo paene corpore. Qui quia vixit ab omni aeternitate, versatusque est cum innumerabil ibus an imis , omnia , quae in na tura rerum sunt, viclet, s i moc.lo temperatis escis mocl icisque potionibus ita est affectus , ut sopito corpore ipse vigilet. Haec somnian­tis est clivinatio . .Hic magna qua ec.lam exoritur, neque ea natural is , sed artificiosa somnioru m Antiphontis interpreta tia ; eodemque moclo et oraculorum et vaticinationum : sunt enim explanatores, ut grammatici poetarum. N:1m ut aurum et a rgentum, aes, ferrum frustra n:1tura divina genu isset, nisi eaclem c.locuisset, quemac.lmodum ad eorum vcnas perveniretur� nec fruges terra e , bacc:1sve a rboru m cum util itate ulla generi humano clcdisset, nisi earum eul tus et conditiones tradidisset ; materia ve quid juvaret , nisi confectionis ejus fabricam habcremus ? sic cum omni utilitate, quam dii hominibus c.lec.lerunt, a rs a liqua conjuncta est, per quam illa utilitas percipi possit. Item igitur somniis, valicinationi­bus, oracu l is , quoc.l erant multa obscura, multa a mbigu a , explanationes adhibitae sunt interpretum .

Quo moc.lo autem a u t va tes, aut somniantes c a videant, quae nusquam etiam tune sint, magna quaestio est. Sed explorata s i sint ea, quae an te quaeri debea nt ; sint ha ee, quae quacrimus, facil iora. Continet enim totam hanc quaestionem ea ratio, quae est de natura deorum, CJllae a te secunda libro explicata c\i lucide. Quam si obtinemu s , stabit i l luc.l [quiclem] , quod locum hunc continct, de quo agimus, esse deos, et eorum providentia mundum administrari , cosdcmque consu l erc rebus humanis, nec solum universis, verum etiam singul is . Hacc si tenemus, quae mihi quidem non vic.lentur posse conve l l i , profecto hominibus a diis futura significari necesse est. Sed distingu enc.lum vidctu r, quonam modo.

UI. Nam non placet sloJCIS, singulis jecorum fiss is , a ut avium cantibus interesse c.lewn ; neque enim dccorum est, nec cli is d ignum, nec fieri ullo pacto potest : secl ita a principio inchoatum csse munc.lum, ut certis rebus certa signa praecurrerent, a l ia in extis, al ia i n avibus ,

a l ia in fulguribus, alia in ostentis, alia in stellis, alia in somniantium visis, alia in furentium vocibus . Ea qu ibus bcne percepta sunt, i i non saepe fal luntur. Male conjecta maleque interpretata , falsa sunt, non rerum vitio, sed interpretum inscientia . .Hoc autem posito atque concesso, esse qu�unc.lam vim c.l ivinam, hominum vitam conlincntem : non difficile est, quae fieri certe vic.lemus , ea qua ra ti one fiant, suspicari. Na m el ac.l

DESPRE DIVINATIE 105

LI. Aşa stau lucru rile cu profcţiile : nu cu mult mai diferit�! este şi explicaţia viselor. Ceea ce profeţilor l i se întîmplă în stare de veghe, nou�1 ni se întîmplă în somn. În timp ce trupul zace ca şi mort, în somn sufletu l tr<l ieşte, liber de toate simţurile ş i de toate grij i le. Fiindc! dureaz;l din veşnicie împreună cu atîtea al te suflete , sufletul poate vedea tot ceea ce cuprinde universul , cu condiţia ca mîncare a şi băutura cumpătată să îngăduie starea de veghe atunci cînd trupul e toropit de somn . Aşa se produce divinaţia oniric:l . Îmi vine acum în minte acea importanti expl icaţie a lui Antiphon despre vise, a că ror motivaţie nu e dup�l părerea lui n�1tura l�l , ci ţ ine de arta unor interpreţi. La fel a explicat el oracolele şi profeţii le, cki aşa cum poeţii au drept interpreţi pe gra matici , tot aşa şi d ivinaţia , spune el, are interpreţii ei . Divina natură , spune el , ar zămisli în zadar auru l , argintul , arama, fierul , dae<l nu ne-ar învJţa tot ea cum s�l ajungem la filoanele lor şi nu ar fi dat p�lmîntului sau copacilor roa dele, daci nu i-ar fi înv�l ţat pe oameni cum s�l le cultive şi conserve (căci la ce ne-ar folosi lemnul dacă n-am poseda arta prelucr:lrii lui) , tot astfel , orice artă este, prin urmare , legat�l de un folos pe care ni k1 u d�lruit zeii , care permite s�l beneficiem de el . La fel şi în cazul viselor, profeţiilor, oracolelor, fi indcă erau în mu lte privinţe obscu re sau a mbigue, a fost nevoie de lămuririle unor i nterpreţi.

Cum pot vedea însă profeţii sau cei ce visează l ucruri care încă nu exist;l , este o mare întrebare . Po�1te dae<l am cerceta cîteva chestiu ni preliminarii , întrebarea noastr:l a r c! p:1ta r;lspu ns. Clei acea teorie despre natu ra zeilor, pe care ai expus-o clar în cartea a dou a , conţine toat:1 a ceast:l problematic:l . Aceasta , o dat�l stăpînit:l , va cl p<lta suport şi acea premisă a discuţic:i noastre, anume că zeii există şi că lumea e

guvernată de providenţa divină, că tot zeii se ocupâ de problemele

umane, nu în general, ci de fiecare în parte. Daci a dmitem aceste lucruri , cue mie mi se par de netăgăduit , e de la sine înţeles că şi viitoru l este ar;1tat de zei oamenilor. RJmîne de vă zut în ce fel .

LII. Stoicii nu sînt de acord ca orice segmentare a ficatul u i sau orice tril de pas�1 re s;l fie pus pc seama divinit�1ti i ; a cest lucru nu este nici cuviincios, nici demn de zei, şi nu este realmente posibil . Ei sînt de părere că lumea a fost dintru început astfel orînduit:l , încît a num ite semne să precead�1 anumite evenimente, unele semne constînd în configura�ia măruntaielor, altele în comportamentul p�1s�1 rilor, u nele în fu lgere, a ltele în apariti i miracu l oa se, u nele în aştri , a l tele în vise sau î n vorbele celor cuprinşi de del ir. Cei care le-au înţeles nu pot fi a p roape niciodată înşelap de ele . Semnele prost înţelese şi interpretate nu sînt înşel�1toare din vina lor, ci din c1uz�1 nepriceperii interpreţi lor. I b el acc<.:ptăm ideea el există o anume putere divină care conduce v i ; l l a u m ; 1 1U , n u c greu s:l întelcgem e l in vn:rca cui s<.: întîmplă fa ptdc J ll ' , ·a r t · J , · < < l l l .'.Ll l . i l l l . ( ) a n t l llll' putl'rl' r: t t. ion:l l J , r:t spî n c l i U în u n i vl'rs

DE DIVINATIONE

hostiam deligendam potest dux esse vis quaedam sentiens, quae est toto confusa mundo ; et tum , ipsam quum immolare velis, extorum fieri mutatio potest, ut aut absit a l iquid, aut supersit : parvis enim momentis multa natura aut affingit , <l Ut mutat, aut detrahit . Quocl n e dubitare possimus, maximo est argumento, quod p:wllo a nte interitum Caesaris contigit : qu i quum immolaret illo die , quo primum in sella aurea sedit, et cum purpurea veste processit, in extis bovis opimi cor non fuit . Num igitur censes u llum anima l , quod sanguinem habeat, sine corde esse posse ? Qua ilie rei novitate percu lsus . quum Spurinna diceret, timen­clum esse, ne et consilium, et vita deficeret ; earum enim ren1m utmmque a corde proficisci : postero clie ca put in jecore non fu it. Quae quidem illi portenc!ebantur a cliis immortalibus, ut videret interitum, non ut caveret. Quum igitur e1e partes in extis non reperiuntur, sine qu ibus victima jlla

'vivere nequisset ; intelligendum est, in ipso immolationis

tempore eas partes, quae absint, interisse.

LUI. Eademque efficit in avibus divina mens, ut tum huc, turn illuc volent al ites ; tum in hac, tum in il la parte se occultent ; tum a dextra , tum a sinistra parte canant oscines. Nam si an imal omne, ut vuit, ita utitur motu sui corporis, prono, obliquo, supino, membraque quocum­que vuit flectit, contorquet, porrigit, contrahit ; eaque a nte efficit paene , quam cogitat : quanto id deo est facilius, cujus numini parcnt omnia ? Idemque mittit et signa nobis ejus generis, qualia permulta historia tradidit ; quale scriptum i llud viclemus : si luna paullo an te solis ortum defecisset in signo leonis, fore ut armis Darius et Persae ab Alexandro et Macedonibus (proelio] vincerentur, Dariusque moreretur : et, si puella nata biceps esset, seditionem in populo fore, corruptelam et adulterium domi : et, si mulier leonem peperisse visa esset, fore ut ab exteris gentibus vinceretur ea respublica, in qua id contigisset. Ejusclem generis etiam illud est, quod scribit Herodotus : Croesi fi l ium, quum esset infa ns, locutum ; quo ostento regnum patris et domum fundi tus concidisse. Caput arsisse Servio Tullio dormienti , quae historia non prodidit ? Ut igitur, qui se tradet quieti , praeparato animo quum bonis cogitationibus, tum rebus ad tranquillitatem accommodatis, certa et vera cernit in somnis : sic c1stus animus purusque vigilantis, et ad astrorum, et ad avium, reliquorumque signorum, et ad extorum verita­tem est paratior.

LIV. Hoc nimirum est illud , quod de Socrate accepimus, quoclque ab ipso in libris Socraticorum saepe dicitur, esse divinum quicldam,

DESPRE DIVINATlE 1 07

poate să te cihiu zească şi în alegerea victimei pentru sacrificiu şi chiar în momentul sacrificării ea poate determina o schimbare în mănmtaiele victimei , astfel încît u nele s�i l ipsească, a ltele s�i prisosească ; ea poate în cîteva secu nde, în chipul cel ma i firesc, să adauge, s;i schimbe ori să scoat;i ceva. Ca s�i nu ne mai îndoim de acest lucru , să luăm ca a rgument decisiv ceea ce i s-a întîmplat lui Cezar cu putin îna i nte de a fi ucis : în acea zi , în care pentru prima oa ră a stat în j i ltu l aurit şi a venit îmbr;icat în hlamidă de purpură207, în timpul sacrificiului ritu a l , între m;lruntaiele bou l u i gras nu s-a găsit inima. E d e crezut c ă u n a nimal c u sînge poate tr;ii fără ini tml ? Cezar a fost tulburat d e acest fa pt nem::�iîntîlnit , mai a les el haruspiciu l Spurinna i-a spus că trebuie s;l ia seama s;l nu-�i piardă �i el raţiunea ş i viaţa, căci amîndouă vin din in imă. A doua zi, nu s-a găsit partea de sus a ficatu l u i . Aceste semne îi erau trimise de zei i nemuritori , ca să-şi cu noască pieirea , n u ca s-o ocolească . Ori de cîte ori asemenea organe, făr;l ele care animalul sacrificat o-ar putea tr�"l i , n u se găsesc în măruntaiele lui, trebuie dedus ci ele d ispar chiar în momentul sacrificiu lu i .

LIII. Aceeaşi raţiu ne divin;i :1 qioneaz�1 şi asupra păsărilor. Ea face ca acelea al ci ror zbor e considerat profetic să zboare d i ntr-o parte în ::IIta, să se ascu ndă într-un l oc sau în altu l , iar cele profetice pri n cînt să-şi cînte prevestirile din dreapta sau din stînga208. Dacă u n a n i mal poate s�i-şi mişte corpul cum vrea, s;l se aplece, să se întoare<l , să se r;istoarne, s�i -şi îndoa ie, r;\sucească , întind;l sau strîngă după pla c membrele, făcînd asta din i nstinct, nu ra ţion�l l , cu atît mai uşor îi este divinităti i , de a căre i vrere ascu lt:1 toate, s;1- i impun;1 acest lucru ! Ea e aceea care ne trimite şi acele semne de avertism ent pe care istoria ni le-a tra nsmis ; iat;i ce menţionea z�i scrieri le : dacă în zodia Leul u i , l u na intr;i în ecli ps;i puţin înainte de r;is;1ritul soare l u i , Da rius şi perşii vor fi învinşi de Alexa ndru şi de macedonenii l u i , iar Darius va muri ; dacă se va naşte o faU cu clou<l capete, în via�a publici e semn de răzvrătire , în cea i nt im:i , de corupţie şi a dulter ; daci ar apărea în vis că o femeie a născut un leu , pra în care se va întîmpla asta va fi învinsă de neamuri str�i ine. De acelaşi fel este şi semnul amintit de Herodot : fiul lui Croesus , deşi er<l surdo-mut, a început sJ vorbeasci209 şi , ca urmare a acestei minuni, domnia şi averea tatălui S-::Iu ruinat . Ce istorie nu pome­neşte faptul ci , în t imp ce dormea , capul lui Servius Tullius2 10 a fost nimbat de fl ;1c1ri ? Oricine merge la cu lcare într-o d ispoziţie sufletească prcg<ititJ atît de meditaţii binefăcătoare spiritu lu i , cît şi de o diet;1 propice odihnei, vede în somn semne prielnice şi sigure : la fel , în stare treaz�\, un suflet neprih�i n it şi curat este mult mai capabi l s;i afle adevărul prin cercetarea aştri lor, a p<ls�1ri lor, a măm ntaielor ori dup�i alte semne.

LIV. Ceea ce şt im despre Socrate, şi de alt fel o spu ne el însuşi : 1 desv: 1 în c :·1 rt i l ( " scr ise de d isci po l i i s;i i , l' f:J p tu l ci rL'Cli JH >:lstc l' Xist c n t : l

l OR DE DIVI NATIONE

quod daemonion appellat, cui semper ipse paruerit, nunquam impellenti, saepe revocanti . Et Socrates quidem, quo quem auctorem meliorem quaerimus ? Xenophonti consu lenti, sequereturne Cyrum , postea quam exposu it, quae sibi videbantu r : ·Et nostrum quidem, inqu it, humanum est consi lium ; sed de rebus et obscuris et incertis ad Apollinem censeo referendum ; aci quem etiam Athenienses publice de majoribus rebus semper retulerunt.• Scriptum est item, quum Critonis, su i fa mil iaris, ocu lum all igatum vidisset, quaesivissc, quid esset : quum au tem ilie respondisset, in agro ambulanti ramulum adductum, ut remissus eset, in oculum recidisse ; tum Socrates : Non enim paruisti mihi revocanti, quum uterer, qua soleo, praesagitione divi na. Idem etiam Socrates, quum apud Delium male pugnatum esset, Lachete praetore, fugeretque cum ipso Lachete ; ut ventum est in trivium, eadem , qua ceteri, fugere noluit : q\.1ibus quaerentibus, cur non eadem via pergeret, deterreri se a deo dixit. Tum quidem i i , qu i alia via fugerant, in hostium equ itatum incidenmt. Permulta collecta sunt ab Antipatro, quae mirabiliter a Socrate divina ta sunt : quae praetermittam. Tibi enim nota sunt ; mihi ad commemorandum non necessaria. I l lud tamen ejus phi losophi magnificum, ac paene divinum , quod, quum impiis sententiis damnatus esset, aequ issimo animo se dixit mori : neque enim domo egredienti, neque illud suggestu m, in quo causam dixerat, adscendenti , signu m sibi u llum, quod consuesset, a deo, quasi mali al icujus impendentis, datum.

LV. Equidem sic arbitror, etiam si multa fa llant eos, qui aut arte, aut conjectura divinare videantur, esse tamen divinationem ; homines au tem, ut in ceteris artibus, sic in hac posse fa lli . Potest accidere, ut al iquod signum dubie datum pro certo sit acceptum ; potest aliquod latu isse aut ipsum, aut quod esset illi contrarium. Mihi autem ad hoc, de quo disputo, probandum satis est, non modo plu ra , sed etiam pauciora, divine praesensa et praedicta reperiri . Quin etiam h oc non dubitans dixerim : si unum aliqu id ita sit praedictum praesensu mque, ut, quum evenerit, ita cadat, ut praed ictum sit, neque in eo quidquam casu et fortuito factum esse appareat, esse certe divinationem, idque esse omnibus confitendum.

Quocirca primum mihi videtur, ut Posidonius facit, a deo, de quo satis dictum est, deinde a fato, deinde a natura, vis omnis divinandi, ratioque repetenda. Fieri igitur omnia fato, ratio cogit fateri. Fatum autem id appello, quod Graeci E ii-IOPI-IfVI'JV, id est, ordinem seriemque causarum, quum causa causae nexa rem ex se gignat. Ea est ex omni

DESPRE DIVINA'fiE 1 09

înlăuntrul său a unei entităţi divine pe c::�re o numeşte daimonion 2 1 1

[semn profetic ] , de care ascultă, ori de cîte ori îl avertizează să renunţe la ceva, neîncurajîndu-1 vreodată să aqioneze. Şi doar e vorba de Socrate şi o sursă mai credibihi ca el cu greu poţi găsi ! Lui Xenofon, care-i ceruse sfatul dacă e bine să-I urmeze pe Cyrus, Socrate, după ce i-a spus p;1rerea sa, a adăugat : "Sfatul meu e doar al unui simplu om : în problemele nehlmurite şi nesigure, sînt de p;'irere că trebuie consultat Apollo, căci la sfatul lui au apelat mereu atenienii în cele mai impor­tante probleme politice" 2 12. Se menţionează şi întîmplarea că Socrate, văzîndu-! pe Criton, prietenul său , cu ochiul bandajat, 1-a întrebat ce i s-a întîmplat ; cînd acesta i-a explicat că , plimbîndu-se pe cîmp, ramura unui copac, trasă în jos de cineva , 1-a lovit în ochi, Socrate i-a spus : "Nu m-ai ascultat cînd ţi-am spus s<l nu pleci fiindGl aveam, ca de obicei, o presimtire profetie<l"2 13 . Tot Socrate, după nefericita luptă de la Delium214, dată sub comanda lui Laches, cînd fugea de duşmani împreună cu acest general, ajungînd la o răscruce, n-a vrut s-o ia pe acelaşi drum cu ceilalţi ; întrebat de ce nu-i urmează, a răspu ns că daimonul său îl opreşte. Şi într-adevăr, cei care o luaseră pe alt drum, au dat peste cavaleria inamiculu i . Foarte multe premonitii uimitoare ale lui au fost adunate de Antipater, dar nu le mai pomenesc, căci ţie îţi sînt cunoscute, iar mie nu-mi sînt necesare ca argumente. Iată însă ce cred eu că e sublim şi aproape divin la acest filosof : cînd a fost condamnat pe nedrept, a declarat că moare cu sufletu l împăcat, de vreme ce nici cînd a plecat de acasă, nici cînd a urcat la tribuna de unde şi-a pledat cauza n-a primit ca de obicei de la zeu semnul vreunui pericol iminent.

LV. Pă rerea mea e că , deşi multe semne îi pot înşela pe cei ce practică divinaţia artificială sau pe cea spontană, asta nu înseamnă că nu există darul divinaţiei, şi aici, ca şi în alte arte, oamenii fiind supuşi greşeli i . Se întîmplă să iei drept sigur un semn îndoielnic sau poate chiar s;1-ţi scape semnificaţia lui propriu-zis;l ori cea deductibilă din contrariul lui . În sprijinul argumentaţiei mele, n-am nevoie de multe exemple, chiar şi mai puţine îmi sînt de ajuns, numai să fie vorba de presimţiri şi preziceri cu adevărat profetice.

Ba chiar aş afirma fără a sta pe gînduri că, dacă există măcar un singur eveniment presimţit şi prezis, care atunci cînd a avut loc s-a petrecut întocmai şi n-a părut un accident sau o întîmplare, e neîndo­ielnic că darul divinatiei există şi că el trebuie recunoscut de toţi. De aceea sînt de părere că pentru a înţelege puterea şi motivaţia divina ţiei, ea trebuie cercetată în primul rînd în raport cu divinitatea (despre care am vorbit destul), apoi cu soarta şi cu natura , aşa cum a făcut şi Posidonius. Raţiunea ne obligă să recunoaştem că totul este condus de suart<i . Numesc soartă [fatum] ceea ce grecii numeau heimarniene, : 1d icl ordonarea şi înscrierea unor cauze, fi indc<i dintr-o în l:1ntuire de

1 1 0 DE DIVINATIONE

aeternitate f1uens veritas sempitern;! . Quocl quum ita sit, nihi l est factu m, quod non futurum fuerit, eodemque modo nihi l est futu rum, cujus non causas i d ipsum efficientes nJ.tura contineat. Ex quo intelli­gitur, ut fatum si non ici quod supertitiose, sed ici quod physice clici tur, causa aeterna rerum, cur et ea , quae praeterierunt, factJ. sint, et, quae i nstant, fiant, el, quae sequu ntur, futura sint . lta fit , ut et observatione notari possit, qu:.�e res quamque causam plerumque consequatur, etiam si non sempcr ; nam i d quidem affirma re difficile est : easdemque causas verisimile est rerum futurarum cerni ab iis, qui aut per furorem eas, aut in qu iete vicleant.

LVI. Praeterea quum fato omnia fiant (ici quod alio Joco ostendetur), si quis morta l is possit esse, qui colligationcm Glllsarum omnium perspi­ciat animo, l) i h i l eum profecto fal lat : qui enim teneat causas rerum futurarum, idem necesse est omnia teneat, quae futura sint. Quod quum nemo facere, n isi deus, possit, re l inquendum est homini, ut signis quibusdatn, consequentiJ. decbrantibus, futurJ. praesentiat . Non enim i l la , quae fu tura sunt, subito exsistu n t ; sed est, quasi rudentis explicatio, sic traductio temporis nihil novi efficientis, et primum qu idque replicJ. ntis. Quod et i i viden t, quibus natural is divinatio data est ; et ii, qu ibus cursus rerum observando notatus est . Qui etsi causas ipsas non cernunt, signa tamen causarum, et notas cernu n t ; ad quas ::tdhi bita memoria et di l igentia, ex monumentis superiorum efficitur ea divinatio, quJ.c J.ttificiosa dicitur, extorum, fu lgurum, ostentonnn, signo­rumque coelest iu m . Non est igitur, ut mirandum sit , ea pr:1esentiri a divinantibus, qu:1e nusquam sint : sunt enim omnia, sed tempore absun t . Atquc ut in semin ibus vis i nest eannn rerum, quae ex i is progignuntur : s ic in causis conditae sunt res futu rae, quas esse fu turas aut concitata mens, aut soluta som no, cernit , J.ut ratio, aut conjectura praesentit. Atque ut i i , qui solis, <:t lunae, reliquorumque siderum o1tus, obitus, motusque cognorunt, quo qu idque tempore eomm futurum sit, multo a n t e pracdicunt : sic qui cursum rerum, eventorumque conse­quentiam d i u t u rn i U t e pl'rt ract :l la nowveru n t , aut semper, aut, si ici difficile est, plerumq ue ; quod si ne ici qu idem conceditur, nonnunquam certe, quid futunnn sit , intel l igu nt . Atque haec quiclem, et quaedam hujusmodi argumenta, cu r sit divi natio, ducuntur a fato.

LVII. A natura autem alia quaedam ratio est ; quae docet , quanta sit an imi vis sejuncta a corporis sensibus : quod maxime contingit aut

DESPHE DIVINAŢIE ! I l

cauze se nasc evenimentele. Acesta este u n adev<i r etern decurgînd din ve�nicie21"' . Dacă a:ja stau lucru ri l e , rezult<i că nimic nu se întîmplă, dad nu i-a fost dat să se întîmple şi de asemenea c1 nimic nu se poate întîmp l a . decît daci în na tură exist<i ,:.'l'. l :·c care să-I produci . Se înţelege prin urmare că soarta nu trebu ie privit<! în sens superstiţios, ci în sens filosofic drept cauz<1 eternă a tuturor lucrurilor, datorit<1 c1 reia se întîmplă şi cele p rezente şi cele trecute şi cele viitoare . Aceasta face ca prin observare să se poată deduce ce fapt decurge dintr-o anume cauz;l , chiar daci ma i sînt şi exceptii . Căci e greu să a firm ci lucrurile se petrec întotdeauna la fel . Mai aproape de adevăr e fa ptul că cdor cuprinşi de delir profetic sau celor ce dorm l e e dat S<i va c.Ll cauze repetabile ale u nor evenimente viitoa re .

LVI. În pl us , ele vreme ce totul este ordon at de soarU ( cu m voi ar<i ta altădat;1) , dacă ar putea exista un muritor capabil să deducă înlănţu irea tuturor cauzelor, nimic nu 1-ar putea în�el a ; căci cel ce ar cu noa:jte cauzele evenimentelor ulterioare ar cunoaşte implicit v i itoru l . Dar pentru el asta n-o poate face nimeni , decît divinitate a , omului îi r<lmîne doar să presimtă viitorul pe baza cîtorva semne care-i dezvă luie ceea ce urmează să se întîmple . Căci semnele viitorului nu par s;i se întîmple dintr-o dată ; scurgerea t impului , care nu aduce nimic nou şi face s<l reapar<i în desf<işura rea lu i ceva ce s-a petrecut, e a idoma întinderii unui oclgon ma rinăresc . Astfel văcl şi cei dotaţi cu darul divinatiei naturale , dar ş i cei care au înţeles p r i n observare cursul evenimentelor. Aceşti a , chiar dacă nu disting cauzele, cel puţin înţeleg semnele şi specificul lor, la care adăugîndu-se memoria şi sîrguin�a , elin reamintirea unor fapte trecute se na şte acea divi naţi e , numită artificia lă , prin cercetarea măru nta ielor, a fulgerelor, a mi nunilor şi a semnelor cereşti . Nu e ele mirare deci că sînt p resimţite de aceşti prezie<'ltori evenimente care nu se petrec nicăieri ; ele însă există , cla r ceva mai departe în timp. Şi aşa cum în seminţe e deja conţinută vigoarea lăstarilor ce se vor ivi din ele, tot astfel în cauze sînt ascu nse viitoarel e evenimente, pe care mintea exaltată , în starea de delir sau descătuşată în somn, le vede că se vor întîmpla sau le presimte, pe clle raţiona l ;! ori prin supoziţi i . Şi după cum cei care au observat răs<lritu l , a p usul ş i mişcările soarelui , l u nii şi a l e altor aştri, prezic cu m u l t înainte în c e moment se v a întîmpla fiecare , tot astfel, c e i care au observat de-a lungu l timpului succesiunea evenimentelor înţeleg întot­deau na , sau dacă asta nu se poate , cel mai adesea , şi dacă nici asta nu le este dat . măcar u neori, ceea ce se \-a întîmpl a : aceste argumente şi a ltele de acest fel explici existenta divinaţiei ca decurgînd din însă�i existenta destinului .

LVII . F.xi st:1 îns:'i şi o alu motivatie a divina\ie i , p l t: cînd de la natu r<l . < . m · I l < ' < i < ' l l l < l l l 'it rc:l z<l cît de m ;nc c: putere;! s u fl e tu l u i c.lesp;i r\ i t de

1 1 2 OE O!VINATlONE

dorrnientibus, aut rnente perrnotis. Ut enirn deorurn <.tnimi sine ocul is, s ine auribus, sine l ingua sentiunt inter se, quid quisque sentiat ; ex quo fi t , ut hornines, etiarn quum taciti optent qu id, aut voveant, non dubitent, quin dii illud exaudiant : sic animi horninurn, quum aut somno soluti vacant corpore, aut rnente permoti per se ipsi l iberi incitati moventur, cernunt ea, quae permixti cum corpore animi viclere non possunt. Atque hanc quidem rationern naturae clifficile est fortasse t raducere aci ici genus divinationis, quocl ex arte profecturn dicimus ; sed tarnen ici quoque rimatur, quantum potest Posidonius, quum esse censet in natura signa rerum futurarum. Etenim Ceas accepimus ortum Caniculae diligenter quotannis solere servare , conjectur:unque capere, ut scribit Ponticus Heraclides, salubrisne, an pestilens annus futurus sit. Narn si ob.scurior et quasi caliginosa stella exstiterit, pingue et concretum e:;se coelum, ut cjus adspiratio gravis et pc.sti lens fu tura sit ; sin il lustt"is et perlucida stella apparuerit , significari , coelum esse tenue purumque, et propterea salubre . Dernocritus :wtem censet, sapienter instituisse veteres, ut hostiarurn immolatarum insp icerentur exta, quorum ex h:tbitu atque ex colore turn salubritatis, turn pestilentiae signa percipi ; nonnunquarn etiam, quae sit vei sterilitas agrorum, vei fertilitas fu tura . Quae si a natura profecta observatio atque usus agnovi t ; multa afferre potuit d ies , quae anirnadvertendo notarentur : ut ilie Pacuvianus qui in Chryse physicus inclucitur, minime naturam rcnun cognossc videatur.

Nam istis, qui linguam auium intelligunt, Plusque ex aliena jecure sapi unt, quam ex sua, 1l1agis audiendu m, quam auscultandum censeo

Cur, quaeso ? quum ipse, pa ucis interpositis versibus, clicas satis luculente :

Quidquid est hoc, omnia animat, format, a/it, augct, creat; Sepelit, recipitque in sese omn ia ; omniu mque idem est pater; lndidemque eademque oriu ntur de integra, atque eodem occidunt.

Quicl est igitur, cur, quum clornus sit omnium una , eaque communis, quumque animi hominum semper fuerint , futurique sint, cur ii, quid ex quoque eveniat, et qu icl quarnque rern significet, perspicere non possint ?

LVIII. Haec habui , inquit , de clivinatione quae clicerem. Nunc i l la testa bor, non me sortilegos, neque eos, qui quaestus causa hariolentur, ne psychomantia quidem, quibus Appius amicus tuus uti .solebat, agnoscere .

Non abea denique nauci 1\1arsum augurem, Non l'ica nos aru_,pices, no11 de circ o as/rologos,

DESPRE DIVINAŢIE 1 1:3

simţuri, lucru care se întîmplă celor ce dorm sau celor ce sînt cu mintea rătăcită. Aşa cum sufletele zeilor, chiar fără ajutorul ochilor, a l urechilor, al limbii , ştiu ce gîndeşte fiecare, - ceea ce face ca oamenii să fie convinşi că zeii aud prea bine ce le doresc ei sau ce le f;lg:lduiesc chiar cînd tac -, tot aşa, sufletele oamenilor, cînd rătkesc în somn desc;Hu­şate de trup sau cînd cu mintea tulbure se mişc1 libere prin propriul impuls, percep ceea ce nu pot vedea atunci cînd sînt unite cu trupul . Această motivaţie prin natură este greu ele atribuit acelui tip de divina­ţie , despre care spunem că se bazează pe arU . Şi totuşi , asta caută să demonstreze din răsputeri Posidonius cînd afirm<l că în natură se află semnele viitorului . Aflăm că anual , în insula Ceos e o trac1iţie să se observe atent răsăritul stelei Canicu la2 1 6 şi să se presupun:! , după cum se informeaz;1 Heraclid din Pont, dacă a nul următor va fi sănătos sau nesă n;l tos. Clei dacă steaua este întunecat;! , ca şi cum ar fi fost înceţoşată, înseamnă că aerul este ap;1s;ltor şi greu, iar inhalarea lui periculoasă şi năsănătoasă ; climpotriv:l, dac;1 steaua se arată str:1 luci­toare şi luminoas;l , înseamnă că aerul e uşor şi curat , şi deci săn;i tos. Democrit însă e de p;1rere că cei vechi au hot:1 rît foarte înţelept s;'i se cerceteze m;lruntaiele animalelor de jertf:l , du p;l aspectul ş i culoarea c;lrora crede G1 pot fi deduse semnele de săn;1tate sau boală , uneori chiar viitoarea rodnicie sau nerodnicie a ogoarelor. Iar daci cercetarea şi practica au consacra t aceste observaţii p lecînd de la natu r:1 , înseamnă că orice zi poate s;l aducă încl multe nou Uţi care să merite a fi consemnate. Iată, de pildă, ce puţin pare s:l cunoasc1 natura lucrurilor acel medic, personaj al lui Pacuvius el in Chl)'sis :

Cred despre cei care-al păsării gra i îl pricep Carc-nţelcg mult mai mult din ficatul strâin, decît din al lor Câ-s vredn ici mai mult de-ascultat, şi nu de urmat.

Şi de ce, mă rog, spune el aceasta , cînd cîteva versuri mai jos afi rmă răspicat :

Orice-arfi, la toate dă viaţă, formcazâ, hrăneşte, dczuoltâ, creează Pc toate le-ngroapă, primeşte la sine, şi este pârinte la toate; Pe toate din sine le naşte din nou şi în el moare totul.

Prin urmare , ele vreme ce tol ceea ce exist;l a re un sediu unic şi comun [universul] , ele vreme ce sufletul omenesc a existat dintotdea­una şi va dura veşnic, de ce n-ar putea el înţelege înlănţuirea dintre cauz;l şi efect, dintre semnul prevestitor şi eveniment217 ?

LVIII. Acestea am avut de spus despre divinaţie, zise Quintus. Însă trebuie s<1 m;lrtu risesc că în a firmaţiile mele nu-i iau în seam;l pe ghicitori , nici pe cei ce spun norocul pentru bani, nici chiar şed inţele de spiritism, la care obişnuia s;l participe prietenul meu Appius :

Nu dmt o coajâ de nucă pe-un augur de neam mars /'c· htnn'{lidi de Mlci şi pe astrologii de circ

l H O E DIVINATIONE

Non !siacos conjectores, non interpretes somniu m . Non e11im sunt i i arte divin i, a u t scienria, Sed supersritiosi vatcs, impudentesque barioli, A lll inertes, aut insa ni, aut quibus egestas imperat; Qui sibi semitam non sapiunt, alteri monstrant viam ; Quibu · divitias pollicentur, ab iis drachmam, ipsi pelllnt. De bis divitiis sibi deducant dracbmam, reddant cetera.

Atque haec quidem Ennius, qui paucis ante versibus esse deos censet, sed eos non curare opinatur, quid agat humanum genus. Ego autem, qui et curare arbitror, et monere etiam ac mu lta praedicere, )evitate, van itate, malitia exclusa, divinationem probo.

Quae quum dixisset Quintus, Praeclare tu quiclem, inquam , paratus••• [ Desunt pmtca quaedam.]

DESPRE DIVI NAŢIE

Nici pe profeţii lu i !sis 218 şi nici pe interpreţii de uise Prooroci prin artă sau dogmă, pretind ei a fi Dar· sînt impostori grosolani şi neruşinaJi şarlatani Leneşi, nebuni, pe care îi mînă nevoia Ei ce cărarea nu-şi ştiu, arată la alfii chiar drumul Şi le promifi avufii, cerşind pentnt sine o drahmtl /eie-şi din aste awri doar o drabrnâ şi lasă-ne restul.

1 1 5

Aceste versuri sînt ale lui Ennius, care pu[in mai sus a firmă el zeii exist:l , clar e de părere c:1 pe ei nu-i preocupă ce face nea mul omenesc. Eu îns:1 , care consider că zeii se preocupă de noi, ba mai mult, el ne avertizeaz:"l şi ne trimit multe semne, pe care le negl i jăm elin uşu rinţă , stupiditate sau ră u tate, recunosc câ divincqia există.

Dup;l ce Quintus a terminat de vorbit, i-am spus : Foarte bine pregătit. . .

[ lzpsesc cîteua fraze. ]

LIBER SECUNDUS

1. Quaerenti mih i , multumque et diu cogitanti, quanam re possem prodesse quam plurimis, ne quando intermitterem consulere reipu­blicae, nulla major occurrebat, quam si optimarum artium vias traderem meis civibus ; quod compluri bus jam l ibris me arbitror consecutum. Nam et cohortati sumus, ut maxime potuimus, ad philosophiae studium eo libro, qui est inscriptus Hortensius ; et, quod genus philosophandi minime· a rrogans, maximeque et constans et elegans a rbitraremur, quatuor Academicis libris ostendimus. Quumque fundamentum esset philosophiae positum in Finibus bonorum et malorum, perpurgatus est is locus a nobis quinque l ibris, ut , quid a quoque, et qu id contr::t quemque philosophum diceretur, intelligi posset. Totidem subsecuti libri Tusculanarum disputationum, res aci beate vivendum maxime necessarias aperuerunt. Primus enim est de contemnenda morte ; secun­dus de tolerando dolore ; de aegritudine lenienda tertius ; quartus de reliquis animi perturbationibus ; quintus eum locum complexus est, qui totam philosophiam maxime il lustrat : docet enim, ad bea te viven­dum virtutem se ipsa esse contentam. Qu ibus rebus editis, tres libri perfecti su nt de Natura deonun ; in qu ibus omnis ejus loci quaestio continetur. Quae ut plene esset cumu lateque perfecta , de Divinatione ingressi sumus his libris scribere. Qu ibus (ut est in animo) de Fato si adjunxerimus, erit abunde satisfactum toti huic quaestioni. Atque his libris annumerandi sunt sex de Republica , quos tune scripsimus, quum gubernacula reipublicae tenebamus : magnus locus, philosophiaeque proprius, a Platane, Aristotele, Theophrasto, totaque peripateticorum familia tractatus uberrime. Nam quid ego de Consolatione eli cam ? quae mihi quidem ipsi sa ne aliquantum medetur ; cete ris item multum illam profuturam puto. I nterjectus est etiam nuper l iber is, quem ad nostrum Atticum de Senectute misimu s . In primisque, quoniam philosophia vir bonus efficitur, et fortis, Cato noster in horum l ibrorum numero ponen­dus est . Quumque Aristoteles, itemque Theophrastus, excellentes viri quum subtilitate, tu m copia , cum philosophia dicendi etiam praecepta conjunxerint, nostri quoque oratorii libri in eumdem numerum referendi videntur. Ita tres erunt de Oratore ; quartus, Brutus ; qu intus, Orator.

II. Adhuc haec erant : aci rel iqua alacri tendebamus a nime), sic pa rat i , ut, n i s i quac causa gravior obstitisset, nullum phi losophiac locum l'SSl' JXI l crcmur, qui non la l i n i s l i l tnis i l lus l r:l t LJs p: 1 t c rc1 . Quod

CARTEA A DOUA

1. De cîte ori m-am întrebat şi am chibzuit îndelung şi profund cum aş fi de folos cît mai multora, ca s;1 nu fi neglijat vreodată binele civic, nimic nu mi s-a părut mai important decît să împărtăşesc concetăţenilor mei principiile celor mai nobile ştiinţe1; cred di deja am reuşit s-o fac prin publicarea mai multor cărti. În tratatul Hortensius, am recomandat stăruitor studiul filosofiei ; în cele patru cărti numite Academice am arătat ce sistem filosofic este mai putin superficial, mai consecvent în idei, mai elegant în expresie2. În tratatul Despre supremul bine şi supremul rău, clup;1 ce am stabilit principiile de bază ale filosofiei, pe parcursul celor cinci căqi, am epuizat subiectul, ca să se poată afla ce a enuntat fiecare filosof şi cum a fost el combătut. Lucrarea următoare, în tot atîtea cărţi, Discuţiile de la Tusculum, a f:lcut cunoscute premisele unei vieţi fericite. Prima carte tratează despre dispreţu irea morţii; a doua despre suporta rea durerii; a treia de�pre alte tulburări ale st�fletu­lui ; a cincea abordează acel subiect care aduce lumin:l întregii filosofii despre viaţă : ea ne învat::l că pentru a trăi fericiti, virtutea singură ne este de ajuns. După apariţia acestor scrieri, am dus la bun sfîrşit şi cele trei căfti, De.\pre natura zeilor, care tratează întreaga problematică a subiectului. Pentru completarea şi întregirea lui, am început să scriu aceste cărţi Despre divinaţie. Dacă voi putea (aşa cum intentionez) să adaug şi o carte Despre destin, voi fi făcut tot ce se putea în această problemă. Apoi, mai trebuie amintite cele şase cărţi, Despre republică, scrise pe vremea cînd eram la cîrma statului : important subiect, prin excelentă filosofic, tratat pe larg pe Platon, Aristotel, Teofrast3 şi toat;1 şcoala peri patetică ! Ce ar fi de spus De�pre consolare '1 ? Mie personal, ea îmi aduce alinare şi cred că şi altora le va fi ele mult folos. A mai apărut de curînd şi lucrarea Despre bătrîneţe pe care i-am dedicat-o prietenului Anicus5. Şi cum prin filosofie omul bun devine şi puternic, în rîndul operelor mele filosofice, Cato 6 al meu trebuie aşezată între primele. Se pare că în aceeaşi listă trebuie să adaug şi tratatele mele de retorică, de vreme ce Aristotel şi Teofrast, spirite alese, atît prin profunzimea ideilor, cît şi prin eleganţa expresiei, au corel :lt perceptele retorice cu cele filosofice. Aşadar, vor mai fi de achlugat trei cărti Despre orator, a patra BnJtus şi a cincea Oratorul.

II. Deocamdată atît ; eram dispus şi pregătit să mai scriu şi alte cărţi, astfel încît, dacă n-ar fi intervenit o problemă mai important:·e , n-aş fi îng;i duit s;i mai ex iste vreun subiect filosofic, care s;i nu fi fost trat;l t în

1 1 8 DE DIVINATIONE

enim munus reipublicae afferre majus meliusvc possumus, quam si cloccmus atque crucii mus juventutem ? hic pracsert im moribus atque temporibus ; quibus ita prolapsa est, ut omn iu m opibus refrenanda ac coercenda sit . Nec vero id cffici posse confido, quoc.l ne postulandum quidem est, ut omnes adolescentes se ad haec studia convertant. Pauci utinam ! quomm tamen in republica late pa tere poterit industria. Equidem ex his etiam fructum capio laboris mei, qui jam aetate p rovecti i n nostris l ibris acquiescunt : quorum studio legendi meum scribcncli studium vehementius in cl i es incitatur ; quos qu idcm plurcs, quam rebar, esse cognovi . Magnificum il lud etiam, romanisque hominibus gloriosum, ut graecis de philosophia litteris non cgeant : quod assequar profecto, s i institut<! perfecero. Ac mihi qu iclem cxplicanclae philoso­phiae causam a ttulit gravis casus civitatis, quum in a rmis civilibus nec tucri meo mor� rempublicam, nec nihi l agerc poteram ; nec, quid potius, quod quidem me dignum csset, agerem, rcpericbam. Dabunt igitur mihi veniam mei c ives, vei gratiam potius habebunt, quod, quurn essct in unius potesta te respublica , nequc ego me abdid i , neque deseru i , neque aff1 ixi, neque ita gcssi , quasi homini aut tcmporibus iratus ; nequc ita porro aut aclulatus, aut admira tus fortunam sum altt:rius , u t me mcae poeniterct. Id enim ipsum a Platane philosophia­que didiccram, naturales esse quasclam conversiones rerum publ ica­rum , ut eac tum a principibus tenerentur, tum a populis , aliquando a singulis . Quod quum accidisset nostrae reipublicac, tum, pristinis orbati muneribus, haec studia renova re coepimus, u t et animus molestiis hac potissimum re levaretur, ct prodessemus civibus nostris qua re cumquc possemus. In l ibris enim sementiam dicebamus, concionabamur, philo­sophiam nobis pro reipublicae procurationc substitutam putabamus. Nunc, quoniam ele republ ica consu l i coepti sumus, tribuen(b est opera rcipubl icae, vei omnis potius in ea cogitatio et cura ponenda : tantum huic studio rel inquendum, qu:mturn vacabit a publica officio et munerc. Sed haec alias pluribus ; nunc ad institutam disputationem revertamur.

III. Nam quum de d ivinat ione Quintus fra ter ea disseru isset, quae superiore libro scripta sunt , satisque ambulatum viderctur, tum in bibl iotheca , quac in Lycco est , asse:dimus . Atque ego : Accurate tu qu idem, inquam. Qu inte, et stoice stoicorum sententiam defendisti ; quoclque me maxime delectat , plurimis nostris exempl is usus es, et i is quidem claris et i llustribus. Dicendurn est mibi igitur ad ea, quae sunt a te dicta ; sed ita, nihi l u t affirmem, quaeram omnia, dubitans plerum-

DESPRE DIVI NATI E 1 1 9

scriere latin;L Cici ce serviciu mai mare :ji mai de preţ putem face noi cetăţi i . decît s;1 instruim şi să formăm ti neretul ? Mai cu seam:l în conditiile acestor vremuri şi moravt1ri , cînd tineretul a decăzut intr-atît, încît trebuie înfrînat şi strunit prin efortu l tuturor. Nu cred ci e posibil ca toti tinerii s;1 se dedice preocu părilor fi losofice şi nici nu t rebu ie s;1 le-o pretindem. Măca r cîţiva de-ar face-o ! Zelul lor ar putea fi moli psitor pentru întreaga cetate. Dar eu îmi cap:1 t r:lsplata muncii , chiar şi de la cei înaintaţi in vîrstă , care se desfat:l cu c1 rţile mele : datorită pasiunii lor pentru lectură, pe zi ce trece îmi este însuflată o dorinţă tot mai aprig:i de a scrie. Mi-am dat seama c;·, cititori i mei sînt mult mai numeroşi decît credeam . Măret lucru şi glorios pentru noi , b:i rb:J [ii romani, să nu ne mai fie de t rebuinp cărţile de filosofie ale grecilor". Voi atinge neîndoielnic acest ţel, daci îmi voi finaliza proiectele. Prilejul de a trata subiecte de filosofie mi-a fost oferit de situaţia gravă a statului , deoarece în timpul razboiului civil , eu nu mai puteam să veghez asupra statului ca de obicei, dar nici să fiu inactiv ; şi n-am găsit altă ocupat,ie care ar fi putut fi mai demn:-, de mine. Deci concetăţenii mei poate m;i vor ierta sau m:Ii mult ct sigur îmi vor fi recunoscători, fiindcă, atunci cînd puterea încăpuse pe mîna unui singur om, eu nu m-am ascu ns, n -am renunţat, nu m-am descurajat şi nu m-am mîniat pe acel om sau pe acele vremu ri ; şi n-am proshivit sau admirat soarta celu ilalt încît să-mi fie ruşine de a mea . De la Platon şi de la fi losofie învăţasem un lucru : că sînt în firea lucruri lor aceste schimbări politice, în urma căruia statul poate fi condus cînd de personalit:'iţi , cînd de popor, u neori de u n singur om. Atunci cînd i s-a întîmplat aceasta statului nostru , eu, el iberat de vechile obligaţii publice, începusem s:1-mi reiau preocupările filosofice. atît ca să-mi uşurez sufletul de amărăciune, cît şi ca să-mi ajut concetăţenii , după puterile mele. În Girţi îmi exprimam opiniile [ca altădat;1 în senat] , ţineam discursuri [ca altădată în for] , într-un cuvînt, aveam iluzia că filosofia ţinea locul îndatoririlor mele publice. Acum, fiinde<i am început să fiu din nou consultat în problemele politice, trebuie să-mi dedic din nou activitatea treburilor publice sau , mai bine zis, trebuie să-mi pun orice gînd, orice grijă în slujba lor ; sînt nevoit deci să acord preocu părilor filosofice doar puţinul răgaz pe care mi-I lasă îndatoririle publice. Dar despre asta , mai pe l a rg în altă parte ; acum să ne întoarcem la discutia începută.

III. După ce fratele meu Quintus a expu s despre divinaţie ceea ce am scris în cartea întîi, n i s-a p:lrut că ne-am plimbat destul ş i ne-am aşezat în biblioteca din Lyceum. Eu i-am spus : - Abil şi ca un adevărat istoric ai ap;lrat tu , Quintus, opinia stoicilor9 ; mi-a plăcut că ai folosit foarte multe exemple din istoria noastră , mai ales pe cele celebre şi im porta nte. Trebuie acum s:i dau un răspuns la tot ceea ce mi-ai spus ; voi anal i 1.:1 dl'ci fiecare a rgument al t:n.1 ; îns:l nu în scopul de a face

1 20 DE DIVINATIONE

que, et mihi ipse diffidens. Si enim al iquid certi haberem, quod dicerem, ego ipse divinarem, qui esse divinationem nego. Etenim me movet illud, quod in primis Carneades quaerere solebat, quarumnam rerum divinatio esset : earumne, quae sensibus perciperentur ? at eas quidern cern imus, audimus, gustamus, olfacimus, tangimus. Numquid ergo in i is rebus est, quod provisione, aut permotione mentis magis, quam natura ipsa sentiamus ? aut num m:scio qui ilie divinus, si oculis captus sit , u t Tiresias fu it , possit, quae alba sint, quae nigra , dicere ? aut, si surdus sit , varietates vocum, aut modos noscere ? Ad nullam igitur earum rerum, quae sensu accipiuntur, divinatio adhibetur. Atqui ne in iis quidem rebus, quae arte tractantur, divinatione opus est. Etenim aci aegros non vates, aut hariolos, sed medicos solemus addu­cere. Nec vero, qui fidibus , aut tibiis uti vohnt, ab aruspicibus accipiunt earum tractationem, sed a musicis. Eadem ·n l itteris ratio est, reliquisque rebus, qt1aru m est dicipl ina . Num censes eos, qui divinare dicuntur, posse respondere, sol majorne, quam terra sit ? an tantus, quantus vicleatur ? luna suo lumine, an solis, utatur? sol, luna , quem rnotum habeant ? quem quinque stel lae, quae errare cl icuntu r ? Nec haec, qui divini habentu r, profitentur se esse dicturos ; nec eorum, quae in geometria clescribuntu r, quae vera , quae falsa sint : sunt en im ea mathematicorum, non hariolorum.

IV. D e i l l i s vero rebus, quae in philosophia versantur, numquid est, quod quisquam divinorum au\ respondere soleat , aut consul i , quid bonum sit, quid malum, quid neutru m ? sunt enim haec propria philoso­phorum. Quid de officio ? num quis amspicem consuluit, quemaclmodum sit cum parentibus, cum fratribus, cum amicis vivendum? quemaclmodum utendum pccunia ? quemadmodum honore ? quemadmodum imperio? Ad sapientes ha ee, non ad divinos referri solent. Quid ? quae a dia lecticis aut physicis tractantur, num quis eonun divinare potest, unusne mundus sit , an plures ? quae sint initia rerum , ex quibus nascuntur omnia ? Physicorum est ista prudentia . Quo modo autem mentientem, quem lji E:vcSo11ivo� voca nt, dissolvas ; aut qucmadmodum sariti rcsistas (quem, si necesse sit, latino verbo l iceat acervalem appelarc ; sed nihi l opus est : ut enim ipsa philosophia , et multa verba Graecorum, sic sorites satis latina sermone tritus est) , ergo haec quoque dialectici dicent, non divini . Quid ? quum quaeritur, qui sit opti mus rcipublicae sta tus, quae leges, qui mores aut utiles, Jut inuti les, aruspicesne ex Etruria arcessen­tur, an principes statuent, et delecti viri, peri ti rerum civil ium ? Quod si nec ..:arum rcrum, quae subjectac sensibus sunt, u lla d ivinatio est ; ncc

DESPRE DIVINAŢIE 1 2 1

vreo afirma�ie, ci îndoi ndu-mă ş i suspectînclu-mă adesea pe mine însumi. Căci dacă aş avea de spus ceva de netăg;iduit , ar însemna s<1 mă consider prezie<itor, tocma i eu care contest arta preziceri i . M<i preocup;i mai ales întrebarea pe care Carneades obişnuia să şi-o pună : cu ce realităţi se ocup<i clivinaţia ? Cu cele percepute prin simţuri ? Dar pe acestea le vedem, le auzim, le gustăm , l e mirosim, le atingem noi înşine ? Poate exista în ele ceva perceptibil mai degrab;! prin previziune sau premoni�ie decît pe cale senzorială ? Nu ştiu cum ar putea un prezidtor, lipsit ele simţul vederi i , cu m a fost Tiresias, S<i spu nă ce e alb sau ce e negru . Sau dac;'i ar fi fost surd, să recunoască diferenţele ş i modu bţiile voci lor? Deci nu ne folosim de divinaţie pentru nici u na d intre real it<iţile percepute senzorial . Şi nu e nevoie de ea nici pentru ceea ce e de domeniul unei a rte. La patul bolnavilor, nu sînt a duşi de obicei profeţi sau gh icitori , ci medici . Cei ce vor s;i înveţe a cînta din liră sau din flaut n u at1;1 cum să le mînuiască de l a haruspici, ci de la muzicieni . Aceeaşi regul;i e valabilă şi în arta literar;! , şi în celelalte arte pentru care există o metodologie . Poate crezi ci acei pretinşi prezie<ltori sînt în stare s<1-ţi răspund;! la u rm;itoarele întreb;lri : soarele e mai mare decît pămîntul sau e doar atît cît pare ? Luna are lumin;1 proprie sau o foloseşte pe a soarelui ? Ce traiectorie au soa rele şi luna ? Dar cele cinci planete despre care se spune că răt;icesc l a întîmplare ? Nici a ceste lucruri nu pot pretinde că le vor elucida aşa-zişii profeţi. Şi nici dacă sînt adevărate sau false problemele descrise în geometrie : aceasta ţine de specia l itatea matematicienilor, nu de cea a ghicitorilor.

IV. Cît despre acele probleme de care se ocup;i filosofia , există vreuna în leg;1tu ră cu care vreun profet să fie consu ltat şi s;1 poat<i de regul<i răspunde ? Ce e binel e ? Ce e r;iu l ? Ce n u e n ici bine, n ici rău ? Aceste lucruri sînt de competenta filosofilor. Dar despre îndatoriri ? A consu ltat vreodat;1 ci neva un haruspiciu despre cum trebu ie să tr<i iasci cu p;'i rinţi i , fraţi i , prietenii ? Sau desp re cum s;1-şi folosească averea, onoruri le, puterea ? Înţelep\ilor l i se pun de obicei aceste întreb;iri , nu prezicătorilor. În ce priveşte domeniul dialecticii sau cel a l fizici i 10, care dintre profeţi poate p resupune dacă exist�\ o lume sau mai multe S<l U care sînt elementele pri mordiale ale lumii , din care se naşte totu l ? Aceast<i competenp o au numai filosofii naturişti. Cum ai rezolva sofismul , pe care grecii îl numesc "mincinosul" 1 1 : sau cum ai face faţă soritului ' 2 (eventual l-am putea numi cu un cuvînt latin, accrvalis, da r nu cred s;l fie nevoie, c'ici cuvîntul sorites, ca şi toată term inologia fi losofică greae<i , e destul de obişnuit în vorbirea latin;\ ) ? Deci şi aceste lucruri clialecticienii le vor rezolva , iar nu profeţi i . Cînd se pune problema ca re e cea mai bu n;\ guvernare, ce legi , ce obiceiuri sînt uti le sau inutile, vor fi chema ţi din Etruria haruspicii sau vor hot ;i rî asta persona l iLi t i l e polit ice şi sen� Hori i pricepuţi în problemele guvern�i ri i ? 1 l ; 1c1 d i\· l l u \ i : t l l l l se.: onqxi dl· rc.:a l it ;il ik 1wrcc.:putc prin sim\uri , n ici de

1 2 2 DE DIVIN ATI< >NE

earum, quae artibus continentur ; nec caru m , quac in phi losophia d isseruntur ; nec earum, quae in republ ica vt:rsantur : quarum rerum sit, n i h il prorsus intell igo. Nam aut omnium dcbct csse, aut aliqua ei materia danda est, in qua versari possi t . Sed nec om nium divinatio est, ut ratia docuit ; nec locus, nec materia invenitur, cui cl ivinationem praeficere possimus. Vide igitur, ne nu l l a sit divinatio.

V. ��st quidam graecus vulgaris in hanc scntentiam versus :

Rene qui conjiciet, uatem bune perhibeho optimum.

Num igitur, aut quac tc:mpestas impencleat, v;l tes melius conjiciet, quam guhernator ; aut morbi naturam acutius, quam medicus ; aut bclli administrationcm prudentius, quam imperator, conjectura assequetu r �

Sed �mim:tdverti , Quinte, te caute et ah i is conjecturis, quae haberent artem at�JUC prudentiam, et ab iis rebus, quae sensihus aut artificiis percipercntur, abducne divinationem ; camquc ita definire, clivinatio­nem esse earum rerum praedictioncm ct praesensionem, quac csscnt fortuit:l e . Primum eodem rcvolvcris. N:1 m et medici, et gubernatoris, ct imperatoris praesensio est rerum fortu itarum. Num igitur aut aruspcx, aut augur, aut vates quis, aut somnians melius conjecerit, aut e morbo evasurum aegrotum, aut e pericu lo navem, aut ex insicliis e:ercitum, quam medicus, quam gubcrnator, quam imperator� Atqui ne illa quiclem divinantis csse clicebas, ventos, aut imbres impenclentes quibusdam praescntire signis ; in quo nostra quaedam Aratea memoriter a te pronuntiata sunt . Etsi haec ipsa fortuita sunt ; plcrumque cnim, non semper cveniunt. Quae est igitur, :mt ubi versatur fortuit:J rum rerum praesensio, quam divinationem vocas 1 Quae enim praesentiri aut arte, aut ratiune . aut usu , aut conjectura possunt, ca non divinis tribuenda putas , sed peritis. Ita relinquitur, ut ea fortu ita clivinari possint, quae nulla nec arte, nec sapientia provideri possunt : ut , si quis M. Marccllum illum , qui ter consul fu it, multis annis a nte dixisset, naufrJ gio esse periturum ; divinasset profecto. Nuli:J cnim arte alia id, ncc sapientia scire potu isset. Ta l ium ergo rcrum, qu�1e in fortuna positae sunt, praesensio, divinatio est.

VI. Potestne igitur earum rcrum, quae nihil habent rationis, qua re futurac sint, ulla csse praesensio ? Quid est en im al iucl fors, quid fortuna, quid casus, quid eventus, nisi quum sic a l iquid ceciclit, sic evenit, ut ve! non cadere atque evcnire, vei al iter cadere atque evenire potuerit ? Quo mudo ergo id, quod temere fit caeco casu , et volubilitate fortu nae, praesentiri et praedici potest ' Medicus morbum ingravescen­tcm ratione providet, insidias imperator, tempestates gubernator : ct tamcn hi ipsi sacpc fa lluntur, qui n i h il sine cert<! ratione opinantur. Ut agricola, quum tlorem oleae videt, baccam quoque se visururn puta t :

DESPRE DIVINAŢIE 1 23

cele ce ţin de domeniul artelor, n ici de problemele filosofice , nici de cele politice, înţeleg el nu a re un domeniu a l ei , ele care s;i se ocupe. Da r cum a dovedit-o raţionamentul meu, divinaţia nu e domeniul generalului , iar u n domeniu şi un obiect particu lare , care s�i-i apartin<i , nu- i de g;isit. Deci ia seama, poate divinaţia n ic i nu exist;\ !

V. Exist�l un vers cunoscut în acest sens :

Cel ce bine presupune, cd-i un bun profet voi spune u

Oare un profet va presu pune mai bine decît un cor�lbier cum va fi vremea sau ma i precis decît u n med ic, cauza unei bol i ' Va stabili el prin prezumţii tactica de lupt;! m a i înţelept decît un general ?

Am remarcat, Qu intus , că ai separat precaut divina\ia, de acele prezumţii care ţin de artă sau experienţă , şi de tot ceea ce se percepe prin s imturi sau prin intuit ie artistic;! . Ai definit-o astfel : divina tia este presimţi rea şi prezicerea unor lucruri întîmpl;ito<lre [ocazionale J . În primu l rînd, cred c;l n-ai stabil it n ici o deosebire. Cki şi presentimentul medicului , a l corăbierului sau al gener;J ]ului se refer;l tot la lucruri întîmphltoare. Dar oare un haruspiciu, un augur, un profet sau un t;i lmaci de vise ar presupune mai bine că bolnavul va sc;ipa de boahi, nava de pericol , armata d intr-o ambusc::�d;i , decît med icu l , corăbierul sau generalul ? Tu spu neai cel nu-i treaba unui prezidtor să deduc;\ prin semne vînturile s:1u ploile care se apropie, şi în leg;inml cu as ta , a i citat din memorie versu ri le traduse de mine d i n Aratos. Totuşi , şi aceste fenomene sînt ocazionale, căci ele se întîmplă frecvent, clar nu totdeau n a . Deci ce este şi cu ce se ocup;i acea st1 presimţire a lucrurilor ocazionale , pe care o numeşti divinaţie ? Tu consideri el tot ceea ce se prezice pe baza u nei arte, ştiinţe, experienţe sau supoziţi i nu trebuie atribuit profeti\or, ci specialiştilor. Rămîne deci să aflăm cum pot fi prezise prin d ivinaţie acele lucruri întîmpl:1toare pe care nici o artă , nici o judecat�! nu le poate prevedea . Bun�1oar:i , cum ar fi putut spune cineva cu mulţi ani mai devreme G1 M. Marcel lusH, de trei ori consu l , va pieri într-un naufragiu ? N-ar fi ptltut şti asta cu ajutoru l vreunei alte arte sau ştiinţe. Concluzia e că divinaţia înseamnă prezicerea acelor lucruri care ţin de destin.

VI . Pot fi oare prezise acele lucruri care nu au nici o raţiune de a se întîmpla ? Ce altceva înseamn;i soarta, destinul , accidentu l, întîm­plare::� decît că ceea ce a venit sau s-a întîmplat s-ar fi putut să nu vin:l sau să se întîmple altfel ? Cum poate fi deci presimţit şi prezis ceea ce apare într-o doară , printr-o întîmpla re oarlxi sau prin capriciu! sorţii ? Medicul prevede pc cale ratională agravarea boli i , genera lul prevede pericolele, navigatorul furtunile, totuşi şi ei, care nu emit nici o părere nemot iv: 1 U , se pot înşela . La fel şi ţ;lranul, cînd vede m:lslinul înflorit , spl' L.I , · ; 1 \" ; 1 n ·dv;l �i fructul , şi nu f�l r:-1 temei ; ::;i lotu.� i , şi d se în�a l ;i

1 24 DE DIVINATIONE

non sine ratione i l ie quidem ; sed nonnunquam tamen fa l l i tur. Quod si fal lu ntur i i , qui n i hil sine aliqua probabi li conjectura ac ratione dicunt : quid existimandum est de conjectura eonun , qui extis, aut avibus, aut ostentis, aut oraculis, aut somn i is fu tura praesentiunt ? Nondum dico, quam haec signa nulla sint, fissum jecoris, corvi cantus. volatus aquilae, stellae trajectio, voces furentium, sortes, somn ia : de quibus s ingu lis dicam suo loco ; nunc de u niversis. Qui potest provideri , quidquam futu rum esse, quod neque causam habet ul lam, neque notam, cur futurum sit ? Solis defcctiones, itemque lu n<le , praedicuntur in mu ltos annos ab iis, qui siderum cursus et motus numeris persequuntu r ; ea enim praedicu nt, quae natu rae necessitas perfectura est. Vidcnt ex constan­tissimo motu lunae, quando illa e regione solis facta incurrat in umbram terrae, quae est mcta noct is, ut cam obscurari necesse sit ; qua ncloque cadem Lu na

' subjecta atque opposita sol i , nostris ocu l is ejus lu men

obscuret ; quo in signo quaeque errantium stel larum, quoque tempore fu tura sit ; qui exortus quoque d ie signi al icujus, aut qui occ1sus futurus sit . Haec qui ante dicunt, quam rationem sequantur, v icles.

VII. Qui thesaurum inveniendum, aut hereditatem venturam dicunt, quid sequuntu r ? aut in qua rerum natura inest, id fu turu m ? Quod si haec, eaque quae sunt ejusdem generis, habent aliquam taiem necessitatem ; quid est tandem, quod casu fieri , aut forte fortuna pute mus ? Nihil enim est tam contrarium rationi et constantiae, quam fortuna : ut mihi ne in deum quidem cadere videatur, ut sciat , qu i d casu, ct fortuito futurum s i t . Si enim �cit, certe i l lu cl eveniet. S i n certe cveniet, nulla furtuna est. Est a utem fortuna. Rerum igitur fortu itarum nulla est praesensio. Aut si negas esse fortunam, et omnia , quae fi unt, quaeque fu tura su nt, ex omni aete rnitate definita dicis essc fata liter ; muta definitionem divinationis, quam dicebas pracsensionem esse rerum fortuitarum. Si enim nihil fieri potest, nihil accidcre, nihil evenire, nisi quod a b omni aeternitate ccrtum fuerit, esse fu tu rum rato temporc : quae potest csse fortuna ? Qua sublata , qui locus est d ivinationi ? quae a te fortu itarum rerum est dicta praescn.sio. Quanquam dicebas, omnia, quae ficrent, futurave es.scnt, fato contineri. An ile sane et plenum superst itionis f:lti nomcn ipsum . Sed tamen apud stoicos de isto fa to multa dicuntur, de quo alias ; nunc, quocl necesse est.

VIII. Si ornnia fato, quid mihi divinatio prodest ? Quod enim is, qui divinat , praedicit, id vero fu tu rum est : ut ne i l lud qu idem sciam, quale sit , quod Dejotanun, necessarium nostrum, ex itinere aquila revocavit.

DESPRE DIVINAŢIE 1 25

uneori . Şi dac1 se înşală cei care nu afirm:1 nimic f:1ră o presupunere sau un rationament p lauzibi l , ce încredere poţi avea în presupu nerile celor ce presimt viitorul prin măruntaie , p:isări , minuni, oracole, vise ? Încl nu-ţi spun cît de l ipsite de temei sînt acele semne, precum l ini ile ficatu lui , cîntu l corbu lui , zborul vulturului , traiectul u nei stele, vocile celor cuprinşi de deli r, oracolele, visele : de fiecare mă voi ocupa în detal iu , acum vorbesc în general. Cu m poate fi prev:1zut c1 se va întîmpla ceea ce n-are nici o motivatie sau un semn particular al eventual e i sale apariţi i ? Eclipsele de soare şi de lun;1 sînt prevăzute pentru mulţi ani de către cei ce stabilesc prin calcule traiectoria şi mişcările stelelor ; ei prezic de fapt ceea ce e în firea naturii să se întîmple. După mişcarea foarte regulată a lunii , ei prevăd cînd ea , venind din zona sola r;! , ajunge în umbra p:1mîntului , care este conul nopti i , astfel încît în mod firesc luna se întu nec! ; ei prev:id şi momentul cînd luna, ajungînd sub soare şi interpunîndu-se între el şi noi, îi va întuneca lum ina pentru privirile noastre . Tot ei ştiu şi în ce semn se va afla fiecare planet;1 în orice moment, precum şi cînd răsare sau a pune zilnic orice astru. Vezi deci pe ce fel de raţionamente se bazeaz:i cei ce prev;\d aceste lucruri !

VII. Î n schimb, cei ce-ti prezic c1 vei descoperi o comoară sau că vei căp:ita o moştenire, ei pe ce se bazeaz;i ? În ce lege a naturii e conţi nută această eventua litate ? Şi dacă aceste lucruri şi altele ele acelaşi fel au o determinare necesar:! , ce r:lmîne de pus pe seama haza rdu lui şi a sorţ ii ? Nimic nu este mai contrar raţiu nii şi ordinii universale decît hazardul ; de aceea mi se pare că nici divini l<lţ i i nu-i este da t s;1 ştie ceea ce se va întîmpla prin jocul hazardu lui sau a l sorţ i i . Căci daG1 ştie, înseamn;1 el acel lucru se va întîmpla negreşit. Şi dacă se va întîmpb negreşit, nu mai exist;\ hazard. Or, hazardul exist;! . Prin urmare, nu pot fi presimţire actele hazardului . Dar dacă negi existenţa hazardulu i , afirmi şi pretinzi el tot ceea ce se întîmplă şi se va întîmpla a fost h:1 răzit de-o veşnicie să existe ; a tu nci trebu ie s;1 schimbi definiţia clivinaţiei, pe care o numeai presimtirea lucrurilor ocazionale. Căci dac\ nimic nu poate s:1 se facă, s;i su1vin:1 , s;1 se întîmple f:i r:1 s:1 fi fost prestabilit de-a lungul eternităţii, înseamnă ci şi viitorul vine la momentul soroci t ; şi atunci cum poate s:1 mai existe întîmplare ? Iar daci o înhituri, care mai este obiectul divinaţiei , numit:! de tine presimţirea lucrurilor întîmpl:itoare ? Dar tu spuneai c;\ tot ce se întîmplă ş i se va întîmpla e domi nat de destin. Desigur, însuşi cuvîntul destin e plin de superstiţii b;ibeşti. Totuşi stoicii fac mare caz de el ; dar acestea s;1 le Wsăm pe aiUdat;l ; acum, să ne ocup:1m doar ceea ce ţine de subiectul nostru .

VIII. Dacă destinul stăpîneşte totul , la ce-mi foloseşte divinaţia ? Ceea ce prezice un profet, se va întîmpla oricum , încît nu ştiu ce-i cu întî 1 1 1 p l : m · : • : l ( '! 'l ' a , el Deiotarus, pri etenul nostru , a fost întors din

1 26 DE DIVINATIONE

Qu i nisi revertisset, in eo conclavi ei cubandum fu isset, quod proxima nocte corru it : ruina igitur oppressus esset. At id neque, si fa tum fuerat, effugisset ; nec, si non fuerat, i n eum casum i ncidisset. Quid ergo adjuvat divinatio ? aut quid est, quod me moveant aut sortes, aut exta , aut ulla praedictio ? Si enim fatu m fu it, classes popul i romani beii o punico primo, a l teram naufragio, a lteram a Poenis depressam interire : etiam si tripucl ium solistimum pul l i fecissent, L. Junio et P. Claudio consu libus, classes tamen i nterissent. Sin, quum auspiciis obtempera­tum essct , interiturae classes non fuerunt, non i nterieru nt fato. Vultis au tem omnia f: no. Nulla igitur est divinatio. Quod si fatu m fuit , bello punico secundo exercitum popul i romani ad lacum Trasimenum inte­rire : num i d vitari potuit , si Flaminius consul i is signis, i isque auspiciis, qu ibus pugnare prohibebarur, paru isset? Certe non pot uit . Aut igitur non btQ inieriit exercitus ; mutari enim fata non possunt : aut, si fato (quod certe vobis ita clicendum est) ; etiam si obtemperasset auspiciis, i dem eventurum fuisset. Ubi est igitur divinatio ista stoicoru m ? quae, si fato omnia fiunt, nihil nos admonere potest, ut cautiores simus. Quoquo enim moclo nos gesserimus, fier tamen i l lud, quod fu turum est . Sin a utcm id potest tlecti , nullum est fatum. lta ne divinatio qu idem, quoniam ca rerum flllu rarum est : n ihi l au tem est pro certo futurum, quod potest a l iqua procura tione acciclere, ne fiat .

IX. Atque ego ne utilem qu idem arbitror esse nobis fu turarum rerum scientia m. Quae enim vita fuisset Priamo, si ab adolescentia scissct, quos eventus senectutis essct habiturus ? Abea mus a fabu lis ; propiora videamus. Clarissimorum hominum nostrae civitatis gravissi­mos exirus in Consolatione collegimus. Quid igitu r ? ut omittamus superiores ; Marcone Crasso, putas, utile fuisse, tum quum maximis opibus fortu nisque florebat , scire, sibi , interfecto Publio fi lio, exercituque deleto, trans Euphratem cum ignominia et dedecore esse pereu ndum ? An Cn. Pompeium, censes, tribus suis consulat ibus, tribus triu mphis, m:lximarum rerum gloria , laetaturum fu isse, si scisset, se in solitudine Aegyptioru m trucida tum iri , amisso exercitu ; post mortem vero ea conseculura , quac sine lacrymis non possumus elice re ? Quid vero Caesarem put:1 1nus, si divinasset fore, ut in eo senatu, quem majore ex parte ipse cooptasset, in curia Pompeia, ante ipsius Pompe i i simu la­crum, tot centurionibus suis inspectantibus, a nobilissimis c ivibus, partim etiam a se omnibus rebus ornatis, trucidatus i ta jaceret, u t ad ejus corpus non modo amicorum, sed ne servorum quidem q uisquam

DESPRE DIVINAŢIE 1 2 7

drum de un vultur. Dacă nu s-ar f i 1ntors, i-ar fi fost d a t să s e culce în casa care în noaptea următoare s-a pr�1buşit şi ar fi fost ucis sub dărîmături . DacJ acest lucru i-ar fi fost pn.:destinat, n-ar fi scăpat, iar dacă nu , n-a r fi avut parte de această întîmpla re . Deci la ce foloseşte divinaţia ? De ce s�'i fiu tulbu rat de sorţi , de m�1 runtaie sau de vreun a lt fel de prezicere ? Daci aşa le-a fost destinul, în primul dzboi punic, sub consulatul lui P. Iunius şi P. Claudius, cele două t1ote ale poporului roman au pierit, una în naufragi u , ceala ltă împresurată de puni ; deci în ciuda faptului c1 puii sacri făcuseră un trijmdium solistimum, tlotele au pierit totu�i, sub comanda consu lilor P. Iunius şi P. Claudius. Iar dacă n-ar fi urmat s;l piară , cu to:H�1 prezicerea auspiciilor, însea mnă ci nu le-ar fi fost hărăzit asta. Voi vreţi s:l puneJi totul pe seama destinului . Atunci nu mai e de nici o trebu inp divinaţi a . Dac1 a fost voia destinului ca armata poporului roma n s;1 fie distrusă în al doilea război punic la lacul Trasimcnu s 1\ acest lucru s-ar fi putut evita dacă Flaminius, consul u l , ar fi ascultat de acele semne şi de auspiciile care-i interziceau s:1 lupte ? Fără îndoială, nu . Deci , fie că armata nu a pierit din voia destinului , clei e l nu poa te fi schimbat, fie c1, dacă a fost voia l u i (ceea ce trebuie s;1 recu no:Iştem), a cest lucru s-a r fi întîmplat oricu m, chiar dad s-ar fi dat ;J scultare auspiciilor. Deci unde este locul divinaţiei ;Jsteia a stoicilor ? Dac'i totul e predestinat, ca nu ne poate avertiza s�1 fim mai p recauti . Orice am fa ce, ceea ce e dat s:l se întîmple se va întîmpla. br dad :JCest viitor poate fi schimbat, atunci nu mai exist:1 destin . logic, nici cl ivinaţia nu mai există , de vreme cc ea se ocup:1 ele viitor ; căci , ceea ce printr-o ceremonie rcligioas:1 poate fi îndupleca t s�1 nu se mai întîmple, nu se poate numi vi itor predestinat.

IX. Eu îns:1 consider el. nu este nici m�lcar utiEi cu noaşterea viito­rul u i . Care ar fi fost viaţa l u i Priam daci ar fi ştiut din tinereţe sfirşi tul bătrîneplor sale ;; Dar s:1 h1s:1m istoriile vechi şi s;i ne ocupăm de cele mai recente ! În trat:.ltul Despre consolare am enumerat cele mai tragice moqi ale u nor foa rte i luştri concetăţeni . Ca s;l nu-i mai pomenesc pe cei de demult ; bunăoa ră , lui Marcus Crassus crezi c1 i-ar fi fost de folos să ştie, atunci cînd era în culmea gloriei şi a bun<1stării că, după uciderea fiul u i său , Publ ius, după distrugerea armatei , îi va fi dat să piară ruşinos şi dezonorant, dincolo de Eufrat ? Sau socoţi că Pompeius, dup;i cele tre i consulare, trei triumfuri, în pl ină glorie, s-a r fi bucurat să ştie că va fi ucis în acea singur;! tate egipteană 16 după ce şi-a pierdut armat<! , şi că după moartea lu i se vor întîmpla lucruri despre care nu pot vorbi fără durere ? Dar de Cezar ce crezi ? Cît de chinuit sufleteşte :lf fi trăit , daci ar fi ştiut di nainte ci, în acel senat, în care el îi numise : 1proape pe toţi , în sala lui Pompei , chiar în faţa statuii acestuia şi sub privi rc:l :I tîtor centurioni a i săi , asasinat de cei mai de seam:1 cetăţen i, d i n t re c m · 1 ) ( " u n i i i-a acoperit de onoruri , v; 1 7.Jcea f:1r;l ca vreunul d i n l rv J l l i l " l < " l l i , , , i , · i n u c J r dintrl' scbvi s:i S l " : � pro p ic ? Cu sigur: Int.�1 . l'

1 28 DE DIVINATIONE

accederet ; quo cruciatu a n i mi vitam accurum fuisse ? Cerre igitur igno­rati o futuron11n malorum utilior est, quam scientia. Nam illud qu iclem clici, p raesert i m a stoicis, nu Ilo modo potest : Non isset aci a rm a Pompeius ; non transisset Crassus Euphratem ; non suscepisset bellum civile Caesar. Non igitu r fatales exitus habuerunt : vultis autem evenire omnia fato. Nihil e rgo i l l is profu i sset divinare . Atque etiam omnem fructu m vitat: superioris perdidissent. Quid enim posset iis esse laetum , exitus suos cogi tantibus ? Ha , quoquo se verterint stoici, jaceat necesse est omnis corum solertia . Si enim id, quod eventurum est, vel hoc modo, vel illo potest evenire : fortuna valet plurimum ; quae au tem fortuita S1,1-11t, certa esse non possunt. S i n au tem certum est, qu id quaque, de re, q uoque tempore futurum sit : qu icl est, quocl me a cljuvent

a ru�pices, q u u m res tristissimas portendi dixerint?

X. Addunt aci extremum, omnia levius casu ra , rebus divi nis procu­ratis . Si enim nihi l fit extra fatum , nihi l levari re divina potest. Hoc sentit Homerus, quum qu erentem jovem inducit, quod Sa rpedonem fi l ium a mortc contra fatu m eripere non posset. Hoc idem significat gra ecus ilie in eam sententiam versus :

Qtwd.fore paratum est, id summum e.\·superatJovem.

Totum omnino fatum etiam atellanio versu jure mihi esse irrisum videtur. Sed in rebus tam severis non est jocandi locus. Concludatur igitur ratio. Si enim provideri nihil potest futurum esse corum, quae casu fi unt, quia esse certa non possunt ; cl ivinatio nu !la est . Sin autem idcirco possunt provideri , quia certa sunt et fatalia ; rursus uivinatio nulla est : cam enim tu fortuitarum rerum esse dicebas. Sed haec fuerit

nobis tanquam levis armaturae prima orationis excursia ; nunc comi nus agamus, experiamurque, si possimus cornua commovere disputationis tuae.

XI. Duo enim genera divinandi csse dicebas, unum artificiosum, alterum na tur:l le. Artificiosu m constare partim ex conjectura , partim ex observatione diutu rna ; naturale, quotl a nimus arriperet aut exciperet extrinsecus ex divinitate, u nde omnes animos haustos, aut acceptos, aut l ibatos habcrcmus. Artificiosac divinationis illa fere genera ponebas, extispicum, eorumque, qui ex fulguribus ostentisque praedicerent, tum augurum, eorumque, qui signis, aut omnibus uterentur, omneque genus conjecturale in hoc fere genere ponebas. Illud a utem naturale, aut concitatione mentis edi et quasi fundi viclebatur, aut anima, per

som num sensibus el curis vacuo, provideri. Duxisti autem divinationem omnem a tribus rebus, a deo, a fato, a natu ra . Sed tamen quum

explicare nihil posses, pugnasti commentitiorum exemplorum m irifica

DESPRE DIVINAŢIE 129

mai util<î necunoaşterea nenorocirilor viitoare decît cunoaşterea lor. Căci nu se poate afirma cu nic i u n chip, nici chiar de către stoici , că Pompei n-ar fi mers la luptă , Crassus n-ar fi trecu t Eufratul, Cezar n-ar fi declanşat războiul civi l . Dar morţile lor n-au fost hotărîte de desti n ; prea vreţi voi ca toate S<î se întîmple din voia dest inu lu i . Lor nu le-a r fi servit la nimic cunoaşterea viitorului . Ba, şi-ar fi pierdut şi orice

p l:icere a vieti i de pînă atunci . Ce mai poate fi plăcut pentru cel ce-şi cunoaşte sfîrşitu l ? Aşa că , oricum ar suci-o stoicii , toată demonstraţia lor abilă nu stă în picioa re . Dad ceea ce urmea z<'i să se întîmp le se poate întîmpla într-un fel sau a ltul, atunci întîmplarea ::ue cel m<�i important rol . Dar tot ce e întîmpi<itor nu poate fi s igur. Iar dacă dimpotrivă, e sigur ceea ce se V:l întîmpla în fieca re moment, în fiecare împrejurare , cu ce mă ajută haruspicii cînd îmi prezic că lucruri dintre cele mai triste mi se ara tă ?

X. Tot ei adaugă, la sfîrşit, că soarr<l va fi mai blîncl<i , cu cond itia înde plinirii u nor ceremonii de împăcare a ei . Dar, dacă nimic nu se întîmplă în afara destinului, nimic nu se poate îmblînzi ptintr-o ceremonie religioasă. Homer a înţeles asta cînd 1-a înf<iţişat pe jupiter plîngîn­du-se Gi nu poa te smulge morţii pe fiu l său Sarpedon1 7, îm potriva

destinu lu i . Acelaş i lucru spune în aceasU privi nţă şi versul grec :

Ceea ce-i hotclrît de destin şi pe marele Zeus Î11trece I H .

Destinul mi se pare luat cu totul în rîs, şi pe bună dreptate , chi:1r ::;i în versurile atellanei 1 9. Dar în probleme �ltît de serioase nu încape gluma . Deci s;1 încheiem rationamentul : dacă n i mic din ceea ce aduce

h azardul nu poate fi prevăzut, fi in(k<1 nu c sigur, atu nci divi nat. ia n u are rost. Iar dacă ceva poate fi prevăzut, e pentru el e sigu r ::; i predestinat, ş i d i n nou d ivina tia n u ne e de folos, de vreme c e t u o numeai prcviziunea lucrurilor întîmph1toare . Dar prima parte a expu

neri i mele a fost o simpl ă manevr;l de rutină ; acum însă am s;i i n t ru de-a binelea în lu ptă şi am s;1 încerc , dac:l voi putea , s:l d islot· "tlancurile" a rgumentaţiei tale.

XI. Există , spunea i tu , două modalit;iţi divinatorii , una na1ur;l 1 ; 1 � i una artificială. Cea artificială constă parţial în prezumţii, par�ial înt r n observare îndelungat<'i ; d ivinaţia naturală este ceea ce su fl c t u l i .':i i

însuşeşte s a u primeşte el i n afară, de la d ivini t ate , î n care t o;J t l' s u l l l' l c l t ·

s-au întru pat şi de la care au primit sau şi-au însuşit esenţ:l . T u n m s i dc 1 1

drept ipostaze ale divinapei artifici:Jie : ext isp iciik , pn .. ·zio.•re1 prin semne şi prevestiri . Iar clivinaţia naturală îţi pare a fi ccc:1 ce l.îşncşt t · ş1 se reva rs<"i c.Jin tulburarea minti i sau ceea ce prevede su!ktu l , l" l i l ll "L I I de s imţuri şi de gri j i . Ai stabi l i t trei surse pentru divin: 1 t ic , în gcnt·r;l l . d i v i n i l a t l " ; J , dvst i n u l , natu ra . Deşi sus( i i ci 1 1 1 1 pol.i s:i : 1duu Ll n H i r i l i , le ; 1 1 Î l l : I I I I LI I 1 < •l t l:,i ! " 1 1 O U i mito; Irl' c;l l l i ÎL l l t" d t · l ' X t " l l l ) l k l "Oi l ! t •s t ; Jh i Jc .

1 30 DE DIVINATIONE

copia. De quo pri m u m hoc l i bet d icere. Hoc ego ph i losophi non a rb itror, testibus uti ; qui aut casu veri , aut mal itia fa lsi fictiquc csse possunt . A rgu mentis et rat ionibus oportet, quare qu idque ita sit, docere, non eventis, iis praesenim , quibus mihi J iceat non credere.

XII. Ut ordiar a b aruspicina , quam ego reipublicac causa , commu­

n isque rel igionis , colenda m censeo (sed soli sumus ; l icet veru m exqu i­

rerc sine invidia , m ih i pr:1esertim de plerisque dubitanti) : insp iciamus, si placet, exta pri m u m . Pcrsuaderi igitur cuiquam potc.st, ca , quac signific:1 ri dicuntur ext is , cogn ita esse ab a rusp ic ibus observat ione d iutu rn a ? Qua m diuturna ista fu i l ? aut quam longinquo tem porc observa ri potu i t ? aut quomoc.lo est colb ta intcr ipsos, quac pa rs i n i m i c i , quae pa rs fam i l i a r i s essct ; quocl fissum, pericu lu m ; q u o d , commodum al iquod ostt:nc.lerct ? An h:1ec i nter se a ruspi ces etrusci , e l i i , aegypt i i , poe n i (�Ontu lerunt ? A t i c.l , praeterqu a m quoc.l ficri n o n potu it, ne fingi quiclem potest. A l i os enim alio more videmus exta interpreta ri, nec

esse unam omnium cliscipl i n a m . Et certe , si est in extis a l iqua vis, qu ae cledaret fu tura, necesse est, eam aut cum rcrum natura cssc conjunctam, aur conforma ri quodam moclo numine dcoru m . Atqui divina cum rerum natura ta nta tamque praecb ra, in omncs pa rtes motusque cl i ffus;l , q u id habere potest commune , non d icam ga l l inaceum fe l (sunt enim, qui vei a rgut issima haec exu esse d icant) ; sed tauri opi m i jecu r, aut cor. aut pulmo, quid habct naturale , quo clecbrari possit , quid fu turu m sit '

XIII. Democri tus tamcn non inscite n ugatur, u t p hysicus ; quo genere nihi ! arroga n tius .

Quod est allfe pede.1�. nemo spectal : coeli scruta lllur plagas.

Verum is tamen hahitu cxtoru m , et colore dcdarari censct hacc duntaxa t , pabuli genus, et e:uurn rerum, quas terra procree t , ve! ubertatem, vel tenu iu tcm ; sa lubrita tem ct iam, aut pcstilcntiam extis significa ri putat. O m oru lcm bca t u m ! cui ccrto scio ludum nunquam defu isse. Hunccinc I H)mi nem tantis delectatu m esse nugis, ut non vicleret, llllll futurum i c.l verisimile, si omnium pecudum exta eodem rempore in eu mdem h:1bi tum se, colorcmque convertercnt ? Sed si cadem hora aliae pecudis jccur nitidum atque plenum est, aliac horridum et exile : qu id est, quod dcclarari possit ha bitu cxtorum ct col ore ? An hoc ejusdem modi est, quale Pherecydeum i l lud, quod est a te dictu m ? qui quum aquam viclisset ex puteo haustam, terrae motum dixit futun.1m. Parurn, credo, i mpudenter, quod, quum factus esset motus, dicere audent, quae vis id effecerit : etiamne futururn esse , aquae jugis colon:

DESPRE DIVINATIE 1 3 1

În leg:l t ur�i cu asta , permite-mi să-ţi spu n mai întîi că n u cred că e demn de un filosof să se foloseasc\ de marturii care pot fi înrîmpl:ltor adevărate sau fa lsificate şi inventate intentionat. Trebuie s�i-mi demonstrezi prin a rgumente �i motivaţii temein ice cum stau lucruri le, şi nu prin întîmpl ări, ma i a les de felu l acelora în care , fie-mi îngădu i t , eu nu cred.

XII. S�i încep deci cu practica haruspidri i , pe care cred ci e în interesul statului şi :ti rel igiei naţionale s:i o p:lstr�im (acum, că sîntem s inguri , îmi îngădui să cercetez adev�irul , mai cu seam:i că în privi nţa celor m:J i multe l ucruri am îndoieli). Deci sj exam inăm m:Ii întîi , daci vrei , cum sta u l ucruri le cu cercet:1 rea m�iruntaielor. Cum poti convi nge pe cineva c;i ceea ce ei pretind că ele semnific:l a fost cu noscu t de haruspici pr intr-o înclelungat:i observare � Cît de îndelungată a fost ea ? De cît t imp dure:1z:1 aceasU observare ' Cum au convenit haruspicii care parte a m<i runtaielor este funest\ şi care ne e favorabil ă , care Jissum indic:l un pericol şi care un folos ' Această conven1ie apaqine haruspicilor etrusci , egipteni sau cartaginezi ' D:1r, trecînd peste faptul c:i a cest l ucru nu s-a putut întîmpla în realitate, el n ici m:1car nu poate fi presup us. Căci vedem că fiecare intcrprctcaz:'i măruntaie le în felul lui şi c;l nu exist:l o regulă unic:i . Şi cu sigura nţ:i , ciad exist:l în m :i runra ie o capaci tate de a prezice vi iloru l , ea a fost corela t:! î n chip necesar cu legile naturi i sau se conformeaz:l într-un td vreri i divine. Dar cu legile naturii , atît de numeroase şi atît de (.il;sjvîrşitc, r:'ispîndite în orice existentă şi orice m işca re, ce poate avea în comun, bunăoa r:i fierea de pas�ire (c:ici sînt u n i i ca re considertt acest orga n drept cel mai profetic ) / Dar chiar şi ficatu l u nu i taur gras sau inima şi pl;lmînii l u i , ce anu me au ele prin natura lor, care le poate face s:1 vesteasc:1 viitorul ?

XIII. Dcmocrit, deşi filosof a l natu ri i , se pricepe s;i gl umească pc

seam:1 acestor lucruri, clei nimic nu este mai sfid:i tor ca ele :

Ce-i e la picioare, nici unu/ 1111 vede. ci catel �pre cer 2CJ_

El e totu şi de pă rere ci clup:i aspectul şi cu loa re:.1 m:iruntaielor se poate deduce cal i ta tea păşu n i i şi abu ndenta sau s:l r;icia roa de lor pămîntului ; ba chiar crede G1 m{iru ntaiele pot indica dacă va fi u n an s:i n:ltos sau nesănătos. Fericit muritor ! Ştiu bine c:i nu i-a lipsi t umoru l ! Cum s-a putut omul ăsta l:1sa încîntat de asemenea gogorite , încît s<i nu-şi dea seama c:l vi itoru l prezis va p:\rea verosimil, dac\ m:1runtaielc a n imalelor întrunesc în acelaş i timp coincidenta a spectul u i şi a cu lori i l or ? Ja r dac:1 în acelaşi ceas ficatul u n u i animal este neted şi gras , iar a l a ltu i:t zbîrcit şi sbb, ce s e poate deduce din aspectul şi cu loa rea lor ? S:1 u : 1s1 : 1 - i l : 1 td c:1 spus: 1 :1cee:1 a la despre Ferecide, care prevedea d u p:1 : 1 p: 1 s,·, >:ts:t d i n llntîn:t un cut H.·n n t r :1 pro pi:1 1 ? Cred c:·t - i p u l i n :·t I H ' J I IS i i U I ! ' , ' 1 1 1 1 1 . 1 1 1 1 1 '•' . I l ! '1 ' \' : 1 , S:l si p rl' l i i iii ( ' ; 1 st i i ( ' ( ' fnq:l 1 ; 1 J>l l.� Î l l

1 32 DE DIVINATIONE

praesentiunt ? Multa istiusmodi dicuntur in scholis ; sed credere omnia , vide, ne non sit necesse . Ventm sint sane ista Democritea vera . Quando ea nos extis exqu i rimus ? aut quando aliquid ejusmodi ab aruspice, inspectis extis, audivi mus ? i\b aqua, aut ab igni perinda monent ; tum hereditates, tum damna denuntiant ; fissum familiare et vitale tractant ; caput jecoris ex omni parte cliligentissime considerant ; si vero ici non est inventum, nihil putant accidere potuisse trist ius.

XIV. l-Iaec observari certe non potuerunt, u t supra docu i . Sunt igitur artis inventa, non vetustatis , si esl ars ulla rerum incognitarum. Cu m rerum au tem natura quam cognationem ha bent ? quae u t un o consensu juncta s i t , et continens, quod video placuisse physicis, eisque maxime, qui omne , quod esset , u num esse d ixerunt : quid ha bere mundus potest .cut� thesauri i nventione conjunctum ? S i enim extis pecuniae mihi amplificatio ostenditur, iclquc fit natura : primum exta sunt conjuncta mundo ; deinde meum lucn.tm natura rerum continetur. Nonne pudet physicos haec dicere ? Ut enim jam sit a l iqua in natura rerum cognatio, quam esse concedo ( multa cnim stoici col ligunt : nam et musculorum jecuscu la bruma dicuntur augeri , et puleium aridum fl orescere ipso brumali die, et int1atas ru mpi vesiculas, et semina maloru m , quae in i is mediis i nclusa sint , i n contrarias pa rtes se verterc ; jam nervos in fidibus, al i is pulsis, resona re al ios ; ostreisque et conchyl i is omnibus contingere , ut cum luna pariter crescant, pariterque decresca nt ; arboresque ut hicmali tempore, cum luna simul senescentes, quia tum exsiccatae sint , tempestive caedi putentur. Quid de fretis, aut de marinis aestibus plura dicam ? quorum accessus et recessus lunae motu gubernantur. Sexcenta l icet ejusmodi proferri , ut distantium rerum cognatio naturalis appareat) : demus hoc ; nihil enim huic disputa tioni adversa tur ; num etiam, si fissum cujusdam modi fuerit in jecore, lucru m ostenditu r ? Qua e x conjunctione natu rae , et quasi concentu a tque consensu , quam aullm:i9Etav G raeci appellant, conven ire potest aut fissum jecoris cum lucello meo, aut meus quaesticulus cum coelo, terra , reru mque natura ?

XV. Concedam hoc ipsu m , si vis ; etsi magnam jacturam causae fecero, si ullam esse convenientiam naturae cum extis concessero. Sed tamen , eo concesso, q u i evenit, ut is, qui i mpetrirc velit , convenientem hostiam rebus suis immolet ? Hoc erat , quod ego non re bar posse dissolvi . At quam festive clissolvitu r ! Pudet me non tui quidem, cujus

DESPRE DIVINA ŢIE 1 3:1

mişcare. Nu cumva şi după cu loarea apei de izvor se poate pres imţi ce va fi" Multe asemenea lucruri se învap în :;;coli , dar nu e nevoie s�1 le crezi chiar pe toate. S:i admitem ci afi rmat i i le l u i Democrit sînt a dev;l­rate . Dar cînd căutăm noi în măruntaie ase menea lucruri? Cînd am auzit ceva asemăn:'itor de la haruspici, du p:i cerceta re;1 mă runta ielor ? Ei ne avertizeaz:i asupra pericolelor refe ritoare la apă sau foc ; ne vestesc ba moşteniri , ba fa l imente ; exa m inea z:i fissu m-u l familial şi pe cel vital ; pipă ie pc toate p:1rţile vîrfu l ficatulu i , iar dacă nu-l g:isesc, sînt de p:i rere el ăsta-i lucrul cel mai grav2 1 .

XIV. Aşa cum am mai spus, aceste lucruri n u a u putut fi deduse prin observa re . Deci ele n u ţin ele trad iţie , ci sînt invenţiile unei arte, dacă o fi existînd o an:i a necunoscutului . M;1 înt reb îns:i , ce leg:Hu ră au ele cu legile naturi i ' S;\ zicem că natura s-a format şi du reaz:i prin solidari­tatea elementelor ei, ceea ce v;1d ci au stabilit filosofii natur:1lişti, mai a les cei care au afirmat ci existentul forme:I Z<i un tot u nitar22. Totuşi, ce leg:Hur<'i poate fi între univers şi g:i si rea unei comor i ' Dae<1 mie mi se arat;\ în m;l ru nta ie u n spor de bani, însea mnă el asta se întîmplă de la natură ; cleei în primu l rînd m<iru ntaiele sîn t în leg:Huni cu u niversu l , şi în al doilea rînd profitu l meu se afl:1 în legi le acestuia. Nu-i o ruş ine s;i spună nişte filosofi aşa ceva ? Eu nu nl'g ci între d iversele p:1qi a le naturii poate fi o anu m it;i a fin i tate ( multe dovezi sînt coleqiona te de stoici : se spune că la solstitiu l de va r;i , fica tul şoarecilor se umfl:1 �i menta , deşi usca tă , înfloreşte tot atu nci , iar micile ei ca psulc umflate, se sparg şi seminţele înch ise în int er iorul lor se împrăştie în toate direcţ i i le ; la instrumente, daci ati ng i unde coarde, sună şi celelalte ; scoicilor şi melc i lor le e dat s;i-şi m;i reasci sau miqorcze forma , în funcţie de faze le luni i ; iarn a , copaci i , fi imlG1 î�i pierd vlaga şi se usuci atunci cînd lu na descreşte , se crecle ci atu n ci e momentul s5 fie t;liati . Ce s;1 mai spun despre valuri şi despre maree : fluxul şi refluxul lor e determinat tot ele fazele luni i . Se citeaz;1 Heo şase sute de exemple de acest fel, spre a se demonstra leg;Hura între lucru ri atît de dep<lrtate). S;1 zicem că-i aş:r ! Nu dăunenă cu nimic argumentaţiei mele. Dac1 exist;\ în fica t u n .fissum oarecare, rezult:1 că el îmi anunt:1 mie u n cîşt ig ? Prin ce lcg;Hură a firi i , prin ce armonie şi consens al ei , pe care grecii îl nu mesc sympatheia 23 se poate stabi l i o afinitate între fissum-u l ficatu lui şi micul meu cîştig, sau ce poate avea în comun micul meu beneficiu cu ceru l , cu pămîntul , cu legi le u niversulu i ?

XV. îti m a i fac o concesie, dacă vre i , chiar c u riscul de a -m i primejdu i cauza ap;1 rat;l : voi admite că exist;\ o relatie între u nivers ş i m:1runta ie . Totuş i , adm itind că-i aşa, cum se face c1 acel:! ce doreşte un semn fa vorabil sacrific\ tocmai acea vict im:1 care s;'i corespu nd;i i n tere­selor sa le ' Fa p t u l aCL·sl ; l cred cu el nu poa te fi expl ica t . Dar cît de r n i l l l l l l < l l 1 ' :\ p l H . r l • •l l l � r t r n i i 1 Mi ·l' ru�inv 1 1 1 1 : t tîl p< 'n lr l l l i n e , pc c 1 rc lv

U4 DE DIVINi\TIOl'\E

etiam memori a m admiror, sed Ch1ysippi . Antipa tri, Posidoni i , qui idcm istuc quidem dicunt, quod est dictum a te. ad hostiam deligendam ducem esse vim qu::undam sentientcm atque divinam, quae toto confusa mundo sit . I l lud vero mu l to e tiam melius, quod et a te usurp:l tum est, et dicitur ab i l l is : quum immolare quispiam ve ! i t , tum fieri cxtorum mutationem , ut aut absit a l iquid, aut supersit ; deorum enim nu mini parere omni a . Haec jam, mihi crede, ne a n icube q u idem existimant. A n censes, eu mdem vitulum, si alius delegerit , sine capite jecur inven tu­rum ; si a l ius , cum Gl pite ? Ha ee decessio capitis aut accessio subitone fi eri potest, ut se ext:l a d immobtoris fortunam accommodent ? Non perspicitis, a le:11n q uamdam esse in hostiis deligendis, praesertim quum res ipsa doceat ? Quum enim tristissima exta s ine capite fueru n t , quibus nihi l vidett� r esse dirius ; proxima h ostia l iutur sac pe pulcherrime. Ubi igitur tlbc minae superiorum extorum ;. aut quae t:Jm subit o facta est deorum ta nta placl tio ?

XVI. Sed affe rs, in tauri opimi extis, immolante C1es:1 re, cor non fuisse ; id quia non potuerit accidere, ut sine corde victima i l b viveret, judicandum csse, tum interiisse cor, quum immob retur. Qui fi t , u t a l tcrum intel l igas, sine corde non potuisse bovem vivere ; a ltcrum non videas, cor subito non potuisse, nescio quo, avolare ? Ego enim possum vei nescire , quae vis sit corcl is : 1d vivendum ; vei suspica ri , contactum a l iquo morbo , bovis exile et exiguum et vietum cor, et dissimilc cordis fu isse. Tu vero quid ha bcs , quarc putes, si paullo ante cor fuerit in tau ro opimo, subit o id in ipsa immolatione in terisse ' An , quod :1dspexit vesti tu p u rpureo cxcordcm Caes:1 rem, ipse corde priva tus est ? Urbem phil osophi:l e , mihi crede , proditis, dum e<lstella defenditis . Nam, clum :1 ru spicin:1m vera m essc vultis, physiologia m totam pervertit is . Caput est i n jecore, cor in extis : j:1 m a bsccdet, simul ac mobm ct vinum insperseris ; deus id eripiet , vis a l iqua conficict , aut exedet . Non ergo

omnium interi tus :l tque obitus natura conficict ; et crit al iquid, quod a u t cx n i hi l o ori:l l ll r, : lU I in n ih i l um suhiro occid:1t . Quis hoc physicus dixit unquam ? Aruspiccs dicun l . His igitur, q u a m physicis , potius credenclum cxistimas ?

XVII. Qu icJ ? quum plurihus cJ i is immolatur, qui tandcm evenit , ut l i tetur a l i is , al i is non l itetu r ? Quac autem i nconsta ntia dcorum est , u t primis mi nentu r extis, bcnc promittant secundi s ? a u t ta n e a i ntcr eos dissensio, sacpe etiam i ntcr proximos, ut Apol l inis cxta bona sint ,

DESPRE D!VINATIE 1 3 '5

a d m i r m;1car pentru memorarea atîtor fa pte , ci pentru Hrisi p , Antipater,

Posidonius, care spun ceea ce ai :1firmat ,';ii tu , anume c1 în a l egerea \· ictimei pentru sacrificiu act,ioncaz:1 acel impu ls con:;;t icnt şi divin , de care-i plin u n iversul . Ei spun ceva înci �i ma i grozav, de care şi tu ai tot vorbit , anume că , atunci cînd ci neva ar vrea s:l faci u n sacrificiu, se produce o sch imbare în măru n t a ie , ast fel el unele pot lipsi , a l tele pot prisosi , şi c1 totu l se intîmp l ;i conform vrcrii divine. Asta , fii s igur, n ici c h i a r babe le n-o cred. Poti crede ci aceb� i v i �e l , daGI e al<:s ca victi m :1 de c i neva , va a vea u n fi cat f:i r:·l vîrf, ia r dac'! e a l es de a ltcineva , u n ficat înt reg ? Se poate întîmp la pe loc ;l ceast;i scoatere sau in troducere

a u nu i o rgan, doar pentru ca m :i ru n ta iele s:i se potriveasci cu soart:.t

sacrifica torului :- 01u v:l daţi seama că alegerea vict i me i e a l ea torie , aşa c u m ne-o demonstreazJ însuş i fa ptu l ? Cînd m:lruntaiele g:lsite f:1 r:1 vîrf au fost semne foarte tris te :;; i n imic nu pa •··· mai îngri jor:itor ca ele , cum se f:1 ce că prin v i ctima u rm:1toare se obţ i n semne din tre cele m a i favo­rab ile2·1 ? Cnde sînt a men i npri l e date de m;1 ru n t:l iek primei victime ?

Cum s-a produs aşa, deocb t:1 , îmb lînz i rea ze i l or '

XVI. Tu spui ci atunci cînd Cezar :1 s:1 cr ifica t un t:lU r gras, în m:i runtaiele lu i nu s-a g:i s it i n ima şi ci fi ind i mposi b i l c1 :1 cea victim:12" s�\ f i tr:iit f:1rj i nim�1 . e ck crezut ci i n i m:1 a mu rit �i e:1 , în t impu l sacr i fi c1 ri i . Cum se face ci tu , care a i priceput u n l u cru : ci tauru l nu : 1 r f i putut tr:1 i f:i r:'l inim:1 . pc cel;-dal t n u - l pricepi : c;1 i n i m:1 lui n u s-a putut cvapor:1 dintr-o daU , nu şt iu u nde ? !\cum , eu ori e posi bil s;i n u

::i t iu care este fu nqia i n i m i i , o r i s:1 h:l nu iesc ci , luînd vreo boalJ, i n i m a

bou l u i a devenit sbîrcit:1 , mic\ ş i cleform:l l :i ş i n u m a i sea m:in:l deloc a i n i m:l . Tu însJ , pc ce te ba zez i cînd crezi c:\ (b el în:1 i ntc de sacrificiu acest ta u r gras avea in im:i , ea a disp:hu t în t i mpu l sacrificiului ? Să-i fi disp;i ru t ta u ru l u i inim:l , cînd 1-a v;i z u t f:i r;i ini m;i pe Cezar, înveşmîn tat în purpur:126 ? Voi stoic i i . crecle-m:l . ap:i rîndu-i me tereze le . hisa ţ i f<i ră a p:1 rare îns:1şi cetatea filosofiei27 . Ck'i sus\ i nîncl cu orice preţ ştiinţa h a ruspici i lor, desfi i n�ati îns:işi şti i nta naturi i . În ficat exist:\ vîrfu l, în miru ntaie in ima ; ele dispar cleoclat�l , în timp ce pres:1 rat,i f:1in;i şi strop i ţ i cu v in :- O va face să clispa r;1 un zeu ori po:He o va distruge şi nimici vreo alt:l forţ;l ? Prin u rmare , de dispari ţia şi ele distrugerea lor, ca şi a tutu ror lucruri lor, nu n a tura e responsabil;\ ; poate exista cleei ceva care se na şte din n imic şi care dispare brusc în nimic . Ce filosof naturalist a spus asta vreodat:i ? Haruspic i i însă o spun . Şi socoţi că merit;\ crezu ţi ma i degrab:l e i , decît fi l osofii ?

XVII. Ş i cînd se aduc s:Krificii m a i mu ltor zei, cu m se fa ce ci ele l a u n i i sem ne l e sînt favorabile, iar ele la a lţi i nu ? Ce-i cu aceasU i ncon­secvent<\ a zeilor, de a ameninţa pri n miru ntaicle primei victime, ele a men i ele bine prin ale u rm:Hoa re i ? S:1 fie între zei atîta deosebire de p:ireri , chi : 1 r între cei înr u d i t i , astfe l încît m:1 runt:l ick ofer i t e lui A pol lo

1 36 OE OIVINATIONE

Dia nae non bona ? Quid est tam perspicuum, quam, quum fortu ito hostiae adduca ntur, talia cuique exta esse, qualis cuique obtigerit hostia ? At enim id ipsum habet a liquid div ini , quae cuique hostia obtingat, ta nquam in sortibus, quae cui ducatur. Mox de sortibus. Quanquam tu quidem non hostiarum c.asum confirm.as sortium similitu­cline, sed infirmas sortes collatione hosti:mun. An, quum in Aequimelium misimus, qui afferat agnu m , quem immolem us ; is mihi agnus affertur, qui habet exta rebus accommodata, et ad c u m agnum non casu , sed duce deo servus deducitu r ? Nam si casu m in eo quoque dicis esse, quasi sortem quamdam cum deonun voluntate conjunctam ; doleo tantam stoicos nostros epicureis irridendi sui facui ta tem declisse : non enim ignoras, quam ista derideant. Et quidem illi f:Kilius facere possunt : deos enim , ipsos jocandi ca usa induxit Epicurus perlucidos, et pertla­biles, et habit:mtes, tanquam inter duos lucos, sic inter duos mundos, propter metu m ru inarum ; eosque h:1 bere putat cadem membra, quae nos, nec usum ullum habere membroru m. Ergo is circuitione quadam deos tollens, recte non dubitat divinationem tol lere. Sed non, ut hic sibi constat, i tem stoici : i l l ius enim deus n ihi l habens nec sui, nec alieni negati i , non potest hominibus divinationem impertire ; vester autem deus potest non impertire, ut nihilominus mundum regat, et homin ibus consulat . Cur igitur vos i nduitis in eas captiones, quam nunquam expl icetis ? !ta enim, quum magis propera nt, concludere solent : S i dii sunt, est divinatio ; sunt au tem di i ; est ergo divinatio. Multo est probabi lius : Non est au tem divinatio ; non sunt ergo di i . Vide, quam temere committant, ut , si nul la s i t d ivinatio, null i sint di i . Divinatio enim perspicue tol l i tur. Deos esse, retinendum est.

XVIII. Atque hac extispicum divinatione sublata, omnis aruspicina sublata est. Ostenta enim sequuntur, et fulgura . Valet autem in fu lguri­bus observatio diutu rna ; in ostentis ratio plerumque conjecturaque adhibetur. Quid est igitur, quod observatum sit in fu lgure ? Coelum i n XVI partes diviseru nt Etrusci. Facile id qu idem fu it, quatuor, quas nos habemus, duplica re ; post idem iterum facere, ut ex eo dicerent, fu lmen qua ex parte venisset. Primum id quid interest ? deinde quid significat ? Nonne perspicuum est, ex prima admiratione hominum, quod tonitrua, jactusque fulminum exrimuissent, credidisse, ea efficere rerum omnium praepotentem Jovem ? ltaque in nostris commentariis scriptum habe­mus : ·Jove tonante, fu lgur:mte, com itia popul i habere nefas .• Hoc fortasse reipublicae causa constitutum est. Comitionnn enim non haben­dorum causas esse voluerunt. ltaque comitioru m solum vitium est,

DESPRE DIVINA ŢIE 1 37

pot fi bine prim ite , iar cele destinate Diane i28 nu ? Ce-i mai evident decît faptu l el , vi ctime le fiind aduse la întîmplare, fiecare sacrificator are parte de acele mănmtaie în funcţie de victima care i-a revenit ? Eşti în sta re să spui că şi această alegere a re ceva divin, ci fiecl ru ia îi este adusă victima care i-a căzut, ca la sorti ? Despre sorţi însă, mai încolo . Tu nu aprobi totuşi asemănarea între soqi şi obţinerea unei victime, ci dezaprobi orice comparatie între sor�i şi v icti me . Dacă trimit în p iata Aequ ime l i um29 s:i mi se aduci un m iel , pentru a-1 sacrifica , mi se va aduce tocmai mielul ale cărui măru nt a ie se potrivesc intereselor mel e ? Ş i d e ace l miel, sclavul trimis n u va da d i n întîmplare, c i îndrumat de un zeu ? Dac'i şi în această situa {ie îmi spu i ca hn: udu l , ca un fel de sort, este corelat cu vo inţa divin;l , m:i doare faptul ci stoicii noştri le oferă ep icu reic ilor o asemenea ocazie de a fi luaţi în rîs ; c'ici şti i cît rîd cei din tagma lui Epicur de asemenea lucru ri . Lor le e cu mult mai uşor s:l o facă, deoarece Epicur, în glum:i , i-a înfăţişa t pe zei diafan i , uşor lua ti de vînt şi locuind între dou:i lumi, ca între două crîngu ri, de teama de a nu fi striviţi3° de pr;ibuşi rea u n iversu lu i ; el crede c'i ze i i au aceleaşi membre ca şi noi , dar nu le fol osesc deloc . Deci, scot,îndu - i pc ze i din circu it , p e bună dreptate Ep icu r nu ezită s:i scoat<l şi divina\ia . Stoicii îns:i nu r:lmîn la fel de tari pc poziţii ca Epicur. Zeul lui , indiferent faţ:i de sine şi de alţ i i , nu po:1te oferi oa meni lor daru l d iv inaţie i ; al vostru îns:1 îl poa re refu za , f:i r:l c:1 asta să însemne ci el nu conduce lumea şi c:1 se ocup :l mai putin de oamen i . De ce oa re vă încurca ţi voi în a ceste sofisme ca să nu le mai descu rca ti vreocbt:l ? Căci aşa conchid ele obicei cei ce se pripesc : daci zeii există , exist:l şi d ivinaţia , şi întrucît zeii exist:i , cxist:i deci şi d ivinaţia . Mult mai probabi l ar pu tea spune : divina t ia nu exist:l, deci nu ex ist;! nici zei i . Vezi deci cît de nesocotit judec\ ei afirmînd ci cbci n-ar exista divinaţia , nici zeii n-a r exista . Evident că d iv i naţ ia se exclu de. Faptu l ci zei i exist<\ trebu ie să r:imîn<1 convenit .

XVIII. Daci d ivina tia prin cercetare:! m;i runtaielor este înh1tur<l t:1 , toat:i arta harusp ici lor dispare :;_; i ea . Acum e rîndu l minuni lor ş i a l fulgere lor. Exp l icl\ia fu lgerelor s e baze:1z:i p c o observare îndelungat:l , i a r pentru cea a m inun i lor s-a recurs mai a les la raţionam ente conjectu­rale . Ce s-a observat deci în privinţa ful geru lu i "! Etrusc i i au împărţit cerul în 16 p<l rţi . A fost uşor s:·l dubl eze o dată num:irul celor patru p:irţi pe care le cunoaştem:l l , apo i încă o daU, ca s:'i poată st:1bi l i astfel din ce direcţ ie ar veni fulgerul . M a i întîi ce imponanţ:1 are acest lucru ? �i :.� poi, ce sem n ifica ţie a re el ? Oare nu este evident ci , în spa ima de 1:1 început, pu ternic impresionaţi de tunete şi de fulgere , oamen i i au crezut c1 Jupiter, stăpînu l a tot ce exist ă , le produce ? De aceea , în prescripti i le noastre st:1 scris aşa : "Cînd .Jupiter tun:i şi fu lger:1 e interzisa î n t ru n i rea com i �i i lor·' . Poa te că această hot:hîrc :1 fost l uat:! în interesu l s t : l l u ] u i . S : 1 d o r i t po:1 1 c u n pretext pen t ru : 1 1 1 1 1 Sl" l i ne : 1du n :ir i ll' �i d e

01:. DIVI :\ATJ ONE

fu lmen ; quod idcm omn ibus rebus opt i mum : 1usp1c 1um ha bemus, s i sin istrum fu i t . Sed de auspiciis al io loco ; nu ne de fulguribus.

XIX. Quid igitur m inus a physicis d ici dehc l , q u a m q u icl qu am ccrt i sign i ficari rebus inccrt.is ? \Ion cnim te pul o csse cum. q u i Jovi fulmen l�1 bricatos esse Cyclopas in Aetna pu tes . Nam csset m i rabi lc , quomodo id J u p i ter tot ies jacerct, quu m u nu m h a be rct ; nec ve ro fu l minibus hom i ncs, quid aut fac ienclum esset, :n i l cave ndum , moncrct. Placet e n i m stoi cis , cos an he litus tcrra c , qui frigidi s i n t , quum t1u ere cocpe ri n t , ventos t.·ssc : quum autem se in nu bem i nd u e r i n t . ejusque tcnuissim;lm qua mqu e p :1 rt em cocperi nt d i vi d e re a t q U L' d isru mpcrc , idque crebri us facere et \·ehcment ius ; t u m et fu lgura , et ton i t ru a exs istcrc ; si au t cm nubium confl icw ::n d o r expressus se cmiser! t . id esst: fu lmcn. Qu ocl igi tu r vi nat u rae, nulb constant ia , nul lo r;1 to tcm pore videmus effici , ex eo si�;,''nific1t ionem ren.1m consequentium quacrinms 1 Sci l icct, s i isu JupittT sign i fi ca ret, tam m u l u frust ra fu l m i na t�m i tterct ' Quid enim profi c i t , quum i n medium mare fu l men j:1ci t ? quid, quum i n a l tissi mos mont cs , quod pkru mque fit 1 q u id , quum in desert as sol i tudincs ? quid, quum i n ea rum gen l i u m or;J s , i n q u i hus h:1ec ne ohserv:mtu r qu idem ? Al inventu m est caput i n Tibcri . Quasi ego artem a l iquam i-> torum esse negen1 . D i vi n:nionem ncgo. Coeli enim distributio, q u a m ante d i x i , et certa ru m rerum notat io docet , unde fu lmcn venerit , quo concesseri t ; quid sign i fi cct a utem . n u l l a r:l t io docct.

XX. Sed urges me meis versibus :

Nam pater altitonans, stellanli n ixus Olympo, lpse SIIOS qrtondam /ttmulos ac templa petiuit. Et Capitolinis injecit sedilms ignes.

Tum statua Natt:le, tum simulacra c!eoru m , Romulusque et Rcmus cum a ltrice bcl lua, vi fu l m i n is i cti concideru nt , cleque ll is n:bus a rusp i­cum cxst iterunr respons;1 verissim;l . M irab i l.:: ;\lltem i l l u cl , quod eo ipso tempore , quo ficret indicium conju rat ion is in senatu , signum Jovis biennio post , qu :nn cr;lt loca tull l , in C1pitolio colloc:1 ba tur. Tu igitur a n i m u m indu ces ( sic enim • necum agclnsl , c ausam 1stam ct con tra fa cu tu a , ct cont r:1 scripta defenclere ? rra ter es : co non vereor. Verum quid t ibi hic tandem nocet ' rc-snc, quae ta l is est ; :1 n ego , q u i veru m explica ri voi o ? ltaque nihi l contra dico : a t e ra t ionem totius a rusp i ci nae peto . Sed te m i rificam in b tcbra m conjccisti . Quod c n i m i n tell igerc:s, fore, ut premerere, quu m ex te cmsas un iu scu jusqu e d ivi n:ll ionis exquirerem, multa verba fecist i , te, quum res vidervs, rationcm causa mque

DESPRE DlVINATlE 1 3 9

aceea fulgerul a fost invocat drept unicl piedică32 ; daci apărea la stînga , era considerat drept cel mai bun a uspiciu în toate privinţele. Dar despre auspicii în alt:l parte ; acum ne ocup:im de fulgere.

XIX. Ce anume trebuie ma i mult s:i se fereasci a afirma u n filosof natura l ist , decît ci prin lucruri nesigure se semnificl ceva sigur ? Nu pot crede G1 tu eşti în stare s:1 gîndqti că Ciclopii au fabricat în străfu ndurile Etnei·1·1 fulgeru l lui Jupiter. clei ar fi de mirare , cum Jupiter îl arunci atît de des, cînd a rc doar unul , şi cum îi avert izeaâ el pe oameni prin fu lgere , ce trebu ie f:lcut sau evitat . Stoicii sînt de p:i rere:l·l el emanaţi i le reci ale p:imîntulu i , cînd încep s:i se împr:1ştie, devin vînturi ; cînd îns:i dau de un nor, încep s:i - i rup:i ş i s:l-i sfîşie fiecare p:i rticicl, şi o fac destul de des şi de violent ; atunci apar fu lgerele şi tunetele ; iar daci flac:lra produs:! de ciocnirea di ntre nori scap:"ir:1 , atunci apare tr:isnetul . Ce semne ale unor evenimente vi i toare clut:i m noi în ceea ce ne d:i m seama c:l se produce prin forţa naturii , f:lr:l consta nt:! , făr<i o dat:l fix:i ? Dae<l jupiter l e-ar trimite ca semne, ar ma i risipi el inuti l atîtea fu l gere 1 La ce bun , u n fulger aruncat în m ij locu l m:lri i , foa rte adesea pe vîrfurile celor mai inalt i munţi, în pustict:i ţi le deşertu lu i , în t inuturile u nor neamuri care nici m:icar nu le iau în scam:i ? A fost g:is i t în Tibnr , spu i tu , cr pul statui i . Ca şi cum cu nu le-aş recunoaşte haruspicilor vreo pricepere în :ma fu lgurati . Eu nu le recunosc îns:i darul divina tiei . Clei împ;iqire:l cerului , de care am Yorbit, precum şi observarea unor lucruri :mume, ne arat:l de unde a venit fu lgerul şi u nde a clzut ; dar ce semn ifici el nici o ştiinţJ nu n e spu ne .

XX. Dar tu m:i ataci chiar cu proprii le melc versuri :

Câci urcînd pe-nstelatul Olimp. rwultorul pârinte r:l însuşi [intind. jil�!{erat-a coline şi temple Şi j"oc aru ncat-a în locul strâwcbi al cultului stiu. Capitoliul.

Atunci , spui tu , a u clzut lovite de t r:i snct statuia lu i Natta , efigi i le zeilor, statuia lui Romulus şi Remus cu doica lupoaic:i şi s-:ru p;1 str:n r:ispunsurile veridice a le haruspicilor privind ;1 cestc întîmpbri . E îns:i de mirare ci tocma i cînd se denunţ;! în senat conspi ra\ia , se a�eza pc Capitol iu statuia lui Jupiter, doi ani dup:i începerea lucr:1 ri i . A i de gînd sâ aperi, îmi n:proşai tu, aceastâ cauzâ [a inexistenţei divinaţiei "] în pqfida a tot ceea ce a ifâcut şi a i scris ? Fiindc;l îmi qti frate , nu mJ tem s;i fiu s incer cu t ine3�. Spune drept, ce te deranje:r z:i în aceast:i d iscuţie ? Subiectu l în s ine sau eu, care vreau s;i deslu::;esc :rdev;iruP Ei bine, eu nu mai spun nimic, dar pretind de la t ine expl icat. i :l artei haruspicilor. Tu îns;i a i găsit o minunat�r eschiv:'i . Fiindc·r ţi-a i dat seama c1 vei fi la strîmtoare cînd eu voi ci u ta s:1 atlu c1uza ficc;iru i t i p de divinatic , a i : � n r t grij:i sJ-m i t o t repeti cJ , î n faţa ev iden te i fa ptu lu i , t u n u - i m;1 i cauti J I H l t i \ : l t i : l .� i c :-; p l i c: r t i : r : e i mportan t . . � p u i t u . l":! pt u l în s i n e , n u ::; i Cl l l l: l

1 4 0 DE DIVINATIONE

non quaerere ; quid fieret, non cur fieret, ad rem pertinere . Quasi ego aut fieri concederem, aut esset ph ilosophi , causa m, cur qu idquc fieret, non qua erere. Et eo qu idem loco et prog nostica nostra pronuntiab:1s, et genera herbarum, scammonea m, aristoloch iamque radicem, quarum causam ignora res, vim et effectum viden.:s .

XXI. D issimile totum : nam et prognosticorum causas persecuti sunt et Boethus stoicus, qui est a te n omina tus, et n oster etiam Posidonius ; et, si causac non reperiantu r istarum reru m , rcs tamen ipsae observ::�ri animadvertique potu erunt. Nattac vero st atu a , aut aera legum de coelo tacta , quid h:1bent observa turn ac vetust u m ;. Pin arii Natta e nobiles : a nobilitate igitur periculum. Hoc tam ca l l idc jupiter cogitavi t ! Romulus lactens fui mine ictus : urbi igitur periculum ostenditur ei , quam ilie condidit . Q�1am scite per not:ls nos cert iores fa ci t Jupiter ! At eodem tempon� signum jovis colloc:1batur, quo conju ratio indic1 batur. Et tu scil icet ma vis, nu mine deoru m id factum , quam casu , a rbitrari ? et redemtor, qui columnam i lbm de Cotta et ele Torquato conduxerat faciendam, non inertia, aut i nopia tardior fu it, sed a diis immortalibus aci istam hor:11n reservatus est ? Non equidcm pbne despero ista esse vera ; sed nescio, et disccre a te volo.

Nam quum mihi quaedam casu viderentur sic evenire, ut praedicta essent a divinantibus ; dixisti mulw de casu , ut, venerium jaci posse casu, quatuor ulis jactis ; quadringentis centum venerios non posse casu consistere. Primum nescio, cur non possint ; sed non pugno : abundas enim similibus. Habes et respersionem pigmentorum, et rostrum suis, eL alia permulta . Idem 0Jrneadem fingere clicis ele capile Pan isci .

Quasi non potuerit ici even i re casu , ct non in omni marrnore necesse sit inesse vei Praxitel ia capita . III a enim ipsa efficiuntur cletractione ; nec quidquam i l l uc affertu r a Praxirele : sed quum multa sunt detracta , et aci l i neamenta oris perven tum est, tum intell igas, i l lud, quod jam expol itum sit , intus fu isse. Potest igitur tale al iquid etiam sua sponte in l apicidinis Ch iorum exstitisse. Sed sit hoc fictum. Quid ? i n nub ibus nu nquam a n imaclvertisti leonis form:1 m, aut h ippocentauri ? Potest igitur, quod modo negabas, veritatcm casus imitari .

XXII. Sed quoniam d e extis e t fu lguribus satis est dispu tatum, ostenta resta nt , ut tota aruspicina sit pcrtractata. Mulae partus prolatus est a te : res mirabilis, propterca quia non saepe fit ; sed si fieri non potuisset, facta non esset. Atque hoc contra omnia ostenta va leat,

DESPRE DIVINAŢIE 1 4 1

lu i . Ca şi cum eu aş fi de acord că se întîmplă ceva nemotivat sau că ar fi în firea u nui filosof să nu caute cauza a tot ceea ce se întîmplă . Şi m i-a i recitat chia r Prezicerile mele ş i mi-a i enumerat tot soiul de plante, rochiţa rîndunici i , răd;lcina de aristolr:�:hia , a căror putere şi efect le cunoşti, spu i tu , fără s;l le cunoşti însă cauza.

XXI. Asta-i cu totu l altceva . Au căutat cauzele prezicerilor şi stoicul Boethus pe care l-ai cit;l t, şi Posidonius al nostru ; şi chiar dacă nu le-au aflat cauzele , cel puţin efectele lor le-au urmărit şi le-au observat. Dar statu ia lui Natta sau tablele de legi, lovire de fu lger, ce au ele 3 face cu observarea şi cu experienţa îndelungat;! ? Cei din neamul Pinarius Natta36 erau nobi li ; deci pericolul [anunţat prin căderea statu ii] îi vizează pe cei de neam iluslru . Cît de bine a ticluit-o Jupiter ! Romulus sugar [din gmpul statuar lupoaica cu fiii ] a fost lovit de tr;1snet : înseamn;1 el se arat;l un pericol pentru oraşul pe care el 1-a întemeiat. Cît de înţelept ne face Jupiter prin semnele sale s;l înţelegem 3sla ! Mai mult chiar, atunci cînd statu ia lu i se monta pe soclu, era denunţată conspiraţi a . Şi tu , bineînţeles, preferi să atribui acest lucru vrerii divine decît hazardulu i ! Ş i antreprenoru l care d irija montarea acelei statui din îns;1 rcin;lrea lui Cotta şi Torquatus a întîrziat lucrarea , nu din lene sau din lipsă de fonduri, ci a fost înadins ţinut în loc de zei pînă l a momentul hotărît ? Eu nu-mi pierd cu totu l speranţa c ă o fi ceva ac.lev:l rat a ici, clar am îndoie li ş i vreau s;i m;i lămureşti tu .

Întrucît mie mi se pare că unele lucruri interpretate de profeţi sînt de pus pe seama hazardu lui , tu ai discutat îndelung despre hazard, spunînd că da torită lui se poJte întîmpla să-ţi iasă la zar, din patru arunGlri , lovitura lui Venus, dar că din ,!00 de aruncări nu pot ieşi 100 de astfel de lovituri . Mai întîi nu ştiu de ce o fi chiar aşa imposibil , dar nu insist, căci tu eşti plin de alte asemenea argumente : îl a i ş i pe cel cu dispersia întîmplătoare a culorilor şi cu rîtul de porc, şi multe altele . Tot tu menţionezi ceea ce a presupus Carneades despre capul lu i Paniscus. Ca ş i cum nu s-ar putea întîmpla prin voia hazardulu i ca în orice bloc de marmură să existe , să zicem , un cap demn de Praxitele·�7 . Dup<1 ce tot ce-i de prisos a fost înlăturat şi s-a ajuns l a trăs�1 turile feţe i , atu nci a i senzaţia că tot ceea ce ai dăltuit cu grijă se a fla de fapt în blocul ele marmur;l38. E posibil deci ca şi în carierele de marmură din Chios s;'i fi existat întîmplător ceva de acest fel . Dar nu-i decît o presupunere. N-ai văzut niciodată în nori forma unui leu sau a u nu i hipocentaur ? E posibil ca uneori hazardul s;! imite realitatea, ceea ce tu tocmai ai negat.

XXII. Întrucît am vorbit destu l despre măruntaie şi fu lgere , mai r:i mîn minuni le , ca s<l termin;lm cu a rta haruspică ri i . M-ai informat ci : 1 Ll l:II o cllîrcă : lucru ele mir:t re , Gici nu se întîmplă des ; dar daci ar 1 i Iust impus ibi l , nu s-ar fi întîmplat. S;1 ş t i i c:1 referitor la minuni , e

1 42 DE DIVINATIONE

nunquam , quod fieri non potuerit, essc fact u m ; sin potuerit , non csse mirandum. Causarum enim ignora t io in re nova mirationem bcit : eadem ignoratio si in rebus usitatis est, non mi r;unur. Nam qui mu tam peperisse miratur, is, quo modo equa pa ria t , aut omnino quae natura partum animantis facial , ignorat : sed, quod crchro videt, non miratur, ctiam si, cur fia t , nescit. Quod ante non v i d i t , ici si cvencri t, ostentum esse censet. Utrum igitu r, quum concepit mula . an quum peperit, ostentum est ? Conceptia contra natu ram ror1 :1sse : sed partus prope necessarius . Sed quid p lura ? ortum vidc;tmt ls ; t ruspicinae : sic faci l l imc , qu id habcat auctoritatis, judicabimus.

XXIII. Tages quidam dicitur in agro tt rqu i n icnsi, quum terra araretur, ct sulcus altius esset impressus, cxstitissc rcpcntc , et cum affatus esse, qui arabat . Is autem Tages, ut in l ibr is est Etruscoru m, pueri l i specie dicitur visus; sed senili fu isse prudenti:1 . Ejus adspcctu quum obstu­pu isset bu bu lcus, clamoremque m:.1jorem cum admiratione cdid isset , concursum csse factum, toramque brevi tcmpore in cum Locum Etruriam convenisse . Tum i l lum plura locutum mulris aud i cntibus , qui omnia ejus verba exceperint , l i t terisque mandaverint ; omncm au tem oratio­nem fuisse cam, qua aruspicinae discipl ina contineretur ; eam postea crevisse rebus novis cognosccndis , et ad cadem i l la principi:.1 refcren­dis. Haec accepimus ab ipsis ; baec scripta conservant ; hunc fontem habent d isci p l i nac . Num ergo opus est aci ha ee refel lenda Carnea des ? num Epicu ro ' Estne qu isquam ita desipiens, qui credat exaratum essc, deum dicam, an homincm � Si deum, cur se contra naturam in terram abdiderit, ut patebctus arat ro luccm adspicert:'t ? Quid ? idem non ne poterar deus hominibus discipl inam superiorc c loca tradcre ? Si au tem homo i l ie Tages fu i t , quonam modo potu it terra oppressus vivcre ? u nde porro i l la potuit , quac docebat a l ias, ipse didicisse ? Sed ego ins ipientior, quam i l l i ipsi , qui ista credunt, qui qu idcm contra eus tam diu disputem.

XXIV. Vetus autcm illud Catonis admodum scitum est, qui mirari se aiebat, quod non ridcret :1ruspex, a ruspicem quum v idisset. Quota enim quaeque res evenit pracdicta :1 b istis 1 au t si evenit quippiam, qu id affcrri potest, cur non c1su id evenerit 1 Rcx Prusias, quum I Ia n n ibal i apud eum exsu la nti dcpugnari placeret , negabat se audere , quod exta prohiberent . "An tu , inquit , caruncu lae vitu l inae mavis, quam imperatori veteri cred cre ?" Quid ? ipse Cacsar, quum a summo aruspice monerctur, ne in 1\fricam ante bn.\!Ttam transmittcret, nonne

transmis ir ? quod ni fecissct, un o in loca om nes adversariorum copiae

DESI' RE I l / VI .\ A TIE

valabil acest principi u : nicioclat�l nu se întîmpl�\ ceva ce nu-i cu putint;i . Î n orice situaţie neobişn u i L i , u i m irea e p rovocat�i ele necu noaşterea cauzelor : în cele cu care ne-am obişnuit , necunoaşterea este a ceeaşi , cla r nu ne m a i m i răm. Cel care se m i r:' c1 a fătat o catîrc1 nu ştie nici cum fat�i iapa şi nici cum rostuieşte nat u ra n aşterea oriclrci vietati ; dar fi indci \·ed c des asemenea lucruri , nu se mai mi r�l , chi;l r daci nu ştie de ce se întîmphi e l e . Dac�l însa se întîmpLl ceva ce n-a mai v;lzut, a tu nci crede ci-i o minune. Deci care-i minunea, ci o ca tîrci a p rocrcat sau ci a L-ttat ? Poate ca pacitatea ei ele a pro crea este împotriva naturi i ; clar naşterea in acest c a z este în legea firii . E nevoie sJ m a i i nsist 1 S;i vedem acum origi nea şti inţei h a ruspicJr i i şi : 1stfel vom sta bi l i mai lesne ce înclrept�itire a re ca .

XXIII. Se spune ci pe ogorul ele lîng�\ Ta rqu i ni -''J, u n u i ţ:h:m , pc cînd îşi a ra p;imîntu l şi t r;isese o b ra z chi mai adînci , i-a a p;i rut elin ea brusc cineva şi i -a vorbit . Acest Tages i0 , cum e numit în ci rti le ctrusci­lor, se spune ci avea i nfa�işarca u n u i copil , dar întelepciunea unui lxilrîn . F i i n dci la vederea l u i . plugarul a înlemnit de ui mi re ':ii a t ipat el i n r:isputeri , toaU l u mea a a lerga t într-acolo şi , în scurt t imp, întreaga Eu·u rie s-a a d u na t la fara loculu i . Atunci Tages a vorbit îndelung numeroasei as isten�e, care i-a rq i nu t vorbele .'j i le-a trecu t în scrieri ; pe aceste spuse a l e l u i se bazea z�i .<;, t i i n ţ;l ha ruspicirii , care mai apoi s-a îmbog�iţit prin cu noa�tere;l unor noi fa pte, Luate corel a te îns�i c u acele înv:lt:i l u ri fu ndamentale ale lui Tages. Acestea le-am a flat de l a e trusci ; ci rţi le lor inci se p�lstreaz�l ; acesta e i zvorul acelei disciplina etrusca. Pentru a combate toate acestea c nevoie ele un Carneades sau de u n Epicu r ' Poate f i cineva atît ele a b s u r d , încît s�l creada cJ plugul a scos d i n brazcl�1 , s�i z icem, un zeu sau poate un om ' Dacl era zeu , de ce s-a ascuns în p{lmînt con trar naturi i l u i , pentru ca doar scos de p l ug s;l vad�i l u mina i l ' Cum de n-a putut , fiind zeu , să transmit�L oameni lor înY:it;ltura din îna l t ' Ia r dacă acel Tages a fost om, cum a putut d tr<li acoperit de p:l mînt şi c.le u nde a putut afl a el însu:ji ceea ce-i înv<lp pe a l ţ i i 1 D a r eu sînt chiar m a i l ipsit ele minte decît cei ce dau crezare unor asemenea absurclit�i t i , pierzînd atîta vreme s;'l-i combat.

XXIV. E bine cu n oscutJ a cea \·echc vorb;i a l u i Caro care spunea el e de m i ra re cum pe u n haruspiciu nu-l p u fneşte rîsu l cînd vede u n a l t h:1 ruspiciu ' 2 Cîte el i n p reziceri k: l o r s e împli nesc sau , daci se îm pli­n e �te ncu n a , cum se poal<: don:d i d n u este l a mijloc u n t:fect al hnard u l u i 1 Hegele P ru s i a s ' -' , cîn d Hanil);t l , refugi :� t l a e l , îi p ropu n<:a s:l i n t re în lupl:i , sp unea ci nu îndr:i z n e �tc s;l o faci . pentru el l l l : J ru n t : J i t:· le se :1 r:1 U potriYnice . , .Tu . îi spuse H :miba l , p rdt: ri s;i dai nL·z:u c· u n e i hucit i c.le carne de \·acJ . decît unui lxitrîn genera l ' . O a re 1 .LT t r Însu si n - :1 t re c u t in :\ f ric1 . cu t oate ci �cfu l haruspici lor l-a . 1 \ , · 1 t 1 1 : 1 1 · . . 1 : t ' , l : t • : 1 i n : t l ll l l' d e· s( ) l. s t i t : u l ' i l: i : t rn:.l ' ' ' D:tL a n -: 1 r fi f;i c u t - o .

1 44 DE DIVINATIONE

convenissent. Quid ego a ruspicum responsa commemorem (possum equiclem innumerabilia), quae aut nul los habuerint exitus, aut contra­rios ? Hoc civil i bello, dii i mmortales ! quam multa luserunt ? quae nobis in Graeciam Roma responsa aruspicum missa sunt ? quae dicta Pompeio' etenim i l ie admodum extis et ostentis movebatur. Non lubet commemo­rare, nec vero necesse est, tibi praesert im, qui interfu ist i . Vides tamen, omnia fere contra , ac dicta sint, evenisse. Sed hacc hactenus : nunc ad ostenta veniamus.

XXV. Multa me consule a me ipso scripta recitasti ; multa ante marsicum bell u m a Sisenn:� collecta attul isti ; mu lta ante Lacedacmo­nioru m malam pugnam in Leuctris a Call isthene commemorata dixist i . De quibus dicam equidem singulis , quoad videbitur ; sed clicendum etiam est Je ,universis . Quae est enim ista a diis profecta significatio, et quasi d�nu ntiatio calamitatum ? Quid au tem volunt ea dii immorta les primum significantes , quae sine interpretibus non possimus intel l igere ; deinde ea, quae cavere nequeamus ? At hoc ne homines quidem probi faciunt, ut a micis impendentes calamita tes praedicant, quas i l l i cffugere nu Ilo modo possint : ut medici , quanquam i ntelligunt saepe, tamen nunquam aegris dicunt i l lo morbo eos esse moritu ros. Omnis enim pr:1edictio mali turn probatur, quum ad praedictionem cautio adjungitur. Quid igitur aur ostenra , aut eorum interpretes, vei Lacedacmonios ol im, vei nu per nostros adjuverunt ? Quae si signa deorum putanda sunt, cur tam obscura fuerunt ? S i enim, ut inte l l igeremus, quid esset eventurum , aperte declarari oportebat ; aut ne occulte quidem, si ea sciri nolebant.

XXVI. jam vero conjectura omnis, in qua nititur divinatio, ingeniis hominum in multas, ac diversas, a ut etiam contrarias partes saepe deducitur. Ct enim in causis judici:l i ibus alia est conjectura accusatoris, : l i i:1 defensoris, et tamen utriusque credibi l is : sic in omnibus i is rebus, quae conjectura investigari videntur, anceps reperitur oratio . Quas autem res tum natura , tum casus affert (nonnu nquam etiam errorem creat s imil i tu do), magna stu lt i t ia est, earum rerum deos facere effecto­res, causas rerum non quaerere. Tu , vates boeotios credis Lebadiae vid issc ex gallorum gall inaceorum cantu , victori�1m esse Thebanorum, quia gal l i v iet i silere solent, ca nere victores. Hoc igitur per gall inas Jupiter tantae c i vi tati signum dabat ? An i l lae aves, nisi quum vicerint, canere non solent ' At tum cancbant, nec vicerant. Ici enim est, inquics, ostentum. rv!agnum vcro : quasi pisces, non gall i cecinerint. Quod au tem

DESPRE DIVINATIE 1 4 ')

toate foqele duşmanilor ar fi avut timp s:1 s e regrupeze . Să-Ii ami ntesc răspu nsurile haruspicilor (pot cita cu miile) care n-au avut nici o consecinp sau eventual una exact opusă ? Şi în războiul civil recent, o , z e i nemuritori , cîte preziceri ale l o r nu ne-au înşelat ? Cîte răspunsuri de-ale lor nu ne-au fost trimise de la Roma în Grecia , cîte avertismente lui Pompei ? El într-adevăr se lăsa impresionat de m:lru nta ie şi minuni . Nu-mi place s:l-mi amintesc şi nici nu e nevoie, mai ales că tu ai fost de fap . Ştii deci G1 aproape toate s-au întîmplat altfel decît s-a prezis. Deocamda t:1 atît ; să ne ocupăm acum de minuni .

XXV. M t-ai recital multe mmu n i . mentiOnare de mine în versurile despre consu latu l meu ; mi-ai p rezentat multe altele, culese de Sisenna înainte de războiul cu marsi i ; ai pomenit ş i de cele ami ntite de Callisthenc, petrecute înainte de nefericita luptJ de la Leuctra . Voi vorbi despre fiecare în parte , la timpul potrivit, dar mai întîi trebuie discutat la modul general . Ce semnificaţie pot avea aceste m inuni trimise de zei , încît să trcac1 drept prevestiri a le unor nenorociri ? Mai întîi , cu ce i n tenţie ne trimit zei i acele semn<.: ce nu pot fi înţelese f<'ir<1 i nterpret ? În al doilea rînd, ce rost au cele pe care nu le putem evita ? Nici oamenii cumsecade nu se apucă s:1 prezic1 p rietenilor nenorocirile ce-i aşteapt:'l , de care oricum acei a nu pot scăpa . Chiar dac1 medici i îşi Lbu seama c1 uni i bolnavi vor muri , n icioda t:l totuşi nu le spun el boala lor este fatală . P rezicerea r:1ului este utilă doar atunci cînd este însotit:l de solutia evitări i lu i . Cu ce i-au ajuut cîndva pe sparta ni - sau recent pe noi - minunile şi inrerpre(ii lor ? Şi dac1 e de crezut el ele erau semne divine, de ce au fost a tît de obscure ? Clei dac1 ne-au fost trimise ca să ne dăm sea m:1 ce ne aşteapU , se cuvenea măcar s<l fie mai expl icite ; iar dacă zeii nu doreau ca noi să ştim viitorul , nici nu era nevoie de a tîta mister.

XXVI. Orice prezumţie, pe care se sprijin:! divinaţia e orientat<l în felurite direct i i , u neori total opuse, în funqie de imaginaţi:! fiecărui interpret. În procesele civile, avocatul acuz<1rii a re o va riantă , cel al apărării a lta , şi totuşi amîndouă sînt credibile ; a şa stau lucruri le cu toate cazurile cercetate pe baza unor supozitii ; se g:lsesc oricînd argumente pro şi contra. Însă întîmpl:1 rile pe c:1 re natura sau hazardul le produce ( u neori asem:1narea lor creează confuzii), e de-a dreptul stupid s:1 le atribui zeil or, în loc să le caup cauzele. Tu crezi el în Leba d i a , profetii beo(ieni şi-au dat seama că victoria va fi a tebanilor numa i dup;1 cîn tatul cocoşilor, pe motiv c:l ei tac cînd sînt învinş i , dar cînU cînd sînt victorioşi ? Deci prin nişte biete g:1 J inacee a trimis Jup iter o veste unei cetă\i atît de însemn:lte ·; Sau pmltc acele p:'isări nu ob i�nui csc s:l cînte decît în caz de victorie ? Dar atunci cînd ele au cînut nu se obt.inuse vreo victorie . Asta , spui tu, este o minune . Hala l 1 1 1 i n u n l ' 1 ( : :1 .�i ( 1 1 1 1 1 JX'::;t i i ar fi cînl :l t , n u coco�i i 1 Cînd n u cînt:1 vreodat:'î

1 4 (, DE DIVINATIONE

est tempus . quo il li non ca ntent , vei noctu rnum. vei diurnu m ? Q u o d s i victores ala critate. et qu as i laetit ia , :1 d cmcndum excita ntu r : potuit accidissc alia quoquc laetitia , qua ad cantum moverentur. Oemocritus q uidcm optimis verhis causam expl icat , c u r ante lucem ga ll i c:mant . Depu lso e n im de pecton: , et i n omne cmpus d i v iso , et mitificato cibo , camus edere , qu iete satiatos : qu i quidem s i l cnt io noctis, ut ait Ennius, . . favcnt faucibus russis ca n tu , plausuquc p rcmunt a las . .. Qu u m igitu r hoc animal tam sit canorum s u a spontc, quid in mcntem venit C:allistheni dicere. dcos gall is s ignu m dedisse canta n d i , quum id vei natura, vei c:1sus e fficere potuisset ?

XXVII. S:mgu inem plu isse senatui nuntiatum est ; a tratum eliam Hu\· ium tluxisse sangu i n e ; cleorum sucbssc simulac ra : num censes his nu nt i is Thakn, au\ Anax:1goram, aut qtH.:mquam physicum crcditurum fu isse • ;\!ce c n i n 1 s:mgu is , nec sudor, nisi t' corpore est. Sed ct decolo­ratio qu:1cdam cx a l iqua conta gione \crrena maxime potest sangu inis simil is essl' , el humor a l lapsus extrinsecus, u t in tectoriis viclemus :mstro, su doru11 imit:lr i . Atque haec i n bdlo plura et majora videntur t imentibus ; cadem non tam anima dvenu ntur in pace. Accedit i l lucl et iam . quod in nwtu et periculo quum crcduntur faci l ius . tum finguntur imp u n i u s . Nos :lll tem ira lcves a tque inconsidcrati sumus, u t , si m u res

corroscrint a l iq u i d . quorum est opus hoc u nu m , monstrum putemu s . Ante vuo mars i cum bcllu m , quod clypeos La nuvi i , u t a t e est d ictu m , mu rcs rosisscnt , m a x i m u m ici porlcntum arus pices esse cl ixeru nt. Quasi vero qu idquam i n tersit, mu res, chem noctem a liquid rodentes, scuta , an cribra corroscrint. Nam si ista scqu imu r, qu od Platonis Politiam nu per apud me mures corroseru nt, de republica debui pertimescere ; aut , si E p i curi de Volu ptate l iber rosus essct, putarem a nnonam i n mace l l o c1 riorem fore.

XXVIII. An vero i lb nos terrent , si quando al iqua portentosa aut cx pecude . aut ex llomine n :1 1 :1 dicuntu r ? qu oru m omniu m , ne sim longior, u na ratio est . Quidquid cnim oritu r, qua l ecumqu e est , causam habeat a natu ra necessc l'St : ut , elia m si praeter consu etuc.linem exstiterit, praeter n�l luram ta mcn non possit exsistcre. Causam igitur investigato in t"l' nova atque admira b i l i , s i potes . Si nul lam reperies , i l lud tamen l'xploratum habeto, nihil fieri potuisse sine ca usa ; e u mque errorcm, quem tihi rei novitas a ttulerit , natu rae ratione depellito. I ta t e nec terrae frcmitus , n e c c oe l i discessus , ncc lap ideus aut sangu ineus i mber,

nec rrajc ct io stc l l a e . n ec f:1 ces \·isae tcrrcbunt. Qu orum omnium causas si a C hrysippu quacram, ipse i l ie divinat ionis a u ctor nunquam ilb c l icet facu fortu ito, natu ral cmque rationcm omnium reddct. Nihi l c n i m l"ieri

DESPRE DlVlNAŢlE 1 4 7

cocoşii, noaptea sau ziua ? DaC:t e adevărat că sînt îndemna)) l a cînt, de a rc.loarea sau bucuria victoriei , poate o fi fost şi vreo a lU bucu rie care s�1-i fi determinat să cîn te 1 Democrit chiar expl ic! foarte bine de ce cocoşi i cînt;1 în zori : cînd hrana din guş�1 , după digestie, l i s-a r;'ispîn di t în tot trupu l , sătui şi odi hniţi , s lobod cîntu l , uneori chiar în t:icerea nopţi i , cum spune Ennius "Cîntul ei îl slobod din roşii gîtlejuri şi bat din a ri pe" . Deci , de vreme ce această viet:lte e pred ispusă la cînt din proprie i n i ţia tivă , cum i-a dat pri n gînd lui Cal isthenes să spun�! c;1 zei i au elat cocoşi lor semnalul cîntulu i , cînd asta a pu tu t-o face natura sa u hazardul ?

XXVII. S-a vestit senatu lui că a plouat cu sînge , d a pa unui nuviu s-a înnegrit şi ea de sînge , G1 sta tu i le zeilor au asudat. Tu crezi c:1 Tha les s::�u Anaxagoras , sau orice a l t filosof al naturii ar crede în asemenea veşti 1 Şi sîngele, şi sudoa rea ies dintr-u n corp. Dar şi cu loa rea provenită d i n ames tecu l a pei cu u n p:1mînt de roşiatic poate semăna cu sînge le şi la fel , umezeala exterioa r�l , cum o vedem pe case, cînd sufb vîntul din sud, im it:l sudoarea trupu l u i . rar în timp de r:1zbo i , aceste semne par mai numeroase şi mai înfricoş;Hoare fi i ndc:i oamen i i sînt înfricoşaţi ; ele nu sînt percepute îns:i la fel în vreme de pace. Pe lîng;1 asta , în condiţi i de pericol şi tca m:1 , cu cît oamenii sînt mai creduli , cu a tît mai l iber se nasc fiqiuni le . Jar n oi sîntem atît de u şuratici şi necuget:t ţ i , încît s<l socotim o minune fa ptu l c:i �oa reci i au ros ceva , cînd asta-i ocupa\ia lor ' Aşa cum a i spus, faptul ci la La nu viu m şoa rec i i au ros scutu rile de p iele , înainte de r�izboiul cu ma rs i i , a fost interpretat de haruspici drept cea mai ma re mi nune. Ca şi cum ar avea vreo importanp dac:l şoa rcci i , care rod zi şi no;tpte cîte ceva , ar fi ros n iş te scuturi sau nişte site. Dacă m-aş lua du pă asta, ar trebui s;1 m;i tem fo:trte ta re pentru soa rta statu lui , fiindci (.Uu n�izi şoarecii mi-au ros Republica î'i l u i Platon , iar dac:1 mi-ar roade cartea lui Epicur Despre jJiâcere16, aş pu tea b:lnui G1 a l imente le vor fi ma i scumpe pe pia (<L

XXVIII. S�i ne înspJimînt<1 m oare dacă ni se anu nţJ unele naşteri uimitoare, la an i ma le sau oameni 1 Ca sJ nu mai l ungesc vorba , exist;! pentru toate acestea o singu r;l motivatie . Ceea ce se na�te , indiferent ce e , are în mod necesar o GtUZ<1 natural:! ; chi a r dacă ar ap�lrea ca neobişnuit, totuşi nu ar fi posibil da c:1 ar fi contrar fi ri i . Aşa dar, în orice s itua\ie i nsolit;l. ş i u imitoare caut:i , da c:1 po\i, cauza . Chiar daci nu o g;lseşti , s:i -\i fie clar c:l n imic nu se poate întîmpl: i f:ir:î o cauz:i ; şi scapă prin aceast:1 explicaţie naturatl de p�1 n ica pe ca re \i-a produ s-o nouta tea faptulu i . În felul acesta nu te vor m:li însp:1 imînta n ici cutremu­rele, nici deschiderea ceru l u i , nici ploai a de pietre sau de sînge , nic i t r;l iect u l unei ste l e , nici globurile de foc v:izute pe cer. Dac'i l -aş i n t reba pe l lrisip despre ca uzele tutu ror acestor fenomene, nic i e l . deş i : t p:·t r:Hor a l d iv ina ţ iei , n u va spune vreodat ;1 ci ele s-au petrecu t

1 4 R D E DIVINATIONE

sine ca usa potest ; nec quidquam fit , quod fieri non potest. Nec, s i ici factum est, quod potu it fieri , portentum debet videri. Nulla igitur portenta sunt. Nam si, quod raro fit, id portentum putandum est, sapientcm esse, portentum est : saepius enim mulam peperisse arbitror, quam sapientcm fu isse . Illa igitur ratia concluditur : Nec ici, quod non potuerit fieri , factum unquam esse ; nec, quod potuerit , id portentum esse ; ita omnino nullum esse portentum. Quod etiam conjector quidam et interpres porrentorum non in.�cite respondisse dicitur ei , qui aci eum retu l isset, quasi ostentu m, quod anguis elomi vcctem circumjectus fuisset : . . Ţum esset, inqu it , ostentum, s i ;� nguem vcctis circumplica­visscr . .. Hoc i l ie responso satis aperte declaravi t , nihil habendum esse portentum, quod fieri posset .

XXIX. C:. Gracchus aci M . Pomponium scripsit, duobus anguibus elomi cbmprehensis, aruspices a patre convocatos. Qui magis anguibus, quam lacertis, quam muribus? Quia sunt haec quotidiana, angues non i tem. Quasi vero referat, quod fieri potest, quam i d saepe fi<l t. Ego tamen miror, si emissio feminae angu is mortem afferebat Tib. Graccho, emissio autem maris anguis erat mortifera Corncliae, cur alterutram emiserit . Nihil enim scribit respondisse aruspices, si neuter anguis emissus essct, quid esset futurum. At mors insecuta Gracchum est. Causa quidem, credo, a liqua morbi gravioris, non emissione serpentis. Neque enim tanta est infelicitas a ruspicum, ut ne casu quidem unqua m fiat, quod futurum il l i esse dixerint. Nam illud mirarer, si crederem, quod apuc.! Homerum Calchantem dixisti ex passerum numero belli trojani annos auguratum ; de cujus conjectura sic apuci Homerum, ut nos otiosi convertimus, loquitur Agamemnon :

XXX.

Ferte, viri, et du ros animo tolerate labores, A uguris 111 nostri Calchantis.fata queamtts Scire, ratosne habealll, an vanos fJectoris orsus . Namq11e om nes mem ori portentum mente retentant, Qui nml jimestis liquenmt lumina fatis. A rp,olicis jJrimum ut vestita est classibus Aulis, Quae Priamo cladem. et Trojae, pestemqueferebant:

DES P RE O!VINATIE 149

întîmpi:Hor, ci a r da o explicaţie natura l ă . Căci nu se poate întîmpla vreoda t<l ceva fără o GIUZ<1 şi nu se întîm plă ceva ce n-a r fi cu putin ţ<i . Prin urmare, nu trebuie considerat;! minune ceea ce a fost cu putin ţ<i s:i se întîmple . Aşadar, nu exist:i m inu ni . Şi dadl trebu ie considerat:i m inune ceva ce se întîmp lă rareori , atunci îns;lşi existenţa u nu i înţelept este şi ea o m inune : cred că ma i des s-a întîmp la t s:1 fete o ca tîrcă decît să se nască un înţelept. lat;i concluz i:l a rgumentaţiei mele : n icioda tă nu s-a întîmplat ceva ce nu s-a r fi putut întîmpla ; iar dacă un lu cru a fost posibi l , el nu mai este o minun e ; prin urmare, rezuiU el nu exist:i minu n i . Un prezicător şi un interpret de minuni a dat ocla t:1 un rjspuns spiritu al celu i ce-i vestise ca p e o minune faptu l c:i un şarpe se încolăcise pe z:ivorul uşii : "Ar fi fost o minune daci z:ivoru l s-ar fi încol ăcit în jurul şarpelu ii7·· . Prin a cest r:1spu n s el a recu noscut deschis el nu trebu ie sci consider:im drept minune nimic el in ceea ce este cu pu tinp .

XXIX. C. Gracchus i-a scris lui M. Pompon ius c'l , prinzînd eloi şerpi în cas:1 , ta tă l s;tu :.1 chemat haruspici i . De ce i-a chemat numa i pentru şerpi, nu şi pentru şopîrle sau şoareci ? Fiindc:i pe aceştia îi vedea zilnic, nu îns:i şi pe şerp i . C.1 şi cum un fapt , doar pentru că-i mai puţin obişnu it, e mai important decît unul ob işnu it . Eu sînt nedu merit totuşi : dac:1 el iberarea şarpelu i femeh l îi aducea moartea lui T. G r:1 cchus , iar cea a masculului era fa tal :i pentru C:ornel ia , e le ce s:i-1 f i eliberat pe vreu nul din e i ? Nu se menţioneaz:i ce au ră spuns ha rusp ic ii G1 s-a r fi întîmp lat dacă nici unul dintre şerpi nu a r fi fost eliberat. E-adev:.'irat, Gracchus a murit foarte curînd. Eu cred îns:1 G1 a murit ele vreo boală mai gravă, nu din el iberarea u nu i �arpe. Nu-i chiar a tît de mare ghin ionul ha ruspicilor, încît S<1 nu survin�l uneori întîmpi<Hor ceva d i n ceea c e ei au prezis . Acea profeţie a lui Ca lchas, care apare l a Homer,

daGi aş crede că a fost rea lă, m-ar putea într-adevăr pune pe gînduri : el ar fi prezis anii războiului troian, du p:i n umărul vr:lbiilor. L.t Homer, despre această prezumtie a proorocului , vorbeşte Agamemnon i� ; i a t:.'i traducerea clat;l de mine acestu i pasaj , într-un moment de răgaz :

XXX.

Mai păsuiJi, o, prieteni, şi staţi o hucatâ de ureme Ca să vedem dacă-i drept ce Calhas proorocul ne spune Bine v-aduceji aminte de-o pildcl, celei martori cu ochii fost-aji voi lOJi care teferi scăparâJi de iesmele morjii. Parcă-i deunăzi cînd vasele noastre s-au strîns în A ulida, Gata sd aducă pieire duşmanilor noştri din Troia. Noi împrejur la tm şipot jertfeam pe altarele .'ifinte Nemurifonlor jcrU'e depline de boi, sub platanul MÎudnt, de u nd<' curp,ea din izl 'Or aşa limpede apel. (;r� >r t .:· n ic r l i l l l lci o m il l l l ll<'. {}{lft l l lr 01 ·'Jielefe roşii

1 '>0 DE OIVI�ATIONE

Nos circum lafices gelidos, .fumantihus aris. Aurigeris divum placantes munina tauri.\ Sub platano umhrifera, fons unde emanat tUflllli, Vidimus immani spl!cie, tortuque draconem Terrihilem, jovis lll pulsu penetrare! ab am; Qtti plat ani in ramo foliorum tegmine sept os Corripuit pullos.- quos quum consumeret octo. Nona super tremulo genilri:x: clangore volahal ; Cui .ferus immalli laniauit uiscera morsu _ Hunc, uhi tam leneros l 'olucres matremque pl'remil. Qui luci edidemt, genitor Saturnius idem .-1hdidit, et du ro forma uit tegmina saxo. Nos autem timidi stantes mirabile monst··um Vidimus in ml!diis dimun versarier a ris. Jitm.C{tlchas haec estfidenli voce locutus .­"Quidnam totpenles suhito obstupuistis, Achiui ? Nohis haec portellfa dewn dedil ipse creatm� Tarda, et sera nimis_.- sed fa ma, ac laude perenni. JVam quot aves Ietro muctatas denle uidelis, Tot nos ad Trojam belli extmtlabimus mmos .­Quae decimo cadet. el poena satiabit "-lchiuos.· l:'didil haec Calchas.- quaejam ma/ura /}idetis.

Quae ta ndem ista auguratio est ex passeribus, annoru m potius, quam aut mcnsium , aut dieru m ? Cur au tem de passercu l i s conjccturam facit, in quibus nul lum erat monstru m ; de dracone si lct, qui, id quod fi eri non potui t , lapideus d icitur factu s ? Postremo quid si mile habet passer a n nis ? Nam de a nguc i l lo , qui Sulla e apparuit immolant i , utrumque memini, ct Sul lam, quum i n expeditioncm ed ucturus esset, immolavisse, et anguem ab ara exstitisse, eoque dic rem praeclare csse gestam, non aruspicis consil iu, sed im pcratoris.

XXXI. Atque haec ostentorum genera mirabile n ihil habent, quae quum facta sunt, tum ad conjecturam al iqua interpn.'tatione revoca ntu r : u t i l la tritici grana i n os pucri M idae congcsta ; a u t a pes, quas dixisti i n Iabris l'latonis consedisse pueri , non tam mirabil i a sint , quam conjecta bel le : yuae tamen vei ipsa fa lsa esse, vei ea, quae praedicta sunt, fortuito cecidisse potueru nt. De ipso Roscio potest i l lud quidem esse falsum, ut circuml igatus fuerit angu i ; sed ut in cunis fuerit angu is, non tam est mirum, in Sol onio praesertim, ubi a d focum a ngues nunclinari solent. Nam q uod a ruspiccs respondcrunt , n ihi l i l l o d a rius , n i h i l nobil ius forc : miror, deos im mortalcs h istrioni futuro cla ritatcm ostcn-

DESPRE DIVI'\,\ŢI E

Ochilor noştri s-aratd, -�fetii dupâ urerca lu i Zeus U din altar. di!dcsuhtu-i, fi}n ind s-a u rcat în platanul Unde pe ram u ra ceo mai de sus, zg rilmlite sub frunze Stau pitulate Îl/ cuib piscu incl urâbiuje phlpînde; Opt era It toatc-rnpreunâ, cu mu nw-le 1 1011â. Şi puii H i-a-n,�/.lijit, pe cînd ci ţiuiau siirdcufii o jale. J11amo tîrcoale pe-ocolo dâdea şi-şi hocea pu işorii Dar se roti şi o prinse de-o ctrip-atl l llci şi pe cli'nsa DupcT ce fic:t rc:t-n8/:Jifil-tl ş i p 1 1 i i ş i urubiu, zeul, Care pe! c•a o -�fetise, atunciftlptu i o milll l iU'. O pn:fllcu dar în slcnu1 de piatrd nâscutul din Cronos. Noi uluiţi am rtlmas la asto pril'ind c r t m imrc,

Astfel de .. amarn ice semne curmanl jl!rtjirile noastre. Ca/ha atu 11ci tîlcui ud ale ::.ci lor .�înduri ne zise : ,. Ce sta fi uim illdll-l!d aşa, o. abei/m· :> .Zeus. izuont! Înţchpciu u ii, ne-a dat o nclprosnicâ piazd de-o fapM Care uaji mai tîrziu şi cu slauâ ce 11-tlre s-apuncl. Toc111ai cu m jlaro-ngbifit-a o ura!Jie şi puişurii, Opt pdstlrcle .�u!ttşe-împrcunâ cu 1:rohia 1/lll llld, ,-lsţjd ÎIJ rremuri alîtca şi noi l '0/11 lot duce râzhoiul. În al zecilea t/11 cuceri-rom înt insa cetate ". Asta (u l'Orha lu i Calha, şi iatcl-mplin itu-s-mt toate.

! 'i l

De ce aceast\ prezice re dup;t num�·t ru l vr�i b ii lor se refer�i ma i cu rînd la ani decît la lun i sau zile ? De ce se face o presupunere pornind de la nişte b iete p�is�lrde , care n-au n imic nefiresc, iar despre balaur, care ar fi fost presch imbat în piatr;! , ceea ce nu-i firesc, nu se spune nimic ?

La urma u rmei, ce asem�inarc exist<l înt re v răbii şi ani ? Cel puţin d espre acel şarpe care i s-a a r�itat lui Sulb, pe cînd f�icea u n sacrificiu, îmi amintesc că s-au spus dou�i lucruri : c�i Sul! a, pe punctul Je a pleca la luptă , a adus sacrificii , că de sub al t�t r a �� p�l rut un şarpe ; de asemenea , ci în acea zi s-a obţinut o victorie str�ilucil�i. îns�i nu da torit<1 iscusin\ei haruspiciu lu i , c i �� comancb ntu lui .

XXXI. Nu-i nimic uimitor nici în soiul �1cela de minuni care, încbt�i ce s-au întîmplat , prin interpretarea care li se d;i , fac 5<1 se nasci o prezumtie : de pild�i c1 boabe de grîu au umplut gura copilului Mid:1 s ; sau G1 albine s-au aşeza t pe buzele pru ncului Platon ; ele nu sînt a tît de u imitoa re , pe cît sînt de bine interpreta te ; ori faptele în sine au fost pl:ismuitc, ori prcziceri le f<icute pe baza lor s-au împlinit din întîmplare . Ceea ce se spune despre Roscius, ci a fost înl:inţuit de u n şarpe, e p L1smu i re cu ra t�i . dar ca în leagă n s:1 fi fost un şarpe , nu-i a tît de I lL' Ill�l ipome n i t . m a i ales la Solonium, unde şerp i i vin în num�1r mare pe l î ng:1 \· � 1 1 r�t o m u l u i , c1 [�ha n i i la Roma în zi de tîrg'•9. Cît despre faptul l · : t l t � l l u .�p ic i i : t u pn.·z i .� c:1 n i m e n i nu va fi m a i celebru !;ii mai deosebit < : 1 : t n · l < < > J l l i . < ' d<· l l t i ra rl' t · �-, l.l' i i nvmu ritori i-au prezis unui histrion

1 ) 2 D E DIVINATIONE

d isse , nul b m ostendisse Africa no. Atqu e ct i; 1 1 1 1 ; 1 tL· Fla miniana ostenta collecta sunt. Quoel ipse, et equus ejus rt: J)L ' I l t e concidcrit ; non sa ne mirabile hoc qu ielem : quod evell i primi h ;1sL1 t i s i g n u m non potu erit ; t imide fortasse signifer evellcbat , quocl fidcntn i n l"i xerat. Nam Dionysi i equus quid attul i t aelmirationis, quoc.l cmc rs i t c x ll umine 1 quodque habuit apes in juba 1 Sed quia brevi temporL· rcgnare coepit , quoel accic.lerat casu, vim habuit ostenti . At Ll ccc.b emon iis in Hercul is fa no arma sonueru nt, ejusdemque clei Thcbis v;dvac clausae, subita se aperuerunt ; eaque seu ta , quae fuerant subl i lllL' l"ixa , sunt humi i nventa . Horum quum fieri nihil potuerit s ine a l iquo mot u , q u i d est cur d ivinitus ea potius, quam casu fac ta esse dicamus ?

XXXII. At in Lysa ndri statuae capite I k lph is exstitit corona ex asperis herbls, et quiclem subita . Itane c:nscs, ante coronam herbae exstitissc , quam conccptum esse semen 1 1-Ierbam au tem asperam, credo, avi u m congcstu , non humano satu . Jam qui c.lquiel in capite est, ici coronae simile vidcri potest. Nam quod eodem tcmpore stellas a u reas Ca storis et Pol lucis, Dclphis positas, clecic.l isse , ncque eas usquam rcpertas esse c.lixist i : fu rum i d magis factum, quam deoru m vidctur. Simiae vero c.locloncae improbitatem historiis gra ecis mandatam esse demiror. Qu ic.l minus mirum, quam ilbm monstruosissimam bcstiam urnam evertisse , sortes c.lissipavissc ' Et negant h istorici , La cecb cmoniis u l lu m ostentum hoc tristius accic.l isse . Nam i l la praec.l icta Ve ientium, s i lacus Albanus rec.lunc.bsset, isque in mare fluxisset, Romam peri tu ram ; si reprcssus esset, Veios : ita aqua Alba na c.l cclucta aci ut i l i ta tem agri

suburb:m i , non ad arcem u rbemqu e ret inenc.lam. At paullo post aucl i ta vox est monentis, ut provielerent, ne a G a l l is Roma caperetur ; ex eo Aio Loqu enti a ram in Nova via consecratam. Quiel ergo 1 Aius iste Loquens, quando eum nemo norat , a iebat et loquebatur, et ex eo nomen invenit ; postea quam et sedem, et aram, et nomen invenit, obmutuit l Quoc.l ic.lem c.l ici ele Monet a potcst ; a qua, practerqua m ele suc plena, quic.l unquam moniti sumu s ?

XXXIII. Satis multa c.le ostcntis. Auspicia restant, e t sortes eae, quae c.lucuntur, non i l iac, quae vaticinatione func.luntur, quae ora cula verius c.licimus ; de quibus tum d icemus, quum a el na turalem c.l ivina tionem vencrimus : rest;lt eti am de Chaldaeis. Sed primum au spicia videamus. D i ffici l is auguri locus ad contra dicenc.lum. Marso fortasse, sec.! Romano

DESPRE DIVINAŢIE 1 53

celebritatea în viitor, dar nu i-au prezis-o şi lu i Scipio Africanul. Ai mai citat �i minunile referitoare la Flaminius : că el şi calul său au căzut cleodat<i ; dar asta nu-i ceva neobişnuit ; ci steagul centurionu lui primei compa nii de lăncieri n-a putut fi smuls din pămînt : poate că stegarul încerca s;i scoată f<ir<i prea mult efort ceea ce înfipsese cu putere. Şi calul lui Dionysius, de ce ne-ar stîrni uimirea ? Fiindcă a ieşit din apă ? Fiindci avea a lbine în coam;i ? Dar, pentru că la scurt timp dup;1 asta Dionysius �i-a început domnia, un fapt întîmplat prin voia hazardu lui, a căpătat proportiile unei minuni. La spartani, în templul lui Hercu le, spui ci s-a auzit zăngănit de a rme şi că la Teba, în templul acelu iaşi zeu , porţile, deşi bine zăvorîte, s-au deschis brusc .şi scuturile atîrnatc pc pereti au fost g;isite pe jos. De vreme ce nimic de acest fel nu s-a putut întîmpla fără vreun impuls, de ce să-I atribu im mai degrabă divinit<itii decît întîmplă rii ?

XXXII. La Delfi , spu i că pe calul statu ii lui Lisandru a apărut deodată o cunună de spini şi ierburi de cîmp. Crezi că a putut să apară cununa înainte de a fi prins rod sămînp ierburilo r ? Cred îns;i că acea iarbă de cîmp a apă ru t acolo nu din sămînţa pus;i de oameni, ci din ceea ce au adunat p<is;irile pentru cuib. De altfel, orice se atb pe cap poate fi luat u neori drept cunun:1 . Ai mai spus că, tot atunci, stelele de aur ale lu i Castor şi Pollux, aşezate la Delfi , au cizut şi n-au mai putut fi găsite ; asta mai curînd pare fapta unor hoti decît a zeilor. Tare mă mir îns;i Gi obr<iznicia ma imutei din Dodona a putut deveni u n subiect pentru istoricii greci . Ce e mai puţin uimitor decît că acel animal, atît de bizar, a răsturnat urna, a împr<iştiat sorţii ? Şi istoricii spun că o minune mai nefastă încl nu se arătase spa rta nilor ' Mai sînt şi acele preziceri ale locuitorilor din Veii , precum că Roma va cădea , dacă lacul Alban s-a r revărsa şi a r curge în mare, iar daci a r fi oprit, va cădea cetatea Vei i . Apa lacului Alban, după cîte ştiu, a fost deviată în scopul irigării pămîntului din vecin;itate, nu pentru salvarea cetăţii şi a oraşului. Şi mai tîrziu, spui tu , s-a auzit o voce avertizîndu-i pe romani s;l aib;l grijă ca Roma să nu fie cucerită de ga l i ; şi pentru acest avertisment i-a fost consacrat lui Aius Loquens un altar pe Via Nova. Deci cum stau lucrurile ? Acest Aius vorbea şi sporovăia întruna, de unde i s-a tras şi numele'i0, iar dup;1 ce a c;1pătat lăcaş, altar şi nume, a amutit dintr-o dată ? La fel se poate spune şi despre Iuno Maneta ; în afara sfatu lui de a sacrifica o scroafă gesta ntă, ce ne-a mai sfătuit ea vreodată ?

XXXIII. De minuni ne-am ocupat destul . Rămîne să ne ocupăm de auspicii şi de soqii care se scot din urn;l, nu de cei ce tin de profetie, pe care îi numim mai cu temei oracole ; despre acestea vom vorbi :1tunci cînd vom ajunge la divina pa natura l ă ; în sfîrşit, mai rămîn şi caldeeni i . S;i începem cu auspiciile. Subiectul <lsta , spui tu, e greu de d J scu l : l l î 1 1 � ""nt mvers;i de un augur [ca mine ] . O fi poate dificil pentru

1 �4 DE DJVINATIO�E

facil l imus . Non cnim sumus i i nos augu res , qui aviu m, reliquorumve signorum observ�! ti o ne futur:l dica mus. Et t �I mcn credo, Romulum, qu i urbem auspicato condidit , habuisse opinioncm, esse in prov idendis rebus augurandi sc ie ntiam . Errabat cn im l l lu l t is in rebus antiqu itas ;

quam vei usu jam, vei doctrina , vei Vl' tustall: i mmutatam videmus. Rctinetu r a utem, et aci opin ionem vulgi , ct �1d magnas u t i l i tates reipubli­cae , mos, religia , d isci p i i n a , jus augurum, colkgii a u ctoritas. Nec vero non omni su ppl icio dign i P. Claud ius , L Junius , cunsu les , qu i nmtra auspi cia navigaru nt . Parcndum enim fu i t rcl igio n i . ncc patrius mos tam

contumaciter repudiandu s . Jure igitur a l tc r popul i ju d icio cb mnatus

est : altcr mortem sihi ipse conscivi t . FL!miniu:; n u n paruit a uspic i is : i t :1 q u c peri i t cum exercitu . At a rmo post P�l ll l lus pa ru it : num minus ccc id i t in canncnsi pugna cum exercitu ;; Ete nim, ut sint auspicia , quac nul la s !Jn l ;

'h :J e c c e rt e , quibus utimur, sivc tripud io , sive de codo,

s imubcra sunt auspicioru m, ausp icia n u l l o modo.

XXXIV. Q. FABI , TE !\.I lHI IN A l JS P I C I O ESSE VOLO . Respondct. AUDJVI . Hic apud majores nostros a d h i iX"batur pe ritus , nunc q u i l ihet. Peritum autem essc necesst: est cum, qu i , .si lentium quid sit , intel l igat : id cnim si lentium dicimus in auspic i is , quod omni \· i t io caret : hoc intell igere , perfecti augu ris t:'St . J l l i a u tcm, qui i n auspicium adhibetu r, quu m it:� imperavit is , q u i :msp icatur, D ICITO , SI S ILENTIUM ESS E

VIDEI3ITUR ; nec suspicit , ncc circumspicit : statirn rcspondet , SlLENTili!\I

ESSE VIDERI . Tum i l l e , DICJTO, SI PASC:UNTUH. PASCUNTUR. Quae aves ? aut , ubi ? A tru l it , i n q u i t , in Clvca pul l o.s is , qui cx eo i pso

nominatur p u l brius . Hac s u n t igitur aves intcrnu ntiae jovis : qw1e pascantur, n�.:cne , quid rcfert ? �ihi l aci auspicia : sed qwa , quum pascuntur, necesse est, a l iquid c x ore cadere, ct ten-am pavire , tcrripa­vium primo, post terripudium d i ctum est ; hoc quidem j:1m tripudium clicitur. Quum igitu r offa cccidit ex ore pul l i , tum auspicmt i tr ipud ium solist imu m nu ntiant .

XXXV. Ergo hoc � 1uspicium divini quidquam hahere potcst, qu od tam sit coactum ct expressum 1 Quo a nt iqu issimos augures non csse usos, argumento est , quod decretu m collegii vetus h abemus, omnem avem tripudium facere possc. Tu m igitur esset auspicium, s i modo ei essct l iberum, se ostendisse ; tum aYis ilb videri posset interpres et

DESPRE DIVINAŢIE 1 5'1

un augur mars , dar e foarte simplu pentru unul roman. Clei nu ma i sîntem noi acei augu r i care S<i p rezicl vi itoru l prin observarea p;ls�lrilor sau a altor semne. Totuşi , cred el Romulus, cne a întemeiat cetatea prin luarea auspiciilor, a f:'tcut-o cu convingerea c;l ex ist�1 o :;1ti inţ�1 augural�1 . constînd în prezicerea viitoru lu i . Cei din vechime aveau în multe privinţe o p;1rere greşit;1 , pe care îns�1 noi , în urma experienţei , a progresu lui cunoaşterii şi civilizaţie i , am corectat-o . Se p<!strea z;l îns;l şi azi ele d ragu l trad iţiei şi în interesu l statului obiceiu rile, practici le rel igioase, înv�l ţ�ltura , dreptu l şi autoritatea colegiului augu rilor. Nu spun d nu ş i -au meritat pedeapsa consul i i P . Claudius şi L. Ju n ius care au p lecl t pe mare , nesocotind ausp ici i le. Ar fi trebuit s�1 respecte cred i nţa , nu s;l nesocoteasc1 cu atîta încbr<!tn icie trad i ţi;l str;1moşeasc1 . Deci e i şi-au meritat so;uta : unu l a fost con damnat prin judeclt;l publ ic1 , iar ceb lal t s-;1 sinucis. Nici Flaminius n-a ţinut sea ma de auspicii ş i de aceea a p ieri t împreun;l cu a rmata . Anul urm;1tor însă Pau lus le-a respectat , dar n-a p ierit ş i el cu tot cu armat�! în lupta de la Cmnae'i 1 ? Or fi ex islîml ele auspic i i le , dar n-au nici o putere. E sigur îns;1 ci ;� ceste auspici i , l a ca re recu rgem acum, tripudium-ul sau observa re;! zborului p;ls:lrilor, sînt doar im itat i i de ausp ic i i , nici vorlxl s:l mai fie auspiciile de alU dată .

XXXIV. Quintus Fabius, ajută-mtl În luarea auspicii/ori Se r;1spunde : Te-cun auzit. La strămoşi i noştri era folosit drept ajutor un profesionist, :1eum îns�l poate fi oricine . E nevoie îns�l de cineva priceput care să înţeleagă ce este un silentium ; silentium-ul este l in iştea , ad iel l ipsa oric1ru i 1mped iment în ti mpul ceremoniei ausp ic i i lo r, ceea ce numa i un augur competent poate să şt ie . Asistentul augurulu i , cînd cel ce ia auspici i le îi cere pri n formula : Anwz_ţâ-mâ c înd _ţi se ua pdrea cd este linişte, nu priveşte în sus , nici în jur, ci r;lspuncle imediat : lvli se pare cel e linişte. Atunci, augurul îl sol i ci t;i din nou : A n u nţc'l-mâ dacâ pâsârile ciugu!esc. Ciugulesc, r�1spu ncle. Ca re p:is:i ri , te-aş întreba, unde ciugu­lesc ? A adus într-un coş, zici tu, nişte puişori, acela care datorit;1 acestei ocupaţii se numeşte pullarius 'i2. Dec i aceste p�tsări sînt mesageri i lu i Jupiter ; dar ce important:} arc daci puii ciugulesc sau nu ? Propriu-zis n ici una : da r, fi i ndcă atunci cînd ciugulesc e fin:sc ca pu i lor s3 le ctd;1 ceva în cioc, cue s;l a ting;1 p:imîntul [ terram pa vire ] , mai întîi aceste bucăţele dzu te s-au numit terripavium, apoi terriţ>udium, iar azi li se spune lrifmdium. Deci cum i-a Gizut din cioc pu iulu i puţin:1 mîncare, se şi :l nunţ3 celui ce ia auspiciile un tripudium solistinum 'i3_

XXXV. Ce poa te avea profetic acest auspiciu fortat şi impus ? Dovadă c:l a ugu ri i cei vechi nu s-au folosit de aşa ceva este un vechi decret al colegiu lu i augu ra l ca re prevede că orice pas:l rc poate face un triţ>u­diulll ; c:·t ll l l m<t i a t u nci cînd ea arc deplin :i l ibertate de aqiu ne poate l " i \ ' ( lrl > : l t i • · 1 1 11 : 1 t 1. � p i c i u ; :l tu nc i :1ee:1 pas;i re �t r pu tea t rece drl'pt

1 '; 6 DE DIVINATIONE

satelles jovis. Nunc vero inclusa in cavea, et fa me enecta , si in offam pultis invadit, et si a l iqu id ex ore cec id it , hoc tu auspicium, aur hoc modo Romulum auspicari solitum putas? J;.11n de coe i o servare non ipsos censes solitos, qui auspicabantur ' Nu ne imperant pullario : ilie renuntiat . Fu lmen sinistrum, auspicium optimum habemus ad omnes res, praeterquam <Jd comitia : quod quidem institutum reipublicae ca usa est, ut comitioru m, vei in judici is popul i , vei in jure legum, vei in crea nclis magistratibus , principes civitat is essent interpretes. At Tib. G racchi l itteris Scipio et Figulus, quod nun <lllgures judicassent, eos vitio creatos esse, magistratu se a bdicaverunt. Quis negat auguru m d isc ipl inam esse ? Divinationem nego. At a ruspices divin i . Quos quum Tib. G racchus propter mortem repentinam ejus, qui in praerogativa referenda supito conciclisset, in senatum introduxisset, non justum rogatorem fuisse d i xerunt . Primum vide, ne in cum dixerint, qui roga tor centuriae fu isset ; is enim erat mortuus : ic.l au tem sine divinatione conjectura poter�lt dicere. Deinc.le fortasse casu ; qui nullu modo est ex hoc genere tollendus. Quic.l enim scire etrusci aruspices aut de taberna­culo recte capto, aut de pomoerii jure potueru nt ? Equidem a ssentior C. Marcdlo potius, quam App. Claudio (qui ambo mei collegae fuerunt), cxistimoque jus augurum, etsi divmationis opinione principio constitu­tum sit, tamen postea reipu bl icae causa conservatum ac retentum.

XXXVI. Sed de hoc loco plura in al iis ; nu ne hactenus . Externa enim auguri a , quae sunt non tam a rtificiosa, quam superstitiosa , videa­mus. Omnibus fere avibus utuntu r ; nos ac.lmudum pa ucis. Alia il l is sin istra sunt, a l ia nostris. Solebat ex me Dejotarus percunctari nostri augurii discipl inam, ego ex i l lo su i . Oii immorta les ' quantum differebat ? u t q t �acdam essent etiam contraria. Atque i l ie i is sem per utcbatur ; nos, n isi dum a populo auspici::.t a ccep1 a habemus, quam multum iis utimu r ? Bellicam rem administrari majores nostri , nisi auspicato, noluerunt. Quam mu lti anni sunt, quum bella a proconsu l ibus et propr:1 e1oribus administra ntur, qui auspicia non habent ? Itaque nec am nes tra nscunt auspicato, nec tripudio auspicantur. Nam ex acuminibus quidem, qu ocl totum auspicium militare est, jam M . J\!!arcellus, i l ie quinquies consul ,

DESPRE DIVINAŢIE 1 �7

vestitorul şi trimisul lui Jupiter. Dar, dae<1, după ce a fost închis;l într-o cuşcă şi înfometată, pas:1rea se repede asupra boţului de mămăligă şi îi scapă ceva pe jos, crezi tu G1 acesta este un auspiciu sau d aşa obişnuia s;1 ia auspiciile Romulus ? Nu crezi că aceia ce luau atunci auspiciile obişnuiau ei înşişi s:i cerceteze ceru l ? Acum se apeleaz:1 la

tm pullarius şi el le vesteşte semnele. Fulgeru l din partea stîng;1 îl consider;1m cel mai bun auspiciu în toate situaţiile, cu exceptia întrunirii comiţiilor ; s-a hotărît spre binele statu l u i ca în comitiile întrunite fie pentru ţinerea judedtilor, fie pentru vota rea legilor, fie pentru alegerea magistratilor, cei care stabilesc valabi l itatea întrunirii lor s;i fie cei mai de se<Imă cet;i�eni. Şi luîndu-ne du p;1 scrisoarea lui Tiberius G ra cchus, consulii Scipio şi Figulus, întrucît augurii au sta bilit că a existat o abatere de b disciplina augural:1 în a legerea lor, au abdie<H elin fu ncţie. Cine neag;i existen�a une i discipline augurale ? Eu neg numai calit:1ţile profetice a le augurilor. Ha ruspicii îns;1 au clar profetic, spui. Cînd Tiberius Gracchus i-a adus în senat, pentru a-i consulta în leg;ltură cu moartea neaşteptată a colegului s:1u în timpul vot:lrii primei centurii, e i au spus el supraveghetorul alegerilor n-a respectat regulile. Mai întîi vezi c;1 s-ar fi putut referi şi la supraveghetorul votului primei centurii , căci e l murise ; moartea lui putea fi interpretată ca nefastă printr-o simpl;i prezumtie, nu era nevoie de har divin. Apoi poate pe ha ruspici i-a ajutat haza rdul, care nu trebuie deloc exclus din acest tip de divinaţie. Ce puteau şti haruspicii etrusci despre corecta ocupa re a cortului augural sau despre respectarea prevederilor lega le referitoare b pomcrium ? De aceea sînt de acord mai degrab:! cu augurul C. Marcellus decît cu Appius Claudius (amîndoi mi-au fost colegi) şi consider G1 dreptul augura l , dacă ini(ial avea drept temei credinţa în divinaţie, mai apoi a fost păstrat şi respectat doar spre binele statului .

XXXVI. Dar despre acest subiect vom vorbi a ltă dată mai pe larg ; acum m:1 opresc a ici. Să ne ocup<1m şi de auguri i le str;line, care sînt mai puţin sofisticate, însă mai profeticc. Ele se folosesc aproape de orice tip de pasăre, pe cînd ale noastre doa r de cîteva. Semnele de r;1u augur sînt altele pentru ei decît pentru noi . Deseori regele Deiotarus îmi punea întrebări despre disciplina noastr;i augura lă, iar eu despre a lor. O, zei nemuritori, cît de mult se deosebeau ! Ba chiar, unele amănunte erau complet diferite. El se folosea totdeauna de auspicii ; noi, exceptînd auspiciile obligatorii în alegerea magistratilor superiori, de cîte ori ne folosim de ele ? Strămoşii noştri nu concepeau s;1 pornească vreo expeditie militară L1d luarea auspiciilor. De cîti ani însă nu se ocupă de expeditiile m i l i tare decît propretorii şi preconsulii, care n-au dreptul de a lua auspiciile ? Deci ei trec un fluviu făr<i luarea auspicii lor, şi nu se mai folosesc nici de tripudium. Iar auspiciul l 'Ît:/itrilur ""· • , : l llsp ic iul eminamentL' mi l i t ar, :1 fost complet negl ij;l t de M . M: Ircc l l u s . : i l < "s d t · c i nc i ori cuns u l , st r:-i l ucit gcncr: i l � i :Higu r. Deci n·

158 D E DIVINATI UNF

totum omisJt , idem imperator, idem a ugu r opt imus. Ubi ergo avium divinatio ? quae, quoniam ab i is , qui :1 usp icia nu l l a habent, bella admin istra ntur, a b u rbanis retenta videtur, :1 hcllicis esse sublata . Et qu idem i l l e dicebat, si quando rem agerc vcllct , ne im pediretu r auspi­ciis, lectica operta facere i ter se solcre. l l u ic simile est, quod nos augures praecipimus, ne juge a uspicium ohvt:niat, ut jumenta jubeant dijungcre. Quid est aliud noile moncri a Jovc , nisi efficere, ut aut ne fieri possit auspicium , aut, si fiat, videri �

XXXVII. Nam i l lud admod u m ridiculum, quod negas Dejou ru m, auspicioru m , quae s ibi ad Pompci u m proficisct:nti LICta sunt , poenitere, quod fidcm secu tus, amicitiamque popul i romani , fu nctus sit officio ; antiquiorcm enim sibi fu isse lau dem et glori:I m , quam regnum, et possessi�>nes suas . Credo id quidem ; sed hoc n i h i l ad auspici a . Nec enim ei cornix cancre potuit , recte cum facere, quoc.l popu l i romani libcrtatcm c.lcfendere pa raret. Ipsc hoc sentiebat, sinl ti sensit . Avcs eventus significant aut advcrsos, aut secunc.los : virtu t is auspiciis v ideo esse u sum Dcjotarum ; quae vetat specta re fortu na m, c.lum praestetur fides. Avcs vero s i prosperos eventus ostendcrunt, certe fefell eru nt. Fugit c pro e l io cum Pompeio : grave tem pus. D iscessit ab eo : luctuosa res . Caesarem eodem temporc hostem. et hosp i tem vid it : qu id hoc tristiu s ? Is quum ei Trogmorum tetra rchiam cripu isset , et assecl::le suo J>erga meno, nescio cu i , c.ledissct, e idemque detraxisset Armenia m a senatu d atam, quumque ab eo magni ficent issimo hospitio acceptus esset, spoliatu m rel iquit et hospitem, et regem. Sed la bor longius : ac.! propositum revertar. Si eventa quaerimus, quae exqu iruntu r avibus ; nullo modo prospera Dejotaro. Sin officia ; a virtute ipsius, non ab auspiciis petita sunt.

XXXVIII. Omitte igitur l i tuum Romu l i , quem in maxima incendia negas potuisse combur i ; contemne cotcm Attii Navii : nihil debet esse in phi losoph ia commentitiis fa bel l is loci. !! lud cra t philosoph i , totius a ugu rii primum naturam i psam videre, cleinde inventioncm , dcinde consta n t i a rn . Quae est igitur natura , quae volucres huc et illuc passim vagantes efficiat, u t significent a l iqu icl , et tum vctent agcre, tum ju beant , aut cantu , aut voia tu 1 Cur au tem ali is a lacva , ali is a dextra datu m est

DESPRE DIVINATIE 1 59

rol mai are d ivinaţia prin p:lsări ? Întrucît r:l zboaiele sînt conduse de magistrati care n-au drept de auspici i , se pare c;l acest tip de divinaţie a fost p:îstrat doar în problemele civile, iar în cele mil ita re a fost complet neglijat . Marcellus spune:1 el :l tunci cînd vrea s;l porneascl o expediţie, ca s:l nu mai fie intluenl<H de auspici i , obişnuieşte s:l ctl l :Horeasci cu lectica acoperil<lo;o;. Asta-i la fel cu ceea ce facem asUzi noi auguri i : ca s;l nu mai lu:lm auspiciul jugufu i '>Ci, recomandăm să fie desjugate animalele . Ce altceva înseamn:î a nesocoti avcrtismentele lui Jupiter decît a face tot posibilul ca ele s:i nu se manifeste , iar cînd se manifest:J , s:l ne facem c1 nu le vedem ?

XXXVII. E de-a dreptul ridicol să a fi rmi el lu i Deiota rus nu i-a p:irut r:lu de auspic i i le pe ca re le-a primit înainte de a pleca în talxlra lu i Pompei , pe motiv c1 , r:imînînd fidel credinţe i şi prieteniei faţă de poporul rom:l l1 , şi-a f:lcut datoria , fiindu-i m:1 i scump:l onoare:1 şi gloria decît regatul şi averea. Asta o cred, dar n-are nimic a bce cu auspicii le. N-a putut s:1-i spun;1 croncinitul unei ciori ca procedeaz:1 corect, preg<ltindu-se s:1 apere libertatea poporului roman . El însuşi gîndea aşa cum a acţionat. P:ls:lrile anunt.:-, întîmpLl ri potrivnice sau favorabile : îmi dau seama ci Deiotarus , dimpotriv:i , a respectat auspi­cii le virtuţi i , care îţi i nterz ic s;1 te preocupi dt• propria soa rt:1 , cît<l vreme (i-e mai scumpJ fidelitatea. Iar c.lac;l (Xisările i-au prezis eveni­mente fericite, desigur I-au înşela t. A fugit din lupt:\ împreună cu Pompei : nefericit:\ împrejurare. S-a desp:1rtit mai apoi de Pompei : dureroas;l situape . L-a v{izut pe Cezar şi c1 duşman şi ca oaspete a l s:lu : ce poate f i mai trist ? Cezar, dup<1 ce i-a luat tetrarhia trogmceni­lor"7 şi i-a dat-o nu ştiu clrui partiza n al s�lu din Pergam, 1-a deposedat şi de Armenia. regat oferit de însuşi senatul roman ; deşi fusese primit de acest rege cu tot fastul protocolului de ospetic, 1-a hisat s:1r:1cit şi ca rege , ş i ca gazcb'�'�. Dar ne-am cam îndep;l rtat ele subiect : s:J ne înto�1rcem din nou l a el . D:1c:1 judecim even imentele comparativ cu prezicerea pJsărilor, rezu iU c1 acestea nu i -au fost deloc favorabile lui Deiotarus, iar dac:! ne gîndim b respectarea datorie i , desigur aceasta i-a fost dictat<l nu de p<1sări, ci ele propria-i virtute.

XXXVIII. Deci te sf<1tuiesc s:l nu mai spui nici el lituus-u1 lui Romulus, într-un incendiu devastator, n-a putut arde ; renuntă şi la piatra lu i Attius Navius : n-au ce Gillta într-o discuţie filosoficl asemenea istorioare ticluite. Pe vremuri , era de datoria unui filosof s:l stabi lease<l în primul rînei natura doctri nei augurale, apoi ele cine a fost ea inventat<! ; şi mai apoi cu ce constanţă prezicerile ei se împlinesc. Care este deci natura acestei ştiinte, ca re prevede G'i p:îsările , obişnuite să zboare încoace şi încolo, ne dau nou:l nişte semne, fie prin cîntul , fie prin zborul lor. astfel încît u neori pot sa interzică , a lteori S<l ne impun:l 1 1 1 1 : l l l l l l l l l ' l i l < 'm ' 1 k ce doct rina augu ral:1 a stabi l i t c:î unele p:'isări d in

1 60 DE DIVI NATIONE

avibus, ut ratum auspicium facere possint ? Quo modo au tem ha ee, aut quando, aut a quibus i nventa d icemus ? Etrusci tamen habent exaratum puerum auctorem disciplinae suae. Nos quem ? Attiumne Navium ? At al iquot annis antiquior Romulus et Remus, ambo augures, ut accepi­mus. An Pisidarum, aut Cilicum, aut Phrygum ista inve nta dicemus ? P lacet igitur, humanitatis expertes ha bere divinitatis auctores ?

XXXIX. At omnes reges, popul i , n�ltiones u tuntu r auspiciis. Quasi vero qu idquam sit tam valcle, quam n ihil sa pere, vulgare ; aut quasi tibi ipsi in judicando placeat multitudo. Quotus qu isque est, qui voluptatem neget esse bonum ? P lerique etiam summum bonum dicu nt. Num igitur eorum frequcntia stoici de sententia deterrentu r ? aut num plerisque in rebus sequitur eorum auctoritatem mu ltitudo ? Quid mirum igitur, si in [ omnibusJ ausp iciis, et omni divinatione, imbecil l i animi superstitiosa ista conCipiant, vcmm dispicere non possi nt ?

Quae au tem est i ntcr augu res conveniens et conju ncta constantia ? Ad nostri augurii consuetudinem dixit Ennius,

Q1t1un lonuit laeuum bene tempestate serena.

At Homericus Ajax apud Achillem querens de ferocitate Troja norum, nescio quid, hoc modo nuntiat :

Pro.1pcm Jupiter his de.xtris .fulgoribtts edit.

lta nobis sinistra videntur, G raiis et I3arbaris dextra , meliora . Quan­quam haud ignora, quae bona sint, sinistra nos dicere, ctiam si dextra sint . Sed certe nostri sinistrum nomi naverunt, externique dextru m, qu ia plerumque melius id videbatur. Haec quanta dissensio est ? Quid, quod ali is avibus u tuntur, a l i is signis ? a l iter obse rvant, alia respondent ? Non necesse est fateri, partim harum errore susceptum esse, partim superstitione , multa fal lendo ?

XL. Atque his superstitionibus non dubitasti etiam amina adjungere . Aemilia Paullo, Persam perisse ; quod pater omen a ccepit ; Caeci l ia sororis fil iae sedes suas tradere . jam i l la, .. favete l inguis ; · et praeroga­tivam, omen comitiomm : hoc est, ipsum esse contra se copiosum et disertu m . Quando enim, i l la observans, qu ieto et l i bera anima esse poteris, ut ad rem gerend:1m non superslitionem habeas, sed rationem ducem ? Itane ? si quis a l iqu id ex sua re, :J.tque ex suo sermone dixerit,

DESPRE DIVINAŢIE 1 6 1

stînga, altele din d reapta pot face un auspiciu favorabi l ? Cum, cînd şi de cine vom spu ne ci au fost i nventate aceste legi ? lvh1ca r etruscii îl au pe copilul scos de plug din pămînt drept întemeietor a l doctrinei lor. Noi pe cine avem ? Pe Attius Navius ? Dar, dup;i cum spu ne traditia, Romulus şi Remus au tr;i i t cu mulţi ani îna inte;:� lui . Vom spune că toate ;:� stea sînt inventii ale pisidienilor, ci l icienilor sau frigienilor? Recu­no;:�ştem deci ci ;:�ceste popoare l ipsite de civil izaţie 3U totuşi nişte i nventatori ai divinaţiei ?

XXXIX. Toţi regi i , toate popoarele şi toate neamurile se folosesc de auspicii, spui tu, ca şi cum un lucru e cu atît mai importa nt cu cît e mai r;ispîndit3 necunoaşterea lui ; ast3 e la fel cu a face din frecventa unei situ a�ii , condiţia aprecierii e i . Cîti neagă el pl3cerea este u n bine ? Mulţi chiar ;:�firmă c;i ea e binele suprem. Oare mulţimea acestora i-a clintit pe stoici din p;i rerea lor>9 ? Sau cumva , în majoritatea problemelor, mulţimea ţine cont de autoritatea stoicilor ? De ce s�i ne mire ci şi în cazul auspiciilor, ca în general în divina\ie, sufletele sbbe cred în aceste su perstiţi i , dar nu pot să discearnă adevărul ? Dar chiar între auguri există vreo concordanţ�l de p3 reri , vreo constant�! a prezicerilor lor?

Conformîndu-se doctri nei noastre augu rale, Ennius spunea :

JJe bine-i cînd tunel din stînga pe vreme se11i11d.

Iar Aiax al l u i Homer, plîngîndu-se lui Achile de cruzimea t roienilor, spune cam ;:�şa :

Prielnice semHe prin .Ji t lger din dreapta Zeus le-arattl ci0.

Deci nouă ni se par mai prielnice semnele din stînga , grecilor ş i barb;:� rilor cele eli n dreapta . Ştiu că semnele bune, chiar daci vin din dreapta noi le numim tot sinistra [din stînga ] . De bun�i seama însă , a i noştri au numit sinistru m, iar str�i ini i dextru m u n semn, fiindc1 l i s-a JX1 rut a fi, deseori, mai prielnic din acea parte61 . Nu-i ast:l o ma re diferenţă ? Dar faptul ci uni i se folosesc de p3sări, a l\ii de semne, că a l tfel îşi fac observaţii le, a ltfel îşi formu leaz;i r;ispu nsurile ? Mai e nevoie s:l recunoaştem ci o parte din aceste tr;:� ditii provin dintr-o eroare, o parte dintr-o superstiţie, multe chiar dintr-o înşel�iciune i ntenţionat;i ?

XL. Şi l a toate aceste superstit i i tu n-a i ezitat s:i acbugi şi premo­nit i i le . Aminteşti că Aemilia i-a spus lui Paul lus, latM sJ u , c:i 3 murit f Gi(eluşul ] Perseu, spus<\ pe care taUl a primit-o ca pe o premonitie ; c�i Caccilia îi cedează nepoatei sale locul . Apoi pomeneşti ele formul a Sâ.fie lin işte ş i ele centuria prerogativ;l , premoniţie a comiţi i lor : iată ce înseamnă să-ti faci tu singur, cu bună ştiinţ:l şi cu mare risipă de vorbe, un mare deserviciu ! Crezînd în asemenea lucruri , cînd vei mai avea spiri tul l ini�l it şi l iber, pentru a-ţi l u a drept cll:iuză raţiunea şi nu sl q1L'rst i l i : l , in orit"l' �1ct iune ? De ce spun asta ·� Dac:l cineva ti-ar împărt:i�i

1 62 DE DIVINATJONE

et ejus verbum al iquod a pte ceciderit ad id, quod ages, : rut cogitabis, ea res tibi aut t i morem afferet, aut alacritatcm ? Quum M. Crassus exercitu m Brundisii imponeret, quidam in portu crricas Cauno advect;rs vendens, CuunC'as, clamitabat. D icamus, si pbcet, monitum ab eo Crassum. caveret, ne iret ; non fuisse periturum, si omini pa ruisset. Quae si susci piamus, pedis offensio nobis, et abruptio corrigiae, et sternu tamenta erunt observanda . Sortcs resu nt, et Chaldaei : ut ad vates ven iamus, et ad somnia .

XLI. Dicendum igitur putas de sortibus ' Quid enim sors est ? Idem propemodu m, quod micare, quod ta ios jacl're, quod tl'sseras : quibus in rebus temeritas et casus, non ratio, nec consi l ium valet. Tora res est i nn•nta fal laci is , aut ad quaestum , aut ad superstitione m , aut ad errorl'm. r\tque, ut in aruspicina fecimus, sic videa mus, clarissimarum sortilom quae tradatur i nventio. Nu merium Suffucium, P raencstinorum monumenta dccb rant , honestum h ominem et nohilem, somniis crebris, ad extremum etiam mina cibus, quum juberetur certo in loco si l icem ca edere , perterritum vi sis, irridentibus su is civibus, id agere coepisse ; i t:rque perfra cto s:r xo sortes eru pisse, in rohore i nscu lptas priscarum l i rteraru m notis. Is est hodie locus septus rel igiose proptcr Jovis pueri, qui bctens cum Junone Fortunae in gremio sedens. mamm;,rm appetcns, castissime colitur a matribus. Eodemque tcmpore, in eo loco, ubi fort unae nu ne sita est : redes, mei ex olea fluxisse dicunt ; aruspicesque dixissc, summa nobi litate i l las sortes futuras, eorumquc jussu ex il la olea arcam esse fa ctam, eaque conditas sortes, quae hodic fortunae monitu tolluntur. Quid igitur in his pot est esse certi, quae, Fortunac monitu, pucri manu miscentur atque ducuntu r ' Quo modo autem istac positae in illo loco ' Quis robur illud cecidit, dolavit, inscripsit ? Nihil est , inquiunt, quod deus efficere non possit. Utin:un sapientes stoicos effecisset, ne omnia superstitiosa sollicitudine et miseria credercnt ! Sed hoc quidem genus divinationis vita jam comm unis explosit . Fa ni pukhritudo et vetustas praenestinan.r m etiam nunc retinet sortium nomen , atque id in vu lgus : quis enim magistra tus, aut quis vir i l lustrior u titur sortibu s ? Cete ris ve ro in locis sortl'S plane rcfrixemnt : quod Carneadem Clitomachus scribit dicere sol itum, nusquam se fortu natio­rem, quam Praeneste, vidisse Fortu nam. Ergo hoc divinationis genus omitta mus.

XLII. Ad Chaldaeorum monstra veniamus ; de quibus Eudoxus, P b tonis auditor, i n astrologia , judicio doctissimorum hominum, facile

DESPRE DIVI NAŢIE 163

ceva din tol ce a făcut sau a spus ş i vreun cuvînt a l lu i a r avea întîmphHor leg�1tură cu ce vei face sau gîndi tu, acest lucru îţi va i nspira descurajare sau imbol d ? Cînd M. Crassus îşi îmbarca armata la Bru ndisium, cineva din port, care vindea smochine aduse elin Caunus, tot striga Cauneas [Luaţi smochine cauneen e J . S�1 zicem, de dragul presupu­neri i , că M. Crassus, a vertizat de acea spusă pe care ar fi înţeles-o cave ne eas 62 [fereşte-te să pleci ] , n-ar fi pleca t ; iar daci ar fi ascultat, n-ar fi pieri t . Dacă a m accepta toate astea, ar trebui s<1 tinem cont de orice pas greşit făcut, de orice cureluş�1 rupt�\ la sandale, de fiecare str;1 nut . Mai r;1mîn de d iscutat soqii şi caldee nii , ca s�1 ajungem apoi la profeţi i ş i Ia vise.

XLI. Crezi c1 merit�1 s;1 mai vorbim despre sorti ? Ce este u n sorţ ? E aproape <.� ce laşi lucru cu jocu l în degete, jocul cu zaruri sau arşice6j ; în asemenea situatii , nu raţiunea şi chibzuint,a, ci capriciu! sorţii şi hazardul decid. Toat�1 aceast�1 practică a fost n�1scocit�1 prin înşel<1torii fie în vederea unui cîştig, fie pentru a încuraja superstiţia sau a i nduce lumea în eroare. Aşa cum am procedat şi în cazul haruspicilor, să vedem cum au fost i nventaţi cei mai cunoscuti sorţi . Numerius Suffucius, spun docu­mentele din Praeneste6i, om cinstit ş i de vaz;i , înt rucît în vise repetate şi pînă la unn�i chiar ameninptoa re i se poruncea s;1 t:.Jic o stînci într-un a nume loc, însp�iimîntat de vedeni ile din vis, f;1r�i a se sinchisi de rîsetelc concet�lţenilor, s-a apucat s;i fac;\ ce i se cerea ; dup;i U ierea stînci i , au ieşit la ivcal�i sorţii grava(i în lemn tie stejar cu semnele vech ilor litere65. Acest loc este înconjura t acum de o incintă sacră, lîng;1 statu ia lui jupiter sugar stînd împreuni cu junona în bratele rortu nci şi căutîndu-i sînul , statuie adora t;\ cu veneraţie de mame. Se spune ci tot în acele timpuri , pe locul u nde acum se află templul Fortu nei, a curs miere d intr-un m;1slin şi h aruspicii au spus G1 acei soqi vor fi foa rte vestiţi şi l a reconundarea lor s-a f;1cut din a cel m;isl in o cutie în ca re a u fost înch işi sorţi i ; ast;izi ei sînt scoşi doar la îndemnul rortu nei. Ce încredere poţi a vea în aceşti sorţi care sînt amestecaţi în u rnă şi scoşi apoi de mîna unui copil ? Cum au ajuns ei în acel loc ? Nu există nimic, spun stoici i , pe care d ivinitatea să nu-l poată face. B ine-ar fi s;1-i fi f;1cu t şi pe ei mai înţelepţi, ca să nu mai creacli orice cu grija şi dispera rea omului superstiţios. Dar acest t ip de divinaţie deja a ieşit din practica curent;l . Doar frumusetea şi vechimea templului mai p;1strează înc1 amint irea sorţilor de la Praeneste, mai ales în popor : ce magistrat sau lxirbat mai însemnat deosebeşte sorti i ? În alte locuri îns;1 , sorti i a u disp;irut c u totul d i n uz. Clitomachus66 scrie c ă deseori Ca rneades spu nea ci nici ieri n-a fost mai fericit decît la Praeneste, cînd a v;1zut s 1 :1 1 uia Fort u nei . Deci s;i lJs:un deoparte şi acest tip de divinaţie .

XLI I. S : 1 1 1c c wu p ;i m : 1cum de prezicerik c::.ddee nilor. Eu doxus, d io.t· i p< � l : i l i l l i l ' i : l t < �n � i . dup:·l a p recierea celor mai învăpp oameni ,

1 64 DE ])IVINATIONE

princeps, sic opinatur, id quod scriptum reliquit : Chaldaeis, in praedictione et in notatione cujusque vitae ex natali die , m i nime esse credendum. Nominal etiam Panaetius, qui unus e stoicis astrologorum praedicta rejecit, Archebum et Cassandru m , su mmos astrologos i l l ius aetatis, qua erat i pse, quum in ceteris astrologiae pa rtibus excellerent, hoc praedic­tionis genere non usos. Scylax Hal ica rnasseus , fa mi l ia ris Panaet i i , excellens i n astrologia , idemque i n regenda sua civ itate princeps, totum hoc cha ldaicu m praedicendi genus repudiavit . Sed ut ratione uta mu r, omissis testibus, sic isti d isputant, qui haec Chaldaeorum natal itia praedicta defendunt. Vim quamdam esse a iunt signifero in orbe, qui graece SWOtaKoc; dicitur, taiem, Ut ejus orbis unaquaeque p�1rs �d ia alio modo moveat immutetque coelum, perinde u t quaeque ste llae in i is finitimisque partibus sint quoque tempore ; eamqu e vim ,·a rie 11l(WCI�i ab i is sideribus, quae voca ntur erranti� 1 . Quum au rem in cam i psam pa rtem orbis venerint, i n qua sit ortus ejus, qui nascatu r ; aut i n eam, quae conjunctum al iquid h a beat, aut consentiens : ea tria ngu\a illi et qu adrata nominant. Etenim quum temporc anni tempes­tatumquc coel i convcrsiones commut�l tionesque tantae fiant accessu stellarum et recessu ; quumque ea vi sol is cfficiantur, quae vide mus : non verisimile solu m , sed etiam verum esse censent, perinde, utcum­que temperatus sit aer, ita pueros oricntes an imari atque formari , ex eoque ingen ia , mores, animum, corpus, a ctionem vitae, casus cujusque evcntusque fi ngi .

XLIII. O del irationem i ncredibilem ! non enim omnis error, stultitia est diccnda. Quibus etiam Diogenes stoicus concedit , al iquid ut praedi­cere possint, duntax:lt qual is quisque natura, et ad quam quisque maxime rem aptus futurus s it. Cetera, quae profite : mtur, negat ullo modo posse sciri : etenim geminorum formas esse similes, vi tam atque fortunam plcrumque disparem. Procles et Euryst henes, Lacedaemonio­rum reges, gemi ni fra tres fueru nt. At hi nec totidem annos vixeru n t : a nno enim Prodi vita brevior fuit, multumque is fratri rerum gestarum gloria praestit i t . At ego id ipsum , quod vir optimus Diogenes Chaldaeis, quasi quadam praevaricatione, concedit, nego posse i ntelligi . Etenim quum, u t ipsi dicunt, ortus nascentium luna moderetur, eaquc animadver­tant et notent sidera nata l itia Chaldaei , quaecumque lu nae ju ncta vicleantu r : oculorum fal lacissimo sensu judicant ea, quae ratione atque animo videre debebant. Docel enim ratio mathematicoru m, quam istis notam esse oportebat, quanta humilitate l u na feratur, terram paene

DESPRE DIVI NATIE ! 6 '5

neîndoielnic c e l ma i renumit a strolog, a Llsat scris c ă e de pă rere s ă n u se d e a crez a r e c.ddecnilor în c e priveşte prezicerea şi stabil irea cursu lui vieţii cuiva dup:i ziua de naştere . Ş i Panaetius, singurul dintre stoici care a conrest1t prezicerile astrologilor, 3firm:1 e;l Archelaus şi Cassandms, cei mai mari astrologi ai vremii , contemporani cu el, deşi se pricepeau în toate problemele astrologiei, de acest tip de preziceri nu s-au folosit. Scylax din Hal ica rnas, prieten al lui P anaetius, cunoscător în astrologie �i cîrmu itor al cet:l\ii sa le , a respins cu totul această form:i de divinaţie caldeean:1 . Dar ca să prezentăm doar raţionamentul l or, fără a m:.ti da exemple , iaU ce a rgumente aduc adepţii preziceri lor L1 cute de caldeeni dup;i ziu:1 de naştere . Ei spun c;l în cercu l de semne, numit de greci zodiakos 67 , cxist:-1 o asemenea putere, încît fiecare semn în felul lui in fluen\ea z:1 şi modifică cerul , în fu nqie de locul fiecirei stele, în fieca re moment , ş i de vecin<Hatea ei cu :1 lte stel e ; şi C:i această forţ<i poate fi . b rîndu-i , în mod diferit modificat;) ele aştrii nu miţi planete. Ori de cîte ori acestea ajung în acea parte a zodiacu lui u nde este sorocit;i na::rtcrea unui copil sau în aceea cu ca re au vreo conjunctur:i ori eoncurdanp, caldeenii numesc aceste poziţii triunghiuri şi p:Hrate68. De vreme ce a notimpu rile, varia ţiile şi mod ifichile ele cl im:l se petrec în funqie de apropierea şi depărta rea stelelor, i:1r aceste fenomene la care sîntem martori sînt determinate de pu terea energiei solare, ei consieler:i nu numai verosim i l , ci de-a d rep tu l adevăra t faptul ci , aş:-� cum clima poate fi influenţat:i , tot astfel şi copiii , la naştere sînt infl uenpti interior şi exteri or şi ci , prin aceasta, firea, obiceiurile, suflci u l , trupul , comport:l mentul, întîmpL i ri l e şi acţi u ni le fieci ruia pot fi modelare.

XLIII. Ce aiureală incrcdibilă6'J ! Nu orice confuzie trebuie însă socotită prost ie . Stoicul Diogenes a recu noscut totuşi calcleenilor o anume capacitate de a p rezice cel puţin firea şi a ptitudinile fieG1rui cop i l . Cît despre celelalte lucruri care se spun de obicei, el ncag:1 c;1 ar putea fi cumva ştiute : că fraţii geme ni , deşi identici fizic, au de cele mai mu lte ori o viat<l şi o soartă diferite . Procles ş i Eurysthene70, regi ai spartanilor, au fost fraţi gemeni . Dar n-au trăit nici măcar acelaşi nurn:1r de ani ; v iaţa lui Procles a fost cu u n a n mai scurtă şi a fost cu mult superior fratelui său prin str:l lucirea faptelor de arme. Eu recunosc că nu pot s:i În\eleg ele ce Diogencs, u n om deosebit, le-a recunoscut vreun merit calclecni lor, printr-un fel ele înţelegere cu aclversaruJ11 .

Calclcenii, dup:i propriile lor a firm:.�ţ i i , consideră că luna influenţează n:1 �tcri le, de aceea observ:i şi apoi stabi lesc drept stea a fiecărei naşteri pc ce:1 c:1re pa re a se afla atu nci în conjuncţie cu luna : prin urmare, dup;i datele oferite de simţul văzului , cel mai înşelător dintre toate , j udcc:·l ci l'l'ca ce trebuie V<i zut cu ochii minţii şi ai sufletulu i . Calcu lele m:l l < ' l lL l l i < i < ' l l i l ( )r ne arat:i ceea ce ca l decni erau datori s:l ştie : cît de :q m •:q w • l · · l ' · ' ' ' ' i n l s < · rolqlc luna , pa rci gata să-I ating:l, cît ele departe

DE DIVINATIONE

contingens, quantum a bsit a proxima Mercu rii stel la , multo autem longius a Veneris, deinde al io interv::lllo distet a sole, cujus lumine collustrari puratur. Rel iqua vero tria interva l l a , i nfinita et immensa , a sole ad Martis, inde ad ]ovis, ab eo ad Saturni stel lam, inde ad coclum ipsum, quod extrcmum atque ult imum mu ncii est . Quae potest igitur contagio ex infinito paene interva llo pertinere ad lunam, vei potius ad terram ?

XLIV. Qu id ' quum d icunt id, quod iis dicere neccsse est, omnes omnium ortus , quicumque gignantur in omni terra , quae incolatur, eosdem esse, eademque omnibus, qui eodem statu coeli et stel larum nati sint , accidere necesse esse : nonne ejus modi sunt , ut ne coeli quidcm naturam interpretes istos coeli nosse appareat ? Quum enim i l l i orbes, qu i · coelum quasi medium dividunt, et adspectum nostrum dcfiniu"nt , q u i a Gr:1ecis op t�ovn:<; nominantur, a nobis finie ntes rectissime nominari possunt, v:1rietatem m:1 x imam habeant, a li ique i n al i is locis sint, necesse est , ortus occasusque siderum non fieri eodem temporc apuci omnes. Quod si eoru m vi coclum modo hoc, modo i l lo modo tempera tur : qui potest e:1 dem vis esse nascentium, quum coel i ta nta sit dissim il itudo ? In his locis, quae nos incol imus, post solstit ium Ca nicu la exoritu r, et quidcm a l iquot diebus ; apml Troglodytas, ut scribitur, a ntc solstitium : ut , si jam conccdamus, a l iqu id vim coclestem ad eos, q u i in terra gignu ntu r, perti nen.: , confitendum sit i l l is , eos, qui nascantur eoc.lem tempore , posse i n dissimiles i ncidere naturas p ropter codi dissimilitudinem. Quod minime il l is placet : volunt enim i l l i , omnes eodem tempore ortos, qui ubique sint nati , e:1dem conditione nasci.

XLV. Sed quae tan ta dementia est, ut in maximis motibus mutationi­busquc coeli , nihil intersit , qui ventus, qui i mber, quae tempestas ubique sit ? quarum rerum in proximis locis ta ntae dissimil i tudines saepe sunt, ut a l ia Tuscu l i , a l ia Romae eveniat saepe tempestas. Quoc.l, qui navigant, maxime ;m imadvertunt, quum in flectendis promontoriis ventorum muta tiones maxi mas saepc sentiant . llaec igitur quu m sit tum serenitas, tum pertu rbat io coeli : cstne sa noru m hominum , hoc ad nascentium ortus pertinere non diccre (quod non certe pert inct) ; illud nescio quid tenue, quod sentiri nullo modo, i nte l l ig i autem vix potest, quac a luna ceterisquc sideribus cocl i temperatio fiat, dicere ad puero­nun ortus pertinere ? Qu icl ? quod non intel ! igu nt, sem inum vim, quae ad gignendu m procreanc.lumque p lurimum valeat, fu nditus toll i , medio­cris erroris est ? Quis enim non videt, et formas, et mores, et p lerosque sta tus ac motus effingere a pa rentibus l iberos ? quod non contingcret, si hoc non v is et natura gignentium efficeret , sed temperatio l u nae, coeliquc moderatio. Quid ' quod u no et eoclem temporis pu ncto nati , c.lissimiles et naturas, et vitas, et casus habent : parumne declara t , nihi l ad agendam vitam nascendi tem pus pertinc re ? N i si Corl e puumus,

DESPRE DIVINAŢIE 1 67

e de pla neta Mercur, cu cît mai depa rte ele Venus, apoi ce distanţă o desparte de soare , ele a cirui lumin:1 se crede c'i este învăluit�\ . Alte trei d istanţe sînt infinite şi nemjsurate . de la soare la Marte, ele la Marte la . Jupiter şi de la Jupiter la Saturn şi mai a poi pîn:'i la cerul însuşi , ca re cste marginea şi cap;ilul lumîî. De la aceast;i dîstanp practic înfinît:'i , ce contact pot avea cu luna sau cu p:imîntu l ?

XLIV. D e vreme ce ei afirm;\ hot;i rît c1 toate naşterîle ele pe p;imîntul locuit se petrec inevitabil la fel şi aceeaşi le este soarta tuturor celor n�-1scuţi sub a ceeaşi pozitie a cerului şi a stelelor, o a re nu este evident ci aceşti interprc(i nici m:icar nu cu nosc rînclu iab celest:1 ? Înrrucît :1 cele orbi te - ca re într-un fel împart cerul în dou:i şi del imîtea z�1 spa�iul deschis p rivirilor noastre, numite de greci horizontes, iar ele noi fi1zientes 72 - ce au o foa rte mare diversitate şi , clup:'i cum le e rostul , fiecare s e afh î n a l t loc, a tunci este î n legea firii c a r�is:'irîtul ş i a pusul :�ştri lor s;i nu coîncicLi peste tot. Iar dac;1 sub influenta lor într-un loc : 1spectu luî ceru lu i este într-un rei , în alt loc în altu l , cum poate u na şi aceeaşi i n fl u e n[:1 s;'i a fecteze naşterile, ele vreme ce aspectul cerului e atît de diferit ? În zonele locu ite de noi , imediat clup:1 solstiţiu , la cîteva z i l e , rJsare Canicu l a , i a r b troglocliti73, clu p :i cum spun scrierile ea, r:isare îna inte e le solstiţiu ; dec i , clac:i a d m i tem ci o forp celest:1 influenţea z:1 naşteri le , trebuie s:i recunoaştem implicit că cei ce se nasc în acelaşi t imp au firi diferite de vreme ce dife rit e şi aspectul ceru l u i . D a r calcleenîi n u a d m i t a ş a ceva ; ei pret ind ci toţi c e i n�tscuţi odat:i , i ndifert'nt de loc, se nasc cu a ceeaşi soart:i .

XLV. Cu m pol fi atît ele iraţional î , încît s:i nu ţim'i seama ele evoluţia .� i schimba rea clîmei, s:'i nu le pese ele vînturi, ele ploi, ele starea vremii în genera l ? O r, diferenţele sînt adesea atît e le mari chiar între zone foa rte învecinate. încît a l ta poate fi starea vremii la Tusculum, alta la i{om a . i\cest lucru I -au observat mai a les cor:i bieri i , G1ci e i percep adesea o sch i mba re totahl a curenril o r :� tmosferici cînd înconjoar:1 un promontori u . Deci vremea poate fi cînd sen im1 , cînd închisă ; nişte oameni s<1n�1 toşî l a cap n-ar spune c1 exist;i cev:� care influenţează n: �şterile < fi ind ci nu exist;i a ceastă certitu dine ) ; poţi s;i pretinzi că ceva subtil , cu m :� r fi influenţa luni i şi a celorlalţi aştri asupra stării vremii , lucru imperceptibil prin simţuri, greu perceptibil chiar cu mintea, i n tluent,ează naşterea copiilor ? Ce le scap;i astrologilor ? Poate fi consi­deraU o eroare nesemn i ficativă faptul ci ei neglijeaz:l complet puterea genelor, care a re un atît ele mare rol în procreare şi naştere ? Cîne nu-şi d:i s e : � ma Gi înf:'i �işarea , deprînderile, comportamentul chia r şi majorita­l l' : l gL·stu rilor copiii le iau ele la părinţi ? Asta nu s-ar întîmpla , daci nu li rl':l .� i ctra ctcru l p;l rinţilor. ci aspectul lunii şi starea vremii ar influenţa naştvr ik. 1 >: t r f:t ptul c·l CL'i n:lscut.i în acelaşi minut sînt deosebiţi prin li n · , \" i : l l : l -�� i _..,, • : 1 rL1 n u · i c • duvad:l c l : � rJ c1 data naşterii nu înfluenţea z:1

168 DE DIVINAT!ONE

neminem eodem tempore ipso et conceptum , et natum , quo Africanum. Num quis igitur t:J lis fu i t ?

XLVI. Quid ? i l ludne clu bium est, quin multi , quum ita nati essent, ut quaedam contra natu ram clepravata haberent, restituerentur et corri­gerentur ab natura, quum se ipsa revocasset, aut arte atque medicina ? aut quorum l inguae sic inhaererent, ut loqui non possent, eae scalpello resectae l iberarentur ? Multi etiam naturae vitium meditatione atque exercitatione sustulcrunt ; ut Demosthenem scribit Phalereus, quum RHO dicere nequiret, exerciratione fecisse, ut planissime diceret. Quod si haec astro i ngenerata et tradita essent, nulla res ea mutare posset. Quid ? dissimilituc.lo locorum nonne dissimiles hominum procreationes habe t ? quas qu idem percurrere orationc facile est : quid inter Ind os et Persas, Aelh iopas et Syros d ifferat, corporibus, an imis ; ut incredibil is variel;JS d issimil iludoque sit. Ex quo intelligitur, plus terrarum situs, quam lunae tactus ad nascendum valere . Nam quod aiunt, quaclringenta et septuaginta mil l ia annorum in pericl i tanclis expcriu ndisque pueris, quicumque essent nati, Babylonios posuisse ; fali unt. Si cnim essel factitatum , non essel desitum. Neminem autem habemus a uctorem, qui icl aut fieri dicat, aut factum sciat.

XLVII. Videsne, me non ea cl icere, quae Carneades , sed ca, qu:�e princeps stoicorum Pana ctius dixeri t ? Ego aulem eliam hoc requ iro, omnesne, qui canncnsi pugna ceciderint , un o astro fuerint ? exitus quic.lem omnium unus et iclem fu it . Quicl ? qui ingenio atquc an imo singulares, num a stro quoque uno ? Quod enim tem pus, quo non innumerabiles nascantur ? At certe simil is nemo Homeri . Et, si ad rem pertinet, quo modo coelo affecto, compos itisque sicleribus quoclque a nim;:d oriatur : valeat ic.l necesse est etiam in rebus inanimis. Quo qu id dici potest absurc.\ius? L. quidem T:�rutius F i rma nus, famil iaris noster, in primis chaldaicis rationibus eruditus, urbis etiam nostrae natalem cliem repelebat a b iis Parilibus, quibus cam a Homulo conditam accepimus ; Homamque , in jugo quum essct luna, natam esse d icebat, nec ejus fata canere du b ita bat. O vim maximam erroris ! etiamne u rbis natalis dies aci vim stellarum el lunae pertinebat ? Fac in puero referre , ex qua affectione coel i primum spiritum cluxerit : num hoc in laterc , aut i n caemento, ex quibus u rbs effecta est, pot uit val ere ? Sed qu id p lu ra ? quotidie refelluntur. Quam multa ego Pompe io , quam multa Crasso, quam multa huic ipsi Caesari a Chalclae is dicta memini, neminem eorum nisi in senectute, nisi elomi, nisi cum cla ritate esse morituru m ? u t mih i permirum videatur, quemqua m exstare, qui etiam nunc creda t i is, quorum praed icta quotidie videat re el eventis refelli .

DESPRE DIVINAŢIE ! 69

cursul vieţi i ? Nu cumva e de crezut că nimeni n-a fost conceput şi n;iscut o clat:l cu Scipio Africa nu l ? Căci cine a fost asemenea lui71 ?

XLVI. Nu se ştie oare că mulţi oameni născuţi cu infirmil<lţi şi le-au îndreptat şi corectat, fie printr-o coreqie a naturii înseşi, fie prin exerciţii sau operaţii medicale ? Cei a căror l imb::l era l ipit:l şi nu puteau vorbi, n-au fost eliberaţi printr-o tăietur:l ele scalpel ? Mulţi chiar au sclpat ele o infirmitate naturahl prin st:lminţă şi exerciţiu ; bumloar:l Demostene, clu p:i cum scrie Demetrius din Faleron 7'i, nu putea pronunţa foa rte bine l itera ii, dar prin exersare a ajuns s-o articuleze foarte clar. Daci aceste defecte ar fi fost concepute şi transmise la naştere ele un astm, n imic nu le-ar mai fi putut corecta. Oare specificul locului ele baştină nu influenţează în mod deosebit însuşi actul procreat,iei ? Exemplele ne sînt la îndemînă : între indieni, perşi, etiopieni şi s irieni, ce deosebiri fizice şi spirituale există , cît::l varietate şi ce uimitoare diferenţ:i ! Din asta rezultă că la naştere a rc mai mare importanţă poziţia geografică decît influenţa l u ni i . Pretenţia calcleeni lor el babilonicnii s-au ocupat timp de patru sute şaptezeci de mii ele :mi cu observa�ii şi experienţe :1supra n:1şterilor e curat:l scorneală . Daci :lceste observaţii ar fi avu t o asemenea tradiţie, ele n-ar fi fost abandonate. Or, nu avem vreun autor care s:i ne spu n:! ci ele se fac sau s:i şt ie el s-au f:ictl t vreodat:i .

XLVII. Vezi, nu-i aşa , ci e u n u repet spusele lui Carneacles, c i pe cele ale lui Panactius, renumitul stoic76. Te întreb un lucru : toţi cei c:izuţi în l upta ele la C:wnac s-:l ll n:iscut sub :1cebşi astru, de vreme ce la sfîrşitul lor a fost unul şi acelaşi ? Oare poţi spune că oamenii deosebiţi prin fire şi spirit s-::HI n:lscut sub acelaşi astru ? Există vreun moment în ca re nu se nasc simultan mii de oameni ? Categoric, nimeni nu se aseamănă lui Homer [din cei născuti o (btă cu el ] . Şi dacă la naşterea unei fiinte are vreo influenp aspect u l cerului , pozitia aştril or, asta în mod obiectiv ar fi v::� la bil şi pentru u n lucru neînsufleţit. Se poate spune ceva mai absurd ? Prietenul meu din Firmum, L Tarutius, o ::� u toritate în ca lcule caldecne, sta bileşte data întemeierii Romei, la s:irb:itoarea Pari/ia 77, cînd ştiu că a fost întemeiată de Romulus ; el spunea că Roma a fost întemeiat:\ cînd luna se afla în constelaţia Balanţei :)i nu avea nici un dubiu cînd îi prezicea destinuL O, sublim:1 putere a

erorii ! Deci şi na;acrea unui or:.tş depinde de influenţa stelelor şi a lunii ? Admit s:1-mi spui ci la un copil e important ce poziţie a aştrilor i-a influenţat prima pîlpîirc de viap, dar s::l-mi spui el asta are importanţă : 1su pra c:ir:imizi i , a cimentului din care e construit un oraş ! N-are rost s:1 m:1 i insist ; asemenea afirmaţii sînt zilnic contrazise. Îmi aduc aminte cît de multe i-au prezis caldeenii lui Pompei, lui Crassus, chiar lui Caesar, ci lil'< "a re va mmi b o vîrst:i înaintat:1 , acas:1 , în plină glorie. Ceea ce 1 1 1 : 1 l l l 'd l l l l l t ' rl':)ll' lo: l rt t · m u l t c c:i se g:1 seşte mereu cîte cineva care s:1 ' 1 . - ; u l : 1 î 1 1 pw; in· • d , · J "r. dt · .� i Vl'l ie zilnic c:i re:l l i l : l te:l Llptelor IL' infi rm:i .

1 70 DE DI VINATIONE

XLVIII. Rest:mt duo clivi nandi genera, quae ha bcre dicimur a natura, non ab a rte ; vatici nandi , et somniandi. De quibus, Quinte, inquam, si p !Jcet, disseramus . - Mihi vero, inquit , place! . His cn i m , quae adhuc d isputasti , prorsus assentior : et , vere u t loqu�1 r, quanquarn tua mc oratio confirm:wit , tamcn etiam mea spontc n imis supcrst itiosam de divinatione stoicorum sententiam judicabJm ; ac me pcripateticorum r:1tio magis moveb:l t , et veteris Dicaearchi, et ejus , qui nunc f1oret, Cratippi , qui ccnsent esse in mentibus horninum tanquJm oraculum a l iquod, ex quo futura praesentiant, s i au t furore divino incitatus an imus, aut somno relaxatus, solutc moveatur ac l ibere . liis de generi­bus quid sentias, et qu ibus ea rationibus infirm es, audirc sane velim.

XLIX. Quae quum ilie d ixisset , tum ego rursus . quasi a b :l l i o principjo, s�m exorsus dicere . Non ignora, inquam, Quinte, t e sempcr ita scnsissc, u t de cete ris divi n:mdi generibus clu bita rcs ; ista duo, furoris et somnii , quae a l ibera mente fluere vidcrentur, probarcs.

D icam igitur, de istis ipsis duobus generibus mihi quic! \'ic lea tur, s i pr ius , stoicorum conclusio rationis, et Crat ippi nostri , quid vale:lt, videro. Dixisti enim, et Chrysippum, el Diogcnem, et Antipatru m conclu dere hoc modo : Si su nt di i , neque a nle declarant hornin 1bus , quac fu tura sint : aut non cli l igunt homines ; Jut , quid eventu ru m s i t , ignorant ; aut existimant n ih i l interessc hominum, sein:>, quid s i t futurum ; aut non censent essc suae majestatis, praesignificare hominibus, quae sint futurJ ; aut ea ne ipsi quidem d i i significne 1wssunt . Al neque non dil igunt nos ; sunt en im benefici , gcnerique hominum amici : neque ignorant eJ, quae ab ipsis constituta et design:l l a sunt : ncque nost ra nihil interest, scire ca , quac fu tu ra sint ; erirnus enim cautiores, si sciemu s : neque hoc al ienum ducunt majestate sua ; nihi l est enim beneficentia praestantius : ncque non possunt futura praenoscere. Non igitu r d i i sunt , nec significant nobis fu tura . Sunt a u tem di i ; s ignificant ergo . Et non, s i sign i ficant fu tura , nu l las dant nobis vias ad sign ifica­ti onu m sci enti:1 m ; frust r:1 enim signi fic:J rent : neque, s i dant vias, non est d ivinati o ; est igitu r divinatio. O acutos homines ' qu;lm pa ucis verbis ncgotium con fcct um putant 1 Ea sumunt ac.! concludcndum, qu orum i is nihi l conceditur. Conclusio autem rat ionis e�1 probanda est, i n qua ex rebus non duhiis id , quod clubitatur, cfficitu r.

L. Videsne Epicu rum, quem hebetem et ruc.lcm dicere solent stoici, quemadmoc.lum, quod in natu ra rerum omnc esse dicimus, id infinitum

DESPRE DIVINAŢIE 1 7 1

XLVIII. Mai r<imîn cele două tipu ri de divinaţie, care ne sînt date, se spune, de natur <l, nu de a rt:l : profeţia ş i visele. Daci vrei, Qu intus, i-am zis eu, hai s<1 vorbim ş i despre ele. - Bucuros , mi-a r;"ispuns e l . Pînă a c u m sînt c u totu l de acord c u ceea c e a i spus : ş i c a s;l fiu sincer, deşi a rgumentaţia ta mi-a confirmat-o, totuşi, şi în opinia mea, părerea stoicilor despre divinaţie mi se p<i rea prea înc:1 rcată de superstiţi i şi mai mult m:i at r:lgea raţionamentul peripateticienilor, a l bătrînulu i Dicearch, şi al contemporanului nostru Crat ip, care este acum în plină glorie, care consider;! că în sufletul oameni lor se a fl:i u n fel ele or::� col , datorit:l c1mia ei prezic v i i toru l , cu condiţia ca sufletul , cuprins de deliru l profetic sau relaxat în somn, s;i se mişte nestînjenit şi l iber7B Aş vrea s;i aud ce gîndeşti despre aceste forme de divinaţie şi pri n ce ra ţionamente le-ai putea i nfi rma .

XLIX. Cînd m i -a spus asta , am început d i n n o u s<1- i explic, ca ş i cum aş fi l uat-o d e l a cap;it. Ştiu , Quintus, i - a m z i s , ci t u mereu a i gîndit aşa ; ai avut îndoieli despre celelalte forme d e divinaţie, d a r pe acestea dow1 , del iru l profetic şi visu l , fi indc1 îţi par a proven i d intr-un sutlet l iber, le-a i acceptat.

Îţi voi spu ne deci p:i rcrea mea despre aceste dou:1 t ipuri de divina­t ie , numai clu p:i ce voi anal iza concluzii le ra tionamentu l u i stoicilor ş i a l l u i Cratip a l nostru . Ai a firmat c:i H risip ş i Diogene ş i Ant ipater conclud :1stfel : dacă zeii exist:i :;? i nu le spun oamenilor dinainte ce va fi , fie nu-i iubesc pe oamen i , fie nu ştiu n ic i e i ce se va întîmpla , fie cred c:1 nu le este util o;.� menilor s:l şt ie ce-i :Jşte:l pt:i , fie nu c de demni tatea zeilor să-i avertizeze pe oameni ca re le v a fi soarta , fie n ic i c h i a r zeii n u pot vesti acest lucru . N u s e poate îns;1 spune c:i ze i i n u n e iubesc, cînd ei sînt binefăcători i ş i priete n i i sem i n\iei umane ; n ic i ci e i n u cunosc ceea ce a fost stabilit ş i p reclestin:n ele e i în.şiş i ; ş i nici ci n u e important să ştim c e n e aşteapt:i , căci daci vom şti , vom fi m a i precauri ; nu s e poate spune n i c i ci e i socot avertismentu l pe care ni- l dau ca nefi ind de demn itatea lor, cici n imic nu este mai demn decît binefacerea ; în fine, nici ci nu pot cu noa:;ite d i n a inte viitoru l . Deci, ori zei i nu ex ist:i şi nu ne pot vesti viitoru l , ori dacă exist:i , rezult:1 ci n i-l vestesc prin semne. Tar daci ne dau n işte semne, ne indic1 şi mijloacele de a le în ţelege, c;1ci a l t fel zadarnic ar face-o ; dac;i a ceste mijloace exist:l , nu poate să nu existe şi divinaţia ; aşadar divinaţia exist:\ . Ce b;irbaţi de:;itepti ! Ce rapid cred ei ci au rezolvat problema ! Pentru ra \ionamentu l fina l , ei se folosesc de a rgumente f:i r;i nici o acoperire. Doa r acea concluzie a u n u i ra [ionamcnt devine probant:'i în care pc baza unor argumente ce nu pot fi puse la îndoială se clarifie<i ceva îndoielnic .

L. Şt i i cum Epicur, pe care stoicii obişnuiesc s;1-l numeasci prost şi neciopli t , îşi încheia raţionamentul despre car;Jcterul infinit a l universulu i 1

1 7 2 DE DIYINATIONE

esse concluseri t ? .. Quod finitum est, i nquit, habet extremum . .. Quis hoc non dederit ? .. Qu od au tem habet extremum, id cern itu r ex ali o cxtrin­secus . .. lloc quoque est conccdendum. "At, quod omne est, id non cernitur ex al io extrinsecus .• Ne hoc qu idem negari potest. "Ni h i l igitur quum habeat extremu m , i nfi n itu m sit necesse est. . . Videsne, ut ad rem dubiam concessis rebus pervenerit ? Hoc vos dialectici non facitis : nec solu m ea non sumitis ad concludendum, quae ab omnibus concedan­tur ; sed ea sumitis, quibus concessis, nihilo magis e fficiatur, quotl vel itis. Primum enim hoc sumitis : ·Si sunt d i i , henefici in hom ines sunt. " Quis hoc vobis dabit ? Epicu rusne, qui negat, quidquam deos nec alieni cura re, nec su i ? a n noster Ennius, qui magno plausu Ioquitur, a ssentiente populo :

l:�qo deu�n genus esse semper dixi, et dicam coelitum : ::,ed cos non curare opinm; quid a_qat humanum genus.

Et quidem , cur sic op inetur, ra tionem subjicit ; sed n ih i l est necesse, di cere , quac sequuntur. Ta ntum sat est i ntell igi , id sumere istos pro certo, quod dubium controversu mque sit .

LI. Sequitu r porro, "Nihil deos ignorare , quod omnia sint ab i is constituta . . . H ic vero qua nta pugna est doctissimorum hominum, neg�l n­tiu m esse haec a diis immortalihus constitut:1 ? At "nostra interes! sein:: , quae ventura sint. .. Magnus Dic1earchi l iber est, nescirc ca melius esse , quam scire. Negant ··id esse alienum majestate deorum ... Scil icct casas omnium introspicere, ut videant, quid cuique cond ucat. "Neque non possunt futura praenoscere . .. Ncgant posse i i , qu ibus non pb cet esse ccrtum, quid futurum sit. Vidcsne igitur, quae dubia sint. e:1 sumi pro certis atque concessis ? Deinde contorquent, et i ta concl udu n t : "Non igitur et sunt di i , nec significant futu r�l . " ld enim jam perfectu m a rbitra n­tu r. Deinde assumu n t : ·Sunt au tem dii ; · quod i psum non ab omnibus conceditur. ·Significant ergo. · Ne ici quidem sequitur : possunt c:nim non significa re , et tamen esse d i i . .. Nec, s i significent, non dant vias a l iquas aci scientiam significationis.• At id quoquc potest, u t non dent homini , ipsi habe::�nt. Cur enim Tuscis potius, quam Romanis darent ? .. Nec, si dant vias, nul la est d ivinatio." Fa c dare deos ; quod absurdum est : quid refert, si acei pere non possumus? Extremu m est, .. Est igi tur

DESPRE DlVl NATlE 1 7 -1

, .Ceea ce este finit a re o limită " , spune e l . Cine nu va admite asta 1 ,.Ceea ce are o limită, poate fi privit de cineva din afar;1 " . Şi cu asta trebuie să fim de <!Corei. .,Dar universul , ca un tot existenţial , nu poate fi privit de cineva din �tfar;l " . Nici asta nu se poate nega . ,.Deci ceea ce nu are o limit<l este obligatoriu mtmit" . Vezi cum prin argumente admisibi le �� reuşit s;1 rezolve o problem;'i contestabil;l ? Voi d ialecticieni i îns;l. nu procedati aşa : nu numai c1 nu folositi, pentru a încheia un rationament, idei acceptate de toti, ci idei le folosite de voi , chiar cînd sînt a cceptate, nu reuşesc s;l obtin;i rezul tatul aştepta t . Mai întîi spuneti aşa : ,.Da el zeii exist;! , ei sînt genero�i cu oameni i " . Cine v-a spus asta i Epicur, care neag:l c1 zeilor le-ar p:'isa de altcineva decît de ei înşişi 1 Sau poate Ennius al nostru , ct re dă glas unei credinte popula re, spn: m�trea s�ttisfacţie genera lă 1

Spull şi mereu lXJi spune câ zcli există Îll cer

Dar nu prea cred câ te pasd ce face ttnW IUI rasei 79

E l şi explicJ. de ce crede asta , dar nu-i nevoie să-ţi ma i recit versu rile următoare . Doar atît trebuie sJ. înţelegi , că stoici i iau drept sigur ceea ce e îndoielnic şi controversat.

U. Mergem mai depa rte : , .Zeii cunosc totul fiindd totu l a fost hoUrît de ei " . Cît de potrivnici sînt acestei idei oamenii învăţati care nu recunosc că totul a fost hoUrît ele zeii nemuritori ! Apoi , sto icii pretind G1 . ,e importa nt pentru noi s;l ştim ce ne aşteaptă" . Exist:l îns�l o lucrare import:mU a lui Dicearh, care afirm;l că e preferabil s;1 nu ştim asta . Stoicii nu admit nici că "este mai prejos de demnitatea zeilor" să-i sLHuiascl pe oameni 1 Ca .;;i cum zeii intră în toate bordeicle ca să vad;! cam ce sfat s -a r potrivi fiec'i ru ia . , .Nu-i posibil ca ei să nu ştie dina inte vi itoru l " , se mai spune. Dar cu asta nu sînt de acord cei care refuz�i s;l cread;1 c1 viitorul e ceva prestabilit . Vezi deci Gl , nişte argumente îndoielnice sînt luate drept sigure şi acceptate de toţ i . Mai apoi stoicii r:lstoa rnă toat;l argumentatia şi conchid : "deci zeii nu exist;! şi nu ne trimit semne" . Şi cu asta s-ar p;lrea c;l. problema a fost rezolvaU . Dar tot e i revin cu alU premiză : , .Zeii există " ; această :l firmatie însă nu întru neşte consensul unanim. , .Deci ei ne trimit semne" , mai spun stoicii ; nici această deducţie nu e sigură , pentru c�l zeii pot s<l existe şi făr;1 s;'i ne trimită nouă semne. "Dacă ne tri mit semne, nu e posibil să nu ne indice mijloacele de acces spre înţelegerea lor'' . Dar zeilor le s t;l în putinp să dc�in;l aceste mijloace şi nou;1 s<1 nu ni le comu nice. Căci l e-ar fi comu nicat mai degrabă etruscilor decît rom:milor' ,.Iar dae<l zeii ne indică aceste mij loace, nu poate să nu L'Xistc ş i divinaţia '' spun stoici i . Să admitem că-i aşa , ceea ce este : 1 hsurd ; dar ce important:l a re asta , dacl noi nu sîntem în stare S<1 ,-n tv l l'gcm semnele trimise ele zei 1 Drept concluzie ultimă, stoicii afirm;] : .. 1 )L'l i divin: q i : l L' X ist ;l '' ; o fi <Keasta o concluzie, totu�i nu s-a :tjuns IJ

1 74 DE DIVINATIONE

divinatio.• Sit extremum ; effectum tamen non est : ex fa lsis enim, ut ab ipsis didicimus, verum effici non potest. jacet igitur tota conclusio.

LII. Veniamus nunc aci optimum virum, famil iarem nostrum, Cratippum. Si sin e oculis, inquit, non potest exstare officium et munus oculorum, possunt au tem aliquando oculi non fungi suo munere : qui vei semei ita est usus oculis, ut vera cerneret, is habet sensum ocu lorum vera cerncntium. Item igitu r, si sine divinationc non potest officium et munus divinationis exstare, potest autem, quum quis divinationem ha beat, errare al iquando, nec vera cernere : satis est ac.! confi rmandam divi nationem, semei al iquid ita csse divinatum, nihil ut fortuito ceci­disse vidcatur. Sunt autem cjus generis innumerabi l i a . Esse igitur divinationem confitendu m est. Festive et breviter : .sed quum bis sumsit, quod voluit ,, etiam si fa c i les nos ad conccdendum habuerit, ici tamen, quod a�umit, concedi nullo modo potest. Si , i nqu it, al iquando ocul i pcccent, tamcn, q u i a recte a l iqua ndo viclerint, inest in i is v is videndi. Item, si quis semei al iquid in divinatione dixerit, is etiam quum peccet, umen existima ndus sit habere vim divina nd i .

LUI. Vide, quaeso, Cra tippe noster, qu:1 1n s i n t ista similia : n a m mihi non viclentur. Oculi en im vera cernentes, utuntur natura atque scnsu ; animi , si quando vei vaticinando, vei somniando ver;1 videru nt, usi sunt fortuna atque casu . i'J"isi forte concessuros tibi exist imas eos, qui somnia p ro somniis habent, si qua nc!o aliquod som n iu m verum eva­serit, non i d fortuito accidisse. Sed demus tibi istas duas sumt iones, ea,

quae A � Jlf.!OTO appellant d ialect ici ; sed nos latine Ioqu i malumus : assumtio tamen, quam TTpoo},fl ljJ t e:; i i clem vocant, non c.labitur. Assumit autcm Cra tippus hoc modo, .. sunt autem innumerabiles praesensiones non fortu itae ." At ego d ico nu l lam . Vide , quanta sit controversia . jam assumtione non concessa , nulla conclusio est. At impudentes sumus, qu i , quu m tam perspicuum sit, non concedamus. Qu id est perspicuum ? Multa vera , inqu it , evadere. Quid quod multo plura fa lsa ? Norme ipsa varietas, quae est propria fortunae, fortunam esse causam, non naturam docet ? Deinde, si tu a ista conclusio, Cra t ippe , vera est ( tecum enim mihi res est ) : nonne intel l igis, eadem uti posse et a ruspices, et fulgura­tores, et interpretes ostentorum , et augures, et sortilegos, et Chaldaeos ? quorum generum nullum est, ex quo non al iquid, sicut pracdictu m sit ,

DESPHE DIVI NATIE 1 7)

nici un rezultat. Din a rgumente fa lse, cum am învăţat chiar de la ei , nu se poate naşte adev:iru l . Deci toat:1 a rgumentalia lor cade.

UI. Hai să vedem acum ce gîndeşte un filosof renumit, prietenu l nostru Cratip. Chiar dacă făr:"i och i . :::: �mă el, n u pot exista funcţia şi atribuţiile ochilor, se întîmplă îns:i u neori ca och i i s:i nu-şi îndeplineasc1 această funcţie : dar cel ca re s-a folosit m:icar o dat:"i de vedere Cl să priveasc;i real ita tea , acela păstren:1 pentru totdeauna simţul u nei vederi realiste. La fel deci , chiar dacă fă r:i capacitatea divinatorie nu pot exista funcţia şi atribuţiile acestei arte, e posibi l u neori ca cineva, de:;;i posed:\ aceast:i capacitate, s:i se înşele, nema i fi i nd în stare s:i disti ng:! adev:i ru l . Pentru a f i recunoscu t:i existenp divinaţiei, e însă destul s:1 s e fi f:1cut o singur:i daU o prezicere într-atît de corect:! , încît nimic să nu par:i mai apoi c:l s-a r fi petrecut din întîmplare. �i cxist:1 numero:1sc cazuri de acest fel . Deci trebuie s:i recu noaştem c:i divinaţia exist:! , conchide Cratip. Bine gîndit şi concis exprimat ! Daci a tu nci cînd ne-a prezentat cele dou:i premise majore ale silogismelor propuse am fost înclinat să-i dau drept<He, totuşi cu premisele m inore nu pot fi de acord. Chiar dac:l uneori ochi i s-ar înşela , spune el , totuşi , fiimlci o dat:l am v:izut bine, îşi p:istreaz:i capa cit<Jtca de a vedea . La fel , d:l c'i cineva în divinaţie a f<icut o prezicere corect:i , ch ia r dacă S<lr ma i înşela , trebu ie socotit că posedă capacitatea d ivinatorie.

LUI. Vezi , rogu-te , drag:i Cr:1tip, dacii ex isU vreo asemănare între

cele dou:1 situaţi i , c;ici mie n u mi se pare a fi. Ochii care v:i d realitatea , o fac prin îns:işi natura lor şi prin simţul v:1zului ; sutletele, dacă a u văzut vreodat:i re:ditatea, î n del i ru l profetic s a u în vis, aceasta S··<J întîmplat datorit:i norocu lui sau hazard u l u i . Doar nu crezi ci-ţi vor da dreptate cei care iau visele drept simple vise ? Chiar dacă vreunu l se adevereşte, ei pun asta pe seama întîmpl:lri i . S::1 zicem că-ţi accept cele doua premise pe cue d i alect icienii greci l e n u mesc lem mata [majore] ; eu prefer să folos�sc termenul latin sumptioncs : totuşi premisa minor:! , assumptio 80, p e cue a cei <! Ş i dia lecticieni o nu mesc proslepsis [minor:i J , n u pot să \i-o a ccept . Iat:l care este această pr�.:mis�i minor�i l a Crati p : ,.ExisU o sumeden i e de presimtiri neîntîmphitoare " . Eu îp spun însă că nu exist5 nici u na ele acest fel . Vezi deci cît de diferi te ne sînt p:i reri le. Deci dac:\ se neag<i premisa minor<1 , raţionament u l nu se poate încheia . Dar ce neruşi n a re din partea mea să nu fiu de acord cu ceva a tît de evident ! Ce-i evident ? Faptul ci multe vise, spune e l , se adeveresc. Da r cu ce le în:;ie1<1toare, cu mult mai numeroase, ce facem ' Oa re aceast a inconsecvenp a lor, speci fici soartei , nu demonstreaz:i c:1 a ici so<Jrta , ::; i n u natu ra , este impl ica w ? În sfîrşit, Cra tip ( cici la tine m:i refer/l 1 , daci accast:i con cl uzi e a t a este <Jdev;irat:i , nu-ti dai seama c:i d e e a pot profita şi haruspic i i , şi interpre\i i fu l gerelor. şi ai minunilor, şi a uguri i ,

,j gh icitori i , şi caldeen i i ? Oriciru ia dintre aceste specimene de prok l i ,

1 76 DE D!VJNATIONE

evaserit . Ergo a u t ea quoque genera divinandi sunt, quae tu rectissime improbas ; aut, si ea non sunt, non intel l igo, cur ha ee duo sint, quae rel inquis . Qua ergo ratione haec inducis, eaclem i l la possu nt essc, quae tol l is .

LIV. Quid vero habet auctoritatis furor iste, quem divinum vocatis, ut, quae sapiens non vicleat, ea vicleat insanus, et is, qui humanos sensus a miserit , divinos assecutus s i t ? Sibyl lae versus observa mus, quos i l la fu rens fudisse dicitu r. Quorum interpres nuper, falsa quadam hominum fa ma , dicturus in senatu putabatur, eum , quem re vera regem habebamus, appellanclum quoque esse regem, si salvi esse vellemus. H oc si est in l ibris, in quem hominem, et in quocl tem pus est ? Call icle enim, qui i l la composu it , perfeci t , ut , quoclcumque acciclisset, praedic­tum viclen;tur, hominum et temporum defin itione sublata . Aclh ibuit etiam b tebram obscu ri tatis, ut i i clem versus al ias i n a l iam rem posse accommodari viderentur. Non esse autem illud carmen furentis, quum ipsum poema declarat (est enim m agis a rtis et cli l igentiae, quam incitationis et motus), tum vera ea, que aKpoanxi<; dicitur, quum deinceps ex primis versuum litteris a l iquicl conncctitur, ut i n quibusclam Ennia nis, .. Q. Ennius feci t . " Ici certe magis est attenti animi , quam fu rentis. Atque in Sibyll i nis ex primo versu cujusque sententiae primis l itteris i l l ius scntentiae carmen omne praetexitur. Hoc scriptoris est, non furentis ; adh ibentis d i l igentiam, non insa ni . Quamobrem Sibyl lam quidem sepositam et conclitam habeamus, u t , i d quod proditum est a majoribus, i njussu sena tus ne legantur quiclem !ibri , valeantque a ci deponendas potius, quam aci suscipienclas rel igiones ; cum antistibus agamus, ut quiclvis potius ex il l is l ibris, quam re gem profcrant : qucm Romae posthaec nec d i i , nec homi nes esse patiantur.

LV. At multi saepe vera vaticinat i , ut Cassa nclra.

Jamque mari magno . . .

Eaclemque pa ul lo post :

Eheu. uidete . . .

Num igitur me cogis etiam fabu lis credere ? Quae delect:l ntionis habeant, quantum voles ; verbis, sententiis , numeris, ca ntibus adjuven-

DESPRE DIVINAŢIE 1 77

măcar o dat;i tot i s-o fi adeverit o prezicere. Nu ne-ar r;imîne decît s;i acceptăm �i aceste forme de divinaţie, pe care tu, pe bun<i dreptate, le-a i respins ; dar dacă acestora nu le recunoaştem existenta, nu înţeleg de ce le-am recunoaşte-o celorlalte două, pe ca re tu totuşi le aprobi . Argumentele prin care le accepţi pot fi valabile şi în cazul celor pe care nu le accepţi .

LIV. Ce putere poate să aibă acest delir, numit ele voi divin, astfel încît ceea ce nu vede un om în toate mintile vede unul ieşit elin minţi ? Oare cel ce şi-a pierdut raţiunea u man;! a căpMat în schimb una elivin;1 ? Păstrăm versur i l e Sibilei el i n Cumae, pe care se spune că ea le-a rostit în delir. Nu demult , clatorit<i unui zvon neîntemeiat, se credea că un i nterpret al cir(ilor sibil ine urm:1 s;i spun;i în senat că acela care ne era c:1 un rege, chiar trebuia declarat rege , dad vroiam să scăp:'im de primejdie82. Daci asta scrie în e<iqile s ibi l ine, la ce om şi l a ce epocă se referă ? Cel care le-a compus83 a procedat cu multă abil itate astfel că , omiţînd vreo p recizare despre pcrsoan;l sau epocă, p rezicerea s;i pară oricînd valabihi . M a i mult chiar, s-a folosit de "subterfugiu) impreciziei", astfel încît acelaşi vers să-şi schimbe sensul în fu ncţie de circumstanţe84. Că aceste versuri sibiline nu sînt ale cuiva aflat în delir, o demonstreaz;l îns;işi alcătuirea lor (ca re v;ideşte mai degrabă meşte�ug şi minuţiozitate decît inspiraţie şi emoţie ) ; o a l tă dovadă este şi aşa-numitul acrostih, obţinut atunci cînd din iniţialele fiecă ru i vers rezult;'i pe verticală o expresie inteligibilă ; şi la Ennius, de p ild<i , în cîteva opere, apare acrostihul "Q. Ennius a compus". Aceast;l abilitate este mai degrabă a unui spirit treaz, decît a unuia aflat în delir. Şi în cărtile sibil ine, începînd cu primul vers a l fiee<1rei profeţi i , întreaga tes;1 tu r�1 poetici este tivită cu primele litere ale acestei profeţi i . Asta e rrealx1 ele scriitor, nu de nebun . De aceea s-o hisăm pe Sibi lă acolo u nde e, bine pusă la păstrare şi ferită privirilor, iar recomandarea str:'imoşilor ca aceste cărţi s<1 nu fie citite decît cu :1probarea senatu lui să ne ajute mai degrab:\ s�1 sc:ip<im de superstiţii decît s�i le încurajăm ; s;1 aranj;lm deci cu preoţii , s�1 scoat<l din acele c:lrţi �i altceva decît u n rege, p e care de-acum înainte, n ici zeii , nici oamenii nu I-ar mai suporta la Roma.

LV. Mulţi însă, spui tu, au făcut profeţii care s-au adeverit, cum a fost Cassandra :

Pe marea cea mare . . .

Ş i puţin mai încolo :

Vai mie, ia tel ce zyld . . .

M :i obl ig i oa re s:l cnxl 0 i c u accslc istorio:t rc � E : 1dev:lra l , e le ît.i

p r< >l ' I I L I c i u l i i < " Î l l l : l ll' \' W i , prin c l l v i nt l ' i l' , l"r: \ i'.l' l l · , ,·: l l kl l \ : 1 , i nc :mt : l ( i a

1 7H DE DIVINATIONE

tur : auctoritatem quidem nullam clcbemus nec fidem commentitiis rebus adjungere . Eodcmque modo nec ego Publicio nescio cui, nec Marciis vatibus, nec Apollinis opertis credendum existimo ; quorum partim ficta aperte, partim effutita temere nunquam ne mediocri quidem cuiquam, non modo prudenti, proba ta sunt. Qu id ! inqu ies : remex i lie de classe Coponi i , non ne ea praedixit, quae fa cta sunt ? I l ie vero, et ea quidcm, quae omnes eo tempore, ne acciderent, timebamus. Castra enim in Thessa lia castris collata audieba mus ; v idebaturque nobis exercitus Caesaris et audaciae plus habere, qui ppe qui patriae bellum intul isset ; et roboris, propter vetustatem. Casum autem proeli i , nemo n ost rum erat, quin timeret ; sed ita, ut consta ntibus homi nibus par erat, non a perte. J l le autem G raecus, quid mirum, si magnitudine timoris, ut pkru rnque ,fit, a constantia , atque a mentc, atque a se ipse discessit ? q ua peftu rbatione animi , quae, sanus quum essct, t imebat, ne eveni­rcnt, ca demens eventura esse diceba t. Utrum tandem, per deos Jtque h omines ! magis verisimile est, vesa num remigem, an a l iquem nostrum, q u i ibi turn eramus, me, Catonem, Varronem , Copon ium ipsum, consi lia dcorum immortalium perspicere potuisse ?

I.VI. Sed jam aci te vcnio,

O sunete Apollo, qui umbilicum certum terrarum obsides, Uude supe1:�titiosa primum saeua evasit vox.fera.

Tuis enim oraculis Cluysippus totum volumen implevi t partim falsis, ut ego opinor, p:uti m casu veris, u t fit in omni oratione saepissime ; partim flexiloqu is et obscu ris, ut interpres egeat interpretc, et sors ipsa ad sortes referenda sit ; parti m ambiguis, et quae ad dia lecticum deferenda sint. N::un quum sors ilb edita est opulentissimo regi Asiae,

Croesus Ha(JJm penetrans »W8nam pervertet opum uim :

hostium vim sese perversurum putavit , pervertit autem suam. Utrum igitur eorum accidissct, verum oraculum fuisset. Cu r autem hoc credam u nquam eclitum Croeso ? aut Herodotu m cur veraciorem du cam Ennio !' Num min us i l ie potu it de Croeso, qua m de Pyrrho fingere Enn ius ? Quis enim est , qui credat, Apollinis ex oracu lo Pyrrho esse responsum,

A io, te, Aeacida. Nomanos vincere posse ?

Primum btine Apollo nu nqu:un locutus est. Deinde ista sors inaudita Graecis est. Praeterea Pyrrh i temporibus jam Apollo versus facere desierat . Postremo, quanquam semper fu it, ut apud Ennium est,

DESPRE DIVINAŢIE 1 79

lor ; nu trebu ie îns;1 să atribui m acestor născociri importantă sau încredere. De aceea eu sînt de părere că nu trebuie crezut în nu ştiu ce Publicius sau în profetii din neamul Marcius, nici în oracole le apolin ice ; aceste preziceri, în parte evident plăsmuite, în parte îndrugate la nimereahl, n-au convins niciodat;1 pe n imeni, nici măcar pe omul de rînd, nu mai vorbesc de cel intelept. Cum aşa ?, vei riposta tu . Acel vîslaş din flota lui Coponius n-a prezis oare ceea ce ulterior s-a şi întîmplat? Aşa e , şi chiar m;1 temea m şi eu a tunci laolalt:1 cu ceilalti , ca nu cumva să se adeverească prezicerea. Se auzea e<1 cele dou;1 tabere se înfru nt;l în Tesa l ia8; şi a rmata lui Ceza r ni se p<i rea mai agresivă, fiindcă declarase război patriei sale, şi mai puternică datorită înclelun­gatei experiente a soldaţilor săi . Nu era vreunul d intre a i noştri care s:1 nu se teamă pentru soarta b:Hăliei, dar o făceam cu discreţie, aşa cum se cuvine u nor oameni echi l ibra ţi . Ce-i de mirare el acel grec [ vîslaşul] , de spaim;1 , cum se întîmph1 adesea, şi-a pierdut firea şi mintea şi n-a mai ştiut de el ? Cu aceast;l nelinişte în suflet, ceea ce-l înfricoşa se cînd era cu mintea întreag;1 , a prezis c:1 se va întîmpla , cu mintea de-acum rătăcit�! . Pe zei şi pe oameni, ce-i mai de crezut ? Ci un vîslaş nebu n sau mai degrab<1 unul dintre cei care eram atu nci de fat:1 - eu , Cato, Varro, Caponius însuşi - a fost în stare s:1 desluşeasc1 vrerca zeilor ?

LVI. Dar s;1 revin la tine :

O, _,finle Apollo, ltt care te afli în chiar centrul lumii De unde-a ieşit prima oară un 81as inspirat, sâlbatic şi cnul S6 .

H risip a umplut o carte întreagă cu oracolele astea ale tale, în parte fa lse, în parte, dup<1 p;1rerea mea, ;tdeverite într-o doa ră , cum se întîmplă în viaţ;1 cu orice spusă ; o parte din ele sînt atît de echivoce şi obscure , încît şi interpretul lor a re nevoie de un alt inte rpret, şi chiar răspunsul oracol ului trebu ie confruntat cu alte răspunsuri ; iar o parte din ele sînt atît de ambigue, încît trebu ie recurs la un dialectician. Cînd celui mai bogat rege al Asiei i s-a elat dspunsul :

Trecîndjluuiul Ha(vs, o mare putere Croesus z;a n im ici,

el s-a gîndit c1 va nimici puterea duşmanilor, dar a nimicit-o pe a sa. Indiferent care din cele două posibilit:lţi s-ar fi realizat , oracolu l ar fi avut dreptate. Dar de ce aş crede că acest răspuns i-a fost dat vreodată lui Croesus ? De ce s:1- l cred mai mult pe Herodot87 decît pe Ennius ? Oare a putut el inventa mai puţine lucruri despre Croesus decît Ennius despre PyrrhusH8 ? Poate crede cineva c;1 Pyrrhus a primit de la oracolu l l u i Apollo r:1spu nsul :

ÎJi ·'1>ttn, A eacide, al-i posibil a-nuinge romanii?

Întîi că Apol lo n-a vorbit niciodată latineştefl9. Apoi, acest r:1spuns este total necunoscut grecilor. Pc lîng;1 asta, în vremea lu i Pyrrhus, Apollo încetase să mai fae<1 profeţii în versu ri. Şi în sfîrşit , cum s p u n e ::; i Ennius, cu toate Gl :

1 80 DE DIVINATIONE

Stolidum ge11us Aeacidarwn, Bcllipotentes stmt magi', quam sapientipoterztes :

tamen hanc amphiboliam versus intelligere potuisset, .. vincere te Romanos," n ihi lu magis in se, quam in Romanos valere . Nam illa amphiboli a , q u a e Croesum decepit, vei Chrysippum potuisset fal lere : haec vero ne Epicurum quidem.

LVII. Sed, quod caput est, cur isto moda jam ora cula Delphis non cduntur. non modo nostra aetate, sed jam diu, jam ut nihi l possit esse contemtius ? Hoc loco quum urgentur, evanu isse , aiunt, vetustate vim loci ejus, unde a nhelitus il le terrae fieret, quo Pythia mente i ncitata oracula ederet. De vino, aut salsa mento putes loqui , quae evanescunt vctu s l a t e . De vi loci agitur, neque salum n:nural i , sed eti a m divina : quat: quo t;mdem moda evanu i t ? Vetustate, i nquies. Quae vetustas est, quat: viin divina m conficere possit ? Quid tam d ivinum autem, quam afflatus ex terra mentem ita movens, ut eam providam rerum fu turarum dTiciat , ut ea non moda cernat multa a nte , sed etiam nu mero versuque pronu ntict ? Quando autem ista vis evanuit ? An postquam homi nes minus creduli esse coeperu nt ? Demost henes qu idem, qui abhinc annos propc CCC fuit, jam tum q>tĂ tnntt;E t v Pythiam dicebat, [ id est , quasi cum Philippo fac<.:re .] Hoc autem eo spectabat , ut cam a Ph ilippo corruptam diceret. Quo licet existimare, in J l i is quoque uraculis delphi­cis al iqu i d non sinceri fuisse. Sed nescio, quomodo isti ph ilosophi, superstitiosi, et paene fanatici , qu idvis malle videntu r, quam se non i neptos . Eva nu isse mavultis, et exstinctum esse ici , quod, si unquam fuisset, certe aeteruum esset, quam ea , quae non sunt creclenda , non crede re .

LVIII. Similis est error i n somni is : quorum quidem defensio repetita quam longe est ? Divinos a n imos censent esse nostros, eosque esse tractos extrinsecus, a nimoru mque consentientium multitudine comple­tum esse mundum ; hac igitur ment.is et ipsius divinitate, et conjunctiune cum externis mentibus, cern i , quae sint futura . Contrahi a utem animum Zeno, et quasi !abi putat atque concidcre, et ipsum esse dormire. Jam Pythagoras et Plato, locu pletissimi auctores, quo i n somnis certiora videamus, praeparatos quodam cu !tu atque victu proficisci aci clorm ien­clum jubent. Faba quidem pythagorei utique abstinuere ; quasi vero eo cibo mens, non venter infletur. Sed, nescio quomodo, nihi l tam absu rde dici potest, quod non dicatur ab a l iquo philosophoru m . Utrum igitur censemus dormientium a nimos per sene ipsos in somnia ndo moveri , a n , ut D cmocritus censet, externa et aclventitia visione pulsari ? Si ve

DESPRE DIVfNATIE 1 8 1

Natîngul neam aeacid E mai degraba la lupta destoinic decît e la m inte,

Pyrrhus ar fi pu tut S<l înţe leag�1 dublul sens al r;1spunsulu i : Gl expres ia vincere te Roma nos se poate referi a tît la e l , cît şi la roma ni . Acea ambigu itate care 1-a înşelat pe Croesus ar fi putut s:1- l înşele pe Hrisip, clar nu 1-a în�elat nici măcar pe Epicur.

LVII. i<Jtă îns<1 o întrebare esenti:l h1 : de ce la Delfi nu se ma i dau oracole de acest fel , şi nu numai în vremea noastr�1 , ci de mu lt:l vreme, fapt cum nu se poate mai condamnabil ? Cînd sînt lua�i mai din scurt pe această tem ă , stoicii spun că s-a risipit o dată cu trecerea t impului puterea acelu i loc, ele u nde ieşeau din pămînt aburii sub aqiunea c1 rora Pythia, intrînd în transă, dădea oracole. Despre v in sau s:1r:1mură ţi-ar da în gînd să spu i asta, fi indc1 ele cu timpu l îşi pierd t�lri a . Dar aici e vorba ele tăria u nui loc şi nu numa i de una naturahl , ci şi de u na divin;! ; cum s-a putut ea pierde ? În timp îm i ve i r;'ispu nde tu ce dura t;l a t impu lu i e acee::J care poate să epu izcze o fort,ă divin�'l. Ce e mai divin ca acel suflu emanat de p<lmînt, în st a re s;1 tu lbure într-atît mintea, încît s;l o faci s�l prevacl �l viitorul şi nu numai s:1-l vad:! cu mult înainte, ci s;'i- 1 şi vesteasc;'i în cadenţe versific:l le ? Cînd a disp:i rut a ceast:1 forţ<l ? Nu cumva după ce oamenii au devenit m a i puţin credu l i ? Demostene, care ::1 tr;l it cu 300 de ani îna intea noastr<1 , spunea el pe :1 tu nci şi Pyt hia s-a fi l ipizat90 [adică a trecut de partea lui Fi l ip] . Făcea a luzie l a faptu l G1 preoteasa fusese corupt;! de Fi l ip , de u nde putem deduce ci şi în a lte oca zi i , oracolcle delfice n-au avut prea multă sinceritate. Nu ştiu însă cum se face că aceşti filosofi superstiţioşi şi aproape fanatici prefer;! orice decît s;i nu mai fie absurzi . Preferati să credeţi c;1 s-a risipit şi s-a stins acea forţ�l care, daci ar fi existat vremb tă, ar fi fost eternă , în loc s;1 renunţa ţi a crede ceva ce nu-i de crezut .

LVIII. Aceeaşi eroare persist<l şi în privinta viselor : de cînd dureaz;1 această pledoarie în favoarea�1 lor ? Se crede el sut1etele noastre sînt divine, că ele provin dintr-o dimensiu ne exterioar:l ş i că l umea e populat�! de o mu lţime de suflete aflate în comun iu ne ; ci prin esenţa lor divină şi comu niu nea cu celelalte suflete se explică faptul c;i ele pot vedea în somn viitoruL Zenon e îns:l de p:1 rere c1 somnul însuşi nu înseamnă altceva decît strîngerea şi într-un fel c1 derea şi pieirea sufletu lui92_ Pitagora şi Platon, autori demni de încredere, ne reco­ma nd:! să mergem la cu lcare dinainte pregă tili printr-o anume diet:i , ca s:i ni se a rate în v is lucruri mai credibile. Pi tagoreicii au interz is consumarea bobu lui , ca şi cum acest a l iment ar balona spiritul , nu pîntecele . Nu ştiu cum se face c:1 nu e nimic destul de absurd care s;i n u fi fost spus de vreun filosof. Noi pe ca re din aceste dou:l opini i s-o credem ' < : : ·1 în v is s u fl et e l e celor adorm iţ i .�e pun în m i::jCIIT pri n t r- u n i 1 1 1 p 1 J I .•, PI " J ' I i 1 1 s: 1 1 1 , : 1 .-:;;1 cum crnk l kmon i t , de sînt i m p u l s i t > t1 : 1 L L' d · ·

1 R2 OE DIVINATIONE

enim sic est , sive i l lo modo, videri possu nt permulta somnia ntibus fa lsa pro veris. Nam et naviga ntibus moveri videntur ea, quae sta nt ; et quodam obtutu ocu lorum duo pro uno lucernae lumina. Quid dicam, insanis, quid, ebri is quam multa falsa videa ntu r ? Quod si ejusmodi visis credendum non est, cu r somniis credatu r, nescio. Nam tam l icet de his erroribus, si velis, yuam de somniis clisput:Jre : ut ea , quac stant, si moveri videantur, terrae motum significare dicas aut repentinam al iquam fuga m ; gem i no autem lucernae lumi ne decl:uari , dissensionem ac seditionem moveri .

LIX. ]am ex insanorum , aut ebriorum visis innumerabilia conjectura tr3 hi possunt, quae futura videantur. Quis est enim, qui totu m diem jaculans non a l iquando col l i neet ? Totas no·�tes somn i a mus ; nequc ul la ferc est, qua 'non dorm ia mus. Et mira mur, a l iqua nclo id, quod somn ia­rimus,ev:Îdere ? Quid est tam incertum, quam talorum j actus ? Tamen nemo est, quin saepe jactans, Venerium jaciat a l iquando, nonnunquam etiam iteru m ac tertium. Num igitur, ut i nepti , Veneris i d fieri i mpulsu malumus, quam casu , dicere ? Quod si , ceteris temporibus, fa lsis visis crcdendu m non est ; non v i deo , quid praecipui somnus ha beat, i n quo valeant fa lsa p ro vcris. Quod s i ita natu ra paratum essct, u t ea dormien­tcs ageren t, qu:1 e somnia rent ; :1 l l igandi omnes essent, qui cu bitum i rcnt : majores enim, quam ulii insa ni, efficerent motus somn iantes. Quod si insanorum visis ficles non est habcnda, quia falsa sunt ; cur credatur somnia nti u m visis, quae m u l to etiam penurbatiora sunt, non i ntel l igo. An, quod insani sua v isa conjectori non na rra nt, narrant qui somniaverunt ? Quaero eti a m , si vel i m scribere quid, aut legerc, aut canere vei voce , vei fidibus, aut geometricum quiddam, aut physicum, aut dialecticum expl icare, somniumne exspecta ndum sit, a n a rs adhi­benda , s ine qua nihil earum rerum nec fi eri , nec expediri potest ? Atqu i , ne si navigare quidem vel im, ita gubernarem, ut somniaverim : praesens enim poena sit . Qui igitur convenit, aegros a conjectore somn iorum potius, quam a medico petcre medicinam ? An Aescula pius, :�n Ser:1 pis potest nobis praescribere per somnium curationem v:J i i tu­dinis ; Neptunus gubernantibus non potest ? Et, sine mecl ico medicinam dabit Minerva ; Musae scribendi, legcndi , cetcra ru m artiu m scicntiam somnia ntibus non dabunt ? At si curatio da retur valitudinis, baec quoque, quae dixi , darentur. Quae quon iam non dantur, medicina non datur. Qua subbta , tol l i tur omnis auctorita.s sornn iorum.

DESPRE DIVI NAŢIE 18.�

o imagine venită din afarJ �i absolut întîmphitoare ? Fie ci e într-un fel , fie î n altu l , celor c e visează l e pot :t p�irea drept reale foarte multe lucru ri în;;el;itoa re . Şi cor�ibicri lor li se pare că se mişcă ceva ce stă pe loc ; şi printr-u n anumit efect optic, percepem u neori dou;i lumini ale unei Limpi în loc de u n a . Ce s�i mai spui de nebuni sau de beţivi, cîte vedenii nu au ei ? Şi daci asemenea vedenii nu trebuie crezute, nu ştiu de ce am crede în vise. Şi aceste impresii optice înşelătoare, dacă vrei , pot fi in terpret<t te la fel ca şi visele : (I;Jc:i ceea ce stă parc că se mişcă . ai putea spu ne că se a n u np u n cutremu r sau vreo fug<i neaşteptat�! din lu pt:� ; după lumina dublă a opaiţtt lui s-ar putea deduce c:1 e pe ca lc s�i se nasc1 vreo neînţelegere sau vreo rcvol t�1 .

LIX. Deci ş i d up:1 vedenii le nebuni lor sau a l e bcJivi l or s e pot fxe numeroase prczumtii care s:i pa r;i c:1 au şanse de a dcverire . Cine nu nimereşte m;icar o dat:i ţ inta, dac:·, zi lnic îşi exerseaz<i aru ncarea ? Vis�im în fiecare noapte şi aproape nu-i noapte să n u dormi m . Sa ne mai mirăm c�1 u neori ceea ce am visat se a devereşte ? Ce e mai nesigur ca a runcarea zarurilor ? Şi totuşi nu e nimeni care, exersîn clu-şi arun­cu·ea , s:1 n u nimercască o dat�i . de dou;1 ori sau trei ori chiar lovitura lu i Venus. Sîntem atît de neghiobi încît s:1 punem reuşita pe seama lui Venus în loc s:1 o atribu im hazardului ? Iar dacă, în alte privi nte. rcfuz;im s�1 ne încredem în vedeni i , nu v;id de ce-ar face exceptie som n u l , în timpul cl ruia vedenii le ne pa r reale. Daci natura ar fi orînduit astfel lucrurile încît oamenii s;i faci în somn ceea ce visea ză, toţi cei ce merg la culcare ar trebui legali , fiindcă s-a r agita mai mult chia r decît unii nebu n i . Şi daci nu trebuie luate în seamă vedeniile nebun ilor, fii ndc:1 sînt înşehitoare, nu înleleg de ce am crede în cele ale viselor, care sînt chiar cu mult mai neclare. Poate pentru c:i nebu n i i nu -şi povestesc u n u i interpret viziu nile, c u m o fac c e i care visează ? Chiar mii întreb : dae;1 aş vre:t s;i scriu sa u să citesc ceva, să cînt din gur�\ sau din flaut , s<1 rezolv o problemă de geometrie, de fizică sau de dialecticci , trebuie să aştept u n vis, în loc s:i mă folosesc de priceperea mea , f:iră de care nici una din aceste activităţi nu poate fi înf:i ptuit;i ? Daci a ş accepta să conduc o corabie al tfel decît dup<1 cu m am visat, pedeapsa ar ven i imedia t . Ce s-ar întîmpl:l dac:! bolnavii în Joc să-şi caute lea cu! la un medic ar merge la u n i nterpret de vise ? Pot Esculap sau Serapis să ne prescrie în somn tratamentul u nei boJi93 ? Nu la fel de bine poate să facă şi Neptun cu corăbieri i ? M i nerva9 1 ne va da u n leac L1r:1 s:1 mai fie nevoie de medic ? Muzele nu vor atribui şi ele celor ce visează priceperea de a scrie, ele a citi , precum şi multe a ltele ? Daci tratarea u nei boli ar fi posibil:i prin vis, atu nci şi celelalte lu cruri ar deven i posibile. Dar fi indci aceste l u cru ri nu se întîmpLl , nici vinde ­c m·:t prin vis nu e posibi U . Şi dac·, ea disparL· , disp:ne l otodat :·l ::; i

< > l i < · < · l l t q H > i l : l ll\: i :1 V isl' lor.

1 84 DE DIVINATIONE

LX. Sed haec quoque in promptu fuerint : nu ne interiora videamus. Aut enim divina vis quaeda m, consulens nobis, somn iorum significa­tiones fac it ; aut conjectores ex quadam convenientia et conjunctione naturae, quam vocant out.mci8n av, quid cuique rei conven iat , ex somniis, et quid quamque rem sequantur, intelligunt ; aut eomm neu­trum est , sed quaedam observatio constans atque diuturna est, quum quid visu m secundum quietem sit, quid evenirc, et quid sequi soleat. Pri mum igitur i ntell igcndum est, nullam vim esse divinam effectricem somniomm. Atque illud qu iclem perspicuum est, nulla visa somniorum proficisci a numine cleorum. Nostra enim causa clii icl facerent, u t providere futura possemus. Quotus igitur est quisque, q u i somniis p;lreat ? qui i ntelligat ? qui memincrit ? Qtw m multi ve ro, qui contem­nant , camque •superstitionem i mbecil l i ani ·ni atque a nilis putent ? Quid est igitur, "cur his hominibus consulens cleus, somniis moneat eos, qui i l la non moclo cu ra , sed ne memoria quidem digna ducant ? Nec enim ignorare deus potest, qua mente quisque sit : ncc frustra ac sine ca usa quid facere, dignum dco est ; quod abhorret etiam ab hominis constantia. l t a si pler;1que somn ia aut ignorantur, aut negliguntu r ; a ut ne scit hoc deus, aut frustra somniorum significatione utitur. Sed horum neu tmm in demn cadit . Nihil igitur a elco somniis significari fatendum est.

LXI. l l lml etiam requiro, cur, si deus ista visa nobis providendi causa dat, non vigilantibus poti us clet, qu;Jm d ormientibus. Sive cnim

externus et a dventitius pulsus animos dormientium commovet, sive per se ipsi animi moventur, sive quae causa alia est , cu r secu ndum quietem aliquid viclere, audire , agere vicleamur, eadem causa vigilanti­bus esse poterat : idquc si nostra ca usa dii secundum quietem facerent, vigilantibus idcm f;Jcerent ; praescrtim quum Chrysippus, ac.HJ emicos rcfcllens, permulto cbriora et certiora esse dicat, quae vigil a nt ibus videantur, quam quae somniantibus. Fuit igitur divina beneficentia clignius, quum consuleret nobis, clariora visa dare vigilantibus, quam obscuriora per somnium. Quod quoniam non fit, somnia divina putanda non sunt. ]am vero quid opus est circuitione et ;mfractu, ut sit utendum interpretibus somniorum, potius, quam directa ? Deus si quidem nobis consulebat, ·Boc facito, I l oc ne feccris,· diceret ; idque visum vigilanti potius, quam dormienti darer. ]am vero quis dicere audeat, vera omnia csse somnia ? ·Aiiquod somn ia vera, inquit Ennius ; sed omnia non est nccesse.·

DESPRE DIVINATIE 1 8'i

LX. Acestea au fost nişte simple consideraţii la îndemîna oricui ; acum s�1 ne ocup;1m de aspectele mai subtile. Se spune că o putere divină, care a re grij:l de noi, ne face să visăm ceva semnificativ ; că interpreţii viselor, în virtutea acelei armonii şi legături naturale pe care grecii o numesc sympatheia, îşi dau seama dup<1 vise ce semnifică fiecare apariţie şi ce consecinţe va avea ea ; dacă asta nu se poate , atunci explicarea a tot ceea ce ni se araU în vis cînd dormim, ceea ce se întîmplă şi ceea ce urmează de obicei se interpreteaz:1 conform unei observaţii constante şi îndelunga te. Prin urmare, trebuie să înţelegeţi în primul rînd că nu puterea divin�! este responsabilă de visele noastre. Este evident deci el nici o vedenie din visele noastre nu e trimisă de zei. S:l spune e<1 zeii ar face asta în interesul nostru , c1 s:l ne putem cunoaşte dinainte viitorul . Dar cîţi se iau după v ise , le înţeleg şi îşi amintesc de de ? Cît de mul�i sînt cei care , nepunînd vreun preţ pe ele, le consider;! superstiţii a le unei minţi slabe şi senile ? Cum se face deci el acel zeu , care poartă oamenilor de grij<1 , î i avertizeaz:l în vis pe cei ce consideră visele nedemne nu doar de atenţie , dar nici m:\car de amintire ? Un zeu ştie foarte bine ce gîndeşte fiecare şi nu e de demnitatea lui s:'i fac1 în van şi f�l r�1 motiv ceva, ce n ici un om în toată firea n-ar face. Aşadar, dacl m�1joritatea viselor sînt fie uitate, fie neluate în seamă , înseamn:'i ori că zeul nu ştie asta, ori că îşi pierde vremea trimiţînclu-ne semne în vis. Nici una din aceste ipostaze nu e pe potriva unui zeu. Trebuie deci s:1 recunoaştem el zeii nu ne vestesc nimic prin intermediul viselor.

LXI. Şi-mi m ai pun o întrebare : dad divinitatea ne trimite aceste viziuni ca să ne prevină , de ce nu o face mai degrab<! cînd sîntem trej i , decît adormili � Dacă un impuls, exterior şi str�1 in de noi , ne pune în mişcare spiritu l în timpul somnului , dac1 acesta se mişcă prin imbold propriu sau dac1 din orice alt motiv ni se pare în somn că vedem, auzim sau facem ceva, acela.o;;i motiv ar putea fi valabil .o;;i în starea de veghe. Şi dac1 zeii ar face asta pentru noi în t impul nop�i i , ar putea-o face la fel de bine .o;;i în timpul zilei, mai ales că llrisip, contrazicîndu-i pe filosofii academiei , susţine că percepţi ile celor trej i sînt mai clare şi mai sigure decît ale celor adormiti . Ar fi într-adev:1r mai demn ele bun;lvoinţa divină , de vreme ce ne ocroteşte, s:l ne trimită imagini clare cînd sîntem treji, în locul celor confuze din timpul somnului . Dar fi indc:1 asta nu se întîmplă, cred G1 visele n-au nimic divin . La ce bun toate aceste ocolişu ri şi subterfugii , încît să apel<1m la interpreti pentm t ;llm�icirea viselor, în locul unui avertisment direct ? Dacă divinita tea ne-ar purta de grijă cu adcv:l rat , ar spune : "Astafaceji. Asta nu Jaceţt" . �i aceste sfaturi le-ar ela mai degrab<! unuia treaz, decît unuia adormit. Cine mai cutează să spună că visele sînt adev;lrate ? .. Unele vise sînt

adevârate, susţine Ennius, dar asta nu înseamrul cel absolut toate sÎnt aşa" .

H lt'i DE DlVI NATIONE .

LXII. Quae est tandem ista distinctia � Quae vera, quae Ll!sa ha het ? Et, si vera a elco mittuntur, falsa unde nascuntur " Narn si ea quoque divina , quid inconstantius deo 1 quid inscitius au tem est, quam mentes morta l i u m fa lsis et mencb cibus visis con ci tare ? Sin vera visa divina sunt ; falsa au tem et inania , humana : quae est ista designandi licentia , ut hoc deus, hoc natura fccerit potius, quam aut omnia deus, quod negatis, aut omnia natura ? Quod quoniam illud negatis, hoc necessario confitendum est. Naturam autcm eam dico, qua nunquam animus insistens agitatione et motu esse vacuus potest. Is quum Ianguore corporis, ncc membri:; ut i , nec sensibus potest, incidit in visa v:1 ria et incerta , ex rel iquiis , ut ait i\ristoteles, inhaerentibus earum rerum, quas vigilans gesserit, aut cogitarit : quarum perturbatione mirabiles interdum exsistunt spc_cies somniorum . Quae s i a l ia vera , a l ia falsa : qua nota intcrnos�an tur, scire sanc vel im. Si nu l la est, quid istos interpretes audiamus � Sin quaepiam est, aveo audire , quae sit. Sed hacrebunt.

l.Xlll. Venit enim jam in contentionem, utru m sit p robabil ius, deosne immortales, rerum omnium praestantia cxcellentes, concursare omnium morta lium, qui uhique sunt, non modo Iectos, vcrum ctiam grabatos, et, quum stertentes al iquos viderint, objicere his visa quaedam tortuos<l et obscura , qu;! e i l l i cxterriti somnio ad conjectorcm m;mc deferant ; an natura fieri , ut mobil iter :mimus agita tus, quod vigilans viderit, dormiens videre videatur. Utrum philosophia dignius, sagarum superstit ionc ista interpretari, a n cxplicatione natur ae ? ut , si jam ficri possit conjectura vera somniorum, tamen isti , qui profitentur, eam bec re non possint : cx levissimo cnim ct indoctissimo genere constant. Stoici a utcm tu i negant q u cm q u a m , n i.si sapientem, divi n u m esse posse. Chrysippus quidem divinationem definit his verbis : v im cognoscentem, et videntem, et expl icantem signa , quae a cliis hominibus portendantur ; officium autem esse cjus, praenoscere, dii erga homines mentc qua sint, quidque significent , quemadmoclumque ea procu rcntu r atque expientur.

Idemque somniomm conjectionem definit hoc modo : esse vim cernentem, et cxplanantem, quae a d i is hominibus significentur in somnis. Quicl ergo ? aci haec mediocri opus est prudentia, an et ingenio praestanti, et eruditione perfecta � Taiem au tem cognovimus neminem.

LXIV. Vide igitur, ne, eliam s i d ivinationem tibi esse concessero, quod nunquam faciam, neminem t<lmen cl ivinum repcri re possimus.

DESPRE D I VI NAŢIE 1 R7

LXII. Şi care-i, la u rma urmei , diferenţa ? Pe care le consider;] el adev;irate şi pe care false ? Dac;1 zeul ni le trimite pe cele adevărate, cele false de u nde provin ? Dacă şi acestea au origine divină, rezul t;1 că nimic nu e mai capricios decît divinitate a . Căci ce poate fi mai nesocotit, decît să agiţi spiritele muritorilor prin viziuni false ş i am:1gitoare ? Dacă imaginile aclev;i rate au o provenienţ;i divin:i , iar cele înşeh1toare şi zadarnice tin de natura uman;i , care-i criteriul de a distinge visul d ivin de cel natural ? Nu-i ma i bine s;1 spui că toate visele sînt date fie de zei, ceea ce voi , stoicii , nu acceptaţi, fie de na tur;! ? Şi dacă respingeţi prima ipotez:! , în mod necesar cea de-a doua trebu ie admis;! . Prin natur:'i eu înţeleg acea putere datorit;1 căreia un suflet viguros nu duce l ipsă de activitate şi mişcare. Atunci însă cînd, datoriU st;irii de toropeal:l a trupului , spiritul nu mai este legat de membrele sau simţurile a cestuia , el are parte de v iziuni felurite ş i confu ze , întrucît, spune AristoteJ95 , persist:1 în el reminiscenta ocupaţii lor şi gîndurilor din timpul stJ.rii de veghe : din înv;1lm;1şeala aceasta rezult:i u neori imagini bizare. D acl u nele vise sînt adev:irate iar a ltele false, desigur aş vrea s:i ştiu care-i tr:1s;itura lor disti nctiv:! . Iar cla c;1 ea nu există , la ce bun s:l- i mai ascult<im pe aceşti interpreti ? D ac;l totuşi exist:1 vreo distincţie, tare doresc s-o aflu. Dar n imeni nu va şti s;I mi-o spu n:! .

LXIII. Vine acum rîndul unei alte probleme controversate : ce-i mai probabil ? CI zeii nemu ritori , care guverneaz;1 cu autoritatea lor u niver­su l , cutreier:1 prin toate paturile şi culcuşurile mizere ale muritorilor şi cînd îi g:lsesc dormind l e provoad viziuni complicate şi confu ze , pe care dimineata, însp:1 i mîntaţi de vise le povestesc unui interpret, sau că mai curînd natura lui f;1 ce ca sufletul , :JCţionînd din imbold propriu , s:1 cread;i că vede în somn ceea ce a v:izut cînd era treaz ? Ce-i mai demn de o interpretare fi losofid, expl icarea viselor du p;1 superstiţi i le ghici­toarelor sau dup:1 legile naturi i ? Chiar daci s-ar putea face vreo presupunere verosimil;! pe ba za viselor, totuşi nu interpreţi i , aşa cum pretind ei , ar putea-o fa ce, fiindci ei apartin soiu lui celui mai superficial şi mai ignorant de oameni . Chiar stoicii t:i i refuză s:1 cread ;1 c1 poate exista vreun profet în af;mi de înţelcpt96. Şi I-Iristip defineşte a rta profeţi ei în termenii următori : "este c1pacitatc.1 de a cunoaşte, înţelege şi explica semnele trimise de zei oamenilor ; atribuţia ei este s:1 prevad:! ce intenţie au zei i faţă de oameni , ce vor s;i le spună prin acele semne, şi totocla t:l prin ce ritualuri sacre pot fi acestea prim ite şi făcute favorabile". Tot el defineşte i nterpretare<l viselor astfel : "este capacitatea de a distinge şi explica semnele trimise oamenilor ele zei în timpul somnu lui"97. Deci ce crezi ? Pentru a face toate acestea e suficientă o competenţă oarecare sau e nevoie ele o intel igenp superioani şi de o eruditie des;ivîrşit:i ? N-am cunoscut îns:i pe nimeni cu aceste calit:il i .

I.XIV. l :t se:11n:1 , chiar <.bei :1ş putea fi de acord ·.�u tine că exist:! tb rnl p• • •lt · l i t · i . n T ; J ce nu voi b ce nic iotbt :i , n-am putc;1 g;ls i totu�i u n

18R DE DIVlNATIONE

Qualis autem isw mens est deorum , si neque ea nohis significant in somn is, quae ipsi per nos intell igamus ; neque ea, quorum i nterpretes habere possimus ? S imiles en im sunt di i , si ea nohis objici u nt , quorum nec scientiam , neque expl anatorem habeamus, tanquam si Pocni, aut Hispan i i n senatu nostro Joquerentur sine interp re te . ]am vero quo pertinent obscuritates et aenigmata somnioru m ? Intell ig i enim a nobis cl i i velle debeba nt ea , quae nostra ca u sa nos monerent . Quid ? poeta nemo, nemo physicus obscums ? llle ve ro nimis etiam obscums Eu phorion . At non Homerus. Uter igitur melior? Valde Heraclitus obscums : minime Democritus. Num igitur conferendi ? Mea ca usa me mones, quod non intell iga m : quid me igitur mones ? Ut s i quis medicus aegroto imperet, ut sumat

Terri�emim, berbigradam, domip011am, sanguine cassam,

potius, quam hominum more cochleam dicere. Nam Pacuvianus Amphio,

Quadmpes tard(qrada. agrestis, b umilis, a!>pera. Capite bre1•i, cervice anguina, ttd.\jJectu truci, Eviscerata. inanima, cum animali sono,

quu m dixisset obscurius , nun Attici respondent : Non intel l igimus , nisi :tpcrte dixeris. At i l ie uno verbo, Testudo. -- Non potueras hoc igitur a pri ncipio. citharista, elice re ?

LXV. Defert aci conjectorem quidam, somniasse se , ovu m pendere ex fa scia lecti sui cubicularis (est hoc i n Chrysippi ! i bro somnium) : respond i t conjector, thesaurum defossum csse sub lecto. Fodit ; i nvcnit auri a liquantum, idquc circumdatum :trgento . Mis i t conjectori , quantu­IU!n visum est, de a rgento. Tum ilie, N i h ilne, inquit, de vitello ? Tel enim ei ex ovo v idebatur aurum declarasse ; reliquum, argentum. Nemonc igitur unquam al ius ovu m somniavit ? cur crgo hic nescio qu i thesaurum solus invcn it ? Quam mu lti i nopcs, digni praesi cl io deorum , nu I lo somn io aci thcsau rum rcpericnclum admonentu rJ Quam autem ob causam tam est obscure admonitus, u t ex ovo nascerctur thesauri similitudo potius, qu:un apertc thesauru m quae rere juberetu r, sintt aperte Simonides veti tus est naviga re ? Ergo obscu ra somn ia min ime consentanea sunt majesta ti deorum.

LXVI. Aci a perta et clara veniamus, quale est de i l lo interfccto a cau pone Megaris ; qualc de S imon ide , qui ab eo, quem hu marat, vetitus est naviga re ; quale etiam de Alcxandro, quod a te praeteritum esse miror : qui , quum Ptolem:.teus, fa milia ris eju s, in proel io tel o venenato

OF.SPRE DIVI NAŢIE 1 89

profet. Care-i deci intenţia zei lor faţă de noi , dacci ne trimit m vis semne pe care noi singuri nu le putem înţelege sau pentru care nu avem interpreti ? Trimiţîndu-ne semne al ci ror înţeles ne scap:i sau pentru care nu avem interpret capabil s�t le explice, zeii procedeaz:i la fel cum ar vorbi cartaginezii sau ibericii în senat făr:1 translator. Pe de altă parte ce rost au atîtea neclarit:iţi şi enigme în vise ? Dimpotrivă, zeii s-ar cuveni să dorească ca tot ceea ce ne prezic ei în interesul nostru , s:i poată fi înţeles de noi. Oare , îmi vei replica tu, nu există nici un poet sau fizician greu de înţe les ? Înlr-adev:lr, Euphorion9H a fost mult prea obscur. Nu îns:l şi Homer. Care dintre ei e mai bun ? Heraclit e foarte neclar99, Democrit, dimpotrivă. Sînt oare comparabili ? Îmi trimiţi în interesul meu un avertisment pe care s:1 nu-l înţeleg ; atunci ele ce m i-I mai trimiţi ? E ca şi cum un medic i-ar recomanda pacientului s::1 ia :

Un nâscut din glie, mergînd prin iarbă, pw1îndu-şi casa, lipsit de sînge

în loc să spu n:1, ca tot omul , ci-i vorba de un melc. Dup:i ce Amphion, eroul lui Pacuvius, spune cîteva versuri greu de înţeles :

Un patruped, cu mers agate, sdlbatic, tîrîtor, scorjos Cu capul scurt, cu gît de şmpe şi Cit priuire fioroastl Fâcut bucâfi, fără Sl!flare, în stare îneci-ti gltlsui,

atici�tii din sală i-au replicat : "Nu le înţelegem, daci nu ne vorbeşti clar"' . Iar el îi lămureşte cu un singur cuvînt : testoasa. - Nu putea i spune aşa de b început, citharedule 100 ?

LXV. Cineva îi povesteşte unui interpret că a visat u n ou atîrnînd de chingile patului din dormitorul s:iu (aceast::1 întîmplare e relatată în cartea lui H risip despre vise) : interpretul îi spune că asta înseamnă cci o comoară se a flă îngropată sub pat. Omul sapă ; găseşte o cantitate de aur, înconju rat:i de argint. Trimite interpretului un pic de argint, doar atît cît 1-a hisat inima . Atunci acela întreb�i : dar din g:i lbenuş nimic ? Căci el interpretase, prin analogia cu oul, că gălbenuşul ar însemna aur, iar albuşul argint. Oare nimeni altcineva n-a mai visat vreodată un ou ? De ce doar acest om oarecare e singurul care a g:isit o comoan1 ? Cîti necăjiţi, demni de ocrotirea zeilor, au fost vreodată anunţaţi în vis ele găsirea unei comori ? Şi de ce acel om a primit un semn atît de neclar, încît printr-un ou să i se sugereze că e vorba de o comoară, în loc s:1 fie îndemnat direct s:1 caute comoara, aşa cum lu i Simonides i s-a interzis s:1 se îmbarce ? Aceste vise neclare nu se potrivesc deloc cu maiestatea zeilor.

LXVI. S;;'\ ne ocupăm de visele clare şi inteligibi le ; de pild:i cel cu omul ucis de hangiul din Megara , cel al lui Simonide, avertiz:lt de omul pe care--I îngropase s:i nu s e îmharce .sau cel a l lui Alexandru, pl' ca re nU mir c:1 1 ; t i omis : cînd PtoknH"u , prietenul .s:lu , fusese lov it în lupt;l

1 90 DE DIVINATIONE

ictus esset, eoque vulnere summo cum dolore moreretur ; Alexander assiden�, somno est consopitus. Tum secundum quietem visus ei dicitur draco is, quem mater Olympias alebat, radiculam ore ferre, et s imul dicere, quo il la loci nasceretur (neque is longe aberat a b eo loco) ; ejus autem esse vim tantam, ut Pwlemaeum facile sanaret. Quum Alexander experrectus narrasset amicis somnium, emisisse, qui illam radiculam quaererenl. Qua i nventa , et Ptolemaeus sa natus dicitur, et multi mil ites, qui erant eodem genere teli vulnerati. Multa etiam sunt a te ex historiis prulata somnia, matris Phalaridis, Cyri superiuris, matris Dionysi i , Poeni Hamilcaris, Hannibalis, P. Deci i ; pervulgatum jam il lud de praesule ; Gracchi eti;Jm ; et recens Cl ecil iae, Balearici fi liae, somnium. Sed haec externa , ob camque caus;un ignota nobis sunt ; n on nulla etiam ficta fortasse : qu is enim auctor istorum ? De nostris sumniis quid habemus dicere ? ,.u de merso me, et equo ad ripam ? ego de Mari o cum fascibus laureatis me in suum deduci jubente monumentum ?

LXVII. Omnium somniorum, Quinte, una ratio est : quae, per deos immurtales ! videamus, ne nustra supersti tione et depravatione supe­rctur. Qucm enim tu M a rium visum a me putas ? Spcciem, credo, ejus, et imaginem, ut Demucritu v idetur. Unde profecta m imaginem ? a curpuribus enim solidis, et a certis figuris vuit fluere imagines. Quod igitur JVlari i curpus erat ? Ex eu, inquit, quod fuerat : plena sunt imagi­num om nia . !sta igitur me imagu Marii in campum atin;!tem perseque­batur : nulla enim species cogitari putest, nisi pulsu imaginum . Quid ergo ? istae imagincs ita nobis dicto audientes sunt, ut , simul atque vcl imus, accurrant ? Etiamne earum rerum, quac nullae sun t ? Quae est enim forma tam inusitata , tam nu lla , quam non sibi ipse a nimus possit effingere ? ut, quae nunquam vidimus, ea tamen informata habeamus, oppidorum si tus, hominum figuras. Num igitur, quum aut muros Babylunis, aut Homeri faciem cogito, imago il lorum me a l iqua pell i t ? Omnia igitur, quae volumus, nota nobis esse possunt : nihil est enim, de quo cugitare nequeamus. Nullae ergo imagines obrepunt i n an imos dormi­entium extrinsecus. nec omnino tluunt il lae ; nec cognuvi quemquam, qui, majore auctoritate, nihil d iceret. Animorum est ea vis, eaque natura , ut vigea nt vigibntes, nullo adventitio pulsu , sed suu mutu, incredibili quadam celcritate. Hi quum sustinentur membris , et corpure, et sensibus, omnia ce1tiora cernunt, cogitant, sentiunt. Quum autem haec subtracta sunt, desertusque animus bnguore corporis, tum agitatur

DESPRE DlVINATIE 1 9 1

de o săgeată înveninat�i şi sUtea s ă moa r:i în chinuri cumplite din cauza acelei r<i n i , Alexandru, veghind la ci pătîiul lui, a aţipit. Atu nci , se spu ne , i-a apăru t în vis, ducînd în gu r:i o r�id:i cin uţ;l , acel şarpe pe care îl creştea mama sa Olimpi a . El i-a spus totodata în ce loc se găseşte pla nta (care nu era prea departe ) şi ci puterea ei este atît de mare încît I-ar vindeca de îndat�i pe Ptolemeu. Cînd s-a trezit, Alexandru a povestit prietenilor visul şi a trimis s:l fie căuta l a acea mică rădăci nă. Găsind-o, se spune că şi Ptolemeu a fost vindecat şi multi a lţi soldaţi care fuseseră r:iniţ i de acelaşi fel de s:igeat:i 10 1 . Tu mi-ai povestit o multime de vise luate de scrierile istorice : cel :I l mamei lui Phalaris, al lui Cyrus cel b�i trîn , a l mamei lui D ionysius, a le ca rtaginezilor Hamilcar şi Hannibal , a l lui P. Decius, cel în legălllră cu omul de la circ , foarte cunoscut, cel al lui Gracchus ş i , mai recent, visul Caeci l iei , fiica lu i Balearicus . Dar aceste vise sînt ale u nor oameni str:i ini nou ă , şi de aceea ne sînt neînţelese ; u nele sînt probabil inventate, clei cine ne garanteaz:i rea litate:1 lor ? Ce putem îns:i spu ne despre visele noastre 1 Tu n-ai visat ci m-am scufundat şi apoi am ieşit c:i lare pe mal ' Iar eu nu l-am visat pe Marius, cu fasciile încu nuna te ele !auri, înclemnîndu-mă s:i m:i las dus la monumentul să u '

LXVII. Visele, Quintus, au toa te aceeaşi explicaţie ; de aceea, pe zeii ncmurilori, s:i avem grij:l s�1 n-o exageriim prin superstitia şi nesocotinţa noastr:1 ! Cine era :l eei Mari us, v:izu t de mine în vis ? Era cred doar chipul lui , o imagine, cum crede şi Democrit. De unde provenea ca ? El e de părere ci din corpurile solide şi din formele reale eman:1 o imagine. Ce era deci corpul lui Mariu s ? Era imaginea emanat:! de corpul s:1u : toate lucrurile rea le au as tfel de dubluri imaginare. Aceast:i imagine a lui Marius era aceea care mă urmărea în vis, pe cîmpul de la Alina ; nici o aparitie din vis nu se poate expl ica decît prin aqiunea imaginilor. Crezi c:l aceste imagini sînt atît de docile încît s:1 a p:H:1 imediat ce dori m ? Există oare şi imagini ale unor lucruri care nu mai exist:i ? E vreo formă într-atît de neobişnuită, de i reală, pe care sufletul s:l nu şi-o poat:1 imagina ? P ri n urmare, putem pl:lsmui în imaginaţie ceea ce n-am v�1zut n iciodat:1 , aşez<1ri u rbane şi figuri u mane. Oare cînd mă gîndesc l a zidurile Babilonulu i sau la chipul lui Homer, imaginea lor este cea care acţioneaz;1 asupra mea ? Putem deci cunoaşte astfel tot ceea ce dorim, de vreme ce nu există nimic. la care să nu ne putem gîndi. Aşadar, în sufletele celor ce dorm nu se strecoa r;i imagini venite din afară şi nici nu eman:1 din altă parte . Nu ştiu să mai existe cineva care să fi afirmat cu o mai mare putere de convingere, asemenea nimicu ri 102. În rea l itate, sufletele au acea fortă şi acea însuşire de a acţiona în stare de veghe, fără nici un impuls exterior, prim mişcare proprie şi cu o incredibil;! iu tea l:1 . Cînd membrele şi simturile tru pului sîni în acl ivi l ;l tc, atunci şi sufletul sustinul de ele gîndeşte şi simiL' toiul � ·u m;Ii m u ll ; l pnTizil' . Cînd înS:1 \oi acest suport cor por; I l s-;1 n;i ruil si

192 DE D!VlNATIONE

ipse per sesc : itaque in eo et formae versantur, et actiones ; et multa audire, mu l ta clici videntur. Haec scilicet in imbecillo remissoque animo, multa omnibus moclis confusa et variata versantur, maximeque reliquiae earum rerum moventur in animis, et agitantu r, ele quibus vigilantes aur cogitavimus, aut egimus : ut mihi temporibus illis multum in animo Marius versabatur, recordanti , quam i lie gravem suum casum magno animo, quam constanti tulisset. Hanc credo causam de illo somniandi fu isse .

LXVIII. Tibi autem, de me cum sollicitudine cogitanti , subito sum visus emersus e flumine. Inerant enim in utriusque nostrum animis vigilantium cogitationum vestigia . At quaedam adjuncta sunt : u t mihi de monumento Mari i ; t ibi , quod equus, i n quo ego vehebar, mecum una demersus 11.1 rsus apparuit. An tu ccnses ullam anum tam del iram futuram ft1 isse , ut somniis crederet, nisi ista casu nonnunquam, forte , temere concu rrerent ? Alexandra clraco loqui visus est . Potest omnino hoc esse falsum, potest verum : sed utrum sit, non est mirabi le . Non enim audivit ille draconem loquentem, sed est visus audire ; et quidem, quo majus sit, quum radicem ore teneret, locutus est. Sed nihil est magnum somnianti. Quaero autem, cur Alexandra tam illustre somnium, tam certum, nec huic eidem alias, nec multa ceteris. Mihi quidem, praeter hoc Marianum, nihil sane, quod meminerim. Frustra igitur consumtae tot noctes tam longa in aeta te . Nunc quidem , propter intermissionem forensis operae, et lucubrationes detraxi, et meridiatio­nes addidi , qu ibus uti antea non solebam : nec tam mul tu m clormiens, u llo somnio sum admonitus, tantis praesertim de rebus ; nec mihi magis usquam videor, quam quum aut in Foro magistratus, aut in Curia senatum video, somniare.

LXIX. Etenim (ex divisione hoc secundum est) quae est continuatio conju nctioque naturae (quam, ut dixi , vocant ou�na8nav) ejusmodi, ut thesaurus ex ovo intell igi de bea t ? Nam medici ex quibuscbm rebus et advcnientes, ct crescentes morbos intelligunt ; nonnullae etiam valitudinis significationes, ut hoc ipsum, "pleni enectine simus ,· ex quoclam genere somniorum intelligi posse dicuntur. Thesaurus vero, et hereditas, et honos, et victoria, et multa generis ejusdem, qua cum somniis naturali cognatione junguntur ? Dicitur quidam, quum in somnis complexu venerio jungeretur, calculos ejecisse. Video sympathiam. Visum est enim tale objectum dormienti, ut id, quocl evenit, naturae vis, non opinia erroris effecerit . Quae igitur natura obtulit i l lam speciem

DESPRE DIVI NAŢIE 1 93

.sufletul a fost abandonat de trupul toropit de .somn, atunci el se mişcă prin impuls propriu şi de aceea este bîntuit de chipuri şi fapte şi i se pare că aude şi spune multe vorbe. De bună seamă, în sufletu l l ipsit de sprijinul şi de energia trupului , bîntuie multe imagini de tot felu l , confuze şi schimbătoa re ; şi cele care se mişcă şi se agită cel mai mult în sufletele noastre sînt amintirile a celor lucru ri gîndite sau săvîrşite cînd eram treji . Aşa şi eu , atunci cînd am avut visu l , eram foarte preocupat sufleteşte de Marius, amintindu-mi cu cît curaj şi tărie de caracter a făcut el faţă dificilelor sale situaţi i . Cred că din cauza asta l-am visat.

LXVIII. În cazul tău, fiindcă te gîndeai la mine cu îngrijorare, ţi-am apărut în vis ieşind din tl uvi u . Se aflau în sufletele fiecăruia dintre noi u rme ale gîndurilor noastre din starea de veghe. S-au mai adăugat şi alte elemente : la mine, monumentul lui Marius, la tine, cal u l , pe care-I călăream, care s-a scufundat odat�i cu mine, şi a apărut şi el din nou la suprafaţ;1 . Crezi că vreo babă ar fi fost atît ele nebună să creadă în vise, dac\ uneori , întîmplător şi inexplicabil , ele o-ar coincide cu real itatea ? Lui Alexandru i s-a părut că şarpele vorbeşte ; acest lucru poate fi complet fals, dar poate fi şi adev;lrat ; oricum ar fi, nu este ceva uimitor. Căci nu 1-a auzit pe şarpe vorbind, i s-a părut doar că-I :.lllde ; şi pentru ca totul să fie mai miraculos, şarpele i-a vorbit în timp ce ţinea în gură r<id<icinuţa. Însă celui care viseaz;i , nimic nu i se pare miraculos. Mă întreb îns;1 de ce a avut Alexandru un vis atît de l impede, atît de p recis, şi altă dat<i n-a mai visat aşa şi nici a lti oameni n-au avut asemenea vise ? Eu, în a fad de visul cu Marius, nu-mi amintesc de vreun altul . Deci nopţile mi-au trecut inuti l , atîta viaţă de om ! Acum, din cauză că m-am retras din avocatură, am renunţat să mai lucrez noaptea tîrziu şi am introdus siesta de după-amiază, de care înainte nu aveam parte în mod obişnuit ; ş i cu toate că dorm atîta , n-am mai avut nici un vis profetic, de care aş avea mare nevoie acum, cînd situaţia e atît de încordat<! . Nu m i se pare Gl visez, decît cînd v;id magistraţii în for şi senatul în cu rie 10j.

LXIX. De fapt (aceasta este a doua parte a rationamentulu i ) în ce constă acea înl ănţuire şi legătur;i na tura lă (pe care, cum am mai spus, grecii o numesc sympatheia), în virtutea e<l reia, dacă se visează u n ou ar trebui s;i .se înţe leagă Gl e vorba de o commm1 ? Medicii îşi dau seama că o boal�l apare şi se agr:.lveaz<i , după ::1numite .simptome ; se spune că după un anume fel de vise se pot deduce unele st:\ri fiziologice, cum a r fi dacă trupul nostru e prea plin de umori sau complet epuizarHH . Dar o comoară , o moştenire, onoa rea, victoria şi mu lte alte asemenea lucruri , ce relatie natura l�i a u ele cu visele � Se spune ci cineva , cînd s-:.1 visat f:icînd dragoste, :1 el iminat n i�tc pietre. A ic i v : l ! l c< >n• · x i l l ne: l . I maginea din vis :1 fost de : 1�a n:l l u r;i incit evident

DE DIVINATIONE

S i monicl i , a qua vetaretur na vigare ' aut qu id naturae copula tum habuit Akibiadis, quod scribitur, somnium ? qui, pau Ilo an te interitum, visus est in somnis ;unicae esse am ictus amiculo. ls quum esset proj ectus i n humatus, ab omn ibusque desertus jaceret, a m i ca corpus ejus texi t suo pa ll io . Ergo hoc inerat in rebus futuris, ct causas na turales habeba t ? a n , et u t videret ur. e t u t eveniret, casus effecit 1

LXX. Quicl ? ipsorum interpretum conjcctura e nonne magis ingenia dcdarant corum, quam vim consensumquc n:1 tura c ? Cursor, :1d Olympi:1 profic isc i cogita ns , visus est in so mn is curru quadrigarum vehi . lvlane aci conjectorem . At i l ie , Vinces, inquit ; ic l enim ccleritas s ign ificat , et vis equoru m . Post idem ad Antiphontem. Is autem, Vinca re, inquit , neccsse est ; an non in te l l ig is , quatuor an te te cucu rrisse ' Ee ce al ius

cu rsor (a tejue horum somniorum e t tal ium plenus est Chrysippi l iber, plenus

" Antipa tri ; sed aci cursorem recleo) ad in terpretcm detu lit , aq u i­

lam se in somnis visum essc factum . At i l i e , Vicist i : ista enim a vis vobt nulb vehcmentius . l I u ic quidem Ant ipho, Ba ro, inquit , te victum esse non v ides :> ista enim a vis insecu ns alias a ves et agitans, sem per i psa pustrcma est. Parere quaeclam matrona cupiens, dubita ns essetne praegnans, visa est in quiete obsigna tam habere natu ra m . Retul it . Negavi t , eam, quoniam obsigna ta fu isset, concipcre potu isse. Ar a l ter,

praegnantem csse dixi t ; nam inanc obsignari nihi l solere. Quae est ista ars conjectoris, eludentis ingenio ? An ea , qu;1e dixi , et innumerabi l ia , quac co l lecta habent stoici , quidquam significan t , nisi acumen horn i­num, cx similitudine a l iqua conjectur;un modo huc , moclo i l luc ducen­tium 1 Medici s igna quaedam habent ex venis, et ex spiritu aegroti , multisque e x al i is fu tura pra csent iunt . G u berna tores quum exsuJta ntes loligines viderint, aut de lph inos se in portum conjicientes, tempestatem s ign ificari putant . I Jaec ratione exp l ica ri , et ad naturam facile revocari possunt ; ea vero, qu�te pau l lo a n te dixi , nul lo modo.

LXXI. Ar enim observat io diu tu rna (haec enim pars u na rcstat) notandis rebus fccit anem. An u ndem somnia observari possu nt ?

quona m modo ? Sunt enim innumerabiles varictates. Nihil tam praepos­tere, tam incondite , tam rnonstruose cogitari potest , quod non possimus somniare. Quo modo igitur haec infin ita et semper nova aut memoria complect i , aut obscrvando notare possumus ? Astrologi motus errantium ste l larum notaverunt : inventus est enim ordo in i is ste l l i s , qui non

DESPRE DIVINAŢIE 19')

ceea ce a u rmat, s-a întîmplat ca un act natu ra l , nu ca efectul visulu i. Ce element a l natu rii i-a putut trimite lui Sirnonide acea ar�ltare din vis, care 1-a sfătu it s:i nu se îmbarce ? Sau ce legătu r:i a avut natura cu visul lui Alcibiade 10\ despre care s-a mai scris ? El s-a v:izut în vis, cu put in înainte de moarte, îmbrăcat cu hainele iubitei sale. Într-adev:1 r, deoarece i se interzisese înhumarea şi z:1cea păr:lsit de toţi , iubi ta i-a acoperit trupul cu mantia sa . Deci acest vis avea vreo legă tu nl cu ceea ce a u rmat şi era produs de cauze natu rale, sau h:J.zarclul e cauza :1 ceea ce a v:izut el în vis şi mai apoi s-a întîmplat în realitate ?

LXX. Oare deducţiile interpreţilor de vise nu fac mai degrab:1 dovada abiliUţii lor decît a forţei şi conexiunii din u n ivers ? Un a lerg:l­tor, preocupat s:1 participe la întrecerile el i n Olimpia 106 s-a visat pu rtat de un car tras de patru cai [cvadrig:1 J . Dirnine:tţa , fuga la i nterpret. Acel a i-a spus : "Vei învinge, căci asta semnifică iuţeala şi for�a cailor". Mai apoi, tot el se duce la Antiphon . Acesta îi spu ne îns:1 : "Vei fi învins . cu sigura n\fl ; nu pricepi că alti patru ti-au luat-o înai nte

.1" . lat:1 că un

alt alergă tor (de v isele lor e plin�l atît c1 rtea lui l lrisip cît şi a lui Antipater, dar s:i m:l întorc la a lerg�l tor) i-a povestit unui interpret c:i s-a visat pn:schimba t în vultur. Şi a ce la îi spune : "Eşt i ca şi învi ng:Hor, e<1ci aceast�l pas:ire zboa r:l mai straşn ic ca orica re" . Da r Antiphon îi spu ne : .,Prostule, nu vezi c1 eşti ca şi învins ? Pas:irea asta , care le h�l ituieşte şi ataci pe celelalte, este ea însăş i mereu cea din u rm:i " . O femeie ca re-şi dorea copi i , avînd îndoieli dad este sau nu însărcina t:i , a visat c:1 org:mul sexual i-a fost sigilat. Ş i-:1 povestit v isu l unui interpret. [-a spus ci n-ar fi putut concepe copilul , de vreme ce sexul i-a fost sigil at . A l tul i-a spus ci este însărcinată , c:'ici nu se pune de ob icei sigi liu pe ceva gol . În ce constă deci această art<l a u nui interpret, care se joacă cu propria-i fantezie ? Oare exemplele pe care le-am dat şi-altele nenu mă­rate, pe care le-au cules stoici i , ce a ltceva dovedesc decît subtilitatea celor ce-şi orienteaz:l , pe baza u nei ana logii , interpretarea, într-o direqie sau alta ? Dup�l circu laţia şi respiraţia unui boln::tv, medicii au unele indicii şi dup:i mu lte alte simptome ei prezic evolutia bol i i . Cîrmaci i , cînd văd sepi ile sărind din apă sau delfini i strîngîndu-se în port, ştiu că se a nunt:\ furtună. Aceste lucruri pot fi explicate ra ţiona l şi pot fi uşor corelate cu legile naturii ; clar cele de care am vorbit ceva mai îna inte, nici vorbă.

LXXI . Se spune că cercetarea îndelu ngat:i (asta-J singura parte r;u11as:i a rationamentului) a f:lcut s�i se nasc\ �tiinţa pc baza faptelor retinute. Dar visele pot fi ele cercetate ? În ce fel ? Doar sînt de o infiniU dive rsita te . Nu se poate imagina ceva mult prea a n:� poda , confuz s:� u

bizar pc care s:i nu-l pu tem visa . Iar dac1 le-am cerceta , cum :un pu t ea 111<:111or:1 s : �u retine : �ccast:i infiniute a v iselor şi neconteni t: ! lor n m J t ; l t c '1 Ast ro l og i i ; 1 1 1 � -� · rn· t ; l t mi�c;hi l l' p l a n L· lL' I o r, slL' i l' l l' ; J �;I · Z is r; l t ; J c i t oa n · ;

l 9<i DE Dl VINATIONE

putabatur. Cedo tandem, qui sit ordo, aut quac concu rsatio somnioru m ? q u o modo autem distingui possunt vera somnia a fa lsis , quum eadem et a l i i s a l iter evadant, et i isdem non sem per eodem modo ? ut mihi miru m vidcatu r, quum mendaci homini ne verum quidcm d icenti credere soleamus, quo modo isti , si somnium verum cvasit a l iquod, non ex multis potius uni fidem dcrogant, quam cx u no innumerabil ia confirmant.

Si igitur neque dcus est effecror somniomm, neque naturac societas ul la cum somniis, neque observatione inveniri potu it scientia : effectum est, ut n i h i l prorsus somniis tribucndum sit ; pracsert im quum il l i ipsi , qui e a vident , nihil tl ivincnt ; i i , qui intcrpretantur, conjecturam a dhi­bea nt , non naturam ; casus <1Utem innumerabilibus pacne saecul is in omnibus p)ura mirabi l ia , quam i n somniorum v isis effccerit ; nequ e conject·ura , quae i n varias partes duci potest, nonnunquam etiam in contr:l r ias , quidquam sit incert ius .

LXXII. Explodatur haec quoque somniorum divinatio pariter cum ccteris. Nam, ut vere loquamur, superstit io, fusa per gentes, oppressit omnium fere a nimos, atque hominum imbeci l l i tatem occupavit . Quod el in i is l ibris dictum est, qui sunt de Natura deorum ; et hac disputatione ici maxime egimus : multum enim el nobismet ips is, et nostris profutu ri videh:unur, si eam funditus sustul issemus . Nec vero ( id enim d i l igenter intel l igi volo) superstitione tol lenda rel igio toll itu r. Nam el , majorum insl itu ta tueri sacris cacrimoniisquc retinendis, sapientis est ; el esse pracst:mtcm al iquam aetcrnamque naturam, et ea m suspiciendam admi­r:m<.bmque hominum generi, pulchritudo mundi, ordoque rerum coeles­tium cogit confiteri . Quamobrcm, ul rel igio propaganda etiam est, quae est juncta cum cognitione natu rae, sic superstitionis st irpes omnes cjiciendae. Instat enim, et urget, ct, quo te cumquc verteris, persequitur ; si ve tu va tem, si ve tu omen audicris ; sive immolaris , s ive avem adspexeris ; si Cha ldacum, s i aruspiccm videris ; si fulserit , s i tonucrit , si taclum a l iqu id erit de coelo ; si ostenti simile natum factumve q u ippi:un ; qu oru m necessc est plerumque al iqu id eveniat : ut nunquam l iccat qu ieta mcnte cons istere . Perfugium videtur omnium laboru m et sol l ic i Ludinum esse somnus ; ar cx eo ipso plurimae curae metusque nascuntur. Qui quidc..:m ipsi per se minus valerent, et magis contemne­rentur, n isi somniorum patrocin ium philosophi suscepissent, nec i i quidem contemtissimi, sed in primis acuti , et consequenlia , et repugnantia videntes ; qui prope jam absoluti et perfecti putantur. Quorum l icentiae nisi Carneades rcsti tisset, haud scio, an soli jam philosophi judica rentu r.

DESPRE DI VINAŢIE 197

au descoperit în mi:;jcarea lor o ordine la c:ue nu se a-?tepta u . M:l dau lxltut da el-mi spui ce ordine sau coerenţ:1 e în vise ? Cum se pot deosebi visele adev�lrate de cele a m:igitoare cînd acela:ii vis se împl i ­neşte diferit de la om la om , şi nu întotdeauna la fel chiar la acelaşi

om :> De vreme ce pe m incinos nu-l credem nici cînd spune adev�l ru l , m ;J mir d aceşt ia [ stoici i l , cînd vreun v i s ajunge s:l s e adeve reasd , d i n mu l te altele, în l oc s�l n u m a i pun5 vreun preţ p e e l , dimpotriv:1 , iau drept adev:lratc to�lte visele dupj u n singur vis adeverit !

Deci daci nu zeu l este creatoru l viselor noastre şi nici natura nu a rc vreo leg:i tu r�i cu ele :ii nu se poate i nventa o şti in�:1 a viselor pe baza cercet:i ri i l or, rezult :i ci nu trebuie s�l li se a corde n ici o importanp ; mai ales ci :1eeia ce viseaz:1 nu-şi pot interpreta ei înşi�i visele , iar interpreţ i i recu rg la prezumţ i i , nu l a vreo lege a natur i i . Doar e :;jl iu t c1 hazardul , de atîtea secol e , a generat în toate domeniile lu cruri mai u i mitoare decît a pa riţi i le din vis ; m1-i nimic ma i nesigu r decît o

prezum1ic care te poate orienta în u ireq ii diferite, uneori chiar opuse.

LXXII. Deci iese huiduit:! din scen :1 10i şi divi naţia prin vise, asemeni celor l alte t i pu ri d e divinaţie. Ca s�l spunem adcv;l ru l , supcrst iţ ia, r:lspîn­dit:i la toate popoa rele, a subju g�l t a proape toate sp iritele şi a cu prins m in l ea slabJ a oa men i lor. Am spus :1sta şi în c:"I r\ i l e melc IJe,,pre natura zeilor; tot pent ru :1 spune acest lucru :lln simţi! nevoia discutiei noastre : dacJ aş fi reuşit s;i contribu i b înl:lturarea c i , <1-? socoti că-m i voi fi făcut d:t toria .';ii faţ:l de m i ne şi fap de concet:1(enii mei . Îns:l ( vreau s:1 fie hine întclcs a cest lucru) prin d ispar itia superst it iei nu însea mn�l el d ispare şi rel igi :I . C:1ci u n adev5rat întelept ap:.i r:i tradi! ia str:i moşcasci pri n p:1stra rea ritualurilor sacre ; frumusetea u niversului şi a rmonia spaţiu lui celest ne oblig�1 s:l recunoaştem că exist5 o forţă natural5 superioan1 şi etern�i şi c:l ea trebu ie privit:l cu veneraţie şi respect de spcp uma n:i . De aceea, a-?a cum re l igia , care este direct lega t:l de cunoaşterea n:1 turi i , trebu ie răspîndită , tot a.';ia orice s�imînp a supcrsti ­t,iei trebu ie stîrpit:! . Căci superst iţ,ia n u te sLlbeşte, te obseclea z;1 şi te unn �lreşte oriîncotro te-ai întoa rce ; ca e prezen t :i ori de cîte ori a i : 1sculta u n profet , o prez icere , ai a d uce o jcrtf:1 s a u ai privi o pas;1 re , a i

\·edea u n astrolog ca!decan s:Ju u n haruspici u , a r fu lgera s a u ar tuna ori ar c'\dea ceva din cer, s-ar na şte sau întîmpla ceva ce ar părea o m i n u n e . E imposibi l s:i nu se întîmple oricînd ceva din toate acestea, astfel c;1 n iciodat:1 spiritul nu-şi poate afla l iniştea . Somnul pare a fi un refugiu d i n faţa tu turor preocupărilor şi nel in i.';it i lor ; dar şi din el se ivesc numeroase griji şi spa ime. Visele ar avea mai rutin:i importanţ:l :;;i n -:1 r ma i fi luate în scam:1 , dac1 filosofii nu şi-ar fi asumat a p�i ra rea l or ; :;; i nu e vorba de n işte fi losofi de doi ba n i , ci de u n i i deoseb i t de i nl l " l igt·n r i . c: 1 rv sînt în sta rl· s:·l d isti ng:"! conscc i n 1_cll' logice de conl r:l ­

. l iqi • . < " : I I I " . i n 1 1 1 1 1 1 l " l lVÎn l , sÎ 1 1 1 Sl l\"ol il_i dl"<lvir�i l i �i pvrkqi . ( : :mH":i <ks.

I 9R OE OIYINATIONE

Cum quibus omnis fere nobis disceptatio contcntioque est, non quod eos maxime contemnamu s ; sed quod videntu r acutissime sentemias suas pm dentissimeque defendere. Quum autem proprium sit Aclde­miae, judicium suum nullum interponerc ; ea proba re, quae simi l l ima veri viclean tu r ; conferre causas, et, quid in quamque sententiam di ci possit, expromere ; nulla adhibita sua auctoritate, judicium audientium relinquere integrum ac l iberum : tenebimus hanc consuetudinem a Socrate traditam ; eaque inter nos, si t ibi , Qu intc frater, placebit, quam saepissime u temur.

Mihi vero, i nquit i l ie, ni hil potest esse jucu ndius. Quae quum essent dicta, surreximus.

DESPI\E D I VI NATIE 1 99

daci nu s-ar fi opus exager:i rilor lor, nu ştiu dad n-:1 r fi fost considera�i acum drept s ingurii filosofi 1 08. Aproape toată discuţia şi disputa lor l i se :1d reseaz:i , nu fiindcă i-aş dispretui m:1 i mult pe ei, ci fi i ndcl pa r să-şi apere ideile cu cea mai mare abi l it:ltc şi intel igenp. Întrucît însă este un obicei al Academiei .s:1 nu-şi impun:! p:l rerea proprie, .s;1 accepte ceea ce pa re verosimi l , s:l compare motivaţiile şi s;1 spun:i ce e de spus cu privire la fiecare argument şi, nef:icînd uz de vreo impu nere, să p:lstreze discernă mîn tul audi torilor nea lterat şi l iber, voi respecta şi eu acest obicei l:isat de Socrate ş i , daci n:i dori , frate Quintus, vom uza de el cît mai des. "0/imic nu-mi poate face mai mare pWcere· · , r:1spunse el .

Aceste:! fi ind zise, ne-am ridicat .

NOTE ŞI COMENTARII

Cartea 1

1 . Cf. Homer, !/iada l, v. 62-63 ; textu l homeric men[ioneaz;i trei categorii de interpreti ai vrerii d ivine, confirmînd importanta acordat;i inci d i n t i m pu ­r i l e eorice divinatiei, ca modalitate accesibi l;i omului ele a comunica c u divinitatea : mantis era prezicătorul, inspirat de divin itate, înzestrat cu o clarviziune retro- şi prospectivă asupra even i mentelor ( hora prosso kai opisso - vede în vi itor şi în trecut) ca u n u l care "cunoaşte cel e ce sîm, cele ce vor fi şi cele dinainte" ( ta conta, ta t 'esomena pro t 'eonta) cu sau f;iră ajutoru l unor semne exterioare (cum a r fi comportamentul p;is;i ri lor - în acest caz, era n u mit oionopolos) ; h iereus era premu l din casta sluj itori lor unui tem p l u , cel care aducea jertfe divinit:-ttii din partea coetnicilor s;i i şi p utea , totodaU , interpreta semnele divine, încifrate în aspectul m;i ru nta­ielor victimei sacrificate ; oneirâpulos era interpretul ele vise, la care se apela, în virtutea credin\ei ci visele sînt semne trimise de d ivin itate - "şi visele vin ele la Zeus"' - :;;i a u , prin mmare, un caracter premonitiv.

2 . Cicero n u pierde prilejul de a sublinia �i în acest context superioritatea roma n i lor fap de greci , la ni vel conceptual � i terminologie, idee care ;! pare !:!i în alte tratate filosofice ( De (inibus, l, 3). În acest caz, el consider;t că a ccasU s u perioritate este evidentă în termenii folosi\i în cele dou;i l imbi pentru a desemna divinal.ia CI h:�r S,i arU : fap de grecescul manlika, deriv;n dl' la mania ( n ebunie), latinescul dil'i11atio nu este u n calc d i n grea o , c;.1 majoritatea termenilor tehn ici d i n alte domenii , ci un derivat autohton, a l căn1i semantism i lustreaz;i mai pregnant provenienp actu l u i divinatori u . Cicero stabileţ;te corect derivarea cuvîntului diui11ato, de la divus (ze u ) . e l însu:ji prove n i t , c a ş i deus, elin forma a r h aic:i deiuos ; î n ce prive�te relatia semanticl dhus - deus, înGi el i n i n clo-c:uropean;i formele raclica lu lui originar • dcitt, • dieu se specializaser;l pentru a desemna • dieu, lumina, ca atribut ;.� l cerul u i ( > dies, zi ; > juppiter - tat;ll cerului) , iar • dciu, fiinta celest<l (deiuos > deus şi diuus - cf. gr. daimcm), prin opoziţie cu cea tcrcstr;i ( homo < hu mus, pămîn t ) . G ramaticul Servius (Aencis, V, 4 5 ) în ccarci s;l precizeze distinCţia cle sens între diuus :;.i deus: dicom et dcoru m ind!fferenter plenii!UJIIC' poeta, quanujusm sit discretio, ut deos pe1pc1 uos dicanms. diuos e.1.· hominibus factor sed Varro et A tcius contra ccnfiu m diccntes divos pc1JJC'tuos, dcos l}l l i propter sui consccral ; oncm timcntw� ut sînt di ma nes ( poetul - Vergil ius - deseori util izeaz;1 indistinct cuvintele diuus şi dcll.�, dc:;;i între ele exisU o deosebire, în sensul el î i n u m i m dei, zei , pc cei ve�nici , i a r diui. divi n i , pe cei consacrati de oameni , n 1 toate c 1 Varro şi Ateius sînt de alr;i p;ircre, a fi rmînd ci , dimpotriv;1 , dil'i sînt l"l'i VL'S n ic i , i;1r dei. cei care sint V<.'IK"r;l t i datori t<l caractL"rului lor sfîn l , n n n : 1 r l"i d,· pi ld ;·l zei i Ma n i ) . În dL'Sl"L' IHknt;i dL"r iv ; � t i v<"l d i rl'l·U d in dirus ,,, . l • " 1 1 11 ". 1 1 . 1 . !it ·iuus. cu Sl'n.'i l l ri k : 1 . d i\· in : 1. inspi rat dl' d i v i n i l : l l • · .

202 i':OTE $1 COMENTARI I

profet ic ; primului sen s îi corespund formele derivate, subst. dil'il l itus topus l u i bumwtitas), adv. dicinilus (de la zei ) , celui de-�l l do i lea , for­manr,ii : vb. divi11o, are (a prezice), �ubst. didnatio ( capacita tea �i :1rta de a prezice - s inon im cu gr. nunuike) - cf. A. Ern out , A. i\lei l let , Dictionna irc c'!ymolol{ique de la langue latine, Paris, 1 932, sub voce deus. pp. 252-2 5 3 . Definiţia dat;l de Cicero divi naţiei , prin ana logie cu mantica greac;·l , este preluau de la filosofi, dar sîntem avertizaţi de la început de autor ca v;1 pune sub semnul înd o i e l i i , conform obiceiului academic, L'Xistenţa d ivina­tiei (si m odo est u!la) , ca dar :;i a rt:i a prezicerii v i itoru lu i �i ci vom asista la o di�jmlatio i11 ultmmque pariem ( cl isput;i cu a rgu me nk pro si con/ra) pe pa rcursu l acestui d ia L .g .

5. Aceast:i etimoiogie, precum şi :1precierilc de mai sus, relerito:1re Li lll:! Il t ic:i , au drept su rs:i principa lă d ialogul platonician Phaidros ( 2cî 4 a-el l ; I 'LHon defi nea mantica ( mantil.x0 , d rept .. arta nebu nil' i" sau .. zeiescul <br d �� :.1 str:·J vedea cu d u h u l .. si o considera .. cea mai mîndr:i d i ntre a rte .. Uraducl' ; ca C. J-iicc'a n u . 13ucure;t i . 1 9i:J.) ) . Este. vorba de divina t ia pnJfctici, intuitiv;i, manifestaU prin cea de-a treia fnrm;i a ncbun i l' i identificat;·l de P l aton , del irul profetic ( tbC'iâ nwnia) . .. adev;i ru l e ci d i ntrl� bunuri . cele mai (k pret. se nasc din nebun i:1 cea dat;i nou;i în cla r de zei '" . Conform ..:xpl ic:t t i L'i s:i le, i n it ial , cînd nebuni;! n u era privit;i c1 o ru:;i ne , h;J rul �i ana divin:norie s-a u numit 1/lll l t ikt', prin derivare d irecr;i din m a n ia ( nebunie ) ; dar, ulterior. în urma schimb:hi i opiniL·i des pre nebunie, s-a încercat, pri n i nsen ia u n u i 1 . s ă s e camu fl eze derivarea d i n:>cta a cuvîn t u l u i man tikc' d in 11/tl l tio Diqionarcle etimologice :de limbii grecqri i Ch a nr ra in e , Bnisacq J sustin in mare explicatia lui Platon �i încadn•az.:i terme n i i m a n ia, mw1tis. man tikt' în aceea�i famil il' semantic:"1 , formaU de la radica lu l i ndo-europcan man (cf. Chantra ine , DicliO I I II(J ire aym olog ique de !o lcmguc• g rec !!I I C'. Pa r is , 1 984, p. 665).

4 . FJ ptul c;l Jnricii concepea u d ivinatia ca mod:d irate d e com u nicare înrre om şi divin itate , suh form;l d irect:! . nemij locit;] (prin ext:l z sau revelaţie) sau sub form;i indirect;"! , mi j lociU ( prin recunoaşterea si in terpretarea semnelor trimise ele zei ) , este evident pe parcursul d ia logu l u i pnn ocuren!a termenilor din l i mbaj u l comu n iciri i referitori la transm iterea �� receptarea i nformat ie i : SiJ.ill l l/11 - semn ; s(�n ij!carc - a cod i fic1 o i nforma t ic prin semne, a Sl'nl nilka ; sip,n!fi"cmts - pu rt:ltor de i nformati c , scm n i ficat.ie ; s(�ll(flcatio - i nforma tie transm is;l �i receptat;! , semnifiL:atil' : intc•lţJres ­int<·rpret , special ist în decodarea scmnelur : ilttctJJretare - a in te rpreta , a decoda o i nforma t ie semnificat�i ; itt le11Wcta!io - in terpretare , t ;'dm:lcire, decoda re a informatiei sem n i ficare ; rnponsum - răspu ns , rezu ltatul i nter­preUrii prin constatarea adecv;i r i i sem n u l u i la reaiir:ltea scmn ificat:i.

'i. Etnon imul As.1yrii este denumire�! generici pentru b:� b i l onien i , scmint ie asiatici d i n care Llceau parte şi caldeenii , socotiţi a fi i nventatorii astrolo­giei şi ai artei n u m i te de greci genetliakt' ( a rta de a prezice dest inul cuiva du pă ziua de naştere, în functie ele poziti:l semnelor : Js:rale d i n acel moment) . Numele de caldecni a fost folosit a poi pent ru tuti :1srro l ogii, indiferent de originea lor dnid , şi c: qxitase o conoutie peior;H i\·:·1 si la Homa , u nde cal decni i astrologi :tp:i ruscră încl d i n secol u l :i l 1 1 - l e:J a . Ch r. ; Cato cel R:itrîn ridi cu l iza voga astrolugie i . recomandind u n u i bun cc·t:-l tl·a J l s:1 s e fcreasc:i de .. �arlata n i i u lcl een i "' ( De a8 ricultura, V , · l l .

6 . Ci l icia, Pisidi:1 şi Pamfi l ia , regiuni el in Asia Mici, i nc l usL' înt r-u pmvinck n H l l ; l n:i (Ci l icia ) , pe Circ a condus-o C:in•ro în cd i t a t l· d L' gU \"L' I " Il : l t "r. i 1 1 'i 1 : 1 . < : In .

NOTE SI CO.�I ENTARI I 203

7. În tl�Xtul latin, oracolul de la Delfi este numit omculum Pythium, după toponimu l Pyrho, vechea denumire a ţ inutului şi oraşu l u i Dclfi, menţionat ele 4 ori la Homer ( !/iada, Il, 5 1 9 ; IX, <10'5, Odiseea, Vlll, 80 ; XI, 58 1 ), ca loc al u n u i hogat sanctua r a l lui Apol lo , Li r:i referire la capaci ta tea profetici ;t zeu l u i , pe care i-o vor conferi u lterior tim purile istorice . Se cons ideră el, în acest l oc d i n N-E Greciei, în Focicl a , la poalele muntelu i Parnas, a funq ionat init ial un oraco l pe bază de tragere la sorţi ( clerumanJie - cf. E . Rohde, P.�vchc, Bucureşti , 198'5, p . 2'16) . L a Delfi , cultul lu i Apollo, consa­crat ca t.l ivinitate su prem:i a ace lor locu ri, în urma cuceririlor doriene, se s u prapune celu i a l unor clivinită\i str�ivechi ( n i mfele, Pose id on , Dyon ysos s.i Ca ea ) , d ivini t:iti profet ice de l a care va as im i la cal itatea ele zeu oracu la r,

iar del irul profetic ( en.thousiasmus) insu f1a t preoteselor sale, python issele (cu n umele generic Pythia, derivat d i n Pythol , devine i nstrumentul oficial a l revelaţiei divine. Potrivit tradiţ,iei , acea srare extatici er;t provocat:i ele o em:Hu\ie teluric\ , provenit;l dintr-o deschiz<llur<i a p:imînwlui , clescoperit:l de un p:lsror ele capre ; dup:i ce a relatat celor din j u r ciudata tulburare care-I cupri ndea , pe e l şi t urma s:t , în preajma :t celu i loc, s-a l uat hotă rîrea s:i se aşeze acolo un trepied şi o fec ioa r:i s:l dea glas profeţi i lor (cf. Strabon, G'eograjla, IX, 11 1 0). Se credea c;i trepicdu l .preoreselor delfice si mbol iza , pri n form a sa , cele 3 momente pe axa cron ol ogiei pe care le presupunea orice profe�_ie autentic:.i : trecutul . prezentul , viitorul (cf. Homer, Jliada, 1 , 70 : ta 1 'emil a. ta 1 'esomemt pro r 'ermla).

Pausanias, et re a v izi ta t Foc ida , a descris cu lux de am;inu nte templ u l l u i Apollo şi constructi i le din jur, sta t u i şi edificii c e ad :i posteau ofra ndele cer;i\i lor greceşti ( C'tilâtorie Îll Grecia. X , 6) . E l ment ionează n umele primei prezic:Hoare ( Phemone) � i fa ptu l el în ci de la început oracol ele aveau form;i versificat:l . Se eretica ci hexa met rul însu�i s-a n:"tscut la Delfi şi ci folosirea l u i are o veche tradiţie în mantict oracu la r:i ( cf. Pl in ius , Istoria nalurafcT, VU, 20 ) ; E. R. Dodds (Dialectica S{Jiril ltlui .�rcc. Meridi;me, Hucure�ti, ! 9R3. p. 1 1 5 , nora 70! consicler;i ci tend in ţa ele a adopta t ipare vers i fica te este în ge ne ral specifică vorbirii i nspiwte. Rol ul preoteselor delfice se rezuma la a em ite în stare de transă u n murmur a proa pe in intel igibi l , asemeni unui zumzet de albine, fapt pentru care erau şi nu m ite "a lbin ele delfice'' (P l in ius , ibidem) : acest şir de su nete i ncoerente era ::1 poi i nterpret;tr şi tr:t nspus în versuri ele preotii templu lu i 9i l i se conferea astfel o ap:trenp de sem nificaţie �i sistemat iz;.� re, p:istrînclu-se îns:-1 o amb igu i ta te i ntentionaU , care punea la ad:1post or:teo l u l clelfic de orice acuz:qie de înşel :ltnr i e (ş i aceste acuzaţi i înt r-Jdev:lr nu a u întîrziat să :tpar:i ) . Tot Pausanias n e in formeaz:i (ibidem) ci oraşu l , devenit celebru în întreaga lu me antici si foarte bogat, a avut s im u lta n dou:-1 denumiri : De(/1, de la nume le l u i Ddfos, fi u l lui Apo ll o , ::;i Pytho, de l a numele şa rpel u i paznic a l oracolulu i G <teei , ucis de Apollo, sau poate ele b numele fiu lui lui Delfos. În greaci , [�J•Iho însea mn :-t , .a putrezi '' ::;i nu me le l�vrho a fost elat l ocu l u i poa ie �i în ami ntire:t legendei potr iv i t cirl' ia k·:jul �a rpel u i ucis de Apol lo :J putrezit acolo. Trebuie l u a t în consicler:tţie şi r;tdica lu l pyth - pe b;�za ci ru ia se fonneaâ verbul pynrhm1o - a ::il i , a l'U noa�te . ţ;i care poa te fi deopotriv:-t im pl i cat in ct i mologia încă încen;-t ;t etnon im ul u i Pt•I!Ju. de la ctre dcriv�t c'p itL'ru l l u i A po l lo , Pythius. Or:tco lu l delfic era patron a t s i ad t n i n ist ra t de o omjictim1e, l iga celor 1 2 ceU r i d i n j u r. m;lci nat;i adc·sl':t de confl ict l· s i r iv: t l i t ;H i ntnoscu tl' în is turil' s u h n U I IH: I e dl' , . r: tzho: t il· ,.,; t < n·" 1 h q u · . , - , < • l < · d, · s t t prl' l l t ; t ( ic· th'l" < > l l l <:,t < t t a , în q'ot a < ' l , · r t ist ic : t '' i rl l t t t : l l t : l . l . t l l l l . l . 1 < ( " , ( 1 : 1 ' < ' 1 1 1 1 1 1 < > t : l l ' l t l : t l .'1 ' : 1 < 1 < ' ' " " ' '' " ' · t t l l i l l l : l l l l l ' l l { i l t l l l " " ' ' ' 1 ' " " · · 1

204 NOTE ŞI COMENTA R I I

datînd din secolul a l I I I-lea p . Chr. Pentru detal i i su pl iment:.m:- , recoman­d�i m P. A ma ndry , La mantique apolli11ienne, Pa r is, 19'i0, �i M. De lcourt .

L 'ora ele de Delpbes, Pa ris , 1955 . 8. Oraculum Dodonic11m era oracolul l u i Zeus de la Dodon:l , locali tate în

nordul G reciei , u nde a funcţionat primu l oracol grecesc, întemeiat de pr>lasgi (pelasgoi. considerat_i cei mai vechi locuitori a i Greciei , aflati în peninsul:i în:1 inte de venirea triburilor inclo-europene ele greci . fondul religiei pe lasgice era a n imismul , care atribuia unor fen omene ale natu ri i forţe oculte, man i festate prin voci exterioare, cum era şi foşnetu l p:'idur i i de stejari e le la Dodona . Ulterior, antropomurfismul va pre lua şi înt;iri caracteru l miracu los al com u n i u n i i dintre om :ji divi n itate şi, d up:i tr;J u il ie, primu l om i n iţi at de Zeus în taina şoa ptelor stejari lor s;i i sacri a f"ost un tă ietor de lemne , Sellos sau Hcllos, de la care îşi trag numele Se/tii SJLI Het/ii (Se l lo i , Hel lo i ) , corporaţie ele interpreţi a i l u i Zeus, menţionaţi d e Homer ( !/iada, XV, V, 226-228) : "Zeus . tu , cel de departe, a l Dodonei st�i pîne , pe lasgic (domn a l Dodonei , iernatic'\ (a r;i , pe u n�le se cu lcă/preo! i i Selit, pe jos, cu p ic ioare le-n veci nel;iute" (traci . G . Murnu . Bl'T, Bucurest i , 1 986) . Ca �i la Del ri , la Dodona se supra punea u cred i nţe le animiste � i antropornorfiste şi al;ituri de Sefi i funcţiona ;l ici o corporat.ie de preorese a le Di:mei, veche divin itate a pămîntu lui , Pe le iaue le . care, ca �i preot i i l u i Zeus, u mblau clcsculţe , pentru a recepta orice eman :n.ie telurici prin care intr:1 u în contact cu zeita. Legenda spune ci de la Dodona , Zeus a tri m is dou;i porumbi te a l be, care s-au oprit una la De lfi ::_;i aha în l.iby;t, locuri unde u lterior se vor înfi inp oracolele lu i Apollo �i al lu i Ammon , care, ca divinităţi oracub re , sînt ipostne ale l u i Zeus. Şi Herodot ( Istorii, Il , :) 2 ) mentioneaz;i oracolul de l a Dodona c a ex istînd p e vremea pelasgilor, c:lrora le-a i ndicat s:i ia de b barbari (orien tal i ) nu me le zeilor, pe care apoi elen i i le-au prelua t de la pelasgi . De la preot. i i egipteni d in Telx1 <. Egipt ) istoricu l a allat ci de a ici fenicieni i au r:ipi t clou;i femei închinate temp l u l ui l u i Zeus, una fiind apoi vîndut;i în L ibp , alta în G rec i :1 , �i în aceste ţ:i ri acel e femei au întemeiat primele oracole : cel de la Doclona, în Grecia, � i cel al l u i Ammon ( Zeus), în Libya OI , 'i4). Dup:l o a l t;l va r iant:i . a llat:i de e l d e la preotesele el i n Doclon a , eloi poru mbe i negri, luîndu-şi zborul el in Teba egiptenilor, au ajuns unu l în Libya �i celălalt la Doclona, un de , cu glas omenesc, i-a sf�itui t pe locuitori s;l înfiinţeze oraco le ale lui Zeus O I , 5 5 ) . Pentru a lte am:i n unte despre aceste oracole, a se consulta H . Fbce] iere, Deuins et omcles grecs, Paris , 1 1)6 1 .

9 . Oracttl11m Ammcm is, oracol u l l u i Ammon . d iv initate egiptea n;i , iclentificau ele greci cu Zeus, al ciru i templ u , cunoscut în întreaga l ume ant ici , se alla într-o oaz:i d in Libya (cf. Heroclnt, Istorii, I l , 51) ; pri n Libya , antici i clcsemnau fie între:1ga Africa , fie acea (XI rte a ei cuprins;i între Egipt �i Ocea n . Pausan ias (op. cit., IX, 16), ne informeaz:i Ammon , avea un temp l u :ji în nord-vestu l G reciei , la Teba , :;ii că în acest templ u se ;:� lb statuia zeu l u i , consacrat<i de Indar, care a compus şi u n imn închinat zeului şi 1-a trimis în Libya. Acelaşi a utor mentioneaz:i şi prezenFl în foc id ; l a temple l or înch inate altor divinitati egiptene, !sis, Sera pis, Anubis ( op. cit . , X, 3 2 ) .

10 . Auspici i le ( awpicia < m·es _,picere - a observa p:is:ir i le ) , ritual divinatoriu roman, a c;irui origine u rei în t imp pîna la întemeierea RonlL'i , na considerat de Cicero şi , în general , de roma n i o fonn;-1 propri e de d iv in : l \ il'

(dil'inatio noslra). D ivi natia auspiciab sau :1u gu ra l <i era cu nosc ut�i inca din t impuri le homerice (cf. Homer, Odiseea, I l , v . \ 8 l - I R2) ::;i l" posib i l c: 1 romanii s:i o fi prelu:n de b greci (întemeiet ori : 1 i nr;1�u l u i l ' : d b n t i < J i l ,

NOTE ŞI CO\IENTARII 205

cetate anterioar;i Romei pe acele locuri) s:1u de la etruscii vecini �i s;i o fi as imilat şi perfecţionat , prin acel fenomen specific rom;l!l de receptare a orie<\rui element alogen de cultur;i �i civilizaţie, numit inte1pretatio Romana. Ausp ici ile erau o forma de divin;lţie inductivă , constînd în interpretarea semnelor divine, manifestate prin -;hnrul sau cîntul p;isărilor sau prin apetitu l pu il or sacri . . ,Nu wate p;1s;i ri le şi nu tuturor dau prevestiri"', spunea Vergi l ius ( Eneida, 1, 39H) ; într-adev;ir, codul divinatoriu al a uspici i lor ( /ibri augurale.;) stabi lea care JXis;1ri dadeau semne prin cînt ( osci11es) �i care prin zbor ( alites), precum şi o anume ierarh i e a semnelor divine, conform căreia nu erau valabile decît semnele cerute �i obţinu te în virtutea unei convenţii preli­m i nare (sigua impetrita), ce le fortuite ( si,r_:11a oblatiua) fi ind acceptate suplimentar, în afara divinaţiei oficiale (cf. Plinius, up. cit. , XXV!l l , 1 7 ) . Luarea �i interpretarea auspicii lor revenea unor preoti specia l i , numiţi auguri (auuures), în cadrul unei ceremonii publice sau particulare, n u m ita i l ltlllguratio. Se credea c�1 auguratul ( auguratus), ca fu ncţie şi form�1 divi natorie, a fost întemeiat de Romu lus şi preluat a poi de colegiu l augu­ri lor (în fi inţat de regele Numa Pompi l ius ) în care intrau in iţial 3 , apoi 9 au guri ; dreptul de a lua auspiciile ( ius auspica11di) revenea şi magistraţilor su per iori <praetores, consztles, censores), în timp de pace, iar în timp de r;izboi , genera l u l u i ( imperator) . Ceremonia a uspicării este dl·scris;i în detal i ile ei semnific<J.tive de T itus Uvius C A b 11rhe corulita, l, 1 8 , tra d . Paul Popescu G ;i l c�anu , BPT, Bucure�ti , 1 976 ) : "Cînd a fost adus l a Homa, Numa Pomp il i us a urmat exemplul l u i Rom ulus, care a întemeiat Roma şi a obţinut domnia cercetînd vrerea zeilor ; de aceea ş i el a cerut s;i întrebe ce hotăr;lsc zeii în privinţa sa . Un a ugur, a carui singur;! funct i e a r<i m a s de a tunci o demn itate oficia l ;! publ i ci ş i sacerdotal;i , l -a condus pe cetăţuie . Acolo, Nu ma s-a aşezat pe o piatr<i cu faţa spre miaz;izi, iar a uguru l la stînga l u i , cu capul acoperit cu un voal şi ţinînd în mîna dreapt:l un toiag încovoiat ş i Liră noduri, num i t lituus. Apoi , du pa ce a îmbr;iţis.at cu privirea oraşul � i cîmpi i le şi a in vocat pe zei, augurul a trasat pe cer şi pe p;lmînt o l i n ie inchipu ita cu bastonul augura l , de la r;is;irit la apus, ş i a spus ci la dreapta se alla miaz�izi , i a r la stînga m i a za noapte ; în faţa ş i-a fixat în m i nte un punct, la depărtarea pîn:i la care se vedea cu och i i . Dupa aceea, trecînd toiagul în mîna stîngă şi punîndu-şi-o pe cea dreapta pe capul lui N u m a , augurul a rostit această rug;lciune : ·0, Ju piter, dacă z e i i vor c a ;�cest N u m a Pompil i u , pe c a p u l clruia ţ i n mîna mea , să ne fie rege , trimite-mi semne sigure între hotarele [ templa, n . n . ·[ pe care le-am trasat". A poi a arătat prin cuvinte ce fel de auspicii voia să i se tri mit:! . Dup;i ce acestea s-au iv i t , Numa a fost declarat rege ş i a coborît de pe măgura de pe care se l u a u a uspici i le "' . Diviiw ţia a ugural;i romană este o form;i de ornilomanţic (divina ţie prin p:isări ), fondată pe iueea că zeii , avîndu-şi s;i laşul în spaţiul ce lest, trimiteau păsari le ca pe cei mai potrivi ti mesageri ai voinţei lor, mai ales pe cele agi le, JXlsarile de prad;i ; v u lturu l , si mbolul lui Zeus, este, prin excelenţă , Oionos s a u ornis mantik6s (pasăre profetic! - lat. sacra avi,1') �i pri ncip ala s ms;i a prodigii lor a nt i c e . Mai a poi , fiecare d ivin itate a vea pas;irea sa consa crata : Apol lo , corb u l , Atllena, cioara ş i bufniţa ; pentru lat in i , co\oL1 na er�1 mes:1 geru l l u i iV"Ja rte ( piclls Martius), gîştele, ale lunonei (a nseres !Jtl/1!1 / is), cucuveau:1 , :1 Vest ie i (j>arm VC'sto!isl. C:1 racterul profet i c al acl'stor p;ls:" ir i . L1 vnra hi l sau nefast , depinde.! ;� t it de raportu l de d ista n p �i < k Jl"l i t i • · d i n l tT p: 1 s:lr c s i a u g u r, cit .� i d e situat i;� pL" n l n t carl' s�· sol i ,·i t a

. l l l " • l ' i ' . 1 1 > " . 1 C o l . · , . , , . l l l pl u , ] H"S< : I I l l > l l l < " 1 : 1 dl' r;i l l <l l t g l ll j l < ' l l l l l l < > t:t s . J ! o r i , · )

21J6 NOTE ŞI COMENTARII

Augurii romani a u creat o fonmi specială de ornitomanţie, auspicia ex tripudiis sa u awpicia pul/aria (divinatia d up�1 top�i i tu l , tripudium, al puilor saCJi, jmlli, cînd li se arunca mîncarea). Divinaţia prin p;bări (gr. oionistike, lat. disciplina auguralis) era forma cea mai consacrat�i . dar nu unici, a �Htei de a i nterpreta actele inst inctive a le animalelor. Interpretarea făcută în virtutea logicii care domina :J stfel de simboluri sau alegorii se finaliza printr-un cmgurium (prezicere), a cinli a utoritate era consfinţită prin îns;i�i prestanţa ceremoniei �i c;ip;ita putere de lege ; nesocotirea a ugurium-ului era socotit;i u n sacrilegiu de o m:Jre gravitate. Din punct de vedere etimologic, cu vîntul cw�picium este u n deri vat al lu i auspex, auspicis (> aves, p;is;iri + .1pex <spicere - a ex:Jmina ) , omologul lat in ( probabil u n calc) :J l grecescului oiunosk6pos - , .cel ce observ�i p;is�i ri Je ·· ; cu\'Întul awpicium se va referi �i la observarea a l tor fenomene considerate drept semne divine (fulgere, apariţii m iraculoase) �i va fi pre l u a t în vocabularul la ic ca sinonim pentru i11itium, exordium (început), conotatie ,motivat�i de obiceiul ele a lua auspiciile la începutul oric;irei aqi u l4i civile sau mili tare ; prin ana logie, �i verbul awpico, ari - a lua a u spiciile - va însemna ,.a începe o aqiune" ( cf. A. Ernout, A. Meil let , op. cit . , sub voce ads, pp. 86-87) .

1 1 . f1 ugur, termen din sfera semantic;i a divinat iei , desemna pc sacerdotul srwcial izat în interpretarea semnelor d ivine (în special a celor trimise prin p;is;iri ) ; din punct de vedere et imologic, cuvîntul a ug u r are :Jceea�i origi ne c1 şi termenii înrudiţi, auguraft ts, augurium, auctor, a uctoritas, augustus, fi ind evidenU provenienţa lor din radicalul • aug, prezent în verbul augere ­;1 face s ;i neasci , a spori , a amplifica. G ra m a ticul Priscicmus ( Gram mafiei lat illi, Keil , II, 27 , 1 7 ) m e n tiona formele vechi auger pentru aug u r, şi a11geratus pentru au_c�u ratus, c:Jre fac mai evident�l rela tia lor cu verbul augere. Conform etimologiei astfel stabi lite, ceremoni:J a ugural;i consta în invocarea semnelor divine, menite s;i confere un spor ele împlinire :Jqi u ­n i lnr umane - cf. T. Li vius ( A . U. C. , XXI X , 27) : .,Zei ş i zeite , v;i implor ::ii v;i cer s;i sporiţi prin favorabile semne ( bonis mtctibus auxitis) tot ceea ce a fost , este :;ii va fi înf�iptui t sub conducerea mea " ; Ovidius ( Pasti, l , v. 609-6 1 2 ) : . . Str:"11noţ;ii n umesc cde sfinte augusta : C u m sînt şi templele, sfi ntite de mîna sfînt�\ �� preotilor/Cuvîntul auguri11m are �i el aceea�i migi ne/Ca şi tm ceea ce .J u pp i ter face s�i sporeasci ( auget) prin aj utorul s�l u ·· . Prin u rmare, cuvîntul mtgurium. cu sensul de ,.prevestire", are o :�cceptk mai brg�i decît auspicium (prevestire prin p�isăril . D i n a ceeaşi fa mil ie de cuvinte fac pa rte auctor şi auctoritas ; auctur ( cel ce f:�ce s;i cn:asci, cel ce iniţiaz;i , fondator, consilier, garant) pare s;i fi : 1paninut inci din perioada i tal iei l imbaj u l u i religios �i juridic (cf. uhtur, în u mbrian�i . l imbă italie;"! înrudiU cu l a t ina ) ; cf. Cicero ( De inventione, 1 , 28, IJ3 ) : auctores eiusfacti qui sint priceţJCs el inventores, (j/l i denique auctori­tates eius ct inventimzis probatores ( a utori sînt cei care sînt responsabilii �i iniţiatorii u n u i act �i care devin astfel gar:J nţi ai prestigi u l u i ::;i init ierii l u i ) . L a rîndul s�l u , dcrivatul cmctoritas înseamn�i faptul de a f i auctor, în toate :�ccept i i le acestui termen, prin urmare, prestigiu, garanţie, confirm;� re, sensuri c u implicaţii deopot r iv�l rel igioase �i j u ridice ; eL Ci cero ( J)e barwpicum ri.'fJonsis, lH) ; reru m hene ţ{erenda n t m ouctoritates (11/,�urio co11/ineri (gamnfia înfâptuirii reuşite a unor acţiuni este stahilitd dl' 1 1 1 1 01 1,�11 rium ; Valerius Maximus (Mcrnorahilia. l , 1) : ma !ore_,. hene ,�ere11da r11111 auctoritates observatione explicari voluenm f ( a fost vrcn·�1 st r;-l llH ).s i l < )r

nostri de a face cunoscut;! prin cercet�1rea a uguri lor confirma rea înL1 p 1 u ir i i cu succes a unor actiuni ) .

NOTE Ş I COMFNTAHl l 207

12. Ştiinţa haruspicilor, clenumit;i disciplina aruspicum, disciplina E.'trusca sau Tusea, preciza detal i i le unui ritual d ivinatori u , împrum utat de romani de la etrusci, ce consta în examinarea m:i runtaielor (etr. haru, bt. cxta) victimelor sacrificate ( hostiae consulfettoriac) în v irtutea credintei că , în :�cel moment, divinitatea invocat<i i : : J ;": :· ima semnele fatidice în m;irunuie, conferindu-le u n a n umit aspect : .,Chiar sub secure, mărunta iele animalelor capăU o a nume formă ( Pecudum viscere suh ipsa securi .fonnmztur) -- Seneca , Quaestiones natzt rales, I I , 3 2 ) . Organele cercetate în t impul ceremoniei , oficiat;i de un harwpex ( < etr. baru. lat. spice re ­a cerceta) , era u fica tul , pLimîni i , splina, rinich i i , inima, a n um ite părri ale lor fi i n d considerate favorabile (pan· amica sau .familiaris) , altele ost i k <pars hostilis, inimiccil ; s e urm;i reau fisur i le s a u denivcl;1ri le naturale (,(issum, limcs), proe m inentele (jihrae) , mai ales capul ( capuil , care putea fi lucios � i sănătos, absem, fisurat (capw caesum). Interpretarea acestor semne era final izat{! prin r;ispunsuri ( re.1ponsa), ela borate pe ba z;1 regul i lor continute în c;i rţile etrusce ( !ibri t:tmsci) ; haruspicii pute:l u oficia şi o ceremonie de îmblînzire a semnel or nefaste (procuratio), menit:i s;i anihileze puterea acestora . În atributi i le lor intr;l de asemenea şi i n terpretarea fenomenelor celeste ( tunete, fulgere) sau tclur ice (cutre­mure, erup\ii v u lcanice ) . Acest tip ele d ivinatie ( nu mită ele greci bierosco­pie, e le romani haru.1picina sau extispicina) era comod în campaniile m i l iure, m:l i a les c{t haruspicii ştiau s:i dea r;ispunsuri care s;i rid i ce mora l u l soldaţil or. l l aruspicii roma n i form a u un colegiu i nferior ca i mportanţ:i şi presta nţ;i celu i a l augurilor ; deseori ci se limitau la o consultare sumar;l , pentru a şti clac:l sacrific iu l era sau nu acceptat, dar pentru o examinare a m;lnunţit;1 erau chemaţi h a ruspicii etrusci . Acest ritual necunoscut lui Ilomcr era intens practicat în Orient şi, în :un;1 n u n­tele l u i , era d i ferit de la o r:1r:i la alta ( cf. Oc diuinaticme, I l , 1 2 ) . Termenul hantspex este un cuvînt compus din baru (bara) - m;iruntaie �i spex. - etimon provenit de la verbul .1peccre C1picere) - a pri v i , a cerceta - sensul global al l u i baru.1pex fi ind .,cel care cercctcaâ m ;lrunta­ic le" . Etimonul bar11 pare s:i aib;1 un corespondent semantic �i fonetic în sanscritul hira, în grecescul borr/C, în f;lliscul bamcna ( bar11.1pcx) �i în alte l imbi inclo-europen.: , ceea ce ar putea indica o origine directă a lui din inclo-europcan:l ; în genera l , i se atribuie o origine etruse<1 , l imb;1 considerat;l ele majoritatea lingvi�tilor ele origine inclo-european;1 (A . Meil let, G. Devoto) ; originea ci inclo-european;i a fost afirmat:i ş i ele Th. Simcnsky, C. ldnescu ( G'ramafica compcm:tlâ a limbilor indo-europene). Derivat.i i

l u i barwpex sînt barzLijJ icina ( ceremonia cerceUrii m;irunuiclor) , bant­spicium (ceremonia ş i interpretarea c laU în urma săvîrşirii ei), bariolus (ghicitor). S inonim al etruscul u i ham ( hara - neatestati ca atare decît în compuşi) este l at inescul extu, ontm, de Li care deriva n umele ceremonie i extispicium ( haruspicium). Etimologia este nesigur;l , dar gramaticul Paulus festus menţioneaz{t o etimologie popular;l a cuvîntului latin, care apropie CU\'Întul de verbul exsto. arc - a se în;ilţa , a se distinge ; exta dicta quod ca dis J!rosecentur quae maxime e.>.:tcmr eminentque O i se spune e.\'fa deoarece aceste m;lruntaie, care se disting şi au un rol deosebit , se conformeaâ \Terii d iYine (cf. A . Ernout, A . i'v1e i l l et , op. cit. �ub \'OCC extct, pp . . 302-303).

1 5 . Cei<.: c l o u ;i sUri ( d d irul si somn u l J erau con.•:ider:1te propice C e' lor c lou: i

f'f l l' l l l \ ' : d e· c J i v i n : ! l i e i int u i t i\ 'C . c l ivin : l t i :l profct iCi s i cl i\ i n : l t i :l o n i ri c·:( s i t u : q i i i 1 1 ' · " ' ' i l h l r l l l ll l ' l l t l l l d h· i l l : l l f l r i u vr:1 -; u ll vt u l , : 1 \'Î i l d l f l i l i l l ' " ·'h· .) i i l l l ' f l l l

20R NOTE ŞI COMENTARII

ştient al unui receptacuL Credinţa în capacitatea autocinetică a sufletului e confirmată de P laton, în Republica ( 571 d) şi în Phaidros (245 a-e) , şi e considerată drept sursă a nemuririi şi eternităţ i i sa le . În cele m a i vechi texte greceşti , epopeile homerice, noţiunea de suflet, psyche, are două semnificaţii dependente şi, totodată, antinom i ce : prima este cea de respiraţie, suflu vital , ca semn al vieţ i i . a doua este cea de dublură non-corporală, de esenţă spiritual;! , o umbr:l l ipsită de consis­tenp , a idoma aerului , care supravie\uieşte morţii trupu lu i - cf. Jliada, XXII I , v. 1 03- l Oit : "E adevărat c;i a i eve pe l u mea cealaltă este/Sufletul , umbra de om, dar neîntrupat e cu totul" (traci. G . Murnu). Dihotomia suflet - trup, conturau la Homer prin opoziţia P�J!Che/aut6s (sinele spiritual/sinele corporal) se va preciza în secolele V-IV a .Chr. , devenind, a�a cum reiese din dialogurile platonice Phaidon şi Phaidros, o relaţie antagonicl, în care sufletu l e prizonier al trupului ; distinqia sta bi l ită de Platon între o pa 1te raţionaLi ( /ogistik6n) şi una iraţional;! ( alogistik6n) a sunetului, este anticipa t;� la Homer de corelaţia între psvche �i thum6s, aces�a din urmă desemnînd partea corporal;i , materială a sufletului , sediu al a fectelor. Î n această privi np, ş i Aristotel t Magna /Homlia, 1, 5, 1 ) a firm:i : "sut1etul este împărţit , după părerea noastr:i , în două p:irţi : una care posed:l raţiunea şi a l ta , care nu o posed;J ; în prima se a fl:l prudenp , abi l itatea, înt,elepciunea, receptivitatea, memoria , în ceala iU, tra nsparenţa , curajul, dreptatea, b:i rbăţia şi toate celela lte vi rtut,i demne de l a ud;i " . Ş i î n latin;i , animus face dublet cu a n ima. a mbele fi ind derivate d e l a radicalul indo-european • cmo - a sufla (eL gr. a n cmos - vînt, sut1are) ; clup;1 A . Ernout, A . Meillet (op. cit . , sub voce an ima, pp. 50-5 1 ) . A nima este principiul vita l , semnul vieţi i , sinonimul grecescul u i p�yche. partea corporal;i a sufletu l u i , de esenţ:l pasional;! şi raţional;! ; cf. A ccius : sapi mus allimo, ji"ltimus a11ima : sine animo, wzima est dcbilis (cu sufletul simtim. de sunare ne bucură m ; făr;i suflet, suflarea este neputincioas;1 ) ; cf. Lucreţiu ( De renmt lUt/ura, I I I , v . 21t 1 ) : 111 .fac intnmtqtu• Iti/O sub il llt.Wts nominc (hi în aşa fel încît cele clou:1 sensuri s:1 se u neasc1 într- u n � ingur nume ) ; versul l u i l.unetius s e refer;i l a doctrina l u i Epicur, care considera i n uti l:1 d istingerea prin duu:l cuvinte a aceleiaşi entităt.i , sufletul fi ind de natur;i muritoare CI si trupul (a mbele sînt formate din a tomi, particule materi:I i e ) . În doctrina stoic:1 , sufletu l este de esenţă divin:l , ca parte a sutletu lui universal , din care se întrupeaz:1 şi la care se întoarce dup:I moartea trupulu i ; esenTa divin:1 a sufletu lu i u m a n face, în a ccepţia stoicilor, posibiU comunica rea l u i cu divinitatea si explic! astfel capaci­ta tea sa profetic:1 .

l 'i . Versu rile sibi l ine (Sibyllini ue1XIIS sau /ibri) reprezen ta u o coleqie de profqii antice versificate, origi nar;\ din Erythreea (Asia Miel ) , ;Iju ns;i pe p:1mîntul italie, la Cunue (colonie greceascl sud-ita liei), de unde au fost aduse la Roma de Sibylla Cu mcma CSibila elin Cumae, preoteasa l u i Apollo), vîndute regel ui Tarqui nius Superbus ş i date a p o i în paza unor custozi ş i i n terpreti , i n iţia l în num;i r de 2 (cl u u noviril , apoi de 1 0 ( decemviri l , deveniţi 1 ') p e vrt'mea l u i Sulla (quindecemviri l . S e consi­cler:1 că aceste cărţi conţineau toate oracolele apolinice, acbptate istoriei Homei , şi senatul roma n recomanda consultarea lor doar în împrej ur;lri deosebit de grave, cînd era în joc destinul cetăţii (T. Livius, A . U.C., V I , .)9).

1 '5 . E vorba de r:i zboiul purtat de consulul Cnaeus Octavius în 7H a . Chr. . împotriva lui M; nius şi Cinna , prevestit de aparit ia a eloi sor i . Octavius, i n iţ ia l biru itor, va f i ucis de Cinna. în t impul asL·d i L'ri i l{omt· i .

NOTE ŞI COMENTARII 209

1 6 . So.1pita, Sa lvatoarea , este u n u l d i n epitetele Iunonei, d ivin itate importantă a panteon u l ui roma n , care alc;Huia, împreună cu Jupiter şi Minerva, triada capitolină. Cultul său i lustreaz;i simbolic locul :1cordat femeii şi căsătoriei în societatea romană. Era adorată la origine ca divinitate lunar:1 , sub epi tetul Lucina (cea care aduce lumina), ipostaz:i u lterior asociat:� rolului său de protectoare a naşteri lor. Prin ana logic cu zeip greaci Hera , cu care a fost asimilată, Iunona roma nă capătă şi alte atribute ; So.1pita, salvatoarea poporu lu i rom a n , Maneta, sfătu i toarea (datorită aver­tismentul ui dat de ea cu oca zia invaziei ga l ilor în Roma, în 390 a .Chr., prin gî!jtele sacre, crescute în temp lu l său de pe Cap itol i u) , Regina, suverana (în ca l itatea sa ele soţie a lui Jupiter), fiecare ipostază avînd o reprezentare distinctă în iconografia romană .

1 7 . Ba lca ricus este cognomenu l primit de genera lu l Q. Metel lus . în urma cuceririi insulelor Ba lea re ; întîmplarea relatată în text s-a petrecut în anul 89 a . Chr. (cf. Florus, Breviarium historiae Roma nac, III, H).

1 8 . Xenofan (Xenophanos ) d in Colofon (sec . VI-V a .Chr. ) , poet ş i filosof, originar din Ionia, considerat ele Platon unul dintre întemeietorii şcolii eleate . În prin cipala sa lucrare , poemul filosofic De.1pre naturd ( Peri phy,·eos), se ocup:i de originea u n iversulu i , raportul dintre materie ş i spirit şi , în virtutea concepţiei sale monotciste, consider:! ci un iversul e condus ele o unică fort:i clivin :i , nu miU ele el Pennanentul (to iei) ; în virtutea credinţei sale

.. intr-o divinitate u nici, neîntrupaU, Xenofan îl

acuză vehement pe Homer şi , in genera l , toate credinţele în clivinit:iţi antropomorfice. După părerea l u i , grija clivinit:iţii fap ele oameni nu poate fi compat ib i lă cu imuabilitatea absolutul u i .

1 9 . Cicero este nemu lţumi t d e l ipsa d e consideraţie dovedit:! e l e Epicu r fap de zei , în principala oper:i a filosofului G r:idin i i , Despre natu ra (Peri physeos). Totuşi , în scriso:1 rea către Menoiceus, Epicur îl îndemna pe acesta să cread:i în zei, afirmînd ci existenţa lor e rea l :i ş i cunoaşterea lor - evidentă . Zeii lu i Ep icur, cl iafani ::;i eterici , să l:işluiesc în spaţiu l intermundan sau metacosmic , f:i r:i a se amesteca în problemele umane ; el face din ind iferenta zeilor cond i tia l i n i�ti i lor ca lme �i a beat it ud in i i lor. Se crede c;i afirmatiile lui Epicu r cu privire la ex istenta zeilor, drora le contestă însă rol u l de creatori ::>i cîrmu itori ai u niversu l u i , sînt o conces ie făcută de el cred i nte lor popu L l re - în aceast;i problem:i , a se vedea a rticolu l l u i P. Frass i netti , Recente co11trihuti alia yvou; Biv in Epicum, Athaeneum , Xllll, 1 964 .

20. D iscipol i i lui Socrate a u pus bazele unor şco l i filosofice, numite socratice, datorită filiaţiei ideatice dintre ei şi magistru : şcoala ciniuT. întemeiat:. de Antistenes, şcoala cirenaiccl, întemeiat<� de Arist ip elin Cyrcne, şi şcoala megarica, al c:1rei fondator a fost Eu cl icl din Mega ra . Antistenes a criticat politeismul religiei populare �i a subl iniat o concepţie monoteistă.

2 1 . Zenon din Cition (Cipru - 366-264 a . Chr. l , filosof grec, cons i derat înte­meietorul şcol i i stoice din Atena (numită astfel de b galeria p ictată Puiki!e stoa, unde se întruneau �i discutau discipolii s:.1i). Bazele doctrinei stoice au fost puse in lucr:.1rile sale De.1pre rnzive1�1·. Dcspre.fiinfâ, De.ljn·e natura omului, De.1pre rafiu ne, De�pre pasiu ni, Republica. în care a hor­deaz:.1 distinct probl ema tica celor trei d iv izi un i ale filosofiei i dentificate

ele el : logica , fizica , et ic. 1 . După stoic i . d ivinitatea l'ste elementul originar ( simibr :1celu i theirill ;d filosofilor mi lesieni ) , un foc nL'ator (jiJ'I" lecĂ'II i/..�rill -1 l i")'.< " t H · l .:wrt ios, Vie(ile şi t!octrinl'le.filosoji/()1: V I I , 1 ')(, ) , fi i n d , l o l od a r a . l< >.f :< > l l t . I \ I I I I H" : t ) s i I/C J//S ( i l l l l " i ig< • t l ( ; t l . � I I I S: I .>i i"< > t'l_ : t l l l l l l l " i ! " l " : t l l l l i \· < T�I I i l l i

2 1 0 NOTE Ş I COMENTAR I I

2 2 . Vechea Aca d e m i e este şcoa la filosofiei întemeiaU de Platon î n gimnaziu l din grăd i na publ ici numită Akademia (clup;i eorul grec Akaclemos , care-şi avea a ici un sa ne tu ar), at1at;i în partea de vest a oraşu l u i . Acest parc sacru era dedicat zeiţei Atena şi tot a ici se aflau cei 1 2 măsl ini sacri ai zeiţei şi , de asemenea, a ltare , sta tu ile lu i Hermes , zeu l gimnaziil or, şi ale lui Eros ; era locul favorit ele pl imbare al atenienilor, mai a les pe t impu l verii. În 387, Platon cump;ir;i Aka demia , o închin.:l Mu zelor şi se instalează aici cu d iscipoli i săi , pu nînd bazele primei forme de în v;iţ;i mîn t superior din l ume ; a predat aici pîn ;i l a moarte (347) şi tot a ici a fost îngropat. Ca şi alţi filosofi ai epocii ( sec. V a .Chr.), academicieni i purtau manria simpl;i şi a usteră ( lbcbeiull), indiferent ele vîrsta sau poziţia lor socia lă . Scopul princi pal al acestei confrerii filosofice era i n iţierea în dialectic<i , deoarece perfecta st:i pîn ire a a rtei vorbirii şi ra ţion:iri i , care era d ia lect ica , garanta ocupare:1 unui loc în cetate. Academia pl atonic;i era un loc d e cl iscu t. ii l i bere, unele se tr:i ia în virtutea unei op\iuni comu ne, fondată pe respec­tarea etic i i dialogul u i , impus:l ele Platon, cu toate ca membrii :�coli i erau clesepri în dezacord asupra unor prul)leme doctrinare. Despre zei, Platon afirmase, în l:'uthypb ron ( 14 e) şi în Leui (7 1 6 e-7 1 7 a), c1 ei exisU şi ci sînt preocup<l ţi ele soarta omenirii, clar nu pot fi mi tu iţi prin sacrifici i , şi ele <.�ceea i se p:irea nedemn;i considerarea <Jctului religios ca o .,tehn ic;] comercia l:! '' ( empurike tc>s tech ne), u n contract mutual între om şi divini­tate . În Pbaidros (244 a-el) , P laton spune ci zeii au h:1r:lzit oameni lor drept cel mai de preţ dar arta d ivin a ţie i ( mmztike tc>cbne), .,zeiescul clar de a str:ivedea cu d u h u l " , sub forma extazului divin (thc:id mcmfa sau C1lthousiasmo>). mod alitate de comunicare nemijlocîtă , intu itiva cu cli\'i­n i tatea. Al:ituri ele aceasta , Platon men (ioneaz;J clivin aţia raţi onală, induc­tiv�i ( oionistike tc'cbne). În epoca elenistică (sec. III-II), ca o reaqie faţă ele şcoli le filosofice care preti ndeau a deţ,ine adev:lrul absolut (stoicismu l , cpicureismul) , filosofii academicieni Arcesilaos şi discipolul sau, Carnea cles, se întorc la indoiala pruclent<i a lu i Socrate, criticînd dogmatismul stoici lor şi constru ind o teorie probabilist�'i al c:lrei criteriu este ,.credibilul , verosimilul" Cpithan61l ) . Carneacles adm ite c:i u n iversul este ordonat ele o fmp c;·r reia i s e supune totul , clar pune la îndoială doctrina stoici , care considera divin itatea drept surs;i a ordini i u n iversale, precum ::;i posi bi l itatea comunicării d intre om :�i zeu prin d iv ina1 ie . Sistemul doctrinar întc:meiat ele Arcesilaos şi Ca rnea clcs e cu noscut sub numele de ,\'oua Academie. În Academica (priora, I I) , Cicero îi explici lui Varro ci d ist incţia di ntre Vechea şi Noua Academ ie e o convenţie forma l:·r , ci ex ist:i ele fapt o incontestabil:! filia�ie ide:1t ic:J între cele două :;;coli academice. fondată pe ideea socratic:l a neputintei rat iuni i u mane ele a cunoaşte adevaru l , de u nele rezult:l ci "nimic nu trebu ie afirmat cu certitud ine şi aproba t cu u�u rinţă " ( ibidem), fiind prefera bil:J c:i u tarea a ceea ce se aprop ie ele aclev;lr, verosimilul, proba b i l u l ( topytbcm611) .

2 .7 . Peripateticienii , discipol i i l u i Aristotel, au fost n u miţi astfel du p;l ob iceiu l de a d iscuta în timpul unei plimbări (pcnpatein - a se plimba în j ur ) în incinta Liceului ( Lykcion ) , gimnaziu situat în grăd i n i le tem p lu l ui l u i Apollo Licia nul ( Apo l ion LyKeios) ; ul terior, Liceu l a fost n u m i t e l însu0i Pcrtpatos. Şcoala peripatet ică înfiinţat;! de Aristotel în .?34 a .Ciu. Sl' întemeia pe o doctrin:l care poate fi considerat:! un platonism rdmrn:t t , î n care n�izu i nţa spre cunoaşterea universal;! s e îmbin :·r cu u n simt l'o:rrl l' pertin ent al concretulu i si empiricu l u i . Dc0i d isci pol al lui PLrton , t\ ristott · l se dista ntea z:i , în multe privinţe, de i l ustrul s:·l l r magi.�t ru , nr ,.,n r n .

NOTE SI COMENTARI I 2 1 1

cunoscuU în varianta ei latină , Am ieus Plato. sed magis a m ica ueritas ­. ,Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adev;iru l " . El afirm;i ci P laton a d ublat în mod inutil rea litatea prin teoria ideilor, deoarece, de fapt, esenta e exprimată în ceea ce există sub form;1 indiviclu a U , iar generalul nu exist;1 separat de particular. Aristotel este considerat întemeietorul logicii ca ştiinţă , sta bi l ind ca prioritate absolut;\ a oric1rei cc:rcet;1ri identificarea cauzelor şi a formelor substanţiale. Despre divinitate, Aristotel afirmă că ea este principiul tuturor cauzelor �i o nu me�te "primul mi�ci­tor ' ( gr. proton kinoun, lat. primum mouens - Metafizica, 1072 a - 1 073 a ) , cea care pune î n mişcare substanţa divină ( aither), f;i r;i a s e m i�ca, asemenea demiurgul u i ( demiourgos) sau raţiunii cosmice ( nous) la Platon ( Timaies, 29 cl-30 c). În ce prive.'ite divinaţia, Aristotel recunoaşte doar divinaţia intu itiv;i , iraţional;i , careia i-a consacrat dou;i eseur i , Despre uise ?i Despre diuinaJia prin somn.

24. l'itagora (Pythagora) e l in Samos (cea '570-190 a . Chr. ) , filosof ionian , stabil it la Crotona (colonie grecease<1 elin sudul Ital iei) , unde a întemeiat o asociaţie filosofico-religioas;i , n u m it;i .'iCOa la pitagon:ic;1. D iscipolii s;i i tr;1i;;.u aici dup;l u n îndreptar etic, care a circulat ora l , î n form;i versificat;1 , cunoscut s u b numele de Hieros Logos ( Sacra Cuuîntare), dup;l care s e va alc;Hui celebrul Carmen aureum ( Versurile de aur ale lui Pitagora) , men­tionat -?i de Cicero ( illa aurea vcrha - De ojficiis, J l l , 70) , care ne-a p;uvenit sub forma unei compilaţii tardive ( sec. I I I - IV, p . Chr. ) . Deoarece Pitagora nu a lăsat nimic scris, atît doctrina sa, cît � i modul de: viap pitagoreic sînt cunoscute mai cu seam;i el in l u crarea lui Iamblichos, Viaţa lui Pitagor-a. Principiile de ascez;i impuse discipol i lor de codu l pitagor eic urm;1reau dobîndirea purit;1ţ i i , consideraU obligatorie în practica ele ini ţiere u rmatJ de cursanţi ; membrilor sectei pitagoreice i SL" recomandau t�tcerea ( eche­mythia) şi secretul ( aporrctun) asu pra celor înv;ipte. Vechiul pitagoreism punea educatia sub semnul armoniei Liuntrice, şi sentinta sa , a ischy11eo sauton (respecU-te pe tine însuţi , ruşinează-te de tine) este echivalentul cunoscutei exllortaţii clelfice RIWlhi sautrm ( cunoa�te-te pe tine însuţ i ) . Acela�i c o d etic recomanda c instirea zeilor � i respectarea jur�i mîntului fap de e i . Adept al doctrinei metempsihozei, Pitagora este v;tdit inf1uen\at ele practicile religioase egiptene ş i se credea ci el însu�i se iniţiase în Egipt (cf . 1-Ierodot, Istorii, I l , 81, ş i !sonate, Busiris, XXVII I ) . A rta d ivina­ţ ici , mantic a , era cultivată de pitagoreici în raport cu credinţa în m igraţia sufletu lu i , care poate ieşi din trup pentru a ci l :ltori, anticipînd eveni­mentele, ce apar sub forma viselor. Însuşi n u mel u i Pythagoras i se atribuia u etimologie poetic;! , circumscris manticii oraculare �i fiind tradu s prin .cel ce vorbeşte prin gura Pythiei" .

Înv;1ţ;ltura lui Pitagor;;. era numit;! csotcricâ (interiorizat;1) sau acmamaticxT ( bazaU pe aucliere), deoarece se ocupa cu probkme filosofice profunde si subtile, împ�irtăşite unui cerc restrîns de d iscipo l i . În acest sens. Pl utarh a firma : " Pitagora a imitat simbolismul şi misterul , amestecînd enigme în opinii le sale ; cea mai mare parte elin preceptele sale n u difer:i de ceea ce se numqte scriere h ierogl ific:\" ( De /side et Osiride, 1 0). In tenţia de a ţine o parte a înv;iptu rii lor sub cheie: , ckparte ele cunnastL'­rea mulţ imi i , a fost reproşată altor filusofi, lui Platon , Aristote l , L'picureic i ­lur .� i lui Heraclit (numit şi elin a ceast;l ca uz;\ skoteincis - ohscurul l . SL· crTLka c;1 " l'itagora a fost cel dintîi care a intrebu intat tnrnL: n u l d,· jJ!Ji/usojJhifl ( dragnstL" de înţelepci une) ş i s-a numit pc l'l insusi f'lnlu.,· c ' f''" '-' .. t l l i"gl'nl' Lrl'rtios, /Jespre uie{ile �i ductrine/C' j/lu.wjilr!l: t r ; r d < : 1 \ . i \ 1 1 1 1 1 " • . 1 '.\ l l " I I IL"Sl Î . \ I)(J'i . 1 . \ 2 J .

2 1 2

25.

26.

28.

29.

30.

NOTE ŞI COMENTARII

Democrit (gr. Demokritos din Absera, Tracia, 470-380 a .Chr. ) , filosof grec cu preocup;"iri enciclopedice (a scris peste 50 de traiate în diverse domenii) , a că rui deviz:! era "Prefer să descop:lr o singur;! explica{ie cauzab decît să ajung regele Persiei". El exclude din explicarea naturii ideea de hazard, înlocuind-o cu cea de cauzal i tate. În conceptia sa, lumea este format;! din existen{<"i şi nonexistent:l , iar existenţa se compune dintr-o infinitate de particule indivizibile, atomii ( atomos - i nuivizibil), prin a c:iror agregare sau dezagregare se explică orice aparitie sau disparitie în univers. Trupul ::?i sufletul, zeii înşişi sînt, dup;l el, complexe de atomi, entităti muritoare. Democrit explic! cu noaşterea senzori:1lă prin efl uviile de atom i , emanare de lucrurile rea le, sub forma unor imagini ( eido/a) care im presione:�z:i simturile şi ratiunea . Epicur preia şi dezvolt:l multe din ideile lui Democrit, deşi se spune (Diogene Llertios, X, 8) că îl numea în b:njocură Lerocrit (palavragiu ) . Cicero îl aprecia pe Democrit pentru erud itia sa vastă şi-1 considera pe Epicur un simplu i mitator J!l acestu ia : .,Toate afirmatiile sale corecte îi apartin în realitate lui J)emocri t : atomii , vidul, imaginile, n umite de ei eidola, care se îndreapt:l spre noi şi ne formează nu numai vederea, dar şi gîn d irea ; chiar ideea de i nfinit . numit de ei apeiria, îi a partine numai lui Democrit, la fel şi teoria nenum:lratclor lumi care apar şi dispar în fiecare zi. Deşi nu sînt de acord cu toate aceste idei, nu îng:ldui ca Democrit, lăudat de toau lumea, să fie criticat chiar de cel care îl urmcaz:i numai pe el" (De fin ihus, l , 6).

Dice:1rh < la t . Dikaiarcbos) din Messena (cea 340-cca 2fl0 a .Chr.), discipol al lui Aristotel, a fost L"Onsiclerat unul din cele mai înv:l pte şi enciclo-pedice spirite ale AntichiU\ii. Acest peripatetician va orienta cunoaşterea filosofică spre ştiintele particulare, ocupîndu-se el însuşi de d i ferite domenii : etic:l, critică liter:u:"i (Sofocle , Euripide), biografii ( Pitagora, Socrate, Platon), istorie ( ViaJa Greciei), geografie (Descrierea pâmîntului).

Cratip (Kratippos) din Mitelcne, contempor:� n cu Cicero 0-a g:"izduit dup:l înfrîngerea de la Pharsalos pe Pompei), a fost, ca şi Dicearh, filosof peripatetician, stabilit la Atena. Cicero il pretuia , n u m indu-1 constant

"prietenul nostru ", şi i-1 încredinpse spre formare pe fiul s:lu, Marcus.

Cleanthes (Kiean thes) din Assos (cea 331 -cca 232 a . Ch r.), filosof grec de formatie stoic:l , discipol al lui Zenon din Cition şi urmaş al acestuia la conducerea şcolii stoice din Atena, preocupat, în cele a proxi ma t iv 50 de scrieri ale sale, de p:lstrarea şi propagarea moştenirii ideatice a lui Zenon.

Hrisip ( Chtysippos) din Sol oi (cea 28 1-204 a. Clu. ), Fi losof grec originar din Asia Mic:i , stabi l i t la Atena , succesor al lui Cleanthes la conducerea şcolii stoice. Eruditia sa, dovedită în cele peste 700 de scrieri, a contribuit la sistematizarea doctrinei stoice, separîncl-o net ele gîndirea Academiei. El a conturat prototipul omului filosof liber de afecte, tră i n d în concor­clanp cu universul.

Diogene (Dio�enes) din Seleucia (sec. I I a . Chr.), filosof stoic, discipol :1l lui llrisi p, n umit Bahylonius, babilonianul , deoarece acest oraş, învecinat cu Seleucia, era cu mult mai celebru. În 1 55 a .Chr., a făcut parte, împre­un:l cu a cademicianul Carneades �i peripateticianul Critolaos, dintr-o delegatie veniră la Homa , prilej cu care a t.inut prelegeri ascultatt' n1 mare interes de tineretul roman .

3 1 . Antipater < A ntipatros) d i n Tars ( sec. I l a .Chr. ) , filosof stoic, discipol : t i l u i Diogene din Seleucia.

NOTE ŞI COMENTAHII 2 1 3

32 . Posidonius ( Poseidunios) din Apa mea < Si ria , 1 35-5 1 a.Chr ) , filosof �toic, cu preocu p:lri m u ltiple : istoric, geograf. astronom, elev la Atena al lui Panaetius ; va întemeia u lterior, l a Rhodos, propria sa şcoal;i filosofiei . Donrina sa , sistematizare original:i a filosofiei stoice, v a fi apreciat;l s i perpetuat;i l a Roma d e adep�ii stoicismului roma n , C icero, Seneca, Marcus Aurelius .

. 33. Pa naeti us ( f'cmaitios) d in Rhodos ( 1 85- 1 09 a .Chr. ) , filosof stoic numit de Cicero princcps eius discijJlinae ( reprezentan t de seamă al acestei doctri ne), deoarece i nitiase o nou;l etap;1 in istoria filosofiei stoice, cea a stoicismul u i med i u . A venit la Roma ca invitat al Cercu lui Scipionilor pentru a line prelegeri, revenindu-i merirul de :1 fi orientat gustul a risto­cratiei romane spre fi losofia greac;l . Datorit:l lui şi discipolului s;1 u , Posidonius, doctrina stoici greac:i . adaptat;i mental it;iţii romane, v a d a naştere stoicismului roma n . Cicero î l :.�dmir;i pe Panaetius pentru cute­zanp de a nesocoti rigorile vechiului stoicism, el indrăznind s;i p u nă sub semnul indoielii unele idei stoice, s;i - i pretuiasci pe Platon şi Aristotel ş i s;l valorifice doctrina Academiei c u privire l a eternitatea u niversu l u i .

31. Carne:.�des ( g r. K{fmeades) d i n Cin:ne (cea 2 1 '!-cca 1 29 a . Chr. ) , filosof grec. in iţ ial de orientare stoic;i , apoi adversar al stoicismu lui , devine cel mai de sea m:l adept ::!1 filosofiei Noii Academii . În 150 a .Chr. , a nind u-se 1:1 Rom;J într-o a m b.tsacLi areniană, v:1 rosti dou:i discursuri celebre, contribuind la răspîndirea ideilor doctrinei neoacademice in lumea roman:i. El pune la îndoiai:! doctrina sto i ci p rivind existenta şi esenţa divi nit<i t. i i , considerind ci lu mea este dominat;i de o ordine i ndependent:! d e inter­venţia divin::! . fi losofia sa, an :.�t:i sub evidenta inl1uenp a scepticismului , respinge orice criteriu a bsolut a l adev<irulu i , demonstrind c·t acţiu nea u m a nă nu are nevoie de un adevăr obiectiv, fiindu-i suficient;! înţelegerea probabil u l u i . Deoa rece nu a 1:1sat nimic scris, ideile sale ne sint cu noscute îndeosebi datoriU lui Sextus Empiricus, filosof sceptic grec din sec. II p.Chr.

_j ) . Viziunea rat,ionalisU a romanilor :1 stabilit de timpuriu distincţia între religie, scrupulul religios, religiozitatea a u tent ic:i şi forma ei degradat;i şi pervertit::i , superstitio (superstit,ia). În ce prive�te etimologia şi sensul exact :11 cuvîntului religio, ele au fost cerceute din Antichitate pînă în zi lele noastre făr:i a se fi ajuns 1:.� u n consens. În esenţ;1 , se pendule:.�ză între dou:1 ipoteze, provenienp cuvîntului din verbul relegere sau re/igm·e. Provenienta din relegere (compus al lui legere) este swbiliU de Cicero în De lwtura dcarum OI, 2H. 72) : Qui au tem onmia quae ad cultum dcorum pcrlincrellt diligenter retractarent et tamquam relegerent, sînt dicli religios! ex rclegcnda (cei ce revizuiesc cu atenţie tot ceea ce t,ine de cultul zeilor, şi o fac ca şi cum ar selecta totul d in nou , sînt num iţi scru puloşi [ religiusi] , de la a eru l ele a selecta cu scrupulozitate [ reliţtere] gesturile lor) . Anticii făceau disrinqia intre rC'lzgens, omul pios, şi religia­sus, supersti{iosu l , cel c:.�re p:ic;1tuia prin exces de scrupul rel igios : cf. N igidius Figulus (apuci Aulus Gell ius, Nuctes A tticae, IV, 9, 1 1 ) : religentcm essc aportet. religiasus nej"as (e permis a fi scrupulos, nu şi superstiţios), ceea ce denotă că sensul prim al lui religia era cel de scrupul pios, a l es �i apoi respectat cu grij:i din tea mă �i veneraţie fap de zei ; la plural , religiones desemn a superst iţi i le , excesul de pietate, i ncompatibil cu normele religioase, statuate prin tracli\ie, dup:l definitia l u i Cicero : iustitia er.r.:a dcos. religiu dicitur - respectarea normelor legale în relatia cu zeii SL' numL·�tl' religie ( Partel ion es oraturiae, 2 2 ) . Provenienta lui religio din ,., .fi_, �r l / "1 ' 1 ; 1 lvg:1 l po:l tL' fi � i e ; 1 c l l'd l l s:i , l' a dcv;irat , i n d i rect, din sinugmL·

2 1 1 NOTE ŞI COMENTARI I

antice, a nterioare creştinism u l u i : una d i ntre e l e fiind metafora lucretian;i rdigionum nodis allimum exsolverC' ( De reru m natura, l, v_ 93 > , a dezlega spiritu l de nodu rile supersti{i i lor. Cre�t inul Lactantius stabile�te ferm rela(ia l u i relip,io cu verbul religare: nomen religionis a vinculo pietatis esse dcductum, quod hominem J)eus rdip,averif et pietate constrinxerit (numele rel igie i provine de la legătura de credin(<i , căci D u mnezeu a legat pe om de sine şi l-a supus prin cred in\:l ) ; pentru creşt i n i , dec i , re l igia înseamnă obliga\ie, dependenp î n re la tia cu d ivinitatea. Sub aspect et imologi c şi semantic , superst itio cl eriv:1 din adject ivu l super­stes, it is. care, în l i mbaj j uridic, însemna " m.artorpreze11t '' ( c f. Festus , 394, 37 - supen·tites testes praesentes sigmficatJ � i , prin urma re, superstitio desemna darul unei c la rv iziun i , care face posibil ca o persoa n ;i s;i cunoa sci trecutul ca şi cum ar fi fost u n martor prezent ; cel putin acesta e sensul initial pe care îl atesU unele texte antice, aşa cu m se poate cleducL' şi din replica lu i Curculin C Piaut , <'u rculio, v. 397) : supen·titiosus bie quideu1 est ( ă sta-i chiJr un clarvăzătr·r), vorbe ce subliniază uimirea perscl4lajului ci i nterlocutorul s;iu i-a ghicit a clev;iratJ cauz;i a infirmit<iti i , motiv;JU i nitial de el prin r;1 nirea în lu pt;1 : "1\u m;i intereseaz;i '' , i -a spus cel;iblt , "daci ti-ai pierdut ochiul în lu pt;i sau cineva a a runc:Jt cu o o;J );i în t ine ·· . M. Brea l şi A. Bailly (Dictiolllwirc ezvmologique latin. Pa ris, 1 929, p . 37 1 ) consider;i c:t sens probabil a l l u i superstitio pc cel de p ractici rcl igioas;i su pl imcnta r;i , cxcedenta tX Cicero definc�te cuvîntul Sll/)(!l:l·tifiosus şi ne sugereaz;i un a lt posibi l sens al lui superstitio ( De IWium deontm, I I . 28, 72 : lftti totos dies precabmltur ct immolahmll 111 sibi liberi supc1:1·titcs cssc1!/, supen;titiosi sÎnt appcllati (cei care se roagă zilnic şi fac sacrificii pentru ca s;i le su pra v ieţuiasc;i copiii sînt n umiţi su perstiţioş i ) ; prin urmare, SllfJc>rstitio este o at i tudine religioas;l cxcesiv;i, motivat;! de speranta s upravieţu ir i i . Toate aceste sensuri sînt pos ibi le ş i da torit;·t accepţi i lor d i ferite a l e adjectivului superstes ca martor prezent (în sens j u ridic) sau ca supraviquitor. Asociat<l adesea pract ici lo r divinatori i , su pcrstiţia era , în menta l i tatea anticilor, exhibarea unei false religi i , josn ici şi inuti];i , nedemn;i d e o m i nte raţional;i . Este exact ceea ce urmeaz;i s;i demonstreze Cicero în dia logul de fap , în i ntenţia de a separa (atît cît e posibi l) re l igia de superst i ţi e .

_16. Tuscu lum, or;işel din La t i um, la S-E de Roma, unde Ci cero avea o viLi de odihn;l ( uillu rttslica), în împrejurimile clreia const ruise dup:i m odel grec un gimnaziu, numit Lyceum, dotat cu o bogat;i bibl ioteci şi o

A cadem ie. Tuscu l um devine a mbia nţa rcaU sau imaginar;i a m ultor dezbateri filosofice din tratatele ciceron iene, ct loc în care a pract ica t el însu)i , d u p:i modelul academic, ace le exercitii retorico-filnsoficc, redate în TuscHim!ete disputationes.

57. Quintus Tul l ius Cicero ( 1 02-,i O a . Chr. ) , fratele oratorulu i . om de cultur;l . admirator al civi l izatiei grecesti si al filosofiei stoice, de pe poziţ i i le �i cu a rgumentele cheia a p;ir;i divina{ia în acest dia log. A scris o istorie rom;tn;·L , o istorie a consu la tu lu i l u i Cicero, a tradus din Sofock si :1

;t lcHuit un fe l de îndrumar pentru c1 11didat_ i i la consulat . Qu intus va îm p:i rt<işi soarta fratel u i s;i u . fi ind ucis în acei<L.si a n cu acesta < ·d :LCI LL J .

38. Pe domeniu l său din Tuscu l u m , Cicero ;unenajase dou;i locuri pl' n t ru conversaţ i ile filosofice, un gym11asium, numit l.yCC'/1111 , dup: 1 t r: 1 d i t_ i : � a ri stotel ici ; e pos ib i l deci ca pa ran tcz : t în t c� t u l la t i 1 1 < it! 1 /0111< ' 11 g i 'II/ 1 1(/Siu Slljl<'riorf ('S/) S:1 L�X p l i l'i tL'/.(' f)l' LltrU ll'Ciori i l l l':l l - il.: l { i d l ''< L ' I I I I l · L I { : I S ] • i l i l u ; L i . l

NOTE ::;r COMENTARII 2 1 '>

a Lyceumu l u i tusculan d i n tradit ia omonim u l u i s�i u grecesc şi s ă însem ne . ,are acest nume ca şi gimnaziu l de pe v remuri " , dar e la fel de posibil , dat fi ind dublul sens, spat ia l şi tempora l , al adjecti vul u i superio r (aflat la ln �i l[ ime , d a r ş i anteriod, să ofere o i n formaţie suplimenta r:! ( necesară celor ce nu cu no�teau reşedin \a lllsculană ), despre a mplasarea acestui gimnaziu pe u n loc mai Inal t , spre care Cicero se îndrepta cu inv itati i S<i i dimi n eap , în cursu l unei plimlxhi (in bun:l traditie peri pa tet ică ) , pentru a discuta sau a pra ctica exercit i i academice. Se obişnuia chiar ca în reşed i nţel e somptuoase ale roma n i lor cu l tivaţi s<i se improvizeze u n gvm nasium l a etaj ul superior, d otat , c:1 ş i cel d e l a Tusculum, cu o bibliotecă boga tă . Cea de-a doua i ntepretare propus<i de n o i poate fi coroborat<i cu i n formatia din Tusculanae ( I l , 5 ) c:i du p<i-a miaza, la Tusculum, Cicero şi prietenii s:ii coburtl/1 în :1 l t loc propice m ed i ta ţiei şi discutii lor, u m brit de arbori , n um i t Academia. după celebrul gimnaziu al i u i Platon , amplasat in parcul lui Akademos, de u nde putem deduce ci dimineaţa u rcau la Lyceu m .

5 9 . Tratatul filosofic i n trei cărţ i , ne natura deomm, dedicat l u i llrutus, este un d ialog pe tema natu ri i �i esentei div in i t:iţi i , dialog la care partici p:i reprezenta nţi i (cei m a i ele scam;i din Roma ace lor vre m i ) J trei doctrine filosofice : C. Aurelius Corta, om pol it ic rom a n , adept al filosofiei Noi i Academi i . (.) . Luci l ius Balbus. istoric roman ele form;Jţie stoici , ş i C. Ve lleius , senator, un ncputa t epicurean . D ia logul i l ustrează în in ten \ia lui Cicero superioritatea metodei acaclernice, in a discuta cu argumente pro şi contra ( disputatio in utramque partem) un subiect despre care alte �col i fi l osofice enunp adedruri a bsolute. După ce fiecare dintre cei eloi i nterlocutori susţin:Hori ai doctrinei stoice s:n1 epicureice despre zei îşi expunt.:a a rgumt.:ntele , academicul Cotra le comb:itea pe rînd, încercînd s:i aduci d iscutia în sfl:ra proha b i l u l u i , a verosimilului ( lat . proha!Jile, cal c dup:i grecescul pitban6n) . Prcst:1ţia l u i Cotta, clup:i cum recunoaşte Cicero, arc mai mult un efect retoric, deoarece a utorul n u putea risca s:i punâ defin i tiv cred inţa tradiţ ional:! in zei s u b semnul scepticismu lu i neoacademic.

·W . Î n textul lat in, expresi:t communia iuru - normele rel igiei com u n e -concord:i cu defi n i ti J clat:'i de Cicero re l ig iei : iustitia er,ga deos religio dicitur (îndeplin irea îndatoriri lor lega l e fa p de zei se n umeşte re l igie -Pa rtiliones omtoriae, 22 ) . Aceast:i definit.ie sintetizeaz:i mental i ta t ea re l igi­oas:i roman:i , profund marcaU de obligativiwtea îndepl in iri i datoriilor contractuale ce decurg elin rel a1ia mutua lă cu d i vinitate;J , înţeleasă , c u m observa ş i Platon, c a o relaţie comercia l :i ( emporike te ch11e) concentrat<i în formula do 111 des (dau ca să-m i da i ) .

-i 1 . U n loc comu n î n l imbajul metaforic cicero n ia n este prezentarea u nei dispute oratorice sau filosofice în termeni spec ifici artei m i l itare. În d ialogul de faţă , n i se sugerează metaforic c:i ideea stoie:i despre existenţa zei lor �i caracterul providenţ,ia l al esenţei lor este o reduU ( arx stoicorum) disputat:i a prig de cei doi combatanţi , u n ul C Qu intus) de formaţie stoică , uzînd de strategii clefensivc, cel:ilalt (Cicero), aflat în ofensivă, ca repre­zent a n t al neoacaclemismului , refractar la teza stoic<i . Tr:mspus:i în regist ru metaforic, disputa filosofiei d intre cei doi a pare CI o în fru nta re dintre dou;1 tabere, in cursul cireia, în funqie de poziti i ie CÎ:itigate, fiecare îşi modifici strategia ; dup:i ce aprec iaz�i c:i a obti n u t o u�oa r:l derut<i a advers;J rului s:i u , Cicero îşi va propune s�i a bandon<:ze .�l r. l l l'gia int imid:ir i i . considera t:! un s i mplu exerciti u de ru tin ;1 , �i s:-1 t 1 1 · . 1 < : 1 l : 1 .. lupt :l l'< l l-p la corp'' , ant icipînd o v iclork sigur;i .

2 1 6 NOTE Ş I COMENTA R I I

în cuprinsul dialogu l u i , prezenţa unor termeni el in l i mbaju l m il itar, juridic sau histrionic demonstrează permanenta disponibil itate a au toru lu i ele a conferi conotatii metaforice clisputei , prin am plasarea ei cînd într-un fictiv spatiu mil itar, cînd într-unul judiciar sau scen ic. Este şi aceasta o moda litate de a ampl ifica conventiona l tensiunea clisputei filosofice desfăşurate în incinta bibliotecii din Lyceum-ul tusculan.

ti 2 . Inventatorul acestei arte şi, totoclau, divinitatea ei tutelară este considerat Ask lepios (Aesculapus), fiu l lui Apollo şi al unei muritoare, crescut ele mic de centaurul Chiron şi initiat în tainele tămăcluirii cu ajutorul plamelor. După moarte, l u i Asklepios i s-au adus onoruri divine, consacrînclu-i-se numeroase tem ple, dintre care cel mai vest i t în lumea greacl era cel din Epidaur. Aici , zeul continua să-i ajute pe oamen i , inclicîndu-le, sub fonn�i de vise , terapia bol i i lor (în cursul unui ritual ele incubat.ie terapeutic!). Zeu l avea ca simbol toiagu l şi şarpele şi i se sacrifica totdeauna un cocoş.

li3 . Versu ri le citate apa rtin traducerii f�"tcute ele Cicero în tinerete, după poemul ep ic Phainomcna (Fenomenele), compus ele poetul grec Aratos din s·oloi (cea 3 1 5-239 a .Chr) . Poemul lu i Aratos, care transpune în versuri tratatul de astronomie al l u i Eudoxos din Cnidos, a întrun it aprecierile elogioase ale posterităt i i , fi ind aşezat a l ;ituri de epopeilc lu i Homer şi Vergi l ius .

11·1 . Prognostica (Prezicerile) este traducerea ciceroniană a celei de-a doua p:iiţi a poemu lu i lui Aratos, intitulat;! Diosemeia (Semnele lui Zeus), în timp ce Phailwmena este titlu l primei Giiţi, dup:i care s-a numit întregul poem.

4 5 . Boethus din Sidon (sec. I I I a .Chr. ), filosof stoic grec. 116 . Aristolochi a , plantă agăptoare cu llori ga lbene , considerat;! foa rte uti lă la

naşteri , aşa cum arat:l şi numele ei ( arisfos - foane bun, /ocheia - naştere) ­cf. Pl inius cel H;Hrîn , Historia natumlis, XXV, H ; clup:i etimologia stabilită de Cicero, numele plamei ar proveni de la Aristo lochos, cel care i-a descoperit primul virtu ti le.

47. Fi-1:1'/im (segmentare, tăietur:i ), termen el in pra ctica haruspicirii, desem­nînd fie () real�i a noma l ie a unui organ (o segmentare naturală a lu i ) , fie o l in ie conventional�! , stabil ită de baruspex între o parte favorabi l:i (pars familia ris, a mica) şi o parte considerat:i funcst:i (pars hostilis) , în fu nqie de semn ificatia atribu it;! , prin tradi [ ie , semnelor observate.

48. Summanus Oat . arh . Submmms - zeu l din zori), veche divinitate sahină a întunericului �i fenomenelor atmosferice nocturne (îndeosebi fulgerele), pre luat;( în mitologia roman;i ş i asociat:i cultului lui Jupiter ; i se consacr;i un templu şi o s:hb;itoare a n u a l ă , la 20 iunie, cînd i se închinau pr;lj ituri ( su mmanalia) ele forma roţi lor caru lu i celest al lu i Jupiter.

49. Urania , una dintre cele 9 muze, muza astronomici, ca şi celelalte, fiică a lu i Zeus şi a Mncmosynei (Memoria).

50. De consulatu suo (Despre consulat) este ti tlu l poemului epic în tre i Girţi, compus ele Cicero pentru celebrarea gloriosu lu i s:lu consu lat (63 a . Chr. ) , poem în care descrie, pătruns de o a utentici superstitie (uşor iron iza t:i aici ele Quint us), semnele divine care au anunţa t conspirat,ia lui Cat i l i n a , menţ,ionate şi în Catililwra a III-a (VII I , 1 9 ) ; Quintus va folosi în :l rgu­mentatia sa pasaje întregi din acest poem , ca preţioase m:lrturi i în f:Jvoarea divinaţiei, obţinute chiar de la adversarul s;iu de idei , pl' Cl l'l' k

va manevra cu abil i tate ca scut în fat,a prev izib i le lor atacuri a l e l u i Cicl'ro.

'i 1 . În concepţ,ia stoid, elementul originar a l lum ii l'Stl' focul divin . .. l'll' n i l "

( aither), identificat de Zenon elin Cition cu Zl'us. r:l l i U I H"a .'l' l l l i n ; d a , ; 1 1 < '

52.

53.

54 .

55 .

56.

58.

NOTE ŞI COMENTARII 2 1 7

genereaz:i ş i menţine materia - cf. Seneca, Quastiones naturales, I I , 35 -lovem animum ac spiritum mundi (jupiter, principiu rational şi vital al lumii). Stoicii stabilesc ca principii ale existentei divinitatea, principiul producător, şi materia, principiul produs, din interferenţa cirora se vor naşte cele patru elemente primordiale, aeru l , apa, pămîntul, focul.

Denumirea de planete provine de la verbul grec planan - a r.ltăci, deoarece, în concepţia primilor astronomi, aceşti aştri nu aveau o traiectorie stabil;i .

Jocurile latine (Latinae sau Feriae Lati11ae) erau fest ivităţile confederaţiei cet;iţilor latine, celebrare pe m u ntele Alban, în apropiere de Roma, după investirea noilor consuli (în l u na ianuarie) ; cu această ocazie, consu lii :1cluceau jenfe lui jupiter Latialis, lîngă templul căruia se (inea şi adunarea ligii latine în prezenta tuturor magistraţilor cetăţilor latine. Jocurile clur.1u 4 zile.

Haruspiciul lidian din neamul tirenic este haruspiciul etrusc ; grecii îi numeau pc etrusci Tyrrbenoi, ele la numele lui Tyrrhenos, fiul regelui Lidiei , considerat fondatorul acestui nea m . După Herodot ( Istorii, I , 94), etruscii îi aveau ca str.imoşi pe coloniştii liclieni, plecaţi din ţara lor dup;i ani îndelu ng:l{i ele secetă, sub conducerea u nuia din fiii regelui Tyrrhenos, în căutarea unui pămînt primitor, pe care-I vor găsi în N-V Ital iei .

E vorba de anul 65 a .Chr. , cînd a u avut loc calamit;iţile descrise a ici ; ş i în Catilinara a lll-a (VIII , 19), Cicero aminteşte aceste semne : atunci au fost tr<isnite de focul divin şi distruse statuile de zei , de oameni şi tablele ele legi de pe Capitol i u . Haruspicii etrusci, chemaţi în grab;i , au prezis iminente incendi i , crime �i înci lciri ale legilor, anunpte de acele semne, şi chiar distrugerea oraşului şi a puterii romane. Singura modalitate de a-1 îmblînzi pe jupiter şi de a anula acţiunea nefast;i a semnelor sale, spuneau ei, era înălţarea unei monumentale starui a zeului pe o uriaş:i coloană, orientată spre r;isărit, pentru ca zeii s;i poat;i supraveghea din înalt forul şi curia senawrială şi sa-i poat;i avertiza pe romani de orice Lir;idelege pusă la cale împotriva statului lor. Tergiversarea lucr;irii, timp de 2 ani, a fost interpretaU de haruspici drept pricina u nor evenimente nefaste, adeveri te ulterio r : complotul din anul 65 a . Chr. şi apoi conspiraţia lui Catilina . Cicero menţionează ca pe o uimitoare coincidentă descoperirea conspiraţiei lui Cati l ina în timpul consulatului său, în chiar ziua fixării statuii pe soclu, împlinindu-se astfel prevestirea haruspicilor etrusci.

Tablele ele legi gravate pe aram;i ele pe Capitoliu, d istruse în timpul acestui incendiu din 65 a.Chr., se credea că au fost căzute din cer - cf. Dio Cassius, Istoria romană, XXXVII ; se pare că nu e vorba de cele 1 2 table d e legi redactate în sec. V a .Chr. ( lex XII, tahulamm).

Martia, numele lupoaicei , doica legendară a gemenilor Romulus şi Remus. numit;i astfel dup;1 zeul Marte Oat. arh. llfcwors), tatăl copiilor, căruia i-a fost ulterior consacrat;i . G rupul statuar al l upoaicei cu pru ncii, aflat pe Capitoliu ca maiestuos simbol al originii divine a poporu lui roman, a fost trăsnit şi distrus în 65 a .Chr. , împreună cu alte statui, semn i ntepretat ca o primejdie iminent;l pentru statul roman.

E vorba ele l.ucius Sergius Catilina (cea 108-62 a .Chr.), descendent a l unei vechi familii patriciene, a mbitios om politic, implicat în anul 6'5 a .Chr. într-un complot împotriva statulu i ; fiindu-i de două ori respins;i candida­tura la consulat, va încerca în anul 63 a .Chr. să obţină puterea su premă printr-o lovitur;."l de stat, a nihilată însă de consulul Cicero. Refugiat în Etruria, Catilina va fi învins �i ucis în 62 a .Chr., în lupta de la Pistoia, de :mn:ttell" consulare.

2 L S NOTE ŞI COMENTARI I

'S9 . A lobrogi i , neam celtic d i n Galia N;Jrbonez:l (Provincia ) , tri miseser:l în a n u l 63 a . Cln. o solie care u rma sJ prezinte sen a tu l u i roman nemultu­m i ri le lor fală de magistra\ii a leşi ele roman i . Com pl ic i i l u i Cat i l ina încearc:l s:l-i atrag:l de partea lor, clar a lobrogi i clau în vi leag comp lotu l ( cf. Cicero, Catilinare, I I I , ·1 ; Sa lustius, De co11iumtione Catilinae. 40) .

60. Adjectivele eli n context, umbri(em şi 11itidum, a u valoarea u nor epitete metaforice. Academia este u mbroasâ, fiind şcoala situat;l în grădinile lui Akademos, iar Lice u l , l u mi n os sau l ucios pentru c:l era locu l desti nat exerci!iilor gimn i ce, practicate de atle!ii ce-şi ungeau cu uleiuri trupul gol Cgr. gpmws - gol > gynmasion - gimnazi u), dar � i pentru l u m ina pe care o aducea spiritelor.

6 1 . Ca :ji a l r.i t ineri rom a n i , Cicero a petrecut eloi ani în G recia pentru a-�i desăv'îr:;1i educaria filosofiei ş i retoric;·, ; la Aten:l �i in insu ll' l e greceşti, i-a audiat pe marii retori �i filosofi ai vremii :) i s-a întors la Roma , la virsta de 29 ele an j ( 77 a .Chr.), preg:itit pentru cariera retoricl �i polit ici.

62. Cicet"<> recomandă c a ideal de viap judicioasa împ:lrţire a t impului între activiwte ( 1wgotium) şi t ihn:l activ<\ (otiwti), aceasta d i n u rm:i fi ind dedicaU stud i u l u i ş i scri s u lu i ; numai în acest fel , în opinia l u i Cicero, se putea împli n i scopul u ne i v ie\ i : prodesse multis, ::1 fi de folos cît mai multora (cf. De.IJHe divinaţie, l l , O. Preocuparea pentru "rostirea str:i mo­şeasc;l " , la care se face aluzie în text, este o constantă a în tregii sale a ctivit;iţ i . expri mat:l concis în deviza En itrlr ut Latine luquar - m�i voi str�i du i să vorbesc lati nqtc (Academice, I l , 4) ; e \'orba ele efortul s;i u de a prezerva puritatea l imbii Romei, de a o feri de cont:unin:lri le cl ialectice rustice ş i de excesul ele e lemente a l ogene .

63 . U im irea l u i Qu intus pare legitim;! : Cicero, care apare în acest dialog c a acuzator al cl ivinaţiei, î ş i dovedise î n a l t e lun;iri ( De.\jJre le,!( i, l i , U, De.,pre ră.1punsurile barwpicilor, passim), precum si în versurile citate mai sus, crecl i np în divinaţie, mai a les în cea a ugural :1 , pe care lu mea o numea divi1U1tio nostra.

6·\ . Lovitura l u i Venus este cea mai norocoas�i aruncare a zaru rilor, cînd ele indica u cifra 6.

6'i. Venus elin Cos sau A frodit<t A nadyomene (cea ieşitJ din mare >, pictur<i celebr:i ;t lui Apel les, considerat ele l'l iniu cel l:l;Hrin .,cel mai i m portant pictor al Antich it�iţi i" (op. cit . , XXXVI, 4 ) . Aceast:1 pictur;i şi sculptura l u i Praxitcles, Venus din Cnidos, sînt a preciate drept cele mai renumite reprezentări din iconografi;� ; �ntici , dedicate acestei ze iţe .

66. Quintus Eu nius (239- 1 69 a .Ch r. ) , poet roman de origine osc1 , membru al cercului l i terat a l Scipioni lor, admirator şi cunosc:Hor al l imbi i ş i culturii greceşt i . E a utorul unei epopei a neamul u i roman Annales, scris;i du p:i modelul lui Homer, în care introduce in versificar ia latin;i hexametrul clacti lic grecesc în locul versului i tal ie, saturninu l .

A prelucrat comedii ş i tragedii greceşti, între care şi A ndromaca, citat:1 a ic i .

67. Pcmiscus, reprezentare rni n iatu ral;i a l u i Pan, identificat î n m i tologi:t romană cu Faunus, zeu ::�1 p:1cluri i , protector al turmelor si p;1storil or, inventatorul nai ului ( syrinx) şi însoţitor a l l u i Dionysos.

68 . Scopas eli n Paros ( sec. IV a . Chr.) , sculptor şi arhitect gt"l'l', cunosn11 îndeosebi drept constructorul mausol e u l u i Arremisei d in FIL·s, u n : 1 din cele 7 minuni a le lumii ant ice.

NOTE ŞI COlvlENT.-\ R I I 2 I Y

69. Î n concepţia stoicilor, realitatea ( veritas), spre deosebire d e hazard ( casus .

.for1zma), se bazează pe ordonarea şi înLin(uirea Jogic:J a cauzelor şi evenimentelor ; creativitatea raţională este deci diferit;1 de cea empirici , accidenta l ă , privită c a un joc al hazardului .

70. Marcus P::tcuvius (cea 220- 132 a . Chr. ) , poet roma n , de origine osci , considerat crearorul tragediei roma ne (Cicero. Varro). S e cunosc 13 titluri de piese scrise de el clup;1 model grec, p:1strate fragmentar.

71 . Aluzie la înfrîngerea lui Pompei ( Cmweus Pompeius Jl;Jagnus, 106-4H a .Chr. , om politic şi strateg str:ilucit) la Pharsalos, în Greci:l , în 48 a .Chr., unde a avut loc băUiia decisiv;\ în r:izboiul civil, iscat din rivalitatea sa cu Caesar. Fuge în Egipt, ciutînd ajutor la regele Ptolemaios al XIII-lea, pe care-I ajutase s:1 preia domnia, dar este ucis elin porunca acestuia . Cicero este un ma ri..' admirator ; I l l u i Pompei, pe CJre-1 consickr;l apără torul providenţial al republicii romane.

72. Marcus Porcius Caro Uticensis (95-,16 a .Chr. ) , om pol itic si oratOr roman (strănepot al lui Cato Maior), str;1 lucit orator şi filosof, adept al doctrinei stoice. Ca :ji str;i moşul s;i u , se impune prin integritatea caracterului , p;istrîndu-şi cu fermitate convingeri le republicane şi aqionînd în conformitate cu acestea . După înfrîngerea lui Pompei la Ph:1rsalos şi după înci o victorie a lui C:1esar asupra republicanilor pompieni, la Thapsus ( -'16 a .Chr.), Caro respinge oferta de grat_iere a lui Caesar :;?i se sinucide la Utica, în A frica.

73. Aceasu întrebare este aclresat;i lui Cicero, în calitatea sa ele augur ; el fusese cooptat în colegiul augurilor în anul 'i3 ;LChr., la propunerea lui Pompei şi a lui Hortensius, în locul lui Crassus, mort în r:1zboiul cu parţi i .

7•t . Deiotarus (cea 1 1 0-40 a .Chr.), tetrarh al G aliţiei, conduc1tor al triburilor galaţilor celtici din Asia Mică, aliat fidel al Romei, care îi acordă titlul de rege cliemelar, conform c:iruia a vea oblig:J{ia s:1 g:izduiasci şi s;l ajute orice demnitar roman aflat în Orient. Lupt;1 al :ituri de Pompei la Pharsalos, trecînd apoi în tab;ira lui Caes::tr, pe care-I va ajuta s;1 obtină cea mai rapidă \'ictorie a sa, împotriva lui Pharnaces, regele Pomului (anunţată lapidar senatului prin veni, l'idi, viei). Deposedat de domnie şi de avere de c:Hre Caesar şi acuzat c:i încercase :;;i-l asasineze, va fi ap:irat de Cicero în pledoaria Pro re,ge Deiotaro, dar moartea dictatorului a pus cap:1t procesului . Dup{i moartea lui Caesar, Deiotarus trece de partea uciga:jilor acestuia, Cassius şi Brutus, apoi de panea triumvirilor, Anronius, Lepidus şi Octavianus, reuşind s:i-şi recîşt ige regatul.

7 'i . Tripudium, termen el i n l imbajul a ugural c e desemna o formă a auspiciilor romane, awpicia ex tripudiis, constînd în interpretarea semnelor divine dup;i pofta de mîncare a puilor sani : claei refuzau mîncarea, era semn de r:l u augu r ; daci se arunca u cu ];icomie asupra ei, scipîncl din cioc [;!rîme, era un �emn foa rte favor:!bil , numit tripudium sollistimum (auspi­ciul cel mai complet).

76. Marcus Porcius Caro ( 234- 149 a .Chr. J, supranumit Censorius (cenzorul), il1aior (cel H:Hrîn), Sapiem (Înţ,eleptul , traducerea 1atin:1 a cuvîntului sabin ccllus, de la care prov ine cognomcnul Cato, acordat lui pentru prima oar;i în istoria familiei plebeiene Porcia). De conditie modestă, datorit;i intel igenlei şi tenacitătii sale, precum şi reputatei i ntegrit:1!i rnor:de, va urca toate treptele ierarhiei politice, devenind una din cele n u i rl'marcabile personalit:1ti ak republicii romane. < : , - "''' ' L ' s:� elin l l-l·i a .Chr. a r;1mas celebr:i prin severiratea m:isurilor : l l l • • ! • l . l t • · s, - , i lT i l l' s:l il', ( Jr(�illl'S ( ( Jr(�in ild :,;i JJe o�ricul/ut'!l ( l h•.,jm•

.: .:o N( )TE �1 U lM ENTA H I I

agriculturâ), sînt ded ica te u n u i scop ma jor, care a fost pentru el u n principiu de viap : p�l.strarea valorilor romane tradiţionale ( mos maiorr c m l .

77 . A p p i u s C l a ud i us Caecus (sec. IV-111 a .Chr.) , om politic roman , perso­nal i tate marca nt;! a vrem i i sale, autorul u nor măsuri l ibera le în favoarea r l ebe i l or, i n i ţiator a l constru cţiei rrimu lu i drum roman între Roma )i Caru�l ( Via Appia) şi a primulu i m are apeduct (Aqua Appia). A scris l ucrari de drept , etică, gramaticl, p;lstrate fragmenta r. Fiul s�l u , P. Claudius Pulcher, consul în 249 a . Ch r. , nemulţu m i t pentru el pu ii sacri refuzau s�i mănînce în ajunul u ne i b:lt�l l i i d in ti mp u l primului r�lzboi punic, a poruncit ca ace�tia să fie scufundati în ap:i , pentru ca cel putin s:l be;l, spunea e l , dacă nu voiau s�i m:inînce . Se credea c:i ace:1st:i impietate a dus la disrrugerea comp l et:.i a tlotei �ale, la Drepa nun, în 2!19 a .Chr. , fa pt pentru care a fost condamna t la moa ne. Colegul său de consu lat , L. lunius Pullus, nesocot ind şi el a uspi ci ile , �i-a dus tlota la pi<:ire, fa pt pent ru care şi-a l u :ll si ngur viap (cf. Cicero , Despre natura zeilor, I l , .) ) .

78. M a rcus Lici nius Cras�u.� ( cea l l 5-'i3 a .Chr.), om po l i tic �i general roman ; în t i n!ptd 'proscrip{ii lor dccl:J n �ate de Sul la , va strînge o imens�\ a vere. clc\·enind cel mai bog;n n:t�i ţean rom�1n si primind cognomen u l Dil'CS U 1ug�ttull . Împreun�1 �.:u l'ompei ::)i Caesar, încheie în 60 ;t.Chr. o al ia nţ:1 pol it ici , n umit :l primu l triumvir;n , în baza c�lreia va obţine gu\·ernarea provinciei Si ria . Dedanşcaz:i în O rient o cam panie împotriv�l parţi lor, în

pofida blestemelor tribu n u l u i poporu lui Atei us, care-I acuza în senat el exru n e;t poporu l Lt mari nenorociri prin ;tce:tst;i aq iune ; a fost învins ele parti şi ucis în b:it;i l i a de la Carrhae. Deş i a deţi n u t im porta n te funqii polit ice ( consu l în 7 0 , cenzor în 6 5 1 �i m i l i tare (a fost înving:lwrul l ui Sparucus în 71 ) . C:rassu� nu s-a remarcat prin abi l itate politici şi ta l ent m i l iu r, fiind categoric inferior i lu�trilor s :l i colegi de triumvirat.

79. Appius Claudius Pulchcr (sec. I a . Chr.) , om pol i tic , general �i augur rom a n ; în t impu l cenzurii sal e din anu l '51 a . Chr., a în .scen at mu lte procese de mora l it ;t te .) i a exclus m u l\i ceUţeni d in clasa sen atorilor sau cavaler i lor, între care pe i storicu l roman Sa l lustius Crispus şi pe profesorul şi prieten u l acest u i a , Lucius Ateius Pr�tetextJtus. erud it roman, n;lscut b Atcn;l . A pp i us a scris o carte, intitulat;l De augu rali disciplina (Despre doctrina augura/d), dedic: t t :i l u i Cicero .

80. Cenzori i erau magistr�l[i romani ele rang superior, a leş i pe t imp ele 1 8 lun i , o d a U la cinci a n i , d in rîndul celor ma i ca pa bi l i şi severi foşti cnn su l i . Cenzorii (În n u măr ele 2) a vea u ca atribuţi i : recens�imînt ul popula\iei, repart izarea cet:itenilor în clase, comrolul mora l i tă ţ ii civice. Aveau dreptu l ele a el im ina dintr-o clas:i u n n:t:iţean în CIZ de i mora l itate, de a bla ma pe cineva sub o :mumc a cuza\ie ( nota censoria), consemn;tt:l in reg istru l cenzorial ( fahulae censoria(').

H 1 . Curb sa l ien i lor se afb pe colina Pa latin �i era sediul colegiului celor doispre­zece preoţ,i ai lu i Marte, numi[i Salii (dansatori i) ; îmbrăcaţi în costume specia le şi pu rtînd scuturile sacre, ci executau în luni le martie şi octom­brie dansuri războinice, cîntau imnu ri sacre ( carmina saliorum) cu pri lejul ceremoniilor dedicate zeului la începu tul şi sfîrşitul sezonului mil itar.

82 . Lucius Tarq u i n i us Priscus (6 1 6-578 a . Chr.), al cincilea rege legenda r :i l Romei. de origine etruscă , căruia tradiţia romJnă îi atri bu ia const ruirl':l Circu lu i Mare ( Circus Maxim us), a mare lu i c:mal colector ( Cloaca) �i :1 Templul u i lu i Jupiter de pe Capitol i u . A favorizat p:l t ru ncll.'rea u nor elemente de civilizaţie etruscă la Roma - iocuri\e de gbdiatori �i !.ulii magni (jocu ri le mari ) .

NOTE ŞI COMENTARII 221

R3. Întîmplarea este relatat:1 şi de T. Livi us ( A b urbe condita, 1 , 36), Dionis din Halicarnas ( Romaike archaiologia - A ntichitâfi romane, I I I , 7 \ ), Valerius Maximus (Memorabilia, 1, 4 ) şi de Laetantius U11stitutiones divinae, I I , 7) .

R4 . Comitium era, la Roma, piata publ ic;"t , situat:\ la N-E de for. unde aveau loc adun:l rile populare civile, num ite comitia curiata şi comitia tributa, întru nite pe curii şi triburi, diviziuni etnice/poli tica-religioase şi terito­riale. Comitia ce11(uriata, adu n :i ri le poporu lui în ca l i ta tea s:1 de comuni­rate armat:i , întrunite pe centurii (diviziuni mil itare). nu puteau fi r, inure decît în afara zidurilor Romei, în Cîmpul lu i Marte, deoarece numai în exteriorul cet;lţii rom;t nul î:?i putea îndeplini a tribuţiile de m i l itar ( arma­tus), în interioru l ei , el fi ind totdea u na un simplu civil ( togatus).

R5. Puteai, îngr:idirurj de pierre, asemenea ghizdurilor un u i pu[ <puteus), ce marca orice loc sacru.

S6. Analele ( A illwles), vechea cronic:1 oficial;i a rom an i lor, întocmit;! a n ual ( mmus) de marele pontif (pontifex maximus) �i n u mite: de aceca A nnales pontificum sau A mwles maximi; sub aceast:1 ulrimă denum i re , e cu nos­cută cu legerea de 80 ele clrţi a materialului analistic tr:tdiţional , a lcătu ită de ponriful 1\fucius Scaevola, în a nu l 1 23 a.Chr., o bogar�i su rs:1 de i nformatii penrru istoriografia larin:1 .

87. Pc ideea de sorginre sroic:l , aceea cj zeii exisr:i şi sînt preocupati de soarta neamului omenenesc , rrimitînd semne de aVL'r! isment, descifrare prin aerul divin:Hori u , se sprijină între:�ga argu menratie a lu i Quinrus în favoarea divina[iei. Aceasr;i idee fusese sust,inu r:1 şi în rra ra tu l ne natura deomm, I l , de sto icu l Bal bus şi atac:I1:1 de ncoacademicianul Cotra , cu acelea;ji argumente ele care �e va folosi ;;;i Cicero în cartea a dou;1 a

tr:l!atu lui de faţ:l .

8 8 . Tiberius Sempron ius Gracchus (sec. I l a . Ch rJ, o m politic roman, cunoscui ra tat:l al frat,ilor Gracch i , ales de clou:.l ori consul , cenzor, augur l 204 a .Chr. ), tribun a l plebei , c:ls:Horir cu Cornel i:l, fii el lu i Scipio Africanul , rămasă în istorie ca protmip al matroanei romane.

89. Tabern:1culum er:1 un fel de con, neacoperit, cu deschiderea spre sud, în care St: instala a ugurul cînd lua auspici i le ; a ocu pa ilegal tabernaculul ( tabernaculum vitfu capere) însem na a încl lca legile disciplint:i augurale, care recoma nda u s:i nu fie p:ir:.lsir cortul au gura l înainre de final izarea auspiciilor ; în cazu l în ca re auspiciile erau înrrerupre, reluarea lor se f:icea prin schi mbarei locu lui i ni tia l . Se pare ci de aceasu înc:ilca re a legi i se f:icuse vinovar Tarquini us, în sirua tia relatar:i aici.

90. Pomoeriw11 era zona sacr:i şi l iber:1 (inrerzis::i culturii �i consrruqi i lor), în afa ra şi în i nreriorul zidurilor cerătii <post mumm < post moemm) unde magistraţii superiori, în ca l i rare ele auguri, luau auspici i le civile privitoare la actel e de via[:l. urbană ( awpicia urhana) ; auspici ile mil i ta re se l u a u în afara pomoeriu m-ului, de Gitre general i , şi nu aveau nici o valoare în interiorul cer:iti i . Prin astfel de reglementări, acest spatiu sacru delimita în fapr puterea civi l;i de cea m ilitară. Armata şi comiti i le centuriare nu se pureau înrrun i decîr în a fara pomoerium-u lu i ; tor în exreriorul lu i se aflau templele zeilor srr:i i ni şi cimirirele. Sacralirarca acesrui sp:tiiU Iine de mitul înrcmeicrii Romei, cînd fonda rorul cet:l( i i , rrasînd cu pl ugul brazda origin a r:i, a srabilil de jur-împrejurul i ncinrei urbane o zon:l sacră , cu D r:wll'r rl'l igios .� i ju ridic, ulterior marcar:i prin coloa ne. l'onuwriu111-ul s•· v�• Lngi .s• � < ·n ·s iv de-a lu ngu l isroril'i Homci , o d:u ;·t cu < 'Xt i ndl 'r<'<t

2 2 2 NOTE Ş I COMENTARI I

zidu rilor ei . A trece pomoerium-ul fără a lua auspicii le era o contravenţie gravă faţă de legile disciplinei augurale , care stabileau obligativitatea l u;1 rii auspici i l or la fiecare trecere a lu i .

9 1 . E vorba d e comiţii le centuriate ( comitia centuriata), care aveau p e lîng:i atribuţi i le legisla tive şi juridice şi atribuţi i electorale, constînd în alegerea magistraţi lor superiori, îndeosebi a consulilor. Ele nu puteau fi convocare decît tot de un magistrat superior, investit cu putere m i l i tară ( imperium), fiindcă erau <:Jdun:iri propriu-zis mi l i tare.

92. Întîmplarea la care se referă Quintus este relatată mai amplu ele Cicero în De 1Ut111ra deomm, II, 4 , şi este exemplară atît pentru scrupulozitatea cu care romani i respectau prescripţi i le religioase, cît ş i pentru i mportanţa acestora în problemele majore ale cetăţi i . Îna inte de a ţine comit,i i le centu riate pentru a l egerea consul i lor din anul următor, consulul în funcţie, Tiberius Gracchus, îşi aşază în pomoeriwn cortul augural pentru a lua auspicii le, d a r îl p:i răseşte înainte de încheierea ceremoniei , pentru a trece <.lincolo de pomoerium, în cîmpul l u i Marte, unde aveau loc conÎiţ,iile. În timpul votări i , colegul lui de consulat care prezida adun:lrile electorale în calitate de rogator (preşedinte) moare subit ; însă Tiberius prezideaz:i în locul lui ad unările şi încheie alegerile. Întors la Roma, nelini ştit de această întîmplare, care părea un semn nefast, cheamă în senat haruspicii etrusci, aşa cu m se obişnuia . Aceştia îl acuz:i de nerespec­tarea prescripţii lor religioase (trecuse pomoeri11m-ul fă r:i a primi a uspi­ci i le) şi decla r:! c1 alegerile nu au fost leg:l le . Tiberius, la rîndul lui , îi acu z;1 pe haruspicii etrusci de necunoa�terea doctrinei augurale romane şi-i al ungă din senat. Dup;1 cîteva luni , cînd consul i i nou a leşi , Scipio Nasica �i Caius Marius Figulus intraseră deja în funcţie (21 1 a . Chr.), Tiherius, consu ltîncl temei n ic Girţi le augura le , s,i-a dat seama că greşise şi pentru ca p;icanl l s;iu s;1 nu cacl:"1 asupra cet:1ţ i i , şi-a recunoscut greşeala în scris, în fap colegiului augurilor. Aceştia au swbil i t ci alegerile precedente fuseseră cu adevărat nelegale din punct de vedere religios şi au cerut demisia consul i lor a les,i , fapt împl init f:iră întîrziere.

93. În Phaidros ( 244 a-d), Platon stabil ise distincţia între dou;i forme de divinaţie : mantike, divina{ia naturală, profetică, i ntui t ivă, d:1 r al zeilor, şi oionistike, divina\ia ra�ională, practicau dup;i reguli le anei d ivinatori i , artificia l ;! sau inductiv;1 . El constat;i , totoclau, superioritatea mantic i i ca fonn;i ele rela[ie nemijlocit:i cu divinita tea , elogiază accast;i formă de posesie divin;\ , nebunia d ivină (enthousiasmâs, theiâ mania) : "cu cît a rta de a vedea cu duhul ( numtike) stă mai presus ele cea augurală ( oionistike), tot pe atît stă mai presus nebunia care vine de la zeu pe lîng;l omeneasca chibzu inţă '' ( trad. G. Liiceanu, Bucureşti, 1983). În De le,gibus (I l , 1 3) , Cicero precizează G1 , prin divinat ie , înţelege în primul rînd ceea ce grecii numeau mantikc> (divinatio furoris) şi, în al doilea rînd, cunoaşterea şi interpretarea semnelor d ivine (divinatio in signi�') : atît în greacă, cît şi în latin;i , termenii mantike şi divinafio, prin extensie semantică, vor defini divinaţia în a nsamblul ei, sub cele două forme , praesensio (presimţirea , intuiţia) şi scientia (cunoaşterea, devenită artă ) , aşa cum reiese �i din definiţia dată de Cicero divinaţiei : praesensio ac scientia rerum fut uram /li ­presimţire şi cunoaştere a v i itorulu i .

94 . Bakis din l3eoţia , profet grec al c:irui nume devine, la fel c;1 şi cele dl" Pythia şi Sibyl la, generic pentru categoria de profeti extatici , ba ch iz i i , inspiraţi de nimfe, deosebiţi de Sibile, preotesele inspirate de Apollo ( !1 . E . Rohde, P1yche, Bucureşti , 1 98'), p . 249).

NOTE $1 COMENTARII 223

95. Epimenides din Creta (sec VII-VI a .Chr.), profet şi teolog chuia i se atribuie fragmentele rămase dintr-o Theogon ia ( Naşterea zeilor) .

96. Sibyl la d i n Erythrae, considerata cea m a i veche sibihi, a trait înainte de r;izboiu l troian (sec. XII a .Chr. ) , pe care se spune e<l 1-a prevestit cu uimitoare clarviziune. Sibilele (gr. sihytla), preotesele inspirate de Apollo, în num;i r de 1 2, erau numite astfel, n e informeaza Pausanias ( Călătorie în Grecia, X, 1 2), după numele celei mai vechi preotese a lu i Apollo, fiica lui Zeus şi a Lamiei, căreia l ibienii i-au spus Sihytla, pentru că îşi f;icea prezicerile cîntînd ; ni se sugereaz;i prin urmare o etimologie pentru acest cuvînt ( destul de obscur ca sens) : Darremberg-Saglio (Dictiomzaire des antiquites grecques et romaines, I I , 1 , p. 3 1 3, n . 253), menţioneaz;i cîteva a l te posibile etimologii a le acestui nume : thiohuk' (vrerea zeului ­cuvînt cu fonetism doric), Li�vssa < libiana - de la acest cuvîm s-;l r ajunge la Si�vlla prin metatez;i sila biui ) , nefiind exclus un etimon semantic ebraic sau arab, Kabal, Saba!. Du pa afirmaţia lui Servius (Aeneis, I I I , v. 115) �i Isi dor elin Sevilla ( Origines, VIII, 8), cuvîntul Si�yl/a devenise n umele generic al profeteselor a polinice. O a lta sibi l;i menţionat;� de Pausanias a fost 1 Ieroph ilc, originar;i elin Troada, unde era preoteasă în templul l u i Apollo, care a prezis ş i ea, interpretind visul Hecubei (el n:lscusc o torţ;i arzînd;i) even imentele funcste pentru Troia ; dup;i distrugerea Troici , a răt<icit prin lume, :�jun­gînd la Delfi, unde ÎŞ.i cînta profe[iile pe o stînc;i ( celebra stînci a Sibyl lei) îna inte c:� Apollo s;l se instaleze definitiv pe aceste locuri ca divinit:Jte profetici. Profet,i ile sibilelor au fost reunire în Cârjile sihiline ( ta Sibylleia - !ibri Sibyllini), coleqie de oracole, care va ajunge în posesia romani lor în secolul al VI-lea a . Ch r. Ele au fost aduse la Roma de o a lt;i celebr:i sibil:i , cea din Cumae (colonie greac.i din sudul ltalieD, Sibylla Cuma na, care k-a vîndut regelui Tarquinius Superbus.

97. Divinat,ia prin tragere la sor[i ( gr. k/erornantia, lat. sorti/cgium) îşi are originea în ideea ci orice mi:;care a omului dirijat;} ele hazard, este un semn divin. Sorţii (gr. kleros, lat . so1:5) erau pietricele de diferite forme şi culori, boabe albe sau negre, oscioare sau tablite inscriptionate cu diverse formule ; puteau fi aruncate direct pe pămînt, a:;ezate într-o urn;i: sa u, cum e cazul sortilor de l a Preneste (tJblite de stejar gravate cu l i terele vechiului a l fabet latin), erau închişi într-un cuf<ir şi extraşi de mîna unui copil în ocazii speciale, cînd se impunea consultarea lor. La Roma, prin tragere la soqi, se stabileau atribuţiile în cazul magistraturilor colegiale (spre exemplu, se hot;Jra care d i ntre pretori urma să fie urbanus, care peregrimts, de unde şi denumirile de son urbana, so1-s peregrina). Cuvîn­tul latin son, prin extensie se mantiei , va desemna generic oracol u l , decizia soqii , soarta , iar în limbaj juridic, capitalul , moştenirea ; aceleaşi sensuri le au derivaţii ş i compuşii sai : - expl. conson·, tis - care împ;lrtă­şesc :�ceeaşi soart;i , care foloseşte în comun un capital indivizibil (cf. A . Ernout, A . Meillet, op. cit., s u b voce sors, p. 9 1 S).

lJH. Prin această întrebare retorici abiia, Quintus sugereaz;i ci şi filosofii care s-au implicat în explicarea formelor divinaţiei s-au contaminat într-un fel d� haru l divin a l acestor practici, ceea ce face a bsu rd;} şi inutil:! îndoiala profesat:i de neoacademici fap de divinaţie, în ansambl u l ei .

')l). Cu m mulla pepererit - cînd o f;ita catîrca, este un proverb latin al c1rui echivalent romiinesc ar fi .,cînd o face plopul mere".

100 _ l 'uhl i 1 1S Cornd ius Scipio C 25S- I H.� a .Chr.), om politic şi general roman, i l l \' i l l .l ', . l l < >t l d lu i l la n n ih:1 l la /.a ma C 202 a .Chr. ) , fa pt;i care-i aduce cogno-

NOTE ŞI COMENTARII

menul Africanul (Zama se at1ă în Numidia , ţ inut elin Africa de Nord) ; aflat la apogeul gloriei sale, declarat princeps senatus ( cel dintîi om în senat), Scipio stîrneşte ostilitatea unor cercuri senatoriale influente, care-I acuz;i ele coruptie, s i li ndu-! s;i se retragă elin viaţa civică, pe domeniul său elin Campania, unde moare uitat, în acelaşi a n cu i lustrul s;iu adversar, Hannibal . A fost, incontesta bil , cel mai mare general roman pînă la Caesar, comparat adesea cu Alexandru Macedon. Cicero îl consideră prototipul exemplar a l cetăţeanului roman, capabil să îmbine aqiunea energic:! ( negotium) cu elevaţia spirituală (otium). Este binecunoscut rolul pe care 1-a avut cercul Scipionilor (grupare intelectual;! patronată de această i lustr<i familie) în viata cultural;i a Romei şi impor­tanta acordată de ei sch imbării mentalit<itii romane exclusiv pragmatice, sub i nfluenţa modelului spiritual grec.

1 0 1 . Croesus (Kroisos - 59'i-'i30 a.Chr.), ultimul rege al lycliei, ţinut din vestul Asiei Mici, cu capitala b Sardes , considerat locul ele baştină al etruscilor. În timpul domniei sale, statul lydian cunoaşte apogeul dezvoltării sale economice şi politice, i;tr bogăţia regelui devine proverbiaU. Admirator al civilizaţiei greceşti, el a încurajat pătrunderea elementelor ele civilizaţie greacă în Asia Mică, înaintea cuceririlor macecioniene. Potrivit tradiţiei ( Herodot, Istorii, 1, 75), înainte ele de războiul purtat cu Cyrus al I l-lea, regele Persiei, Croesus a consultat oracolul delfic :�supra destinului acestei înfruntări şi a primit următorul răspuns : "Dacă vei trece fluviul Halys, o mare putere va fi înfrînt;i " . Soarta bătăliei a adeverit oracolu l , clar nu în sensul dorit ele Croesus, c:ici el a fost înfrînt şi Lyclia anexată regatului persan .

1 0 2 . Antifon (Antiphonos) din Atena a fost u n celebru i nterpret d e vise ( oneirokrites) ş i ele minuni ( teratoskopos) , contemporan cu Sonate (sec. V a .Chr.), identificat uneori cu sofistul cu acelaşi nume, identitate puţin probabilă, după E . R . Dodds ( op. cit., p. 1 57, v. 100) ; i se atribuie o culegere ele vise ( Oneirokriton) ale u nor personalit;iţi vestite, pe care el le-a interpretat.

1 0 3 . Philistos din Siracuza <430-356 a. Chr.) , om politic şi istoric grec, partizan al tiranului Dionysos 1 şi a utor al unei istorii a Siciliei ( Sikelika) în 1 3 cirţi, preţuită ele Cicero pentru bogăţia ş i exactitatea informaţiilor ş i pentru eleganţa stilului .

1 0·L Dionysos 1 (cea 430-356 a . Chr. ) , tiran al Siracu zei, capitala Siciliei, care devine în timpul s;i u cel mai important oraş al p;i rţii ele vest a lumii elenice. A organizat o puternică ofensiv;i asupra puterii cartagineze din Sicilia , a fondat colonii în sudul !ta !iei şi în I l lyria , obtinind în toate aceste actiuni succese remarcabile, care fac din domnia sa cea mai ilustră guvernare de tip tiranic (gr. tynmnos - stăpîn absolut, despot) .

1 0 5 . Galeofi erau numiţi prezicătorii sicilieni, ce pretindeau a clescincle din Galeotis, fiul lui Apoi! o ; Isidor din Sevilla ( Origine.1·, VII I , 8) presupune un etimon ebraic al acestui nume, al cărui sens este "a prezice·· : Darremberg­-Saglio ( op. cit., p. 296, n . 53) leagă nu mele lor de cel al şopîrlei (gr. galeos) şi-i consider;! pe g:t leoti specialişti în clivinaţia prin actele instinc­tive a le acestor animale.

1 06 . Fragmentul, cunoscut ca Visul Iliei, f:tce parte din epopeea lui Ennius, A nnales (v. 35-5 1 ) şi poate fi considerat drept u na dintre cele mai reuşite (sub raport artistic) secvente din opera autorului latin. Premoni\ia oniric:i făcut;i vestalei !!ia ( cunoscută şi sub nu mele ele Rhea Si lvia) ele c;itre tat:1 1 său, Aeneas, se referă la viitoarele ei p;it imiri ca mam;i a gemenilor Romulus şi Remus, urmate de restabi lirea �i d;i inuirca noroculu i s;l u , o dat:i cu întemeierea Romei.

NOTE Ş I COMENTARI I 22')

107 . Priam (numit iniţial Podarces) este ultimul rege a l Troiei, fiul lui Laomedon, care în;i lţase z iduri le cetăţi i cu ajutorul zeilor Apollo şi Poseiclon. Priam a primit domnia de l a Heracles ş i a fost singurul di ntre fi i i lu i Laomedon cruţaţi ele erou. Căsătorit cu Hecuba, a avut numeroşi copi i (dupa tradiţie , SO, de la Hecu ba şi de la concubinele legitime din palat), între care viteazul Hector, Paris (Alexandru), Troil us , Ct·eusa , Polyxenam Cassandra , Helenus, ultimii doi fiind inzestrati de Apollo cu da rul profeţiei . Premo­niţi i le Cassandrei despre soa rta Troiei a u fost nesocotite de troieni , căci Apo l lo (îndr;lgostit de ea şi respins) îi hăr;izise să n u fie crezută de semenii ci . Prea b<Hrîn pentru a mai part ic ipa la război, Priam asist;! neputincios la uciderea fiilor s;i i ş i la dezastru l Troiei ş i , la rîndul său, piere în no;tptca fatal;! a cetăţi i .

108. Visu l , prevestind naşterea l u i Paris , autorul moral a l r;izboiului troian şi al pieirii Troic i , a fost interpretat în acest sens de sibi la troian;l Herophile.

109. Leqiunile eclitorilor diferă în legătur;l cu aceast<l sintagmă ; s-a propus in 11ustri Fabi Pictoris (Giornini, Teubncr, Leipzig, 1 975), în 1\iumeri Fabi Pictoris (Leclerc, P<t ris, 1831) . Au existat în istoria Romei trei persoane cu numele Fabius Pictor, cu prenume distincte, Numerioas, Quintus, Servi us ; se pare ci a u toru l analelor menţionate ele Cicero a fost Qui ntus (sec. I I I a.Chr. ) , şi nu Numerius.

1 1 0. Lucius Ta rqui ni us Su perbus (sec . VI a .Chr.) , etrusc de origine, a fost ult imul din cei şapte regi legendari ai Romei ; cognomcnu l Superhus (Trufaşu i J îl d atorea z;l comportamentu lui s;l u tiran ic , care-I face curînd foarte impopular şi indezirabil la Roma. Dup:1 detronarea sa, în 5 1 0-509 a . Chr. , va încerca cu ajutorul regelui etrusc Parsenn:1 să-şi recapete domnia, dar, dup;i un îndelungat asediu al Romei , regele etrusc , impres io­nat de dîrzenia romanilor, va renunţa să-I mai spriji ne şi-şi va retrage armatele . Roma orteaz;i decis !?i definitiv pentru forma de guvernămînt republ ica n;l , alegînd primii consul i , Tarquinius Col lati nus � i Lucius Brutus.

1 1 1. Lucius A(-cius (Attius - cea 1 70-cca 86 a .Chr. ) , poet tragic lat in , umbrian de origine, a utor a peste ·t'i de tragedii , al unor A n nales şi al unor opere didactice. l'v!ajoritatea traged i ilor sale au subiecte greceşti, cu excepti:l a clou ă , cu su biecte romane, între care Brutus, menţionată aici de Cicero. Lucius lunius îşi datora cognomenul Bmtus (N<Hîngul) aparentei sale încetineli mintale, dar, în real itate, simula prostia , pentru a-şi cru ţa viaţa, oricînd ameninţat;[ de bănuiel i le şi caprici ile regelu i Tarqui ni us Su perbus . Visu l regel ui preveste!?te evenimentele care vor duce la alungarea sa, în urma revoltci conduse de Brutus, ales apoi consul .

1 1 2. Hcrac l ides (Heraldeides) d i n Pont < 390-.31 O a .Chr.), elev a l l u i Platon, este autorul unor lucrări despre istoria constituţiilor din cet�tţile greceşti, de istoria filosofiei , de istorie l i tera r;i şi istoria muzici i , grupate sub titlul generic Dia/ogui (Dialoguri).

1 1 3 . Phalaris (sec. VI a .Chr.) , t iran al oraşu lu i sici l ian Acra gas, cl ruia tradiţia greaci i-a atribuit o legendară cruzime fap ele adversarii s;i i , pe care-i ardea de vii , închizîndu-i în pîntecele unui taur din bronz sau fier i ncandescent .

l l ·i . Cyrus ( Kyros) cel Mare (sec. VI a .Chr.), rege a l Persiei, fondatoru l I m peri ului Ahemen id , geniu militar şi politic, considerat de greci proto­t ipul suvera n ului lu minat , pentru înţelepciunea cu care a administrat i n q >l' r i u l . 111 : 1 n ifl·stînd tokra nt.:l fat<\ de tradit_ia si credinţele popoarelor

226 NOTE ŞI COMENTARII

supuse. I �e atribuie readucerea evreilor din robia babiloniană şi recon­st ru irea templu lui din Ierusal im, darimat de babilonieni .

1 1 5 . Di non din Colofon (sec. IV a .Chr. ), a utor a l unei istorii persane de b începuturi pînă în vremea sa.

1 1 6. Calanus, bra hman indian în vîrsU de �.1 de ani ; fi ind foarte bolnav de stomac, s-<t a runcat pe rugul aprins, din propria-i vrere, pentru a sci pa de dureri , în fata întregii armate macedon iene, care asista uimiU la acest spectacol inedit . Cuvintele adresate de el lui Alexandru, la început ne lxigate în seam:i, a u fost socotite profetice dup�i moartea regel u i (cf. Valerius Maximus, Fapte memorabile, l , 8 ; Diodor din Sici l ia, Biblioteca istoric([, XVI I , 107 ) .

1 1 7 . Herculcs (gr. Hcmclcs), conform legende i , :;; i-a gasit sfîrşitul în chinuri cumplite, cuprins de flacirile t,îşn ite din tun ica otrăvită îmbibat�i de sînge le centaurului Nessus, pe care Deianira. SO\ia eroul u i , i-o oferise în dar la sfatul perfid al centauru l u i muribund, ucis de Hercules, convins:i ci (".;te un filtru magic de dragoste.

1 1 8 . Templ u l Dianei din Efes, considerat una el in cele 7 minuni ale lumii antice, crcaţ,ie a a rh itectului ş i sculptorului grec Scopas, a fost i ncendiat în no:1ptea de 2 1 iu l ie 356 a . Chr. , cînd se nă�tea la Pela , în capita la Macedon ie i , Alexandru al Il- lea, vi itorul cuceritor al Asie i . Incend ierea tem p lu l u i este actul d isperat al lui Erostrates , un nefericit, disperat de anon imatul numelui s:1 u , care şi-a dorit celebritatea chiar cu pre\u l acestei impiet:iti ; deş i pomen irea acestui nume a fost interzis�i pe vecie, tradit,ia 1-a p�istrat.

1 1 9. Lucius Coelius Antipater ( sec. Il a . Chr. l , orator şi j urist roman, bun cunosc:itor al culturii greceşti , autor a l unei istorii despre a l doilea r�izboi punic ; a avut ca surse pe scriitorul grec Silenus ( a utorul unei istorii a Sici l iei) şi pe istoricul grec Agathocles.

1 20 . Pe promontoriul l.acinium. la imra rea în golful Tarent, zeiţa Junona avea u n templu vestit t c f. T. Livius, A . U. C. , XXIV, .)), unde era adoraU ca l11110 f.acinia; în acest tem plu. anat într-un crîng ferit, în care p:işteau neprimcj­duite turmele din jur, p�istori i , d rept recunoşt in(ă pentru proteqia zeitei, i-au închinat d in veniturile lor n coloan�i de a ur masiv.

1 2 1 . C:onform m:irturiei autorilor antici ( Pol ibiu , Istorii, I I I , 79 ; T. Livius, A . U. C. , XXI I , 2) , Hannibal era monC>ftalmic, pierzîndu-�i vederea la un ochi în urma unei boli netratate.

1 22. Saguntul , oraşul iberic a l iat a l Romei , ocupat în anul 2 1 9 a . Chr. de Hannibal , dupa 8 l uni de asediu, devine pretextul declanşării celu i de-al doile<l r:izboi pu nic .

1 23. Hami lcar Barcas, zis fulgerul (cea 290-229 a . Chr. ) , genera l cartaginez, tatăl lui Hanniba l , de la care acesta a moştenit ura neîmp�icată împotriva romanilor şi priceperea în arta mil itară.

1 24 . Pub l ius Dedus Mus, figura legendar;i de l upt�itor roman în cel ele-al l l l-lea r:izboi cu samni(i i (298-290), mai întîi Gl tribun m i l itar, a poi în calitate de consul . Decius obtine importante victori i în acest r�izbo i , sacrificiul s�i u suprem în l u pta de la Sentinum ( 295 a .Chr.) deven ind celebru. Poetul Accius i-a dedicat cea de-a doua tragedie a sa cu subil'ct roman, Decius ( prima fiind Brultts, n. 1 0,1).

1 25 . Tribunul militar ( /ribumts militum) este ofiterul su1wrior în :m nata roma n:i provl'nit numai d in ordinul senatoria l sau <'l'\'<'.�l ru ; a ksi cd pu t i n pt'ntru

NOTE ŞI COMENTAHII 227

un an, tribuni i mil itari, In număr de 6 în t impul republici i , aveau ca atributi i : supravegherea lucr;i ri lor de fortific:l [ i i , judecarea abaterilor discipl inare ale solclaţ i lor, a legerea ofiterilor de rang inferior (centu­rionii) ; e i comandau a lternativ legi uni le romane (fiecare cîte 2 l u ni) , şi , du p<i traditie (T. Livius, I I , 32), tribu n i i mi l itari investiţi cu putere consu­lară a u condus Roma timp de 84 de ani ( 448-365 a .Chr. ) .

1 26. Samniţii (Samn ites), puternici populatie războinică d i n Ital ia, stabi l ită î n Samnium, l a sud d e l.atium, î n vestul Campaniei ; cele 4 triburi samnite formau o confederaţie, a flau, ca şi romani i , în proces de expansiune teritorială . Conflictul dintre cele două puteri va dura 50 de ani, sub forma a trei r•izboaie ; împreun;i cu a lte populatii italice ( umbri i , ga l i i , etruscii , sabel i i l , samniţii formeaâ o adevărată coaliţie antiromană, astfel că r;izboiul cu samnitii devine, de fapt, u n r:Izboi italie. În cursul acestuia , Roma va anexa treptat teritoriile italice, instituind hegemonia romanj în l'eninsul;i (sec. I I I a .Chr.). În secolele următoare, samnitii vor profita de orice prilej pentru a se răscula şi instiga �i celelalte popoare italice c'irora Roma le acordase t it lul de a l iati (socii). Samni{i i vor fi definitiv învinşi �i supu!ii în 88 a .Chr. (în r;izboiul cu sociiÎ ele către Sulla, care spunea ci "romanii nu vor tr;i i l i nişti{i cîtă vreme samnitii sînt u n neam independent'" (Strabon, Geografia, V, 2•i9).

1 27. Versu l reprodus ele Socrate în dialogul platonician Crilon este un citat din Homer Uliada, IX, 353) : "Noi în trei zile vom fi în mănoasa-ne t,ar;i , în Ftia" (traci. G. Murnu ) ; cu aceste cuvinte, Ahile îl avertizează pe Agamemnon că va p;irăsi l u pta, întorcînclu-se în Ftia natahi , tinut din Tesal ia (în nordul Greciei) . Povestindu-i lui Criton premoniţia sa oniriC<l, Socrate citează acest vers, a uzit în vis, schimbînd persoana verbu lui , aşa cum i-1 recitase necunoscuta f;iptur;i onirici : , .Tu în trei zile vei fi în m<inoasa tară , în Fti a " . Interesant;\ este receptarea diferit;1 a acestei premon itii ; lui Criton, avertismentul oniric primit ele Sonate i se pare a indica faptul că în Ftia , filosoful, aflat în înch isoare , în aşteptarea sentintei, îşi poate afla sciparea şi insistă să-i înlesneasd fuga !ii s;i-1 cluei în Tesal ia ; lui Socrate, care, în dialogul Cra!ylos, dovedise bune intuiţii etimologice, toponimul Ftia ( Phthia) îi pare înrudit cu verbul phth io - a muri �i de aceea interpretează versul ca un a vertismem a l apropiatei sale morţi. Cicero nu tr;Jduce propriu-zis versul în varianta socratică, ci îl modifică structural şi semantic pentru a crea cu adevărat impresia de a mbiguitate , specifici profeti ilor de tip oracular. Semnificativ;i este redistribuirea adjectivului gr. eriholos, lat . laeta (m;'inos, norocos) prin figura de stil bypalla8e, din pbnul spatial (Ftia) în cel temporal (Ziua ) ; l ipsi t;i de epitetul care-i con ferea o idemitate precis;1 ( tinut m;inos, de a ltfel singura zon;l de acest fel din Grecia ), Ftia devine l a Cicero u n spatiu nedefinit, misterior şi impersonal , ca şi tărîmu l moqii ; primind epitetul , "ziua a treia

" v a deveni "norocoasă" ş i v a c1p;1ta

astfel pentru Socrate o identitate precis;! , cea a plec'trii sale spre o nouă existenp.

1 28 . Xenofon (Xenopho n - cea 430-34"1 a .chr. ) , istoric, filosof şi moralist grec, discipol al lui Socrate ; a participat în calitate cit: comandant a l grupului celor 1 0.000 de mercenari greci la expedi[ia orga ni zat<i de regele persa n Cyrus împotriva fratelui s;1u, Artaxerxes, din cauza rivalit;iţii la succesiu nea tron ului . G recii au cîştigat băt<il ia , dar Cyrus fi ind ucis, ei au fost sil iţi s;i

Sl" întoa rc\ în patrie , întoarcere difici l;i �i anevoioas;i, prin ţ inutmi ost i l l " ,

d t •." Ti ., : l < i l " Xl'nofon în / iJWh{fsis ( /�('/r{f.!.!,c'rc•c l ) . 1\ n 1a i scris ( . . l 'l "t!f}{'di!l

228 NOTE $ I COMENTARI I

( Educa{ia lui C)'ms) , Amintiri de.1pre Socmte, _;1.po!ogiu lui Socrute, Banchetul, Statul Spartmz, aborclîncl subiecte ele ordin istoric, economic, politic, etic într-o l imbă simplă şi natural:! .

1 29. Areopagul era la Aten:l tribunalul suprem, a l c:1 ru i sediu se a n a p e colin:1 (fJagos) lu i Ares ; membrii s:i i , areopaţii , erau foşti magistraţi superiori (arhonţi) şi aveau drept atribuţii ocrotirea constituţiei ateniene şi judeca­rea proceselor mai importante (îndeosebi a acuzaţiilor de crim�1) .

1 30 . Jocurile votive ( !udi �·otivi) erau organizate oc:1 ziona l , clup;i campanii militare de lung;i durată , încheiate cu succes ; erau celebra te în Circus Maximus, în semn de recunoşti nţ;i fap ele zei, .ş i se cleosebeau de Lzuli Magni, serlxiri anua le închinate lu i Jupiter, între 4- 1 9 septembrie.

1 3 1 . Rjzboiul latin ( bdlu m Latinum) a fost cel purtat de romani cu latini i . populaţie italic;l d in Latium (Italia Centrală), a le cirei triburi formau Liga latin;l ; profitînd de d ificulUţi le externe ale Romei ( primul r:i zboi c 1 1 sam niţii); latin ii organizeaz;l o revolU între Yi0-.�38 a . Chr. , cerînd sena­tu lui roman drepturi civile egale cu ale roman ilor. În 340, Annius, şeful l igii latine, prezint;\ senatu lui roman aceste doleanţe : "Vrem s;l avem egalitate, vrem s;l :Jvem aceleaşi legi, vrem s:l fonn;lm împreun�l cu voi un s i ngur stat, vrem sj nu purUm decît un singur nume şi sj fim numiţi cu toţi i romani" (Titus Livius, A . U C. , VII I , .)-'5) . Reacţia consul u l u i roman 1\;[anlius este violent;l faţ�l de accasU propunere " monstruoas:l '' : , .0, Jupiter, a i auzit cuvintele nelegiu ite ieşite din gura acestui om ! Vei putea îng:ldu i , o, zeule , ca un str;lin s;l vin;l s:l se aşeze în templul tău sacru ca senator sau consul ?" ( ibidem), Manlius exprimă astfel vechiul sentiment de intoleranp a l romanilor rap de str;lini , clruia i se conferise, prin Le8ca celor 12 table, un statut juridic : Adversus hostem uetenzu uucturitus esto (fap ele un str:i in s:l funcţioneze perpetuum autoritatea juridic.\ roman:\ ) . Dup:l războiul cu latin i i . romanii le acordă totuşi acestora dreptul de cet<lţenie roman;\, f;lr<l drepturi politice şi civi le depline (nu aveau dreptul ele vot, ius su[ji·uţ;ii, �i nici de cis;ltori e cu romanii , ius C0711lbii). Episodul povestit aici de Cicero, localizat ele el în timpul jocurilor votive elin perioada r;lzhoiului cu lat in i i , este îns;l plasat ele T. Livius (Il , 36) cu un secol în urm:l , în timpu l jocurilor mari (Ludi Mugni), elin perioada r:lzboiului cu volscii (sec. V a . Chr.) .

1 32 . Fraţi i G racchi, Caius şi Tiberius, fi i i lu i Tiberius Sempronius Gracchus şi ai Corneliei , fiica lui Scipio Africanus Maior, au fost crescu\i în respectul tradiţi i lor romane, dar şi în intimitatea Cercu lu i intelectual al Scipionilor. În cal itate ele tribun al plebei, Tiberius propune , în 133 a . Chr. , o reformă a legii agrare, fapt ce leza interesele părurii senatoriale, la instigapa cireia tribunul va fi ucis în 1 3 2 (împreun;1 cu 300 ele partizani a i s;l i ) şi aruncat în Tibnt. Fratele s:l u , Caius, a les şi el tribun al plebei în 1 23 şi 1 22, îi continu;l activitatea reformatoare cu caracter democratic, încercînd să rezolve problema agrar:l nu numai prin distribuirea de pămînturi expropriate de la senatori, ci şi prin organizarea ele noi colonii . Va fi şi e l victima complotului senatorilor, intoleranţi faţă ele orice iniţiativ;l favorabilă plebei, fiind ucis şi aruncat în Tibru Cîmpreun:l cu 3 .000 de adepţi).

1 33 . Simonide din Ceos ('i'i6-468 a .Chr.), poet l i ric grec, riva l al lui !'inelar, autor al u nor poeme lirice ample şi al u nor celebre ode �i L·p igr:t me funerare, dedicate eroilor ciZU\i în r:i zboa ide C I I per� i i . Opera sa ( 1 · 1 c:·l n i l . ca rL' cu prind<' apr< >apl' toate spt'L ' i i ll ' l iriL·ii l "C ira l t · , l -- ; 1 l'C i i ! .' ; ln:l l , . ;1

NOTE ŞI COMENTARII 229

poet panelenic, recita! î n toat�i Grecia , şi a con tribuit la menţinerea solicb rit;i ţ i i �piri tuale a eleni lor, risipiţi în coloni i . Cea mai cunoscută epigram <i ;1 sa, închinaU eroilor ele la Termopile, figureaz�i ca epitaf pe monumenw l fu nera r de la Termopil e (la nord de Atena > : "Str;i ine , vestc:;te în Sparta că noi , aic i , ne odihn im/Pi in incl legi u irea swibun�i , pe care aşa o cinst im" (VII, L19).

1 3 4 . E vorba de condamnarea la ex i l a l u i C icero , anul ')8 a .Chr. , cinci ani cl up;i cl'lebrul s�iu consulat , în baza acuzaţiei de a-i fi trimis la moarte pe compl ici i l u i Catil ina f�ir;i a-i judeca ( indicltl ccmsa) . Conda mnarea a fost votat;i de senat la propunerea l u i Clod i us, duşmanul neîmp�icat al lu i C icero . Puternic a fectat de ingrat i tudinea cet;iţ i i pe ca re o salvase ele la pericol u l consecinţelor conspi raţiei lui Cati l ina , Cicero p leac·l în exi l în G recia , de unele v a f i rechema t un a n ma i tîrziu ()7 a .Chr. l , l a propunerea con�u l u l u i Pompei . A fost reprimit în patrie cu atîta ent u ziasm încît, spu nea el cu o ama r;i iron ic , "acest exil se pare ci mi-a sporit renumele".

1 3) . Caius Marius 0 57-86 a . C llr.), om poli tic ş i genera l roman, din clasa cavalerilor, une s-a clecb ra t homo IIOU!IS, fiind primu l elin famil ie care a avut acces la magistraturi superioare . A fost ales ele 7 ori la rînd consu l ( 1 07- 1 00) şi a avut o poz i\ie privilegiat;! în cetate, atît clatorit;i reformelor ini ţ iate (îndeosebi cea militarJ ), cît �i str;i lucitelor victori i obţin u te în războaiele cu cimbr i i , teuton i i �i cu regele a frican Iugurt h a . A oscilat in iţi:J I ca orientare pol itici între part idul ortimaţilor şi cel al popularilor, optînd decisiv pentru cel de-al doile;l , în fruntea căru ia va n a les. Monu mentul menţionat în visul lui Cicero (cel în care urma s:i-�i a n e sa lvarea) este templul l u i j u piter, construit ele ,'vbrius, î n care senatu l s-a întru n i t cînd a pronunţat decretu l de rechemare a lui Cicero din ex i l .

1 36. fasci i le (/asccs) erau un m:-munchi ele nu iele, legat cu curl'ie (juscia) de piele, pu n;.�te pe umeri de l ictori Uictores), înai nte:1 magistraţ_ i lor superiori (consu l i , pretori , dictatori, guvernatori de provincie, tribuni mi l i tari), CI însemn al puterii su preme ( imperi11m) deţ i nute ele aceşt ia ş i al dreptu l ui lor e le a pedepsi . În afara pomocriHm-u l u i Homei . în m ij locul fasciilor se Infigea o secure, simbol etrusc (ca ş i fasci i ]e) a l puterii mil i ta re : du p;i o victorie i m portant;! , snopu l ele nu iele era împodobit cu !auri (,/asces lttllreatil , iar în semn ele d o l i u erau întoarse în jos (j"asces t 'C'�'·i). N um:1rul l ictori lor v;u·ia în tre 12 ş i 24, în funqie de rangu l magistratu lui înso\it.

1 .37. Deosebirea dintre visele veridice :;? i cl'le a măgitoare apare pe ntru prima clat:i l a Homer ( Odiseea, XIX, 560 56)) , în cunoscuta a legorie a porţilor ele fi l deş ş i d e corn :

" Dar Penelopa-i zise : Îngâimate Şi .fură rost sînt visele, străine, Şi-arareori se isbîndesc la oameni. Pe dozul pmJi trec uisele deşarte : Unu-i de corn, cealaltâ e de .fildeş. Şi care vin pe poarta cea de .fildeş Te-nşealâ, c-aduc vorbe ne-mplinitc. Ia r care vin pe poarta cea dumta Din cornul şlefitit se-ntimplâ aeve Acelui care-n som n u - i le uiseazâ. " (traci . G. Murnu)

UH. CL I 'Liton, Republica, IX, '>7 1 c-'>72 a-b.

1 .)'! . A « · • · . 1 ' i · '" 1 11: 1 l '> i nl'd rca pU J judl'c;l t ;-, asu pr:� l u i Epicur " rl'g: 1 s i 1 1l .� i în 1 1 . 1 1 . 1 1 11 1 • 1 < t " l l l l l i . l l l / )( • ./tllifiiiS flf l//t l/"1/11/ C '/ lllttfol"l / 111 ( / lt '.'l'l"l' .\1/fl/"C 'IIIItf

2_10 NOTE ŞI COMENTARII

bi11e şi supremul râu, II, 9l, unde se reproşen;i filosofu l u i grec l i psa de consistenp şi cuvi int:i a argumentelor şi insuficienţa expresi v:i : .,Epicur dispreţuieşte eleganţa în vorbire şi se exprim:i confuz" (traci. Gh. Ceauşescu, Bucureşti, 1983) .

1 4 0 . Doctrina pitagore ică acorda o mare importanp respect:irii unei diete a l imentare şi de aceea adepţilor ei le er;� interzis consu m u l anumitor al imente, între care şi bobul .

1 4 1 . Cf. Jliada, XXII, v . 35·1 . 1 4 2 . Vers citat aproximativ din comedia plautină A ulularia.

H 3 . Sursa acestor versuri pare a fi traged ia lui Pacuvius, Hercule.,·.

1-1 -·i . Vizi unile simbol ice ale Cassandrei din versurile citate în continuare din tragedia lui Accius, Alexcmder (alt nume :� 1 lu i Paris), �i . în genera l , capaciqtea premonitiv:i a tuturor profeteselor apol in i ce ( Sibile şi pytho­ni::j,se) sînt expl icate ele Platon ( Phaidros, 244 b) ca fi ind generate ele acea stare de posesiune clivin:i , numit:i enlhousiasm6s, p rin care profetesa devenea elllheos (plena deo - poseda ti ele zeu), deoarece zeu l p:itrunclea în trupul acestei fi inţe mecli umnicc, folosindu-i vocea ::ii f:icînclu-şi astfel cunoscute muritorilor avcrtismentele. Spre deosebire de Platon , Aristotel (în perioada tineret. i i) , Plutarh şi Cicero consideră ci i nst;.� l arca într-un trup muritor nu e de demnitatea unui zeu şi explici delirul profetic prin facultatea premonitivă înn:iscut:i a sufletului omenesc, care se ma ni fest;! plenar atunci cînd acesta e l iber ele orice l eg�nur:i corporala .�i ra{iona l:i ( cf. De diuinalionc, l, 1 8 ) .

1 4 5 . Dyrrachium - port la Marca Ionic:i , î n nordul Greciei .

146. Pretorul (praetor) este magistratul superior roman, a les de comiţiile centuriate, în atribuţi i le c:iruia intra jurisdiqia civil;i ; exista un praelor urbmws, care prezida la Roma procesele în cue erau implictţi cetăţen i i romani , şi un prae/or peregrinus, c1re se ocup:i de problemele conten­cioase, intervenite în provincii între cetăţenii str:iini şi cei romani. Num:irul pretorilor va spori o dat:i cu extinderea Imperiulu i rom;.� n , în provinci i l e în care pretori i , dup:i un a n ele magistratu r:i la R o m a , erau trimişi în calitate de propretori, guvernatori , investiţi cu puterea su prem:!, civil:i şi mi l itar:! .

1 4 7 . Marcus Terentius Varro ( 1 1 6-27 a .Chr. l , scriitor latin de formaţie enc iclo­pedici , erudit în variate domen i i : l i teratur:i , istorie l i terar:\ , gramati că , retorică, filosofie , moral:i, istoric, agricultur:i , na\' igaţie. Vasta sa operă cuprindea 74 de tit luri în 720 de c:i rţi , din care s-au p:istrat integral De re ntsfica ( Despre agricullurc() în 3 c:i rt_i, cîteva c:\rţi din monumentala lucrare De lingua !aliHa (Despre limba laliHc/) în 25 de cir!i , precum şi ample fragmente din Saturae lvfenippeae în 4 cir!i (Sali rele menippi!e -criric:i :1 shl biciunilor umane). Varro r;imîne o personal i tate de marci a culturii latine, inegalabil prin amploarea operei şi a preocup:i ri lor sale, apreciat ele contemporani ;ii de posteritate pentru l:i udabilul t'fort d e a el ucida principalele aspecte ale l imbii şi civilizaţiei romane, m:irturie a unei conştiin{e civice exemplare. În aceasU privinţ:l, Cicero, în Accull!­micae posleriores, I I I , adresînclu-i-se lui Varro, îi aduce un suprem t.:'logiu : "Pe noi, romanii , care r:it:ice:un în propriul nostru oraş, str;i i n i , ca ni::;tl' oaspc{i, cirţile tale, într-un fel , ne-au readus acas:i , clînclu-nL' posihil i tatL'a s:i a n:i m în sfîrşit cine sîntem şi unde anume ne an:i m . Tu lll'- a i dt·zv:d1 1 it vîrsta Homl.:'i J Va rrn a st :tbilit a n u l dt' Întt'lllt" il.:'rt· al Roll l < " i . 7'i_) a . U 1 1 .

NOTE SI CO;>.!ENTARll 2) 1

n . n . ] , ordinea cronologiei a istoriei sa le , dreptul religios şi sacerclota l , arta militar;\ , amplasarea cartierelor ş i a unor locuri el i n Roma ; tot tu ne-ai desluşit n u mele, t ipologia , atribu(ii le, cauzele tuturor lucrurilor divine şi umane. Ai f;lcut ele <lsemenea mult;\ lumin;l asupra poeţilor noştri şi, în genera l , asupra literaturii şi l imbii latine·· (tr. n. ).

148. Titus Labienus , cd mai cunoscut dintre locotcnentii lui Caesar în razboa­iele gal ice ( ')8-5 1 a . Chr. ) , excelent strateg, destoinic şi a mbitios ; în r;tzboiul civil dintre Cacsa r şi Pompei , trece ele partea acestuia din u rma şi, ca locotenent a l sau, îl învinge pe Caesar la Dyrrachiu m ; clup;l înfrîngerea lui Pompei la Pharsalos (48 a . Chr. ), r;lmine in tab;lra pompe­ienilor şi moare l a Muncl a , in Spania (4'i a .Chr. l , locul ultimei înfrunt;l ri dintre Caesar şi partizani i lu i Pompei.

1 4 9 . Pharsalos, oraş in Tesa lia (regiune eli n nordul C reciei ) , locul celebrei b;lUli i elin 9 august 48 a . Chr. di ntre Cacsar şi l'ompci, soldată cu înfrîn­gerea u nuia di ntre cei mai str;i luci\.i general i a i Rome i , Cnaeus Pompcius l\lagnus ( 1 06-48 a .Chr. l , cu fuga acestuia ele pe cimpul de lupU şi cu predarea armatei sa lt.:, a circi covîrşitoare superioritate numerica (80.000 ele soldati pompeieni rap ele 20.000 cczarieni) n u a contat în faţa imhau bilei strategii a adversaru l u i .

1 5 0 . În doctrina sto i O , universul este o entitate, a le clrei p;l rti sînt legate printr-o comunita te de experien{;l < �ympatheia) ; ca parte a sufletu lui u n iversal divin, suflet ul uman este consider;tt de stoici consuhstanţial ş i simpatetic cu acesta şi cu toate celela lte forme spirituale e l in univers (Diogene Laertios, Vieţile şi doctrinele.filoso(ilor, V I I , 1 38) . Ideea sciziunii sufletu lui intre o parte raţional;i , conclucltoan.: ( lo,�istikc)n, hegemonik6n), şi o parte irational;\ ( alo,� istik6n, la rindul c i , d iv i zat;\ în clou;l compo­nente, una pasionaL\ , thymoeidcs, şi una apetl.'nU, cpiLhumetik6n) apare la Platon ( Pha idcm, 74 el-e ; N(1Jrtblica, 44 1 b-c ; Timaios, 9 1 e) in dou;l variante ; în Pbaidrm şi mai ales în Timaios, sciziu nea celor dou;l p�lrţi pare ireconcil iabi l;\ , astfel el se vorbeşte chiar de doua suflete, unul raţional ş i divin <psycbc, numit şi daimcm l , ::,;i a l tul pasiona l , m uritor ( tbym6s) ; Platon accept;! el acesta din urm;l poate fi totuşi perfect ibil prin educaţie, în scopul ele a se aju nge la u n minimum de compatibi l i tate între cele dou;1 e ntita(i spirituale.

1 5 1 . Lucius Cornelius S u l la 0 38-78 a .Chr. ) , om politic � i general roman, de origine a ristocratiei ; ca ofiter a l lui Marius, se distinge in dzboaiele cu cimbrii �i cu aliatii ( socii). Obtine, în 88 a . Chr. , consulatul ş i se autoi nti­tuleaza Felix ( Norocosul). În acelaşi an senatul îi încredinţeaz;t comanda suprem�\ în războiul cu Mithridates VI , regele Pomului , clar la cererea tribunilor plebei , i-o retrage, oferindu-i-o lui Marius. Vexat, Sulla se refugiaz;l la Nola, în Campania, apoi pornqte împotriva Romei, pe care o ocup;\ , iar clu p ;1 r;1zboiul civil cu Marius, cleclanşeaz;\ cru nte represal i i împotriva partizanilor acestuia (temutele proscrieri) ş i instituie , în 82

a.Chr. , dictatura personal;\ pe termen nelimitat . Se retrage însa brusc din viaţa politici in 79 a .Chr. , pe domeniul său din Campa nia , unele îşi va redacta memoriile, Comme11tarii, în 22 de clrţi.

1 'i 2 . Leuctra, oraş în Beotia ( nordul Greciei) , devenit celebru în urma victoriei generalului teban Epaminondas asupra spananilor (371 a .Chr. ) , victorie clatorit;1 clreia Sparta, înfrînt�\ pentru prima dată în cîmp desch is, prin tactica beotiană, va pierde hegemon ia mil i tar:i in E lada . Victoria ele la Leuctra inaugureaz;l scuru hegemonie mi lita r;\ a Teilei , cea m:ti putl'rnicl n·LI I L' din l kot ia .

232 NOTE ŞI COMENTARII

1 5 3 . Calistene ( Ka l l isthenes) elin Olynthos (cea 370 . 327 a . C:hr.), istoric, orator şi filosof grec, strănepot al lui Aristotel ; devenit istoric de curte a l lui A lexandru Macedo n , va fi executat de atenieni în timpul revoltei anti­macedoniene. Este autorul primei relatări istorice a campaniei lui Alexandru Macedon în Asia ( istoria faptelor lui Alexandru), lucrare erudit�i , con!inînd ample informaţii geografice, botanice � i filologice.

1 54 . Trophonios şi fratele s�i u , Agamedes, au fost doi arh itcqi celebri, intre operele cărora se num;ir�i cel de-al patrulea templu al lui Apollo de l a Dclfi ( celelalte trei au fost distruse de cutremure sau incendii), palatul lui Amphytrion , de LI Teba , ş i palatul l u i H yrieus, regele Beoţiei , care ad;i postea comoara regelui . Dup;i legend;i ( l lcrodot, Istorii, 11, 1 2 1 J. cei doi frati ar fi l:isat o intrare tainid in palatul lui I lyiereus, prin care s:i poată p;itrunde oricînd spre a pr�i d a . Cînd regele a descoperit taina, Trophonios şi-a ucis fratele, ca s;i nu-l divulge, c lar fr;Hricidul a fost descoperit şi pămîntul s-a deschis, îngh itindu-1 pe Trophonios. Dup:l o alt;i variant;i (E. Rohde, op. cit., pp. 1 0'5-106) , Trophonios, fugind ele spartani c�ncl aceştia au invadat Beoţia , s-a salvat în adîncurile unei pe�teri. În Grecia , Trophonios era cunoscut ca d ivinitate oracuLmi htonici , ce-şi ducea viap veşnici într-o peşteră de lîng:i Leb:tclee:� ( Beoţia ) , u nde oferea profeţii celor ce-l consulta u . Pausa nias ( of!. cit., IX, .39) descrie ora colul lui Trophonios ca fiind un templu de forma rotund{t a unui cuptor, înconjurat de obcliscuri, în interiorul căruia , printr-o cleschiz:itu r:i , se cobora în peşter:1 . Cel ce dorea s;i consu lte oracolul era supus unui ritu;t l sever : cîteva zile după ce ad ucea jertfe l u i Trophonios , era ţ inut într-o cl;idire alătur:n;i templului pentru purificare : era supus apoi unei îmlxiieri ritlu le în rîul Herkyna , dup;1 care era dus la templu si cobora singur în pe::?ter;i , avînd in mîi n i turte cu miere, pentru a potoli şerpii din interior (asociaţi cultului lu i Trophonios. ca şi cel u i a l lu i Asklepios ) ; clup:l contactul cu divinitatea (d iferit de la caz la caz, unul o vedea, altul o auzea ) , solicitantul se întorcea pe aceb:;ii drum şi e r:t luat din nou în primire de preoti i templu l u i , fi inel întrebat ce a \"ăzut sau auzit ; înci înfriCO::iat ::fi confuz. era dus în aceea şi cl;idirc de lîngj templu pentru a-::fi veni în fire.

1 5 5 . Lisanclru (Lysand ros - cea IÎ 'i 'i-39'i a . Chr. ), general spart;t n , una dintre cele mai remarctbilc personal it<i [ i ale Sp:utei , cu merite ele seam:i în r;izboiul peloponeziac Ci.32-404 a Chr. ) ; învingător al atenieni l or în lupta navaLi de la Aigos Potamos, asediaz;i Atena, s i l ind-o s;i capitulezc: (404 a .Clu. ) . Succesele sale mil itare o;i d i p lomatice il consacr;i ca pe un mare patriot, ciruia i s-au adus onoru ri divine înci din timpul v ieţi i . În 39'5 a .Chr. , este bănuit ele regele Spartei , Pausanias, de i nten\ia de a r:tsturna sistemul politic şi legislativ �i îşi pierde prestigiul , pe care va încerca s;i-1 recîştige în camr)ania a ntipersană . Biografii s:l i , Cornelius Nepos şi Plutarh , descriu încerclrile abile a l e l u i l.isanclru de a anula vechile legi ale lui Licurg : cunoscînd respectul spartani lor pentru autori­tatea oracolului delfic , care consfinţise legile l u i Licurg , Lisandru a încercat să corupă cu daruri hogate preo[ii d i n Delfi , Dodona şi el in templul lui Ammon , în scopul de ; t ob[ine încuv i inţarea zei lor pentru reforma Iegislat iv:1 intentionată de e l .

1 5 6 . Castor şi P o l l u x , fratii gemen i spartani , numiti şi Dioscw·ii ( fiii lui Zeus), si mbol al vitejiei ş i dragostei fraterne, eternizate prin transformarea lor în Constelaţia Gemenilor ; erau consideraţi protectorii d ivini ai Spanei �i a i expediţi i lor navale, fi indu-le închinate sanct uare , ÎtKk-oselJi i n a p rop il· rL·;t porturi l < )L

NOTE ŞI COII:IENTARII 2:33

1 57. Moloşii , locuitori ai Epiru l u i , ţ inut din ves t u l G reciei , al ciror rege l egenda r a fost Neopto l em , fiu l l u i Ahile.

1 58 . Caius Flaminius (sec. I II a .C h r.) , om polit ic şi general roman, de origine plebean:i, dîrz oponent a l a r ist ocraţi ei senatoria le, i n iţiator a l unor măsuri favorabile p lebe i lor şi a l u nor construqii edil i ta re (Via Flaminia , Circus Flaminius), în timpul cens uri i sale elin 220 a .Chr. În a l doilea război punic, este ucis chiar la începutu l l uptelor a proape de lacul Trasimenus ( 2 17 a .Chr.), unde Hannibal a repu rtat o celebr:1 victorie tactică asupra romani lor.

1 59. Stato1· (Cel care opreşte , care t ine pe loc) , epitet a l lui Jupiter, divinitatea suprem;! a panteonu lu i roma n , nu m it Optimus iV!aximus (Ce l mai bun şi cel mai mare ) ; a pelat ivu l Stutor se datoreaz:i i ntervent iei sale în confrun­tarea d i ntre roman i şi sabi n i , după legendara r:1 pire a sabinelor, cînd a oprit lupta iminent:i dintre cele clou:i neamuri . Cu a ceeaşi autoritate, zeul i-a oprit pe romani s:1 1x1r:1seasc'i cetatea pîngărit;! şi după cucerirea Romei de citre gali (390 a .C h r.) . În templu l lui Jupiter Stator de pe Capito l i u , se convoca senatu l în situaţiile cele mai grave pentru stat.

160. Midas, rege legendar al Frigie i ( u nul din cd<· mai puternice state din Asia Mici), prezent în dou;i m i turi greceşti . Du p:i unul, a fost r:ispl;Hit de Silenus, insotitoru l ze u l u i D i onysos, cu puterea de a tra nsforma în aur tot ce atingea ; darul s-a dovedit a fi apro:1 pe fa tal şi , sfîrşi t de foame , Mid:1s 1-a im plorat pe zeu să i-1 ia ; la sfatul zeului, a sGipat scildîndu-se în rîul Paktolos, ale drui a pe, de ;J tunci , ar fi deveni t auri fere. Dup:i un :1 l t mit, l\t idas, arbitrînd o întrecere muzica l ::i între Pan şi Apollo, �i preferîndu-1 pe Pan , a fost pedeps it ele Apollo pentru li psa l u i ele discernămînt şi ureche muzical:i cu o pereche de u rechi ele m;igar.

16 1 . Q. Roscius Comoedu.s, anor roma n, prieten al lui C icero , pc care 1-a ap:irat într-un proces de d rept c ivi l ( Pro Noscio Comoedo).

1 62 . Chiar claei numele seam:i n :i foarte m u l t , nu e vorba de Praxiteles, i lustru l sculptor, ci de l'asitele.s , u n gravor contemporan cu Pompei, originar dintr-o colonie greac;i el i n su du l Ital iei , devenit cet1ţean roman. A lăsat n umeroase lu cr:1ri , între care o statuie a lui Jupiter în fildeş , şi a scris cinci volume despre cele mai ren um ite opere de art:i ale antichit;iti i (cf. Plinius cel B:itrîn, i\'atumlis b istoria, XXX V I , 4 ) .

1 63 . Aulus Licinius Archias (sec . l a .Chr. l, poet grec, originar d i n A n tioc h ia (Asia J\·l ici l, proteja t al i ;1nucntci fa m i l i i romane Lucu llus. DatoriU merite­lor sal e l itera re ::;i in tl uen te i protectori lor s:i i , va obţine cet:itenia roman:i ; acuzat ci ar fi obt inut-o i lega l , va fi ap:1 rat de Cicero, prin discursul Pro .4rchia poeta, rost i t în 62 a .C h r. , ocazie cu ca re oratorul va face un amplu �i pasionat e l ogiu al l iteraturi i ş i rolului ei într-o societate civi l izat;! . Din acest d iscurs rei ese Gi A rc h i ;1s a fost mentoru l l u i Cicero în t inerete, sub infuenp c;iruia a tradus poeme e l in greac:l ş i a .scris el însuşi cîtev; (vezi Curriculum). A rch ias a fost a utorul unor poeme scrise în greac1 , care clogiau faptele de arii le a l e romanilor (r:izboiul lui Marius cu cimbri i şi cu Mithriclates), tbr inten t ia sa ele a scrie un poem despre consulatul l u i Cicero nu s-a final izat n i ci od a t :1 .

l (vi . Lacul Amps:mctus. din t inul l l l sabinilor, c u emana ţ i i pesti lenţiale, apa re si în Vcrgi lius ( F11C'iclo, VI I . v . "i63l ca loc de intrare în I n fern ; tot poart :l spn· t : ir i 1 1 1u l inkrn:d < ' J: I c"ns idcraU ::ii grota Plutonia , din Asia Mici , d u ( ': l ' l l l l l " d . . v,-d, ·�t < ' i n � 1 1 s i ll l l llll'k ci ( derivat ele la cd al zeu lui l n l • · • 1 1 1 1 h 1 1 . 1 ' l 1 1 1 , t 1

NOTE ŞI COMENTARII

165 . Versuri le sînt citate ş i de Varro ( De lingua latina, VI), ca apa rţinînd u nei tr::�gedi i a lui Pacuvius.

166. Phaidros, 24'i a : ., Însă cel care, l ipsit de nebu n ia ce vine de !a Muze, ajunge la poarta poeziei, încrez:itor ci va p:ltru ncle aici prin n imic a lta decît meşteşugul său, este un poet necles:ivîrşt , iar poezia l u i - numai cump;ltare - p�i leşte în faţa celei hră n ite ele sfînta nebu nie" (trad. G . Liicean u , Pbton, Opere, IV, Bucureşti, 1 98.3) ; Democrit (Dicls. B , 18) : "Îns:i ceea ce un poet scrie cu extaz şi s u ll u divin este în chip sigur frumos". În De ornture. Il , 46, Cicero rezum{t afirmat i i le ele mai sus atrihu i ndu- le şi el celor eloi fi losofi greci : "Am a uzit adesea (se spune ci acest l ucru se alb în scrierile rămase ele la Demoni! �i Plato n ) ci n imeni nu poate fi u n poet bun f{tr:i o întLic:lrare :1 spirit u l u i s.i o exaltare asem:i n:ltoare nebu niei" . Horatiu (ilrs poetica. �·. 295) precizează ci opera poetică este rezultatul relatiei echil ibr;�te între talent ( ingeni11111) şi .,truclnict art :i .. •( m iscra ars) ::ji, rcspingîncl ideea l u i lkmon i t . pune scrisul sub �emnul r:l ţ iuni i ( recte sapcre). "Da r raţiunea e-n scrisul corect şi izvor, ş i principi u '' ( scrihendi recte sapcre est el pri11cipi11 m et .fons - v . .309 ) . ·

1 67. Inva zia cclţilnr conduşi de Brennus în Peninsui:J Balcan ici incepe în 290 a . Chr. ; în 279, dup:i p usti i rea Macedoniei, Brennus, cu un efectiv de 1 '52.000 de pedestraşi şi 2-'i .OOO de Gil:i reţi , n:iv:ilcşte în G recia � i . chiar clac:i este înfrînt la Termopile, înainteaz:i totuşi spre Delfi . în i ntenţi a ele a jefu i bog;iJ i i l e temp l u l u i l u i Apol lo . Pausanias ( op. cit . , X, 1')-23) relatează episoadele acestei invazi i , insistînd asupra avertismentelor trimise barba rilor de zeul Apol l o : cutremure frecvente în curs u l aceleia�i zi le , fulgere, tr:isnere, un ger cumplit �i ninsoare ; tot at u nc i s-au arătat ameninţătoare �i spectre le unor eroi greci , Hyperochos, Raodocos , Pyrrhos. Cu prins.i de panic:i, cdţii au început s;l se m;lcel;lreasci între e i , iar o armat:\ de atenieni �i heoţieni , sosit:l în ajuto ru l delfieni !or, a nimic i t resturile armatei celtice. Brenn u s şi-a luat singu r 1·iap, de team:i şi ruşinl' pentru dezastrul armatei sa l e . Acest !Jrcnnus nu trebuie confundat cu omonimu! s :iu , anterior cu un secol , care ;1 invadat şi incendiat Roma (390 a .Chr.) ; de altfel, în l i mba celtă, hrcmws înseamn:i "c:ipetenie , rege''. lustin (Epitomc, XXIV, R) a m p l i fică descrierea prodigiilor cle!fice întîm­p late cu această ocazie, relatînd că în faţa l u i Hrennus şi a armatei sale. venită s:i cucereasd pămîntul sacru, a apărut u n tîn;ir r:i zhoinic de o rar:i fru museţe , însoţit de clou:i fecioare înarmate, ie�ite el in temp lele Dianei �i Minervei ; se confirma prin aceste a pariţii prezicerea oracolului m..:nt.io­nat ele Cicero, c:i insusi ApoBo !:ii cele două zeite ( fecioa rele albe ) vor :� păra acel loc sacru .

1 6H . La popoarele primit ive, exista cred inţa ci to:lle t ipuri le de afeq i un i mentale se datoreaz;i unei intervenţii divine. Autorul anonim al unui tratat medical din sec. V a .Chr. (Prognostikcm) consider:1 că fie ca re boala este divină, fi ind inclusă în ordinea c:i ivină universal:l, :;; i refuză s:i accept•· dbtincţi:!, curent:i în epocă, între boli s:1cre şi natura le. De al rfl'l , şi Platon, în Pbaidros, 214 a, Timaios, 71 �i Aristotel , în DilJinajiu prin l 'is. 46·4 a , a preciaz:i c1 boa la este o stare propr ie m a n i fest:i rii putl' r i lo l ocu lte , divine e l in om.

1 69 . Cf. Jliada, I , v. 6'5-67 : Caichas , ,Jal a prorocil or" , "Cinnu isl' : I I L· <� hl' i l l l l vase p e mare spre Troia/Numai cu daru l ghic iri i . cu ca rl'-l c i nst is• · i\ f l < d l < , .. ( tr;1 d . G . Murnu ) .

J 7 1J . t unphiara os, nou ş i pr,•z i c 1 tor d i n i\ r)!"·'· < " l l l ' l l l : l t <1 p : 1 rt i c i p< ' l . 1 r . l l. l > t > i l d ( l ' l ( ) r s:l pt t • l ' < > l l t L I Tt · l ll ' i , .�t i i n d , . . 1 l l l l l \ . 1 .'. : 1 l l i < L i r: l I I I l u p t . l , i l l l < ' . l l l . l . . . 1 ' , ( '

NOTE ŞI COM ENTARI I 2:\5

;Jscuncl�i . clar e tr�iclat de Eri ph i le , soţia sa . În t impul luptei , cînd era pc pu nctul ele a fi stră puns de sabia u n u i tcba n , SL' spune că Zeu s i-a deschis p�imînwl, sub care eroul a dispărut , devenind nem uritor (cf. Esc h i l , Cei şapte co111ra Tebei, v . 873). De atunci , a t r{t it veşnic la Teba , u nele i s-a ridicat u n templu , în care era venerat ca divin i tate htonică ; aici prevestea vii torul în v i s celor care, dup;1 împl i n irea r i tualului jertfelor, se scufundau în somn , în in teriorul templu lu i său ( incu ba!.ic sacr;i ) . Despre fi ul s;iu, Amphilochos, care-i moştenise darul profqie i , exista legenda că vic\u icşte şi el sub pă mîll l , în Acarnania sau Cil icia (Asi;J M ici). La fel ca şi Trophon ios , aceşti eroi, răp it i v ie\ i i p;imîntene, au fost sustraşi mor1i i prin str;imutarea lor în p;imî ntu l Greciei ş i n u în imper iu l lu i Hades.

1 7 1 . Tiresias , prczic1 torul orb, origin a r din Tcba , î� i datora orbirea i rnpru­clen \ei i n volu nta re de a o fi văzut goal;1 pc Atena, scilclîndu-se. Este considerat întemeietorul divinaţiei augurale (oionoskopia) ş i , la Teba, într-o du mbrav:.i sacr;l , se a fla oionoskopeion-ul s<lu , un fel de observa tor, u nde Tiresias prezicea viitoru l , ascultînd şi i n terpretind ciripitu l p:is;i ri lor 9 i zgomotu l prod us ele mişcă rile lor. Cînd Teba a fost cucerit:i ele argien i (r:izboinici din cetatea Argos) în t impu l celor şapte contra Tcbc i , Tiresias, împreun;i cu fi ica S<l , Manto, au fost luaţi prizonieri şi duş i 1 : ! Delfi , c1 oframl:i zeului Apollo. Pe dru m , b:ltrînu l a b:1 ut dintr-un izvor şi a murit , fi ind îngropat chiar în acel loc (Hal iartos), în apropiere de Del fi . fiica sa, Manta, s-a stabi l it la Delfi , a înv�it_at a rta cl ivi natiei oracularc şi , la poru nca lui A pollo, a plecat în Ionia (Asia Mici) pentru a practica a colo profeţ ia apol i n ică . Homer spune ( Odiseea, X, v. 492) c:i în I nfern , soţia l u i I !ades, Pcrsefon a , i-a l :isat clo;.�r lui Tiresias i ntacte conşti inţa �i i n tclectul , deci forţch : vitale . Pausanias mentionează şi o legencl;i potriv it căre ia Tiresias deven ise femeie su grumî nd u n şarpe femel�! şi el apoi , a redevenit b;1 rbat sugrumîncl u n şarpe mascul ( op. cit., VII, 3. X l , 33).

1 7 2 . Fra ti i Ma rc i us :lll fost prezicitori roma n i , menţionaţi ele T. Livi us < A . U. C. , XXV', 1 2 ) ::? i Macrohius ( Sal11malia, I , 1 7 , 2H) ; de l a el a r:1 mas o cu legere dt' profeţi i , Carrni1w Marciana, p:lstraU în arh ivele Romei .

1 73 . Pulyd ius este la Homer ( //iada, X I I I , v. 66.1 ) u n prezi că tor d i n Corint care-I :n·en izase pc fiul s;I u , Euchenor, ci va muri în război u l troi a n , dar acest a , suferind de o boa l:i necru[:1toare care I-ar fi d pus lent �i chinuitor, prefcrase moarrea glorioas;l, pe cîm pul de lu pt;1 .

! 7 4 . Druizi i ( !Jmidesl erau preot ii cel[ i ( el i n G al i a , I rlanda, Brita nia) constituiţi într-o corpora1ie sacerdotal:i , în care se intra făr:i restriqii clar d up:i un îndel u nga t noviciat. cnnclus:i de u n şef ales ele obştea dru iclici . Caesar ( De bel! o gallico, V I , 1 3- 1 4 ) îi consider;'! cea mai puternici categorie social:i a gali lor, care se ocupa de organ izarea ceremon i ilor sacre , pu bl ice şi private, p:istrarea traditii lor rel igioase , i n stru i rea ti neretului şi chiar ju decarea u nor procese i mporta nte. Druizi i erau scu tiţi ele im poz ite şi ele serviciul m i l itar. Doctrina clruidic;1 , tr:msmis:1 oral prin cîntece sau poeme în proz:i ri tmatâ , propov:idu ia cre d i nta în nem urirea sufletul u i ş i în metempsihoz:i . Druidismul a fost i nterzis în Ga l i:� roman:! . în bu n ;i rn:lsu r:i si datorit:i sacrificii lor umane i m p l i cate de ritua l u l druidic . Deposedat de puterea pol i t i ci ::;i j u ridic:! în urma cuccri ri i romane a G a l i e i , privat de ceremon i i le specifice cultu l u i s:i u , dru id ismu l va deveni treptat o su per­stitk în G a l i a , dar se va p:istra mai m u lt:i vreme în Irlanda si Brit:m i a . Ft i l l H > I H i l • tlr11 este de origine i ndo-eu ropean:i , p;btrat în gre:t c:i C drlls ­""' i : t l l ,j in l i mh i lt' cdt in· .� i gvrman ice ( breton:"! dmz, i rl : i ndv;.J tlnti '•l q. l l . ; ·. • · > l l l . l l l ; l t n·u n•·di tH· ios ; t'ngk/:t /n/C ' - adv\ ·ar :n l .

236 NOTE �� COMENTARI I

Cultul stejarului , esen1ial în religia şi etica druidicl , explic;\ constituirea u nei famili i semantice pe baza etimon u l u i originar dru (lemn tare , stejar), printr-o acumulare treptat;i de conotaţii etice.

1 7 5 . Divitiacus, nobil din tribu l heduilor, era şeful partidului filoroman din Galia . În timpul camp:1niilor galice ale l u i Caesar (58- 5 1 a . Ch r. ), i-a fost gener;:llului roman un a l i a t fidel şi s-a bucurat de o mare co nsideratie elin partea acestuia. Caesar ( op. cit., 1, 1 9 ) îi face un sincer elog i u , mentionind "nurele lui ; � taşament faţ;i ele poporul rom a n , puternica l u i voinp, deosebita credin\;l , cump<itare, spirit de dreptate" . Cicno, c:ne îl cunoştea şi îl g:1 zduise la Rom:� cu to:H:i preţuirea si adm iratia , a obţin u t de la el inform�l\ii importante asupra practicilor divinatorii druidice, c:ici Divitiacus apartinea el însuşi ordi n u l u i druizilor.

1 76 . Nonele (N(mae, arum), dat;\ calendari�tic:\ mensual:1 , n umit;! astfe l deoa­rece era a noua zi ( nous dies) înaime de ide ( !dus. l l l lm), ziua ce marca mijlocul l u ni i ; nonele c;icleau pe dau de 5 a fiec;irei l u n i cu mai puţin de 3 1 ele aile şi pe 7 în luni le c u 3 1 ele zile (cuprinse în formula mnemo­tdmic;l MILMO - martie, mai . iu l ie , octombrie).

1 77. Acee:1ş i informa�ie o a fl a m S i ele la V:�lerius tv!aximus ( Memorabilict -Vorbe şi fapte memorabile, 1, 1 ), îns:\ el aminte�te de cîte zece tineri romani trimişi spre initiere în arta divinapei etrusce, în fiec:ne cetate a Etruriei ; dat fi ind c:1 cet:lţi l e etrusce erau în n um;lr de 1 2 , ar pute:� fi deci vorba de 1 20 t 1 0 X 1 2 ) vi itori haruspici roma n i , elu p:i informatia l u i 1\laximus, de 72 ( 6 X 1 2) , d u p:1 c e a a lui Cicero ; oricum, la a m b i i a u tori, formula rea r:imîne ambigu:i , c:ici nu rezult:i c l ar ci num:1rul celor trimi�i trebuie inmultit cu n u mărul cet:i[ilor etrusce.

178. I.icurg (lykurgus), om de st:Jt şi legislator spartan ( cea sec. IX :J . Ch r. ) , ciruia istoriografia a ntici i-a a tribuit crearea constit utiei spart a n e , impus:\ şi respectat:! cu sprij inul oraco l u l u i din Delfi . Conform informati i lor l u i Plutarh ( Victfa lui Licw�f.t, 20-21) , î n intent_i�l de a conferi temei religios fiecirei legi emise de el, Licurg trimitea ele fiecare dat;l o sol ie 1:1 Delfi , cerînd aprobarea zeul u i Apollo, �i preoţii clelfici, convin�i cu daruri bogate, confirmau asentimentul z e u l u i . S e spune c1 , dup:i elaborarea tuturor legilor, Licurg �i-a anunpt concetă­\enii ci pleac:1 la Delfi spre a-1 consulta pe Apoll o ş i i-a pus să jure c1 vor p:1stra şi vor respecta noile legi pîn:1 1:1 întoarcerea sa ; el nu s-a m a i întors îns:1 niciodat;l în Spa rta pentru a-i l i n e p e spa rt:l n i lega{i d e jur:imîntul presrat.

179. Pasi phae a fost fiica Soarelui (Helios ) şi SO\ia regelui cretan M i nos, cu care a avut trei copii : Ariadna, Fedra �i Anelrogeu ; din unirea ei cu taurul ce devasta t_ara l u i Minos, s-:1 n:\scut Minotaurul, mon:;trul inchis de M inos în Labirintul construit de Deelal şi ucis de Tezeu cu ajutorul Ariadnci . Ca �i sora ei, Circe, Pasiphae :1vea darul profetiei şi al magiei.

lHO. Marsi i (iltfarsi>, locuitori din Lati u m , renumiti pemru vitejie şi magie. Au avut, :� l;ituri de s:unniţi , un rol important în revolta populaţi i lor cucerite din Peninsub Italie:! , G'irora roma nii le acordased statutul de a l iaţi ( sacii sau foedemti), care cere:�u drepturi egale cu romanii �i, în primul rînd, cet;iţenia roman:! ( ciuitas Romana). Razboi ul cu a l iaţii (90-HH) se v:� încheia cu o pace prin care Roma acorda cet:-itenie al ia[ i lor, repart i zîndu-i în 8 elin cele .)') de triburi romane.

1 H l . Licius Cornelius Sisenna (sec. 1 a . Chr.), istoric si prozator ruma n . A seri.-; f,·torii ( Historiae) în 1 2 c'irţi, unde reiau istoria Romei de la îni< " 111L" i< "n · pîn;1 în epoca sa, ins istînd asu pr:� perioack i lui Sul l a .

NOTE ŞI COMENTARII 237

182. Vei i , înfloritoare cetate etrusc;l , la N-Y de Rom a , care a opus cea ma i îndel ungat:l rezistenţ:'i puterii romane (406-396 a . Chr. ), fiind cucerit;i în 396 a .Chr. , de e<.itre dictatorul M. Furius Camillus. Locuitorii ei se n umeau veien[i ( Veientani) . Întîmplarea relatată de C icero diferă în u nele deta l i i de varianta l u i T. Livius (V, 1 5-22). Meri t:l reţinut faptul că acele canale de iriga{ie s:i p:l te atunci reprezen i·: ; . ; o a utemic;i perform::mp a tehnicii romane , avînd o lungime de 1 .300 m ş i un diametru de 2 m.

183. E vorba de anul .'390 (sau 387 ) a . Chr. , cîn d , dup;i dezastruoasa înfrîngere a romanilor pe rîul All ia (16 .000 de soldaţi ucişi), gal i i senoni, conduşi de Brennus, cuceresc �i devastează Roma .

184. Fauni i , d iviniUţi protectoare ale cîmpurilor şi pădurilor, al căror nume provine ele la zeul Fa unus, fi ind ele fapt ipostaze mul tiplicate ale acestu i:� . Identificaţi cu satirii din mitologia greac'i, fauni i era u reprezentaţi CI nişte creaturi h ibride. cu trup de om dar c u picioare şi coarn e de ţap.

185. A ius Locutius sau Loqucns (Vorb;lretul) este misterioasă divinitate a l c:irei glas s-ar fi a uzit lîngă templ ul Vestei, in 390 a .Chr . , prevestind invazia gal i lor. Romanii a u nesocot it prevest irea , dar veric licitatea ei a fost confirmat:i apoi de fapte . Pentru a r{tSClllll JXlra aceast:l greşeală, dictatorul Camillus va înă lp un templu la Ruma , pe Via Nova, în cinstea acestei divinit:iti protectoare (cf. T. Livius, V, 52).

1 86. Cuvîntul latinesc unwn (< os, oris - gu r:\) traduce grecescul klcd6n şi desemna u n cuvînt sa u chiar o fraz:i rostite întîmplător de cineva, pe care cel ce le a uzea, obsed:tt de preocu p:lri le sale, le apropia de situaţia proprie, consi clerîndu-le o aluzie premonitiv:l . Mai ales vorbele copii lor, l :t vîrsta cînd ace�tia nu :tvea u inci dezvolta t:\ capacitatea raţional ă , er:tu considerate profetice. Se credea Gi există cuvinte, n ume sau formule de bun augur care puteau garanta succesul unei aqiuni, aşa cum re iese şi elin textul lui Cicero. La Roma, cledon ismu l sa u divina[ia ominal:i nu era practicată oficial , clar ;tvea o pondere insemnau şi, prin extensie semantic;i, cuvîntu l omen va :tjunge s:1 desemneze orice act instinctiv uman, nu numai vorba : zbaterea pleoapei , ţ iuitul urechilor, str:lnutul etc.

187. Ziele de sărbă toare (jeriac) erau la Roma de trei feluri : 1 . private (jeriac private) ; 2. publice (jeriae publicae), la rîndul lor, împă r[i te în fixe ((eriac statcte) şi variabile (jcriae conccptiz:ae), pe acestea d i n urmă stabilindu-le pontifii roma ni ; 3. în mod excepţional, cu ocazia u nor evenimente deosebite, se proclamau s:i rb:Hori impuse de solemni tatea momentulu i (jeriac impcmtivac).

188. Ceremon ia de pu rificare (/ustntm) a unei colon ii la întemeierea ei , a armatei de către general, a poporu lui şi cetă{ii de către cenzori , la ieşirea lor din functie (din ') în 5 an i) , consta în îndeplinirea unui ritu::.tl expia­toriu , prin sacrificarea a trei animale : porc (sm), oaie ( ovis) şi taur (tau rus), jertfă numit:1 de aceea suovetaurilia ; îna intea sacrificiului se d:idea ocol cu aceste animale, cu torte şi ap;i sfintită, locul u i sau persoa­nelor ce urmau a fi sacrificate. Prin extensie semantică , lustnmz va desemna perioada de ') ani în care era valabil:l purificarea consacrat:l pri n ceremonie ; de exemplu : a împlinit :�1 optule:t lustru însemna a implini t -î O de a ni - octavum lustntm cgit.

l H') . LI întrun irea comiţi i lor centuriate pe Cimpul lui Marte, în afara Romei , în scopur i ekctorale ( alegerea nwgistra ţ i lor su periori : pretori . cunsu l i , ' • · u ; . . r i l S < ' t r; tgl':t la son_i Cl'nturi:t care urma s;-1 vntL'/.l' p r ima , numit ;i

23R NOTE Ş I COMENTARII

centuriu praerof.!.aliva, căci ei i se solicita primul vot (praerogare) de către cel ce prezida alegeri le ( rogator), de obicei unul dintre consuli i în funcţie. Votul acestei centurii , considerat ele bun augur, putea influenţa favorabil şi votul celorlalte centuri i ; poporul roma n , întrunit în comiţiile centurate, în ca l i tatea sa ele comunitate armat;l , era împărţit în 363 de centuri i , majoritatea necesară de voturi fiind ele 1 87 ele centurii .

1 90. Perseu, ult imul rege a l Macedoniei , a fost învins l a Pyclna , ele Gltre L . Paulus Aemilius (168 a .Chr.), ş i a murit în captivitatea roman;l, în 166 a .Chr.

1 9 1 . Flaminul (jlamen) era sacerclotul roman îns;"ircinat cu oficiereJ cultului i ncl iviclual a l unui anumit zeu ; existau 15 flamini , numit i ele marele pontif (Pontifcx Ma:x:imus) , d intre care trei erau consideraţi cei mai importanţi (flamines majores), a leşi d intre p;.�tricieni şi asetviţi cultului lu i Jupiter (flamen Dialis), a l lu i Marte (jlamen Mar1iali.0 şi al l u i Qu irinus (.{lumen Qu irinali.l) ; ceilalţi 1 2 t1amini , a leşi d i ntre plebei, slujeau divini­tăţi ele importanta secuncl;mi (flamines m i110res) : Ccrcs , Flora , Vu lcanus, Carmerna etc. În ierarhia flaminilor, cea mai mare importanp i se atribuia flaminului lu i Jupiter, care beneficia de importante prerogative, dar îi erau impuse şi numeroase tabuuri : s;l nu va d;l o înmormîntare, s;l nu atingă fierul , un cîine, o capr<l , s;l nu înnopteze în afara locu inţei sa le ş i s;l nu presteze vreo mu nG"i . Flamen Diulis ş i soţia sa (flamillica) i lustrau idealul de puritate şi sacrali t;l te a l cls;ltoriei romane şi ele aceea flaminul lu i Jupiter oficia ceremonia ds;ltoriei tradiţionale ( confarcatio) în templul lui Jupiter ş i aducea sacrificii zeului la începutul fieclrei luni, pu rtînd o mantie alb;l ::ii o bonet;l în formă ele mitr�t (ga/crus). Atribuţiile flaminului lu i Marte sînt mai puţin cunoscute, e le cultul acestei divin it<lţi ocupîndu-se mai cu seam;l colegiul preoţilor Sal i i .

192 . Auguriul salv;lrii ( augurium saluti..\·) se obţinea în urma consult;lrii auspiciilnr cu privire la binele (salus) statu lui . În ziua acestei solemne ceremoni i , se impunea ca orice conf1ict armat s;l înceteze. Tacitus ne informeaz;l că , în epoca imperială , autoritatea acestui auguriu , neglijat;! t imp de 2'i ele an i , a fost n:pus;l în drepturi ele împ;lratul Claudius ( cf. Anna/es, X I I , 23) .

19.1 . Pis ida , cetate din Asia Miccl , ş i S;t ra , cetatea Volscilor d in Lttium ( Iulia Central�t ) erau renu mite în Antichitate pentru superstiţiozitatea locu ito­rilor l or.

1 9 1 . Poemul de tinereţe al lui Cicero, int itulat Marius, a fost foarte apreciat de contempor;.�ni ; Scaevola, persona l itate marcanu a vremii ( a ugur şi om polit ic) , îi prevl�Stea o faim;l nepieritoare : cmzescal sacclis irmumemhilis ("îi va fi h;lr;1zit sj dureze nenum�irate secole' ' , cf. Plutarh , op. cit . , Cicero, IV, 22) .

1 9 'i . Expresia elin textul lat in, a cerfis acceptus, referitoare b augumtus (funqia ele a ugur �i practica augura l :i ) , este ambiguă datorită conotatiilor senu n­tice ale adjectivului ce11us ( sigur, cunoscut, anumi t) ş i ale participiului acceplus ( primit, asumat) ş i devine susceptibil;! de cel puţin trei interpre­t;lri : l . funcţia ele augur a fost asumat<l ele oameni siguri , ele bu n;l-creclinp (cei doi fraţ i gemeni) ; 2 . practica a ugurat u lu i a fost primit;l ele cjtre gemeni ele la auguri cunosntţi , consacraţi (poate el in cet �1 t i l e grecqti învecinate, Pal lantion 0 i Saturn ia ) ; :-3. auguratul , iniţiat de Romu lus s i Rcmus, în mediul pastoral , a fost apoi primit � i oficial izat în ll ll·d i u l urban, ele anumiţi sacerdoţ i , fi ind vorba d e cok·gi u l auguri lm, con frl·ri<· rcligioas;l ele mare prestigiu , în fi inţat�! dl' regl' l l' Numa l'om p i l i u ., , �uCCl'­sontl l u i Rnma (cf . T. Livius, t1 U.C, 1 , ! K l . În traducere , a m oput [WI\t l u u l t i m;\ varia n U , Cl l"l' ni s c p;tn· ; t rl'da 1 1 1 a i f idl' l in tl 'nt ia l 1 1 i C i nT< > d< · a

NOTE ŞI COi\!ENTARII 2.39

accentua faptul că sacralitatea tradiţiei a ugurale, născut;i în mediul pasto­ral, a fost recunoscut;i oficia l , prin preluare;� de către colegiul augurilor şi perpetuarea în posteri tJte. Pentru a el uda ambiguitatea acestei lectia di{ficilior(a certis acceptus>, u nii editori ( Bonillet, Paris, 1 H3 l ) propun ca lectia facilior varianta a ccrtantibus acaptus, rezultînd c:i a ugurmu l "a fost asumat de cei aflaţi în disputa ·· 1 pcntru a da nume oraşului întemeiat) ; editia critid Teubner ( Leipzig, 1 975) păstreaz;i însă lcqiunea a certis. În ce priveşte formularea Romul! auguratus pastorafis. 11011 urbanus fu it, editorii coincid în aprecierea că Cicero nu a in tenţionat să dea o simplă informatie privind na::�terea practicii augurale în mediul pastora l , ci s;i vitupereze coruperea şi falsificarea în mediul urban a practicilor tradiţio­nale romane (într-o not:i explicativ;! , p . 509, ediţia din 1 83 1 , se echiva­lează adjectivul urlxmus cu adjective considerate sinonime în aceast;l accepţie - umws, mcnda.Y, jillilis [ inuti l , înşel:itor, inconsistent] , conotaţii preluate din editia Davisius, Cambridge, P 2 1 . şi confirmate de Cicero, care, în discursul Pro Coclio, l 'i , numeste urbanL1�1·imus pe omul cu moravuri corupte).

1 96. Versiunea lui Ennius, care-i atribuie lui Romulus mu ntele Avcntin şi l u i Remus col ina P:l lat in c a locuri de l uare a a uspici i lor, este diferit:! (invers;\) de cea a altor au tori a ntic i : T. Livius, A . U. C . 1 , 86 ; Florus, Breviarum remm gestarttm, 1 , 1 6 ; A . Gcll ius, Noctes Allicae, A.'VI, H. Aceste a utorit;iti invoc:i drept argument major a l certitudinii lor faptul el Remus a luat a u spiciile pc Aventin (si nu pe Palatin, ca în varianta lui Ennius) , neincluderea muntelui Aventin în incinta sacr:i a Romei , pe motiv ci a uspiciile primite acolo de Remus :tu fost înşehitoare.

1 97. În leg:Hur:i cu numele Romei, C. Tagliavini ( Origin ile lim bilor neolatine, Bucureşti, 1 977, p. 66, n. 4) e de p�ircre ci cea mai probabil:i etimologie ind ici provenienta s�t din cuvîntul Rumon. vechiul n u me :ti Tibrului , cuvînt presu pus a avea origine etruscă - cf. Waldehofmann , Laleinisches c>tymologisches Worterbuch, Heidelberg, 1 938-1955, voi. 1 1 , p. 4 4 1 ), A . Ernout, A . Meillet, op. cit., p. 830). Nu este exclus, după p:irerea unor filologi (E. Dobroiu, C/11�1· de istoria limbii latine, Ed . Univ. Bucureşti, 1 994, p . 6) ca Roma şi R1111 ion să provin:1 de l a etimonul indo-european • sreu (a curge), prin derivare cu sufixe le -ma şi -mon ('sreuma > •reuma > •rouma > •roma ; •srcumon > •reumon > •roumon > romon sau rumon, în funqie de variantele dia lectale ale pronuntiei). Nu este în imenţia noastr:i s;i invocăm controversata origine inclo- sau neindo-europeană :1 etrusci lor, imposibil de abordat în spaţiul l imit:tt al unei note expl icative. E . Dobroiu ( ibidem) men [ioneaz;i pentru etimologia discutată aici şi posibila infl uenp a unui cuvînt microasiatic, rome (Asia Miel fi ind zona ele unele provin etruscii) . Chiar dacă etimologia toponimului Roma este controversată , consicler:im mai probabihi derivarea cuvîntului Romulus de la Roma similară altor nume de locuitori (Siculus < Sicilia) decît deriva rea regresivă Roma < Romulus; pe aceasta din urmă o putem accepta doar ca etimologie poetiGI .

1 98 . Ideea originii divine a sufletului omenesc apare l a Pitagora şi este dezvoltată la Platon şi la filosofii stoici. În conceptia lui Platon, sufletu l , esen{:l p u r spirit uală, apartine tărîmului Ideilor, situ:tt dincolo d e l umea fenomenol ogicl ; smuls din aceast:-t ambian f:l spiritua l;! �i adus in lumea materiei şi de\'eniri i , sufletul isi împl ineşte destinul p:imînrean, penrru :1 St' întoarce din nou la sunentl uni versal divin din care s-a i n t r u p:l l 1 / '/>tiir lms, 2 î 'i c-2- r () a-c ; "filllll ius. · I l h- 1 2 ] > ) . l < kv:t <:.t d v r i i 1 1\flllwr lm )

240 NOTE ŞI COMENTA RI I

suflet u l u i nemuritor î n lumea corporahi , sensibilă, şi a întrupărilor l u i succesive, datorit�i u n u i pacat originar ( nespecificat), este împrumutat�! de Platon d i n doctrina piwgoreic1 a pal ingenezei.

1 99 . Solon (cea 64 0-560 a . Ch r.), om politic ş i poet aten ian, de origine nobi l�i . a ci hitorit m u l t prin Egipt , Asia , Cipru, în intenţia de a cunoaşte legislatiile a ltor cet�iti ş i ele a putea astfel oferi Atenei un cod juridic ada ptat noilor sale realităti pol it ice. Î ntr-o epocă ele criz�i politic�"i şi socială , reformele sale legislative vor rea l iza compromisul necesar între interesele păturilor sociale aflate în confl ict, creîndu-se astfel premisele democraţ iei atcniene. Legislaţia lui Solon s-a p<"istrat pînă în secolu l IV a . Chr. , constituind o surs<i importantă în a l cătu irea codului juridic rom ;m (Legea celor XII table). Solon a scris clegii politice ş i gnomicc, dintre care s-au p;istrat cam 200 de Yersuri . Trad iţia e lenistici 1-a inclus printre ce i şapte întelepţi ai lumi i antice.

200. Explicaţia, lui Cicero, prudentes id est prouiclentes (cu nosc;itori în sensul de clarvăzători), stabile;;te provenienţa adjectivului prudens, d i n provtdens (prouidells > proudens > prudens), conform cu explicaţi i le date de Cicero, referitor la prudenti a : quae ipsum nomen boc 1utcta est ex providendo (care şi-:t căp;itat însw;;i n umele de la fa ptul de a preYeclea, a cu noaşte dina inte prin clarviziune - R(publica, V I , l ) ; prucle11tia tribus pm1ihus co11stare uidetw; memoria, intelligentia. prouidentia (pruclenţa pare a consta d i n trei cal iLi{i : memorie, inteligenp, clarviziune - De inue11tione, 2, '5 .)) ; prudent ia quam Gmcci rppdv'7ot v est rentm e.-..::petenda­mmfugiendarumque scientia (pruclenp, pe care grecii o n u mesc phronesis, este ca pacit;ttca de a :;;t i ca re lucruri trebuie chttate şi care evitate - De of(iciis, 1 , t{ 3). Se poate deduce din aceste explicat. i i ci pmdens şi prude11tia s-au cleta::iat treptat semantic ele jJmvideo, desemnînd în sens larg :ttotcunoa;;terea clobînclit:i printr-o experienp amp1;1 ; pentru a exprima idee;t de clarviziunc, lat ina va recurge la deriva{ii verbu lui prol'ideo, respectiv prouidcns şi prOl'identia (cf. A . Ernout, A . Meil let, ojJ. cit., p. 780).

20 1 . Tha l es el in M i let (62'i-':i4'i a .Chr. ) , fi losof şi matemat ician grec, fondator al şco l i i filosofice ion iene . A �tahi l it ca t' lement primordial al lumi i apa, asemuind p;i mint ul cu o nav;i pc un ocea n . A studiat m işcările astra le , a prevăzut o ecl ips;i de soare, a m;isura t dup�i umbra lor în5ltimea pirami­delor şi a elaborat cunoscutele teoreme din geometrie. Epoca elen istic1 îl consider�i pri m u l elin cei şapte în t.ekpti ai lumi i antice .

202. Astyages (sec. VI a . Ch r.), ult imul rege al Midiei ( i nclusă apoi în regatul persan), bunicul lui Cyrus.

203. Anaximandru (Anax i ma ndros) din Milet (61 0-'547 a.Chr. ), filosof grec, discipol al lui Thales. Ca :;;i alt,i reprezenta nti ai şcol i i ioniene, a ciutat originea u niversul u i , aflînd-o în apeiron ( nedcfinituD, element primordial etern şi i ndestruct ibil , din c;1re credea că se naşte totul prin opozitia sU rilor de c;i ldur;i şi frig. Anaximandru poseda vaste cunoştint.e de ;tstronomie, matematică, geografie, .':iti inţele naturii . Fi losofia sa, cuprins�! în lucrarea Pcripbyseos ( Despre• natunTl, reprezintă o t reapt �-, superioar{t de abstractizare, oferind o viziune de a nsamblu asupra naşterii universului ( Kosmogonia).

204 . ferecide ( Pherekydes) din Samos (sec. VI a.Chr.) , filosof grec , disci pol a l l u i Anaximandru, este autoru l unei teogonii , intitu lat:! Pl'lllemycbos ( f'q·tera Cit ci11ci .r�a/erii), consiclt.:r:t t;i cea nu i \·eche snivre greac-t in pr• >:t.�t . l ' rl'mon it ia sa nt priv irl' la produn·n·;� u n u i n i l rl' l l l t t r du p:·t : t spl'C I I t l : I JW i

NOTE ŞI COMENTARII 241

scoase din fîntîn:l este expl icată de P l i n ius ( Naturalis histm·ia, I I , Hl) prin faptul că a pa fîntîni lor se tulbură înai n te de producerea unui cutrem u r datorit;i mi�cirilor tectonice subterane.

205 . E vorba e le cîntul f1autelor l a ceremoniile zeiţelor Cybele şi Mater Deorum , Girora şi Lucretius (De remm 11etfura, I I , 620), şi Seneca (EjJistulae, 108) le atribuie u n rol incitant. Euripide, în Bacchantele, v. 379, vorbind despre ritua l u l dionisiac, aminteşte de "cintul flautulu i , ce aduce rîs u l şi a lung;i ne l in iştea" . Deducem din aceste informaţii c;i, i nci tant sau l i nişti · tor, cînru l flautu l u i exercita o putern ici influenţ;i asu p ra psihicului uman şi Gi aceste efecte erau binecunoscute ::fi abi l specul a te în organizarea ceremoniilor acestor cl ivinită\i .

206. J:uri i le (Furiae), la romani , ca ş i Erini i le ( Erinyes) la greci , erau genii răzbun;itoare, care pedepseau f:ir;idclegilc mu ritorilor, în numele justitiei divine, chinuind u-le �i luîndu-le mi nţ i le ; era u reprezentate ca fiinţe înari pate, cu şerpi în plete.

207. Jiltu l a urit ( .�elia aurea) şi hlamida e le purpu r;i ( vestis pmpurca) erau însemnele puterii regale, cu care Caesar face imprudenta s;i apar:i în public, deşi cunoştea ostilitatea romani lor faţ;i de ideea de rega l itate ş i si mbo lu ri le ei . Versiunea lu i Ci cero privind tulburarea care I-ar fi cuprins pe Caesar la af1area prezicerii m;irunta ielor animalul u i sacr i ficat n u coincide cu cea a l u i Suetoniu, u n u l din biogr<�fii l u i Caesar ( '<'itae X/1 Caesarwn, Caesar, LXXXVIII) : "C;�esar a devenit atît de arog<� nt încît, la un sacrificiu , cînd haruspici u l i-a vestit fum:stele previziuni date ele m;lruntaiele din care l ipsea inima, el a rJspuns d prevestirile vor fi mai bune cînd va dori d şi că faptul ci u ne i victime îi l ipsea inima n u - i u n indiciu importa nt "' ( tr. n.) .

208. Cicero respectă ; l ici disti ncţia trad iţiona l :i î n term inologia augural;i între alitcs, păs:i ri care prcvesteau vi itorul prin zborul lor (îndeosebi vulturul) , şi osci11cs, păs;iri profet ice prin cînt (corb, cioar:i , bufniţ;i ) .

209. Acest cop i l a începu t s;i vorbcasci î n z i u a i n care Lydia, regatul l u i Croesus, a fost cucerit:i de perşi şi regele e r a p c pu nctu l de a fi ucis d e u n soldat pcrsan ; cu o mare sforţare, cop i l u l a strigat : Omule, n u -l ucide

pc Cmesus ! Se împl inea astfel prezicerea făcut;i l u i Croesus de oracol u l clelfic el ziu a în care fiul s:iu va vorbi va fi u na nefast;i pentru el (cf. N. Gell ius , V, 9 ; Herodot, 1, 8 5 ) .

2 10 . Servius Tullius, penu ltim u l rege al Romei ( 'i7H-'i3-i a.Chr.), fiu l unei sclave , cresnn de regele Tarquinius Priscus pentru a-i urma la domn ie, este cu nosc u t prin cea mai imponanl<i realizare a sa, Const itutia l u i Servius ( Constitutio Servimw), conform c:1reia poporul roman e r a ierarhi­zat din punct de vedere social în 5 clase , nu dup;i origine , ci d u p;t averea ( census) cu care putea conrribui la nevoile obştii . l se atribu ie construcţia unui zid de inc int;i ( munts Scrvianus) !ii a u n u i templu pe Aventin, pentru toţi l at ini i . A fost ucis de g inerele s;i u , vi i toru l rege Lucius Tarquinius Superbus.

2 1 1 . Da imonul socratic ( daimonion - semnu l da imonic) este, aşa cum explici Socr;lte însuşi în dialogurile p la ton ice Phaidros 242 c, Entbyphro11 3 b , Apologia 3 1 d , 40 b, acea voce interioar;i inhihitiv;t ,;care m;i împiecl ic;i s;1 împ l inesc ceea ce tocmai am de gînei s;i fac " . Socrate recunoaşte ci-ş i rostuieşte viaţa în fu ncţie de admoniţia claimonic1 şi la proces < 399 a .Chr.l, în fata instanţei care-I acuz:i ele im pietate ( asdJL'ia) fap de zeii t radit ionali ::ji e le i ntentia de a i n t roduce in cel atl' d i v i nit;1ti noi 1 Kaina t!tlilll< i l lial . < :c mcl'pt u l de tf(linunt în rl'gist rl";l z;·l la I 'Li l < >n un l l l ! > lll< " l l t

212 :'-iOTE ŞI COMENTARII

important în interesJnta sa evolutie. La Homer şi la li�Igicii greci, daimon-ul era fie un zeu , fie u n impuls irational exterior, i mposib i l de controlat de Gitre om, ca fi ind extrinsec constitutiei sale. La Hesind, daimones erau oamenii vîrstei de a u r, deveniti după moarte, prin voia l u i Zeus, spirite justit iare, care urm�ireau ce e drept şi ce e nedrept pe P;i mînt şi aqionau în consecinţ<l ; 30.000 de astfel de păzitori nemuritori ai oamenilor plutesc nevăzuţi în v�izduh, veghind asu pra drept;iţ,ii şi nelegiu irii ( MuHci şi zile, v. 252 şi urm . ) . Informaţia l u i Hesiod atest:l credinta str�\ veche în înălţarea spiritelor celor morţi spre o viată superioar;i . La Heraclit apare ideea de d a i mon individual, identificat de el cu însuşi caracteru l omului . Platon preia această accepţie a daimon-ului ca prezenţă l �i u ntrici , parte divină şi nemuritoare a firii umane, conferinclu-i însuşirea de spirit protector, e u lăuntric dotat cu facultatea premonitiei şi identificat cu îns;işi raţ iunea (cf. E . Rohde, op. cit., pp. 90-98).

2 1 2 . Cf. şi Xenof::m , Anahasis ( Întoarcerea, I I I , 18'5) , u nde Socrate n u-şi asum:i responsabilitatea ele a- i da u n sfat genera l u l u i Xenofa n , care urma să cr.Jnduc:i expeditia mercena ri lor grec i , sol icitaţi de Cyrus pentru a inter­veni în disputele d inastice cu fratele s;l u , Artaxerxes, recomandîndu-i consultarea oracol u l u i delfic, nu atît elin motive filosofice Oimitele raţiunii uma ne), cît mai cu seamă el in motive pol it ice (teama de a nu fi bănuit ci încurajeaz;i relaţi il e grec i l or cu pcrşi i) .

2 1 3 . Conform Phaidros 24 2 c : .,Am, ce e drept , darul de ;1 vedea cu duhu l , dar nu din calc afară , ci. asemeni celor care a u deprins puţin�i cane, atîta doar cît am eu trebu i n p . Adevăru l , prietene, este că sufletul însuşi a re darul de a străvedea" (tr:�d. G . Liiceanu ) .

214. Lupta de la Delium ('î 2- i a . Chr . ) , oraş în 13eo{ia , soldat;l cu înfrîngerea atenienilor de cltre beo{ieni, este un episod din ostilităţile dintre polisu­rile greceşti el in perioada r:izboi u l u i peloponeziac (43 1 -'104), rezolvate pc calea armelor.

2 1 5 . Cicero reproduce a ici definiţia dat�i de stoicii greci soartei ( heirmarnu?ne), ca înhinţu ire ele cauze, aflate într-o ordine succesiv;! , identificat:! cu logos-ul .(raţiunea) , cu pronoia (providenţa) şi cu Zeu� însuşi (cf. D . Laertios, op. cit . , VII , 1 4 9) . Ideea de transcendenţă , absent;i la stoici , va duce în filosofia grcac;i tîrzie l;t separarea dintre soa rt;i �i divinitate. Doctrina transcendenţei (inlluenţată � i de tradi!ia semitică) va apărea la Philon, Plutarh, Plot in , în încercarea de a conferi o abordare epistemolo­gică ideii de divi n itate. Stoici i preluaseră ele la predecesorii lor (Aristotel, Diogene) ideea G\ în univers există o fort<i inteligentă, imanent ă , n u m ită de ei logos, care orînduieşte totul prin 1tous (judecată) şi pronoia (precu­getare, proviclcn[;i ) , identificat<i cleei cu physis ( natura). La Homer, prin termenii aisa ;ii 1110im (o posibilă etimologie a lui relationînelu-1 cu verbul mero - a împ�l!1;i) , este rcdat:\ ideea de soart:\ c:1 forţ<'i implacabil;\ care decide de la naştere cursul vieţii oamenilor ; o necesitate supra­ordonată voinţd umane �i uneori chiar celei divine. Un alt termen grecesc este tvche - norocul , identificat cu necesitatea o:� rlxi (ananke), a e<lrei aqiune nu :�re o fina l i tate precis;i ; este considerat de Aristotel i nferior l ui nuus şi pbysis, ce le doua cauze care aqioneaza cu o final itate deteminat�l (cf. Phvsica, II , 1 98 a ) . În lat i r�;i . jcttum corespunde ca sens grecesc u l u i heimann<'nc, dcsl'mnînd destinul inevitabil, h:\răzit deopotrivă oamenilor :?i zeilor, de u n d e C< lll o · tatia e le funest, nenorocit, predestinat pe care o a rc adjl'l'l ivul dcri v : 1 t jittalis : Va rrn ( l.ill.f{IW lalillll, V I , � 2 ) s ta l >i il'�tc a pa riL'nl'n t a U l \·î n t u l u i j{tlll t l l ! : 1 L 1 1 n i l i : 1 SL'lll a n t i c·l a Vl'ri > u l u i jrtri . . . : 1 S j l l l l l l ' . . l l L' ! : 1 a n·st v, · l l > ,

NOTE ŞI COMENTA R I I

ceea ce Parcele hăr;izesc prin vorbe copiilor la naştere, s e numeşte fatum şi tot de la el provine şi expresia resfatales [fapte predestinare ele rostirea Parcelor 1 " . Cel;llalt substantiv lati n , fortuna, derivat de la fors ( pe care-I şi substituie semantic), desemnează norocul , soarta bun;"l sau rea (precizatâ frecvent de un adjectiv : prospera, secu11da - bună, propice sau adversa, angusta - nefavorabil;!) ; ca echivalent a l grecescului tyche, cuvîntul latin f01tuna apare deseori în context în relaţie de s inonimic cu casus (întîmplare) şi de antonimie cu ratio (judecată).

216 . Canicu la (Căţeluşa) sau Sirius este o stea din Constelatia Ciinelui a cl rei apariţie în luna iul ie declanşează călduri toride.

2 17 . Această întrebare reu neşte într-o expresie concentrată două postulare stoice : 1 . universul este sediul u n ic şi comun a tot ceea ce cxist;i ; 2. sufletul uman, consubstanţial celui divin, durcaz;l din veşnicie şi pînă la stingerea universal;i. Stoici i considerau el, In virtutea esenr,ei sale d ivine şi a intimit;lţ i i cu lumea scnsibil<l , material:l , sufletul omenesc devine clepozitanrl reprezent;i rilor senzoriale ( i mprimate în el ca sigil iul în ceară) şi poate accede la treapta raţional;l a cunoaşterii, prin evaluarea datelor senzoriale în cursul u nor operaţi i de tip raţional : analogia, transpoziţia, compunerea, opozitia ( Diogene Laertios, op . cit., VII, 19-53). Teoria stoică a cunoaşterii preia unele elemente din gnoseologia platoni­cian;l, care concepe cunoaşterea ca reamintire (anamncsia) a experienţei cognitive a sufletului , anterioară întrup;lrii sale ( l'baidcm 72 e-77 a) , relaţia dintre simţuri şi raţiune este analizat;i de Platon în !'baidros (65

b-e), concluzia sa fiind Gl nu în simţuri, ci în raţiune se afhl criteriul adevăru lu i . Cicero, în consens cu fi losofia Noii Acaclemii , recunoaşte totuşi simţurilor calitatea de " interpreti ş i vestitori a i real it<i ţ i i "' ( inte1pretes ac nuntii rerz1111 - De 11atura deorum, l l , 1 40).

2 1 8. Isis, divinitate cgiptean<l al Girei cult se \·a extinde în întreaga l ume mediteranea n<! şi , p<1trunzînd în Italia, înainte de sec. 1 a .Chr. , va fi oficiat de preoţi profesionişti egipteni ; templul cel ma i m;ireţ al zeiţei se afla la Pompei, unde se celcbrau ::ji misterele isiae<: (ele garantau in iţiaţ ilor nemu rirea, la fel ca majoritatea misterelor orientale) . În Ital ia , în pofida repetatelor m<îsuri oficiale ele eradicare a lu i , cultul lui !sis fuzioncaz;i cu cel al Vencrei, fapt evident în similitudinea practicilor rituale ( incub:tţia sacră, purificlrile, imnu rile). Personalitatea enigmatică a zeiţei egiptene a exercitat o adcvărat<l fascinaţie nu numai asu pra adoratorilor ei , ci şi asupra unor autori latin i , care s-au ocupat îndea­proape de practici le isiace, încercînd să expl ice în ce consta atracţia pe care o exercitau ele asupra mulţimii ( Apuleius, Mâgaml de aur).

Cartea a 1 1-a

l. Aceas ta este final itatea esenţială a operei ciceroniene, decurgînd dintr-o inten(ie generoasă şi profund patriotiGl. Oplimae ar/es. ale căror principii doreşte să le îrnp<i rtăşeasGi conaţional i lor săi, sînt e/ocinfa �i filosojia, �i tratatele enumerate în continuare fac parte dintr-un proil:ct l iterar a clrui finalitate ar fi împlinit vechea dorinp a autorului , ele a cl<"�rt r i Romei o l iteratur;i retorici şi mai ales filosofică proprie. Demersul aCl'Sla . generat �i dominat ele gîndul binelui civic, arc �i o dimensiune paideici : .. prin "IWLI , srr;"iclania ş i truda ml'a, concct<itenii ml'i s;i dL·\·in<l ma i inst ru i t i "" ( 11/ si11l ufli'rU. studio. lahorl' III!'O docliores cit •es mei · - / le ji11if111s. 1 . · i 1

2 <1 -i NOTE ŞI COMENTARII

2 . Toate aceste cal ităţi le întruneşte, în conceptia l u i Cicero, doctrina Noii Academi i ; l i psa ei de superficia l i tate decurgea din a bţinerea de la orice :lfirmat ie categorică ( cpoche) ş i d i n recomandarea şi practica prudenţei eurist ice faţ:i de lucrurile necu noscute sau insuficient dovedite (În confor­m itate cu neîncrederea constantă a lui Platon faţă de cunoaşterea pri n simpla opinie, doxostike episteme - Sophistes, 233 c). Acest refuz al fermit:iţ i i doctrinare s e concretiza la academicieni în acordarea unei pon­deri ;trgumentative ega le tuturor a firmaţii lor posibile, în virtutea îndoiel i i (duhitatio) ci a r exista un a dev<ir absolut . În concepţia socratică, indoia la ascute ca pacitatea de disociere a spiritu lui uman, pregătindu-1 să includ:i într-o armonie r:.�ţională ceea ce îi apare scindat. Ipostaza clubitativă pe care o va adopta Cicero în partea a doua a di:t logu l u i , contrastînd cu încrederea lui Qu intus în divinaţie, este componenta esenţiahi a acestui experiment euristico-paideic, cum poate fi considerat în ansa mbl u l lui dialogul Despre divina[ie, construi t în mod evident pe a ntinomia c1ssensio (aprobare l/ dubitatio (îndoială) . Consecvenp ideatiGi a doctri nei acade­m ice,•elogiat:i a ic i de Cicero, consta în ciutarea pennanent;i a prohahilului. a uerosimilului ( cf. Tusculanae, v. 82), ca substituent al adev:iru l u i defi n i­tiv, imposibil de atins. Lui Augusti n ( Contra Academicos, I I , 1 2 , 27) i se pare absurdă această pretenţie a acadcmicienilor de a afla veros imi lu l < la t . uerisimilc - asemănător cu adev:1ru l , calc dup:i gr . pytban6n) înai nte de a şti ce este adev:irul cu care se asea m :J n ă . Elega nţa expresiv;i a a cadcmi­cienilor este o c:t l i tate care motiveaz:i îns:işi a fin itatea lui Cicero pentru această doctrină, în virtutea aceluiaşi crez estet ic : . ,Am considerat totdeauna G1 do:t r ace:� fi l osofie este cu adev:irat desăvîr�iU care este ca p::�bi l :i s;i dea celor mai importante idei o form;i explicir.i � i a leas;l " ( Tusculanae, l, , i ) _ Acest deziderat ciceronian ( copiose ornateq11e c/icere) se putea împl in i , în acccpl_ia sa, numai prin fuziunea armonioasă di ntre filosofie şi retorici (prudelltiam cum eloquentia iungere - ibidem) , dup:'i tradi�ia inaugurat:! ele AristoteL

3. Teofrast (Theophrastos) din Eresos (cea 371-287 a . Chr. ) , om de şti in(a şi filosof grec, discipol a l lui Platon şi Aristote l , pe care-I va u rma la conducerea şcolii peripatetice din Atena, s-a bucurat ele un mare prestigiu în l umea antie<l şi, clatoriU numeroaselor sale lucrări (200) , a fost considerat unul dintre cele mai erudite şi complexe spirite ale Antichită(i i . Va continua în multe privinţe cercet:lrile ilustrului sju clasc;l l (Aristotel), sintetizînd şi sistematizînd rezu ltatele deja obţinute de acesta, motiv pentru care posteri­tatea a fost uneori înclinat:! s:l-i recuno:tSGi drept singur merit pe acela de a fi u rmat doctrina Stagiritu lui . S-a dovedit îns:l că aportul său personal nu a fost deloc neglijabi l , deoarece deseori a completat sau chiar modificat teori i le aristotelice. Din vasta sa oper:i , care acoperea numeroase domenii (matematici , fizid, geologie, astronomie, botanică, zoologic, meclicin;i , logici, retorică , ctic;j) s-au p:istrat doar două lucrări e le botanică ( De_,pre istoria plantelo1; în 9 c:1rţi, şi Despre originea plante/or, în () e<irţ i ) şi o lucrare de eticl ( Camcterele morale), pertinenr:i eva luare a ti pologiei viciilor u mane, cu un amplu ecou în posteritate ( folosită ca su rs:i ele inspirat.ie de citre La Bruyere).

4. Topos-ul consol:-u·i i (consolatio), de sorginte poetici , apare pentru prima dată la Hornt•r (!/iada, XVIII, 1 1 4-1 16), fi ind preluat apoi ele genul retmi< s i . du p:l o bogat:! experienţ<i clcn istici , î�i g;ise'ite locul în suasoria l a t i n ; i . Mot ivu l va reve n i în dome n i u l poe z i e i ( l .ucrl't ius, l lor:q i u , < >v icl iu > . ( Li r

NOTE ŞI COMENTARII 24'i

Cicero şi mai ales Seneca îl impun definitiv în sfera dezbaterilor filosofice (cf. E . Cizek , Seneca, Hucure�t i , 1 972, pp. 1 8- 2 1 ) . Dintr-o scrisoare a l u i Cicero ( A d familiares, V, 16) rezult�i ci o consolare este cu adevarat efici�.:nt:i doar daca depaşeşte calitatea de abstracţiune filosofid, aclaptîndu-se condiţiei particulare a fiecarui caz şi situatiei ele moment a cetaţ i i .

'i . T. Pomponius Atticus ( 1 09- :33 a.Chr.), prietenul cel mai apropiat a l lui Cicero, a fost şi destinatarul a numeroase lucrari ciceroniene ; a purt:H cu acesta o bogat:\ coresponden(:1, cuprins:\ în volumul Epistolumm ad /lttic11m /ibri X VI. Atticus emigreaz:i la Atena din motive poli tice, între anii 88-65 şi , întors la Rom:I, se bucur;} de respectul şi preţuirea unor mari personalit[t\i ale vremi i : Caesar, l'ompei , Hortensius. fi ind fo:ute boga t, i\tticus a finan(at copierea în mai m ulte exemplare a lu cr:i rilor unor scrii tori celebri din epoci şi a editat multe elin operele lui Cicero. Este d însu?i aurorul unei biografii ciceroniene în limba greaci , :d u nei istorii romane (Liber amzalis) şi al u nor biografii de oameni i l u!:ltri ( Imagine.�) .

6. Act'asta l u crare nu trebuie confundatJ cu tratatul Cato, siue de senectute, citat mai sus �i dedicat l u i Atricus : a ici e vorba ele elogiul Cato, scris ele Cicero la moartea lui Caro cel Tîn:ir, c:m:' s-a sinucis la l.l t iu (46 a .Chr. ) , în Africa. în urma înfrîngerii arm:ltelor republicane pompeiene la Pharsalos (în Grecia) şi apoi la Thapsus, în A frica . Acest elogiu a l omulu i care :1 rr:1it şi murit conform crezului s:i u în virt utile republicane, numit de Cicero grauissinws atquc i1 1tegcrrimus 1 •ir, îl va provoca pe Caesar, care se simte vizat personal şi indirect acuzat de moartea lui Cato, s:1 r;ispund:1 printr-un A nticato sau chiar prin dou;i scrieri cu acest t i t lu, dac;} e s:i-i d:im crezare l u i j u vcnal ( Satira, VI , v. 330).

7 . Această ,.problem;i mai importanU" careia Cicero îi sacrifica finalizarea proiect u l u i filosofic inrentionat a fost rechemarea lui în activitatea politici , dup:1 asasinarea l u i Caesar. C u optimismul renascut, el v a deveni consilierul lui Brutus şi Cassius, şefii conspiraţiei an ticezariene, pc care-i va încuraja în disputa cu M. Antonius, erijat în post u ra de r:1zbun:itor a l dictatorul u i ucis. Cicero însuşi intr:1 î n conflict cu Antonius, pronunp împotriva :.�cestuia în senat cunoscutele discursuri Filipicc, elin ce în ce mai dezam:igit ele scena politiGi a vremii. Aceste dezil uzii îl fac s;i se reîntoarc:i la scris, aflînd în aceast:i oculXI{ie o reală mîngîiere :.1 existentei sale tensionate din aceast<i perioacl:1.

H. Aceeaşi idee se reg:iseşte ş i în Tusculmwe, I l , 2 : "Daca ai noştri compatriot.i :1r deprinde gustul studiulu i filosofiei, ne-am putea lipsi curînd de biblio­tecile grecilor''. Penrru c:1 în elocin[ă considera c:i romanii i-au întrecut deja pe greci, Cicero dorea s:1-i anrrenezc pe cei capabili în aceast:i ultim:i erap:1 a competitiei cu grecii , care s-ar fi final izat prin transferarea definit iv:1 la Homa a gloriei filosofice ,.deja a puse în Grecia" . Deşi n:izuia ca filosofia "pînă atunci în trecere la Roma, s:i capete drept de cet:iţenie roman:\" ?i ,.subti l i t::itile a lese ale conceptelor şi expresi i lor sale ( De fin ibus, l l l , 2) să devina accesibile oamenilor" , Cicero era totuşi hotărît s:l nu încurajeze decît acele scrieri filosofice latine apte s:1 intruneasc:i perfeqiunca ideatiei şi expresiva ( copiosc ac orna le dicerc).

9. Cicero recunoaşte u�or ironic, ca şi a ici , abil itatea dialectic1 si n:toril':i a stoicilor în tratatul Bnttus ( cap. XXXI l : "Aproape toti stoicii sînt foa rw pricepuţi în discuţie şi o fac cu art:i � i , într-un fel , ei sînt ni::ite a rh i lccti : t i < " 1 1 \'Înwl ui ; dar daci i -a i lua de b disnr:q iik filosofic<' .�i i - : 1 i r n· l · l · l : l 1 1 i l >u n : t ocl loric: l , nu mai sîni în sl : t rl' dl' n in • ic' · .

de care Cicero manifestă o constantă neîncredere, sugerînd incompati­bilitatea dintre demersul filosofic naturist şi cel raţionalist, singurul prin excelenţă filosofic. Termenii pbilosopbia şi pbilosopbos, care apar la Pitagora şi se încetăţenesc o dată cu Platon şi Aristotel, căpătaseră şi o conotaţie polemică : filosoful se delimita atît de fizicianul (pbysiologos) ionian, care se preocupa doar ele investigarea naturi i, cît şi de sofist (sopbistes), expert în arta persuasiunii, considerat de Platon prototipul negativ al filosofului autentic. Oricît de netă ar fi fost distinqia terminologică, ea nu excluclea totuşi conştiinţa fil iaţiei dintre filosofie şi fizica ioniană, însă, în fata instanţei logos-ului , sistemul conceptual al fizicienilor (natura, geneza ei, schimbarea, multiplul derivat din unitate) era denunţat frecvent ca i luzoriu şi inconsistent.

1 1 . Mincinosul (gr. pseud6menos, lat. mentiem) este un tip ele raţionament sofistic, i11'Ventat de Eubulides elin Milet, discipol al lui Euclicl, pentru a ilustra relativitatea noţiunilor ele adevăr sau minciună. Dacă un mincinos ar recunoaşte că minte, ar minti sau ar spune adevărul (cf. Cicero, A cademica priora, Il, 29).

1 2 . Sorirul (gr. adj. sorites, derivat de la subst. gr. soros - grămadă, movilă) este numele unui alt sofism, formulat tot interogativ şi numit ele Cicero "cel mai încuietor tip de întrebare" (capitiosissimum genus interrogationis ­Acad. post. , I I , 29) : "Cîte boabe se poate spune d formează o grămadă ? Trei, patru, cinci etc. ? Şi cîte boabe trebuie scoase ca să nu mai fie o grămadă ?" . Acest sofism sublinia relativitatea oric1rei aprecieri cantitative referitoare la noţiunile antinomice bogat/să rac ; mare/mic ; mult/puţin ; lung/scurt ; lat/îngust, deoarece, spune Cicero, "natura nu ne-a hărăzit cunoaşterea limitelor lucrurilor, astfel că nu ştim niciodată unde să ne oprim" (ibidem) . Cicero propune în locul adjectivului grec sorites, împru­mutat direct în latină, un calc semantic latin, adjectivul dcervalis (derivat ele la substantivul acerva - movilă), de care nu pare să fie nevoie, constată el cu nedisimulat orgoliu, deoarece latinii sînt deja familiarizaţi cu terminologia filosofică greacă.

1 3 . Versul este citat şi tradus ele Cicero elin Euripide, dar intrase deja în fondul paremiologic grecesc ; elat fi ind că în greacă sfîrşitul celor două hemistihuri rimeaz:'i ( mantis g 'arist6s, bostis eikazei kal6s), am încercat şi în traducerea noastră să-i păstrăm această particularitate.

1 4 . E vorba d e M . Claudius Marcellus, o m politic roman, nepot a l celebru lu i învingător omonim al l u i Hannibal î n cel de-al doilea război punic ( 2 1 5 a .Chr.), cuceritor al Siracuzei (2 1 2), de cinci ori ales consul şi supranumit "spada Italiei" (Piutarh, VieJi paralele, Il , Marcellus, cap. 30). Acest Marcellus, menţionat de Cicero, el însuşi a les de trei ori consul, trimis într-o delegaţie la Massinissa, regele Numicliei, aliat al romanilor, a pierit într-un naufragiu lîngă coasta Africii, în 149 a.Chr., înainte ele cel de-al treilea război punic.

1 5 . Trasimenus, lac elin Etruria (Italia Centrală), unde, în vara anului 217 a.Chr. , cartaginezii , conduşi de Hannibal , au nimicit într-o ambuscadă 1 5 .000 de soldaţi romani, împreună cu consulul Flaminius ; episoadele dramatice ale acestei bătălii au fost relatate ele istoricii Polibius (Istorii, III , 86), Appian (Istoria romanilor, Hannihal, 9) �i T. Livius (A . U. C. , X Xl l , t\-8) .

stantele mortii · lui Pompei;--esie ·crestuT"ăeambiguf': "ea p""6iie·Tăee''llb'"He la faptul că Pompei a fost ucis la tărmul Egiptului, care dă înspre pustiul egiptean, dar e mai probabil că evocă singurătatea generalului roman, după înfrîngerea de la Pharsalos, cînd, părăsit de toti, îşi caută salvarea la egipteni ; aici este trădat şi ucis (la 28 septembrie 48 a. ChrJ din porunca regelui Ptolemeu al XIII-lea, pe care el însuşi îl adusese pe tronul Egiptului (cf. Cicero, De bel/o civili, III, 104 ; Dio Cassius, Historia, XXXXIV, 61) .

17 . În Jliada XVI, v. 433-440, Zeus se plînge Herei că fiului său, Sarpedon, participînd alături de licieni la războiul troian, de partea troienilor, îi va fi dat să fie ucis în luptă de Patrocle ; Hera îl sfătuieşte să nu încerce a-1 salva, aducîndu-i argumente similare celui invocat aici de Cicero.

18. Versul din textul latin este traducerea liberă a unei profetii pythice : "Este imposibil chiar şi pentru un zeu să fugă ele destinul hărăzit" (cf. Heroclot, Istorii, I, 91) .

19. Atellana (jab11la A tel/ana) era un gen dramatic (considerat una din sursele comediei latine) originar din oraşul osc Atella din Campania ; în această farsă comic:'l asemănătoare dramei satirice greceşti, actorii interpretau cîteva personaje stereotipe : Bucco, flecarul, Dossenus, lacomul îngîmfat, Maccus, prostul , Pappus, batrinul păcălit, improvizînd situatii şi replici pe un subiect elat.

20. Versul citat şi tradus de Cicero este din Euripide (Ipbigenia).

2 1 . Fissum .familiare et vitale sînt expresii elin terminologia haruspicial�1, privind semnificatia acelei segmentări (fissum) naturale sau conventionale elin măruntaiele cercetate ele haruspici : .fissumfamiliare se afla în ficat şi e l putea prezice soarta familiei solicitantului sau a statului roman ; fissum vitale se afla în plămîni şi putea anunta, conform interpretării haruspi­ci lor, un pericol iminent al vietii celui ce consulta pe această cale vrerea divină. Protuberanta lobului drept al ficatului era , de asemenea, cercetată cu mare atenţie de haruspici ş i aspectul ei avea semnificaţii particulare : dacă era bogată în vase sanguine, era semn bun, dacă lipsea, era semn rău , dacă era dublă, însemna dezbinare, iar fissum-ul ei anunţa o schim­bare radicală.

22. Primul filosof grec care a afirmat unitatea existentului este considerat Xenophan (Xenophanes) din Colofon (sec. VI a .Chr.), întemeietorul şcolii eleate (cf. Cicero, Academicae post, II. 39). Conceptia fizică a sroicilor are şi ea un caracter monist : ei consideră universul (Kosmos) o entitate vie, raţională (zoon loghik6n), impregnată şi însufletită de logos-ul divin, acea forţă unificatoare, care determină conexiunea şi consecvenţa a tot ceea ce fiinteaza în univers (cf. Diogene Laertios, VieJile şi doctrinele filosofilor, Zenon, VII, 143 ; Seneca, Despre binefaceri, IV, 7).

23. În doctrina stoică, sympatbeia (afinitatea dintre elementele cosmosului) este un concept atribuit lui Posiclonius. Teoria reciprocei interaqiun i dintre corpurile organice ş i anorganice din univers era exemplificată de stoici prin efectele fenomenelor naturale asupra vieţii terestre. Posidonius a fost foarte preocupat de influenţa solară şi selenară asupra organismulu i u man şi a stabilit că raţiunea vine de la Soare şi se întoarce la l' l , el sufletul vine de la Lună �i se întoarce tot acolo, dar c;1 trupul ÎrKt:(Jl' �i �,· sllr�qte pc l ' :l mînt <eL CicL'rn, 1 '11sculolli/(', 1 . 1 H- I 'J l .

2�8 NOTE ŞI COMENTARII

24. Dacă la examinarea măruntaielor primei victime, semnele se arătau favorabile, însemna că divinitatea acceptă sacrificiul ş i măruntaiele erau a rse in cinstea ei ; în caz contrar, se sacrificau alte victime pînă ce zeii p:lreau mulţumiţi.

2'i. În latină, victima unui sacrificiu era desemnată prin doi termeni : hostia, cînd se sacrificau animale mici , şi victima, cînd erau oferite spre jertfă animale mari, cum e taurul, în cazul de faţă. Ritualul sacrificiului era însă identic : animalul era adus la altar cu capul încununat de frunze şi împodobit cu o bandă de lîn;1 de care atîrnau panglici ; i se punea pe frunte o turtă din miere şi făină sărată sau i se presăra doar f;1ină sărată (mola sa/sa, de unde derivă verbul immolare - a presăra f;ii n;i , a sacrifica) stropită cu vin. După sacrificare, animalul era tranşa!, carnea fiind distribuit;! asisten\ei, iar măruntaiele, încredinţate haruspicilor spre exa minare.

26. I ronia ele aici are conotaţii etimologice : adjectivul excors ( cx - fară, cor; cordis - inima) însemna l ipsit ele inimă, dar şi de minte, deci nebu n, furios, �eoarece, în concepţia a ntică, inima era considerată sediul raţiunii . În cazul de faţă, sfidînd asistenta prin fastul regal a l veşmintelor sale, Caesar se dovedeşte iraţional atît pentru că romanilor le repugna orice s i m bol al regalităţi i , cît şi pentru că purpuriu! hlamidei sale îl putea face pe taur să-şi piardă şi el mintea, cleei şi i nima ; aceasta poate fi, sugereaz�i. malitios Cicero, explicaţia l ipsei acestui organ din măruntaiele taurului sacrificat.

27. Cicero reproduce aici un dicton milita r : arcem (urbem) prodere, dum castel/a de.fendis - a pierde cetatea în timp ce-i a peri meterezele, deci a sacrifica esenţialul de dragul u nor accesorii.

28. În mitologia antică, Diana (Artemis) şi fratele său, Apollo, n;iscuţi din Zeus şi Leto, erau divinităţi a le luminii, selenare (Diana) sau solare (Apollo) ; în aceste ipostaze, Apollo avea epitetul Phoibos (Phoebw) ­Strălucitorul , iar Diana, Phoibe (Strălucitoarea).

29. Aequimelium este numele pieţei de anima le, aflat<i pe locul u nde fusese cîndva casa lui Spurius Melius, făcut;1 una cu pămîntul (aequare) după ce acesta, bă nuit că aspira la titlul de rege, a fost ucis (cf. T. Livius, A . U. C. , 1 , 1 3) .

30. Comparaţie ironică între spaţiul intermundan sau metacosmic (la t . inter­mundia, gr. metakosmia) în care Epicur îi localiza pe zei, şi my/um-ul roman, acel adăpost aflat între două crînguri, declarat sacru ele Romulus, în care s-au refugiat clelincvenţii din cetăţile vecine ele teama pedepselor, precum s-au adunat zeii diafani şi acorporal i a i l u i Epicur în spaţiul dintre dou;l lumi de teama de a nu fi striviţi în cazul prăbuşirii u niversului .

3 1 . E vorba d e acea primă diviziune simbol ici a spaţiului celest (stabilită de auguri) în patru regiuni sau temple (klat. templum, gr. temenos < rad. inclo-europ. • tem - a tăia, a împărţi), multipl icate a poi prin diviziuni succesive.

52. Acest pretext, folosit cu diplomaţie de consuli , ori ele cîte ori starea. de spirit a poporului nu părea prielnică întrunirii comiţiilor, a fost fl.Ifnizat de legendara dispariţie a l u i Romulus, pe vreme ele furtună , în timpul adun;hilor militare elin cîmpul ele lîngă mlaştina Caprei (T, Livius, 1, �) . .

. 13 . Judecînd elup;i fumul care emana în permanent;1 elin con ul vulcaf\41Jtl i Et iY,\ din Sici\i;l, se crede;1 în popor c·l în ;Hiîncurik lu i se alb atL'l ientl /<'l l l u i L1 1 1 1· Vulcan �i a l Ciclopilor, ajutoarl'k salt - .

NOTE ŞI COMENTARII 249

3"i . Distinqia stabilită de stoici între fulger (julp,uratio) şi tr:lsnet (julmen) se regăseşte la Seneca (Quaestiones naturales, I I , 1 6), care, în această privinţă, face următoarea precizare : .,Care e diferenta între fulger şi trăsnet ? lat-o : fulgerul este un foc foarte amplu. pe cînd trăsnetul este un foc concemrat şi l a nsat cu forp ".

,):) . Cicero îi mărturiseşte fratelui său că , discuţia l or avînd un caracter confidenţial, nu se teme să-i împ:lrU�ească opinia s:�, mai sinceră şi mai nuanţată, despre divinaţie, pe care public n-o putea mărturisi de teama ele a nu contraria credinp trad iţională , favorabilă divinaţiei augurale (considerată a u te ntic romană). De al tfel, :�cest tip de divin�llie este singurul pe care Cicero, elin respect pentru tradi!ie, îl acceptă în Jcest dialog, date fiind impliclţii le lui în viata cet:lti i . Într-o scrisoare către Caecina (Adfam iliares, VI, 6), etrusc de origine, îi m:lrturiseşte acestuia ci simţea aceeaşi aclmir<�\ie pentru clivina!ia augurală romană pe care Caecina o nutrea fap de divinaţi<J etrusci : .,C1 �i pe tine, nici pe mine nu m-a dezam:igit vreodată divinaţia noastră . pe care. cum ştii, am îmbr;îţ i­şat-o datorită îndemnurilor şi preceptelor atîtor bărbaţi întelepţi, atît din dorinta de a cunoaşte această învăţ:itură, cît şi datorită vicisitudinilor vremurilor noastre. Am încredere în aceasU formă ele divinaţie, cu atît mai mult cu cît ea nu ne-a dezamăgit niciodat;l , mai a les în aceste �mprejur;1ri, atît de neîntelese" . I n De legibus, I I , 1 4 , î ntrebat ele Anicus ce crede despre doctrina auguraL1, Cicero î i recunoaşte cu fermitate statutul de ::;ti inp . regretînd, ca �i în cuprinsul dialogului De�pre divinaJie, ci înv:Wilura � i arta augurilor s-a u pierdut în aspectele lor esenţiale o dat<i cu trecerea timpului .

36. Pinarii erau o veche f:1 1nilie Jristocratic:i mman:i care pretindea a descin­de elin Hercule şi elin ea proveneau pinarii, :1jutoarele potiţilor, preoţii lui Hercule ; Natta, a Gin1i statuie se aflase pe Capitoli u , a fost �i e l un reprezentant a l acestei famil i i . Cultul lui Hercu l e , adus în Italia ele arcadianul Evandros, cel care întemeiase aşezarea urbană Pallantion (după care s-a n u mit Palatinul), a fost p:istrat şi respectat de noii colonişti veniţi din Alba Longa împreună cu Romulus ( cf. T. Livius, 1, 7).

37. Praxitele (Praxiteles, sec. IV a .Chr.) este considerat unul el in cei mai apreciaţi artişti plastici a i Antichităţi i . După perfcqiunea rece, raţională a dasicismului (sec. V a.Chr.), secolul următor a fost fascinat ele gra1ia senzuală a sculpturilor lui Praxitele ; statuia sa, Afrodita din Cnidos, fi ind cel mai des copiată şi i mitat:1 în l u mea elenistică şi romană .

.)8. Ideea antică a operei perfecte ascunse în blocul de mannur�1 a devenit un topos în gîndirea estetică europeană ; astfel motiva şi Michela ngelo perfecţiunea sculpturilor sale ( Sonete, 51 .

39. Tarquinii , oraş etrusc el i n Italia Centrahi , a fost capitala confedera1iei celor 1 2 cetăţi etrusce şi locul de baştin:i a eloi dintre regii Romei, Tarquinius Priscus şi Tarquinius Superbus.

40. Despre Tages, fi inta miraculoasă cu înfăţişare de copil şi minte ele intelept, născut:i dintr-o brazdă ele pămînt, se credea că se trage elin Jupiter. Legenda lui Tages aparţine tradiţiei mitice privind naşterea u nor oameni din glie printr-o spectaculoasă ieşire la suprafaţă ( cmodos). În scuna sa şedere printre ei , se spune că Tages le-ar fi transmis etruscilor învă[ătura sa (explicarea cauzelor producerii fulgerelor, rinwlul înteme­ierii oraşelor şi principiile generale ale divinatiei ) , rranspusă a poi în Lihri Tagetici, cunoscute �i sub numele de DiscijJiilla Tap,elis sau Sacra Tag('/is hl. Ovidius, ,-Ht •lan/orji!Z(', XV, v. 5S.)-.)')8 ) .

246 NOTE ŞI COMENTARII

1 0 . Pe tot parcursul dialogului , termenii physica şi pbysicus desemnează doctrina filosofiei natural iste ioniene, respectiv pe reprezentantii ei, faţ:i de care Cicero manifestă o constantă neîncredere, sugerînd incompati­bilitatea dintre demersul filosofic naturist şi cel rat,ional ist , s ingurul prin excelenţă filosofic. Termenii philosopbia şi philosopbos, care apar la Pitagow şi se încetăţenesc o dată cu P lmon şi A ristotel, c;ipătaseră şi o conotatie polemică : filosoful se delimita atît de fizicianul (physiologos) ionia n , care se preocupa doa r ele investigarea naturi i , cît şi ele sofist (sopbistes), expert în arta persuasiun i i , considerat ele Platon prototipul negativ al filosofului autentic. Oricît de netă ar fi fost disti ncţia terminologiei , ea nu excluclea totuşi conştiinţa filiaţiei dintre filosofie şi fizica ioniană , însă , în faţa i nstantei logos-ului , sistemul conceptual al fizicienilor (natura, geneza e i , schimbarea, multiplul derivat elin unitate) era clenunpt frecvent ca i luzoriu şi inconsistent.

1 1 . M incinosul (gr. pseudâmenos, lat. menlie• IS) este un tip ele raţionament sofistic, inventat ele Eubul icles din Milet, discipol al lui Eucl i cl , pentru a i lusl'!'a relativitatea noti unilor de adevăr sau minciun:'i. Dacă un m incinos a r recunoaşte Gi minte, ar minti sau ar spune adevărul (cf. Cicero, Academica priora, Il, 29).

1 2 . Soritul (gr. aclj. sorites, derivat ele la subst. gr. soms - grămalhi, movilă) este numele unui alt sofism , formu lat tot interogativ şi n umit ele Cicero "cel mai încuictor tip ele întrebare" (capitiosi�:�imum gemts intetTogationis ­A cad. post., I l , 29) : "Cîte boabe s e poate spune c;i formează o gr:imacl:i ' Trei , patru, cinci etc. ? Ş i cîte boabe trebuie scoase c a s ă n u ma i fie o grămadă ?". Acest sofism sublinia relativitatca orici rei aprecieri cantitative referitoare la notiLmile antinomice boga t/s:i rac ; mare/mic ; mult/puţin ; lu ng/scurt ; lat/îngust, deoarece, spune Cicero, "natura nu ne-a hăr:izit cunoaşterea limitelor lucrurilor, astfel că nu ştim niciodată unde să ne oprim" ( ibidem). Cicero propune în locul adjectivului grec sorites, împru­mutat direct în lat ină, un calc semantic lat in, adjectivul acervalis (derivat de la substantivul acerva - movilă), ele care nu pare să fie nevoie, constată el cu neclisimu!at orgoliu, deoarece latinii sînt deja fa miliarizati cu terminologia filosofică greacă.

1 3 . Versul este citat ş i tradus de Cicero din Euripide, dar intrase deja în fondul paremiologic grecesc ; elat fiind Gi în greacă sfîrşitul celor dou:i hemistihuri rimeaz:i ( mcmtis g 'arist6s, bostis eikazei ka/6s), am încercat şi în traducerea noastr:\ să-i păstr:im accast:i particularitate.

1 4 . E vorba de M. Claudius Marcellus, om pol itic roman , nepot al celebrului învingător omonim a l lui Hannibal în cel de-al doilea război punic (21'> a .Chr.) , cuceritor :I l Siracuzei ( 2 1 2 > , de cinci ori ales consu l şi supranumit "spaela It:l l iei" (Plutarh, Vie(i paralele, II , i'vfarcellus, cap . 30). Acest Marcel lus, mentiona t ele Cicero, el insusi ales de trei ori consul, trimis într-o elelega{ie la Massinissa , regele Numidiei, a l iat : l i romanilor, a pierit într-un naufragiu lîng:i coasta Africi i , în 1 49 a .Chr. , înainte ele cel de-al treilea război punic.

1 5. Trasi menus, lac eli n Etruria ( italia Centra l :i ) , unde, în vara anului 2 1 7 a .Chr. , cart:1ginezii, conduşi de Hannibal, a u n imicit într-o ambuscad;i 1 5.000 de soldati romani , împreun:i cu consulul Flaminius ; episoadele clwmatice ale acestei b:H:1l i i au fost relatate de istoricii Pol i bius ( Istorii, lH, f\6), Appian Ustoria roma11ilor. Hmmilm/, 9) si T. Livius Uit u: , XX I I , 'i -K) .

NOTE ŞI COMENTARII 247

16. Expresia din textul latin ( in solitudi11e Aegyptiorum), referitoare la circum­stanţele mortii lui Pompei, este destul de ambiguă : ea poate face a l u zie la faptul că Pompei a fost u c is la ţ<lrmul Egiptu lui , care dă înspre pustiul egiptean , dar e mai probabil că evocă singurătatea generalului roman , d u pă înfrîngerea de la Pharsa los, cînd , p;lrăsit e l e toti, îşi cauU sal varea la egipteni ; aici este trădat �i u cis ( l a 28 septembrie 48 a . Chr. ) d i n porunca regelui Ptolemeu al X ll1-le:1 , pe care el însu şi î l adusese pe tronu l Egiptul ui ( cf. Cicero , De betlo civili, I l l , 1 04 ; Dio Cass ius , Historia, XX:XXIV, 6 1).

17. În lliada XVI, v. 433-440, Zeus se plînge Herei că fiulu i s:l u , Sa rpedon , participînd alături de licieni la r:lzboiul traian , ele partea troieni lor, îi V <.l fi e l a t să fie ucis î n l u p U e l e P:nrocle ; Hera î l sfătu ieşte s:1 n u încerce a-1 sa lva, aducîndu-i argumente s imilare celui i nvocat aici ele Cicero.

lH . Versul d i n textu l latin este tracl ucer,�a l iber:! :1 unei profeţii pyth ice : "Este imposibil chiar şi pentru un zeu s;1 fug:! de destinul hărăzit" ( cf. l leroclot , Istorii, ! , 9 1 ) .

1 9 . Atellana (fabula A tel/ana) era un gen dramatic (considerat una elin sursele comeclici latine) originar elin oraşul osc Atel la din Campania ; în aceast:1 fars:1 comică asemănătoare clranwi satirice greceşti, actorii interpretau cîteva personaje stereotipe : Bucco, tlcca ru l , Dossenus, lacomul îngîmfat , Maccus, prostul , Pappus, bă trÎn ul p:1 c:1 l it , irnprovizînd situaţii şi repl ici pe un subiect dat .

20. Versul ciwt şi tradus de Cicero este e l in Eurip ide (Jphigenia).

2 1 . Fissum familiare el vitale sînt expresi i elin terminol ogia haruspicială, privind semnifica ţia acelei segmentări �fissum) natu rale sau convenţionale din măruntaiele cercetate de haruspici : .fissum .familiare se afla în ficat şi el putea prezice soarta fa m iliei solicitantului sau a statului roman ; .fissum vitale se afla în plămîni şi putea ;� n unţa, conform interpretării haruspi­cilor, un pericol i m inent a l vieţi i celui ce consul ta pe această cale vrerea div in;\ . Protuberanţa lobului drept a l ficatului era , de asemenea, cercetată cu mare atenţie de haruspici şi aspectul ei avea semnificaţii particulare : dacă era boga tă în vase sanguine, era semn bun, dacă lipsea , era semn r:1 u , dacă era clubl;1 , însemna dezbinare, iar jissum-ul ei anun ţa o schim­bare radicală .

22. Pri mu l filosof grec care a afirmat unitatea existentului este considerat Xenophan (Xenophanes) din Colofon ( sec. VI a.Chr.), întemeietorul şcolii eleate (cf. Cicero, Academicae post, Il , 39). Concepţia fizică a stoici lor are şi ea un c a racter mon ist : ei consicler:i uni versul (Kosmos) o entit;ltc vie, raţională ( zoon logbik6n), im pregnată şi însufleţită ele logos-ul divin , acea forţ:l unificatoare, care determin;! conexiunea şi consecvenţa a tot ceea ce fiinţează în univers (cf. D iogene Laertios, Vieţile şi doctrinele .filosofilor; Zenon, VII , 1 4 3 ; Seneca, Despre binefaceri, IV, 7).

23. În doctri na stoică, �ympatheia (afi n ita tea dintre elementele cosmosul u i ) este un concept atribuit lui Posidonius. Teoria reciprocei interaqiuni din tre corpurile organice şi anorganice din u n ivers era exemplifica t:! ele stoici prin efectele fenomenelor naturale asupra vieţii terestre. Posidonius a fost foa rte preocupat de infl uenţa sola ră ?i selenară asupra orga nism u l u i uman şi a stabil it că r:qiu nea v i n e d e la Soare ş i se întoarce la e l , d s u lletul vine ele la Lun;i si Sl· în toa rce tot : 1co l o , clar ci tru pu l încqx: �i �, · '. l i t �< '� l l ' pc l ' :i J I I Înl kf " . C icero, "f itsut/ol/(w, [ , f H- I 'J J .

24.

25.

26.

2R.

29.

.)0.

.) 1 .

NOTE Ş I COMENTARII

Dacă la examinarea măruntaielor primei victime, semnele se arătau favorabile, însemna că divinitatea acceptă sacrificiul şi m;Jrunta iele erau arse în cinstea ei ; în caz contrar, se sacrificau al re victime pînă ce zeii păreau multumiti.

În latină, victima unui sacrificiu era desemnat:! prin eloi termeni : hostia, cînd se sacrific<Ju <Inim<IIe mici , ş i victima, cînd erau oferite spre jertfă animale mari , cum e tauru l , în cazul de f<Ită . Ritualul sacrificiului era însă identic : animalul era adus la a ltar cu capul încu nunat de frunze şi împodobit cu o bandă de lîn;1 de c<Jre atîrnau panglici ; i se punea pe frunte o turtă din miere !li fă in:i sărată s:�.u i se presăra doar fain:\ sărată ( mola sa/sa, de unele derivă verbul immolare - a presăra f;iină, a sacrifica) stropită cu vin . După sacrificare, animalul era tranşat, carnea fiind clistdbuit:i asistenţei, iar măruntaiele, încredin�ate haruspicilor spre examinare.

I ronia ele aici are conotatii etimologice : a r l jectivul excors ( ex - fă ră, cor, cordis - i nimă) însemna l ipsit ele inimă, clar şi ele minte, cleei nebun, furios,"Lleoarece, în conceptia a ntică, inima era considerată sediul ratiu nii . În cazul de faţă, sfidînd asistenta prin fastul regal a l veşmintelor sale, Caesar se dovedeşte irational atît pentru că romanilor le repugna orice simbol al regalităţii, cît şi pentru că purpuriu! hlamiclei sale îl putea face pe taur să-şi piardă şi el mintea , deci şi inima ; aceasta poate fi, sugerează mal iţios Cicero, expl ica{ia lipsei acestui organ din măruntaieie taurului sacr ificat. C icero reproduce aici un dicton militar : arcem (urbem) prodere, dum castel/a defendis - a pierde cetatea în timp ce-i aperi meterezele, cleei a sacrifica esenţialul de dragul unor accesorii.

În mitologia a ntică, Diana (Artemis) şi fratele său, Apollo, născuti elin Zeus şi Leto, erau d iv inităţi ale luminii , selenare (Diana) sau solare (Apollo) ; în aceste ipostaze, Apollo ;1vea epitetul Phoibos (Phoebus) ­Str:ilucitorul, iar Diana, Phoibe (Strălucitoare;.�).

Aequimelium este n umele pietei de animale, aflată pe locul unele fusese cîndva casa lui Spurius Melius, făcut:i u n a cu pămîntul (aequare) dup;i ce acesta, bănuit că aspira la titlul de rege, a fost ucis (cf. T. Livius, A. U.C., 1, 1 3) . Comparatie ironică între spaţiul intennundan sau metacosmic (lat. inter­mundia, gr. metakosmia) în c;lre Epicur îi loca l iza pe zei, şi my/um-ul roman, acel adăpost aflat între două crînguri, declarat sacru de Romul us, în care s-au refugiat delincveniii elin ceU[ile vecine de teama pedepselor, precum s-au adunat zeii di:1fani şi acorporali ai lui Epicur în spatiul dintre două lumi de teama ele a nu fi strivip în cazul prăbuşirii u n iversului.

E vorba de acea primă d iviziune simbolică a spatiului celest (stabi l ită de auguri) în patru regiuni sau temple (klat. templum, gr. tem.enos < rad. indo-europ. • tem - a tăia, a împ;ir[i), multipl icate a poi prin diviziuni succesive.

32. Acest pretext, folosit cu diplomatie de consul i , ori de cîte ori starea. de spirit a poporul u i nu părea priel nică întrunirii comitii lor, a fost fmfliZat de legendara disparitie a l u i Romulus, pe vreme de furtună, în timpul adunărilor militare din cîmpul de lîngă mlaştina Caprei (T, Livius, 1, J,fo).

33. judecînd după fumul care emana în permanent:� el in conul vulcaf'\Uit�i Etna din Sicilia, se credea în popor c;i în a dîncuri lL• l u i se : 1 fl :i atdientl I.L'Ul u i faur Vul cm �i a l Ciclop ilor, ajuto:1n·l�· s:dv.

3 ' '1 .

)) .

36.

37 .

38.

39.

40.

NOTE ŞI COMENTARII 249

Distincţia stabilită ele stoici între fulger (ju(f!uratio) şi trăsnet (julmen) se regăseşte la Seneca ( Quaestiones naturales, 11, 1 6) , care, în aceasu privinţă, face următoarea precizare : .,Care e diferenţa între fulger şi trăsnet ? lat-o : fulgerul este un foc foarte amplu, pe cînd trăsnetul este un foc concentrat ş i la nsat cu forţă " .

Cicero îi mărturise�te fratelu i s ă u c ă , discuţia l o r avînd u n caracter confidenţia l , nu se teme să-i împărtăşease<i opinia sa, mai sinceră ş i mai nuanţată, despre divinaţie, pe care public n-o putea mărturisi ele teama ele a nu contraria credinţa tradiţională, favorabil;! clivinaţiei augurale (considerată au tentic roman;l). De altfel, a cest t ip de divinaţie este singurul pe care Cicero, din respect pentru tradiţie, îl accept;! în acest dialog, date fiind implicaţiile lu i în viaţa cet:l\ii . Într-o scrisoare către Caecina (Ad Jam iliares, V I , 6) , etrusc de origine, îi m;lrturiseşte acestuia ci simţea aceeaşi admiraţie pentru divinaţia augurală romană pe care Caecina o nutrea faţă de divinaţia etl·usc;l : .,Ca si pe tine, nici pe mine nu m-a dezamăgit vreodat;l divinaţia noastră. pe care, cum ştii, am îmbrăţi­şat-o datorită îndemnurilor şi preceptelor atîtor bărbaţi înţelepţi, a tît din dorinţa de a cuno;.��te aceast;l învăţătură, cît şi datorită vicisitu dinilor vremurilor noastre. Am încredere în aceast;l formă de divin;.�tie, cu atît mai mult cu cît ea nu ne-a dezamăgit niciodată , mai ales în aceste împrejur:lri, atît de neînţelese". În De legihus, I I , 1 4 , întrebat ele Atticus ce crede despre doctrina augural:i , Cicero îi recunoaşte cu fermitate statutul de stiinţ<t . regretîncl, ca ş i în cuprinsul dialogu lui Dc.1pre diuinafie, ci învăţătura şi aru augurilor s-au pierdut în ;�spectele l or esenţiale o cb t;l cu trecerea timpului. Pinarii erau o veche familie aristocratic;! romană care pretindea a de�cin­dc din Hercule şi din e;J proveneau pinarii, ajutoarele rotiţilor, preoţii lui Hercule ; Natta , a cărui statuie se ;�f1ase pe Capitoliu, <� fost şi el un reprezentant al acestei familii . Cultul lui Hercule , adus în Ital ia de arcadianul Evandros, cel care întemeiase aşezarea u rbană Pallantion (după care s-a nu mit Palatinul), a fost p:istrat şi respectat ele noii colonişti veniţi elin Alba Longa împreun;l cu Romulus (cf. T. Livius, I , 7) .

Praxitele (Praxiteles, sec. IV a . Chr.) este considerat unul din cei mai apreciaţi artişti plastici ai Antichităţi i . Dup;l perfeqiu ne;� rece, r<�ţională a clasicismului (sec. V a . Chr.), secolul urm:ltor a fost fascinat de graţia senzu ală a sculpturilor lui Praxitele ; statuia sa , A(rodita din Cnidos, fiind cel mai des copiaU şi imitată în lumea elenistică şi roman:! . Ideea antică a operei perfecte ascunse î n blocul de marmur:i a devenit un topos în gîndirea estetică europeană ; astfel motiva şi Michelangelo perfecţiunea sculpturilor sale ( Sonete, 5) .

Tarquini i , oraş etrusc din Italia Centrală , a fost capitala confecleraţiei celor 1 2 cetăţi etrusce şi locul de baştin;i a doi dintre regii Romei, Tarquinius Priscus şi Tarquinius Superbus. Despre Tagcs, fiinp miraculoasă cu înfăţi!iare de copil ş i minte de înţelept, născută dintr-o brazdă de pămînt , se credea că se trage din Jupiter. Legenda lui Tages aparţine tradiţiei mitice privind naşterea unor oameni din glie printr-o spectaculoasă ieşire la suprafaţă (anodos) . În scurta sa şedere printre ei, se spune că Tages le-ar fi transmis etruscilor înv<\ţătura sa (explicarea cauzelor producerii fulgerelor, ritualul înteme­ierii ora�elor �i principiile generale ale divinaţiei) , transpusă <�poi în Lihri Tagetici, cunoscute şi sub numele de Disciplina Tagetis sau Sacra Ta,f.!,elis l lL Ovidius , MC'lamurfoze, XV, v. 35.1-.)"iH) .

2SO NOTE ŞI COMENTARII

4 1 . Întrebarea lui Cicero pare să sugereze relatia etimologică a cuvîntului dcus (zeu) cu dieuldiu/deiu, al căru i sens de baz;l este cel de "lumin;l "' , radical din care provine şi dies (zi) tcf. A. Ernout, A . Meillet, op. cit., sub voce dies) . Este înc1 un prilej să apreciem bunele intuiţii etimologice ale lui Cicero. chiar dacl implicaţia lor este doar a luzivă .

4 2 . Cicero citeaz;l aceast;l glumă şi în De natura cleontm O , 26) , f:lr;l s-o mai atribuie lui Cato. ceea ce presupune el ea fusese deja asimii::J.U Î'1 tradiţia anonim;i .

43. Prusias, rege al Bitaniei ( regat din As ia �·lică), între 235-1 83 a .Ciu., la curtea clruia s-a refugiat Hannibal, în I RH, acesta fiind u ltimul popas din periplul asiatic al bătrînului general canaginez, dup;l înfrîngerea de la Zama ( 02). Hannibal a comandat cu succes flota bitanică în conflictul cu regatul Perga mului, al iat al romanilor, dar cînd Prusias a fost învins pe uscat , a trebuit s;l promit;\ , in schimbul liberUţii sale, extr;ldarea lui Hannibal . Pentru a nu cădea ele viu în mîinile roma nilor, Hannibal se sinuci,le în 1R3, acelaşi an în care a murit şi singurul general roman care-I învinsese vreodată , Scipio Africanul. lată ce scrie despre această coincidenţă T. Livius : "Moartea acestor b:lrbaţi, cei mai vestiti a i acestor neamuri , poate fi comparată nu atît prin coincidenta datelor, cît prin aceea el nici unul dintre ei nu s-a bucurat de un sfîrşit demn ele str:llucirea vieţii sale. Mai întîi de toate, nici unul n-a murit şi n-a fost înmormîntat pe p;lrnînrul patriei. J-Ianniba l a închis ochii în surghiun, tr;ldat de gnda sa ; Scipio, deşi n-a fost exilat, nici condamnat, totuşi şi-;.� hot;l J Ît singur exi lul , de bun:lvoie, nu numai pentru restul zilelor sale, c i ş i pentru r;im;lşitele sale pămînteşti" (De la fundarea Romei, XXXVI l l , 49, traci. de P. Popescu Găleşanu. Bucureşti, 1976) .

44 . Î n latină, ziua solstiţiului ele iarnă este numită bruma, cuvînt provenit elin sincop;.�rea şi substantivizarea adjectivului b1·evima, din sinwgma brevima dies - cea mai scurt;! zi ; prin extensie semantică, bnJJna va deveni sinonim cu biems (iarna) : per brumam - pe timp de iarnă (A. Ernout, A. Meillet , op. cit., p. 1 1 4).

4'5. Dialogul platonician Republica (Politeia)stabileşte o analogie îmre alc;Hu­irea sufletului şi cea a u nei cet:iti , sugerînd o posibilă coresponden\.'1 între cele trei componente a le sufletului , r;tţională, p;.�sională �i apetcnU, !ii cele trei clase sociale din ierarhia cetătii lui Platon, condudtori i . paznicii şi furnizorii de bunuri ( 4 4 1 a-b) . În acest dialog despre dreptate (conform subtitlului Peri dikaion, stabilit ele exegeţii alexandrini) ca virtute civic;l suprem;! , chiar dac;! Platon insist�l asupra unui model de cetate analogic alcătui ri i psihice, el nu a intenţionat propriu-zis, dup;i părerea noastră, să impună un prototip al statu lui ideal , ci s;i verifice în ce măsur:i funqionează la nivel micro- �i m:�crocosmic nişte universa li i taxinomice.

46. Despre plâcere (Peri bedones) pare s;i fi fost titlul uneia din cele 40 de lucrări ale lui Epicur, cunoscută de Cicero şi des atacată în scrierile sale filosofice. Doctrina epicureică a plăcerii apăruse ca o rcaqie firească fa��� de morala filosofiei tradiţionale, ce indica drept cale a desăvîrşirii repri­marea plăcerilor efemere şi cultiv;.�rea austerităti i . Introducînd în filosofie conceptul de plăcere (hedone) , ba , mai mult, propunînd-o c;.� idea l de viaţă , Epicur oferă omului simpl u , rebarbativ la asceză , dreptul de a se bucura de dorintele sale fireşti, necesare (cum e ş i aceea de a mînca, la Cll"L" se fan: alu zie în text). lntuind riscul vulgariz;ir i i u mcept u l u i , Epkur

NOTE ŞI COMENTARII 25 1

a făcut precizJrea necesară : "Cînd spunem că plăcerea e scopul vieţii, nu ne referim la plăcerile vicioşilor sau la cele ce constau în desf;H;i ri senzuale, cu m socotesc unii , di n neştii nţă sau înţelegere greşită ; ci prin plăcere înţelegem absenţa suferinţei din corp şi a tulbur;lrii din suncr ( ataraxia) - Diogene Laertios, VieJile şi doctrinele filosofilor, XI, 1 3 1 ,

trad. C . Balmuş, Bucureşti, 1 963. Î n concepţia lui Epicur, raţiunea este moderatorul comportamentului etic, căci ea poate face selecţia necesară între pl;icerile fireşti şi necesare (physikai, andnkaiai) şi cele fireşti, dar nu necesare ( ouk anânkaiai) şi cele nefireşti şi nenecesare (ou te physikaî, oute anânkaiai) . Hedonismul epicureic nu trebuie prin u rmare confundat cu senzualismul filosofiei hedoniste cirenaice, întrucît Epicur propune ca ideal de viaţă plăcerea fireasc;l, cu rol catharctic, su rs;i a echilibrului interior. Cicero e de părere însă c;1 versiunea cirenaică şi cea epicureică coincid în a atribui simţurilor şi senz:1{ i i lor calitatea de criterii a le adevărului ( De .finihus, 1, 7, I I I , 1).

47. Şi Augustin îi atribuie lui Caro un răspuns glumeţ, dar cuiva , care-I informasc că �oarecii i-;w ros încălţ;1mintea : "Ar fi fost o minune dacă încălţările i-ar fi ros pe şoareci'' (De dit•inatione Christi. I I , 20).

48. Iliac/a Il, v . 294-327 ( traci. G. Murnu, Bucureşti, 1967) ; Cicero face o uşoară confu zie, fiindcă în epopeea homeric;! întîmplarea e povestit;i de Ulise, nu de Agamemnon.

49. Expresia din text, angues ad focu m nundinari, a creat probleme u nor editori (Leclerc), care au propus leqiuni mai facile : .forum ( piaţă ) pentru

focum (vatr;1 ) sau nidufari (a se cuib;iri) în loc de nundinari (a veni la

tîrg în ziua de nundinae zi de tîrg < not>em - nouă şi dies - zi), în calendarul roman, mundinae marca sfîrşitul săptămînii de 8 zile, de origine etJ·uscă, şi a fost declarată, în sec. III a.Chr., zi de s;1rb;1toare, pentru a se permite populaţiei rurale şi plebei să participe la activităţile politice şi comerciale ale urbei (cf. Macrobius, Saturnalia, !, 1 5- 1 6) . Pentru a facilita înţelegerea, a m preferat să traducem explicit expresia metaforică, reactualizînd şi ceilalţi termeni ai comparaţiei eliptice (ţ;i ranii, tîrgul) . Şarpele, ca protector al copilului dormind, a devenit de timpuriu un motiv literar şi artistic în Antichitate.

'iO. Numele A ius Loquens este format din deriva ţii nomi nali a i verbelor aio a afirma, a vorbi şi loquor - a vorbi, a sporov;1 i .

'il . B;it;t l ia de la Cannae (2 august 216 a .Chr.) a fost cea mai categoriei demonstraţie a geniului tactic al lui Hannibal ; inferior numeric romanilor (86.000 de romani faţ;i de 54.000 de cartaginezi), el şi-a adjudecat victoria printr-o lupt;i care a devenit un model al tacticii de înv;1lu ire în istoria artei militare. Romanii , conduşi de consulul Paullus L. Aemilius, au avut cele mai mari pierderi din toate războaiele de pîn;1 atunci, după unele date, 70.000, după altele - 'iO.OOO de morţi şi între 7.000 şi 18.000 de prizonieri (cf. T. Livius, I l , 1 , 38-54). Istoricul Polibiu (Istorii, I I I , 1 17) ne informează e<i Hannibal a învins datorită genialitătii planului său operativ, în timp ce consulii romani nu au avut pus la punct un plan tactic �i strategic u nitar. Victoria răsunătoare a cartaginezilor şi înfrîngerea ru�i­noas<1 a romanilor au avut consecinte foarte i mportante : I-lannibal v;1 începe o abi l;i ofensiv;\ diplomatic;i spre a atrage de partea sa n.•t;it. i lv ita lice şi a dezmembra crm((�der;l(ia rom;m;l , şi, în :mut 20') :1 .Chr., 1 2 l'( )loni i I I > I I I ; I IW rl'fu z;·l s;i mai furniZl'A' st: l l u l u i r ( )man t n q w �i : l j l l t < J ; Irl ' mall ' l i ;d , ·

2'i2 NOTE ŞI COMENTAIW

5 2 . Termenul pullarius (< pullus - pui) desemneaz;i pe îngrijitorul puilor sacri, folosiţi în vari�ulta de auspicare, specific roman ă , numit<i auspicia ex 111pudiis (auspiciile d u pă apetitul pui lor) ; prin extensie, pullarius devine un termen generic clesemnînd pe asistentul augurilor în orice fonn;l de auspicare.

)3. Cu aceeaşi grijă pentru de ta l iu! l ingvistic pe care o sesJzam în toate scrierile sale şi care ne autorizează s;i- 1 consideră m , al;Huri ele Varro, o conştiinp filosofiei a epocii sale, Cicero stab i l eşte : 1 ic i , elin perspectivă diacronică, variantele expresive ale unui important termen din l imbajul augural tripudium, preluat din terminologia sacra!;-, a rirua lului fraţilor Arvali sau a Sali i lor, cu sensul de "dans în trei pa:ji"' ( < Iri - trei ş i pudium < gr. podio11 - pas mic) . În l i mbajul augur:t l , acest termen va înlocui formde a rhaice terripaviu m şi terripudiwn, pentru a desemna prevestirca de bun augur dată ele ţopăitul puilor sacri în jurul mîndrii , prevestire considerat;! des:1vîrşit:1 mai :rles cînd pu i l or l e scipau elin cioc fă rîme sau boabe, situaţie numit:1 tnjJudium sollistimum (suprelativ arhaic al aclj . solf1 t.� - complet, eles�i­vîrşit) - cf. A. Ernout, A . Meill et, op. cit., p. 1 0 1 5 .

5 4 . Auspiciul vîrfurilor ( au.,picillm ex acuminilms) este o expresie din tehnica augurală, destul de ambigu:i pentru noi ; în l ipsa u nor informaţii precise, interpretarea ei nu poate fi decît conjectural:·i : poate fi vorba de vîrful ciocurilor ele pas:lre ( cf. Vergil ius, Eneida VI, v. 1 99) sau de vîrful l :incii lor, ma te sau lucio:1se (cf. T. Livius , XXII , 1 ) , iar clac:1 ţinem cont c:i expresia e din domen iul divinaţiei augurale m i l itare, acest t i p de auspiciu e posibil sii se fi realizat atunci cînd o pas�1re se aşeza pe vîrful unei ! :inci.

55. În acest fel putea fi la acl;ipost de orice influenţă a semnelor divine ; Plinius (Historia naturalis, XXVIII , 4) constată că oamenii se puteau uneori prevala de o axiomă a doctrinei augurale, potrivit căreia auspiciile nu puteau influenţa pe cei care nu le solicitau şi conchide Gi îns;işi putinţa neglijării lor era un semn al îng�iduintei divine.

56. Auspiciul jugu lui ( a uspicium a iugo sau iugC') avea l oc a tunci cînd anima­lele înjugate îşi s lobozeau excrementele în acelaşi timp (cf. Servius, Aerteis, III, v . 27).

57. Numele acestei populaţii apare în textele a ntice în cîteva varinate : Trocbmani, Trocbami, Trochani; grecii numeau trokmenoi această popu­

laţie a Galiţiei ( Asia M iel). )8. Încă plin ele resentimente fată ele Caesar, Cicero nu respect;� adevărul

istoric : eleposeclînclu-1 pe Deiotarus ele regatul s<lu, Caesar i-a oferit în schimb alte propriet:lţi la fel de bogate ; în plus, acel "nu ştiu care partizan al său elin Pergam .. era de fapt nepotul omonim al regelui Mithridate, care-I crescuse ca pe propriul s:iu fiu pentru a-i urm:� la domnie - cf. Hirtius, Bellum Alexandrillum. LXXVIII .

59. Doctrina epicureică p u n e accent pe latura psihic;i a plecări i , considerată drept sursă a l iniştii sufleteşti (ataraxia), în timp ce stoicii contestă plăcerii cal itatea ei ele bun natural ş i necesar şi de moderator catharetic al echilibrului sufletesc. Deosebirea radicală dintre Epicur şi stoici sub acest aspect const;i în i nsistenţa acestora el i n urm ;1 asupra idei i că pl:icerea, ca � i durerea, sînt irationale, incompatibilc cu facultatea rat_io­na l :i , :ji de aceea trebuie supri mare (cf. Sencc:1 , l.>e ira. 1 , H , 2-.') ) . ilj)(l //}('itl _,t , >ic:"l krael ic:lrl'a afL'l"tdor), chiar <bcă SUJ Wrlk i a l prL'I. int :i l l nl'il- � ''' 'ma n ari

NOTE ŞI COMENTA R I I 253

cu atara:x:ia epicureic1 , se deosebeşte de aceasta prin interpretarea diferită pe care o are în cele două doctrine conceptul de katharsis (purificare) -v. F.E. Peters, Termenii filosofiei greceşti, Bucureşti, 1 993, p. 38.

60. lliada, IX, v. 236 - din nou Cicero, ci tind din memorie, comite o inexanitate : aceste;� sînt cuvintele lui Ulise, şi nu ale lui Aiax.

6 1 . Perceptia diferită la cele dou:i popoare asupra direqiei din care a par semnele divine favorabile ţ ine de pozitia lor geografică diferită ; comună este ideea că răsăritul este sursa binelui şi a lumini i , îns:i augurul grec, orientat spre nord în timpul auspic1rii, avea răs:1ritul în dreapta (cf. Homer, Jliada, XII , 239), în timp ce augurul roman, orientat spre sud, primea din stînga semnul propice. Aşa cum reiese din dialog, la romani unele p:isări putea u da o prevestire bună �i elin dreapta, care se numea tot sinistra avis, ele aceea putem deduce că în sfera semantică a divinaţiei, adjectivul sinistere<ipătase o conotatie augural;i abstractă ( favorabil , de bun :IUgur) indiferent:! la denota tia sa init,ială, concret spaţia\;1 (stîng, din stîn ga).

62. Derivatul adjectival substantivizat cau neae, arum (smochine uscate din Caunum) provine de la toponimul Cawws, oraş din Caria (provincie din Asia Mici ) ; printr-o analogie fonetic1 , strigătul vînz:Horului C'auneas (acuza tivu l substantivului ment, ionat , complemenr direct al el ipticului emite - cumpăra t_i) , putea fi înt_eles ca form:i sincopat:\ ( frecvent:"! în vorbirea popular;!) a expresiei prohihitive Cm •f' IN c•as ( Fereste-te s;1 pleci !) , devenind astfel o aluzie premonitiv:·l ( la t . omc·n si gr. 1..?/f'th!nJ. Pentru l ingvişti , acest calambur furnizeaz;1 fie dovada pron un[:1rii voca l i u: ( u) a fonemului notat de obicei în ed i{_ i i ca u ( cut•c• = C{/111'), lk a alter:hii diftongului lat in au (= au) sub i nfluenta pronunt.il'i grecesti din sudul Italiei (unde se a/la şi portul Brundi sium l .

63. Caracterul aleatoriu al acestui t ip de divinat,ie este subl iniat de Cicero prin compararea lui cu jocurile de noroc practicate atunci la Roma : jocul cu zaruri (aleae), jocul cu arşi ce ( tesserae) şi jocul în degete (desemnat în textul latin prin verbul micare) - el consta în a spune repede cîte degete de la cele dou;1 mîini întinde spre tine partenerul , chiar în momentul în care acesta f;icea m işcarea respect ivă .

64. Praeneste, oraş din Latium, la sud-est de Roma, unde era venerat:'i zei t,a Fortuna, personificare a soartei , numit:1 şi dea Praenestina ; pozit,ia pitorească a oraşului a f:icut ca el s:1 devin:1 un loc de vilegiatud estivală , foarte ciutat la sfîrşitul republ icii ş i î n perioada imperială.

65. E vorba de alfabetul vechi latin împrumutat de la grecii el in colonii lc sud-italice (direct sau prin filier;1 etruscă), a le c:lr u i litere, cum observa ::;i Tacit, sem:inau înc;i foarte mult cu cele ale vech iului alfabet grec occiden­tal : .,literele latine aveau formele str;ivechilor l itere ale grecilor" (jormae litteris Latini.\', quae veterrimis Graecorum - Anna/es, XI, 14). De a ltfel, l a Praneste a fost descoperit cel m a i vechi document epigrafic latin, .fihula Praenestina, un mic text, cu litere ele form;i grecească, gravat pe o agr:1f:1 de aur : Mtmios med jhe: jhaked Numasioi - Manius m-a făcut pentru Numerius (cea 600 a .Chr.) - cf. A. Ernout, Recueil de textes lmins archai"ques, Paris, 1916, pp. 3-4.

66. Clitomachus (Kieitomachos) din Cartagina (sec. II a .Chr.), filosof grec, discipol a l lui Carneades, remarcabil prin subtilitatea ideilor şi forţa argumentelor ; scrierile sale sînt u nica surs;i de cunoaştere a fi losofiei l u i Carneades, c e l mai prestigios reprezentant al Noii Academi i , care nu a L 1s : 1 1 nimic scris .

254 NOTE ŞI COMENTARII

67. Cercul zodiacal sau zodiacul (gr. zodiak6s kl"iklus este o zonă circulară de-a lungul orbitei aparente pe care o descrie soarele în mişcarea lui a nuală (eliptică) în jurul pămîntului , în care se află cele 12 constelaţii, figurate simbolic în astrologie ca semne zodiacale cu forme animaliere (gr. zodia - a nimale) - cf. L. Săineanu (DicJionar universal al limbii române, voi . V, Iaşi , 1 996, sub voce).

68. Triunghiul (gr. trigonon, lat. triangulum) şi p;ltratul (gr. tetragunon. lat . quadratum) sînt configuratii astrologice a ciror explicaţie o aflăm la Sextus Empiricus (Adversus mathematicos, V, 39) : "Se spune că aştrii sînt în raport u nii cu altii şi se annonizează între ei după cum apar grupaţi în formă ele triunghi sau de pătrat. În form�l ele triunghi sînt prezentaţi ca relaţionîndu-se între ei acei aştri care au l a mijloc un interval ele trei semne zodiacale, iar în formă ele pătrat, cei care au un interval de clou�! semne" (tr. n .) .

69. Ca şi divinaţia în a nsamblul ei, arta calcleenilor, confruntată cu probabi­l i!>1nul academic, este contestată cu argumente similare celor invocate ele sceptici ; despre caldeeni, Sextus Empiricus (op. cit., V, 1 -2) spunea : Ei clădesc împotriva noastră un mare zici al superstitiei, făr;l a n e îngădui să săvîrşim nimic în acord cu dreapta judecată" . El denun{;l l ipsa ele proba­bilitate a teoriei astrologilor că viap s-ar desfăşura în raport cu mişcarea astrelor, precum şi abil itatea şi insolenp cu care autorii de horoscoape profită ele naivitatea oamenilor: "dacă felul în care se constituie configuratia astrelor hotărăşte asupra influenţelor pe care ele le exercită asupra întîmphlrilor vieţii, ar trebui ca un om şi un măgar, născuti în acelaşi timp, în aceeaşi parte a zodiei, s;1 aibă acelaşi mers al vieţi i" (Sextus Empiricus, Opere filosofice, voi . 1, c. 95, traci. A . Frenkian, Bucureşti, 1 965).

70. Despre aceşti eloi gemeni, tinerii regi ai spartanilor, Herodot (Istorii, VI, 52) spune că semănau atît de mult încît nu puteau fi deosebiţi, iar mama lor nu dorea să dezvăluie care dintre ei se născuse primul (şi ar fi meritat mai multă consideraţie în ochii supuşilor săi) ; un atenian i-a înv;1ţat pe spartani să o urmărească pe mamă spre a vedea pe cine servea primul l a masă ş i astfel s-a aflat c ă Eurystenes era cel dintîi născut.

7 1 . Termenul din textul latin , praevaricatio, aparţine limbajului baroului şi clenume�re înţelegerea încheiată de un avocat cu partea adversă, în defavoarea clientului său, urmînd ca prestaţia sa în i nstanţ;l s;1 fie o pur;1 formalitate.

72. Cicero stabileşte <Jiei printr-un calc semantic echivalenta dintre sintagma greceasc;l horizontes kykloi şi cea latin�! j!nientes orbes, atît verbele horizein şifinire, cît şi substantivele kyklos şi orbis, au în cele dou;1 l imbi acelaşi sens, respectiv a delimita şi cerc, orbită; aceste "orbire care delimitează" sînt ceea ce numim curent " orizont" - " lin ie [ circular;!] care reprezintă i nterseqia aparentă a suprafeţei pămîntului cu bolta cerească ; l imită pînă la care ajunge vederea noastră " (cf. L. s�lineanu, op. cit., voi. IV, sub voce).

73. Troglodiţii erau un neam african de pe coasta nordică a Etiopiei ce-şi ducea viaţa în caverne. Herodot ne informeaza că "troglodiţii etiopieni sînt oamenii cei mai iuti la picior dintre tO\i cei despre care am auzit vorbindu-se ; ei se hrănesc cu şerpi, şopîrle , a lte asemenea reptile. Nu întrebu inţează o limbă care să semene cu o alta, ci ţip�l ca l i liecii" ( [V, I H.)) . În leg;1tură cu aceast:i ultim�i afirmatie, e posibil ca troglo<.lit. i i s:i fi vorbit pe un ton mai ascut_it, cla r chiar daci limb:1 lor nu sL·mana cu

NOTE ŞI COMENTARI I 2'i'i

vreuna cunoscută e le Herodot, nu însemna c:i nu foloseau vorbirea articulată. Şi Esch il , în Agam('m non (v . 1050l, compara limba străină vorbită ele Cassanclra cu ciripitul unor rîndunele - din aceste analogii s-a născut probabil expresia "limbă păsăreasci ", folosită pentru orice limbă care ne conrrariază, mai ales sub aspect articulatoriu.

711 . Aceeaşi întreb:� re şi-o pune şi A . G ellius (Noctes Atticae, XIV, 1 ) : "De ce nu există mai mulţi Socrate, Platon, Aristotel ?" .

7'5. Demetrius (Demetrios) din Phaleron (sec. IV a . Chr.), om politic, orator, filosof, peripatetician, autor a peste 4'5 de lucr:iri cu caracter enciclopeclic, spirit cultivat şi erudit. Opera sa retorică a fost apreciată de Cicero şi Quintilian ca model <.� 1 elocintei antice.

76. Reamintim că, spre deosebire de academicul Carneades, c<.�re nega orice formă de divinaţie, stoicul Panaetius accepta formal divinaţi<�, ridicînd doar unele semne de într�;bare a supra veridicit:lţii ei .

77. Pari/ia sau Pali/ia era o sărbătoare cîmpenească romană, celebrată anual la 2 1 april ie ( dată care coincide cu cea a fondării Romei) în cinstea zeiţei Pa/('s (Palea), protectoarea turmelor, p:işunilor şi păstorilor, ocazie cu care se aduceau sacrificii şi se purificau turmele şi p:lstorii, trecînd printr-un mare foc de paie.

78. Cei doi peripateticieni, Dicearh şi Cratip, continuau ele fapt ideile de tinereţe ale lui Aristotel (Desprejllosojie, f. 10) , despre puterea oraculară înn;lscută a sufletului , idei pe care la maturitate Aristotel le va abandona. Eseurile aristotelice De�pr(' vise şi De�pre divinaţia în somn, vor încerca s:l ofere o interpretare raţională viselor, negînd provenienţa lor divină, considerîndu-le fenomene naturale, asemăn:1toare cu ha lucinaţiile bolna­vilor şi cu i luziile optice ale oamenilor normali . Aristotel :�tribuie totuşi o valoare premonitiv:l acelor vise care pot furniza u nele informaţii despre starea de sănătate a celui ce visează, explicabile raţional prin pătrunderea în conştiinţă a unor simptome ignorate în stare treaz:i .

79. Versurile citate sînt din tragedia Te/amon ; iată raţionamentul conţinut în versurile imediat urm:Hoa re : dac;\ zeilor le-a r păsa de oameni, ar trimite celor buni numai bucurii, iar celor răi doa r necazuri.

RO. În intenţia constantă ele a face posibilă în larin:i echivalarea subtil it:i [ilor conceptuale şi expresive ale clialecticii greceşti, Cicero recurge din nou la calc, t raclucîncl termenii greceşti lemma şi proslepsis prin su mmptio şi assumptio. Cicero procedează în această privinţ;1 cu multă rigoare filolo­gică, stabilind în primul rînd provenienţa celor două cuvinte greceşti e l in verbul lambanein, pe care mai întîi îl echivalează semantic cu verbul latin sumere (a lua, a stabili ca principiu), a poi selecteaz:l din fa mi l ia acestuia din u rm:l derivaţii substantival i , care s:i corespunda celor greceşti pînă şi în detaliile lor morfematice (sufixe şi prefixe) ; mai mult, sesizînd o inconsecvenţă din acest punct de vedere în formele greceşti Cprez�· 1 1 \a a două sufixe derivative cu valoarea diferită -ma din lemma şi -sis din proslepsis) Cicero optează pentru unifonnizarea morfematică şi a l eg.: formanţi latini identici, deriva{i cu sufixul -tio, echivalentul lui -sis d i n greacă pentru nomen actionis ( e adevărat c:i de la verbul sumere, latina nu dispune de formanţi în -men, echivalentul sufixului grecesc -ma pentru nomen acti). Prin acest calc, cei doi termeni latini capătă o conotatie filosofică, d,·numind premiza majoră �i minoră a unui rationament silogistic.

256 NOTE ŞI COMENTARJI

8 1 . Cratip este aici admonestat ca !;Oi cum ar fi un interlocutor prezent, efect stilistic cu atît mai pregnant cu cît, s;i nu uităm, discuţia se desfăşoară în biblioteca Lyceum-ului din Tusculum, în prezenţa volumelor multora dintre filosofii menţionaţi, care-şi reprezentau simbolic autorii la acest concla v filosofic imaginar.

82. E vorba de Lucius Cotta, şeful colegiului quindecemviri-lor, însărcinaţi cu păstrarea c1J1ilor sibiline şi consultarea lor în caz de pericol major pentru star. Dînd crezare prezicerii sihilinice că "p:u1ii nu pot fi învinşi decît de u n rege", Cotta era gata s ă ceară senatului s:i-1 declare rege p e Caesar, în ajunul l uptelor cu parţ i i , neam iranian elin sudul Mării Caspice, războinici aprigi, cu care romanii au puttat lupte îndelungate ( cf. Suetoniu, Vitae duodecim Caesarum, Caesar, 79).

83. Provenienţa cărţilor sihiline este relatată cu toată coloratura anecdotică de Aulus Gellius ( Nactes A tticae, 1, 19) : această coleqie de oracole scrise în l imba gre:tcl, în hexametri, provenea de la Sibylla din Erythrae, apoi a ajuns la Cumae (sudul Italiei) şi Sibylla de aici a venit Ia Roma şi i-a oFerit-o regel ui roma n Tarquinius Superbus la un preţ foarte mare, motivînd c:i în ea se af1:i înscris:\ soarta cetăţii Roma şi a întregii lumi . Fiindcă regelui i s-au părut prea costisitoare, sibila a aruncat în foc trei din cele nouJ ci"trţi de oracole şi ;ii-a reînnoit oferta pentru cele r:imase, p:lstrînd preţul i n iţial ; cînd regele a ezitat el in nou, ea a mai ars trei căqi şi pe ultimele rămase i le-a oferit din nou regelu i , cu preţul neschimbat. Tulburat de acest straniu compottament �i de fermitatea ofertei , regele a :Kceptat în cele din urmă preţul şi :1 aşezat cărţile într-o scorbură de copac sub templul lui Jupiter de pe Capitol iu . Cînd ele au fost distruse, în 83 a .Chr. , într-un mare incendiu, senatul a trimis soli la Erythrae ş i în alte locuri din Grecia pentru a reface coleqia de oracole ; după recupe­rare, ea a fost depus;i în templul lui Jupiter pînă în anul 12 a.Chr., cînd Augustus dispune o revizuire a ei şi apoi o mută în templul lu i Apollo ele pe Palat in . Istoria acestor cărţi se încheie definitiv în anul 406 a .Chr., cînd Stil icho a poruncit să fie arse.

84 . Acest "su bterfugiu al impreciziei'', specific profeţiilor oraculare, le îngă­duia o marjă de prudentă în cazul eventualei contestări a veridicităţii lor. Amiguitatea (gr. ampbiholia) intenţionată la nivel semantic se realiza uneori cu mijloace morfo-sintactice, a căror dispunere convenabilă era, nu de puţine ori , avantajat:i şi de constrîngerile metrice ale hexametrului . Iat:i u n exemplu în acest sens : în ajunul unei băt;l l i i , unui milita r i s-a dat următorul oracol : Jhis redihis numquam perihis, interpretabil în funqie de distribuţia aclverbului numquam (niciodată) : 1 . Vei pleca, te vei întoarce, niciodată nu vei pieri ; 2. Vei pleca, nu te vei întoarce niciodată, vei pieri .

85. Tesalia (Thessalia), regiune din nordul Greciei , unde se afla Pharsalos, locul înfruntării decisive dintre Caesar şi Pompei (48 a . Chr. ).

86. Anticii considerau Delfi drept buricul (omphalos) lum i i , deoarece, după legend;i, Zeus, vrînd să stabilească centrul imperiului său terestru, a trimis din extremităţile estice şi vestice cîte un vultur şi zborul acestora s-a întretăia! deasupra muntelui Parnas, la Delfi (Pausanias, op. cit., X, 6). În templ u l lui Apollo din Delfi se păstra omphalos-ul , piaţa neagră, ele formă conică, care marca, se spune, punctul central al lumii, ·întrucît , conform explicatiei ghizi lor local i , la amiază razele soarelui cădeau perpendicular pe ea.

87. Herodor ( Herodotos - cea 484 -cca 42'i a .Chr. ) , istoricul grec consider:1t de posteritate "p:irintele istoriei " , este a ut orul a ') ci rt. i , int itulate J/isluritli

NOTE ŞI COMENTARII 2) 7

Ustoriz), numerorare cu numele celor 9 muze, în care el realizează prima amplă confruntare dintre civilizaţiile orienrahi şi apuseană. El a folosit ca izvoare documentare oracole, inscripţii, cronici locale şi nu meroase informaţii orale, culese în lungile sale călătorii prin Orient. Deseori, informa�ia sa istorică este pigmentată cu a m:inunre anecdotice, unele îndoielnice ca a utenticitate, faţă de care, în acest dialog, Cicero adoptă o poziţie raţionalist-critică.

88. Pyrrhus (cea 319-272 a .Chr.), rege al Epirului (N-V Greciei'), pretindea Gl descinde din Aeacus, fiul lui Zeus, şi visa să devină un al doilea Alexandru cel Mare (el însuşi fiul unei prinţese epirote, O limpia). Chemat în ajutor împotriva romanilor de cetatea sud-italică Tarentum, Pyrrhus debarcă în peninsulă în 280 a .Chr. , în fruntea unei mari armate, dotate cu elefanţi de l uptă ( necunoscuţi romanil or) şi obţine două victorii păguboase, avînd pierderi mai mari decît învinsul , de unde s-a născut expresia .,victorie a la Pyrrhus" . Ulterior intră în conflict cu canaginezii , părăseşte Italia, cucereşte posesiunile carragineze din Sicilia, a poi se reintoarce în Ita l ia , dar este înfrînt în 276 ele romanii conduşi de M. Curius Dentatus şi s i l i t să se întoarci în Egipt. Răspunsul care i s-a clar de c;Hre oracolul apol in ic înainte ele expecliţia iralică nu este menţionat de Plurarh în biografia lui Pyrhus ( op. cit . , voi , . I I) ; în forma sa latină, el conţine o ambigui rate sintactică, putînd fi inrepretat în două feluri, în funqie ele seleqia uneia sau alteia dintre cele două acuzarive, te şi Romanos, ca subiect al exprc.:.sil'i verbale posse vinceru: 1 . Spun că tu, Aeacide (urmaş al lui Aeacus), pu(i să-I învingi pe Roman ; 2. Spun că romanii re por învinge, Aeacicle.

89 . Pare mai mult decît probabil că Ennius a tradus oracolul citat, din limba greacă, dintr-o sursă cunoscută numai de ele, în cazul în care nu 1 -a inventa r . Argumentul lui Cicero că .,Apollo n-a vorbit niciodată latine�re" pare ilogic, deoarece Apollo, chiar de-ar fi vorbit latineşte (nu e l propriu­-zis, ci interpreţii poligloţi ai templului) , Pyrrhus, care nu cunoaşte latina , nu I-ar fi înţeles.

90. Demostene (Demosthenes), celebrul orator atenia n, din secolul a l IV-lea a.Chr. (384-322), în cele patru discursuri împotriva lui Filip al II- lea , regele Macedoniei, celebrele Filipice ( Philippikoi logul) a denunţat expan­siunea macedonian�i în Grecia, favorizată în mare m�isură de complici­tatea unor cetăii grece�ti , corupte de aurul macedonean . Cînd a izbucnit al treilea război sacru (356-346) între amfiqionia clelfic:i Cliga celor 1 2 cetăti care patronau templul ele la Delfi) ş i Focida, Filip, chemat î n ajutor în ap;1rarea pămîntului sfînt, i-a învins pe focidieni , clar a pus st;ipînire pe nordul Greciei. La Delfi, observa cu reproş Demostene, în Fi!ipica a treia (c. 32), regele rnacedonian era primit cu mari onoruri : "Nu a re el privilegi ul de a consulta cel dintîi oracolul zeului de la Delfi - privilegiu la care n-au dreptul nici măcar roţi grecii - alungînclu-ne pe noi, pe tcsalieni, pe dorieni şi pe ceilalţi amfiqioni ?" .

9 1 . Visul (gr. oneiros, lat. sommium) îşi face intrarea în filosofie o dată cu Heraclit (sec. VI-V a .Chr.), care îl explică prin întoarcerea subiectivă a celui adormit spre propria-i lume interioară. Democrit e de pă rere că sursa viselor sînt anumite imagini (eidola), de origine divină , unele favorabile, care dau vise profetice, altele nocive, care produc coşmaruri. Platon crede şi el în natura profetică a viselor (şi, implicit, în d ivina�ia onirică) şi în Timaios (7 1 a-72 b) d�\ explicaţia producerii lor : dup:i e l . visele îşi au originea în ficat, organul prin care partea raţională a sufler1 1 h J i

258 NOTE ŞI COMENTARII

comunica prin imagini vizuale cu partea lui neratională (ceea ce ar expl ica şi interesul pentru cercetarea ficatului în practica divinatone ) . Aristotel, în lucrările Despre vise şi Despre divinafia fn somn, elaborează o teorie fiziologică a viselor în sensul că neagă provenienta lor divină �i le consider;\ fenomene naturale ; el le nume�te totuşi divine (daimonia), pentru că emană din sufletul individual , considerat o componentă a cel u i universal divin. În filosofia postaristotelică, visul r.'imîne o preocupare constant;i ; la;nblichos, în Victfa lui Ptag01·a, descrie metodele discipol i lor pitagoreici de a-:;fi procura după sfaturile magistrului lor vise profetice, între care o diet<i al imentară adecvată odihnei (Filo:>o_(ia greacă pînă la Platon, voi. I l , partea a 2-a, pp. 35-72). Artemidoros din Efes scrie un tratat de t<i lmăcire a viselor, intitulat Oneirokritikon, înci foarte actua l .

9 2 . Zenon d i n Cition şi stoicii a firmau G i î n somn, partea dominant:i a sufletu�ui, cea ratională ( /o hegcmonik6n) îşi pierde capacitatea senzori:1hi şi •.tstfel nu mai poate percepe impulsurile exterioare, care provoaci visele (cf. D. Laertios, op. cit., VIII, 1 )H), de unde şi ideea că somnul este o perpetu:i repetitie pentru moarte (sufletul actualizîndu-şi în somn instinctul tanatic).

93. E vorba de incubatia terapeutici, practicllă în templele lui Asklepios < Epidaurus) şi Serapis (divinitate egiptean<i , adorat:i şi în Grecia, unde îşi avea lăcaşuri de cult, numite Serapeiona) ; ea consta în culca rea bolnavilor în templu (incuhatio), timp de cîteva norti la rînd, pentru a primi în vis ele la zeu remediu! bolilor.

94 . Minerva, divinitate de origine etrusci , preluată în panteonul roman şi asimilată cu zeip greacă Atena ; este evocat;i aici de Cicero în ipostaza ei de protectoare a artelor ( inclusiv medicina) şi meşteşugurilor, şi, în geneml, a oriclrei activitati ce presupunea ingeniozitate şi bună organizare.

95. Cf. Despre vise ( Peri byp11ion), I I I . 96. Aceea;ii idee a stoicilor este reluată de Stobaios (sec. V p.Chr.), autorul

celei Imi ample ; mtologii a civi l izatiei antice (Antbologion) în 4 căqi : "numai un profet posedă acea capacitate rational;! de a discerne semnele trimise de zei şi daimoni, privind via!a oamenilor" ; de aceea formele de divinatie de care se ocupă el :;înt interpretarea viselor şi observarea păsărilor, celelalte forme de clivinatie fiind destul de asemănătoare acestora (II, 5) .

97. Stabilind ca obiect al dialecticii explicarea semnelor şi a lucrurilor semnifi­cative, stoicul Hrisip consideră că un adevărat dia lectician nu poate fi decît În\eleptul, singurul capabil să În\eleagă limbajul ra\ional al semne­lor ; divina tia fiind ea îns:işi o modalitate de decoda re a semnelor divine, nu putea fi pr:JCticată în acceptia stoicilor decît ele un dialectician (cf. Diogene Laertios, op. cit., VII, 62).

98. Euphorion din Chalkis (cea 275-200 a .Chr.), poet grec, autor al unor elegii cu subiecte mitologice, scrise într-un stil savant, adesea obscur, traduse în latină de poetul Cornelius Gallus. În 7it.Sculanae (III , 1 9), Cicero afirmă că admiratorii acestui Euphorion îl considerau superior în multe privinte lui Homer.

99. Heraclit (Herakleitos) din Efes (cea 544-cca 4H3 a .Chr. ) , filosof grec, neafiliat vreunei şcoli, personalitate enigmatică şi sol itar<i , c;J.re, atît datorită obscurit<itii căutare a stilului său, dt :;fi aurei de mister cu caw-şi

NOTE ŞI CO,\IENTA K I I

înv:iluia doctrina , a fost poreclit Obsc:u rul ( 5/..?oteinos). În lucr;hile � . . : , afirmă caracterul obiectiv şi u niversal al mişGirii, devenirea neîncetaU � � lumii (sintetizat;! în cunoscuta expresie pa nttl rhei - totu l curge), opozitia contrariilor, precum şi existenta unei ordini necesare care domină univer­sul, numit;i de el logos.

100. Se pare c;i Cicero reproduce aici un schimb de replici, ocazional de reprezentarea tragediei poetului latin Pacuuius, numită A ntiopa ( du p�i tragedia omonimă a lui Euripide, ore i-a servit ca model) ; deoat-el·e tirada personajului A m phion a părut ele neînteles unei categorii de spectatori, numiţi ironic de Cicero attici, aceşti iubitori de claritate, asemen i adepţilor curentului retoric at icist (criticat de Cicero pentru sicitatea sa expresivă), i-au cerut actorului o lamu ri re . Raspunsul acestuia , ,.festoasa " (/estudo), este însă la fel de ambiguu ca şi versurile precedente, deoarece se putea referi a tît la animalul propriu-zis, cît şi la instrumentul confeqionat din carapacea sa, cithara (citera sau lira, i nventată după legendă de Mercur) . Apelativul , .citharedule" , folosit de spectatori, dove­deşte câ ei decodaseră corect o parte a dilogiei lui Amphion, prin raportare la meseria sa de cîntăreţ în tageclia reprezentat<! atunci.

1 0 1 . Acest vis e relatat şi de alţi autori : Strabon ( Geografia, XV), Quintus Cuttius ( Viafa lui Alexandru, IX, 8) cu deosebirea c{t la Cicero, şarpele vorbe�te �i i ndică el însuşi locul unele se a ll ;i planta cu virtuţi farmaceutice.

102 . Aluzie la Democrit, cu a cărui teorie despre i maginile exterioare (eido/a) generatoare de visuri , Cicero nu este de acord, dar îi recunoaşte cu probitate autoritatea filosofică, ca şi în alte lucrări ( De.finibus, I , 6).

1 03 . Ironia amară a lui Cicero vizează situaţia politică a <�celor vremuri (dup;J moartea lui Caesar) , cînd magistraţii şi senatul îşi păstraseră doar formal locul în stat, însă atribuţiile lor reale erau doar o amintire a prestigiu lui de odinioară, asemeni imaginilor din vis.

1 04. Sintagma din textul latin, pleni enectine simus, se referă, dup::i cum e lesne de dedus din context, la stări patologice, nu fiziologice, cum <t r sugera o posibilă traducere a s a pri n : ,.dacă sîntem sâtu i sau morfi de foame", de aceea am preferat traducere<! : ,. dacii trupul nostru e prea plin de umori sau complet epuizat' (cf. H ipocrate - Despre vise, 14) . De al tfel, editorii au avut de optat între leqiunea pleni enectine si mus ( Da \ isius, Leclerc, Lambinus) şi lecţiunea splenecticine si mus (Hottingerus ) . ;h. t'J ··' 1 elin urmă fi ind, relaţionat cu denu mirea dată de Plinius celor bul n ;l l splin:i , splenectici; n u este deloc exclus c a Cicero s ă s e refere l a aceast:i stare patologică, diagnosticat<! u neori prin interpretarei , •

1 05 . Alcibiade (Aikibiacles - 450-404 a. Chr.), strălucit general şi oraror : 1 : •, discipol al lui Socrate şi văr cu Pericle. Formaţia filosofică n-a r.:-us 1 ' :- . 1 · tempereze firea vulcanică şi nestatorniGi , de aceea scurta-i viar ·. , suită de spectaculoase succese şi eşecuri. În timpul războiului p•.< . ziac (43 1-40·4 :I . Chr. ) , în ajunul unei i mportante bătălii nava k. urma să o conducă ca strateg, e acuzat de profanarea statu i lor l u i (Hermaz) � i condamnat la moarte ; fuge î n Sparta, rivala Aten.· ' , , ·. · ! război , şi îşi pune w lentul militar la dispozitia sparta n ilor ; se rn . " " · , i • : l l :i cu atenienii şi, după o strălucită victorie asupra llotei spa n a " ' · • 1 : 1 1 ! restabileşte autoritatea ateni a nă în Hellespont, fiind pri m i t î n i r • : n n r ! . o Arena (408), absolvit de învinuiri ş i a les general .�u prem. Du p : 1 in l1 i n . �, . , atenien i lor de citre spartani în 407, Akihi :H iv . d· ·�i 1 1 1 1 p�u l i< ' I > .L· · · · l . 1 • · l u pU ruv:t l :i , esk demis el i n funqie, a< .l l /. : 1 1 d , · l r. u J. r r , · '.i • " " ' J o i " , , , ,

260 NOTE ŞI COMENTAR!l

regele Persiei şi silit să se exileze în Tracia, apm m Persia, u nde e�te asasinat la instigarea generalului spartan Lysandros. Tumultuoasa sa viaţă a înflăcă rat imaginaţia posterităţii, care 1-a comparat deseori cu eroii homerici. Visul mentionat de Cicero, este citat de Plutarh ( Vieţi paralele, Alcibiade, 36) şi Yalerius Maximus (Fapte memorabile, l, 7).

106. Olimpia (Olympia), localitate din N-Y Peloponezului, unele aveau loc din 4 în 4 a ni jocurile panelenice, numite olimpiade, prilej ele reconciliere intercivică şi de etalare a virtuţilor agonice ; dina primei olimpiade (776 a .Chr. ) este considerată începutul istoriei greceşti. Întrecerile se organizau în cinstea lui Zeus, care avea aici un templu celebru) în care Fidias aşezase statuia de proporţii uriaşe a zeului ( 1 4 m), sculptată ele el în fildeş şi aur (tehnica hriselefantină), considerată una din minunile lumii antice. Despre această statuie, Strabon ( Geografia, II, 1 7) ne informează că, ridicîndu-se, ar străpunge acoperişul ; întrebat după ce model a creat chipul l,ui Zeus, Ficlias a răspuns c;l clup;1 cd oferit de epopeile homerice ; chi!Jul acestei statui emana acea impre�·ie ele maiestate şi seninătate, redată de expresia "calm olimpian " .

1 07. Î n textul brio, Cicero foloseşte o expresie metaforică, explodatt4r et divinatio somniorum (şi divinaţia prin vise iese huicluită elin scenă) în intenţia de a ne reaminti că dialogul este un gen dramatic şi că reprezen­tatia regizată de el a avut de fapt 3 actori : Cicero, Quintus şi clivinaţia însăşi, în rolul principal , a cărei evolutie scenică nu a depăşit însă presta\ia unui actor slab, alungat din scenă cu huiduieli (exploda re).

108. Aluzie la filosofii stoici cărora Cicero, ca şi în alte ocazii, le recunoaşte meritele, care au contribuit ele alrfel la rapida propagare în mediul roman a acestei doctrine, prin reprezentanţii ei, Panaetius şi Posidoni145. În 1 56 a .Chr., cînd a venit la Roma împreună cu alţi eloi filosofi (peripatericianul Critolaos şi stoicul Diogene), neoacademicianul Carneacles a ţinut în două zile succesive cîte o cuvîntare : în prima zi a vorbit despre dreptate şi în favoarea ei cu fermitatea unui sroic , pentru ca, a doua zi, să pună acelaşi concept sub semnul îndoielii, şi să-I combată cu argumentele cu care-I elogiase. Carneacles a respins constant dogmatismul stoicilor, pretenţia lor de a deţine adevăru l , opunîndu-le indoiala sa privind existenţa zeilor, divinaţia şi soarta , pleclîncl pentru abţinerea de la orice decizie fermă ( epohe) şi acceptînd probabilul (gr. pythanon, lat. probabile, calc al lui Cicero) ca forma cea mai plauzibilă a adevărului. Părţile dialogului De divinatione por fi asemuire cu cele două discursuri ale lui Carneacles, o parte stoică şi o parte academică, astfel că subiectul divinaţiei, discutat detaliat, cu argumente pro şi contra, i-a furnizat şi aici lui Cicero pretextul unei dispute doctrinare, care-i lasă totuşi lectorului în final libertatea propriei optiuni, conform tradiţiei academice.

CUPRINS

STUDIU I NTRODUCTIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

C URRICULUM VITAE ET OPERIS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 1

NOTĂ ASUPRA TRADUCERII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

DESPRE D IVINA TIE · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 39 Cartea întîi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 1 Cartea a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 7

NOTE ŞI COMENTARII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201