Colecistita acuta

Definitie:Reprezintă inflamaţia veziculei biliare, cronică sau acută. Cea mai frecventă cauză de colecistită acută este litiaza veziculară (colecistita litiazică, “pietre la fiere”).

Etiopatologie:Cauza cea mai frecventa de colecistita acuta (severa) este calculul biliar (piatra), care blocheaza canalul cistic, adica tubul prin care se varsa bila din vezicula biliara. Calculul biliar blocheaza varsarea lichidului din vezicula biliara. Aceasta duce la iritarea si inflamarea veziculei biliare. Infectia sau traumatizarea veziculei, ca si in cazul unui accident de masina, pot cauza colecistita. Colecistita acalculoasa, destul de rara, se observa cel mai frecvent la pacientii internati in sectiile de terapie intensiva a spitalelor. In aceste cazuri nu este vorba de calculi biliari. Complicatiile altor boli, ca si SIDA sau diabet, cauzeaza inflamatia.

Simptomatologie:Cel mai frecvent simptom al colecistitei este durerea in partea superioara dreapta a abdomenului, care poate iradia in spate sau in umarul drept. Alte simptome pot fi: - greata sau varsaturi - sensibilitate in partea dreapta a abdomenului - febra - durere accentuata de o respiratie adanca - durere mai mult de 6 ore, in special dupa masa Oamenii in varsta s-ar putea sa nu prezinte febra sau durere. Singurul simptom poate fi sensibilitatea abdomenului.

Tratament:Tratamentul colecistitei depinde de simptome si starea generala a pacientului. Cei care au calculi, dar nu au simptome s-ar putea sa nu necesite tratament. In cazurile usoare se practica evitarea alimentatiei pe gura pentru a nu solicita tractul digestiv, administrindu-se lichide si antibiotice intravenos precum si medicamente de calmare a durerii. Tratamentul principal al colecistitei acute este operatia de indepartare a veziculei biliare (colecistectomie). De obicei operatia se realizeaza printr-o incizie usoara in abdomen (colecistectomie laparoscopica), rareori necesitind o operatie mai extinsa.

Litiaza biliara

Definitie:Litiaza biliara reprezinta fenomenul depunerii si formarii calculilor biliari - care se dezvolta in timp, iar colica biliara reprezinta starea de criza in care nisipul sau pietrele incep sa migreze din vezica biliara pe caile biliare.

Etiopatologie:Printre cauzele producerii litiazei biliare se numara in primul rand o proasta nutritie, excesul de grasimi si conservanti, alimente prea rafinate, obezitatea, sedentarismul, curele de slabire repetate si prea drastice slabesc ficatul, precum si tratamentele indelungate cu medicamente, in special cu antibiotice. Femeile care folosesc pilula contraceptiva in mod indelungat si mai ales fara a efectua controale periodice la un medic generalist pot de asemenea acuza dureri de etiologie biliara.

Simptomatologie:Cel mai frecvent simptom ale litiazei biliare este durerea in zona epigastrica (zona stomacului) si in partea superioara dreapta a abdomenului, aria subcostala dreapta, denumita medical, hipocondru drept. Pacientii cu calculi biliari acuza tulburari dispeptice asociate, precum greturi, balonari postprandiale, eructatii (ragaieli), gust amar in gura, varsaturi, flatulenta (acumulari de gaze in stomac si intestine), materii fecale decolorate, greutate sau presiune in capul pieptului, dureri ce pot sa iradieze, in cazul miscarii calculilor (criza/colica biliara) din zona subcostala dreapta pana spre umarul drept. Criza sau colica biliara debuteaza de obicei brusc, dupa o masa copioasa.

Tratament:Pacientii cu litiaza biliara necesita mentinerea unui regim cat mai dietetic si cat mai sarac in grasimi. De asemenea vor fi sfatuiti sa evite orice fel de abuz alimentar. Unele studii arata ca exista si o predispozitie genetica pentru a dezvolta litiaza biliara, cazuri in care preventia nu mai este prea eficienta. In restul cazurilor, preventia se realizeaza printr-un regim de viata sanatos, o dieta echilibrata si saraca in grasimi, fara abuz de proteine, ape bogate in saruri minerale, lactate grase. Se recomanda acordarea unei atentii deosebite eliminarii si controlarii constipatiei, precum si efecturarii exercitiilor fizice regulate. Este esential sa se reduca nivelul de stres. De asemenea, tratarea corecta si la timp a tulburarilor endocrine, a bolilor de nutritie, a infectiilor biliare si intestinale pot preveni aparitia litiazei biliare. In caz de criza se recomanda medicamente anti-spastice precum NoSpa.

Chistul hidatic hepatic

Definitie:Este o formaţiune lichidiană localizată în ficat determinată de prezenţa în organism a unui parazit numit Taenia echinococcus granulosus.

Etiopatologie:Chistul hidatic hepatic este o formațiune localizatǎ ȋn ficat, cauzată de larvele unei tenii denumitǎ Echinococcus granulosus. Aceastǎ infestare parazitarǎ poate apǎrea oriunde ȋn lume, ȋnsǎ este mult mai rǎspȃnditǎ ȋn zone precum Australia și Orientul Mijlociu. Boala hidaticǎ este o afecțiune gravă și potențial letalǎ, care poate rămâne ascunsǎ în organism timp de mai mulți ani.Ciclul de viață al E. granulosus necesită atât o gazdǎ intermediarǎ, de obicei, o oaie, o vitǎ sau un porc, precum și o gazdǎ primară care este deobicei cȃinele. Omul devine accidental o gazdă intermediară, prin contactul cu cȃinii infectați sau prin ingerarea de alimente sau apǎ contaminate cu ouǎle parazitului. După ce ouăle sunt ingerate, acestea eliberează larvele în duoden. Larvele migrează prin mucoasa intestinală și ajung ȋn ficat. Chistul hidatic hepatic poate provoca complicații în aproximativ 40% din cazuri. Cele mai frecvente complicații sunt: infecțiile, ruptură in arborele biliar; ruptura în cavitatea peritoneală sau ruptura în pleura (cavitatea pleurala). Taenia echinococcus se transmite pe cale fecal- orală (adică mâini murdare, fructe şi legume crude contaminate care nu sunt spălate).

Simptomatologie:Cel mai frecvent este asimptomatic (fără nici o manifestare clinică), alteori pot fi prezente o serie de manifestări dispeptice (dureri abdominale, balonări, greaţa), erupţii urticariene. Atunci când chistul creşte mult în dimensiuni, apar hepatalgiile (durerile de ficat) pacientul prezentând o creştere de volum a ficatului.Chistul hidatic hepatic poate determina apariţia unor complicaţii, în special atunci când creşte mult în dimensiuni. Cele mai frecvente complicaţii sunt cele compresive (icter), suprainfectarea (febra mare, frison, dureri abdominale, alterarea stării generale), fisurarea chistului (colica biliară, icter, angiocolită) sau ruperea chistului ( putând să apară chiar siperitonita).

Tratament:Tratamentul diferă în funcţie de vârsta chistului. În cazul chisturilor tinere se poate recurge la tratament medicamentos (mebendazol, albendazol, etc).Tratamentul chirurgical este tratamentul de elecţie (pre şi postoperator se administrează şi medicatţe antiparazitară).

Abcesul hepatic

Definitie:Un abces hepatic se definește drept o acumulare locală de puroi ȋn ficat. Abcesul determină o creștere a presiunii în ficat, dar și distrugerea țesutului hepatic sănătos.

Etiopatologie:Cauzele infecțioase ale unui abces hepatic pot fi:• Infecții bacteriene la nivelul bilei• Infecții bacteriene la nivelul abdomenului asociate cu apendicitǎ, diverticulitǎ, sau perforarea intestinului• Infecția cu parazitul entamoeba histoliticǎ care produce și dizenteria amibianǎ• Abcesul hepatic poate rezulta din diferite proceduri chirurgicale la nivelul ficatului, precum și din traumatismele accidentale, inclusiv: endoscopia tuburilor biliare sau traumatisme la nivelul ficatului.

Simptomatologie:La pacinții care suferǎ de abces hepatic pot apǎrea urmǎtoarele simptome:• Dureri abdominale superioare; • Vărsături; • Greață; • Scădere în greutate; • Durere în piept; • Icter; • Febră;• Slăbiciune.Existǎ pacienți la care simptomatologia ȋncepe prin semne minore cu ar fi: febră, stare generală de rău, pierdere în greutate și greață iar apoi, treptat, pot apǎrea și alte simptome pe mǎsurǎ ce cantitatea de puroi crește.

Tratament:Abcesul hepatic este tratat cu ajutorul medicamentelor și a drenajului chirurgical. Tratamentul chirurgical al abcesului hepatic este necesar în multe cazuri, iar medicul va drena abcesul cu un ac sau cu ajutorul unui mic tub introdus prin abdomen. De asemenea, medicul va recomanda antibiotice orale pentru tratamentul unui abces hepatic Alegerea antibioticelor este, în general, determinată de natura cauzei care a produs infectarea dar și de gravitatea infecției.

Tumori hepatice

Definitie:Tumorile sunt mase anormale de testut care se formeaza atunci cand celulele se reproduc in mod exagerat. La nivelul ficatului se pot dezvolta atat tumori necanceroase (benigne) cat si canceroase (maligne).

Etiopatologie:Factorii de risc incriminati în aparitia hepatomului sunt:- ciroza alcoolicã (90% din cazuri);- ciroza determinata de VHB, dupa o perioada de 20-40 ani de la infectiainiþialã; - ciroza determinata de VHC (frecvent);- ciroza din hemocromatozã (cazuri rare); -.administrarea prelungitã de steroizi androgeni, anabolizanti sau contraceptiveorale care pot determina formarea adenoamelor, ce se pot maligniza;- aflatoxine B1 sintetizate de Aspergilius flavus, întâlnita în tãrile africane.

Simptomatologie:De obicei nu prezinta simptome.

Tratament:- interventia chirurgicala - care poate fi utilizata pentru indepartarea tesutului malign din ficat. In acest caz tumora trebuie sa fie de mici dimensiuni.- radioterapia - foloseste raze X de inalta energie pentru distrugerea sau micsorarea celulelor canceroase.- chimioterapia - implica medicamentele anticancer pentru distrugerea celulelor canceroase.- transplantul hepatic.

Ciroza hepatica

Definitie:Ciroza este o boala care poate fi amenintatoare de viata si care apare atunci cand in tesutul hepatic se dezvolta fibroza. Tesutul fibrotic inlocuieste tesutul hepatic sanatos si il impiedica sa functioneze normal. Ciroza apare dupa multi ani de inflamare a tesutului hepatic.

Etiopatologie:Poate avea cauzele: alcoolul, bolile mostenite.

Simptomatologie:Unele persoane care sufera de ciroza hepatica nu prezinta simptome pana in momentul in care afectarea este severa. Simptomele cirozei si ale complicatiilor acesteia includ: - edemele membrelor inferioare (umflarea picioarelor) si lichid ascitic (lichid acumulat in abdomen) - oboseala - icterul (colorarea in galben a tegumentelor si sclerelor) - prurit generalizat (mancarimi) - sangerari nazale (epistaxis) - palme marmorate (palme de culoarea rosie marmorate) - eritroza palmara - invinetirea la traumatisme minore - scaderea in greutate si slabirea musculaturii - dureri abdominale - infectii frecvente - confuzie.

Tratament:Principalele componente ale tratamentului includ: - tratarea cauzei cirozei, atunci cand este posibil, pentru a preveni deteriorarea ulterioara - evitarea substantelor care pot agrava afectarea hepatica, in special bauturile alcoolice si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene - prevenirea si tratarea simptomelor si complicatiilor cirozei - efectuarea unui transplant hepatic, in cazul afectarii hepatice severe, daca bolnavul este inclus pe lista de asteptare pentru transplant si se gaseste un donator compatibil.