China, Japonia și premisele unei crize majore în Pacific

Pe 23 noiembrie China anunță stabilirea unei zone de supraveghere aeriană (ADIZ -prescurtare folosită în limba engleză) în Marea Chinei de Sud, zonă care se suprapune celei japoneze stabilită aproximativ prin 1978.

Stabilirea unor asemenea zone este o practică obișnuită, de nautră unilaterală, dar care a dezvoltat în timp și un set de reguli de negociere informală între state. Când aceste zone se suprapun atunci lucrurile devin sensibile pentru că este semnul unei suspiciuni reciproce accentuate și că, de fapt, ascuns de ochii lumii, se desfășoară o confruntare informațională. Războiul ascuns presupune în acest caz mai multe acțiuni de spionaj militar, sporirea culegerii de informații privind securitatea aeriană și maritimă, deplasarea în zonă a mai multor sisteme și capacități militare.

Deja în presă se discută de planurile Chinei pentru a dezvolta și alte asemenea zone. Motivul real al deciziei chineze este unul mai mult operațional, pentru că o asemenea zonă poate fi stabilită unilateral, nu există norme internaționale, atunci toate zborurile aviației chineze în apropiere de insulele Senkaku sunt justificate de necesitatea de a supraveghea întreaga zonă. deci legal, la nivelul legisalției internaționale China nu poate fi direct atacată cu o plângere la ONU pentru încălcarea suveranității.

Așa se evită internaționalizarea problemei într-o primă fază, cel puțin. În plus, prin escaladarea prezenței militare, China forțează Japonia să se așeze la masa negocierilor privind statutul insulelor Senkaku.

Evaluarea mea merge spre acest scenariu, China dorește o negociere, iar Japonia trebuia cumva convinsă, chiar și militar, să accepte negocierea. Altfel, cele două dispozitive de supraveghere militară se vor șicana reciproc.

Răspunsul Japoniei a venit pe data de 27 noiembrie când Camera superioară a Parlamentului a aprobat legea înființării unui Consiliu de Securitate Națională, proiect după model american și inițiat de premierul japonez în 2006, respins atunci dar reluat în februarie 2013 prin stabilirea unui grup de experți care trebuiau să propună un proiect:

(Premierul)Abe aide Yosuke Isozaki, who is part of the 13-member panel, said discussions will focus on how to cut through Japan’s various layers of bureaucracy to expedite intelligence-gathering. Abe is especially keen to break the sectionalism between ministries that prevents diverse information from reaching the prime minister’s office.Sursa

Noul Consiliu de securitate se va întruni de două ori pe lună, va evalua starea de securitate, nivelul de alertă și mai ales va fi o interfață interoperabilă cu dispozitivul militar american din zonă și cu conducerea strategică din Washington.China se va confrunta acum cu un alt model de prezență militară coordonată americano -japoneză, care va fi discutată operativ între cele două părți și aprobată (și nu doar diplomatic ca până acum) la nivel politico-strategic între Washington, cu instituția similară NSC și Tokyo.Din reacția japoneză reiese că, pe termen scurt, Tokyo nu dorește o negociere privind insulele în dispută.Prelungirea poziției japoneze pe termen mediu (5-10 ani) și intensificarea operațiilor aeriene militare chineze va conduce la creșterea probabilității unui incident militar între cele două țări.

În concluzie, în următorii 5-10 ani ne putem aștepta la o criză majoră în zona Pacific.