Chemarea Altarului - SimpleSitedoccdn.simplesite.com/d/c6/3c/284852682975231174/...versiuni biblice...

1

Chemarea Altarului

Ediţia a II-a

2 Roy Gane ‑ ChemaRea altaRului

N-am citit până acum o altă carte atât de prietenoasă, sim-plă, biblică şi impresionantă cu privire la subiectele biblice despre Sanctuar, iertare, mântuire si Judecată.

În viziunea lui Roy Gane, obiectele, ceremoniile şi sluji-torii sfinţiţi ai sanctuarului mozaic capătă viaţă şi sens; mai mult, capătă sensul unic al Evangheliei Domnului nostru Iisus Christos, în care găsim iertare desăvârşită, curăţire totală şi definitivă de păcat, în experienţa adevăratei mântuiri, care este încoronată de „ceasul Judecăţii Lui“.

Dr. Roy Gane nu se afişează în primul rând ca teolog în această carte, deşi fără îndoială este. În prezent serveşte ca profesor de Vechiul Testament şi de limbi vechi ale Orientului Apropiat, la Facultatea de Teologie a Universi-tăţii Andrews din Michigan. Aici însă ne vorbeşte ca un predicator modern, adresându-se marelui public, ilus-trân du-şi adesea subiectele cu păţanii şi amintiri aparent neîn sem na te din propria viaţă sau din viaţa altora, citând frecvent pasaje biblice, uneori în propria sa traducere.

Traducătorii au căutat să facă tot posibilul şi imposi bi-lul pentru a reda într-o limbă inteligibilă publicului român mesajul şi chiar stilul autorului. Uneori au fost necesare preci zări sau note de subsol, pe care le-am făcut cu toată res pon sabilitatea. Accentul cărţii însă cade pe mesajul ei evanghelic.

Dacă ţi-ai pierdut speranţa, dacă nu mai vezi sens în întreitul mesaj al Evangheliei veşnice, în special dacă nu ai timp pentru aşa ceva, trebuie neapărat să citeşti aceas-tă carte, pentru că zilele acestei lumi sunt numărate şi Dumnezeu caută cu disperare să te salveze din haosul moral şi din prăbuşirea universală care va urma.

Cartea pe care o ţii în mână poate deveni un eveniment crucial în viaţa ta. În veşnicie îţi vei aduce aminte de ea şi de modul în care te-a întors la Dumnezeu şi la Sfintele Lui Scripturi. Nu este nevoie s-o citeşti toată dintr-o suflare, ca să ajungi la un deznodamânt, fiindcă fiecare capitol are farmecul şi vitaminele lui. Dar cu siguranţă că nu te vei putea opri la sfârşitul unui capitol...

Bucureşti, 14 Septembrie 2003

Lect. univ. drd. Florin Gh. LăiuProfesor de exegeză biblicăInstitutul Teologic Adventist – Cernica

3

Autorul cărţii pe care o avem în mâini ne pune ime diat pe gânduri: într-o lume modernă în care „şocul civi li za-ţiilor“ a devenit o ameninţare permanentă, noi, locuitorii planetei albastre, suntem puşi în faţa unei realităţi spi ritu-ale cu totul neobişnuite şi ale cărei origine şi ultim scop se situează într-o lume diferită, mai bună şi cu perspective hotărât veşnice.

Realitatea aceasta, „alta“, priveşte însă starea prezentă o omului simplu, sincer şi fără prejudecăţi. Păcătos însă!... Ea îl învită să îşi vadă nevoia spirituală, să accepte Jertfa şi să îşi acordeze astfel voinţa după Voia Cerului pentru a putea fi pe deplin fericit.

Mecanismul, vizualizat cu ajutorul ritualurilor şi al proce-deelor de la Sanctuar din antichitatea biblică sub călăuzirea directă a lui Dumnezeu, este conturat sub forma unor paşi bine descrişi, concreţi, în care închinător şi victimă devin una pentru a face loc iertării, reabilitării şi refacerii.

Metoda folosită de Roy Gane, un bun specialist al limbii şi literaturii ebraice, este una de ordin practic: pornind de la o experienţă reală (un soldat american în războiul din Bosnia, 1995, este „pierdut“ în spatele frontului... camarazii săi îl recuperează in extremis şi cu un mare ecou mediatic ulterior), autorul prezintă această operaţiune militară de excepţie ca pe o temă-platformă a cărţii: criză, planuri, mijloace şi, în sfârşit, salvare. Pentru aceasta autorul se foloseşte de termeni şi de categorii biblice pe care le pune la îndemâna cititorului modern.

În ceea ce priveşte forma, putem remarca stilul prezentării: direct, simplu, cu formulări concise şi pline de sevă în care imagini cereşti sunt transcrise în limbaj uman, plăcut, abordabil şi binefăcător.

Traducerea lucrării în limba română, pe măsura ideilor cărţii, reflectă atât preocupări de fidelitate faţă de text cât şi de respect pentru cititor. Cât îl priveşte pe acesta din urmă, el nu poate fi decât recompensat prin lectura acestei cărţi precum şi prin reflecţia la care ea, generos, îl invită.

Paris, 23 Septembrie 2003

Drd. Gabriel GoleaLicenţiat al Facultăţii de Teologie Protestantă din Stras-bourg, Franţa

4

5

Arad, România2006

Roy Gane

Chemarea Altarului

Ediţia a II-a


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiGANE, ROY Chemarea Altarului / Roy Gane ; trad.: Marius C. Sturz, Nicoleta C. Turtoi. - Ed. a 2-a, rev. - Arad : Majesty Press International, 2006 ISBN 973-86440-6-2

I. Sturz, Marius C. (trad.) II. Turtoi, Nicoleta C. (trad.)

296

Originally published in English, under the title:Altar CallCopyright © 1999 by Roy GaneDIADEM

Chemarea AltaruluiCopyright © 2003 by Majesty Press International

Reproducerea în orice formă, în totalitate sau a unei părţi din volumul de faţă se va face doar cu acordul prealabil în scris al editurii Majesty Press International.

Redactor: Florin Gh. LăiuTraducere: Marius C. Sturz, Nicoleta C. TurtoiCorectură: Amelia D. Coricovac, Ovidiu BlajLectura manuscrisului: Marius V. StănescuTehnoredactare: Marius C. SturzCoperta: Matei Blaj

ISBN 973-86440-6-2

Editura Majesty Press InternationalStr. Poetului Nr. 15/A, Ap.1, Arad 310345, jud. AradTelefon / Fax: 0257 347 999 Mobil: 0740 116 189SUA & Canada: 1 877 934 7999 (toll-free)Email: [email protected]: www.majestypress.com

Tiparul executat la: S.C. Easy Print Co.Ltd.Str. Weitzer nr. 12, Arad - RomâniaTelefon: 0257 253272; Fax: 0257 259272E-mail: [email protected]

7

Dedic această carte:

soţiei mele, Connie

„Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţdecât mărgăritarele.“ (Proverbe 31:10)

fiicei mele, Sarah

„Fii binecuvântată de Domnul, fiică!“ (Rut 3:10)


Cuprins

Partea I: Cu faţa îngropată în pământ 1 Altarul 16 2 Firul roşu 18 3 Cartierul general 21 4 Prezenţa divină 24 Partea a II-a: Umbra lui Mesía 5 Prototip 30 6 Priorităţi 34 7 Conexiuni 38 8 Limite 42 9 Descifrare 45 10 Acces 50 Partea a III-a: Splendoarea jertfei lui Christos 11 Slavă 58 12 Ardere 63 13 Mistuire 72 14 Cereale 77 15 Bună-stare 81 16 Păcat 85 17 Vină 93 Partea a IV-a: Obsesia divină 18 Iertare 98 19 Viaţă 105 20 Etape 112 21 Sfinţenie 117 22 Siguranţă 128 23 Rugăciu ne 137 24 Comuniune 144

9

Partea a V-a: Iisus lucrează încă pentru mine 25 Mijlocire 152 26 Finalizare 165 27 Loialitate 169 28 Coordonare 174 29 Inversare 180 30 Risipă 187 31 Impact 193 Partea a VI-a: Relaţii în joc 32 Nuntă 200 33 Reputaţie 205 34 Judecată 212 35 Duşman 220 36 Strategie 227 37 Educaţie 235

Partea a VII-a: Întâlnire cu Dumnezeu 38 Sincronizare 244 39 Întâlnire - partea 1 247 40 Întâlnire - partea 2 253 41 Dovezi 263 Partea a VIII-a: Chemarea Altarului 42 Devotament 268 43 Participare 277 44 Angajament 286 45 Încredere 294 46 Chemare 303

Ghid de studiu 306

10

Notă din partea Redacţiei: Pentru a înţelege mai bine argumen-taţia biblică a autorului, am preferat uneori să redăm fie traducerile proprii ale autorului din limbile originale, fie traduceri din versiuni biblice în limba engleză folosite de autor în original. În aceste locuri am specificat explicit versiunea folosită. Toate celelalte citate biblice sunt din traducerea D. Cornilescu. Cititorul poate folosi însă versiunea sa preferată.

Abrevieri ale versiunilor biblice în limba engleză, folosite în volumul de faţă:

NASB: New American Standard Bible NRSV: New Revised Standard Version RSV: Revised Standard Version

Mulţumiri

Sunt mulţi cei care au contribuit la scrierea acestei cărţi, unii stimulându-mi gândirea, alţii oferindu-mi critici constructive sau încurajare. Dintre aceştia fac parte profesorul meu Jacob Milgrom, studenţii şi colegii de la Universitatea Andrews, precum şi familia mea. Mulţumesc în mod special celor care au citit o versiune inci pi-entă a manuscrisului şi mi-au dat multe idei pentru îmbunătăţire: Antonio Bueno, Ed Christian, Richard Davidson, Phil Drey, Kathy Ekkens (secretara mea), Wann Fanwar (asistentul meu în cerce ta re), Connie Gane (soţia mea), Erwin Gane (tatăl meu), Jerry Moon, Jon Paulien, Angel Rodriguez, William Shea şi Kenneth Wood. Unii dintre aceştia sunt specialişti în unul sau mai multe din urmă toa rele domenii: Vechiul Testament, Noul Testament, teologie sistematică, istorie bisericească, literatură engleză, muncă editorială. Cu toate că am dat această carte unor persoane competente pentru o cercetare atentă şi am încercat să încorporez sugestiile lor pe cât a fost posibil, rezultatul este totuşi opera mea şi îmi asum întreaga responsabilitate pentru eventualele greşeli care vor fi rămas.

11

PREFAŢĂ

De ce nu suntem deja în cer? De ce întârzie Mântuitorul nostru să vină a doua oară? În timp ce Pământul are disperată nevoie de un nou început, de ce Iisus, Regele mult aşteptat, continuă să rămână la dreapta Tatălui? Ce activităţi importante Îl reţin la centrul de comandă al Universului? Chemarea Altarului vine să răspundă, de această dată în limba română, întrebărilor vitale care confruntă pe orice creştin; în zona sensibilă a relaţiei personale cu Dumnezeu şi a certitudinii mântuirii.

Scrisă de un savant, Roy Gane, profesor de Vechiul Testament la Universitatea Andrews, cartea Chemarea Altarului poate fi uşor citită şi înţeleasă de orice căutător sincer după pacea inimii. Sanctuarul iudaic ne este prezentat ca o dezvăluire mereu proaspătă şi atractivă a procesului ispăşirii. Într-un limbaj simplu, dar curajos, presărat cu ilustraţii contemporane, paginile care urmează ne invită să fim martori ai sudării teologiei profunde cu spiritualitatea practică.

Sanctuarul ne oferă o înţelegere unică referitoare la activitatea Domnului Christos în cer şi ne întâmpină cu Evanghelia judecăţii pre-advente pe tot parcursul aprofundării paginilor acestei cărţi, venită la vreme potrivită. Citind-o, „fericita noastră nădejde“ reaprinde în inima poporului lui Dumnezeu viziunea glorioasă a lansării în binecuvântatul torent al evenimentelor finale.

Chemarea Altarului este cartea de care avem nevoie acum. În general, lucrările teologice vorbesc puţin despre lucrarea din cer a Mântuitorului şi Marelui nostru Preot. Dând la o parte perdeaua care ascunde intensa activitate cerească a Domnului Christos, distanţa dintre prima şi a doua venire este scurtată, iar încrederea în „încheierea lucrării” este întărită. Nefamiliarizarea

13


cu preocupările prezente ale Mântuitorului nostru produce inerent o diminuare a intensităţii aşteptării revenirii Sale, cu efecte dezastruoase atât asupra dezvoltării noastre spirituale cât şi asupra împlinirii misiunii noastre. Chemarea Altarului este o invitaţie la ospăţul credinţei în Cuvântul Celui care ne-a făgăduit: „Eu vin curând!”

Majesty Press debutează aşa cum este bine: aşază la dispoziţia noastră o carte pe care orice aşteptător al revenirii Domnului Iisus trebuie să nu omită să o citească cel puţin o dată. Este mai mult decât o invitaţie la o lectură constructivă: este chemarea la reaprinderea dragostei dintâi faţă de Cel care înseamnă totul pentru noi şi care este gata să revină curând. Să răspundem chemării altarului şi să ne pregătim să întâlnim pe Dumnezeul nostru!

Bucureşti, 27 august 2003

Teodor Huţanu, pastor

Cu faţa îngropată în pământ

15

Partea I

q

16

Crucea este altarul la care Christos îi cheamă pe toţi oamenii de pe planeta Pământ. Cu câteva zile înainte de moartea Sa, Iisus anunţa: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“ (Ioan 12:31-31) „Înălţat“ nu însemna ridicat în slavă la ceruri. „Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.“ (vers. 33) La cruce urma să atragă la El pe toţi oamenii.

Crucea este altarul. Christos ne atrage la cruce. Ce anume ne face să venim la cruce?

Ce îi atrage pe oameni să vadă diamantul Hope la Muzeul de Istorie Naturală din Washington, D.C.? Diamantul este atât de minunat, încât splendoarea sa întreagă nu poate fi văzută dintr-un singur unghi, oricare ar fi acesta. Vitrina în care e aşezat se roteşte la fiecare câteva secunde pentru a dezvălui raze de lumină orbitoare în toate culorile curcubeului, care se schimbă cu fiecare combinaţie a feţelor perfecte ale diamantului. Experienţa poate fi cu greu exprimată în cuvinte. Ce îi atrage pe oameni acolo?

Desigur, diamantul este irezistibil. Însă vom vedea că există şi un alt fel de atracţie.

„Doamne, ajută-mă măcar să dau cuiva de ştire că sunt în viaţă şi să-l rog să vină să mă salveze“. Aceasta a fost rugăciunea lui Scott O’Grady, căpitan în Forţele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii în luna iunie a anului 1995, în timp ce se târa pe dealurile Bosniei, nu departe de locul în care avionul său F-16 a fost doborât. Vânat de inamic, a trăit doar cu ajutorul speranţei timp de şase zile de agonie. Îngropându-şi faţa în pământ atunci când cei care-l căutau treceau la câţiva metri de el, trăind la limita

Altarul

C A P I t O L u L 1

Cufaţaîngropatăînpământ 17

subzistenţei doar cu frunze, iarbă şi furnici şi adunând apă de ploaie în pungi de plastic, O’Grady a refuzat să se dea bătut. Îi era frig şi foame, dar ştia că o superputere va face totul pentru a-l salva.

Rugăciunea lui O’Grady a fost ascultată. În cele din urmă a reuşit să transmită un mesaj radio unui pilot prieten care zbura deasupra Bosniei într-un aparat F-16. Acesta şi-a anunţat superiorii că a luat legătura cu O’Grady. Cartierul general a trimis imediat o formaţie de aproximativ patruzeci de avioane şi elicoptere, toate pentru salvarea unui singur om.

Când piloţii erau gata să aterizeze, au văzut un om alergând către elicopter. Era O’Grady. Nu a aşteptat ca ei să iasă şi să pornească în căutarea lui. A ajuns la uşa laterală a elicopterului la doar trei secunde după ce aceasta fusese deschisă. Ce l-a făcut pe O’Grady să vină? El a fost atras spre elicopter de dorinţa nestăvilită de a trăi şi a fi liber. Când a urcat în elicopter, emoţiile înăbuşite au erupt în hohote de plâns. Tremura încă, dar repeta întruna: „Vă mulţumesc, vă mulţumesc, vă mulţumesc!“ (Relatat de Kevin Fedarko şi Mark Thompson, „All For One“1, revista Time, 19 iunie 1995, pg. 21-26.)

Iisus a spus că va atrage la Sine pe toţi oamenii. Se aseamănă crucea Lui cu diamantul Hope? Sau cu elicopterul care aduce speranţă? Sau poate cu amândouă şi chiar mai mult decât atât.

1N.Tr.: Toţi pentru unul.

q

18

Când Scott O’Grady se ascundea în Bosnia, singurul mod în care putea lua legătura cu forţele militare americane era cu ajutorul unui mic radio-emiţător. Acoperirea limitată a acestuia îi permitea să ia legătura cu vreun avion doar dacă acesta trecea exact deasupra zonei în care se afla Scott. Timp de câteva zile nu a putut să contacteze pe nimeni, din cauză că vremea nefavorabilă a ţinut avioanele americane la distanţă. Din păcate nu avea la dispoziţie un fir roşu direct până la cartierul general.

O’Grady avea însă un fir roşu direct până la cartierul general al altei Superputeri. El declara mai târziu într-un interviu: „M-am rugat lui Dumnezeu şi I-am cerut o mulţime de lucruri. Şi Dumnezeu m-a ascultat.“

De exemplu, putea să fi murit de sete după ce a consumat rapid cele câteva pungi cu apă pe care le avea în trusa de urgenţă. Dar el s-a rugat Domnului pentru ploaie şi Domnul i-a trimis ploaie. (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 21,23)

Biblia vorbeşte despre firul roşu dintre O’Grady şi Cer:

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.“ (Evrei 4:14-16)

„La vreme de nevoie“. Când sunt eu la vreme de nevoie? Când am nevoie de ajutor? Tot timpul!

Nu mi-e foame, nu mi-e frig, nu sunt singur. Nu am cancer sau SIDA, nu am boli de inimă. Şi nici nu sunt vânat de inamic. Nu am

Firul roşu

C A P I t O L u L 2


divorţat niciodată, ba chiar am o căsnicie fericită. Dar într-un fel, lumea mea e la fel ca Bosnia lui O’Grady: nu mă simt în siguranţă, nu mă simt protejat sau satisfăcut. Încerc să supravieţuiesc pe teritoriu străin. Câteodată parcă simt că sunt cu faţa îngropată în pământ. Am nevoie de o Superputere să mă scoată de aici.

Pentru mine, cel mai periculos loc din lume e propria minte. E asemeni unui câmp de luptă. Şi Biblia explică de ce: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.“ (Efeseni 6:12)

Sunt recunoscător pentru faptul că pot să „iau legătura prin radio“ cu Dumnezeu, ca şi O’Grady, fiind convins că „Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească“. (2Timotei 4:18) Mă simt uşurat să ştiu că atunci când mă rog, Iisus e la celălalt capăt al firului. El înţelege slăbiciunile mele pentru că El la rândul Lui a înfruntat ispita. (Evrei 4:14-15, vezi mai sus)

O’Grady a trebuit să aştepte şase zile înainte de a fi salvat. Noi aşteptăm de mult mai mult timp. Sunt aproape 2000 de ani de când Iisus a murit, a înviat şi S-a ridicat la cer. Venim încă la El pentru că a fost ţintuit pe cruce pentru păcatele noastre. Dar ce a făcut El în tot acest timp de când S-a ridicat la cer?

În magnifica sa carte intitulată The Jesus I Never Knew1, Philip Yancey este frământat de Înălţarea lui Christos:

De multe ori, în timp ce scriu această carte, mă simt ca unul dintre ucenici, cu privirea aţintită spre cerul albastru. Caut un semn de la Iisus, un indiciu vizual... La fel ca şi ucenicii, ochii mei tânjesc să-L zărească pe Cel ce S-a înălţat. Din nou întreb, de ce a trebuit să plece?... Am ajuns la concluzia că de fapt, Înălţarea Sa reprezintă cea mai mare încercare a credinţei mele. Nu mă frământă întrebarea dacă S-a înălţat sau nu la cer, ci de ce. Mă frământă mai mult decât problema suferinţei, mai mult decât dificultatea armonizării ştiinţei cu Biblia, mai mult decât credinţa în Înviere şi în alte miracole. (Philip Yancey, The Jesus I Never Knew [Grand Rapids: Zondervan, 1995], pag 227, 229.)

1 N.Tr.: Isus, aşa cum nu L‑am cunoscut niciodată.


Absenţa prelungită a lui Christos pare un mister. Dar conform epistolei către Evrei, El lucrează în Sanctuarul lui Dumnezeu din ceruri ca Marele nostru Preot, continuând salvarea noastră. (Evrei 4:14-16; 7:1-10:25) Putem să Îl contactăm pe Iisus acolo unde este El acum. Biblia explică în termeni simpli modul intim şi continuu în care El Se implică în vieţile noastre.

Poate te simţi doborât, cu faţa îngropată în pământ. Dar ai un fir roşu direct la cartierul general şi operaţiunea de salvare e în plină desfăşurare.

q

21

Aproximativ patruzeci de avioane şi elicoptere au împânzit cerul Bosniei pentru a-l salva pe Scott O’Grady. S-au adunat de pe un port-helicopter din Marea Adriatică, de pe alte portavioane din regiune şi din câteva baze militare din Italia. Erau elicoptere ale marinei CH-53E SuperStallion, elicoptere de vânătoare AH-1W SuperCobra, avioane de vânătoare AV-8B Harrier, F/A-18D Hornet, avioane de luptă electronică EA-6B Prowler şi A-10 Warthog. Aceste aparate erau coordonate de un avion radar AWACS al NATO. Toate aceste aparate erau controlate prin intermediul unui lanţ de comandă care ajungea până la Pentagon şi la Casa Albă. (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 24-25)

Cum ar fi fost dacă O’Grady ar fi putut vedea cum se alcătuiesc planurile la Pentagon? Cum ar fi fost dacă ar fi putut vedea întâlnirea Preşedintelui Bill Clinton cu consilierul pe probleme de securitate naţională, Anthony Lake, referitoare la situaţia sa din Bosnia? Aş putea să spun fără să exagerez că s-ar fi simţit ceva mai liniştit.

O’Grady s-ar fi simţit mai mult decât încurajat dacă ar fi putut pătrunde cu privirea în interiorul cartierului general al celeilalte Superputeri care îl ajuta. Un bărbat pe nume Ioan a avut o asemenea viziune în timp ce era exilat pe insula Patmos:

După aceste lucruri, m-am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!“ Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. Şi Cel ce stătea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu. (Apocalipsa 4:1-3)

Cartierul general

C A P I t O L u L 3


După ce a văzut ce era în mijloc, şi de fapt elementul cel mai impresionant, adică tronul şi pe Cel ce-l ocupa, Ioan a privit în jur:

...şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere. Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur. (Apocalipsa 4:3-4)

Ioan a început să vadă din ce în ce mai multe lucruri, iar apoi a fost adăugată şi coloana sonoră:

Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinlăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!“ (Apocalipsa 4:5-8)

„Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic!“ Comandantul Suprem al Universului! Numărul îngerilor Săi puternici este „de zece mii de ori zece mii şi mii de mii“ (Apocalipsa 5:11). Cartierul Său general are la dispoziţie o forţă fără limite! Dar e ceva mai mult decât putere:

Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. (Apocalipsa 5:6)

Mielul este Christos, „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii“ (Ioan 1:29; compară cu 1 Petru 1:19). Christos este acolo, în faţa scaunului de domnie. E un loc al puterii, dar în acelaşi timp un loc al harului şi al milei.

Ioan L-a văzut pe Christos sub forma unui miel de jertfă care tocmai fusese junghiat. Nu era un tablou prea plăcut. Această


descriere subliniază faptul că deşi Christos a înviat din morţi şi S-a înălţat la cer, El poartă cu Sine evenimentul crucii. Christos este încă înălţat şi proslăvit pentru a atrage pe toţi oamenii la altarul Său.

Tronul ceresc pe care l-a văzut Ioan este acelaşi cu cel din Epistola către Evrei, unde suntem invitaţi să ne apropiem cu deplină încredere, pentru că Christos este Marele nostru Preot. (Evrei 4:14-16). Dar în loc să-L prezinte pe Christos ca Mare Preot, Apocalipsa 5 Îl descrie ca un miel junghiat. Aceste două idei nu se contrazic. Christos este calificat să ne fie Mare Preot pentru că El este de asemenea Jertfa noastră:

Dar Christos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:11-12; compară cu versetele 14-15, 26, 28; 7:27)

„Cortul acela mare şi desăvârşit“ se referă la sanctuarul sau templul lui Dumnezeu din ceruri. Este locul în care se află tronul lui Dumnezeu. (Psalmul 11:4; Ieremia 17:12)

Sanctuarul lui Dumnezeu este cartierul general al Universului, pulsând de putere şi slavă. Şi e de asemenea un loc de refugiu unde oameni slabi şi păcătoşi ca noi pot găsi adăpost. Putem fi încurajaţi ştiind că Dumnezeu lucrează la mântuirea noastră prin Christos, Mielul.

q

24

„Cea mai mare parte a timpului eram cu faţa îngropată în pământ şi mă rugam să nu fiu văzut sau auzit de cei care mă vânau. Eram ca un iepuraş speriat care încearcă să se ascundă, să supravieţuiască.“ Aşa îşi povesteşte Scott O’Grady experienţa chinuitoare din Bosnia.

Când puşcaşii marini au aterizat, dintr-o dată Scott nu mai era singur. Era încă în Bosnia, fără îndoială, dar nu mai trebuia să se ascundă, sau să încerce să se apere cu lucrurile pe care le avea în trusa de urgenţă ce conţinea un pistol, un radio, o mică trusă de prim ajutor, câteva trasoare şi câteva pungi de plastic. (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 23, 25-26)

Când Iisus a venit să Se nască pe planeta Pământ, devenind astfel vulnerabil în faţa păcatului la fel ca noi, ne-a dat asigurarea că nu suntem singuri. El este Emanuel, care înseamnă „Dumnezeu este cu noi“. (vezi Isaia 7:14; Matei 1:23)

De ce era necesar să renunţe Christos la slava Sa pentru a ne aduce nouă prezenţa lui Dumnezeu? (Filip. 2:5-7) De ce nu putem vorbi cu Dumnezeu faţă în faţă, aşa cum făceau Adam şi Eva în grădina Eden? Deoarece neamul omenesc s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. El ne-a dăruit o lume perfectă (Genesa 1-2), dar Adam şi Eva au fost „doborâţi“ de înşelătoria Satanei (Genesa 3). Lumea noastră a devenit teritoriu inamic, la fel cum era Bosnia pentru O’Grady. Dar Dumnezeu ne va lua înapoi şi va restaura lumea noastră. Finalul Bibliei ne oferă o promisiune din partea cartierului general al lui Dumnezeu:

Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul

Prezenţa divină

C A P I t O L u L 4


lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.“ (Apocalipsa 21:3-4)

Această promisiune nu a fost încă împlinită. Dar avem nevoie de prezenţa lui Dumnezeu cu noi acum. Fără prezenţa Sa, ar trebui să ne apărăm singuri într-o lume ostilă. De fapt, fără prezenţa Sa, am fi parte a lumii ostile; noi înşine am fi inamicul!

De-a lungul atâtor secole de la Adam şi Eva până la răsăritul mileniului trei, Dumnezeu ne-a asigurat în mod continuu că este alături de noi. Le-a promis lui Adam şi Evei că unul din urmaşii lor va zdrobi şarpele satanic (Genesa 3:15). I-a permis lui Moise să privească slava Sa (Exodul 33:18-34:8) şi i-a condus pe israeliţi în ţara pe care le-o promisese. Le-a dat profeţilor Isaia, Ezechiel şi Daniel viziuni ale tronului Său (Isaia 6; Ezechiel 1; Daniel 7:9-10). Dar cea mai mare asigurare pe care o avem este Însuşi Iisus Christos. El S-a întors acum în ceruri, dar prezenţa Sa este cu noi prin intermediul Duhului Său Sfânt (Ioan 14:16-18, 26; 16:7-14).

Unul dintre cele mai elocvente moduri în care Dumnezeu Şi-a demonstrat prezenţa alături de oamenii decăzuţi este faptul că Şi-a aşezat reşedinţa în mijlocul poporului Israel din vechime. I-a poruncit lui Moise: „Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.“ (Exodul 25:8) Aşadar cu toate că Dumnezeu avea un tron în ceruri (Psalmul 11:4), El Şi-a întemeiat o reşedinţă în sanctuarul de pe Pământ.

Structura fizică a sanctuarului demonstra faptul că acesta e ra palatul lui Dumnezeu, regele divin. Sanctuarul avea două în că peri (Exodul 26:33). Încăperea „interioară“ conţinea chivotul legă mân-tu lui - o cutie din lemn poleită cu aur (25:10-22) deasupra căreia trona prezenţa lui Dumnezeu (versetul 22; Numeri 7:89; Isaia 37:16). Această încăpere avea funcţia de „sală a tronului“ în palatul lui Dum nezeu. Pentru că prezenţa sfântă a lui Dumnezeu era acolo, încă perea a fost numită „Sfânta Sfintelor“, adică locul cel mai sfânt.

Cealaltă încăpere, care avea intrare din exterior, un fel de cameră de zi, conţinea piese de mobilier care puteau fi găsite în casele celor înstăriţi: o masă pentru mâncare (Exodul 25:23-30), un sfeşnic cu candele pentru lumină (25:31-40) şi un altar cu tămâie pentru parfumarea atmosferei (30:1-10). În această încăpere, numită „Sfânta“, preoţii desfăşurau un serviciu regulat pentru Dumnezeul lor. În fiecare dimineaţă şi seară pregăteau candelele din sfeşnic şi ardeau tămâie (30:7-8). O dată pe săptămână, în ziua


de Sabat, schimbau pâinea (Leviticul 24:1-9). Preoţii erau slujitorii regelui divin.

Tot ce era în sanctuar era „înaintea Domnului“, care era întronat deasupra chivotului, însă altarul pentru tămâie avea o legătură specială cu chivotul. Acest altar era poziţionat în faţa chivotului legământului (Exodul 40:5), iar între cele două exista o perdea despărţitoare (vers. 3, 21, 26). Mirosul tămâii arse pe altar era purtat peste perdea în Sfânta Sfintelor. Din cauza legăturii funcţionale dintre altar şi chivot, cartea Împăraţilor considera altarul tămâierii ca aparţinând sanctuarului din Sfânta Sfintelor (1Împăraţi 6:22), deşi acesta se afla în prima încăpere, în Sfânta.

Epistola către Evrei face referinţă la aceeaşi idee: „după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema ‘Locul Preasfânt’. El avea un altar de aur pentru tămâie şi chivotul legământului…“ (Evrei 9:3-4) Această traducere a textului original din limba greacă este întru totul corectă. Expresia „avea un altar de aur...“ înseamnă că altarul aparţinea Sfintei Sfintelor ca funcţionalitate, la fel ca şi în cartea Împăraţilor. Nu indică faptul că altarul era literalmente localizat în Sfânta Sfintelor. Prin analogie, dacă aşezaţi un radio-casetofon la un capăt al sufrageriei cu scopul de a asculta muzică în camera de zi, aparatul deserveşte de fapt camera de zi, cu toate că el se află în sufragerie.

Înainte ca Solomon să construiască un templu solid (1Împăraţi 6-7), sanctuarul era o structură portabilă, un cort care putea fi uşor dezasamblat atunci când israeliţii se mutau dintr-un loc într-altul. Pereţii erau alcătuiţi din scânduri care puteau fi demontate, iar acoperişul era făcut din ţesături şi piei care puteau fi uşor împăturite pentru transport (Exodul 26).

Tabernacolul era înconjurat de o curte exterioară (Exodul 27:9-19), la fel cum un împărat pământesc avea o împrejmuire în jurul palatului său. În curte se afla un lighean (lavoar) din care slujitorii Domnului, preoţii, scoteau apă pentru a-şi spăla mâinile şi picioarele înainte să se apropie de El (30:17-21).

În curtea exterioară se mai afla ceva ce un rege pământesc nu avea în curtea palatului său: un altar pe care preoţii ardeau jertfe pentru Dumnezeu (Exodul 27:1-8). Dumnezeu este cu noi, dar nu este ca noi. Aşa că, în timp ce sanctuarul evidenţia faptul că Domnul locuia împreună cu poporul Său, sanctuarul arăta de asemenea că El este deosebit. Cu toate că noi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu (Genesa 1:27), nu suntem identici cu


Dumnezeu: „[El e] singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.“ (1Timotei 6:16)

Pentru a arăta în mod clar că Dumnezeu nu este ca noi, existau mai multe deosebiri între sanctuar şi palatul unui rege pământesc, ca structură fizică, dar şi din punct de vedere al activităţilor desfăşurate. Mai întâi, un rege stă pe un scaun numit tron. Dar Prezenţa glorioasă a lui Dumnezeu plutea deasupra chivotului legământului (Numeri 7:89). Deşi unele traduceri ale Bibliei folosesc termenul de „scaun al harului“ (Exodul 25:17) atunci când fac referire la capacul chivotului, acesta nu era în formă de scaun şi nici nu era un loc pe care Dumnezeu să Se aşeze. Cuvântul din limba ebraică pentru „capac“ face parte din familia de cuvinte a cuvântului „ispăşire“. Capacul chivotului era un loc al ispăşirii, şi acest lucru este indicat de faptul că era stropit cu sânge pentru ispăşire în Ziua Ispăşirii (Leviticul 16:14).

O a doua diferenţă o constituie faptul că pâinea folosită în sanc-tu ar, numită „pâinea pentru punerea înainte“, sau în altă traducere „pâinea Prezenţei“ (Exodul 25:30), era aşezată pe masa aurită din sanctuar. Dar Dumnezeu nu consuma această pâine, cum ar face un rege pământesc, ci mai degrabă El o oferea ca hrană preoţilor Săi (Leviticul 24:5-9). Alte popoare din vechime îşi „hrăneau“ zeii în mod regulat, oferind mâncare idolilor. Ei credeau că zeii au nevoie de mâncarea pe care ei o ofereau. De exemplu, o veche poveste babiloniană despre un bărbat numit Atrahasis, relatează cum un potop a şters oamenii de pe faţa pământului, aşa încât nu mai era cine să ofere jertfe de mâncare zeilor. Aceasta a făcut ca zeii să sufere teribil de foame şi de sete. Când Atrahasis a adus o jertfă de mâncare după potop (la fel ca Noe: Genesa 8:20-21), zeii înfome taţi au mirosit-o de la distanţă şi s-au îngrămădit în jurul ei ca muştele pentru a o devora. Dar Dumnezeul lui Israel spune:


„Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea şi tot ce cuprinde ea. Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor?“ (Psalmul 50:12-13) Mâncarea pe care israeliţii o prezen tau înaintea Domnului nu era cu scopul de a-L hrăni; dimpo trivă, era un mod de a recunoaşte că Domnul Se îngrijeşte de nevoile lor!

În al treilea rând, candelele dinăuntrul sanctuarului ardeau toată noaptea, ca şi cum Dumnezeu nu ar avea nevoie de somn (Exodul 27:21; Leviticul 24:3). Şi este adevărat, spre deosebire de un rege pământesc, El nu are nevoie de somn! „Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.“ (Psalmul 121:4) Când mergi seara la culcare poţi fi liniştit ştiind că Dumnezeu veghează asupra ta.

În al patrulea rând, Dumnezeu primea daruri de mâncare de la altarul arderii de tot din curtea sanctuarului (Numeri 28:2) Dar El primea mâncarea sub forma fumului ca un „miros plăcut“, şi nicidecum nu o mânca aşa cum o mănâncă oamenii. Aşa cum am văzut mai devreme, Dumnezeu nu Se hrăneşte cu mâncare omenească (Psalmul 50:12-13). Darurile de mâncare care I se ofereau erau simboluri ale dragostei din partea oamenilor; nu aveau scopul de a-L hrăni pe Dumnezeu. Când copilul tău îţi oferă un bucheţel din flori de păpădie, darul este valoros nu pentru că ai avea nevoie de florile acelea, ci pentru că preţuieşti dragostea cu care a fost oferit.

Sanctuarul ne învaţă că Dumnezeu este prezent alături de noi, însă aceasta nu este o prezenţă ca oricare alta. Deşi în zilele noastre Dumnezeu nu tronează deasupra amvoanelor din biserici, în acelaşi fel cum o făcea în vechime deasupra chivotului, ar trebui să ne amintim permanent că El este cu noi atunci când ne adunăm să-I aducem închinare (Matei 18:20). Fiecare dintre noi, în contextul cultural în care ne aflăm, trebuie să conştientizăm că în timp ce Dumnezeu Se apropie de noi într-un mod intim, ar trebui să ne menţinem acel sentiment de veneraţie la adresa Sa, şi să nu alunecăm într-o familiaritate necuviincioasă.

Prin sanctuarul Său, prin viaţa lui Christos de pe Pământ, şi în multe alte moduri, Dumnezeu Şi-a luat timp să ne ofere dovezi de netăgăduit că El nu ne-a abandonat. Suntem încă în „Bosnia“, dar nu mai suntem singuri. Superputerea e cu noi. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?“ (Romani 8:31)

29

Partea a II-a

Umbra lui Mesia

q

30

Fratele meu, Calvin, se juca în curtea casei unor prieteni care ne-au invitat la ei într-o ocazie specială. Avea cinci ani. Pentru el, cel mai interesant lucru din curte era un bazin cu peşti. Aşa că se juca aproape de marginea bazinului. Nu mai trebuie să vă spun că a alunecat şi a căzut înăuntru. Această întâmplare în sine nu ar fi, în mod normal, ceva serios, dar el purta cele mai bune haine, bazinul era larg şi adânc, iar Calvin nu ştia să înoate.

Când mama l-a văzut pe Calvin în bazin, era sigură că se va îneca. Nu avea prea multe opţiuni pentru a-l salva. Purta şi ea cele mai bune haine pe care le avea şi pe deasupra nu era o înotătoare prea bună. Speriată, a luat primul lucru care i-a căzut în mână — un mic băţ — şi l-a îndreptat spre fratele meu, întinzându-se peste marginea bazinului cât putea de mult.

Dar băţul nu a ajuns până la Calvin. Planul mamei nu a funcţionat. La momentul acesta era deja panicată şi a început să strige după ajutor. Din fericire, cineva a reuşit să-l scoată pe Calvin din bazin.

Pentru a fi eficientă, o operaţiune de salvare trebuie să se desfăşoare conform unui plan funcţional. Salvarea lui O’Grady avea în spate un asemenea plan. Aparate de zbor aparţinând diferitelor secţiuni ale armatei americane s-au întâlnit la un moment prestabilit şi au zburat deasupra Bosniei într-un model de zbor bine determinat. După ce au studiat hărţi şi alte date, piloţii şi soldaţii ştiau la ce să se aştepte de-a lungul acestei operaţiuni. Planul avea mai multe etape: Avioanele urmau să se întâlnească şi să zboare împreună, elicopterele urmau să aterizeze pentru a-l lua pe O’Grady, în timp ce un număr de aparate asigurau protecţia aeriană, ca apoi toate să se întoarcă la bazele terestre sau la portavioanele de pe care au pornit.

Prototip

C A P I t O L u L 5

umbRa lui mesia 31

Personalul militar implicat în operaţiuni de salvare este instruit şi pregătit temeinic înainte de acţiune. Se trec în revistă toate fazele operaţiunii pentru a exista asigurarea că totul va decurge perfect.

Planurile şi simulările arată dinainte ce trebuie să se întâmple. O’Grady ar fi fost mai mult decât încântat să vadă planurile detaliate ale operaţiunii sale de salvare. Sunt sigur că nu ar fi spus: „Nu mă deranjaţi cu toate detaliile astea!“ Dimpotrivă, ar fi cerut mai multe informaţii pentru a avea mai multă încredere şi a fi mai bine pregătit să coopereze cu cei care aveau să-l salveze.

Planurile pot fi reprezentate în diferite forme. Pot fi povestite pe cale orală, pot fi scrise, desenate ca diagrame sau hărţi, sau pot fi chiar interpretate ca o piesă de teatru. Această ultimă formă de reprezentare este în mod special folositoare pentru că arată practic modul în care părţile planului trebuie să funcţioneze în situaţia reală. E ca un prototip, sau un model funcţional al unei maşini. Sunt lucruri care pot părea că funcţionează în teorie şi pe hârtie, însă doar testele pe modele funcţionale vor arăta dacă ele funcţionează într-adevăr.

Dumnezeu are un plan pentru a ne salva: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.“ (Ioan 3:16) Christos va reveni să ne ia cu El:

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:2-3)

În Biblie, Dumnezeu ne descoperă planul Său cu scopul de a ne da încredere şi a coopera cu El. Modul simplu în care acest plan funcţionează este: „prin har, prin credinţă“ (Efeseni 2:8). Dar noi am pierdut legătura cu Dumnezeu, aşa încât trebuie să ne înveţe ce înseamnă „prin har, prin credinţă“. Dumnezeu foloseşte întreaga Biblie pentru a ne da instrucţiuni detaliate care privesc din diferite unghiuri „harul prin credinţă“. Asemenea unghiuri includ povestiri ale harului divin despre oameni ai credinţei sau despre oameni fără credinţă, chemări la pocăinţă rostite de profeţi şi apostoli, precum şi cântece care sărbătoreau eliberarea divină.

În Biblie descoperim planul lui Dumnezeu nu doar în teorie, ci şi practic, în vieţile celor pe care El i-a salvat. Pe lângă aceasta,


Biblia mai descrie un prototip al mântuirii noastre, care a modelat operaţiunea de salvare a lui Christos, şi aceasta pentru a ne ajuta să înţelegem ce face El pentru noi. Acest prototip consta din ritualuri desfăşurate în sanctuarul vechiului Israel, unde Dumnezeu Şi-a aşezat reşedinţa în mijlocul poporului Său.

Deşi israeliţii erau păcătoşi ca şi noi, Dumnezeu i-a învăţat cum să interacţioneze în mod intim cu El, zi de zi. Le-a descoperit detaliile planului Său de a mântui pe toţi cei care vin la altarul crucii lui Christos. Pentru un israelit din vechime, împăcarea cu Dumnezeu era demonstrată practic atunci când acesta junghia un animal de jertfă şi preotul punea sângele şi grăsimea pe altar (Leviticul 4:27-31). În acelaşi fel, toţi cei care doresc lucrul acesta, pot fi împăcaţi cu Dumnezeu prin jertfa şi mijlocirea preoţească a lui Iisus Christos (Evrei 9).

Ideea că sanctuarul vechiului Israel funcţiona pe post de prototip este clar indicată de Pavel în epistola către Evrei. Scriind despre preoţii israeliţi, autorul explică:

Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să ridice cortul: „Ia seama“, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte“. Dar acum Christos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. (Evrei 8:5-6)

Sanctuarul de pe pământ, cu preoţii şi jertfele de animale, era „chipul şi umbra“ adevăratului sanctuar din ceruri, cu jertfa adevărată şi preoţia desăvârşită a lui Christos.

Sanctuarul pământesc şi ceremoniile sale aveau limitări, la fel cum prototipul unui automobil nu este acelaşi lucru cu maşina de serie. Cu toate acestea, un prototip este important, pentru că arată cum ar trebui să funcţioneze lucrurile odată ce produsul e finalizat, atunci când „cauciucul întâlneşte asfaltul“.

De ce a instituit Dumnezeu ceremoniile din sanctuar ca prototip al mântuirii noastre? Avea nevoie să se antreneze? Bineînţeles că nu. Dar noi trebuie să învăţăm cum să acceptăm mântuirea pe care Dumnezeu ne-o oferă gratuit.

Noţiunile de bază ale mântuirii sunt atât de simple, că şi un copil le-ar putea înţelege. Dar Dumnezeu a descoperit mult mai mult pentru cei care vor să meargă „spre cele desăvârşite“ (Evrei 6:1). Detaliile sunt oferite pentru folosul nostru. Nu doar că ne

umbRa lui mesia 33

arată mai clar modul în care suntem mântuiţi, dar ne învaţă mai multe despre Dumnezeu. Dacă dorim să petrecem veşnicia alături de Dumnezeu, ar fi bine să începem să-L cunoaştem de pe acum.

Detaliile sunt foarte importante în orice relaţie. Când o curtam pe Connie, tânăra care mai târziu mi-a devenit soţie, doream să ştiu cât mai multe despre ea. Eram interesat de copilăria ei, de familie, prieteni, valori, planuri, obiceiuri, talente, de modul în care îi tratează pe oameni. Nimic nu era lipsit de importanţă. Totul era fascinant. Găsesc că acelaşi lucru e valabil în dreptul cunoaşterii lui Dumnezeu.

Operaţiunea de salvare a lui Dumnezeu este imensă, pentru că El trebuie să salveze lumea de un duşman care există în fiecare fiinţă umană. Dar El are un plan acum, aşa cum a avut şi în vechime un plan de a elibera pe Israel de sub stăpânirea asiriană:

Domnul oştirilor a jurat, şi a zis: Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. Voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor. Iată planul făcut în ce priveşte întregul pământ, iată mâna, întinsă peste toate neamurile. Domnul oştirilor a întocmit acest plan: cine îl va putea anula? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate? (Isaia 14:24-27)

Puterea asiriană e demult apusă. Împreună cu soţia mea, Connie, am putut să văd ce a mai rămas din civilizaţia asiriană când, în anul 1989, am participat la o expediţie arheologică a Universităţii statului California la Ninive, fosta capitală a Imperiului Asirian, în nordul Irak-ului de astăzi. Zidurile cetăţii sunt dărâmate şi distruse de secole de intemperii. Oile pasc pe dealul Kuyunjik, unde se înălţa odinioară vastul palat „fără rival“ al lui Sanherib. Soţia mea, care se specializează în arheologie mesopotamiană, a fost confruntată cu dovezi zguduitoare despre sfârşitul Asiriei, atunci când a excavat oasele unor oameni ucişi la Poarta Halzi în timpul distrugerii cetăţii Ninive de către mezi şi babilonieni în anul 612 î.Hr.

Da, Imperiul Asirian a apus. Dumnezeu a plănuit astfel. În acelaşi fel va fi înlăturat şi duşmanul nostru.

q

34

Lupta pentru supravieţuire consumă timp şi energie. Scott O’Grady trebuia să se apere de duşmani, trebuia să-şi umple pungile de plastic cu apă de ploaie şi să prindă furnici pentru hrană. Cu toate acestea, Scott nu era chiar atât de ocupat încât să lase la o parte eforturile de a chema ajutoare. Chiar dacă a reuşit într-o oarecare măsură să-şi asigure cele necesare supravieţuirii, dorinţa lui copleşitoare era să scape din teritoriul inamic.

Eu nu sunt în Bosnia, dar şi eu lupt pentru supravieţuire. Dacă nu-mi fac treaba, nu o face nimeni în locul meu şi o să dau de necaz. Am termene pe care trebuie să le respect, am facturi de plătit şi am probleme de rezolvat. Nu am timp pentru lucrurile importante. Am timp doar pentru lucrurile cele mai importante.

Totuşi, în comparaţie cu O’Grady, eu sunt liniştit. Sunt sănătos, am ce mânca, am un acoperiş deasupra capului, am un serviciu bun, am colegi care mă susţin, am mulţi prieteni şi o familie iubitoare. Dar nici agenda mea încărcată, nici confortul de care dispun, nu mă pot opri să meditez la o lume mai bună, o lume aşa cum ar trebui ea să fie. Vreau să merg acasă.

Pentru că simt o dorinţă puternică de a merge într-un loc al libertăţii şi al siguranţei veşnice, vreau să înţeleg planul de salvare al lui Dumnezeu, cât pot mai bine. Ce a făcut Christos în trecut şi ce face El acum pentru mine?

Ioan Botezătorul a definit esenţa a ceea ce face Christos pentru mine, atunci când L-a prezentat pe Iisus ca „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“ (Ioan 1:29). Christos mă mântuieşte prin jertfa Sa. Aşadar, dacă pot înţelege jertfa Sa, voi putea înţelege planul Său de mântuire.

Ca prototip al planului lui Dumnezeu, jertfele de animale din cadrul sanctuarului vechiului Israel arătau către mântuirea în

Priorităţi

C A P I t O L u L 6

umbRa lui mesia 35

Christos şi au fost împlinite prin jertfa Sa. Jertfele de animale nu puteau mântui pe nimeni prin ele însele:

În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie… Căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. (Evrei 10:1,4).

Dacă e aşa, atunci am vreun motiv să studiez jertfele de animale din vechime? De ce să mă obosesc cu studierea prototipului când am adevărata jertfă?

Iată câteva motive pentru a studia planul lui Dumnezeu aşa cum era el descoperit în sanctuarul pământesc. Mai întâi, prototipul sanctuarului este în continuare folositor, tocmai pentru faptul că era un prototip pământesc. Reuşeşte să ilustreze realităţi cereşti şi spirituale prin lucruri fizice, pământeşti, care sunt mai uşor de înţeles de către noi. Din acelaşi motiv a folosit Iisus parabole pentru a le explica oamenilor Împărăţia cerurilor. A asemănat Împărăţia cerurilor cu un grăunte de muştar (Matei 13:31), cu un aluat (vers. 33), cu o comoară ascunsă într-o ţarină (vers. 44), cu un negustor în căutare de mărgăritare (vers. 45) şi aşa mai departe.

În sanctuarul israelit, dinamica planului de mântuire al lui Dum nezeu era demonstrată practic zi de zi, interpretată la fel ca o piesă de teatru, aşa încât aceste interacţiuni dintre El şi poporul Său să poată fi văzute fizic, experimentate şi descrise în termeni practici şi uşor de înţeles de către oamenii din veacurile următoare. Sanctuarul era şcoala lui Dumnezeu de pe Pământ, în care se păstra o relaţie sănătoasă cu El şi în care erau demonstrate consecinţele păcatului.

Un al doilea motiv pentru a studia planul lui Dumnezeu, aşa cum era descoperit în sanctuarul pământesc, este faptul că ceremoniile de la sanctuar ne permit să privim jertfa lui Christos din diferite unghiuri, astfel încât să putem aprecia pe deplin lucrarea Sa pentru noi. De exemplu, carnea unui animal jertfit într-o „ardere de tot“ era mistuită în totalitate pe altar (Leviticul 1), arătând spre Christos care avea să fie „mistuit“ prin jertfa Sa (compară cu 1Corinteni 11:24; Evrei 7:27). Pe de altă parte, jertfa de laudă şi de mulţumire era consumată parţial de către persoana


care aducea jertfa (Leviticul 7:15-21), ceea ce arăta că noi primim viaţă acceptând viaţa lui Christos (Ioan 6:33).

Al treilea motiv este faptul că ceremoniile de la sanctuar erau profetice, în sensul că indicau către puncte esenţiale ale planului de mântuire, cum ar fi moartea lui Christos pe cruce şi lucrarea Sa de mijlocire în ceruri (compară cu Evrei 7-10).

Ritualul simboliza drama veacurilor şi arunca lumină asupra rolului lui Christos în lupta Sa împotriva răului. Comprimând istoria vastă a mântuirii în ritual, Dumnezeu ne arată că totul funcţionează, la fel cum o hartă sau o machetă a unui oraş oferă o perspectivă pe care turiştii nu o pot avea privind de la nivelul străzii în sus la zgârie-nori.

Sanctuarul este un ghid pentru înţelegerea noastră a conceptului de mântuire prin har, prin credinţă. Sanctuarul răspunde unor întrebări care au un impact enorm asupra modului în care ne raportăm la Christos şi la mântuirea pe care El ne-o oferă. De exemplu: A fost ispăşirea împlinită la cruce sau putem fi şi acum implicaţi în ispăşire? Ispăşirea oferită de Christos e doar o problemă „legală“ sau implică mintea şi caracterul? Poate un creştin care păcătuieşte să mai aibă siguranţa mântuirii? De ce suntem mântuiţi prin har, prin credinţă (Efeseni 2:8-9), dar suntem judecaţi după faptele noastre? (Eclesiastul 12:14)

Înţelegând ceremoniile Israelului din vechime, cum sunt curăţirea prin apă (Leviticul 15:5-8) sau Paştele (Exodul 12), putem să experimentăm mai intens propriile ceremonii creştine, cum sunt Botezul (Romani 6:3-4) şi Sfânta Cină / Comuniunea (Matei 26:17-30).

Limbajul şi conceptele referitoare la sanctuar sunt foarte răspândite în Biblie. Unele cărţi ale Bibliei, ca de exemplu Daniel, Evrei, Apocalipsa, îşi prezintă mesajele făcând o mulţime de referiri la concepte legate de sanctuar. Din moment ce aceste cărţi au o relevanţă deosebită pentru timpul în care trăim, trebuie să prindem mesajul pe care ni-l transmit. În acest scop, e absolut necesar să înţelegem noţiunile referitoare la sanctuar prin care aceste cărţi îşi prezintă mesajul.

Nu există subiecte mai relevante pentru noi, astăzi, decât ideile profunde prezentate de sanctuar şi serviciile desfăşurate acolo, şi anume: prezenţa lui Dumnezeu, puterea mântuirii Sale prin Iisus Christos şi făgăduinţa restaurării noastre la nemurire şi la comuniune deplină cu El. Pentru că sanctuarul vorbeşte

umbRa lui mesia 37

despre lucrarea desfăşurată de Christos acolo unde este El acum, trebuie să-i acordăm întreaga noastră atenţie. Sanctuarul răspunde întrebărilor noastre vitale pentru că este un model dinamic al mântuirii prin har, prin credinţă, un model care descoperă caracterul lui Dumnezeu.

Supravieţuirea în această lume mă ţine ocupat, însă îmi fac timp să ţin legătura cu Dumnezeu şi să aflu cât pot mai mult despre planul Său de a mă salva.

q

38

Un plan sau un prototip este folositor doar atunci când corespunde cu ceea ce trebuie să reprezinte. Prototipul unui microbuz de tip Chevy Astro nu ar fi foarte folositor în proiectarea unei maşini Ford Taurus. În mod similar, un plan pentru salvarea unui grup de ostatici în Entebbe, Uganda, nu ar putea fi folosit pentru a salva un pilot al cărui avion a fost doborât în Bosnia.

Pentru a folosi la înţelegerea sanctuarului lui Dumnezeu din ceruri şi a planului de mântuire, sanctuarul pământesc şi serviciile aferente trebuia să corespundă cu acestea. Legătura strânsă dintre cele două sanctuare este dată de faptul că sanctuarul pământesc era o copie sau o „umbră“ a sanctuarului ceresc (Evrei 8:5; compară cu Exodul 25:9). Deşi serviciile de la sanctuarul pământesc funcţionau ca prototip al slujirii lui Christos în sanctuarul ceresc, sanctuarul ceresc în sine a existat înainte de sanctuarul pământesc. Serviciile pământeşti le arătau israeliţilor cum era sanctuarul ceresc, precum şi ce se va întâmpla în viitor, întocmai cum un plan de salvare arată harta şi relieful existente, precum şi acţiunile care vor avea loc acolo.

În vremea Vechiului Testament, Dumnezeu avea reşedinţa în sanctuarul ceresc (Psalmul 11:4), la fel ca şi astăzi (Apocalipsa 4-5, 11:19; 15:5-8). Dar Dumnezeu avea de asemenea o reşedinţă pământească, pentru a locui în mijlocul poporului Său (Exodul 25:8). Prezenţa lui Dumnezeu conecta cele două sanctuare.

Christos face legătura între cele două sanctuare, prin faptul că elementele sanctuarului din vechime reprezentau diferitele roluri ale lui Christos, care slujeşte pentru noi în sanctuarul ceresc. Jertfele de animale Îl reprezentau pe Christos (Ioan 1:29; Evrei 9:12-14, 26-28; 10:1-10) şi preoţii la rândul lor Îl reprezentau tot pe Christos (Evrei 4:14-5:10; 7:11-8:7; 9:11-28; 10:11-18). Legea

Conexiuni

C A P I t O L u L 7

umbRa lui mesia 39

lui Dumnezeu care se găsea în chivotul legământului era bazată pe dragoste (Matei 22:36-40), care este de fapt caracterul lui Christos pentru că „Dumnezeu este dragoste“ (1Ioan 4:8) iar Iisus este Dumnezeu (Coloseni 2:90; Ioan 8:58). „Pâinea Prezenţei“ simboliza puterea dătătoare de viaţă a lui Christos, care a spus „Eu sunt pâinea vieţii“ (Ioan 6:48). Lumina dată de candelele din sfeşnicul aurit arătau spre Iisus, care a spus: „Eu sunt lumina lumii“ (Ioan 9:5). Precum ligheanul din curte conţinea apă pentru curăţire, apa ce ne curăţea de păcat a curs din trupul Domnului Christos, atunci când a fost sacrificat (Ioan 19:34; 1Ioan 5:6-8).

Tămâia care se înălţa odată cu rugăciunile poporului (compară cu Luca 1:9-10; Apocalipsa 8:3-4) făcea posibilă acceptarea rugă-ciunilor de către Dumnezeu. Pentru ca rugăciunile noastre să fie eficiente, avem nevoie ca aroma dulce a sacrificiului lui Christos să se înalţe ca tămâia înaintea lui Dumnezeu, precum fumul unei jertfe de ispăşire (Leviticul 1:9). Ceea ce întăreşte legătura dintre tămâie şi fumul jertfelor este termenul ebraic pentru arderea unei jertfe pe altar. Acesta înseamnă „a transforma în fum“ şi vine din aceeaşi rădăcină din care se trage şi termenul pentru tămâie.

Tămâia poate face ispăşire. În Numeri 16:46-48 se relatează că Aaron a luat o cădelniţă şi a alergat printre israeliţi cu tămâie pentru a face ispăşire în timpul unei urgii trimise de Dumnezeu, care deja începuse. Versetul 48 este cutremurător: „S-a aşezat între morţi şi vii, şi urgia a încetat.“ Acolo unde ajunsese tămâia, oamenii trăiau. Tămâia a oprit răspândirea urgiei. Dar acolo unde nu a ajuns, oamenii au murit. Aveau nevoie de tămâie. Era o chestiune de viaţă şi de moarte.

Avem nevoie de tămâia jertfei lui Christos alături de rugăciunile noastre. Este o chestiune de viaţă şi de moarte, atât în ceea ce ne priveşte pe noi, cât şi pe cei pentru care ne rugăm. Rugăciunile noastre pot duce puterea de ispăşire a lui Christos celor care au nevoie de ea, între cei morţi şi între cei vii.

Altarul de jertfă israelit indica spre crucea lui Christos de pe Golgota, altarul jertfei supreme.

Noi avem un altar, din care n-au drept să mănânce cei ce fac slujbă în cort. În adevăr, trupurile dobitoacelor, al căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, sunt arse de tot afară din tabără. De aceea şi Iisus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. (Evrei 13:10-12)


În cadrul unei jertfe pentru păcat, coarnele altarului erau stropite cu sânge, iar grăsimea animalului era arsă pe altar între cele patru coarne (Leviticul 4:30-31). „Coarnele“ erau părţi ale altarului care erau îndreptate în sus, în cele patru colţuri ale altarului. Imaginea jertfei pe altar, văzută de sus, este o asemănare şocantă a imaginii lui Christos pe cruce, văzută din faţă. Altarul avea sânge la capete (pe coarne) şi părţi ale trupului în mijloc, formând un X. La fel rănile lui Christos (capul, cele două mâini şi picioarele) sângerau de la piroane şi spini, iar restul trupului Său era în mijloc. Altarul reprezenta în mod grafic crucea pe care Christos a fost înălţat, locul unde Christos atrage la Sine pe toţi oamenii (Ioan 12:32).

Până aici am văzut că sanctuarul de pe pământ şi slujirea preo-ţilor corespund pe mai multe planuri cu sanctuarul ceresc al lui Dumnezeu, respectiv cu slujirea lui Christos în sanctuarul ceresc. Din moment ce acest tip de corespondenţă leagă ceva pământesc de ceva ceresc, ea poate fi denumită „corespondenţă verticală“.

Sanctuarul pământesc şi serviciile oficiate acolo au profeţit evenimente ulterioare din istoria mântuirii, dintre care unele au avut loc pe pământ, iar altele în ceruri. De exemplu, altarul de pe pământ reprezenta crucea, care a avut loc mai târziu în istorie, tot pe pământ. Aşa că legătura dintre altar şi cruce este o corespondenţă „istorică“. Istoria este cel mai adesea reprezentată ca o linie temporală orizontală, aşa că aceasta poate fi numită „corespondenţă orizontală“.

Alte exemple de corespondenţă „istorică“ pot fi întâlnite în cadrul sărbătorilor de primăvară ale vechiului Israel (Leviticul 23; Numeri 28), care profeţeau cu precizie o serie de evenimente de la începutul erei creştine. Mielul junghiat la sărbătoarea Paştelor (Exodul 12:16: Leviticul 23:5) Îl simboliza pe Christos (1Corinteni 5:7), care a fost sacrificat în timpul sărbătorii Paştelor (Ioan 19:14). Snopul de orz care trebuia să fie prezentat înaintea Domnului de către un preot israelit ca „pârga secerişului“ în ziua următoare Sabatului de după Paşte (Leviticul 23:10-11) arăta tot spre Christos, care a înviat din morţi în ziua următoare Sabatului (Ioan 20:1), ca „pârgă a celor adormiţi“ (1Corinteni 15:20). „Pârga secerişului“, sau primele roade, oferite Domnului la sărbătoarea Rusaliilor, cunoscută de asemenea ca „Sărbătoarea Cincizecimii“ (Leviticul 23:16-20), indica spre „secerişul“ timpuriu al convertirilor din ziua Cincizecimii, relatat în Faptele Apostolilor la capitolul 2.

umbRa lui mesia 41

Sanctuarul israelit cu ritualurile sale era un prototip bun deoarece corespundea cu sanctuarul ceresc al lui Dumnezeu şi cu lucrarea lui Christos pentru noi de-a lungul istoriei. Analizând atent sanctuarul pământesc, vom învăţa despre o serie de realităţi importante din viitor.

q

42

Un plan sau un prototip nu este tot una cu produsul final. Poate avea limitări. Un model preliminar al navetei spaţiale arăta exact ca şi naveta spaţială, dar nu putea fi lansat pe orbită în jurul Pământului. Armata Statelor Unite avea un plan pentru salvarea lui O’Grady, plan care corespundea situaţiei sale reale, însă planul în sine nu îl putea salva pe O’Grady.

Deşi ritualul vechiului sanctuar reflecta cu claritate şi precizie remarcabilă operaţiunea de salvare condusă de Dumnezeu, totuşi avea limitări serioase datorită faptului că era o activitate pământească, oficiată de preoţi, care erau oameni cu greşeli. Iată câteva din aceste limitări:

1. Preoţii israeliţi erau păcătoşi şi aveau ei înşişi nevoie de jertfe (Leviticul 4:3-12; 16:6, 11-14, 33), în timp ce Christos este un preot fără păcat, un preot care nu are nevoie de jertfe pentru El Însuşi (Evrei 4:15; 7:26-28).

2. Jertfele din vechime erau oferite în mod repetat. Unele erau oferite zilnic pe tot parcursul anului (Numeri 28:1-8). Erau repetitive şi redundante, iar semnificaţiile lor se suprapuneau, deoarece toate indicau spre jertfa unică a Domnului Christos (Evrei 9:28). Pentru ca noi să fim mântuiţi, Christos a trebuit să moară o singură dată.

3. Ritualurile care implicau animale, cereale şi alte materiale nu puteau ilustra toate detaliile mântuirii. În multe privinţe, acestea reprezentau doar nişte imagini voalate. Pentru a înţelege planul de mântuire al lui Dumnezeu, avem nevoie de restul Bibliei, pe lângă porţiunile referitoare la ritual. Cum am putea şti, de exemplu, că învierea lui Christos era

Limite

C A P I t O L u L 8

umbRa lui mesia 43

reprezentată de o jertfă a primelor roade sub forma unui snop de orz (Leviticul 23:10-11), dacă nu am fi avut Noul Testament care să facă legătura între cele două? (1Corinteni 15:20)

4. Sistemul ritual din vechime era pentru poporul Israel. Însă jertfa lui Christos pe cruce are acoperire universală (Ioan 1:29; 3:16).

5. Existau păcate pentru care sistemul jertfelor Israelului din vechime nu putea acorda iertare, chiar dacă păcătosul se pocăia. De exemplu, atunci când David a comis adulter cu Bat-Şeba şi apoi a aranjat uciderea soţului ei, legea lui Dumnezeu l-a condamnat la moarte (Deuteronom 22:22; Numeri 35:31). Nu exista nici un fel de jertfă animală care să-l elibereze de sub condamnare, după cum el însuşi recunoaşte (Psalmul 51:16). Când Manase şi-a sacrificat fiul (2Împăraţi 21:16; 2Cronici 33:6), legea divină l-a condamnat la moarte şi mai mult, la pedeapsa divină de a fi „nimicit din mijlocul poporului “ (Leviticul 20:2-3). Nici o jertfă animală nu putea remedia această situaţie. Sacrificiul superior al lui Christos însă, este disponibil tuturor acelora care îl acceptă cu umilinţă, indiferent de fapta săvârşită. Aşa că atunci când Dumnezeu a iertat personaje ale Vechiului Testament ca David şi Manase (2Samuel 12:13; 2Cronici 33:13), trebuie că a făcut-o direct în baza jertfei lui Christos care urma să vină, fără intermediul unor jertfe de animale.

6. Un preot israelit purta vina nelegiuirii oamenilor care îşi aduceau jertfele pentru păcat la sanctuar, devenind astfel pasibil de pedeapsă în locul lor (Leviticul 10:17). În calitatea Sa de preot al nostru, Christos nu era doar pasibil de pedeapsa care ni se cuvenea, ci El a primit chiar pedeapsa noastră. Spre deosebire de preoţii israeliţi, Domnul Christos a murit realmente ca jertfă pentru păcatele oamenilor (compară cu Isaia 53; Ioan 1:29). Această îmbinare a rolului de preot cu rolul de jertfă dovedeşte că Christos a murit în locul nostru: Ca preot ne-a purtat păcatele, şi apoi ca jertfă a murit pentru ele.

7. Deoarece chiar şi marele preot israelit era un om păcătos, trebuia să fie separat de Prezenţa glorioasă a lui Dumnezeu


printr-o perdea despărţitoare atunci când îndeplinea sarcinile rituale în Sfânta pe tot parcursul anului. Şi când intra în Sfânta Sfintelor în Ziua Ispăşirii, perdeaua de fum îl ferea de Slava Prezenţei lui Dumnezeu (Leviticul 16:12-13). Dar pentru că Iisus este fără păcat, el nu trebuie să fie ferit de Prezenţa Tatălui Său în vreun fel. Marcu 16:19 spune că atunci când Christos S-a ridicat la ceruri, El „a şezut la dreapta Tatălui“ (vezi şi Evrei 1:3). Probabil acesta este motivul pentru care Ioan nu menţionează vreo perdea despărţitoare între cele două încăperi ale sanctuarului ceresc (Apocalipsa 4-5). Dacă într-adevăr există o perdea între cele două încăperi, aşa cum sugerează Evrei 6:19, s-ar putea ca aceasta să fie deschisă. În orice caz, nu ar avea funcţia protectoare a perdelei din sanctuarul pământesc.

La fel ca majoritatea prototipurilor, ritualul sanctuarului pă mântesc avea anumite limitări. Dacă nu recunoaştem aceste limitări, riscăm să o luăm pe un drum greşit, încercând să facem prototipul să funcţioneze prin sine însuşi, sau impunând limitări asupra modului în care înţelegem slujirea lui Christos pentru noi. În acelaşi fel, nu e recomandat să vă urcaţi într-o machetă a navetei spaţiale şi să încercaţi să decolaţi în trombă. Însă nici nu ar trebui să trageţi concluzia că adevărata navetă spaţială nu va zbura, doar pentru că macheta nu poate zbura.

Valoarea sanctuarului israelit este dată de îndeplinirea scopu-lui pentru care a fost construit: Să-i înveţe pe oamenii din vechime şi pe oamenii moderni cine este Dumnezeu şi ce face El pentru ei. Sanctuarul e o machetă cu scop educativ, cu ajutorul căreia putem învăţa cum să trăim cu Dumnezeu şi cum să răspundem Harului Său.

Sanctuarul ne conduce la o experienţă personală cu Christos, care a murit pe cruce şi care slujeşte în sanctuarul din ceruri. Studiul sanctuarului nu ar trebui să reprezinte un scop în sine. Dacă studiul sanctuarului rezultă doar într-o teorie mai elaborată a mântuirii, înseamnă că ceva este greşit. Cum ar fi fost dacă O’Grady nu ar fi făcut altceva decât să stea şi să studieze diagramele unui plan de salvare? Noi ne aflăm în aceeaşi situaţie dacă ceea ce studiem despre sanctuar nu ne schimbă vieţile.

q

45

Când ai de îndeplinit un plan, trebuie mai întâi de toate să-l înţelegi. Pentagonul poate să alcătuiască strategii geniale, dar dacă soldaţii şi aviatorii care duc la îndeplinire operaţiunea nu pot descifra planul, aşa încât să înţeleagă perfect ce au de făcut, rezultatul va fi haos şi eşec.

Biblia prezintă planul lui Dumnezeu de a ne salva. Nu suntem noi cei care ne ocupăm de operaţiunea de salvare. Dumnezeu face aceasta pentru noi prin Iisus Christos. Însă Dumnezeu ne descoperă planul Său pentru ca noi să putem coopera cu El. Într-o operaţiune de salvare e foarte important ca persoana salvată să accepte eforturile care se fac în vederea salvării, cooperând cu cei care îi vin în ajutor. Dacă Scott O’Grady ar fi făcut o drumeţie departe de locul în care ştia că vor veni soldaţii americani să-l salveze, ar fi rămas probabil în Bosnia până în ziua de azi. În acelaşi fel, Dumnezeu vrea ca noi să venim la El, nu să fugim de El. Vrem cu adevărat să fim salvaţi? Sau ne-am hotărât să ne stabilim în teritoriul inamic?

Dumnezeu ne oferă prototipul sanctuarului foarte devreme în Biblie, în cartea Leviticului. Această carte, care prezintă majo ri-tatea serviciilor de la sanctuar, este provocatoare, deoarece indică semnificaţiile ritualurilor doar prin explicaţii scurte sau prin subînţelesuri. Avem la îndemână planul, dar trebuie să ştim cum să-l citim.

Iată câteva îndrumări pentru a înţelege cartea Leviticului:

Sanctuarul era scena pentru interacţiunea divin-uman.Sanctuarul era locul central al Prezenţei lui Dumnezeu în

mijlocul poporului Său (Exodul 25:8). Era locul desemnat pentru interacţiunea dintre El şi poporul Său prin intermediul ritualului.

Descifrare

C A P I t O L u L 9


De aceea, sanctuarul a fost numit „Cortul întâlnirii“ (Leviticul 1:3). Struc tu ra sanctuarului era scena pe care „piesa de teatru“ se des-făşura.

Cei care merg să vadă o piesă de Shakespeare nu îşi petrec toată seara examinând cu atenţie decorul. Însuşi Shakespeare se pare că a spus: „piesa este totul“. Drama în sine poartă esenţa semnificaţiei.

Sanctuarul era un loc deosebit datorită Celui care era prezent acolo. Sanctuarul furniza decorul necesar pentru ca relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său să crească, la fel cum o casă din Twain Harte, California, era decorul în care relaţia mea cu Connie a înflorit. Nu îmi petreceam tot timpul admirând şemineul înalt, tablourile sau curtea. Mă bucuram de orice clipă alături de Connie pe măsură ce relaţia noastră creştea, atât de mult încât într-o seară, când eram afară pe verandă, am cerut-o în căsătorie.

Nu toate detaliile au semnificaţii spirituale distincte.Nu ar trebui să presupunem că fiecare detaliu mărunt al

structurii sanctuarului, fiecare material, fiecare cârlig şi fiecare stâlp are propria semnificaţie spirituală. Iată câteva motive:

În primul rând, sanctuarul portabil construit în pustie, sub în dru marea lui Moise, a fost urmat de templul lui Solomon, care a fost urmat de cel de-al doilea templu. Aceste temple au luat locul sanctuarului portabil ca oglindiri tot atât de valabile ale sanc tu arului ceresc. În 1Cronici 28:19 vedem că Dumnezeu a dat indicaţiile pentru construcţia templului lui Solomon. Dar cele două temple erau mult mai mari, aveau structuri solide, permanente, care nu aveau aceleaşi detalii ca şi sanctuarul portabil. Dacă sanctuarul din pustie era un tabernacol cu pereţi din scânduri care puteau fi demontate uşor şi acoperiş din ţesături şi piei (Exodul 26), templul lui Solomon era construit solid din piatră şi lemn, şi era de două ori mai lung şi mai lat decât sanctuarul din pustie. Templul lui Solomon avea uşi în loc de perdele, avea zece sfeşnice în loc de unul şi avea camere laterale, o verandă şi doi stâlpi uriaşi (1Împăraţi 6-7). Cu toate acestea, templul lui Solomon avea aceleaşi elemente de bază ca şi sanctuarul din pustie: Sfânta Sfintelor, Sfânta şi curtea exterioară şi avea acelaşi fel de piese de mobilier.

În al doilea rând, Biblia pur şi simplu nu atribuie semnificaţii spirituale distincte tuturor detaliilor care erau necesare practic

umbRa lui mesia 47

pentru ca sanctuarul portabil să fie durabil. Dacă Biblia nu oferă semnificaţii, ce drept am eu să speculez?

În al treilea rând, împotmolindu-ne în speculaţii despre interpretări şi sensuri care nu se găsesc în Biblie, atenţia ne este distrasă de la ceea ce este cu adevărat important, şi anume interacţiunea dintre Dumnezeu şi poporul Său, care era arătată prin ritualul de la sanctuar.

Biblia este sursa noastră principală de informaţii.În ce priveşte vechiul sanctuar israelit, Biblia reprezintă sursa

principală de informaţii. Este absolut necesar ca interpretările noastre să fie construite pe baza studiului atent al tuturor dovezilor disponibile în Biblie.

Noul Testament ne ajută să înţelegem semnificaţia deplină a sanctuarului. Dar studiul ar trebui să înceapă cu cartea Leviticului şi apoi să ajungă la Noul Testament, şi nu invers. Odată ce Leviticul este înţeles în termenii în care este scris, scrierile ulterioare ne lărgesc înţelegerea. Dar citind Leviticul ca şi cum Moise ar fi cunoscut deja Noul Testament, poate rezulta în distorsionări ale adevărului.

Surse rabinice cum sunt „Mişna“ şi „Talmudul“ sunt interesante şi folositoare de multe ori. Dar nu oferă o bază complet demnă de încre dere pentru a înţelege ce s-a întâmplat în sanctuarul din pustie, de pe vremea lui Moise. Aceasta deoarece sunt scrise mult mai târziu (după anul 70 d.Hr.) şi în unele cazuri, extrapolând informaţii referitoare la cel de-al doilea templu, care a fost construit la peste o mie de ani după Moise, încearcă să raţionalizeze sanctuarul din pustie.

Este extrem de periculos să-ţi impui propriile idei atunci când citeşti despre sanctuar. Cum se întâmplă în programarea calculatoarelor sau în interpretările egocentrice ale Apocalipsei făcute de David Koresh, dacă introduci erori vei obţine erori şi mai mari.

O capcană destul de comună este să presupui că există conexiuni pe care Biblia nu le face. De exemplu, e adevărat că perdeaua despărţitoare din sanctuar era agăţată de patru stâlpi (Exodul 26:32). Este tot atât de adevărat că profetul Zaharia a văzut în viziune patru care de luptă venind dintre doi munţi de aramă (Zaharia 6:1). Dar dacă mă apuc să interpretez cei patru stâlpi în lumina celor patru care de luptă, doar pentru faptul


că amândouă implică cifra „patru“, fac o conexiune care nu se găseşte în Biblie. Cei patru stâlpi nu au nici o legătură cu cele patru care de luptă, la fel cum nu au nici o legătură cu feţele celor patru preşedinţi americani sculptate în Muntele Rushmore.

Doar pentru că un grup de concepte este frumos sau logic la suprafaţă, nu înseamnă că este şi corect. Un sistem de idei se aseamănă cu o casă. Nu este suficient să fie bine construită, ci trebuie de asemenea să aibă o fundaţie solidă şi să fie în locul potrivit.

Semnificaţiile ceremoniilor se găsesc chiar în textele referitoare la ritual.

Cartea Leviticului prezintă modul în care ceremoniile aveau să fie oficiate, şi în unele cazuri chiar descrie cum erau ele oficiate de către preoţi (Leviticul 8-9), însă nu putem spune că Leviticul conţine ritualul. Ritualul constă din activităţi şi semnificaţii şi este executat, nu citit. Modul ideal de a studia ritualul este observarea fizică a desfăşurării lui, însă Biblia ne oferă singura cale de acces la ritualul israelit, atât în ce priveşte acţiunile, cât şi semnificaţiile lor.

Nu putem să extragem semnificaţiile ritualului prin simpla observare a acţiunilor fizice, deoarece în sine şi prin sine ele nu semnifică nimic. Dacă stai pe marginea unui drum în Statele Unite, cu braţul parţial întins, mâna făcută pumn şi degetul mare în sus, şoferii vor şti că stai la ocazie. Dacă faci asta în alte părţi ale lumii, acest gest s-ar putea să nu însemne absolut nimic, poate doar că te doare degetul şi ai nevoie de îngrijiri. O acţiune înseamnă ceva doar dacă i se ataşează o semnificaţie.

În Biblie, o acţiune rituală poate semnifica diferite lucruri în ocazii diferite, în funcţie de ceea ce spune Dumnezeu. De exemplu, în Leviticul 16, stropirea de şapte ori purifica sau făcea ispăşire pentru o parte a sanctuarului (versetele 14, 16). În altă parte a aceluiaşi ritual, aceeaşi acţiune reconsacra un obiect (versetul 19). În alte ritualuri, descrise în Leviticul 4, stropirea de şapte ori făcea ispăşire pentru persoane (versetele 6, 17).

Pe lângă faptul că ne bazăm pe explicaţiile din Leviticul, cu privire la ce trebuia făcut în cadrul ritualului, trebuie să ne bazăm pe indicaţiile din Leviticul şi cu privire la ce semnificau acele ceremonii. Aşa că atunci când citim cartea Leviticul trebuie să facem distincţie între descrierile acţiunilor fizice şi indicaţiile

umbRa lui mesia 49

referitoare la semnificaţiile ataşate acelor acţiuni de către autoritatea din spatele sistemului ritual, şi anume Dumnezeu. De exemplu, Leviticul 1:4 spune: „Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.“ Prima parte a versetului descrie acţiunea: „Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot“. A doua parte explică semnificaţia acestei acţiuni: „şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.“

Metoda de studiu trebuie să se potrivească cu subiectul studiat.

Ar fi o pierdere de vreme să cauţi meduze cu un detector de metale sau să-i faci un test de sarcină unui bărbat. Nu demult, un coleg al meu şi-a făcut analizele de sânge. Una dintre cele patru fiole s-a rătăcit din greşeală în secţiunea de teste de sarcină a labo-ra torului, în ciuda etichetei pe care era scris numele său masculin. (Bineînţeles, rezultatul a ieşit negativ.)

Atunci când studiezi ceva, trebuie să înţelegi mai întâi natura subiectului studiat. Dacă subiectul se află la mare depărtare, ai putea folosi un telescop. Dacă e ceva foarte mic, foarte probabil că vei folosi un microscop. Dacă subiectul de studiu e un ritual, care constă dintr-un sistem de activităţi ce au ataşate semnificaţii, este logic să examinezi activitatea în relaţie cu semnificaţia ataşată.

Planul lui Dumnezeu, aşa cum este el arătat în sanctuar, trebuie descifrat. Dar vom descoperi că efortul merită din plin.

q

50

Stacey, sora lui Scott O’Grady, era îngrijorată atunci când a aflat că Scott dispăruse în misiune. „Când nu ai controlul asupra unei situaţii în care este implicat cineva pe care îl iubeşti cu toată inima, simţi că înnebuneşti. Tot ce ai este speranţa şi rugăciunea.“ Nu îl putea vedea, nu putea vorbi cu el şi nu putea să-l îmbrăţişeze. Tot ce putea să facă era să strângă în braţe ursuleţul de pluş vechi şi uzat al fratelui ei. „Te legi de orice ai la îndemână.“ (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 26.) Stacey nu avea acces la Scott, datorită distanţei ce-i despărţea.

În cele din urmă, Scott a reuşit să comunice prin radio cu un pilot american care zbura deasupra Bosniei. Pilotul nu-l vedea pe O’Grady, dar puteau comunica prin radio. Exista oarecare acces, însă era limitat.

Ca fiinţe muritoare, păcătoase, nu-L putem vedea pe Dum-nezeu. Accesul nostru direct la Dumnezeu a fost întrerupt atunci când Satana a „doborât“ rasa umană prin înşelarea lui Adam şi a Evei. Din cauză că Adam şi Eva au păcătuit, au fost alungaţi din Eden şi nu se mai puteau apropia de Dumnezeu ca înainte (Genesa 3:22-24).

Am pierdut accesul la Dumnezeu, dar nu în totalitate. Dum-ne zeu încearcă să se apropie de noi prin mesajele înregistrate în Biblie, prin Christos, care a venit să trăiască printre noi, şi prin Duhul Său cel Sfânt. Chiar dacă nu Îl putem vedea fizic pe Dumnezeu, putem să ne apropiem de El prin rugăciune, la fel cum O’Grady a putut să comunice cu un pilot care zbura deasupra Bosniei într-un aparat F-16.

Un alt mod limitat în care oamenii interacţionau cu Dumne zeu era prin intermediul ritualului. Un israelit putea veni la sanctuar, la „Cortul întâlnirii“ (Leviticul 1:1,3,5), să ofere ceva tangibil

Acces

C A P I t O L u L 1 0

umbRa lui mesia 51

lui Dumnezeu pentru a-şi exprima devoţiunea, mulţumirea sau dorinţa de a primi iertare. Dumnezeu primea jertfa, chiar dacă mâna Sa nu apărea din cer pentru a o lua.

Sanctuarul era un mediu controlat care făcea posibilă interac-ţiunea, în ciuda separaţiei dintre Dumnezeu şi fiinţele umane. Sanctuarul era asemănător baloanelor de sticlă inventate de ştiinţa medicală modernă pentru a proteja persoanele ale căror corpuri au sisteme imunitare disfuncţionale. Cu câţiva ani în urmă, am auzit despre un băiat care trăia într-un asemenea balon de sticlă. Ar fi murit dacă ar fi ieşit din mediul acela steril, care îl proteja de microbi. Prin peretele de sticlă îi vedea pe cei din jur, putea vorbi cu ei şi se putea apropia de ei. Dar nu-i putea atinge şi nu putea să se aşeze în poala mamei sale.

În sanctuarul israelit, Dumnezeu era cât se putea de aproape de poporul Său. Dar Prezenţa Sa glorioasă era în spatele perdelei, în Locul Preasfânt. Doar marele preot putea intra acolo, şi doar o dată pe an, în Ziua Ispăşirii (Leviticul 16). Chiar şi atunci, marele preot trebuia să fie protejat de slava Domnului printr-o perdea de fum de tămâie, altfel ar fi murit (versetele 12-13). Spre deosebire de băiatul din balonul de sticlă, slava sfântă a lui Dumnezeu era letală pentru oamenii de afară. Dar tot aşa cum băiatul trebuia izolat de orice microb, şi Dumnezeu menţinea un mediu steril, separat de lumea de păcat de afară.

Pentru a înţelege modul în care Dumnezeu interacţiona cu fiinţele umane prin ritualul de la sanctuar, trebuie să ştim cum funcţionează ritualul în general. Mai întâi de toate, ritualul este un sistem de activităţi. Un astfel de sistem putea implica tăierea unui animal, stropirea cu sânge a altarului pe exterior şi arderea cărnii (Leviticul 1).

Sistemele de activităţi nu sunt greu de înţeles, pentru că avem de a face cu ele zi de zi. Gândiţi-vă la sistemul de activităţi prin care vă spălaţi dinţii. Desfacerea capacului de la tubul cu pastă de dinţi, aplicarea de pastă pe periuţă, apoi perierea dinţilor şi clătirea gurii sunt incluse toate în sistemul de activităţi pentru că sunt necesare îndeplinirii unei sarcini, şi anume transformarea condiţiei dinţilor dumneavoastră, de la murdar la curat.

Ca orice alte sisteme de activităţi, un ritual constă dintr-un grup de activităţi unite printr-un scop comun. Scopul este acela de a produce o schimbare, ca de exemplu a face ispăşire (Leviticul 1:4).


Un sistem de activităţi ritual constă în sisteme mici care alcătu iesc sisteme mai mari. O ardere de tot includea activitatea arderii cărnii animalului pe altar, care la rândul ei implica jupuirea animalului, tăierea în bucăţi şi aşezarea bucăţilor pe altar (Leviticul 1:6-8).

Activităţile fără caracter ritual au şi ele sisteme mai mici înglobate în sisteme mai mari. Când fac planuri pentru o excursie mai îndelungată, îmi pregătesc maşina prin următoarele sisteme de activităţi: o reglare a motorului dacă e necesar, schimbarea ule-iului, verificarea altor lichide şi reglarea presiunii din roţi. Fiecare dintre aceste sisteme înglobează alte subsisteme de activi tăţi. Schimbarea uleiului implică deşurubarea capacului de scur gere, înlocuirea filtrului, înşurubarea la loc a capacului de scurgere, turnarea noului ulei în motor şi înlăturarea uleiului uzat.

Ritualul este un tip special de sistem de activităţi, în care activităţile şi ordinea de desfăşurare sunt stabilite precis. Ele trebuie să fie executate aşa cum a specificat Dumnezeu. De exemplu, Leviticul 1 spune clar că arderea de tot trebuia să fie un anumit tip de animal care să fie adus la locul potrivit şi sacrificat după o anumită procedură.

Ceremoniile nu sunt singurele sisteme de activităţi fixe. Dacă utilizaţi un bancomat pentru a scoate bani,, sau dacă vă conectaţi la Internet cu ajutorul unui computer, aveţi de urmat o serie de paşi într-o anumită ordine. Dacă faceţi vreo greşeală, procesul va fi anulat şi nu veţi avea de ales decât să o luaţi de la început.

Ceremoniile însă sunt un tip deosebit de sisteme de activităţi fixe. Ele nu doar ating un scop practic prin legile naturale ale cauzei şi efectului, ca atunci când folosiţi un bancomat. Efectul fizic al unei arderi de tot era distrugerea completă a unui animal sănătos şi de valoare. Dar nu acesta era scopul adevărat al ritualului. Scopul era oferirea unei jertfe simbolice lui Dumnezeu şi obţinerea ispăşirii / împăcării cu El (Leviticul 1:4, 9).

Un ritual îşi atinge scopul prin faptul că acţiunile au ataşate o semnificaţie. Semnificaţia unui ritual este dată de interpretarea ac ţi unilor sale ca interacţiunea cu cineva (de ex. Divinitatea) sau ceva (de ex. păcatul) la care nu avem acces în lumea materială. De exem plu, deşi Dumnezeu este supranatural, nefăcând parte din lu mea noastră materială, El primea arderile de tot oferite de israeliţi.

umbRa lui mesia 53

Sora lui Scott O’Grady nu-l putea strânge în braţe când el era în Bosnia. Nu avea acces la el. Cu toate acestea, el se afla undeva în lumea reală, ca fiinţă umană fizică. Aşa că atunci când s-a întors acasă, ea a putut să întindă mâna şi să-l atingă. Însă altfel stau lucrurile cu Dumnezeu. Puteţi merge în orice colţişor al planetei noastre şi nu-L veţi găsi pe Dumnezeu în formă fizică, decât dacă El alege să apară în formă fizică.

Cosmonautul rus Iuri Alexeievici Gagarin a privit afară prin hu-bloul capsulei spaţiale la cerul înstelat şi a proclamat că nu L-a văzut pe Dumnezeu; de aceea a tras concluzia că nu există Dumnezeu. Nu a putut să înţeleagă că Dumnezeu este dincolo de ştiinţa umană (compară cu Iov 11:7). Dumnezeu poate accepta un dar de mâncare (Leviticul 1:4, 9), dar nu-l ia în mod vizibil, decât dacă alege să apară în formă umană (Genesa 18:1-8) sau să trimită foc care să mistuie o jertfă (Leviticul 9:24; 1Împăraţi 18:38).

Un ritual poate interacţiona cu ceva care nu e fizic, tratându-l ca şi cum ar avea substanţă fizică. De exemplu, în Ziua Ispăşirii, marele preot trebuia să facă următoarele:

Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului cel viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul. (Leviticul 16:21-22)

În acest fel, marele preot plasa simbolic păcatele invizibile asupra unui ţap, care era alungat din tabără purtând păcatele, ca şi cum acestea ar fi fost o povară (Leviticul 16:21-22).

Ritualul conectează lumea vizibilă cu cea invizibilă!Mintea copiilor nu plasează orice lucru în categorii bine

stabilite. Ei par să simtă legăturile dintre lumea văzută şi cea nevăzută mai bine decât adulţii. Când fetiţa mea avea trei ani, mă privea în timp ce eu încercam să-mi reafirm rădăcinile australiene aruncând un bumerang în curtea noastră mare din Michigan. Cu puţin exerciţiu, am reuşit să-l determin să facă un cerc prin aer şi să aterizeze la picioarele mele. Curioasă, Sarah a vrut să încerce şi ea. Bumerangul a zburat în zigzag şi a căzut la câţiva metri în faţa ei. A încercat din nou, cu acelaşi rezultat. Cu o frustrare


crescândă, a aruncat bumerangul în sus. Când acesta a căzut la pământ, ea a exclamat „Nu l-a prins Dumnezeu!“

Dimineaţa următoare, la micul dejun, am întrebat-o pe Sarah ce a vrut să spună. Am rămas uimit să aflu că ea era convinsă că bumerangul se întorcea la mine pentru că Dumnezeu îl prindea şi mi-l arunca înapoi. Credea că interacţionez cu Divinitatea, că mă joc cu Dumnezeu!

Dacă Sarah ar fi avut dreptate, însemna că eu aş fi fost implicat în acelaşi fel de interacţiune care avea loc în cadrul unui ritual. Folosind acelaşi limbaj, am putea spune că Dumnezeu „prindea“ jertfele israeliţilor şi le „arunca înapoi“ binecuvântări.

Ritualul are putere mai mare decât cuvântul. Ca şi cuvântul, ritualul comunică prin simboluri, însă puterea ritualului constă din faptul că este exprimat practic.

Dacă vă îndoiţi de puterea ritualului, amintiţi-vă înmormântarea lui John F. Kennedy, în luna noiembrie a anului 1963. Tânăra văduvă a preşedintelui a pregătit ceremonia de înmormântare, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari drame ale secolului XX. Poate că Jacqueline Kennedy avea şi ea defectele ei, însă se pricepea de minune la ritual. Cine ar putea să uite calul fără călăreţ, bocetul cimpoiului sau flacăra continuă? Nu era nevoie să explice cineva aceste simboluri simple şi elegante. Ritualul e un film care face mai mult decât zece mii de cuvinte. Lumea a înţeles. Şi a plâns.

Am învăţat că un ritual din cadrul sanctuarului israelit era un sistem special de activităţi. Studiind modul în care funcţionează ceremoniile, am început cu descrierea sistemelor de activităţi în general, apoi ne-am îndreptat atenţia asupra sistemelor de activităţi fixe, ca apoi să ne focalizăm şi mai atent asupra categoriei unice a ceremoniilor. Unicitatea acestora constă din faptul că doar ele pot interacţiona cu cineva sau ceva dincolo de lumea noastră fizică, materială.

Cu toate că suntem „doborâţi“ în această lume, nu suntem despărţiţi de Dumnezeu. El ne trimite mesaje, iar noi, la rândul nostru, ne putem adresa Lui prin rugăciune. Pe vremea sanctuarului israelit, poporul beneficia de o interacţiune intimă cu Dumnezeu, care locuia în mijlocul lor. Prin ritualuri, era ca şi cum israeliţii puteau întinde mâna să-L atingă. Când Iisus a venit pe pământ, oamenii chiar puteau să-L atingă, deoarece El a venit fără vreun „balon de sticlă“ care să-L izoleze de boală şi păcat. Şi

umbRa lui mesia 55

tocmai bolile şi păcatele noastre L-au omorât (Isaia 53:3-5). Dar pentru că El a murit, vom putea vedea într-o zi faţa descoperită a lui Dumnezeu.

57

Partea a III-a

Splendoarea jertfei lui Christos

q

58

Ce ne atrage la Christos Cel înălţat pe cruce? (Ioan 12:32) Ca şi diamantul Hope, jertfa lui Christos este bogată în splendoare. Nu poţi cuprinde întreaga frumuseţe a diamantului privindu-l dintr-un singur unghi. Bogăţia splendorii sale se găseşte în varietatea de curcubee reflectate de faţetele sale. În acelaşi fel, trebuie să privim la jertfa lui Christos din diferite unghiuri pentru a experimenta pe deplin impactul acestui sacrificiu.

Măreţia sacrificiului lui Christos, cu numeroasele lui faţete, explică de ce era nevoie de diferitele tipuri de sacrificii animale la sanctuarul israelit (Leviticul 1-7). Este adevărat că toate jertfele din vechime indicau spre jertfa lui Christos (Ioan 1:29; Evrei 9:25-28). Dar nici una dintre ele, luată separat, nu ar putea exprima nici măcar cele mai simple aspecte a ceea ce a făcut Christos.

Jertfele israelite explicau semnificaţia sacrificiului lui Christos în acelaşi fel în care manualele de fiziologie arată organismul disecat în părţile lui componente, pentru a putea fi înţeles. Leviticul seamănă cu un manual de biologie veterinară în unele locuri, detaliind ce trebuia făcut cu animalele. Dar când reuşim să cuprindem imaginea de ansamblu, chipul Mântuitorului va fi sculptat în minţile şi inimile noastre.

Când mergem să vedem diamantul Hope, suntem atraşi de frumuseţea sa. Îl contemplăm pentru câteva minute, ca apoi să trecem la altă piatră preţioasă din vitrinele Muzeului de Istorie Naturală. Venim şi plecăm. Nu avem nici un motiv să rămânem în muzeu. Dar cu Christos pe cruce situaţia e diferită. Precum Scott O’Grady a fost atras către un elicopter pentru că viaţa sa depindea de aceasta, Christos ne atrage la El pentru a ne salva viaţa. Faţetele sacrificiului Său sunt mai mult decât frumoase; fiecare dintre ele ne oferă viaţă.

Slavă


SplendoareajertfeiluiChriStoS 59

Deosebirile dintre numeroasele jertfe israelite subliniau diferite aspecte ale sacrificiului lui Christos. Cele mai semnificative deosebiri apăreau în legătură cu tratarea sângelui şi a cărnii. Pe care părţi ale altarului era aplicat sângele şi cine primea carnea? Tabelul de mai jos cataloghează tipurile de jertfe după modul în care erau folosite sângele şi carnea. De exemplu, doar în cazul arderii de tot Îi aparţinea Domnului toată carnea jertfei.

Referinţa biblică Jertfa Sângele pe altar:

Carnea era:

Leviticul 1

Leviticul 2

Leviticul 3; 7:11-35

Leviticul 4:5-13; 6:24-30

Leviticul 5.14-19; 7:1-7

ardere de tot

de cereale1

pentru bună-stare2

pentru păcat3

pentru vină

pe laturi

(fără sânge)

pe laturi

pe coarne

pe laturi

a Domnului

(fără carne)

a preotului* şi a celui ce aducea jertfa

a preotului*

a preotului*

*excepţie făcând cazurile în care cel care aducea jertfa era un preot (vezi de exemplu Leviticul 4:11-12)

Vom investiga în detaliu aceste tipuri de jertfe mai târziu, dar aici putem observa modul în care aspectele unice ale jertfelor de animale indicau către Christos.

Carnea unei arderi de tot aparţinea Domnului, când era mistuită pe altarul Său. Nimeni nu avea voie să mănânce din carnea acelui animal. Arderile de tot erau jertfe în cadrul cărora carnea era complet mistuită de foc. Ele indicau spre faptul că jertfa lui Christos avea să-L mistuie complet.

Deşi jertfele de cereale aparţineau Domnului şi preoţilor, ele nu aveau de-a face cu sânge sau cu carne. Cu toate acestea, erau 1 N.R.: În traducerea Cornilescu: „jertfa de mâncare”.2 N.R.: În traducerea Cornilescu: „jertfa de mulţămire”.3 N.R.: În traducerea Cornilescu: „jertfa pentru ispăşire”.


jertfe din hrana de bază, care certificau puterea dătătoare de viaţă a lui Christos pentru poporul Său.

O parte a jertfei pentru bună-stare („jertfa de pace“ sau „jertfa de părtăşie“ în alte traduceri) era consumată de cel care aducea jertfa. Acest tip de jertfă prefigura beneficiul vieţii lui Christos pentru cei care-L acceptă în viaţa lor.

În cadrul unei jertfe pentru păcat (sau „jertfa de curăţire“), sângele era aplicat pe coarnele altarului din curte (altarul pentru arderi de tot) sau pe coarnele altarului tămâierii, şi nu pe laturile altarului. În felul acesta era subliniată importanţa sângelui lui Christos, care răscumpără vieţile noastre.

Sângele unei jertfe pentru vină nu era aplicat pe coarnele altarului ca şi în cazul jertfei pentru păcat. Jertfa pentru vină era precedată întotdeauna de repararea greşelii faţă de Dumnezeu sau faţă de oameni. Acest lucru arată că păcatul creează datorii care trebuie plătite prin sacrificiul lui Christos chiar şi atunci când facem tot ce ne stă în putinţă pentru a îndrepta greşeala.

Doar dacă privim la toate tipurile de jertfe vom putea avea o imagine echilibrată a sacrificiului lui Christos. Biblia spune clar că sacrificiul lui Christos plăteşte datoria păcatelor pe care le-am comis şi de asemenea ne transformă viaţa prin puterea Sa. Ambele beneficii sunt esenţiale pentru mântuirea noastră. Dacă nu ai unul dintre ele e ca şi cum ai pierde o roată de la o bicicletă pentru munte. Nu vei putea merge prea departe pe o astfel de „monocicletă“ dezechilibrată!

Deşi cartea Leviticului abundă de informaţii referitoare la jertfa lui Christos, e adesea neglijată. Unul dintre motivele pentru aceasta este faptul că, de obicei, lumea sare direct la Noul Testament pentru a citi despre „adevărata jertfă“. Dar dacă vom ignora manualul Vechiului Testament care ne învaţă despre „adevărata jertfă“, vom pierde mult. Un student la medicină învaţă din manuale care explică anatomia umană cu ajutorul imaginilor şi diagramelor, aşa încât atunci când va examina un pacient să ştie ce are în faţă.

Un alt motiv pentru care Leviticul e neglijat este faptul că unii cititori sunt deranjaţi de atâta sânge. Jertfele de animale sunt dureroase pentru cineva ca mine, care iubeşte animalele. Este adevărat că israeliţii din vechime nu erau la fel de sensibili ca noi, deoarece erau obişnuiţi să taie animale pentru mâncare. Dar dacă Dumnezeul nostru iubitor se îngrijeşte de orice creatură,


chiar şi de o mică vrabie (Luca 12:6), cum a putut să poruncească poporului Său să ucidă atât de multe animale?

Dumnezeu e mult mai sensibil decât noi. De fiecare dată când un animal era junghiat, Dumnezeu suferea. Dar se pare că nu exista un mod mai eficient de a le arăta oamenilor că alegerile pe care le fac cu privire la Dumnezeu şi la păcat au consecinţe foarte serioase. „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Christos, Dom-nul nostru.“ (Romani 6:23) O jertfă reprezenta „chemarea la altar“ a lui Dumnezeu pentru a oferi viaţă prin moartea Fiului Său.

Pentru a-i face pe oameni conştienţi de consecinţele pe termen lung, aşa încât să poată fi mântuiţi, Dumnezeu este dispus să folosească mijloace cum sunt jertfele, care pe termen scurt au consecinţe drastice şi chiar dureroase. Un alt exemplu al milei neobosite a lui Dumnezeu este cazul soţiei lui Ezechiel, care a murit de mâna Domnului ca semn pentru locuitorii Ierusalimului că templul va fi capturat din pricina păcatelor lor (Ezechiel 24:15-27). Nici o predică a lui Ezechiel nu ar fi putut avea acelaşi impact. Moartea soţiei lui Ezechiel e doar temporară, un somn (compară cu Ioan 11:11-14), dar prin moartea ei poporul avea o ocazie mai bună de a fi salvat.

Când studiem jertfele de animale, trebuie să ţinem cont de faptul că suferinţa animalelor de jertfă era minimă, deoarece li se făcea o incizie la gât şi mureau foarte rapid, din cauza pierderii mari de sânge. Suferinţa era infimă în comparaţie cu suferinţa lui Iisus, Cel spre care aceste jertfe indicau. În grădina Ghetsimani şi apoi pe cruce, Iisus a fost supus unei incredibile agonii fizice şi mentale. Presiunea era atât de mare, încât trupul Său a început să se sfâşie din interior. Când un soldat I-a împuns coasta cu o suliţă, a ieşit sânge amestecat cu apă (Ioan 19:34).

Venim la Christos Cel înălţat pe cruce pentru că frumuseţea Sa străluceşte în toate direcţiile. Dar nu e vorba de frumuseţe exterioară, ca în cazul diamantului Hope. Aşa cum a prezis profetul Isaia, suferinţa Robului lui Dumnezeu era hidoasă şi înfiorătoare. În termeni fizici, Christos era mai degrabă respingător decât atrăgător.

După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază - atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor - tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea


ce nu li se mai istorisise şi vor auzi ce nu mai auziseră. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. (Isaia 52:14 - 53:1-3)

Vom putea vedea slava Sa în momentul în care recunoaştem dragostea plină de sacrificiu de Sine a lui Christos. Nu este acea splendoare pe care israeliţii au experimentat-o la Sinai. Nu este măreţia strălucitoare văzută de profeţi în viziunile lor. Dar este slava cu care L-a glorificat pe Tatăl ducându-Şi lucrarea la împlinire. Înainte de a fi arestat şi crucificat, El Se ruga:

,,Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.“ (Ioan 17:1-5)

Iată o slavă mai strălucitoare ca o mie de sori, slavă care face ca diamantul Hope să pară o simplă pietricică fără valoare.

q

63

Prin intermediul jertfelor de animale, israeliţii experimentau ceea ce avea să facă Christos pentru ei. Aceste jertfe nu erau „adevărata jertfă“. Însă, deşi Christos nu murise încă pentru ei, aveau promisiunea sacrificiului Său ca pe o realitate fermă, ca şi cum El ar fi murit deja.

O ardere de tot, în care întreaga carne era mistuită pe altar (Leviticul 1), promitea că Christos urma să-Şi dea viaţa ca să fie mistuită în totalitate pentru noi. Dar înainte de a privi mai atent la modurile în care arderea de tot indica spre jertfa lui Christos, ar trebui să ne oprim puţin şi să reflectăm asupra semnificaţiei unei arderi de tot pentru israelitul din vechime. În definitiv, Leviticul nu a fost scris numai pentru noi, cei care trăim după moartea lui Christos. A fost scris în primul rând pentru israeliţi. Dacă vom înţelege experienţa lor, aceasta ne va ajuta să înţelegem mai bine ceea ce ni se aplică nouă astăzi.

Să începem cu citirea indicaţiilor pentru ritualul unei arderi de tot, aşa cum este descris în Leviticul 1:3-9. Amintiţi-vă, atunci când citiţi „Leviticul“, să faceţi distincţie între două tipuri de informaţii: descrierea acţiunilor fizice şi indicaţiile referitoare la semnificaţiile ataşate acestor acţiuni. Pentru a fi mai uşor să facem această distincţie, voi cita traducerea lui Jacob Milgrom a textelor din Leviticul 1:3-9, în care acţiunile fizice sunt identificate cu italice (litere înclinate) iar semnificaţiile acestora cu aldine (litere îngroşate). Aceste versete dau instrucţiuni pentru arderea de tot a unui animal mare din cireadă, cum ar fi un viţel. Este o jertfă privată a unui singur israelit şi este voluntară, nu obligatorie.

3 Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să ofere un mascul fără cusur. Să-l aducă la intrarea Cortului Întâlnirii,

Ardere



pentru a fi acceptat din partea lui, înaintea Domnului. 4 Să‑şi pună mâna pe capul animalului adus ca ardere de tot, şi acesta va fi primit din partea lui, ca să expieze pentru el. 5 Să junghie taurul înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să prezinte sângele şi să‑l stropească de jur împrejur pe altarul de la intrarea Cortului Întâlnirii. 6 Să jupoaie victima pentru arderea de tot şi s‑o taie în bucăţi. 7 Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună lemne pe foc. 8 Preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi seul, pe lemnele puse pe focul de pe altar. 9 Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele; şi preotul să le ardă toate pe altar ca ardere de tot, un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. (Jacob Milgrom, Leviticul 1-16 [Anchor Bible Series, New York: Doubleday, 1991], pg. 133).

Iată câteva explicaţii ajutătoare la traducerea lui Milgrom:În versetele 3, 4 şi 9, „Domnul“, respectiv „Domnului“ sunt

traduceri ale Numelui YHWH (Yahwé), Numele personal al Dumnezeului lui Israel.

În versetul 4, verbul „a expia“ înseamnă „a face ispăşire“. În versetul 6, „a jupui“ înseamnă a înlătura în întregime pielea animalului.

Taurul sau viţelul era apoi tăiat în bucăţi, altfel nu ar fi putut fi aşezat pe altar fără ajutorul unei macarale.

În versetul 8, „seu“ înseamnă „grăsime solidă“. În versetul 9, „dar de mâncare“ e traducerea unui cuvânt

ebraic care este folosit de obicei cu sensul de „jertfă mistuită de foc“. Ideea de „dar“ sau „dar de mâncare“ este sprijinită prin comparaţie cu un cuvânt ugaritic înrudit, care înseamnă „cadou“, şi se potriveşte cu utilizarea ebraică în sensul că se aplică la jertfe de mâncare pentru Dumnezeu, cum sunt arderile de tot (Numeri 28:2) şi jertfele de bună-stare (Leviticul 3:11, 16). Totuşi, cuvântul nu apare în descrierea jertfei pentru păcat, care era o plată simbolică a unei datorii către Dumnezeu, cum vom vedea mai târziu. Dacă acest cuvânt ebraic s-ar referi la orice jertfă care implică arderea cel puţin a unei părţi pe altar, aşa cum indică traducerea „jertfă mistuită de foc“, ne-am aştepta să se aplice şi jertfei pentru păcat, în care seul / grăsimea erau arse pe altar (Leviticul 4:8-10, 19, 26, 31, 35).

Trebuie să înţelegem că mai aveau loc două activităţi pe lângă cele menţionate explicit în Leviticul 1:3-9. Mai întâi, în momentul tăierii, când se făcea incizia la gâtul animalului, preotul trebuia să adune sângele într-un lighean, pentru a-l putea prezenta la altar


(compară cu 2Cronici 29:22). În al doilea rând, după ce focul era făcut şi înainte ca bucăţile, capul şi seul / grăsimea să fie aranjate pe altar, aceste părţi trebuia să fie „prezentate“ (aduse) la altar (compară cu Leviticul 9:12-14).

Iată în continuare câteva aspecte care erau deosebit de importante pentru un israelit din vechime la momentul aducerii jertfei:

ScopulActivităţile cuprinse într-un sistem contribuie la atingerea

unui anumit scop. Scopul uneşte sistemul şi determină care activităţi sunt incluse în acesta. Când scopul este să-ţi cureţi dinţii, faci ce trebuie pentru a atinge acest scop. În mod similar, sistemul arderii de tot era unit de scopul său: Este un „dar de mâncare“ pentru Domnul. Aşa cum vom vedea în cele ce urmează, darul este de fapt un simbol care nu Îi aduce Domnului ceva ce nu este deja al Lui. Faptul că arderea de tot era o formă de hrană este subliniat în Numeri 28:2, unde Dumnezeu vorbeşte despre arderile de tot de dimineaţă şi seară în termenii următori: „Darul Meu, mâncarea adusă Mie ca dar de mâncare, de un miros plăcut Mie“ (traducerea autorului).

AcceptareaPentru a fi o jertfă validă, trebuia să fie acceptată de Domnul.

Pentru a fi acceptată, trebuia să fie acceptabilă, adică oficiată corect şi la locul potrivit (vezi Leviticul 1:3-4).

Ceea ce contează nu e atât de mult faptul că cel care aduce jertfa are simţământul „proprietăţii“ a ceea ce aduce ca jertfă, ci mai degrabă faptul că Domnul acceptă proprietatea jertfei. Cain se putea raporta la jertfa pe care a adus-o pentru că era rodul muncii lui, dar Dumnezeu nu a acceptat-o (Genesa 4:3-5). Israeliţii se puteau raporta la viţelul de aur, însă Dumnezeu a refuzat animalul strălucitor, deoarece ei tăgăduiau Prezenţa Sa reală printre ei prin construirea acestui surogat metalic şi rece (Exodul 32).

Te simţi ofensat de posibilitatea ca Dumnezeu să-ţi refuze în chi-na rea dacă nu e în conformitate cu principiile Sale? Dacă Regina Angliei are un set de reguli care stabilesc modul în care te poţi pre-zenta înaintea ei, cu atât mai mult Regele Universului are dreptul să hotărască modul în care oamenii se prezintă înaintea Lui.


Ispăşirea gratuităArderea de tot era privită ca îndeplinind o tranzacţie între

două părţi: cel ce aducea jertfa şi Dumnezeu. Beneficiul primit de cel ce aducea jertfa, ca rezultat al aducerii unui dar de mâncare Domnului, era darul infinit mai mare al ispăşirii (Leviticul 1:4). Verbul „a ispăşi“ în limba engleză este „atone“, compus din două cuvinte „at+one“ (la+unu), de unde substantivul „atonement“ (reunire, reconciliere, ispăşire), adică a face două părţi una prin împăcare. Termenul englez surprinde exact semnificaţia cuvântului ebraic pe care îl traduce.

Dumnezeu are în posesie toate animalele de pe faţa pământului şi nu are nevoie de hrană umană (Psalmul 50:10-13). Aşa că jertfele de animale nu cumpărau împăcarea cu El; erau simple simboluri care exprimau credinţa în darul gratuit al ispăşirii (Isaia 55:1). E adevărat că arderile de tot erau cadouri făcute Domnului în sensul că erau obiecte de valoare care erau transferate Domnului. Animalele erau valoroase pentru oameni, aşa încât jertfele implicau nişte costuri destul de ridicate. Când Aravna (Ornan) a oferit Regelui David nişte boi pentru a fi jertfiţi Domnului, acesta a răspuns: „Nu, însă îi voi cumpăra de la tine cu un preţ; nu voi aduce Domnului arderi de tot care nu m-au costat nimic“ (2Samuel 24:24). Dar Dumnezeu era deja proprietarul suprem al animalelor şi El le dăduse israeliţilor tot ce aveau. Astfel, ei nu puteau cumpăra nimic, ci doar returnau Domnului ceva ce deja era al Lui.

Arderile de tot oferite Domnului de către israeliţi semănau cu un cadou pe care l-am făcut părinţilor de Crăciun pe când aveam doar şapte ani. Familia noastră era săracă. Tocmai ne mutaserăm în Statele Unite, pentru ca tatăl meu să-şi continue studiile. Mama plângea adesea în magazin privind la alimente pe care nu le putea cumpăra. Fiecare bănuţ conta. Când a venit Crăciunul, nu aveam nimic de valoare ce le-aş fi putut oferi părinţilor. Dar îmi dăduseră cu ceva timp în urmă o monedă de zece cenţi. Aşa că am împachetat-o frumos şi le-am oferit-o ca dar de Crăciun. Era un cadou care m-a costat ceva. Dar nu făceam altceva decât să le dau înapoi ceva ce primisem de la ei. Moneda era importantă pentru că exprima dragostea mea, nu pentru că ar fi cumpărat dragostea părinţilor mei. Cadoul meu era un răspuns care demonstra acceptarea dragostei pe care părinţii mi-o arătaseră deja.


Ispăşirea implică îndepărtarea unor lucruri (ca, de exemplu, păcatul), care stau în calea unei relaţii. Când Dumnezeu ne oferă ispăşire, El ne separă de păcat, şi asta pentru a vindeca relaţia noastră cu El. Iată esenţa slujirii lui Christos: să ne salveze din păcatele noastre (Matei 1:21), nu în păcatele noastre. Ne acceptă aşa cum suntem, dar nu ne lasă aşa cum am fost!

Reconcilierea cu Dumnezeu trebuie să implice îndepărtarea păcatelor noastre, deoarece păcatul Îi este străin lui Dumnezeu. Caracterul lui Dumnezeu este dragoste (1Ioan 4:8), pe când păcatul este egoism. Cele două sunt incompatibile. Într-un anumit sens, am putea spune că Dumnezeu este alergic la păcat. Dacă vrei să fii prieten cu cineva care are o alergie la ceva de-al tău, ce faci dacă vrei o relaţie serioasă? Încerci să-ţi protejezi prietenul de ceea ce îi provoacă reacţia alergică, chiar dacă asta înseamnă să renunţi la ceva. Cunosc un bărbat care a renunţat la câinele pe care-l avea, pentru că avea un prieten apropiat care era alergic la câini. În acelaşi fel, trebuie să renunţăm la păcatele noastre, deoarece Dumnezeu e alergic la ele. Poate suntem la fel de ataşaţi de ele precum era acel bărbat ataşat de câinele lui, însă e nevoie să avem dorinţa de a renunţa la ele. E o chestiune de priorităţi. Ce e mai important pentru noi: păcatele, care duc la moarte, sau Prietenul nostru, care ne oferă viaţa?

Pregătirea darului de mâncareActivităţile incluse în sistemul arderii de tot contribuiau

la atingerea scopului acestuia. Rolul activităţilor, cum sunt: junghierea, jupuirea, tăierea în bucăţi etc. este clar: aceste activităţi erau necesare pentru pregătirea darului de mâncare. Activităţi similare sunt necesare pentru a obţine carnea unui animal, chiar dacă nu este vorba de o jertfă. Motivul spălării măruntaielor (inclusiv a intestinelor) şi a picioarelor din spate e aproape la fel de evident: Spălarea înlătura bălegarul care se afla pe aceste părţi (compară cu Leviticul 4:11-12). Bălegarul e un element inacceptabil în cadrul unui dar de mâncare.

Punerea mâinii = identificarea proprietarului Punerea unei mâini pe capul animalului îl identifica pe cel care

aducea jertfa ca fiind proprietarul, cel care Îi transfera animalul lui Dumnezeu şi cel care urma să primească beneficiul ispăşirii. Această semnificaţie este dată de accentul pus pe identitatea celui


care aducea jertfa în Leviticul 1:4, care învaţă aşa: „Să-şi pună mâna pe capul animalului adus ca ardere de tot, şi va fi acceptabil din partea lui, ca să expieze pentru el.“ (traducerea lui Milgrom)

Când jertfa era o pasăre sau produse cereale, nu era necesară punerea mâinii (Leviticul 1:14-15, compară cu 2:2,8; 5:7-13), şi aceasta din cauză că nu exista nici un dubiu cu privire la identi-tatea celui care aducea jertfa în acest caz. Punerea mâinii era necesară doar pentru animale din cireadă sau din turmă, care în unele cazuri erau conduse în curtea templului de persoane care îi asistau pe proprietari. De exemplu, un om în vârstă îşi putea aduce nepotul pentru a avea grijă de animalul zburdalnic. Dar când bunicul îşi aşeza mâna pe capul animalului, era clar că jertfa era adusă din partea lui.

Punerea mâinii identifica proprietarul, însă proprietatea era în acel moment transferată. Punerea mâinii în timpurile noastre poate fi asemănată cu semnătura pe care proprietarul unui automobil o pune pe contractul de vânzare-cumpărare în momentul în care îl vinde. Orice jertfă implica transferul proprietăţii către Dumnezeu. Dacă punerea mâinii era necesară pentru o anumită jertfă, înseamnă că juca un rol important în transferul proprietăţii. Vom analiza mai în detaliu acest concept în legătură cu înlăturarea păcatului celui care aduce jertfa, atunci când primea iertarea.

Până acum am vorbit despre jertfe private, care se aduceau individual, în funcţie de decizia celui care aducea jertfa. Dar mai exista un tip de jertfe, şi anume cele publice, care trebuia aduse la anumite date, conform calendarului (de exemplu Numeri 28-29). Aceste jertfe aveau „întâlnire“ cu Dumnezeu şi nu exista nici un dubiu cu privire la identitatea celor care aduceau jertfa. Acesta pare să fie motivul pentru care nu există dovezi biblice că jertfele calendaristice necesitau punerea mâinii.

Sângele = preţul răscumpărării vieţiiStropirea cu sânge a laturilor altarului (Leviticul 1:5) separa

sângele de carnea unui „dar de mâncare“ care era oferit Domnului sub formă de fum. „Darul de mâncare“ al Domnului era unul kosher, şi anume sângele era scurs la momentul junghierii. În acest fel, Dumnezeu arăta respectul pentru viaţă, care este reprezentată de sânge (Leviticul 17:11). Prin aceasta El dădea un exemplu oamenilor, cărora nu le-a îngăduit niciodată să mănânce carne din care nu s-a scurs tot sângele în momentul junghierii (Genesa 9:4-6


- pentru toţi oamenii, înainte să existe Israel; Leviticul 17:10,12; Deuteronom 12:16, 23-25; Faptele Apostolilor 15:20,29 - pentru creştinii dintre neamuri).

În Biblie, Dumnezeu nu le-a cerut oamenilor să scoată şi ultima picătură care ar mai fi rămas în vasele de sânge ale animalului, prin prăjire sau saramură. El le-a poruncit doar să scurgă sângele când junghiau animalul.

În calitatea Sa de creator şi susţinător al vieţii, doar Dumnezeu are dreptul să facă cu sângele ceea ce doreşte, dar în cadrul jertfelor El „practica ceea ce predica“, renunţând la sângele pe care noi nu avem dreptul să-l folosim. Un alt exemplu divin pentru noi este botezul lui Iisus (Matei 3:13-17). Iisus a fost botezat, în ciuda faptului că nu avea nevoie de curăţirea de păcat pe care botezul o reprezenta.

Pentru a separa sângele de carne, ar fi fost suficient ca preotul să toarne sângele la baza altarului (compară cu Leviticul 4:7, 18, 25, 30, 34). Dar preotul trebuia să stropească cu sânge laturile altarului. Aplicarea sângelui pe altar contribuia la ispăşirea celui care aducea jertfa (Leviticul 1:4) răscumpărându-i viaţa, conform cu Leviticul 17:11: „Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru vieţile voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.“

Observaţi terminologia din Leviticul 17:11: „să slujească de ispăşire pentru vieţile voastre“. În acest context, termenul ebraic pentru „să slujească de ispăşire“ înseamnă „să răscumpere“ în sensul unei plăţi care înlocuieşte luarea vieţii omeneşti. Cum am menţionat mai devreme, semnificaţia principală a termenului ebraic pentru „a ispăşi“ este ideea de reconciliere, de refacere a unei relaţii. Dar „ispăşirea“ poate accentua diferite aspecte ale reconcilierii. A face ispăşire pentru cineva sau ceva cu privire la un păcat sau o necurăţie înseamnă a purifica, a curăţi sau expia persoana sau obiectul de răul care deranjează relaţia divino-umană (Leviticul 5:6; 16:16). A face ispăşire pentru viaţa cuiva, ca şi în Leviticul 17:11, înseamnă a‑i răscumpăra viaţa. Această idee este întărită de faptul că substantivul ebraic pentru „răscumpărare“, cu referire la preţul unei vieţi (Iov 33:24; Isaia 43:3; compară cu Exodul 30:12), vine din aceeaşi rădăcină cu verbul „a ispăşi“. Aşa că sângele unei jertfe plătea preţul pentru viaţa celui ce o aducea.


Răscumpărarea vieţii prin jertfă e o realitate colosală. Nu e o simplă figură de stil, care să ne inspire în timp ce cântă corul acompaniat de orgă, iar razele soarelui răzbat prin vitralii. Aflăm valoarea reală a răscumpărării vieţii dacă ne gândim ce se întâmplă atunci când viaţa nu e răscumpărată. De exemplu, un ucigaş israelit nu avea dreptul la răscumpărare, şi de aceea trebuia omorât (Numeri 35:31). Aceasta nu însemna, în mod necesar, că ucigaşul era pierdut pentru totdeauna. Dumnezeu i-a iertat pe David şi pe Manase, care erau ambii vinovaţi de crimă prin abuzul puterii (2Samuel 11-12; 2Cronici 33; compară cu 2Împăraţi 21, în mod special versetul 16). Dar acesta era un har mai presus şi dincolo de sistemul juridic israelit, conform căruia ucigaşul trebuia să moară.

În Exodul 30, Domnul sugera ca atunci când israeliţii aveau să facă un recensământ, „fiecare dintre ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nici o urgie cu prilejul acestei numărători“ (versetul 12). Domnul spune aici că funcţia răscumpărării este să facă ispăşire pentru vieţile lor. Urgia pentru neglijarea plăţii răscumpărării era literalmente ameninţătoare. În 2 Samuel 24 vedem ce se putea întâmpla când o urgie a justiţiei divine se dezlănţuia asupra israeliţilor. Când regele David a făcut un recensământ nepotrivit al poporului, şaptezeci de mii de israeliţi au murit de ciumă din partea Domnului (versetul 15).

Conceptul răscumpărării era în centrul sistemului de jertfă. Pe lângă faptul că tot sângele de jertfă oferea răscumpărare (Leviticul 17:11), 2 Cronici 3:1 relatează că templul lui Solomon a fost construit pe Muntele Moria, în aria lui Ornan Iebusitul (numit Aravna în 2 Samuel 24). Pe Muntele Moria, nevinovatul Isaac a fost răscumpărat prin jertfa unui berbece prins într-un desiş (Genesa 22:13). Pe acelaşi munte, în aria lui Ornan / Aravna, vinovatul David a fost răscumpărat prin jertfe când s-a oferit să moară pentru locuitorii Ierusalimului. Aceştia urmau să fie distruşi de îngerul lui Yahwé odată cu cei şaptezeci de mii care pieriseră deja ca rezultat al recensământului (2Samuel 24:17-25; 1Cronici 21:16-27). Astfel templul, locul de jertfă permanent, era construit pe un loc al răscumpărării.


Pielea = „comisionul“ preotuluiPielea unui animal jertfit într-o ardere de tot era îndepărtată

prin jupuire. Ea nu se ardea pe altar, ci aparţinea preotului care prezenta animalul tăiat la altar (Leviticul 7:8). Aşadar, deşi pielea era parte a animalului care era transferat iniţial Domnului, (1:3), Domnul nu o lua, ci o dădea robului Său, preotul care oficia jertfa. Putem privi pielea ca pe un „comision“ pentru preot (compară cu 7:34).

Sistemul de comisioane funcţionează la fel în timpurile noastre. Când lucram ca agent imobiliar cu jumătate de normă în statul California, şefa mea primea întregul comision la vinderea unei case. Apoi îmi dădea un procent din acel comision, partea pe care o câştigasem prin contribuţia mea la vânzare.

Înainte ca israeliţii să construiască sanctuarul şi să consacre un grup special de preoţi care să oficieze pentru popor, patriarhi ca Avraam aduceau propriile jertfe. Dar într-o ocazie, Avraam I-a oferit Domnului un dar de mâncare în mod literal, nu prin intermediul vreunui ritual. Când Domnul i S-a arătat lui Avraam sub forma unui călător însoţit de alte două persoane, Avraam i-a cerut Sarei să facă nişte turte şi i-a dat servitorului un viţel să-l pregătească pentru mâncare. Apoi i-a servit pe cei trei „bărbaţi“ şi ei au mâncat (Genesa 18:1-8).

Aşa cum Avraam şi-a arătat prietenia oferind o masă, israeliţii îşi arătau dorinţa de a avea o relaţie bună cu Domnul lor prin jertfele pe care le aduceau ca „daruri de mâncare“. Dar jertfele erau mai mult decât simple acte de ospitalitate arătate Domnului şi acceptate de către El. Jertfele demonstrau în mod practic vindecarea relaţiei divin-uman, care avea loc prin sângele de pe altar. Sângele care ne face cu adevărat una cu Dumnezeu este sângele lui Christos. Altarul suprem e crucea.

O jertfă animală pe altar era o experienţă spirituală puternică ce afecta relaţia cu Dumnezeu a celui ce aducea jertfa. Dar consecinţele de viaţă şi moarte care erau portretizate grafic în astfel de ceremonii şi-au găsit împlinirea în sacrificiul extraordinar al lui Christos pentru tot neamul omenesc. Israeliţii aveau acces la beneficiile crucii prin altar.

q

72

Părinţii soţiei mele îi îndrăgesc pe oamenii din Nepal. Au locuit mai mulţi ani în această ţară, timp în care socrul meu lucra ca medic. Nu demult, s-au întors în Nepal şi, deşi au aproape şaptezeci de ani, au făcut o drumeţie de unsprezece ore pe dealurile de la poalele munţilor Himalaya, pentru a ajunge într-un sătuc îndepărtat. Acolo, la o clinică mică, i-au înlocuit pentru scurt timp pe nişte lucrători medicali tineri, care aveau nevoie să se odihnească.

Când locuitorii satelor învecinate au aflat că e un medic în zonă, s-au îmbulzit la clinică. Mulţi dintre ei erau într-o stare jalnică, cu boli sau răni serioase. Socrul meu are o inimă mare, aşa că lucra zi şi noapte, fără să refuze vreun caz. Era extenuat, dar continua să trateze pacienţii în ciuda faptului că munca sa caritabilă îi mistuia sănătatea.

Lucrarea de milă a lui Christos l-a mistuit complet. Aceasta este doar una dintre semnificaţiile exprimate prin arderea de tot.

Mistuit complet.Cu excepţia pielii, care aparţinea preotului oficiant (Leviticul

7:8), corpul animalului oferit ca ardere de tot era mistuit complet pe altar (1:8-9). Acesta este un simbol al lui Christos, care S-a oferit pe Sine pe cruce ca jertfă pentru noi (vezi Evrei 7:27).

Jertfa fundamentală Ioan Botezătorul L-a prezentat pe Iisus ca „Mielul lui

Dumnezeu“ (Ioan 1:29). Ioan putea să se refere la Christos folosind termeni ca „Taurul lui Dumnezeu“, „Berbecele lui Dumnezeu“ sau chiar „Ţapul lui Dumnezeu“. Dar Ioan a ales expresia „Mielul lui Dumnezeu“. De ce? În primul rând, Isaia a profeţit că Robul

Mistuire



Domnului, Cel care avea să sufere pentru păcatele noastre (Isaia 53:5), va fi „ca un miel pe care-l duci la măcelărie“ (vers. 7). De asemenea, jertfa de bază a sistemului sacrificial israelit era arderea de tot zilnică, ce consta dintr-un miel dimineaţa şi unul seara (Numeri 28:1-8). Toate celelalte jertfe veneau pe un plan secundar. Prezentându-L pe Iisus ca „Mielul lui Dumnezeu“, Ioan dădea de înţeles că Iisus e jertfa de bază, ca şi cum ar fi spus: „Iată-L pe Cel care împlineşte rolul întregului sistem de jertfă!“

Păcatul pus asupra LuiPrima acţiune a unei arderi de tot personale era punerea unei

mâini pe capul animalului. Aceasta îl identifica pe cel care aducea jertfa ca fiind cel ce va primi ispăşirea (Leviticul 1:4). Faptul că israelitul îşi punea mâna pe capul animalului indică rolul lui Christos pe care Isaia l-a profeţit: „Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.“ (Isaia 53:4) Chris tos face ispăşire pentru noi luând păcatele noastre asupra Lui.

RăscumpărareaLeviticul 17:11 vorbeşte despre sângele de jertfă care face

ispăşire pentru israeliţi, adică le răscumpără viaţa. În locul propriei vieţi, persoana oferea o jertfă al cărei sânge, reprezentând viaţa, era plata unei răscumpărări. Din moment ce sângele jertfei reprezenta sângele lui Christos, e clar că sângele lui Christos are funcţia de a răscumpăra fiinţele umane păcătoase, cum se indică explicit în Noul Testament (1Petru 1:18-19; compară cu Matei 20:28; Marcu 10:45; 1 Tim. 2:6).

Mai multe pasaje biblice folosesc termenul „răscumpărare“, făcând referire la ceea ce Christos a îndeplinit prin sângele Său (de ex. Efeseni 1:7; 1 Cor 1:30). „Răscumpărarea“ este în mod clar un concept juridic (compară cu Leviticul 25:25). La fel este şi ideea de iertare / ştergere a datoriei, care apare în Rugăciunea Domnească, exprimând iertarea oferită de Dumnezeu prin jertfa lui Christos (Matei 6:12). Dacă nu credeţi că datoria e o problemă juridică, citiţi cu atenţie textul mărunt de pe contractul de împrumut de la bancă.

Viaţa Sa pentru vieţile noastrePreţul răscumpărării plătit de Christos era El Însuşi. Şi-a

dat viaţa perfectă pentru vieţile noastre păcătoase. Întocmai


cum animalele de jertfă trebuia să fie fără cusur (Leviticul 1:3; 22:17-25), Christos era fără cusur moral pentru că era fără păcat (Evrei 4:15). Dar oferindu-Se ca jertfă, Christos a murit în locul păcătoşilor (Isaia 53:5, 10).

Regele David s-a oferit să poarte pedeapsa divină în locul celor care au fost număraţi şi urmau să moară ca rezultat al recensământului pe care el îl poruncise (2Samuel 24:17). Christos nu doar S-a oferit, El „S-a dat pe Sine Însuşi la moarte, şi a fost numărat împreună cu păcătoşii; totuşi, El a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi“ (Isaia 53:12).

2 Corinteni 5:21 este şi mai puternic: Dumnezeu „L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El“. Imaginaţi-vă! Într-un anumit sens, Christos a devenit păcat! A purtat fiecare pasiune malefică şi degradare egoistă a miliardelor de oameni care au locuit vreodată pe planeta noastră. Cu acest potop copleşitor de mizerie asupra Sa şi identificat cu El ca şi cum El ar fi fost personificarea răului, S-a dat pe Sine Însuşi ca să fie distrus pentru a şterge orice urmă şi orice consecinţă a păcatului.

Abia acum putem înţelege ce i-a spus Iisus lui Nicodim: „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.“ Iisus făcea referire la un episod din istoria poporului Israel, şi anume atunci când au păcătuit şi au fost pedepsiţi cu şerpi veninoşi care îi muşcau mortal. Când s-au pocăit şi Moise s-a rugat pentru ei, Domnul i-a poruncit lui Moise să facă un chip de şarpe din aramă şi să-l înalţe pe un stâlp. Cei muşcaţi puteau privi la el şi astfel puteau trăi (Numeri 21:8-9).

Şarpele de aramă nu avea putere intrinsecă de vindecare. Nu era magie. Dumnezeu îi vindeca pe cei care îşi exprimau cre din ţa privind la simbolul pe care El îl oferea. Simbolul a ce? Iden ti fi cându-Se cu şarpele de aramă, Iisus indica spre Sine, Cel înăl ţat pe cruce, ca sursa fundamentală de viaţă pentru păcătoşi. El nu e un simplu antidot pentru muşcătura de şarpe. El dă viaţă veşnică.

De ce este Iisus reprezentat printr-un şarpe, simbol al mizeriei şi morţii rezultate din păcat şi amintire a şarpelui satanic care i-a propus neamului omenesc păcatul? (Genesa 3) Deoarece Iisus S-a lăsat identificat cu răul, pentru ca murind să-l distrugă (compară cu Evrei 2:14), iar noi privind să putem trăi.


Darul lui DumnezeuExpresia ebraică tradusă prin „ardere de tot“ înseamnă în

mod literal „care se înalţă“. Jertfa se înălţa la Dumnezeu sub forma fumului ca un miros plăcut (Leviticul 1:9), ca şi cum ar fi fost tămâie. Amintiţi-vă că termenul ebraic pentru transformarea jertfei în fum pe altar e înrudit cu termenul pentru „tămâie“.

Faptul că Dumnezeu primea „hrana“ (compară cu Numeri 28:2) sub formă de fum arată că El de fapt nu are nevoie de hrana oamenilor (Psalmul 50:12-13). Aşa că darurile de mâncare oferite de israeliţi erau simboluri ale credinţei prin care ei acceptau darul infinit mai mare al ispăşirii din partea lui Dumnezeu. Christos, Cel spre care indicau jertfele (Ioan 1:29), nu e un dar al oamenilor pentru Dumnezeu; dimpotrivă, El este darul lui Dumnezeu pentru neamul omenesc (Ioan 3:16). Israeliţii nu-şi cumpărau mântuirea. Efeseni 2:8 era tot atât de adevărat şi în timpurile Vechiului Testament: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă...“

Înălţându-se pentru acceptare divinăO ardere de tot trimitea fumul care se înălţa la Dumnezeu

pentru acceptare (Leviticul 1:9). În mod similar, Christos S-a înălţat la cer pentru a primi acceptare din partea Tatălui. Când Iisus S-a arătat Mariei Magdalena după ce înviase, i-a spus „Nu Mă ţine, căci nu M-am suit încă la Tatăl“ (Ioan 20:17). Acest verset indică faptul că după ce S-a arătat Mariei, Iisus S-a înălţat la cer în ziua aceea, ca fumul unei arderi de tot, după care S-a întors pe pământ şi S-a arătat ucenicilor timp de câteva săptămâni înainte de a Se înălţa permanent la cer. Înălţarea lui Iisus la cer în ziua învierii a fost prefigurată cu aproximativ o mie de ani înainte, când Îngerul Domnului s-a înălţat la cer în flacăra jertfei lui Manoah (Judecători 13:20).

Aici este ceva uluitor: Iisus S-a arătat Mariei Magdalena înainte de a Se înălţa la cer pentru ca sacrificiul Său să fie acceptat de Tatăl! Christos a întrerupt înălţarea jertfei de Sine, evenimentul cel mai important din istoria neamului omenesc, pentru a mângâia un păcătos iertat: Maria. Spre deosebire de ucenici, familie sau conducătorii religioşi ai vremii, Maria a înţeles că misiunea lui Iisus pe pământ este să salveze păcătoşi ca ea, cei mai slabi dintre cei slabi. Şi Maria, doar Maria dintre atâţia, era cea care L-a uns înainte de vreme pentru înmormântarea Sa (Ioan 12:1-8).


Iisus este Samariteanul Milos. Nu a lăsat ca întâlnirea Sa cu destinul să-L distragă de la ajutarea unui suflet în nevoie. Ajutorarea oamenilor era de fapt scopul şi motivul jertfei Sale. A lăsat pentru câteva clipe lucrarea de ispăşire pentru întreaga lume, cât de importantă ar fi fost ea, pentru a Se îngriji de sentimentele Mariei. Ce exemplu incredibil de ordonare a priorităţilor! Crezi că Iisus e într-atât de sensibil încât să-I pese de sentimentele tale?

Christos a demonstrat că mântuirea ta este prioritatea numărul unu. Dacă vei ajunge vreodată să te îndoieşti de dragostea lui Dumnezeu, aminteşte-ţi ce a făcut Iisus pentru Maria.

q

77

Dacă vreun soldat sau vreun pilot ar fi murit încercând să-l salveze pe O’Grady din Bosnia, am fi spus că şi-a „jertfit“ viaţa pentru el. Nu am folosi această expresie decât dacă cineva şi-ar fi pierdut viaţa. Dar apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştini: „...să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească“ (Romani 12:1). O „jertfă vie“? Nu e o contradicţie în termeni? Cum ar putea cineva în viaţă să fie o jertfă? Vom afla răspunsul prin investigarea jertfelor de cereale oferite Domnului la sanctuarul israelit.

Jertfele de cereale se găsesc în Leviticul împreună cu jertfele de animale, în ciuda faptului că ele nu aveau nimic de a face cu elemente ca moartea, carnea sau sângele. Implicaţia este că jertfele de cereale erau sacrificii. Aceasta se potriveşte cu sensul original al cuvântului „sacrificiu“, care vine din două cuvinte latineşti (sacrum + feci) care înseamnă „a face + ceva sacru“.

Un sacrificiu e ceva ce se transferă domeniului sacru, fie că moare, fie că nu. Toate jertfele oferite Domnului prin activităţi rituale sunt sacrificii. Moartea sau absenţa ei nu determină dacă o ceremonie anume este sacrificiu sau nu. De exemplu, aşa-numitul „ţap pentru Azazel“ (Leviticul 16:20-22) nu era un sacrificiu. Dar nu ştim asta doar din faptul că nu era junghiat, ci din faptul că era alungat pe pustii şi nu oferit Domnului.

E adevărat că în traducerile englezeşti ale Bibliei termenul „sacrificiu“ este folosit mai ales cu referire la un anume fel de jertfe, inclusiv cea de bună-stare, în care un animal era tăiat şi cel care aducea jertfa consuma o parte a cărnii (de ex. Leviticul 3:1,3,6,9; 7:11,15,16). Dar putem aplica acelaşi termen cu sensul mai larg de dar către Dumnezeu şi altor tipuri de jertfe, cum sunt

Cereale



arderile de tot şi jertfele pentru păcat. O jertfă pentru păcat putea fi un animal; însă, pentru o persoană săracă, jertfa putea consta din cereale, care nu puteau fi omorâte (5:11-13). În concluzie, nu putem determina dacă ceva era sacrificiu sau nu pe baza faptului că era sau nu era junghiat. Un sacrificiu era ceva care era oferit Domnului într-un mod special.

În lumina acestei înţelegeri a termenului „sacrificiu“ sau „jertfă“, realizăm acum că Pavel nu se contrazicea când îi îndemna pe creştini să-şi aducă trupurile ca o jertfă vie. Putem fi jertfe vii consacrându-ne Domnului! (compară cu Leviticul 20:7) Asta nu înseamnă că suntem jertfe ispăşitoare, aşa cum este Iisus. Jertfele noastre arată că Îi aparţinem Domnului, şi nu că ne putem mântui pe noi înşine sau pe oricine altcineva.

Faptul că ne oferim ca sacrificii pentru Dumnezeu nu e o risipă. Nu ne irosim prin aceasta. Dimpotrivă, avem privilegiul de a intra în serviciul Său, la fel cum Samuel a intrat în serviciul Domnului pentru întreaga viaţă, când mama sa l-a dedicat Domnului la sanc tu ar (1Samuel 1).

Nu doar animalele arătau spre Christos. Şi pâinea Îl putea reprezenta, aşa cum indică chiar El când spune: „Eu sunt Pâinea vieţii“ (Ioan 6:48). Viaţa pe care Christos o dă este viaţă veşnică, iar pâinea simbolizează trupul Său (vers. 51). Aici Christos vorbeşte despre mana cerească, „pâinea“ din cer care i-a hrănit pe israeliţi în pustie (vers. 49; compară cu Exodul 16:14-18). O mostră de mană cerească era ţinută în interiorul chivotului legământului, în sanctuar (Exodul 16:33; Evrei 9:4).

Conceptul conform căruia Christos este „pâinea vieţii“ stă în spatele cuvintelor Sale de la Ultima Cină, când a frânt pâinea de Paşte. A spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu“ (Matei 26:26). Încorporând viaţa Sa într-a noastră, avem viaţă veşnică. Noi rămânem în El şi El rămâne în noi (Ioan 15:4).

Mâncând pâinea şi vinul în Serviciul Comuniunii noi reprezentăm dramatic acceptarea lui Christos în vieţile noastre, interacţiunea divin-uman în care Dumnezeu ne transformă prin viaţa lui Christos (compară cu Galateni 2:20). În acest fel noi amintim şi interiorizăm relaţia cu El.

Ideea că Christos este pâinea vieţii se leagă şi de jertfele de cereale ale israeliţilor, materia primă din care e făcută pâinea. Jertfele de cereale erau o confirmare şi recunoaştere a faptului că Dumnezeu este Cel care susţinea viaţa poporului Său, chiar şi


după ce nu mai primeau mană cerească. În sistemul ceremonial al sanctuarului se găseau mai multe tipuri de jertfe de cereale, care exprimau relaţia cu Dumnezeu prin Christos în diferite feluri:

Jertfe de cereale private şi independenteJertfele de cereale pentru care sunt date instrucţiuni în Leviticul

2 erau private în sensul că erau oferite de persoane individuale, şi nu de întreaga comunitate. Aceste jertfe erau independente în sensul că se ofereau separat, nu ataşate vreunui alt fel de jertfă. Erau jertfe simple, pentru Dumnezeu, ce constau din cereale, un element de bază al hranei. Ca şi în cazul jertfelor de animale, părţi ale jertfelor de cereale se ardeau pe altar ca un miros plăcut Domnului (Leviticul 2:2).

Faptul că jertfele de cereale erau daruri este accentuat de termenul ebraic tradus cu „jertfă de cereale“. Acest cuvânt are sensul de „dar“. În alte contexte, se poate referi la cadouri oferite oamenilor (vezi de ex. Judecători 3:15,17,18).

Nu există nici o indicaţie în Leviticul 2 că jertfele de cereale descrise aveau ceva de a face cu îndepărtarea păcatului. Ispăşirea nu este menţionată în acest capitol. Aceste jertfe erau expresia unei relaţii pozitive cu Dumnezeu, modalităţi de a arăta respect şi dragoste pentru Cel care le dădea „pâinea cea de toate zilele“ (compară cu Matei 6:11).

Jertfe de cereale complementareJertfele de cereale şi jertfele de băutură însoţeau orice arderi

de tot şi orice „sacrificiu“ (Numeri 15:1-16). Cuvântul „sacrificiu“ nu se referă aici la jertfe în general, ci la acel tip de jertfe din care cei ce le aduceau puteau mânca ceea ce rămânea după ce o parte a fost oferită Domnului şi o parte preoţilor. Exemple de asemenea jertfe sunt jertfele de bunăstare (sau „de pace“, „de părtăşie“; Leviticul 7:11-18) şi mielul de Paşte (Exodul 12:8-11,27).

Cerealele şi băutura făceau ca o jertfă pentru Domnul să devină o masă completă, la fel cum oamenii la mesele lor mâncau şi altceva decât carne. Citiţi Geneza 18:5-8, unde Avraam le-a oferit oaspeţilor săi turte, unt şi lapte, pe lângă carne de viţel. Nu i-a recunoscut imediat pe musafiri ca fiind de origine divină. Masa pe care le-a dat-o s-a dovedit a fi o jertfă!


Jertfa pentru păcat a săraculuiÎn Leviticul 5:11-13, o jertfă de cereale avea funcţia de jertfă

pentru păcat a săracului. Deşi păcătosul nu-şi putea permite să cumpere un animal pentru jertfă, aşa cum se obişnuia, păcatul său putea fi înlăturat printr-o jertfă înlocuitoare, o jertfă de cereale. Epistola către Evrei recunoaşte acest caz când spune că „după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge“ (Evrei 9:22). „Aproape totul“ implică o excepţie de la regula că totul este curăţit prin sânge. Jertfa pentru păcat a săracului este acea excepţie.

„Pâinea Prezenţei“O jertfă de cereale mai specială era „pâinea Prezenţei“ (sau

„pâinea prezentată“ / „pâinea pentru punerea înainte“), care era reînnoită în fiecare Sabat pe masa aurită din interiorul sanctuarului, înaintea Prezenţei lui Dumnezeu (Exodul 25:30; Leviticul 24:5-9). Ofranda „pâinii Prezenţei“ consta din douăsprezece turte şi tămâie. Era pusă pe masă pentru a recunoaşte dependenţa celor douăsprezece triburi ale lui Israel de Dumnezeu, Creatorul şi Susţinătorul vieţii creaturilor (compară cu Psalmul 104:14-15; 145:15-16; Iov 12:10; Daniel 5:23). Din moment ce Dumnezeu nu are nevoie de hrana oferită de oameni (Psalmul 50:12-13), pâinea era consumată de preoţi, după ce era luată de pe masa Domnului (Leviticul 24:9).

Jertfa (ofranda) „pâinii Prezenţei“ exprima un legământ între Dumnezeu şi israeliţi (Leviticul 24:8). În cadrul acestui legământ, Dumnezeu locuia în mijlocul poporului Său şi le dădea viaţă. I-a chemat să fie pentru El „o împărăţie de preoţi, un neam sfânt“ (Exodul 19:6). Şi vrea ca fiecare dintre noi să ne oferim Lui ca „o jertfă vie“ (Romani 12:1). Putem face asta acum. Nu trebuie să murim pentru a fi jertfe pentru Dumnezeu.

q

81

A fost extrem de greu pentru Scott O’Grady să supravieţuiască şase zile în Bosnia. În momentul în care s-a paraşutat nu avea cu el un coş plin cu mâncare şi apă. Nici nu putea să meargă la vreun magazin pentru a se aproviziona, deoarece putea fi prins. Datorită faptului că o mulţime de oameni l-a văzut paraşutându-se deasupra unei autostrăzi, era absolut necesar să se ascundă cât putea mai repede în tufişuri şi să se camufleze. Stătea nemişcat în timp ce soldaţii inamici treceau la doi-trei metri de el.

În fiecare noapte O’Grady căuta un adăpost mai sigur. Prioritatea sa numărul unu era să evite capturarea sa de către inamic. Dar pe lângă asta, el avea nevoie de apă şi de mâncare. Ce rost are să fii liber, dacă mori de foame sau de sete? Aşa că a adunat apă în nişte pungi Ziploc pe care le avea la el. A încercat să stoarcă şosetele de lână care erau îmbibate cu apă, dar metoda asta nu a funcţionat prea bine. Mânca ce găsea: frunze, iarbă şi furnici. Nu mai trebuie să spun că acestea nu făceau parte din dieta sa obişnuită. Şi nici măcar nu putea mânca multe furnici, pentru că erau greu de prins. Cu alte cuvinte era înfometat. Şi pentru că a stat în ploaie zi şi noapte, tremura de frig. (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 22-23,25.)

Timp de şase zile, „bună-starea“ lui O’Grady a fost periclitată. Pentru a putea trăi fără a fi capturat, avea nevoie de câteva lucruri de bază: adăpost, mâncare şi apă. Avea din fiecare doar atât cât să supravieţuiască.

Ce este necesar pentru a supravieţui? Nu pe termen scurt, ci pe termen lung. Nu doar viaţa prezentă, ci viaţa veşnică. Ce este esenţial pentru bună-starea ta veşnică? Jertfa pentru bună-stare (Leviticul 3; 7:11-36) de la sanctuarul israelit ne dă un indiciu.

Bună-stare



Cuvântul ebraic tradus cu „jertfă de bună-stare“ (sau „jertfă de pace“, „jertfă de părtăşie“, „jertfă de împăcare“, „jertfă de mulţumire“) este înrudit cu termenul ebraic pentru „pace“. „Pace“ în ebraică nu înseamnă doar absenţa conflictului, ci are sensul mai larg de „bună-stare“.

O jertfă de bună-stare era oficiată în acelaşi fel ca o ardere de tot, cu excepţia faptului că doar grăsimea era arsă pe altar. Jertfa era oferită Domnului ca un întreg (Leviticul 3:1,6,12) şi grăsimea era arsă pe altar pentru El (vers. 16), însă pieptul şi coapsa erau repartizate preoţilor de către Domnul ca un comision (7:31-36), iar cel care aducea jertfa putea să mănânce restul (7:15-21). Aşadar exista o distribuţie în trei direcţii a trupului animalului: Dumnezeu, preoţii şi cel ce aducea jertfa.

Spre deosebire de alte tipuri de jertfe, cea de bună-stare era consumată parţial de cel ce o aducea. Care este semnificaţia acestui aspect? Am aflat că toate jertfele israeliţilor Îl reprezentau pe Christos, conform Noului Testament (Ioan 1:29; Evrei 9). Consumând o parte din animalul de jertfă, însemna aşadar a te împărtăşi din Christos. Iisus i-a uimit pe interlocutorii Săi când a spus:

„Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.“ (Ioan 6:53-56)

Când Iisus le-a explicat ucenicilor înţelesul acestor cuvinte, a accentuat ideea că pot primi viaţa prin cuvintele Sale (vers. 63). Dar când a vorbit într-un mod similar la Ultima Cină, este clar că a vorbit despre Sine ca sacrificiu:

Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.“ Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor.“ (Matei 26:26-28)

Consumarea unei părţi a jertfei de bună-stare este în concor-dan ţă cu ideea din Noul Testament, conform căreia Christos


şi jertfa Sa oferă putere dătătoare de viaţă, pe care o putem lua în vieţile noastre acum pentru a fi transformaţi spiritual. Acceptându-L pe Christos şi cuvântul Său, primim Duhul Său cel Sfânt şi suntem schimbaţi (Ioan 3:5-8; Tit 3:5-7) luând în inimile noastre elementul crucial care este altfel inaccesibil fiinţelor umane păcătoase: dragostea (Romani 5:5). În acest fel, Dumnezeu ne aduce în armonie cu caracterul Său, care este dragoste (1Ioan 4:8) şi cu legea Sa (Romani 8:4), care e bazată pe dragoste (Matei 22:36-40).

De ce e dragostea atât de importantă? Deoarece dragostea a de vă rată, neegoistă, este singura bază pe care fiinţe inteligente şi libere îşi pot construi o viaţă de armonie împreună, fără a se dis tru ge reciproc. Dragostea este tot atât de esenţială pentru su pra vie ţu i rea pe termen lung a neamului omenesc, pe cât sunt de esenţiale hrana şi apa pentru supravieţuirea pe termen scurt. În cele din urmă nu putem trăi fără dragoste.

Deoarece suntem păcătoşi care ne-am răsculat împotriva legii iubirii lui Dumnezeu, nu avem dragoste în mod natural. Nu putem să o dobândim săpând adânc în camerele secrete ale subcon ştien tului. Nu putem s-o dobândim prin meditaţie transcen den tală sau cu ajutorul medicamentelor. Putem s-o dobândim doar de la Sursă: Dumnezeu, care este dragoste (1Ioan 4:8). El oferă dragostea gratuit prin sacrificiul Fiului Său.

Mai există o dimensiune a semnificaţiei unei jertfe de bună-stare. Dumnezeu şi omul împărţeau jertfa, ca şi cum ar fi stat împreună la aceeaşi masă, pentru a sărbători pacea şi părtăşia dintre ei. Prin jertfa lui Christos putem avea o relaţie de pace cu Dumnezeu (Romani 5:1) şi Christos ne invită la părtăşie cu El: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.“ (Apocalipsa 3:20)

Speranţa vieţii veşnice prin jertfa lui Christos aduce bucurie şi mulţumire. În mod similar, jertfele din vechime puteau fi asociate cu atitudinea de mulţumire şi de bucurie. De obicei privim jertfele israeliţilor ca fiind motivate de nevoia de iertare, dar existau şi alte motivaţii. Un anume tip de jertfă de bună-stare exprima mulţumire la adresa Domnului (Leviticul 7:12-15). Alte tipuri de jertfe de bună-stare împlineau juruinţe făcute Domnului şi altele erau jertfe de bunăvoie (7:16). Dacă cineva dorea să-şi exprime dragostea faţă de Dumnezeu, putea să aducă o astfel de jertfă de bunăvoie.


Sistemul de jertfe era solemn, dar nu morbid. Era dinamic şi putea fi plin de bucurie.

Jertfele de bună-stare ne arată că părtăşia cu Dumnezeu nu trebuie să se axeze neapărat pe partea negativă a ispăşirii sau reconcilierii, care implică înlăturarea păcatelor care intervin între noi şi Dumnezeu. Putem să ne apropiem din ce în ce mai mult de Dumnezeu, chiar şi atunci când nu păcătuim ca să avem nevoie de iertare pentru un păcat anume. Dar trebuie să ţinem minte întotdeauna că şi partea pozitivă a ispăşirii, inclusiv lauda plină de veselie şi mulţumirea la adresa Domnului, precum şi părtăşia cu El, e posibilă doar din pricina sacrificiului lui Christos. Deşi jertfele de bună-stare nu ispăşeau acţiunile păcătoase, totuşi sângele lor servea drept răscumpărare pentru vieţile celor care le aduceau (Leviticul 17:5-12).

Dumnezeu nu ne lasă să supravieţuim pe cont propriu. Ştie că am pieri în mod sigur. Nu avem viaţă despărţiţi de El. Şi nu avem viaţă veşnică despărţiţi de Christos Cel înălţat pe cruce. Nu-i de mirare că venim la El!

q

85

Dacă un pilot american e capturat, guvernul Statelor Unite va încerca să-l recupereze. E puţin probabil că inamicul îl va elibera pur şi simplu. E foarte probabil să ceară ceva în schimb, le fel cum un răpitor cere o recompensă, iar preţul poate fi foarte mare.

Imaginează-ţi că tu eşti cel capturat, iar preţul răscumpărării tale este mult prea mare ca tu, familia ta, prietenii sau chiar guvernul să-l poată plăti. Şi pentru a face scenariul şi mai sumbru, dacă nu se găseşte cineva care să plătească preţul, vei muri.

Acum şterge „Imaginează-ţi că“. Eşti într‑adevăr capturat şi preţul este prea mare şi vei muri dacă nu plăteşte nimeni preţul răscumpărării. Dacă ai vârsta necesară să citeşti această carte, înseamnă că ai păcătuit deja. Şi asta se aplică oricui: „...toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6:23). Nu moartea aceasta, ci moartea veşnică, de unde nu este scăpare. Poţi fugi de ea, dar nu te poţi ascunde. Nu poţi scăpa. Decât dacă...

Jertfa pentru păcat (Leviticul 4-5:13; 6:24-30) ne arată o ieşire din această dilemă. Există Cineva care poate plăti preţul răscumpărării pentru viaţa noastră.

Ca şi în cazul arderii de tot sau al jertfei de bună-stare, cel ce aducea o jertfă pentru păcat îşi punea mâna pe capul animalului de jertfă înaintea tăierii. Unele jertfe pentru păcat necesitau chiar o mărturisire verbală (Leviticul 5:5) pe lângă mărturisirea tacită exprimată prin acţiunile implicate în transferul jertfelor către Dumnezeu. Totuşi, în timp ce sângele unei arderi de tot era stropit pe laturile altarului, sângele unei jertfe pentru păcat era aplicat pe coarnele altarului din curte sau pe coarnele altarului tămâierii. Ca şi în cazul unei jertfe de bună-stare, doar grăsimea animalului era arsă pe altarul din curte. Dar spre deosebire de

Păcat



jertfa de bună-stare, doar preotul putea consuma carnea unei jertfe pentru păcat.

Observaţi că animalul de jertfă pentru păcat a unei persoane obişnuite era de sex feminin, o oaie sau o capră (Leviticul 4:28,32; 5:6; Numeri 15:27). Presupun că aţi putea numi aceasta „reprezentarea fără discriminare“ a lui Christos.

Următoarele aspecte ale jertfei pentru păcat sunt importante pentru a-i înţelege semnificaţia:

Accentul pe sângeJertfele pentru păcat puneau accentul pe sânge. Ungerea cu

sânge a coarnelor altarului, care erau părţile cele mai înalte ale acestuia, sublinia importanţa sângelui.

Înălţarea fizică a sângelui corespundea înălţimii sale în ceea ce priveşte puterea de ispăşire: Cu cât e sângele mai proeminent, cu atât e mai mare puterea de ispăşire. Aceasta se vede clar în cele două tipuri de jertfe pentru păcat descrise în Leviticul 4. În cadrul primului tip, sângele era introdus în „Locul Sfânt“, încăperea sanctuarului ce dădea spre exterior. În cel de-al doilea tip, sângele era aplicat pe coarnele altarului din curte.

Când marele preot sau întreaga adunare păcătuia, marele preot lua sângele jertfei pentru ispăşire în „Locul Sfânt“. Acolo, el stropea cu sânge de şapte ori „în faţa perdelei“ şi apoi ungea cu sânge coarnele altarului tămâierii. Când termina de aplicat sângele în sanctuar, marele preot vărsa sângele rămas, pe pământ, la baza altarului din curte (Leviticul 4:6-7, 17-18).

Când un conducător sau un om de rând păcătuia, preotul ungea cu sânge coarnele altarului din curte şi apoi vărsa sângele rămas la baza altarului (Leviticul 4:25,30,34).

Tipul de jertfă pentru păcat depindea de statutul păcătosului. Dacă păcătosul era chiar marele preot, care reprezenta tot poporul înaintea lui Dumnezeu, sau dacă „păcătosul“ era întreaga comunitate, situaţia era mai gravă decât în alte cazuri. Aşadar jertfa necesita mai mult decât aplicarea sângelui pe cele mai înalte părţi ale altarului. Sângele trebuia aplicat în interiorul cortului sfânt. Sângele era înălţat către Dumnezeu în două direcţii: pe verticală, spre tronul Său ceresc şi pe orizontală, către Prezenţa Sa întronată deasupra chivotului legământului, din Locul Preasfânt.

Cu cât era mai grav păcatul în ce priveşte proeminenţa păcătosului, cu atât se punea mai mare accent pe sânge. Cu alte


cuvinte, proeminenţa sângelui în ritual era proporţională cu nevoia de ispăşire.

Plata răscumpărăriiO jertfă pentru păcat punea accentul pe sânge, care

reprezenta răscumpărarea vieţii (Leviticul 17:11). Răscumpărarea este obligatorie. Nu este ceva voluntar. Nimeni nu plăteşte o răscumpărare dacă nu este necesar.

Spre deosebire de jertfele pentru bună-stare, cele de cereale şi ar de rile de tot, prezentate în Leviticul 1-3, care erau daruri de mâncare voluntare, jertfele pentru păcat erau obligatorii atunci când un păcat sau o necurăţie rituală gravă (vezi mai jos) îndatora persoana faţă de Dumnezeu (Leviticul 4-5, 12, 15). O jertfă pentru păcat nu era simbolul unui dar de mâncare, ci plata simbolică a unei obligaţii sau datorii. Dar asta nu înseamnă că jertfa pentru păcat aducea ispăşire. Aşa cum am văzut mai devreme, Dumnezeu este deja proprietarul animalelor şi pe deasupra nu are nevoie de hrana oamenilor (Psalmul 50:10-13). Aşadar jertfele pentru păcat erau doar simboluri care exprimau credinţa în darul gratuit al ispăşirii oferit de Dumnezeu. Jertfele nu cumpărau ispăşirea. Cu toate acestea, erau simboluri necesare. În acelaşi fel, părintele unui copil care s-a purtat necuviincios îi opreşte banii de „alocaţie“, pentru a imprima copilului gravitatea faptelor sale şi valoarea iertării. Alocaţia nu cumpără iertarea.

Iată o dovadă în plus că jertfa pentru păcat era simbolul plăţii unei datorii. Grăsimea unei jertfe pentru păcat nu era niciodată numită „dar de mâncare“. Prin contrast, grăsimea unei jertfe pentru bună-stare constituia „darul de mâncare“ pentru Domnul (Leviticul 3:3-5). Această deosebire se explică prin faptul că jertfa de bună-stare era un dar voluntar oferit Domnului, pe când jertfa pentru păcat simboliza plata obligatorie a unei „datorii“.

Persoana care aducea o jertfă pentru bună-stare putea consuma o parte a jertfei, dar cel ce aducea o jertfă pentru păcat nu putea face aceasta. Doar preotul avea permisiunea să mănânce partea sa care reprezenta „comisionul“ (Leviticul 6:26,29). Dacă jertfa era pentru păcat (şi nu pentru necurăţie), el purta „nelegiuirea“ celui care aducea jertfa (10:17; compară cu 5:1) ca parte a mijlocirii sale preoţeşti. Cuvântul ebraic tradus de obicei cu „nelegiuire“ înseamnă aici „pasibilitate de pedeapsă“ / punitate. Cu toate acestea, dacă preotul oficia jertfa în numele său sau în numele


întregii adunări, care-l includea şi pe el, nu avea voie să mănânce nimic din jertfă. În acest caz, ceea ce rămânea era incinerat în afara taberei, după ce grăsimea fusese oferită Domnului (4:11-12,21; 6:30; 9:11). Faptul că persoana nu putea avea parte din jertfa pentru păcat poate fi explicat de principiul conform căruia un datornic nu poate plăti datoria, ca apoi să ia înapoi o parte din ce a plătit.

Când jertfa pentru păcat era oficiată împreună cu o ardere de tot, jertfa pentru păcat era oficiată mai întâi (vezi Leviticul 9:8-14,15-16). De ce? Pentru că datoria (jertfa pentru păcat) trebuie plătită înainte ca darul (arderea de tot) să poată fi acceptat. Dacă îi datorezi cuiva o sută de dolari şi îi dai acelei persoane o sută de dolari, nu se consideră cadou. E plata datoriei. Dar dacă îi dai încă o sută de dolari, ei bine, acesta poate fi considerat cadou.

Jertfele pentru păcat arătau spre sacrificiul lui Christos ca fiind mijlocul prin care Dumnezeu ne poate asculta rugăciunea: „...iartă-ne datoriile“ (Matei 6:12; traducerea NRSV). Dar faptul că datoria e plătită cu sânge arată că nu e vorba despre o datorie oarecare. E datoria răscumpărării vieţii noastre.

Christos e singurul care poate plăti preţul pentru răscumpărarea vieţii noastre, un preţ pe care noi nu l-am putea plăti niciodată. Sângele Lui e înălţat, nu pe cele mai înalte puncte ale altarului, ci pe cruce. Crucea este altarul Său.

Jertfele rituale nu aduceau iertarea automată a păcatelor. Leviticul 4:26 prezintă rezultatul unei jertfe pentru păcat: „Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta.“ (compară cu versetele 31, 35) Preotul făcea ispăşire prin oficierea ritualului, dar versetul nu afirmă că preotul îl ierta pe păcătos. Iată ce spune despre păcătos: „şi i se va ierta“.

Cine îl ierta pe păcătos? Dacă preotul nu-l putea ierta, atunci cine? Exodul 34:6-7 răspunde acestei întrebări. Domnul i-a zis lui Moise:

„Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care-Şi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul...“

Noi trebuie să-i iertăm pe ceilalţi pentru ce ne-au făcut, la fel cum Dumnezeu ne iartă pe noi (Matei 6:12). Dar nu putem să le ştergem păcatele aşa cum poate Dumnezeu. Doar Dumnezeu


poate ierta păcatele şi El întotdeauna a acordat iertare în mod direct. Nici un om nu a avut vreodată dreptul de a ierta păcatele. Asta ar fi blasfemie, aşa cum recunoşteau şi oamenii din vremea lui Iisus (Marcu 2:7).

Ritualul jertfei, oficiat de preot, era doar o condiţie prealabilă pentru iertare din partea Domnului. Decizia era a lui Dumnezeu. El putea refuza să acorde iertare chiar dacă ritualul era oficiat corect. Ritualul în sine nu putea oferi iertarea ca un automat pentru dulciuri, care aruncă o bomboană atunci când introduci o fisă.

În ce circumstanţe ar fi refuzat Dumnezeu să acorde iertare chiar când jertfa era oficiată corect? În cazul în care păcătosul era un ipocrit care persista în neascultarea faţă de Dumnezeu, în ciuda faptului că aducea o jertfă (Isaia 1:11-20; 66:3; compară cu 58:1-5). Aşa cum i-a spus Samuel regelui Saul, Domnul preţuieşte ascultarea mai mult decât jertfele (1Samuel 15:22).

Un ritual ipocrit, fără devoţiune şi ascultare din toată inima de Dumnezeu, nu era doar inutil şi fără valoare; era un păcat. Dumnezeu urăşte ritualul ipocrit (vezi Isaia 1:10-17). Aceasta se aplică şi participării superficiale sau ipocrite la ritualuri creştine cum este acela al Comuniunii / Împărtăşirii (1Corinteni 11:17-34).

Tranzacţiile esenţiale dintre noi şi Dumnezeu sunt efectuate direct cu El. Ritualul nu realizează nici un fel de tranzacţii spirituale. Însă e important prin faptul că exprimă interacţiunile noastre spirituale cu Dumnezeu.

O studentă mi-a spus că nu are nevoie să fie botezată, deoarece botezul este un simbol. Un simbol nu este ceva real, prin urmare ce nu este real nu este important. I se părea foarte logic acest raţionament, dar i-am sugerat să reflecteze la o paralelă: un cuplu logodit discutând despre căsătorie. El îi spune ei: „Te iubesc şi doresc să-mi petrec restul vieţii alături de tine, dar în ce priveşte căsătoria, mi se pare că e ceva simbolic, şi deci ireal şi neimportant. Eu zic să trecem peste pasul acesta.“ Cât va dura relaţia lor? Dacă el nu doreşte să-şi afirme în mod public angajamentul prin ceremonia căsătoriei, ce va crede ea despre dragostea lui?

O ceremonie este simbolică, dar simbolismul este real şi important, exprimând o schimbare în relaţie, schimbare care este extrem de semnificativă, cu toate că este intangibilă. Când e vorba de căsătoria noastră cu Christos, avem nevoie nu doar


de puterea transformatoare a Duhului Sfânt, ci avem nevoie să exprimăm noua noastră relaţie cu Christos prin apa semnificativă a botezului. Iisus i-a spus lui Nicodim: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.“ (Ioan 3:5)

Jertfe pentru păcat, de curăţire ritualăTraducerile englezeşti ale Bibliei folosesc termenul „sin

offering“ („jertfă de / pentru păcat“). Arderile de tot şi jertfele pentru vină aduceau şi ele ispăşire pentru păcat. Termenul „jertfă pentru păcat“ vine din faptul că termenul ebraic din care e tradus este unul din cuvintele ebraice care înseamnă „păcat“ (compară cu Leviticul 4:3,14,23,26,28,35). Jertfa făcea ispăşire pentru unele tipuri de păcate, care erau de obicei încălcări neintenţionate / accidentale ale poruncilor divine (Leviticul 4:2,13,22,27; 5:1-4; Numeri 15:22-23). Totuşi, acelaşi tip de jertfă făcea ispăşire şi pentru necurăţii rituale grave, care nu constituiau păcat (Leviticul 12:6-8; 14:19,22,31,15:30).

Un exemplu de ispăşire pentru necurăţie rituală gravă era cazul unei femei care tocmai dăduse naştere unui copil. Ea trebuia să aducă o jertfă pentru păcat (Leviticul 12:6-8). Traducerea „jertfă pentru păcat“ sugerează că ea a păcătuit. Dar naşterea unui copil nu este păcat. E chiar împlinirea binecuvântării lui Dumnezeu: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă“ (Genesa 1:28). Scopul jertfei în cazul ei era înlăturarea necurăţiei rituale rezultate din pierderea de sânge aferentă naşterii. Această necurăţie nu era un defect moral, ci provenea dintr-un proces fizic natural al unei fiinţe umane muritoare. Suntem cu toţii muritori, supuşi morţii, din cauza păcatului (Rom 6:23; compară cu Genesa 3).

Vom examina natura necurăţiilor rituale într-un capitol viitor, însă aici ar trebui să facem distincţia esenţială între păcate şi necurăţii rituale. Păcatul putea fi deliberat (Leviticul 19:20-21) sau neintenţionat (Leviticul 4:2). Necurăţia rituală putea fi de asemenea deliberată (Leviticul 11:40) sau neintenţionată (Numeri 6:9). Însă doar încălcarea poruncilor divine constituia păcat.

Încălcarea neintenţionată a uneia dintre poruncile lui Dumne-zeu constituia păcat, chiar dacă păcătosul nu devenea responsabil până în momentul în care afla că fapta sa era împotriva poruncii Domnului (Leviticul 4:27-28). Un asemenea păcat neintenţionat nu era „involuntar“ în sensul funcţiilor fizice, cum ar fi clipitul


din ochi, care au loc instinctiv, fără să gândeşti. De fapt, păcătosul probabil făcea intenţionat fapta respectivă. Însă exista un element de ignoranţă care făcea ca păcătosul să nu realizeze că fapta sa constituia o încălcare a poruncii divine. Păcatul era neintenţionat prin faptul că persoana nu intenţiona să păcătuiască. De exemplu, să presupunem că un israelit tocmai lucra ceva când şi-a amintit sau i s-a amintit că este Sabat. El lucra intenţionat, şi ştia că Dumnezeu poruncise poporului Său să se odihnească în Sabat (Exodul 20:8-11; 31:12-17), dar uitase că este Sabat. Nu ar fi lucrat dacă ar fi fost conştient ce zi era. Nu a păcătuit în mod flagrant (ca în Numeri 15:30-36), ci involuntar, fără intenţie.

Necurăţiile rituale sunt cu totul altceva. Necurăţia rituală putea surveni totalmente involuntar, ca în cazul menstruaţiei (Leviticul 15:19) sau al poluţiilor (Deuteronom 23:10-11). Aşadar necurăţia rituală nu putea fi privită în nici un caz ca neascultare de legea lui Dumnezeu. Chiar şi necurăţia rituală care survenea în urma unui act deliberat era permisă, ca de exemplu actul sexual (Leviticul 15:18) sau atingerea unui trup mort (Numeri 19:11-12), în afară de cazurile în care Dumnezeu interzicea explicit o astfel de întinare (Leviticul 18:19; 21:1-4,11). Întinarea nepermisă sau neglijarea purificării pentru necurăţii rituale (Numeri 19:13,20) era păcat, nu pentru că necurăţia rituală era păcat, ci pentru că porunca Domnului cu privire la necurăţia rituală era încălcată.

Este adevărat că termenul ebraic tradus prin „jertfă pentru păcat“ arată la fel cu un cuvânt care înseamnă „păcat“. Totuşi, traducerea „jertfă pentru păcat“ poate induce în eroare când e vorba de necurăţii rituale, sugerând că persoanele cu necurăţii rituale au păcătuit, când în realitate nu este aşa. Din această cauză, unii teologi se referă la această jertfă folosind termenul „jertfă de purificare“. Această expresie acoperă atât purificarea de păcat, cât şi de necurăţii rituale. O altă posibilitate ar fi să o numim „jertfă pentru imperfecţiune sau nedesăvârşire“. Această idee reprezintă în mod adecvat sfera de acoperire a jertfei, deoarece imperfecţiunea acoperă atât necurăţiile rituale, cât şi defectele morale. Totuşi, în această carte am folosit termenul „jertfă pentru păcat“ pentru a nu introduce confuzii.

Am păcătuit şi suntem muritori, ne aflăm într-o stare care duce spre moarte, şi asta din pricina păcatului. Dar jertfa lui Christos ne răscumpără din păcat şi din moarte. Romani 6:23 începe aşa: „Fiindcă plata păcatului este moartea...“. Mulţumiri fie aduse


Domnului că versetul nu se termină aici: „dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Christos, Domnul nostru.“

Preţul răscumpărării noastre este prea mare ca să-l putem plăti. Dar Dumnezeu a plătit preţul pentru noi prin jertfa lui Christos.

q

93

Bob Wright şi Scott O’Grady pilotau două avioane de vânătoare F-16 în spaţiul aerian bosniac pentru a impune o zonă liberă a Naţiunilor Unite. O rachetă SA-6 lansată de la sol a lovit partea inferioară a avionului lui O’Grady şi explozia a rupt avionul în două.

Wright a apucat să vadă carlinga lui O’Grady detaşându-se şi ieşind din mijlocul mingii de foc, în timp ce restul avionului se dezintegra, dar carlinga a plonjat atât de rapid în nori, că nu a putut să-şi dea seama dacă pilotul reuşise să se catapulteze sau nu. „Când îţi pierzi partenerul, o parte din tine se pierde împreună cu el“, spunea el mai târziu, amintindu-şi acel moment.

Wright a făcut ce a putut: a marcat poziţia unde aparatul lui O’Gra dy a fost doborât. Dar nu ştia dacă acesta mai trăieşte sau nu. Şi chiar dacă partenerul său ar fi fost încă în viaţă, Wright nu putea să ate rizeze pentru a-l recupera. (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 22.)

Te simţi frustrat atunci când faci ce poţi mai bine şi tot nu este destul. E şi mai rău dacă ai cauzat problema pe care încerci să o rezolvi. Atunci te simţi şi vinovat pe deasupra.

Dacă ai rănit pe cineva însuşindu-ţi ceva ce îi aparţinea, faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a repara situaţia înapoindu-i ce ai luat, dar într-un fel încă te simţi vinovat pentru ce ai făcut. Poţi să repari o gre şeală cât poţi de bine, dar rămâne un fapt istoric că ai rănit persoana respectivă. Rămâne o problemă pe care nu o poţi rezolva singur. Soluţia se găseşte în jertfa israelită pentru vină (Leviticul 5:14-19; 7:1-7).

Jertfa pentru vină semăna cu jertfa pentru păcat care era oficiată la altarul din curte (Leviticul 7:1-7; compară 4:22-35). Totuşi, spre deosebire de jertfa pentru păcat, jertfa pentru vină

Vină



era numită „un dar de mâncare“ (Leviticul 7:5; traducerea NRSV), întrucât acela care aducea jertfa plătise literalmente datoria sau reparase greşeala înainte să aducă jertfa. Această reparare / restituire preliminară, incluzând suma prejudiciului plus 20% penalizare, era făcută celui care a fost păgubit. Cel prejudiciat putea fi Dumnezeu, în cazul în care păcătosul a folosit în mod greşit un lucru sfânt (Leviticul 5:16), sau putea fi o altă persoană care a fost înşelată prin jurământ fals (Leviticul 6:5).

Existau şi alte tipuri de jertfe care făceau ispăşire pentru vină, dar jertfa pentru vină se ocupa în special de vina care implica sacrilegiu, adică folosirea greşită a unui lucru sfânt. Putea face ispăşire pentru trei tipuri de păcat înrudite: Folosirea greşită a unui lucru sfânt care Îi aparţinea Domnului (Leviticul 5:14-16), păcatele pe care persoana nu le-a identificat ca atare (vers. 17-19) sau frauda prin jurământ fals pe Numele sfânt al lui Dumnezeu (Leviticul 6:1-6).

Aparent, păcatul neidentificat (Leviticul 5:17-19) este inclus aici alături de sacrilegii deoarece un asemenea păcat ar fi putut fi un sacrilegiu, o ofensă gravă care cerea jertfirea unui berbece, un animal costisitor din turmă. Persoana care păcătuia inconştient era responsabilă pentru paguba maximă. Situaţia este asemănătoare cu ceva ce mi s-a întâmplat mie. Conduceam maşina spre Chicago, mergând împreună cu un coleg la o întrunire. Eram foarte concentrat la discuţia pe care o purtam, aşa încât nu am observat că trebuia să iau un bilet la intrarea pe o autostradă cu taxă. Când am ieşit de pe autostradă fără biletul care să spună ce distanţă am parcurs, a trebuit să plătesc suma pentru distanţa maximă.

Sângele jertfei pentru vină se stropea pe laturile altarului din curte (Leviticul 7:2), ca în cazul arderii de tot sau al jertfei pentru bună-stare, şi nu mânjit pe coarnele altarului, ca la jertfa pentru păcat. Semnificaţia de ispăşire a sângelui era inferioară în cazul jertfei pentru vină, din cauza reparării / restituirii care avea loc înainte de jertfa propriu-zisă. Jertfele pentru păcat accentuau ispăşirea într-un grad mai ridicat, deoarece ispăşeau pentru păcate împotriva lui Dumnezeu cărora nu li se putea ataşa un preţ specific. În asemenea cazuri, nu se putea repara greşeala înainte de jertfă prin plata unei sume de bani sau restituirea unor obiecte similare acelora care fuseseră luate sau folosite greşit.

De ce erau necesare jertfele pentru vină pe lângă plata literală a datoriei? Deoarece păcatul creează o datorie, care trebuie plătită


prin sângele jertfei lui Christos, chiar dacă noi ne îndeplinim datoria pământească de a repara greşeala cât putem mai bine. Nu putem să plătim datoria chiar de-ar fi să dăm tot ce avem. Restituirea este importantă, dar e nesemnificativă în comparaţie cu jertfa infinit mai mare a lui Christos! Este necesar să colaborăm cu Dumnezeu prin repararea greşelii în limita posibilităţilor noastre, dar numai sacrificiul lui Christos poate oferi iertare şi mântuire.

Să presupunem că spargi o vază veche, extrem de scumpă. Poţi să aduni cioburile şi să i le dai proprietarului, dar asta nu înseamnă că ai reparat vaza. Doar un maestru restaurator de vaze o poate repara, şi poţi fi sigur că te va taxa substanţial pentru munca sa migăloasă. Dacă nu eşti bogat, nu vei putea plăti taxa de restaurare. Cu atât mai mult, păcatele noastre strică mai mult decât putem noi repara. Avem nevoie de jertfa lui Christos. Doar El poate restaura pagubele pe care le producem şi efectele lor asupra celorlalţi şi asupra noastră înşine. Doar El poate restaura complet orice lucru şi orice persoană.

Jertfele pentru vină ne descoperă trei principii care pot fi aplicate astăzi. Primul: suntem răspunzători în faţa lui Dumnezeu de felul în care tratăm lucrurile sfinte. Dacă folosim greşit ceva sfânt, cum e zecimea sau darurile dedicate lui Dumnezeu, trebuie să înapoiem ce am luat. Dar Biblia arată că ar trebui să facem mai mult decât atât. Pe lângă suma principală a pagubei, israelitul din vechime trebuia să adauge încă 20% drept penalizare şi în plus să aducă Domnului un berbece, care era cel mai costisitor animal din turmă (Leviticul 5:15-16). În caz că ne îndoim de gravitatea deturnării a ceva ce aparţine lui Dumnezeu, ar trebui să ne amintim cazul lui Anania şi Safira, care au murit pentru că au reţinut în mod necinstit nişte bani pe care îi dedicaseră lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:1-11).

Al doilea principiu: avem o responsabilitate faţă de aproapele nostru. Leviticul 6:5-6 spune că dacă o persoană a greşit cu ceva altei persoane, era obligată să repare greşeala înainte de a oferi o jertfă Domnului. Iisus a aplicat acest principiu în predica Sa de pe munte:

Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul (Matei 5:23-24).


Nu ne putem aştepta ca Dumnezeu să ne ierte că am greşit aproapelui nostru, decât dacă facem tot ce ne stă în putere să îndreptăm greşeala. Iertarea prin Christos nu e un „har ieftin“, prin care să putem să scăpăm de datorii. Zacheu a înţeles nevoia de restituire. A spus: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.“ (Luca 19:8)

Al treilea principiu: putem să-I dăm lui Christos sentimentele noastre de vinovăţie. În zilele noastre, mulţi oameni sunt chinuiţi de vină, fără să ştie măcar de ce se simt vinovaţi. Aceste sentimente le consumă încrederea şi îi împing la depresii. Leviticul 5:17-19 le dădea israeliţilor un răspuns la acest tip de probleme: „Când va păcătui cineva fără să ştie... să aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbece... Şi preotul să facă ispăşire pentru el ...şi i se va ierta“ (vers. 17-18). Restituirea preliminară nu era necesară în această situaţie, deoarece suma de restituit era necunoscută. Chiar neştiind cum au păcătuit, israeliţii puteau ceda Domnului la sanctuar vina ce o purtau, fiind astfel eliberaţi.

Aplicaţia pentru omul modern: Dacă nu ştii exact ce ai greşit, nu te împovăra excesiv încercând să desluşeşti totul. Predă-I lui Christos toate sentimentele tale de vinovăţie şi jertfa Sa te va elibera de vină!

Nu trebuie să petreci câteva ore zilnic încercând să-ţi aminteşti fiecare detaliu al vieţii tale, aşa cum a făcut Martin Luther înainte să înţeleagă mântuirea prin har, prin credinţă. Nici nu ai nevoie de psihanaliza lui Freud, pentru a-ţi aduce toate defectele subconştientului la lumină. Lucrând prin conştiinţa ta, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu îţi va descoperi tot ce ai nevoie să ştii despre păcatul tău (compară cu Ioan 16:8). Chiar dacă Duhul Sfânt nu-ţi arată păcatul săvârşit, predă-I totul lui Christos!

Chiar şi atunci când facem tot ce ne stă în putinţă, tot avem probleme nerezolvate, pentru că suntem slabi şi imperfecţi. Dar Iisus poate pune capăt problemelor noastre nerezolvate. El duce la bun sfârşit ceea ce începe. El este „Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul“ (Apocalipsa 22:13).

97

Partea a IV-a

Obsesia divină

q

98

De ce nu poate Dumnezeu acorda iertare, pur şi simplu, fără jertfă? De ce sunt necesare jertfele?

Suntem atât de obişnuiţi cu acordarea iertării, încât o luăm ca pe ceva obişnuit. Am ajuns să privim iertarea ca pe ceva uşor, care poate fi acordat în acelaşi mod în care facem complimente. Dar iertarea nu e deloc uşoară, nici măcar pentru Dumnezeu. Iertarea adevărată nu este automată şi are un cost. A ierta înseamnă a renunţa la ceva.

Ar trebui să avem o atitudine iertătoare, aşa cum a avut Iisus când S-a rugat pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ (Luca 23:24) Dacă nu-i iertăm pe ceilalţi, nu putem aştepta să primim iertare din partea lui Dumnezeu. Rugăciunea Domnească include cuvintele: „Şi iartă-ne greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.“ (Matei 6:12) Dar în iertarea noastră nu ar trebui să trecem cu vederea costul iertării, şi să o privim ca pe un soi de reflex rotulian, care acţionează fără să gândim.

Michael Carneal, în vârstă de 14 ani, a împuşcat mortal trei fete care îi erau colege de clasă la liceul „Heath“ din West Paducah, statul american Kentucky. Aproape imediat după incident, colegii care au supravieţuit au arborat un afiş care spunea „Te iertăm, Michael!“ Dennis Prager a reacţionat la acest exemplu de „doctrină a iertării automate“, tip „simte-te bine“:

Chiar după principiul lui Dumnezeu, iertarea este condiţionată de părerea de rău a păcătosului şi poate fi acordată doar de cel care a fost prejudiciat.

„Şi dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! şi dacă îi pare rău, iartă-l“ spune Luca 17:3-4. „Şi dacă păcătuieşte

Iertare


obSeSiadivină 99

împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice‚ ‘Îmi pare rău!’, să-l ierţi.“ („When Forgiveness Is a Sin“1, Reader’s Digest [Martie 1998], pg. 38; retipărit din The Wall Street Journal, 15 decembrie 1997.)

Probabil că Prager a subestimat costul durerii emoţionale îndurate de elevii care au lipit afişul. E posibil ca iertarea pe care i-o ofereau lui Michael să nu fi fost automată şi lipsită de sens, cum presupune Prager. Însă avertismentul său merită luat în seamă. Adevărata iertare nu este automată, şi implică un anumit cost.

Creştinul ar trebui să ofere iertare în acelaşi fel în care o face Dum nezeu: ca o alegere deliberată, conştientă şi semnificativă, în funcţie de părerea de rău a celui care a greşit şi acceptarea sau chiar cererea iertării.

Iertarea nu este doar ceva ce se oferă, ci este o tranzacţie între do uă părţi. Până când cel care a greşit nu se căieşte de fapta sa şi acceptă iertarea, iertarea nu e completă, în sensul că cel greşit nu primeşte beneficiile iertării. La sanctuarul israelit, Dumnezeu oferea iertare în mod continuu. Dar păcătosul era „iertat“ doar atunci când accepta iertarea lui Dumnezeu prin aducerea unei jertfe (Leviticul 4:31,35).

Dacă vreţi să vedeţi cât de agonizantă poate fi adevărata ierta re, citiţi istorisirea despre Iosif în cartea Genezei. Când Iosif era al doilea în rang după Faraon şi fraţii săi au venit în Egipt să cumpe re grâu, Iosif nu şi-a dezvăluit imediat identitatea. Înainte să-i ierte pe fraţii săi, i-a testat în fel şi chip, pentru a afla dacă erau acelaşi fel de oameni care l-au dezbrăcat, l-au aruncat într-o groapă, s-au aşezat să mănânce, ca apoi să-l vândă ca sclav (Genesa 37:23-28).

Iertarea nu era uşoară pentru Iosif. Deoarece fraţii săi au trecut testele de caracter pe care li le pregătise, arătând astfel schimbarea din viaţa lor şi părerea de rău pentru ceea ce îi făcuseră, Iosif a hotărât să-şi descopere identitatea, pentru a-i putea ierta.

Ştim că istorisirea are un final fericit. Aşa că tindem să luăm prea multe lucruri ca ceva normal, de la sine înţeles. Ce s-ar fi în tâm plat dacă fraţii lui Iosif n-ar fi trecut testul, abandonându-l pe Simeon în Egipt? (Genesa 42:18-24) Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi consimţit să-l lase pe Beniamin ca sclav, pentru presupusul furt al cupei de argint? (44:1-17) I-ar mai fi iertat Iosif? Probabil că nu. 1 N. Tr.: Când iertarea e păcat


Pledoaria lui Iuda, prin care-l implora pe Iosif să-i dea drumul lui Beniamin, l-a făcut pe Iosif să realizeze că fraţii săi erau nişte oameni pocăiţi, nişte oameni schimbaţi. Iuda îşi încheie pledoaria cu următoarele cuvinte:

Îngăduie, dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi. Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! Să nu văd mâhnirea tatălui meu! (Genesa 44:33-34)

Aceste cuvinte au topit inima lui Iosif.

Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.“ Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. A izbucnit într-un plâns aşa de tare, că l-au auzit egiptenii şi casa lui Faraon. Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ (Genesa 45:1-3)

Philip Yancey comentează:

Când harul l-a pătruns pe Iosif, sunetul durerii şi al dragostei a răsunat în tot palatul. Ce este jalea aceasta? Este oare bolnav ministrul împăratului? Nu, Iosif era perfect sănătos. Însă acela era glasul unui om care iartă.

În spatele fiecărui act de iertare stă o rană produsă de trădare, şi durerea aceasta nu poate fi înlăturată uşor. („What’s So Amazing About Grace?“1 [Grand Rapids: Zondervan, 1997], pg. 85.)

După ce li s-a descoperit fraţilor săi, Iosif şi-a exprimat iertarea prin cuvinte şi prin fapte, sărutându-i şi plângând împreună cu ei (Genesa 45:4-15). Nu li s-a descoperit până când nu era gata să ierte.

Spre deosebire de Iosif, Dumnezeu S-a arătat lui Adam şi Evei imediat după ce păcătuiseră (Genesa 3:8-9). Dumnezeu a continuat să Se descopere patriarhilor, israeliţilor la sanctuar, profeţilor şi în cele din urmă nouă tuturor, atunci când Christos a venit pe planeta noastră.

1 N.Tr.: De ce e harul atât de minunat?

obSeSiadivină 101

Bunăvoinţa lui Dumnezeu de a Se descoperi a arătat în mod constant dorinţa Sa de a acorda iertare. Dacă nu ar fi vrut să ne ierte, nu S-ar fi obosit să ni Se descopere.

Dacă Dumnezeu nu ni S-ar descoperi pentru a ne ajuta, n-am pu tea face nici măcar primul pas spre pocăinţă. Pocăinţa este un dar de la Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:31). Dacă Dumnezeu ar aştepta ca noi să ne pocăim pentru ca abia apoi să ni Se descopere, am fi pierduţi cu toţii.

Gândiţi-vă la acest aspect: Dacă lui Iosif i-a fost greu să ierte după ce fraţii săi au dovedit pocăinţă, cu cât mai greu trebuie să fie pentru Dumnezeu să ofere iertare înainte chiar ca noi să realizăm nevoia noastră de pocăinţă.

Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Christos a murit pentru noi. (Romani 5:7-8)

Am rănit inima mare şi sensibilă a lui Dumnezeu răzvrătindu-ne împotriva Lui. Trebuie că El suferă din cauza trădării mult mai mult decât noi atunci când oamenii ne greşesc. Dar în ciuda suferinţei, El ne întinde mâna, pentru că dragostea învinge durerea.

Dacă Dumnezeu suferea deja din pricina păcatului oamenilor, de ce a adăugat durerea incomensurabilă de a-L da pe Christos să moară pe cruce? Nu ar fi putut să evite durerea aceasta? Ar fi putut, dacă Şi-ar fi protejat inima cu respingere, dacă S-ar fi împietrit şi ar fi abandonat dorinţa unei relaţii cu noi. Însă dacă ar face asta nu ar fi acel Dumnezeu al dragostei supreme care pretinde că este (1Ioan 4:8).

Dragostea implică dreptate, precum şi milă. A oferi iertare în prejudiciul dreptăţii înseamnă să compromiţi dragostea. Jertfa lui Christos face posibil ca Dumnezeu să-Şi menţină dreptatea când ne oferă milă prin iertarea păcatelor noastre. Dreptatea cere ca noi să murim. Însă Christos a murit în locul nostru pentru a împlini această cerere: „...El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.“ (Isaia 53:5)

Legea pe care noi am călcat-o este dragostea (Matei 22:36-40). Dar dragostea este de asemenea forţa care Îl împinge pe Dumnezeu să ne salveze cu orice preţ. Putem observa această obsesie divină


în Judecători 10:16. Când israeliţii şi-au aruncat idolii şi s-au întors să se închine lui Dumnezeu, „El nu a mai putut îndura să vadă pe Israel cum suferă.“ Nu a putut suporta! Trebuia să-i elibereze. Şi asta a şi făcut.

Dumnezeu alege să ne salveze. Ioan 3:16 spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu...“ A ales să dea. Nu avea de plătit nişte impozite obligatorii prin lege. El a ales să dea deoarece a ales să fie un Dumnezeu al iubirii. Dăruirea nu este altceva decât revărsarea caracterului Său.

Când a fost aici pe pământ, Christos ne-a arătat cum vrea Dumnezeu să ierte şi să restaureze fiinţe omeneşti vinovate. Iată cum sună povestea:

Cosiţe lungi şi negre, despletite în dezordine, încadrează o faţă brăzdată de lacrimi. Ochii plecaţi, plini de groază, privesc pe furiş printre şuviţele de păr. Era îmbrăcată cu ce putuse să apuce la repezeală înainte de a fi adusă în faţa regelui, pentru judecată. În faţa regelui? Da, dar El nu e pe tron şi puţini sunt cei care-L recunosc ca rege. În loc de gărzi, e înconjurat de câţiva pescari.

Femeia nu merge de bunăvoie înaintea regelui. E târâtă de un grup de bărbaţi, oameni de condiţie onorabilă care sunt oripilaţi de păcatul ei. Dar ei par să fie încântaţi că au ocazia să o aducă înaintea regelui, ca şi cum ar fi fost bucuroşi că a păcătuit, ca să o poată prinde.

„Am prins-o, am prins-o în flagrant, da, chiar în timp ce comitea adulter. Adulter, nimic mai puţin, da, era clar adulter. Ce spui, învăţătorule, ce ar trebui să facem cu această femeie stricată? Moise ne-a spus foarte clar, fără loc de îndoială, ce ar trebui să facem: Ne-a poruncit să omorâm cu pietre o astfel de femeie. Dar tu, învăţătorule, ce crezi că ar trebui să facem cu femeia aceasta?“

Iisus este conştient că e judecat împreună cu femeia. Orice va spune, Îl vor acuza. Dacă va spune să fie omorâtă cu pietre conform legii lui Moise, Îl vor preda autorităţilor romane pentru că a luat legea în propriile mâini şi a condamnat pe cineva la moarte. Dacă va spune să nu fie omorâtă, asta înseamnă că vorbeşte împotriva legii lui Moise, pierzând astfel credibilitatea iudeilor care Îl urmează.

Sunt doar două răspunsuri la întrebarea „Ce să facem cu femeia aceasta?“: „Omorâţi-o cu pietre!“ sau „Nu o omorâţi!“ Orice răspuns ar da, Îl vor înfunda. Ce plan inteligent!

obSeSiadivină 103

Ei probabil aşteaptă ca Iisus să pună tot felul de întrebări asupra cazului. A comis adulter, într-adevăr? Este căsătorită? Unde este iubitul ei? E nevoie de două persoane pentru a comite adulter şi legea lui Moise îi condamnă pe amândoi, nu doar pe femeie (Deuteronom 22:22). Ei sunt pregătiţi cu câte un răspuns la toate aceste întrebări şi Iisus ştie că ea e într-adevăr o adulteră. Trebuie că iubitul ei a fost lăsat să scape în mod misterios.

Orice ar zice Iisus, este încolţit. E cu piciorul în capcană. Aşa că nu spune nimic. Se apleacă şi începe să scrie cu degetul în praful de calcar de pe jos.

„Învăţătorule, nu ne ignora. Acesta este un caz serios. Ce să facem cu femeia aceasta?“ El se ridică şi răspunde: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.“ (Ioan 8:7)

Iisus nu spune că femeia trebuie să moară conform legii lui Moise; El admite că femeia merită moartea şi doar Se referă la modul în care ar trebui desfăşurată execuţia. Nu spune în mod direct că trebuie omorâtă cu pietre. Spune în schimb: dacă vreţi s-o omorâţi, daţi-i drumul, dar amintiţi-vă că doar o persoană fără păcat poate începe execuţia. Apoi se apleacă şi continuă să scrie cu degetul în praf.

„Ce scrie acolo? Ia să văd. O, nu! Scrie păcatul meu, aici în public, unde vede toată lumea! Cum poate să ştie despre păcatul meu? Dacă află cineva, sunt mort. Voi fi doar un punct de grăsime pe paginile istoriei! Mai bine să plec de aici înainte să mă prindă şi să mă omoare cu pietre împreună cu femeia aceasta!“

O condamnaseră cu voce tare, dar acum pleacă pe furiş. Şi în grabă mare, atât de repede cât le permit robele lor lungi de farisei.

Când Iisus Se ridică din nou, plecaseră cu toţii, a rămas doar El cu femeia care stătea în faţa Sa. Ea e încă acolo, ghemuită, aşteptând prima piatră.

Iisus îi spune: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?“

Femeia reuşeşte să şoptească cu o voce gâtuită: „Nimeni, Doamne.“

Iisus răspunde: „Nici eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.“ (Ioan 8:11)

„Nici eu nu te osândesc.“ Iisus nu spune că nu este vinovată sau că nu merită moartea. Degetul lui Dumnezeu, care scria păcatele fariseilor în praf, scrisese cea de-a şaptea poruncă în piatră, cu


peste o mie de ani înainte: „Să nu comiţi adulter“ (Exodul 20:14; traducerea NRSV). Legea Lui este veşnică, imutabilă, irevocabilă. A scris-o în piatră.

Dar păcatele nu sunt scrise în piatră. Slavă Domnului, Iisus scrie chiar şi păcatele fariseilor în praf, nu în piatră! Păcatele noastre nu sunt veşnice, pentru că Iisus le poate şterge.

Când Iisus îi spune femeii „Nici eu nu te osândesc“, ceea ce vrea să spună este: „Te iert din milă“. Nu ia în discuţie vinovăţia ei, dar împiedică executarea sentinţei.

Iisus mai spune: „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.“ Iertarea Sa este răscumpărătoare. El îi iartă pe oameni, dându-le ocazia de a începe o viaţă nouă, mai bună. El ne acceptă aşa cum suntem, dar nu ne lasă aşa cum am fost! „Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este lumina mea“ (Mica 7:8).

Dumnezeu vrea cu tot dinadinsul să ne repună în drepturi. Nu, termenul nu este destul de puternic. Dumnezeu are o obsesie să ne repună în drepturi, să ne restaureze! Şi aceasta în pofida faptului că iertarea nu e uşoară, cum dovedeşte însuşi sacrificiul lui Christos. Când Dumnezeu ne oferă iertarea în dar, să nu luăm niciodată, niciodată această iertare drept ceva ce ni se cuvine. Priviţi din nou la cruce şi amintiţi-vă costul iertării.

q

105

Când Christos ne iartă, avem o problemă care rămâne. Suntem încă oameni imperfecţi şi putem păcătui din nou. Suntem cu toţii păcătoşi care trăim într-o lume de păcat şi care avem dorinţe păcătoase. Biblia descrie ce se întâmplă: „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.“ (Iacov 1:14-15)

Încercarea de a birui păcatul este ca şi cum ai încerca să vâsleşti împotriva curentului, chiar înainte de cascada Niagara. Ţinând cont de dorinţele tale şi de ispitele inteligente ale lui Satana, este clar că vei cădea. Dar când eşti în Christos, o forţă supranaturală te scoate la liman. Apostolul Petru scria:

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti... (2Petru 1:3-4)

Deşi păcătoşi, prin Christos putem deveni „părtaşi firii dumnezeieşti“, adică „participanţi la natura divină“! Aceasta nu înseamnă că devenim dumnezei, ci înseamnă că primim putere divină pentru a învinge păcatul şi a imita caracterul moral al lui Dumnezeu.

Până la a doua venire a lui Christos, când vom primi trupuri noi, curate, glorioase (1Corinteni 15:51-54), avem trupuri muritoare, slabe şi minţi îndreptate spre păcat. Dar putem deveni de pe acum părtaşi ai naturii divine, prin Christos care trăieşte în noi (Galateni 2:20). Natura divină învinge şi controlează natura păcătoasă.

Viaţă



Jertfa lui Christos aduce iertare şi victorie asupra păcatului. Dar aceeaşi jertfă promite soluţia permanentă a unor trupuri noi care nu vor conţine o fire păcătoasă şi care vor trăi veşnic. „Unde-ţi este biruinţa, moarte? Unde-ţi este boldul, moarte?“ (1Corinteni 15:55) Christos a murit nu doar pentru a şterge faptele noastre păcătoase, ci şi pentru a ne da viaţa veşnică (Ioan 3:16).

Pentru creştini, ceremonia botezului semnifică acceptarea promisiunii lui Christos de a ne curăţi de păcat şi de a ne oferi o viaţă nouă prin sacrificiul şi învierea Sa (Romani 6:1-11, compară cu 1Petru 3:21-22). Ideea că Christos oferă viaţă precum şi iertare era demonstrată în cadrul sistemului ceremonial israelit din vechime. Amintiţi-vă că israeliţii primeau ispăşire prin jertfă nu doar pentru păcate, ci şi pentru necurăţii rituale. Vom descoperi că aceste necurăţii reprezentau mortalitatea care este înlăturată de sacrificiul lui Christos.

Necurăţia rituală îl descalifica pe israelit de la contactul cu lucrurile sfinte, adică lucrurile care erau în strânsă legătură cu Prezenţa Domnului. De exemplu, Dumnezeu interzicea unei persoane care era necurată din punct de vedere ritual să mănânce din carnea sfântă a unei jertfe de bună-stare (Leviticul 7:20). Necurăţia nu putea fi adusă în contact cu sfinţenia.

Scopul legilor biblice cu privire la necurăţie era să prevină contaminarea lucrurilor sfinte de către persoane sau obiecte necurate. Din moment ce Dumnezeu locuia cu israeliţii în mijlocul necurăţiilor lor (Leviticul 16:16), trebuia ca aceştia să fie foarte atenţi cu graniţele pe care Dumnezeu le aşezase pentru curăţie.

Necurăţia rituală nu era tot una cu murdăria fizică. Puteai să te săpuneşti în cadă şi să fii în continuare necurat din punct de vedere ritual. Necurăţia rituală rezulta în principal din stările fizice ale fiinţelor umane. Putea de asemenea rezulta din contactul cu un animal folosit într-un ritual pentru înlăturarea păcatelor (Leviticul 16:21,26).

Erai privit ca necurat dacă erai contaminat de ceva, de exemplu dacă atingeai un cadavru (vezi Leviticul 11:24-28; Numeri 19), dacă aveai boala pielii cu solzi (aşa-numita „lepră“; Leviticul 13-14), sau dacă aveai vreo scurgere din organele genitale (Leviticul 12, 15; Deuteronom 23:10-11). Chiar dacă erai vindecat de solzii de pe piele sau nu mai aveai scurgeri genitale, erai încă privit ca necurat, până când erai purificat printr-un ritual adecvat.

obSeSiadivină 107

Ideea că necurăţia rituală nu era tot una cu murdăria fizică e întărită de următoarele fapte: dacă mergeai la toaletă nu deveneai necurat, un cadavru care era curat fizic era tot necurat din punct de vedere ritual, şi curăţirea de unele necurăţii rituale minore, cum ar fi relaţiile sexuale, presupunea aşteptarea până seara (Leviticul 15:18). Aşteptarea serii nu putea contribui la curăţia fizică.

Cea mai bună ilustraţie modernă a ceea ce înseamnă necurăţie rituală vine din copilăria mea. Când eram în clasa a patra, băieţii se fereau de fete, care zice-se că aveau ceva contagios care se numea „cooties“. Cuvântul acesta înseamnă în mod literal „păduchi“. Dar eu şi colegii mei de clasă nu ştiam asta. Pentru noi, să ai „cooties“ nu însemna contaminare fizică. Nu ştiu să fi avut vreuna din fete păduchi. Dar ele erau fete, iar băieţii voiau să-şi protejeze imaginea masculină, distanţându-se de ele.

Ca şi necurăţia rituală, „cooties“ erau de natură conceptuală. Exprimau idei care aşezau oamenii sau obiectele în categorii pe baza naturii sau stării lor fizice. „Cooties“, bineînţeles, era o expresie ridicolă a imaturităţii, care nu a supravieţuit atacului pubertăţii. Necurăţia rituală, pe de altă parte, era stabilită de Dumnezeu pentru a transmite nişte principii profunde unor oameni maturi.

În Biblie, comparaţia între pasajele care se ocupă de necurăţii rituale (vezi în special Leviticul 11-15; Numeri 19) scoate în evidenţă un numitor comun diferitelor tipuri de necurăţii: toate includ un element al morţii. Oamenii muritori nu se puteau apropia de Sfântul Dumnezeu, cât timp erau sub blestemul morţii rezultate din păcat. Acest principiu se aplica mai cu seamă atunci când mortalitatea era accentuată prin factori, cum sunt contactul cu trupuri moarte, deteriorarea pielii produsă de boală sau pierderea de sânge sau de sămânţă a vieţii (spermă sau ovule) din organele genitale.

Pe lângă ocrotirea sfinţeniei sanctuarului şi a obiectelor legate de acesta, sistemul israelit de curăţie rituală făcea imposibilă închinarea la morţi, aşa cum făceau egiptenii. În Egipt, mormintele erau temple pentru că cei morţi erau priviţi ca zei sfinţi. Dar în Israel, morţii erau necuraţi (Leviticul 21:1-4,11, Numeri 6:6-17; 19:1-22), şi necurăţia era opusul sfinţeniei.

Aşa cum am putut vedea mai devreme, necurăţiile rituale nu reprezentau păcat, chiar dacă rezultau din starea de muritori care


la rândul ei rezulta din păcat (compară cu Romani 6:23). Unele cauze ale necurăţiei rituale, cum sunt menstruaţia (Leviticul 15:19) sau poluţia (Deuteronom 23:10-11) erau funcţii normale, involuntare ale corpului uman. Nu era ceva de care te puteai feri.

Unele tipuri de necurăţii rituale, ca de exemplu atingerea unui cadavru, puteau fi de obicei evitate (Numeri 6:9 dă o excepţie). Dar necurăţia rituală era păcat, doar dacă Dumnezeu o interzicea în mod explicit. De exemplu, în timp ce israeliţii de rând aveau permisiunea de a deveni necuraţi prin participarea la un serviciu funebru, preoţilor li se interzicea acest lucru, din cauza sfinţeniei lor speciale (Leviticul 21:1-4,10-11). Încălcarea unei astfel de restricţii era păcat, nu pentru că necurăţia rituală ar fi fost păcat, ci pentru că încălcarea unei porunci divine era păcat.

Necurăţiile rituale indicau spre moarte. Dar ceremoniile prin care israeliţii primeau purificarea indicau spre viaţa prin Iisus Christos şi sacrificiul Său. Aceste ritualuri includeau băile rituale şi jertfele pentru păcat.

Procesul de purificare nu putea începe până când sursa necurăţiei era oprită. De exemplu, dacă cineva avea „solzi“ pe piele, nu putea nici măcar să înceapă purificarea rituală până când simptomele bolii nu dispăreau (Leviticul 14).

O persoană cu o necurăţie minoră, care dura o singură zi, trebuia să-şi spele hainele şi trupul şi să aştepte până seara pentru a fi curată (vezi de ex. Leviticul 15:5-8). Această îmbăiere rituală prin scufundarea în apă este predecesoarea botezului creştin. Pentru un proaspăt creştin, scufundarea în apă (Faptele Apostolilor 8:38) reprezintă purificarea unei vieţi rele din punct de vedere moral, prin îngroparea vechii vieţi de păcat, şi învierea la o nouă viaţă în Christos (vezi Romani 6:1-14).

De ce trebuia să aştepte israeliţii până seara ca să fie din nou curaţi? Deoarece necurăţia dura doar până la sfârşitul zilei. Dar mai poate fi o explicaţie: Christos a murit pe la ceasul jertfei „de seară“ (sau după-amiaza târziu) (Matei 27:46-51; compară cu Numeri28:4). Aşadar sacrificiul Său aducea purificare la sfârşitul zilei.

Necurăţiile grave, care durau o săptămână întreagă, necesitau jertfe pentru păcat (vezi de ex. Leviticul 12:6-8; 15:14-15). Ca toate celelalte jertfe de la sanctuar, şi acest tip de jertfă reprezenta sacrificiul lui Chris tos, dar acesta oferea ispăşirea purificării

obSeSiadivină 109

rituale, nicidecum ier ta re. Acest fapt subliniază un aspect magnific, dar adesea neglijat: Prin sacrificiul Său, Christos nu doar ne iartă păcatele (1Ioan 1:9), ci El ne şi vindecă de boala morţii şi ne dă viaţa veşnică! (Ioan 3:16) Psal mul 103 se referă la două aspecte ale restaurării noastre: „Binecu vântă, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui. El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale.“ (Psalmul 103:2-3)

Când Christos a murit pe cruce, nu a murit doar pentru păcatele şi mor talitatea de până la momentul respectiv, ci a oferit iertare şi viaţă tuturor generaţiilor de oameni, care nici nu se născuseră încă. Această idee este reflectată într-o jertfă israelită pentru păcat mai neobişnuită. O vacă roşie era arsă afară din tabără, pentru a obţine cenuşă, care era pusă deoparte. Mai târziu, când o persoană era contaminată prin atin gerea unui cadavru, o parte din cenuşă era amestecată cu apă şi apoi stropită pe persoana respectivă, pentru a o curăţi (Numeri 19). Cenuşa funcţiona ca „burete“, ritual care înlătura necurăţia persoanei respective. Chiar dacă arderea vacii avea loc înainte ca cenuşa să fie aplicată asupra persoanei, cei care participau la arderea vacii şi stocarea cenuşii contractau o uşoară necurăţie (Numeri 19:7-8,10). De ce? Jertfa mistuită de foc purta o necurăţie viitoare. Era ca şi cum contaminarea cu un cadavru călătorea înapoi în timp prin cenuşa vacii la momentul jertfei. La fel s-a întâmplat cu Christos. El a purtat toate păcatele şi mortalitatea lumii, inclusiv cele viitoare. Aceasta are o însemnătate deosebită pentru noi, pentru că noi trăim acel timp viitor. Christos este sursa purificării noastre.

Faptul că Christos este sursa purificării noastre este subliniat de fap tul că atunci când a murit şi un soldat I-a împuns coasta, „a ieşit din ea sânge şi apă“ (Ioan 19:34). Acestea sunt cele două elemente pu ri ficatoare principale ale sistemului ceremonial israelit: sângele şi apa.

Christos era deja o sursă de curăţie în timpul slujirii Sale pe pământ. V-aţi întrebat vreodată cum de Iisus putea să atingă leproşi pentru a-i vindeca (de ex. Matei 8:3) fără să devină necurat? V-aţi gândit la femeia care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani? (Luca 8:43-48) Conform cu Leviticul 15, o asemenea femeie era necurată şi oricine o atingea devenea necurat (vers. 25-27; compară cu vers. 19). Nu avea voie să se închine în curtea templului, să mănânce hrană sfântă la ocazii


speciale sau să aibă relaţii sexuale cu soţul ei, în cazul în care era căsătorită (compară cu Leviticul 18:19; 20:18). Viaţa ei era afectată grav, dincolo de suferinţa fizică. Într-un anumit sens, era izolată de Dumnezeu şi de oameni. Nici nu e de mirare că era disperată.

De ce a atins femeia doar poala hainei lui Iisus? Pentru a nu-L face necurat. Dar Iisus a întrebat: „Cine s-a atins de Mine?“ Din toată acea mulţime tipică Orientului Mijlociu, care se cotea şi se împingea, cine Îl atinsese? Dacă aţi fost într-o asemenea mulţime din acea parte a lumii, cum am fost eu, vă daţi seama cât de ridicolă a părut această întrebare celor care-L însoţeau pe Iisus. Dar femeia a înţeles sensul întrebării Lui şi a început să tremure, crezând că urma să fie mustrată pentru că L-a făcut necurat.

Dar în loc să o mustre, El a binecuvântat-o. Nu-L făcuse necurat. De ce? Deoarece Iisus este sursa curăţiei. A observat atingerea, deoarece a simţit ieşind din El o putere transmisă femeii (Luca 8:46).

Iisus este ca izvoarele sau fântânile cu apă din Leviticul 11:36. Cadavrele animalelor necurate puteau întina alte lucruri (vers. 29-35), dar nu puteau contamina izvoarele sau fântânile cu apă, deoarece acestea erau surse de curăţie.

Mesajul este acesta: Vino la Iisus şi lasă-L să te atingă. Prinde poala hainei Lui. Nu-ţi fie teamă. Poţi veni la Iisus aşa murdar cum eşti, având nevoie de curăţire şi vindecare, şi El te poate ajuta fără să fie El însuşi contaminat. Nu te va mustra. Doar te va binecuvânta.

Şi nu Se opreşte aici. Dumnezeu te poate face o sursă de curăţie şi vindecare în lume. Când vei merge într-un mediu plin de poluare morală, vei putea aduce curăţire conducând oamenii la Christos, fără ca tu însuţi să fii contaminat. Cât timp eşti în Christos, îndrumat de El pentru ceea ce-ţi dă de făcut, eşti în siguranţă. Nu te teme!

Acum că închinarea noastră este focalizată asupra sanctuarului ceresc al lui Dumnezeu, unde Christos slujeşte ca Preot al nostru, nu mai avem Prezenţa glorioasă a lui Dumnezeu manifestată vizual într-un loc fizic anume de pe pământ. Aşa că legile de purificare rituală ale vechiului Israel, care aveau rolul de a asigura interacţiunile dintre israeliţi şi Dumnezeul lor, în cadrul sanctuarului pământesc, nu se mai aplică. Nu avem nevoie de oameni la uşile bisericilor noastre, care să se asigure că nici un participant la Împărtăşire nu are vreo necurăţie rituală.

obSeSiadivină 111

Nu ar trebui să ignorăm legile referitoare la curăţie din Biblie doar pentru că nu ni se aplică nouă astăzi. Ele ne învaţă despre modul în care starea noastră decăzută ne separă de Dumnezeu şi, de asemenea, despre faptul că Dumnezeu transformă stricăciunea, întinarea şi moartea, în integritate, puritate şi viaţă.

Vieţile noastre sunt nişte câmpuri de luptă. Dar putem avea victoria de pe acum. Chiar mai mult decât atât, Dumnezeu ne va face curaţi şi ne va da pacea Sa. Vom trăi fără frica păcatului sau a morţii. Jertfa lui Christos garantează că nu va mai fi moarte (Apocalipsa 21:4).

q

112

În timp ce Scott O’Grady se ascundea în Bosnia, el se afla în afara protecţiei Statelor Unite. Abia atunci când a urcat la bordul elicopterului marinei militare americane a revenit sub acea protecţie. Dar era încă în Bosnia.

Pe drumul înapoi spre vasul port-elicopter U.S.S. Kearsarge, care naviga în apele Mării Adriatice, elicopterul care zbura la mică altitudine a fost atacat cu rachete mici SA-7 şi foc de armă. Rachetele au ratat, însă un glonţ a pătruns în elicopter. Glonţul a lovit un echipament de comunicaţie şi apoi a ricoşat din jacheta anti-şrapnel a sergentului major Angel Castro Jr.

Pentru a evita rachetele şi focul de armă, pilotul făcea nişte manevre zig-zag foarte violente. Din când în când o lua brusc în sus, pentru a feri nişte linii de curent. Un soldat comenta mai târziu: „A fost o cursă terifiantă. Cea mai dură cursă cu elicopterul din viaţa mea.“ Dar odată ce elicopterul a ajuns deasupra Mării Adriatice, O’Grady şi salvatorii lui erau în siguranţă. (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 26)

Salvarea lui O’Grady nu s-a întâmplat dintr-o dată. A avut loc în etape. Momentul crucial a fost acela în care el a urcat la bordul elicopterului. Dar mai era de mers până să fie complet în siguranţă. Cum spunea Yogi Berra (legendarul jucător de baseball al echipei New York Yankees): „Nu e gata până nu s-a terminat!“

Momentul crucial al salvării noastre este acela în care Christos a murit pe cruce. Dacă nu ar fi făcut-o, nu am fi avut nici o speranţă de a fi împăcaţi cu Dumnezeu şi restauraţi la viaţa veşnică. Moartea lui Christos a fost singura moarte ispăşitoare, sacrificială (Evrei 9:28). Când a strigat: „S-a sfârşit!“ şi a murit (Ioan 19:30), El asigurase accesul la mântuire pentru oricine Îl

Etape


obSeSiadivină 113

va accepta. În acest sens, ispăşirea lui Christos pentru noi a fost completă la cruce.

Toată ispăşirea izvorăşte de la Christos Cel înălţat pe cruce. Dar istoria ispăşirii nu s-a încheiat acum două mii de ani, pe un deal în afara zidurilor Ierusalimului. Ea continuă încă, deoarece Christos ne aduce astăzi ispăşirea Sa. Ispăşirea este un proces care se desfăşoară în etape, până când vom fi complet reuniţi cu Dumnezeu.

Crucea nu a fost finalul ispăşirii, deoarece ispăşirea este relaţio-na lă, în sensul împăcării dintre două părţi: tu şi Dumnezeu. Cum ai putea primi ispăşire din partea unui eveniment istoric, care s-a petre cut cu mulţi ani în urmă, dacă nu experimentezi o schimbare în relaţia cu Dum ne zeu, în timpul vieţii tale, pe baza acelui eveniment? Atâta timp cât relaţia ta cu Dumnezeu este în proces de vindecare, ispăşirea continuă.

Jertfa lui Christos face posibilă împăcarea cu Dumnezeu: „Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.“ (Coloseni 1:21-22) Dar împăcarea nu s-a terminat la cruce: „Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Christos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Christos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!“ (2Corinteni 5:20) De ce ar face apostolul Pavel apel la credincioşi să se „împace cu Dumnezeu“ dacă împăcarea s-a terminat la cruce?

Ideea că ispăşirea continuă dincolo de cruce este în conformitate cu alte dovezi din Biblie. Mai întâi, apostolul Pavel afirmă că dacă Christos nu ar fi înviat din morţi, credinţa celor care credeau în El ar fi fost inutilă, ei rămânând în păcatele lor, iar cei care adormiseră în Christos ar fi fost pierduţi (1Corinteni 15:17-18). Aceasta nu ar fi adevărat dacă ispăşirea s-ar fi terminat la cruce, caz în care am putea fi mântuiţi chiar dacă Christos ar fi murit doar, fără să învie din morţi. Dar faptul că Învierea este esenţială pentru mântuire indică faptul că ispăşirea a continuat după momentul crucii. Avem nevoie de un Christos omorât, dar avem nevoie şi de un Christos înviat din morţi!

Conform cu Evrei 7-10, Christos slujeşte după ridicarea Sa la cer ca Marele nostru Preot în adevăratul sanctuar din cer, care era prefigurat de sanctuarul israelit din vechime. Acolo El „Se


înfăţişează pentru noi înaintea lui Dumnezeu“ (Evrei 9:24). După ce a obţinut răscumpărarea veşnică pentru noi prin sângele Său (vers. 12), foloseşte acest sânge pentru a „curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!“ (vers. 14; compară cu vers. 13). Cu alte cuvinte, Christos a murit pentru a asigura din abundenţă mântuirea tuturor oamenilor şi apoi El aplică / distribuie beneficiul transformator tuturor celor care cred în El.

Prin analogie, putem spune că Christos a depus banii în bancă (prin moartea Sa pe cruce) şi după aceea scrie cecuri oamenilor din acel cont (prin mijlocirea Sa, distribuind beneficiul). Pentru ca noi să primim beneficiul mântuirii, atât depunerea cât şi distribuirea sunt necesare. Christos a depus „bani“ la bancă îndeajuns de mulţi cât să acopere orice păcat omenesc. Este destul pentru a da oricui ocazia de a fi mântuit. Dar la ce foloseşte un cont uriaş în bancă dacă nu este cineva care să scrie cecuri pentru cei care au nevoie de bani?

În armonie cu dovezile din Noul Testament cu privire la modul în care suntem salvaţi / mântuiţi prin sângele lui Christos, jertfa israelită pentru păcat includea mijlocirea preoţească drept componentă esenţială. Păcătosul israelit trebuia să aducă un animal la sanctuar, să-şi pună mâna pe capul lui şi să-l junghie. Apoi preotul aplica sângele pe coarnele altarului şi ardea grăsimea pe altar (Leviticul 4:22-35). Efectul acestei ceremonii este explicat: „Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta“ (vers. 26; compară cu vers. 31,35).

Ispăşirea nu se termina la junghierea animalului, care indica spre viitor, la moartea lui Christos. Moartea procura sângele care făcea posibilă mijlocirea preoţească, mijlocire care la rândul ei conducea la iertarea divină. Această mijlocire sau mediere este numită o lucrare de „ispăşire“. Mijlocirea era parte a jertfei ispăşitoare. Din moment ce jertfa lui Christos împlineşte semnificaţia jertfelor animale (Ioan 1:29), ar trebui să includem mijlocirea lui Christos ca parte esenţială a sacrificiului Său şi nu să o privim ca etapă separată.

Israelitul trebuia să fie implicat personal, în mod sincer, în jertfa pe care o aducea; altfel ea nu era acceptată de către Dumnezeu. Această implicare însemna aducerea animalului la sanctuar, punerea mâinii pe capul animalului şi junghierea acestuia. Când preotul completa ceremonia pentru păcătos, „i se

obSeSiadivină 115

va ierta“ (Leviticul 4:31). Cu alte cuvinte, păcătosul va fi iertat direct de Dumnezeu.

Israelitul nu era mântuit automat prin moartea animalului de jertfă şi mijlocirea preotului. Dumnezeu citea inima omului şi nu accepta nici un fel de ipocrizie (Isaia 1:10-17). Ipocrizia împiedică sau anulează ispăşirea.

Chiar dacă Christos a murit şi mijloceşte pentru noi ca preot în ceruri, nu putem fi iertaţi decât dacă în mod sincer primim din partea lui Dumnezeu darul pocăinţei (Faptele Apostolilor 5:31), adică întoarcerea de la păcat. Aşa cum recunoştea psalmistul, Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile pentru iertare sau pentru orice altceva dacă noi nu suntem dispuşi să renunţăm la păcate (Psalmul 66:18).

Pornind de la faptul că iertarea e parte a procesului de ispăşire şi de la faptul că primim iertarea atunci când acceptăm în mod personal şi sincer jertfa lui Christos, devine foarte clar că ispăşirea continuă dincolo de Cruce.

Israelitul care păcătuia putea primi iertare completă din partea lui Dumnezeu printr-o jertfă care indica spre sacrificiul viitor al lui Christos (de ex. Leviticul 4:31,35). Dar nu se încheia aici ispăşirea. Ispăşirea trece dincolo de iertare. Exista o etapă ulterioară care avea loc în „Ziua Ispăşirii“. În această zi, israeliţii care fuseseră deja iertaţi erau acum „curăţiţi“ (16:30) prin purificarea sanctuarului de păcatele lor (16:16,33-34).

Iertarea nu era suficientă pentru israeliţi. Dacă o persoană care fusese deja iertată nu accepta etapa de curăţire umilindu-se şi abţinându-se de la lucru în Ziua Ispăşirii, primea pedeapsa din partea lui Dumnezeu (Leviticul 23:29:30).

Ziua Ispăşirii se numeşte astfel (Leviticul 23:27-28) deoarece are de a face cu una din etapele ispăşirii. Aşa cum vom vedea mai târziu, Ziua Ispăşirii indică spre o etapă a lucrării de ispăşire a lui Christos înainte de a doua Sa venire. La fel cum sângele animalelor de jertfă curăţa sanctuarul în ziua specială a ispăşirii, sângele lui Christos făcea curăţire la un moment special în timp, după moartea Sa pe cruce.

Pentru israelitul din vechime, curăţirea de necurăţie rituală prin jertfă se numea „ispăşire“. De exemplu, în „Leviticul“ se relatează despre o femeie care născuse de curând: „...şi preotul să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată“ (Leviticul 12:8). Acest tip de ispăşire putea necesita câteva etape, ca în cazul unei persoane


care fusese vindecată de lepră. Compară cu felul în care Christos a vindecat un orb în etape (Marcu 8:22-25), probabil cu scopul ca acesta să înţeleagă mai bine măreţia a ceea ce a făcut Christos pentru el.

Cum am văzut mai devreme, jertfele pentru păcat în cazul necurăţiilor rituale indicau spre faptul că Christos a murit nu doar pentru a ne salva din faptele noastre păcătoase, ci şi din starea noastră de păcat, care este caracterizată prin mortalitate. Din moment ce curăţirea israeliţilor de necurăţiile rituale prin jertfele pentru păcat era o formă de ispăşire (Leviticul 12:7-8), lucrarea lui Christos de curăţire a noastră de mortalitate trebuie privită de asemenea ca făcând ispăşire. Dar această lucrare nu va fi completă până nu primim nemurirea la cea de-a doua Sa venire, mult după moartea Sa pe cruce (1Corinteni 15:51-54).

Oare ideea că ispăşirea nu s-a terminat la cruce diminuează în vreun fel jertfa şi ispăşirea lui Christos? Nicidecum! Noi slăvim lucrarea lui Christos! Biblia ne arată că jertfa şi ispăşirea lui Christos sunt mult mai mari decât se crede de obicei. Toată ispăşirea izvorăşte din sângele lui Christos, cel vărsat la cruce.

Dumnezeu ne reuneşte cu El. Aceasta cere timp. Are loc în etape. „Nu e gata până nu s-a terminat!“ Dar Christos a pus deja „banii“ în bancă. El este acum în cer, gata să scrie „cecuri“ pentru tine.

Nu ai nici un motiv pentru a nu fi salvat. Lasă-L pe Christos să Se ocupe de salvarea ta. Lasă totul în mâna Lui. El te va duce acasă. Poate vor fi obstacole de-a lungul drumului. „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Iisus Christos!“ (1Corinteni 15:57).

q

117

În vara anului 1979, ajutam la construirea unor barăci pentru o staţie de cercetări biologice în Albion, California. Munca în construcţii era plăcută, şeful îmi era prieten, şi staţiunea se afla într-o zonă superbă. Dar mă simţeam singur. Aşa că odată cu terminarea verii, când urma să mă întorc pentru studii la Berkeley, m-am hotărât să merg la o petrecere organizată pentru cunoaştere şi împrietenire, care avea loc în sala de sport a colegiului Pacific Union.

Absolvisem acest colegiu cu doi ani înainte şi mă gândeam că am să întâlnesc vechi prieteni şi poate voi cunoaşte oameni noi. Poate îmi voi face un nou prieten...

Da! Îl întâlnisem pe Kelvin spre sfârşitul anului trecut. Se întorsese. „Salut, Roy!“ „Salut, Kelvin!“ „Vreau să-ţi fac cunoştinţă cu sora mea, Connie.“ „Încântat de cunoştinţă, Connie“ „La fel.“

Felul în care a spus „La fel“ m-a topit. Ne-am privit în ochi şi a fost dragoste la prima vedere. Da, ştiu că e teoretic imposibil. Probabil era doar o pasiune de moment. Dar orice ar fi fost, era începutul dragostei.

Am stat împreună în timpul programului. Am început să ne cunoaştem mai bine. Avea optsprezece ani, tocmai intrase la colegiu. Eu aveam douăzeci şi patru, intrând în al doilea an de studii post-universitare la Berkeley. Dar aveam atât de multe lucruri în comun! Amândoi Îl iubeam pe Dumnezeu, ne plăceau muzica clasică, activităţile în aer liber şi multe alte lucruri.

Am început să ne dăm întâlnire. La început aveam mare concurenţă. Erau mulţi tineri care îi cereau întâlniri lui Connie în prima săptămână la colegiu. Dar eu am rămas pe poziţie şi ea a răspuns invitaţiei mele.

Sfinţenie



Ne-am cunoscut pe 20 septembrie. Am început să ne întâlnim pe 16 octombrie. Ne-am logodit pe 17 decembrie. Urma să aşteptăm şapte ani până să ne căsătorim, adică după ce terminam amândoi studiile. Foarte rapid, de la şapte ani am ajuns la trei. Dar nu am mai putut rezista să stăm despărţiţi, aşa că ne-am căsătorit în 15 iunie a anului următor. Relaţia noastră a crescut pas cu pas în timp ce ne apropiam din ce în ce mai mult unul de altul.

Şi relaţia ta cu Dumnezeu poate creşte pas cu pas. Deoarece Dumnezeu este sfânt, într-un anumit sens se poate spune că devii sfânt în momentul în care începi o relaţie cu El. Apostolul Pavel le-a scris celor din Corint, vorbind despre momentul convertirii lor: „Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Iisus Christos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru“ (1Corinteni 6:11).

„Aţi fost sfinţiţi“ înseamnă „aţi devenit sfinţi“. Iată de ce apostolul Pavel li se adresa corintenilor cu „sfinţi chemaţi“, adică „oameni sfinţi care au fost chemaţi“ (1Corinteni 1:2; traducerea autorului). Traducerile obişnuite folosesc expresia „chemaţi să fie sfinţi“. Dar verbul „a fi“ nu se regăseşte în originalul grecesc. Este clar că Pavel îi considera pe corinteni nişte oameni sfinţi.

Corintenii erau sfinţi în sensul că aparţineau Dumnezeului cel sfânt, dar erau departe de a fi perfecţi. Scrisoarea lui Pavel către ei arată că aveau probleme grave. Se separaseră în grupuri care se certau între ele. Sfinţenia lor era la stadiul de formă incipientă. Aveau nevoie de creştere în sfinţenie, aveau nevoie de „a fi sfinţiţi“. Aveau nevoie să devină din ce în ce mai asemănători cu Dumnezeu în ce priveşte caracterul moral.

Şi tesalonicenii aveau nevoie de creştere în sfinţenie. Pavel le scria:

Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi. Şi El să vă întărească inimile în sfinţenie, ca să fiţi fără prihană înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Christos împreună cu toţi sfinţii Săi (1Tesaloniceni 3:12-13).

Observaţi că pentru fiinţele umane creşterea în sfinţenie înseamnă creştere în dragoste. Cuvintele „Şi El să vă întărească inimile în sfinţenie“ se referă la „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi.“

obSeSiadivină 119

Semnul de egalitate dintre creşterea în sfinţenie şi creşterea în dragoste nu este accidental, deoarece caracterul moral al Dumnezeului nostru sfânt este dragoste (1Ioan 4:8). Pe măsură ce ne apropiem mai mult de El şi devenim din ce în ce mai mult ca El, devenim mai iubitori şi deci mai sfinţi.

Apostolul Petru ne cheamă să imităm sfinţenia lui Dumnezeu prin a fi sfinţi în tot ce facem (1Petru 1:14-16). Leviticul 19:2 exprimă aceeaşi idee: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; Eu, Domnul, Dumnezeul vostru!“ Cum putem face acest lucru? Restul capitolului 19 din Leviticul constă din legi care învăţau pe poporul lui Dumnezeu cum să trăiască în relaţia cu El şi unii cu alţii. Aşadar să fii sfânt însemna a trăi în concordanţă cu principiile lui Dumnezeu. Versetul 18 se referă la principiul de bază al caracterului lui Dumnezeu, acela care se regăseşte la baza tuturor legilor: „...să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi: Eu sunt Domnul!“

Când Iisus a fost întrebat care este cea mai mare dintre porunci, a făcut referire la porunca din Deuteronom 6:5: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“. (vezi Matei 22:37). Apoi a citat Leviticul 19:18: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. (vezi Matei 22:39). Iisus a recunoscut că dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele sunt principiile de bază ale legii lui Dumnezeu şi ale întregii Biblii (Matei 22:40).

Dumnezeu ne cheamă să fim sfinţi. El este sfânt şi sfinţenia este definită relativ la El. Cu cât te apropii mai mult de El, cu atât eşti mai sfânt. A fi sfânt înseamnă a fi iubitor. Devenim sfinţi atunci când Îl acceptăm pe Dumnezeu şi apoi creştem în sfinţenie tot restul vieţii pe măsură ce creştem în dragoste.

Ideea că sunt grade de sfinţenie relativ la apropierea faţă de Dum nezeu poate fi surprinzătoare. Dar sanctuarul israelit demons trea ză aceeaşi idee în termeni fizici.

În sanctuar, Domnul trona deasupra chivotului în încăperea dinlăuntru, numită „Sfânta Sfintelor“. Aceasta era zona cea mai sfântă, cea mai aproape de El. Încăperea cealaltă, cu ieşire la exterior, numită „Sfânta“, era următoarea în sfinţenie. Şi mai puţin sfântă era curtea exterioară a tabernacolului. Aşadar cu cât erai mai aproape de Prezenţa Domnului, cu atât erau mai sfinte toate lucrurile. Această gradaţie a sfinţeniei este reflectată în


materialele structurii sanctuarului, veşmintele preoţeşti şi accesul pe care unele persoane îl aveau în diferite părţi ale sanctuarului.

Materialele de la sanctuarCu cât era zona mai sfântă, cu atât mai scumpe erau materialele.

Ţesăturile din Sfânta Sfintelor erau făcute din lână şi in de diferite culori. Cu cât te depărtai de chivot, ţesăturile deveneau mai simple şi mai puţin valoroase. În interiorul cortului, piesele de mobilier erau din aur sau poleite cu aur. În curte, altarul şi ligheanul erau făcute din bronz.

Veşmintele preoţeştiCu cât era mai sfânt preotul, cu atât mai complicate şi mai

de valoare erau veşmintele. Erau două tipuri de preoţi: un mare preot, de sfinţenie superioară, şi un număr de preoţi obişnuiţi, de sfinţenie inferioară. Aaron, fratele mai mare al lui Moise, a fost primul mare preot, şi fiii săi, primii preoţi obişnuiţi (Leviticul 8-9). Marele preot avea un set de veşminte mult mai elaborate decât preoţii obişnuiţi. Descrierile detaliate ale veşmintelor preoţeşti se găsesc în Exodul 28 şi 39:1-31 în strânsă legătură cu descrierile articolelor ce aparţineau structurii sanctuarului. Veşmintele preoţeşti erau privite ca aparţinând sanctuarului.

Toţi preoţii, inclusiv marele preot, purtau patru articole făcute din in subţire (Exodul 39:27-29): (1) tunici, (2) eşarfe, (3) mitre, (4) izmene. Totuşi, statutul special al marelui preot era reflectat de faptul că îşi acoperea capul cu un turban. Mai mult, doar marele preot purta patru articole exterioare adiţionale care erau potrivite pentru responsabilităţile sale:

1. Un efod (un fel de şorţ) în mare parte din aur, plus lână amestecată cu in; era făcut cu cea mai complexă măiestrie. Pe umerii efodului erau două pietre preţioase, fiecare având sculptate numele a şase seminţii ale lui Israel. Semnificaţia purtării acestor nume este explicată astfel: „Aaron le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei.“ (Exodul 28:12).

2. Un pieptar era ataşat umerilor efodului şi era făcut din acelaşi tip de materiale. Pieptarul avea douăsprezece pietre preţioase. Fiecare dintre aceste pietre preţioase avea sculptat numele unei seminţii a lui Israel. Exodul 28:29

obSeSiadivină 121

explică funcţia pieptarului: „Când va intra Aaron în sfântul locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze totdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului.“

3. Marele preot purta o manta albastră pe sub efod, ţesută din fir de lână, cu clopoţei de aur ataşaţi la partea de jos. Între clopoţei erau atârnate ornamente care arătau ca nişte rodii, făcute dintr-un amestec de lână şi in. Haina aceasta cu clopoţei era vitală pentru lucrarea marelui preot: „Aaron se va îmbrăca cu ea ca să facă slujba; când va intra în locaşul sfânt înaintea Domnului şi când va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor, aşa că el nu va muri.“ (Exodul 28:35).

4. Pe cap, marele preot purta o coroană / diademă din aur pe care scria „Sfinţenie Domnului“.

„Ea să fie pe fruntea lui Aaron; şi Aaron va lua asupra sa orice vină a copiilor lui Israel când îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentru ca ei să fie plăcuţi înaintea Lui.“ (Exodul 28:38).

Pe lângă aceste veşminte elaborate, marele preot avea un al doilea set de haine speciale pe care le purta o singură dată pe an, în Ziua Ispăşirii, pentru curăţirea sanctuarului, inclusiv a Sfintei Sfintelor (Leviticul 16:4). Aceste haine erau asemănătoare cu cele patru articole de bază (tunica, eşarfa, turbanul, izmenele) pe care le purta în restul anului, doar că acestea erau făcute din in obişnuit, nu din in subţire. Un preot obişnuit purta astfel de haine din in obişnuit când îndepărta cenuşa de pe altarul din curte (6:10).

Intr-un anumit sens, hainele de in obişnuit purtate de marele preot sau de preotul care îndepărta cenuşa erau „haine de curăţenie“, însă cu toate acestea erau sfinte (vezi Leviticul 16:4) şi implicau contactul cu Sfânta Sfintelor, respectiv cu altarul din curte. Desemnarea veşmintelor din in obişnuit ca sfinte este în concordanţă cu faptul că în Biblie, îngerii care aparţin domeniului sfânt, ceresc, sunt descrişi ca fiind îmbrăcaţi în haine de in (Ezechiel 9:2-3,11; 10:2; Daniel 10:5; 12:6-7).


Accesul„Interzis accesul persoanelor neautorizate!“ Vedem adesea

semne de genul acesta. Cu cât e zona mai specială, cu atât mai limitat este accesul. De exemplu, poţi privi la Casa Albă de pe bulevardul Pennsylvania oricând doreşti. Dacă vrei să intri dincolo de porţi, poţi face asta între anumite ore. Poţi chiar să vizitezi unele părţi ale Casei Albe, dar există zone în care accesul e permis doar celor care locuiesc sau muncesc acolo, sau celor care au programări speciale.

Casa Albă este o zonă specială, deoarece adăposteşte o persoană specială, şi anume Preşedintele Statelor Unite. Palatul Buckingham este special pentru că acolo locuieşte Regina Angliei. Nu poţi să apari pur şi simplu în faţa Preşedintelui sau a Reginei oricând pofteşti şi să începi o discuţie. Cu câţiva ani în urmă, un om dezechilibrat mintal a reuşit să intre în apartamentul privat al Reginei, dar gărzile l-au prins şi l-au aruncat afară.

Dacă oamenii pot face anumite locuri speciale, ce să spunem atunci despre Domnul Universului? Profetul Isaia descrie o viziune extraordinară pe care a avut-o:

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un tron foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de slava Lui“! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi templul s-a umplut de fum (Isaia 6:1-4).

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!“ Singur Dumnezeu este sfânt şi nemuritor prin Sine. Sfinţenia Sa unică este suma atributelor Sale: slava, puterea, caracterul moral plin de dragoste, care include atât dreptatea, cât şi mila.

Isaia a avut viziunea în „anul morţii împăratului Ozia“. În puternic contrast cu împăratul Ozia, care a murit de o boală necurată, de piele, deoa rece a încercat să uzurpe funcţia preoţească de ardere a tămâii (2Cronici 26:16-23), Dumnezeu este curat şi nemuritor. Conducătorii omeneşti sunt slabi, plini de greşeli, şi deseori nu sunt de încredere, dar putem avea deplină încredere în Domnul Universului, care este desăvârşit.

obSeSiadivină 123

Dacă Dumnezeu e atât de mare în comparaţie cu preşedintele Statelor Unite sau cu regina, nu e de mirare că israeliţii trebuia să-L trateze pe El şi zona sfântă definită de Prezenţa Sa, cu cel mai adânc respect. În sanctuar, cu cât era mai sfântă zona, cu atât era mai limitat accesul. Doar marele preot avea voie să intre în „Locul Preasfânt“, care era cel mai aproape de Dumnezeu, şi el doar odată pe an (Leviticul 16:2,29-30,34). În „Locul Sfânt“ puteau intra doar preoţii (vezi de ex. Exodul 30:19-21). În curtea exterioară putea intra orice israelit.

Am aflat că sanctuarul demonstrează principiul conform căruia cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât mai sfânt este tot ceea ce te înconjoară. Acest principiu este valabil şi în vieţile noastre. Sfinţenia lui Dumnezeu este unică, dar el Îşi împarte dragostea din cadrul sfinţeniei Sale cu noi. Creştem în sfinţenie pe măsură ce ne apropiem de El prin creşterea în dragoste.

Dragostea despre care vorbim aici este dragostea dumnezeiască, ce implică bunătate şi milă neegoistă şi chiar sacrificiu de sine. Dra-gos tea lui Dumnezeu mai include dreptate. El nu permite milei să şteargă corectitudinea. Sacrificiul lui Christos demonstrează drept atea şi mila lui Dumnezeu: Christos a purtat consecinţele de drept ale păcatelor noastre, astfel ca noi să putem primi milă.

Dragostea biblică nu are nimic de a face cu tipul de dragoste de la Hollywood, care este saturată de satisfacţia proprie. Ca fiinţe umane păcătoase, nici nu putem începe să înţelegem semnificaţia dragostei adevărate fără ajutorul lui Dumnezeu. Avem nevoie ca El să ne înveţe ce înseamnă dragostea adevărată.

Cu cât studiez mai adânc Biblia, cu atât mai mult realizez câtă dreptate avea Iisus când zicea că dragostea este subiectul de bază al Bibliei (Matei 22:36-40). Dragostea lui Dumnezeu este atât de mare şi importantă pentru vieţile noastre şi noi suntem atât de lipsiţi de dragoste adevărată, că e nevoie de întreaga Biblie ca să ne înveţe ce e şi cum funcţionează dragostea adevărată!

Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu în caracter, iubindu-i pe ceilalţi şi purtându-le poverile, cu atât ne asemănăm mai mult marelui preot israelit, care purta numele seminţiilor lui Israel pe inima sa. Şi cu atât ne asemănăm mai mult cu Christos, marele nostru preot, care ne poartă poverile şi ia asupra Sa durerile noastre (Isaia 53:4-5).

Biblia arată în nenumărate rânduri modul în care sunt legate dra gostea şi sfinţenia. De exemplu, Dumnezeu i-a dat lui Moise un


acces mai mare la Prezenţa Sa decât oricărui alt om (Deuteronom 34:10). Dragostea lui Moise pentru popor era atât de pură, atât de lipsită de egoism, că a mijlocit pentru ei oferindu-se să renunţe la propria mântuire dacă Dumnezeu avea să-i mântuiască pe ei (Exodul 32:32).

David a recunoscut legătura dintre dragoste şi sfinţenie. El cânta: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui“ (Psalmul 133:1-2).

De ce compara David unitatea cu untdelemnul de pe capul marelui preot? Untdelemnul la care se referea David era untdelemnul pentru ungere, care îl făcea pe Aaron sfânt (Leviticul 8:12). David voia să spună că unitatea e sfântă ca acel untdelemn. Aşa cum Aaron era sfânt pentru că avea acel untdelemn sfânt, cei care cred în Dumnezeu pot beneficia de sfinţenia unităţii oricine ar fi şi oriunde s-ar afla.

Ideea că putem beneficia de sfinţenie oriunde ne aflăm este de mons trată de Sabatul zilei a şaptea. În Exodul 31:12-17, exact după indicaţiile referitoare la construirea sanctuarului, Dumnezeu afirma că Sabatul era un semn între El şi poporul Său, „ca să ştiţi că Eu sunt Domnul care vă sfinţesc“ (vers. 13). Aici Domnul reaminteşte popo rului să se odihnească în Sabat chiar şi de la munca de construcţie a sfântului Său sanctuar, deoarece El Se odihnise în cea de-a şaptea zi a Creaţiei pentru a sărbători ceea ce făcuse (vers. 17). Dar tot prin aceasta le mai spunea că la fel cum sanctuarul era locul fizic unde Dumnezeu avea o legătură specială cu israeliţii, Sabatul era timpul care arăta într-un mod special că Dumnezeu a sfinţit pe cei care erau ai Lui, deoarece îi salvase din Egipt (compară cu Deuteronom 5:15).

Sabatul este un templu în timp, cum se recunoaşte şi în cadrul tradiţiei iudaice. Chiar şi atunci când oamenii nu puteau ajunge la sanc tuar, sau când templul era distrus, se puteau bucura de templul timpului oriunde se aflau.

Când cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu ţin Sabatul, ei nu sunt prin aceasta legalişti; ci prin aceasta arată că acceptă darul sfinţirii din partea Celui ce i-a salvat. Dumnezeu sfinţeşte pe poporul Său, Dumnezeu, care a creat lumea pentru ei. Oamenii nu se pot sfinţi singuri, cum de altfel nici nu s-au putut crea singuri. Sfinţirea este un dar al iubirii, deoarece înseamnă creştere

obSeSiadivină 125

în sfinţenie, care înseamnă creştere în dragoste. Aşadar Sabatul este o celebrare a iubirii.

În seara dinaintea crucificării Lui, Iisus S-a rugat pentru ucenici şi pentru toţi cei care vor crede în El. În această rugăciune minunată a legat împreună ideile că Dumnezeu sfinţeşte pe poporul Său, le dă unitate cu El şi unii cu alţii şi le redă accesul deplin la slava Sa (Ioan 17:17-24). Iisus Îl ruga pe Tatăl pentru poporul Său „ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine“ (vers. 23). Unitatea poporului lui Dumnezeu este cea mai mare dovadă pentru lume că miracolul dragostei lui Dumnezeu i-a atins prin Christos. Mulţi vor fi atraşi la Christos când poporul Său se adună în unitate în jurul crucii unde El este înălţat.

Christos vrea ca noi să fim pe deplin restauraţi. Dar nu am ajuns încă acolo. Putem să devenim mai puţin sfinţi. La fel cum sunt grade de apropiere de Dumnezeu, sunt şi grade de depărtare de El. În studiul nostru despre sanctuar vom afla că sunt anumite grade de păcat. De exemplu, păcatele neintenţionate nu sunt atât de grave ca păcatele făţişe (Numeri 15:27-31).

Cum să venim la Dumnezeu fără primejdia de a ne îndepărta de El? Cum putem deveni mai sfinţi şi mai iubitori?

V-aţi simţit vreodată lipsiţi de dragoste? Mie mi s-a întâmplat asta. Cu câţiva ani în urmă, era cineva pe care aveam nevoie să-l iubesc, dar nu aveam dragoste pentru acea persoană. Am răzuit pe fundul inimii mele, dar nu am reuşit să găsesc nici un dram de dragoste. Dra gostea nu este un lucru natural pentru păcătoşi ca mine. Am nevoie de ajutor din afară, de la Izvorul dragostei.

Când nu am avut dragoste, m-am rugat Domnului să-mi dea dra gos tea Sa ca dar al Duhului Sfânt, conform promisiunii Sale din Romani 5:5: „...nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.“

Dumnezeu a răspuns rugăciunii mele şi acea dragoste creşte şi înflo reşte până în ziua de azi. Este un miracol. Dumnezeu a creat dragoste în inima mea, acolo unde nu era dragoste, la fel cum a creat planeta Pământ, unde nu era altceva decât vid.

Dragostea lui Dumnezeu este un dar al harului. Prin urmare sfinţirea, care este creştere în dragoste, este un dar al harului primit prin credinţă.


Iisus ne acceptă aşa cum suntem, dar slavă Domnului, nu ne lasă aşa cum am fost! Prin Spiritul Său, ne dă curăţirea şi reînnoirea pe care le-a plătit cu sângele Său (Ioan 3:5-17; Tit 3:4-7; Evrei 9:11-14).

Din moment ce sfinţirea ne aduce în armonie cu legea de iubire a lui Dumnezeu (Matei 22:36-40), vedem astfel că sfinţirea implică ascultare de Dumnezeu. Dar această ascultare nu este ceva ce suntem lăsaţi să facem singuri după ce Dumnezeu ne dă darul pocăinţei (Faptele Apostolilor 5:31) şi al îndreptăţirii / iertării (Romani 3:24). Deoarece ascultarea noastră se bazează pe dragostea lui Dumnezeu primită în dar, e clar că ascultarea de Dumnezeu e un dar al harului!

Orice lucrare bună pe care o faci rezultă din acceptarea dragostei lui Dumnezeu. Nu trebuie să-ţi propulsezi viaţa spirituală prin propriile forţe, „căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea“ (Filip. 2:13). Ce scuză ar putea exista pentru neascultare?

Atunci apare întrebarea: de ce ne vine atât de greu să facem fapte de iubire? (compară cu Romani 7). Deoarece avem probleme să accep tăm darul dragostei prin Duhul Sfânt. În loc să primim umili darul, încercăm să facem totul prin propriile forţe, aşa încât noi să fim la cârmă.

Trebuie doar să-I permitem lui Dumnezeu să facă în noi ceea ce vrea El. Maria a făcut aceasta. Când îngerul i-a spus că Dumnezeu va zămisli pe Christos în ea prin Duhul Sfânt (Luca 1:35), ea a recunos cut că acest lucru este omeneşte imposibil (vers. 34). Dar a răspuns: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!“ (vers. 38). Dacă Dumnezeu L-a putut pune pe Christos în pântecele Mariei, El poate pune dragostea lui Christos în mintea noastră. Pavel descrie rezultatul: „nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.“ (Galateni 2:20).

„Reactorul nuclear“ care alimentează sfinţenia în viaţa creştină, individuală şi comunitară, este prezenţa lui Christos prin Duhul Sfânt. (compară cu Ioan 14:16-17; 16:7-15). Dacă Duhul este într-o persoană, într-un anumit sens acea persoană este un fel de templu sfânt (1Corinteni 6:19-20). Dacă Duhul Sfânt locuieşte în membrii unei biserici, biserica poate fi de asemenea privită ca un templu (1Corinteni 3:16-17).

obSeSiadivină 127

Sfinţirea nu este doar un concept teologic abstract. Este creştere în dragoste, care afectează micile evenimente ale vieţii de zi cu zi, în interacţiunea noastră cu Dumnezeu, cu semenii noştri şi cu restul creaţiei lui Dumnezeu. Cei care-I aparţin lui Christos îşi vor arăta dragostea nu doar prin cuvinte elocvente, ci hrănind pe cei flămânzi, aducând apă celor însetaţi, îmbrăcând pe cei goi, îngrijind de cei bolnavi şi vizitându-i pe cei din închisoare (Matei 25:31-46). Arătăm noi compasiune? Ne pasă de cel de lângă noi? Suntem dispuşi să renunţăm la noi înşine pentru a ajuta o altă persoană sau creatură?

Eu unul am nevoie să cresc. Am nevoie să accept mai mult din Duhul lui Dumnezeu în viaţa mea, astfel ca să mă poată învăţa şi să-mi dea putere să iubesc aşa cum iubeşte Iisus. Mai am mult de mers. Ca şi operaţiunea de salvare a lui O’Grady din Bosnia, drumul va fi dur uneori. Dar la capătul celălalt mă aşteaptă pacea desăvârşită.

qC A P I t O L u L 2 2

128

Ai nevoie de siguranţă. Când cumperi ceva, vrei să fii sigur că produsului respectiv îi este garantată calitatea. Dacă păşeşti pe ceva, vrei să fii sigur că îţi poate susţine greutatea.

Când aveam treisprezece ani, am mers împreună cu familia la un lac din statul Minesotta în vacanţă. Tabăra în care stăteam avea o hidrobicicletă. Aşa că l-am aşezat pe Tippy, căţeluşul nostru, în barcă şi am început să pedalăm. Am ajuns într-un loc unde frunzele uriaşe de nufăr acopereau complet suprafaţa apei. Tippy a văzut că totul era verde. Verde ca iarba. Ce s-a gândit el: unde e verde, poţi păşi. Aşa că a coborât din barcă pe o frunză de nufăr şi s-a trezit în apă înotând disperat. Când l-am scos din apă, eram aşa de amuzaţi de expresia surprinsă de pe faţa lui, că râdeam de ne ţineam de burtă şi era să cădem din barcă.

Tippy a avut o siguranţă falsă. Dar noi avem nevoie de o siguranţă reală. Când te căsătoreşti, vrei să fii sigur că „Da“ înseamnă cu adevărat „Da“. Când accepţi promisiunea mântuirii lui Christos, vrei să fii sigur de legătura ta cu El şi de faptul că Îşi va ţine promisiunea faţă de tine.

Biblia ne spune că putem avea siguranţa mântuirii prin Christos:

Vă scriu aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Iisus Christos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. (1Ioan 5:13-15; 19-20)

Siguranţă

obSeSiadivină 129

Este adevărat că Dumnezeu vrea ca noi să fim umili înaintea Sa (Isaia 57:15; Filip. 2:5-8). Dar El de asemenea ne încurajează să avem siguranţa care ne dă „îndrăzneală“ (1Ioan 5:14; vezi mai sus), inclusiv îndrăzneala de a ne apropia de tronul Său când suntem în necaz (Evrei 4:16).

Dar ce se întâmplă dacă vremea necazului este o vreme în care ai păcătuit? Te mai poţi apropia cu îndrăzneală de tronul harului? Apostolul Ioan spune „da“:

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire... Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (sau Avocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor), pe Iisus Christos, Cel neprihănit (1Ioan 1:9; 2:1).

Ai siguranţa mântuirii înainte de a veni la tronul harului pentru a cere iertare? Am putea reformula această întrebare: Te acoperă sângele lui Christos între momentul în care ai păcătuit şi momentul în care ai ocazia să ceri iertare? Jertfele zilnice de la sanctuarul israelit spun „da“ în sensul că Dumnezeu garantează că nu te va condamna înainte să ai ocazia să-I ceri iertare. În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, câte un miel era oferit ca ardere de tot pentru întreaga comunitate a lui Israel (Numeri 28:1-8). Aceasta era jertfa fundamentală a sistemului ritual israelit. Ştim din alte pasaje că arderile de tot făceau ispăşire (Leviticul 1:4; 16:24), deci este clar că arderile de tot zilnice făceau ispăşirea disponibilă pentru toţi israeliţii, oriunde se aflau, şi aceasta în mod regulat.

Într-o ocazie specială de sărbătoare, se aduceau arderi de tot şi jertfe pentru păcat pe lângă jertfele de dimineaţă (Numeri 28-29). Biblia menţionează explicit faptul că această jertfă pentru păcat urma să facă ispăşire pentru israeliţi (Numeri 28:22,30; 29:5). Aşadar, ca şi jertfele zilnice, aceste jertfe făceau disponibilă ispăşirea pentru oricine.

Când israeliţii păcătuiau, jertfele care reprezentau sacrificiul lui Christos preveneau condamnarea lor imediată, înainte ca ei sa aibă ocazia să aducă jertfele individuale pentru a primi iertare. In unele ca zuri, cei care păcătuiau întârziau în aducerea jertfelor pentru simplul fapt ca nu erau conştienţi că păcătuiseră (Leviticul 4:27-28). Înainte ca o astfel de persoană să ştie că a păcătuit, jertfele publice zilnice preveneau respingerea din partea Domnului.


Pentru israeliţi, experienţa individuală a jertfei era adiţională jert felor publice zilnice. Amândouă erau necesare. Nici una nu o substituia pe cealaltă. In mod similar, jertfa lui Christos face ispăşirea disponibilă întregii omeniri (Romani 5:18). Dar cu toate acestea trebuie ca noi să venim la El în mod individual pentru a primi iertare. (1Ioan 1:9; compară cu Ioan 3:18).

Israelitul care ştia că a păcătuit era obligat sa aducă o jertfă. De exemplu: „Dacă cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui, nespunând ce a văzut sau ce ştie, va purta nelegiuirea“ (Leviticul 5:1; traducerea RSV). A „purta nelegiuirea“ însemna „a fi pasibil de pedeapsă“ (sfârşitul aceluiaşi verset în traducerea NRSV). Dacă nu se întâmpla nimic altceva, persoana respectivă era pedepsită pentru păcatul respectiv. Dar când păcătosul aducea o jertfă, Dumnezeu ierta păcatul (vers. 5-13).

Când Dumnezeu ierta, El lua asupra Sa pasibilitatea de pedeapsă pe care o purtase anterior păcătosul. Exodul 34:7 Îl descrie pe Dumnezeu ca pe unul care „iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul“. Expresia ebraică tradusă cu „iartă fărădelegea“ foloseşte aceleaşi cuvinte care apar în Leviticul 5:1 referitor la purtarea nelegiuirii / pasibilitatea de pedeapsă. Deci atunci când Dumnezeu iartă, El transferă pasibilitatea de pedeapsă a păcătosului asupra Sa.

Deoarece preoţii erau agenţii Domnului şi reprezentau pe Christos în rolul Său preoţesc, ei purtau nelegiuirea / pasibilitatea de pedeapsă pentru că şi El o purta. În Leviticul 10:17, Moise îi întreabă pe fiii lui Aaron de ce nu şi-au mâncat porţia din jertfa pentru păcat a israeliţilor. „Ea este un lucru prea sfânt; şi Domnul v-a dat-o, ca să purtaţi nelegiuirea adunării, şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului.“

Dacă un israelit păcătuia, era obligat să accepte mijloacele oferite de Dumnezeu pentru ispăşire venind cu încredere la sanctuar, având siguranţa că Dumnezeu le-a promis iertare celor ce se pocăiesc. Când am păcătuit, trebuie să mergem înaintea „tronului de har“ al lui Dumnezeu, revendicând promisiunea din 1 Ioan 1:9: Dacă mărturisim, El va ierta şi curăţi.

Când păcătuim, starea de negare nu ne va ajuta cu nimic. Adam şi Eva au încercat să se acopere folosind frunze de smochin. Când Dumnezeu i-a chemat, ei s-au ascuns. Dar El ştia ce făcuseră (Genesa 3:7-11). Când păcătuim, cu cât mărturisim mai repede lui Dumnezeu, cu atât mai bine. Întârzierea va înrăutăţi situaţia.

obSeSiadivină 131

În vechiul Israel, când o persoană devenea necurată din punct de vedere ritual, era obligată să se supună purificării prin ritual aşa cum poruncise Dumnezeu, iar o persoană care păcătuise era obligată să caute iertarea. Dumnezeu nu pedepsea un păcătos sau o persoană ne cu rată înainte ca aceasta să aibă ocazia rezonabilă de a folosi remediul ritual pe care El îl oferise. Cu toate acestea, un israelit care neglija voit remediul oferit de Dumnezeu, se răzvrătea împotriva Lui şi trebuia să suporte consecinţele. De exemplu, conform cu Numeri 19:13,20, o persoană care neglija purificarea de necurăţie rituală provenită din atingerea unui cadavru, trebuia „nimicită“ din Israel. Dumnezeu nu interzicea israeliţilor să-şi îngroape morţii. Pentru ei nu reprezenta un păcat această necurăţie. Dar când alegeau să rămână necuraţi, ei nesocoteau pe Dumnezeu, refuzând purificarea oferită de El.

Prin analogie, o mamă le poate permite copiilor săi să se murdă-rească jucându-se în curte. Dar va insista ca după aceea să se cureţe.

Respingerea soluţiei la problema ta poate fi o chestiune gravă. Dacă eşti muşcat de o viperă şi refuzi să iei serul antiviperin, speranţa ta de viaţă va fi foarte mică. Dacă ai o boală care-ţi ameninţă viaţa şi refuzi tratamentul care o vindecă, ai şanse mari să mori prematur. Dacă te ascunzi în Bosnia şi fugi de elicopterul care vine să te sal veze, eşti nebun de legat.

Dacă ai fi fost un israelit care avea nevoie de ispăşire şi ai fi igno-rat mijloacele oferite de Dumnezeu pentru acest scop, te-ai fi găsit într-o situaţie foarte gravă. Cineva ar putea spune că ai fi fost „de do me niul istoriei“. Dar dacă erai „nimicit din Israel“, nu mai erai nici măcar „de domeniul istoriei“! Pentru că „nimicit“ însemna că Dumnezeu Se îngrijea ca mai devreme sau mai târziu linia ta de descendenţi să dispară (Donald Wold, „The Meaning of the Biblical Penalty Kareth“1 dizertaţie pentru doctorat, Universitatea statului California, Berkeley, 1978).

La fel ca oamenii altor societăţi, orice israelit voia să-şi continue viaţa prin copii, nepoţi şi aşa mai departe, după moartea sa. Acest aspect era atât de important, încât dacă un bărbat însurat murea fără să aibă copii, fratele său trebuia să ia în căsătorie pe văduva fratelui său pentru a ţine viu numele fratelui său (Genesa 38:6-11; Deuteronom 25:5-10; Rut 4). Dar dacă cineva era „nimicit“, putea 1 N.Tr.: Semnificaţia pedepsei biblice Kareth (ebr. tăiere, excomunicare, excludere)


fi sigur că în viitor nu vor exista descendenţi care măcar să-i menţioneze numele.

A fi „nimicit“ era o soartă dincolo de moarte şi mai rea ca moartea. De fapt, o persoană putea fi executată şi „nimicită“ în acelaşi timp. Dumnezeu i-a spus lui Moise:

„Spune copiilor lui Israel: ’Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre. Şi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat locaşul Meu cel sfânt, şi a necinstit Numele Meu cel sfânt’“ (Leviticul 20:2-3)

Cei care aduceau sacrificii lui Moloh trebuia să fie omorâţi cu pietre şi să „moară“ încă odată prin pierderea continuităţii vieţii prin descendenţi. Era o pedeapsă dublă.

A fi „nimicit“ era ca o a doua moarte. Era o pregustare a „morţii a doua“ de la sfârşit, moartea veşnică în foc pe suprafaţa acestei planete, când orice urmă de păcat şi orice păcătos va pieri într-un „iaz de foc“ (Apocalipsa 20:9-15).

Contrar glumelor şi benzilor desenate, iadul nu este administrat de diavolul şi demonii lui. Dimpotrivă, ei vor fi printre cei care vor pieri (Apocalipsa 20:10). Iadul nu este un loc care există acum, ci un eveniment care va avea loc în viitor pe pământ, la o mie de ani după Cea de-a Doua Venire a lui Christos (vezi Apocalipsa 19-20).

Dar cum ar putea să facă un Dumnezeu iubitor aşa ceva? Asta pare străin de natura Sa. Isaia 28:21 face referire la acest tip de judecată divină ca un act străin lui Dumnezeu. El nu vrea să execute pe nimeni, deoarece El „doreşte ca nici unul să nu piară“ (2Petru 3:9). Dar cât de străin naturii Sale ar putea să pară, e ceva ce El va face. El acceptă responsabilitatea. Va pune capăt păcatului şi opresiunii şi suferinţei pe care acesta le cauzează. Nebunia pe care o trăim nu va dura la nesfârşit. E destul!

Înainte să-L acuzăm pe Dumnezeu de nedreptate, ar trebui să ne amintim că ne-a oferit infinite ocazii de a ne salva. El este singurul nostru suport pentru viaţă. Fiecare respiraţie a noastră este în mâna Lui (Daniel 5:23). Dacă tăiem legătura care ne ţine în viaţă, ce mai poate face El pentru noi?

obSeSiadivină 133

Dacă ar fi să folosim o altă analogie, am putea spune că rasa umană se scufundă ca şi pasagerii de pe Titanic. Suntem deja în apa îngheţată. Vom fi pierduţi dacă nu vine nici un ajutor. Dar Dumnezeu trimite barca de salvare a lui Christos pentru salvarea noastră. Ne invită în barcă, dar nu ne forţează, cum nu i-a forţat pe oameni să urce nici în arca lui Noe. Nu mai este altă barcă de salvare: „În nimeni altul nu este mântuire“ (Faptele Apostolilor 4:12). După cum i-a spus Iisus lui Nicodim: „Cei ce cred în El nu sunt condamnaţi; dar cei care nu cred au şi fost condamnaţi, pentru că n-au crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.“ (Ioan 3:18).

Dacă avem vreun dubiu cu privire la sinceritatea şi dreptatea lui Dumnezeu, gândiţi-vă la aceasta: Toţi am păcătuit şi merităm să murim (Romani 3:23; 6:23) nu doar moartea pe care o cunoaştem atât de bine, ci „moartea a doua“ (moartea veşnică, definitivă - vezi Apocalipsa 20:14). Dar Iisus, Mesía al nostru, a suferit deja pedeapsa pentru noi. Daniel 9:26 spune: „După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi nimicit, şi nu va avea nimic“ (traducerea NRSV). „Unsul“ este Christos, Mesía. Şi profeţia spune că va fi „nimicit“. Aceasta era pedeapsa divină în Vechiul Testament, care trece dincolo de prima moarte spre moartea a doua. Iisus a murit un fel de moarte a doua în locul nostru!

Christos nu putea să ne salveze de moartea a doua murind doar de prima moarte, pe care El o privea ca un fel de „somn“, deoarece aceas ta este o stare temporară de inconştienţă (Ioan 11:11-13). Agonia de a fi nimicit, separat de Tatăl (Matei 27:46) depăşea durerea fizică, deoarece El era mult mai apropiat de Tatăl şi de Duhul Sfânt decât e un bărbat de soţia sa.

În Christos „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii“ (Coloseni 2:9; compară cu 1:19). Toată plinătatea Dumnezeirii locuieşte şi în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Membrii Sfintei Treimi, fiecare din ei având plinătatea, alcătuiesc o unitate indivizibilă (Deuteronom 6:4). Ei sunt legaţi împreună mai strâns decât un atom. Dar devenind păcat pentru noi (2Corinteni 5:21), Christos a experimentat separarea de Tatăl Său, a cărui sfinţenie e total incompatibilă cu păcatul. Păcatul a penetrat atomul unităţii lui Dumnezeu, declanşând o „explozie nucleară“ de suferinţă.

Slava învierii lui Christos (Matei 28; Ioan 20) nu stă doar în faptul că a înviat din morţi ca şi Lazăr (Ioan 11:43-44). Lucrul


cel mai incredibil este că Christos a înviat dintr-o moarte asemănătoare morţii a doua, de unde nu este întoarcere!

Asemenea preoţilor israeliţi, Christos a purtat pasibilitatea de pedeapsă pentru alţii. Spre deosebire de ei, totuşi, El chiar a suferit pedeapsa. Dar era fără păcat şi era încă divin. Aşa că deşi Christos a fost „nimicit“ (Daniel 9:26), „va vedea o sămânţă de urmaşi şi va trăi multe zile“ (Isaia 53:10). Numele Lui nu va fi uitat niciodată.

Prin faptul că a murit echivalentul morţii a doua, Christos a „nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie“ (2Timotei 1:10). Moartea însăşi va fi distrusă într-un iaz de foc (Apocalipsa 20:14) din pricina a ceea ce a făcut Christos.

Singurul lucru care stă între noi şi moartea a doua e sângele lui Christos. El este singurul care ne poate salva (Faptele Apostolilor 4:12). Sângele Său, primit şi aplicat zilnic, este singura noastră asigurare! Dar sângele lui Christos, disponibil gratuit, ne dă siguranţă din belşug! Christos ne dă viaţă din belşug (Ioan 10:10) şi har din belşug (Romani 5:17).

Siguranţa noastră este condiţionată în sensul că putem fi salvaţi doar prin Christos. Dar atâta timp cât suntem în Christos, siguranţa noastră e garantată: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa“ (1Ioan 5:11-12).

Credeţi că Dumnezeu ar plăti preţul morţii a doua pentru tine ca apoi să Se debaraseze de tine? Probabil aţi auzit spunându-se că Bill Gates „valorează“ miliarde de dolari. În realitate valorează mult mai mult. Şi tu la fel. Eşti nepreţuit. Dacă eşti în Christos, nimic nu te poate separa de Dumnezeu. Nu te va lăsa niciodată! (Romani 8:31-39)

Satana încearcă să ne separe de Dumnezeu. Nu ne respectă liberul arbitru şi nu acceptă un răspuns negativ. Păcatul „pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine“ (Genesa 4:7). Este, oare, dorinţa sa după tine ca aceea a unei pisicuţe blânde care vrea să-ţi stea în poală şi să toarcă? Nu! Păcatul este ca un tigru care vrea să sară prin uşa întredeschisă a inimii tale, dacă se poate. Nu va bate la uşă. Dorinţa lui se ţine după tine pentru că vrea să te înghită!

Abordarea lui Christos e cu totul diferită. El stă la uşa inimii tale şi bate. Va intra doar dacă Îi vei deschide uşa şi Îl vei invita

obSeSiadivină 135

înăuntru (Apocalipsa 3:20). Spre deosebire de păcat şi de Satana, Christos respectă libera ta alegere!

Christos este Domnul atotputernic care a creat întreaga lume (Ioan 1:3; Evrei 1:2), dar îţi permite să-I închizi uşa în nas, dacă asta vrei! Nu te va forţa niciodată să-L iubeşti, deoarece iubirea cu forţa nu e iubire. El vrea prieteni, nu roboţi.

Christos a permis să fie înălţat pe cruce ca noi să putem fi atraşi la El, având intactă libertatea morală. Ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dar El ne mai dă o şansă.

Şi computerul meu îmi mai dă o şansă. Pot să scap de un document trăgând iconiţa lui la „coşul de gunoi“ care apare pe ecran. Dar înainte ca documentul să dispară, o fereastră de dialog apare pe ecran. Mă întreabă: „Sunteţi sigur că doriţi să ştergeţi documentul?“ Am două variante: „Şterge“ şi „Nu şterge“. Într-un anumit sens, ne trăim viaţa într-o astfel de fereastră de dialog. Ne-am aruncat vieţile la gunoi, dar Christos ne mai dă o şansă.

Alegerea este a noastră. Ca israelitul din vechime, vom fi pasibili de pedeapsă dacă nu-I permitem lui Dumnezeu să ne elibereze prin sacrificiul Său. Suntem obligaţi să alegem.

Când păcătuim, Dumnezeu nu ne separă de El imediat, nimicindu-ne. Răbdător, El ne oferă ocazia de a primi iertare. (compară cu 2Petru 3:9) Siguranţa nu este necondiţionată, dar este disponibilă gratuit prin Iisus Christos.

Dacă refuzăm în mod repetat apelurile lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, vom trece până la urmă de punctul de unde nu mai este întoarcere (Matei 12:31-32). Este periculos să-L refuzi pe Christos (Evrei 6:4-6). Dumnezeu nu poate face în vieţile noastre mai mult decât Îi permitem noi, deoarece ne respectă libertatea de voinţă.

În vremea lui Isaia, Dumnezeu, asemănându-i pe oameni cu o vie, spunea: „Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni?“ (Isaia 5:4). Acestea sunt cuvinte pline de amărăciune şi indignare. Dumnezeu spune în versetele următoare: „Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; o voi pustii...“ (Isaia 5:5-6).

Este alegerea noastră dacă să trecem dincolo de punctul de unde nu mai este întoarcere sau nu. Nu este alegerea lui Dumnezeu. El nu nimiceşte pe cel care-I răspunde. El ne cheamă


atâta vreme cât există speranţa unui răspuns. Nu ia primul „nu“ ca răspuns definitiv, pentru că ştie că suntem slabi şi înşelaţi de păcat. Dar dacă nu ajunge nicăieri cu noi, până la urmă ne recunoaşte alegerea.

Să nu crezi că Dumnezeu te-a abandonat. Dacă tu crezi că eşti prea rău pentru a fi salvat, gândeşte-te la Manase. A fost cel mai rău împărat din istoria iudaică. Era atât de rău, încât Saddam Hussein pare un tip cumsecade în comparaţie cu el. A făcut să curgă sânge nevinovat, aducea copii ca jertfă şi promova idolatria atât de entuziast, încât L-a scuipat în faţă pe Dumnezeu punând un idol în templul lui Dumnezeu, în locul chivotului (2Împăraţi 21:1-17; 2Cronici 33:1-10). Aşa că Dumnezeu Şi-a retras protecţia şi asirienii l-au capturat (2Cronici 33:11).

Crezi că povestea lui s-a terminat aici? Nicidecum! Îngrozit, Manase şi-a dat seama de prostia făcută. Ce s-a întâmplat după aceea este una dintre cele mai uimitoare întoarceri la Dumnezeu din întreaga Biblie:

Când era la strâmtoare s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu (2Cronici 33:12-13).

Ce har minunat! Ce asigurare minunată a milei nestăvilite a lui Dumnezeu! Ce smulgere din iad!

Conform cu Apocalipsa, ultima carte din Biblie, planeta Pământ are o întâlnire cu focul (Apocalipsa 20). Dar în Christos suntem protejaţi. Garantat.

q

137

Thomas Hanford pilota avionul de vânătoare F-16 deasupra Bosniei, în încercarea de a-l găsi pe O’Grady. Acesta îi trimisese un mesaj radio: „Basher 52 - recepţionat. Sunt în viaţă. Ajutor!“ Pentru a se asigura că nu este vreun truc de-al inamicului, Hanford i-a cerut lui O’Grady să spună numele escadronului de care aparţinuse în Coreea. O’Grady i-a dat răspunsul corect. Nu mai încăpea îndoială că cel care cerea ajutor era O’Grady. Hanford le-a transmis prin radio superiorilor lui că-l găsise pe pilotul dispărut. În timp ce se întorcea să realimenteze, emoţiile l-au copleşit. El declara mai târziu: „E greu să pilotezi când ai ochii plini de lacrimi“ (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 24).

Mesajul lui O’Grady a ajuns la destinaţie pentru că era cineva care să-l primească. Hanford şi O’Grady ştiau că au putut comunica realmente unul cu altul. Comunicarea a fost posibilă pentru că aveau radio-uri care erau compatibile. Ştiau ce să spună şi în acelaşi timp se puteau vizualiza unul pe celălalt, deoarece aparţinuseră aceluiaşi grup de piloţi de vânătoare. O’Grady ştia cum e în carlinga avionului lui Hanford, pentru că şi acesta pilota un F-16.

Sunt rugăciunile noastre către Dumnezeu tot atât de reale pentru noi, cât a fost scurta conversaţie a lui O’Grady cu Hanford de reală pentru el? Avem siguranţa că mesajul ajunge la destinaţie? Când avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu sau de iertare, sau când vrem să-I mulţumim, să-I facem o promisiune sau să ne exprimăm dragostea faţă de El, reuşim să facem ce ne-am propus? Sau doar bolborosim o poezie învăţată pe de rost, pe jumătate adormiţi, tot atât de nesiguri de rezultat pe cât de neclar ne este ceea ce facem?

Rugăciune



Pentru israeliţi, sanctuarul era un ajutor imens. Dumnezeu avea o adresă pe pământ spre care îşi puteau îndrepta rugăciunile. El Se afla acolo, în norul de deasupra sanctuarului (Exodul 40:34-38). E adevărat că Dumnezeu nu era limitat la sanctuar; locuinţa Sa este în cer. Dar poporul Său Îl putea aborda prin intermediul sanctuarului.

Regele Solomon a înţeles rolul sanctuarului în ce priveşte rugăciunea. La dedicarea templului, s-a rugat ca Dumnezeu să asculte rugăciunile poporului îndreptate spre acel loc (1Împăraţi 8:27, 30). Din perspectiva lui Solomon, rugăciunile se deplasau orizontal spre templu, iar de acolo o luau drept în sus spre cer.

Dacă un israelit voia să-I ofere ceva Domnului sau să primească ce va din partea Lui, putea să facă asta printr-un mod tangibil de a-L a bor da pe Dumnezeu, şi anume cu ajutorul jertfelor. Jertfele erau rugă ciuni vizibile. Interacţiunea cu Dumnezeu era reală pentru isra eliţi, pentru că ei o puteau percepe fizic.

Astăzi Dumnezeu nu are o adresă pământească în acelaşi sens. Prezenţa Sa nu mai pluteşte deasupra unui loc de întâlnire de pe pământ. Nu putem interacţiona cu El prin jertfe. Dar putem să realizăm toate interacţiunile noastre cu Dumnezeu, rugându-ne Lui acolo unde este, în cer.

Avem avantajul că Christos a deschis pentru noi o cale directă la tronul de har al lui Dumnezeu în cer (Evrei 4:14-16). Nu mai avem nevoie de mijlocirea unui preot pământesc, pentru că acum Îl avem pe Christos ca preot în ceruri!

Cum pot fi rugăciunile noastre tot atât de reale cum erau jertfele pentru israeliţii din vechime? Pentru a răspunde la această întrebare, să vedem cât de mult au în comun rugăciunea şi jertfa. Apoi vom analiza posibilitatea de a privi rugăciunea ca o formă de jertfă.

Sanctuarul făcea legătura dintre rugăciune şi jertfă, deoarece israeliţii îşi aduceau atât rugăciunile, cât şi jertfele în acest loc. Biblia înregistrează ocazii specifice în care oameni ca Ana (1Samuel 1:9-11), Solomon (1Împăraţi 8:22-53) şi Ezechia (2Împăraţi 19:14-15) s-au rugat la sanctuar / templu. Chiar după ce templul a fost distrus, Daniel se ruga în direcţia templului (Daniel 6:10).

Daniel nu doar se ruga în direcţia templului (Daniel 9:17,20); el se ruga „în clipa când se aducea jertfa de seară“ (Daniel 9:21; compară cu Ezra 9:5 p.p.; 1Împăraţi 18:36). Ce era atât de special

obSeSiadivină 139

la jertfa de seară? Aceasta se aducea pentru tot poporul lui Dumnezeu şi era ultima jertfă din zi. Mai târziu, jertfa „o dată pentru totdeauna“ a lui Christos a avut loc în acelaşi timp al zilei (vezi Matei 27:46-50).

Rugăciunile noastre au nevoie de jertfa lui Christos, care să se înalţe ca un miros plăcut înaintea Domnului. (compară cu Leviticul 1:9). Jertfa Sa este ca tămâia, ceea ce este în concordanţă cu faptul că în vremea lui Iisus, oamenii se rugau atunci când se oferea tămâia la templu (Luca 1:10). Explică de asemenea Apocalipsa 8:4-5, unde un înger din sanctuarul ceresc oferă tămâie împreună cu rugăciunile sfinţilor lui Dumnezeu. Nu ar putea exista comunicare cu Dumnezeu, nici speranţă, fără sacrificiul ispăşitor al lui Christos.

Iisus a numit templul „o casă de rugăciune“ (Matei 21:13). În Isaia 56:7, versetul pe care-l cita Iisus, sacrificiile sunt acceptate în templu, casa de rugăciune. Din nou, sacrificiile sunt rugăciuni făcute vizibile.

Astăzi nu avem vreo clădire deasupra căreia să plutească Şekina, prezenţa Domnului, astfel încât slava Sa să poată fi văzută de la distanţă, nu avem nici altare pentru arderi de tot sau pentru tămâiere. Totuşi, bisericile noastre sunt dedicate Domnului drept case speciale de rugăciune.

Când Iisus îi învăţa pe ucenicii Săi să se roage, cuvintele Sale ară tau o serie de legături importante cu jertfele. Rugăciunea Domnească începe aşa: „Tatăl nostru care eşti în ceruri“ (Matei 6:9). Atât jertfele cât şi rugăciunile interacţionează cu o Fiinţă care este deasupra şi dincolo de lumea noastră materială. Cu toate acestea, avem o relaţie specială cu această Fiinţă divină, care este mai mare decât noi. Ca şi Creator, El este Tatăl nostru (compară cu Luca 3:38), care merită cel mai înalt respect. Deoarece este Tatăl nostru, este de dorit să interacţionăm cu El.

Ştim că Dumnezeu este bun deoarece este Tatăl ideal. Mă plim bam împreună cu familia mea prin Washington, D.C. şi ne bucuram de razele de soare şi de florile de cireş. I-am arătat fiicei mele, care avea la vremea aceea şase ani, Monumentul Washington şi i-am explicat că marele obelisc este în onoarea lui George Washington. Apoi am întrebat-o: „Ştii de ce este el numit ’părintele ţării noastre’?“ Ea mi-a răspuns: „Pentru că era bun?“

Iisus Şi-a continuat rugăciunea: „sfinţească-se Numele Tău“ (Matei 6:9). Dumnezeu e sfânt şi Numele Său e sfânt. E adevărat


că El e Abba, „Tăticul“ (Romani 8:15; Galateni 4:6), dar numele Său trebuie rostit cu cel mai mare respect şi cea mai adâncă veneraţie. În vremurile străvechi, sanctuarul era locul unde Dumnezeu Îşi aşeza Numele (Deuteronom 12:5,11; compară cu 1Împăraţi 8:29). Era „Cortul Întâlnirii“, unde El locuia în mijlocul poporului Său. Materialele sanctuarului şi accesul persoanelor la Dumnezeu în zona sfântă reflectau principiul conform căruia Dumnezeu este sfânt în cel mai înalt sens şi toată sfinţenia vine de la El.

Iisus a continuat: „Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer, şi pe pământ.“ (Matei 6:10) Dumnezeu nu este doar Împărat în ceruri, El este împărat şi pe pământ. În vechiul sanctuar, Dumnezeu avea un tron pământesc (Exodul 25:8), unde era întronat deasupra heruvimilor de pe capacul chivotului (vers. 22; Isaia 37:16). Asemenea casei unui om înstărit, casa Domnului avea o masă, un altar pentru tămâie şi o lampă.

„Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi“ (Matei 6:11). Aşa cum copiii au nevoie ca tatăl lor să se îngrijească de ei, şi noi suntem dependenţi de puterea creatoare a lui Dumnezeu pentru nevoile noastre zilnice. Vieţile noastre şi fiecare respiraţie sunt în mâinile Lui (Daniel 5:23). La sanctuarul israelit, dependenţa poporului de Dumnezeu ca Purtător de grijă şi Creator era reprezentată simbolic prin „pâinea prezenţei,“ care era aşezată întotdeauna pe masa de aur înaintea Domnului (Leviticul 24:5-9).

„Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi le iertăm celor ce ne sunt datori. Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de rău“ (Matei 6:12-13; traducerea NRSV). Iisus Se referă la ceea ce am descoperit în sistemul jertfelor: păcate şi datorii. Ne exprimăm pocăinţa şi cerem iertare prin rugăciune. Pocăinţa personală era la fel de importantă pentru israeliţii din vechime, dar pe lângă aceasta, ei trebuia să aducă jertfe simbolice, care erau de fapt rugăciuni exprimate în mod fizic.

Rugăciunea Domnească mă învaţă cum să ajung dincolo de gra-niţele lumii care mă înconjoară, pentru a întrezări mâna nevăzută a lui Dumnezeu. Când mă rog, încep adesea cu Rugăciunea Dom nească, deoarece simt că mă ajută să-mi focalizez gândirea dincolo de mine, spre Dumnezeu.

Până aici am văzut legături importante între rugăciune şi jertfă, arătate de rugăciunile de la sanctuar şi de Rugăciunea Domnească. Acum suntem pregătiţi să aflăm despre modul în

obSeSiadivină 141

care rugăciunile noastre pot îndeplini rolul pe care jertfele îl aveau pentru israeliţi.

Rugăciunea şi jertfa sunt similare prin faptul că amândouă interacţionează cu Dumnezeu. Dar, la prima vedere, cele două forme de interacţiune sunt diferite: Jertfa este un fel de tranzacţie, care transferă ceva de valoare. Rugăciunea este un fel de comunicaţie, care transferă informaţie.

Tranzacţia şi comunicaţia se pot suprapune, deoarece unele tipuri de comunicaţii realizează tranzacţii. De exemplu, cuvântul „Da“ este pronunţat solemn în contextul unei ceremonii de căsătorie. Teoreticienii lingvişti recunosc faptul că astfel de cuvinte fac mai mult decât doar să comunice informaţie. Ele schimbă ceva. Când îi spui „Da“ miresei tale sau mirelui tău, te transferi celeilalte persoane, creând o nouă relaţie prin legământ, o nouă stare de fapt. Prin faptul că te-ai dăruit, tu, o persoană cu valoare, ai înfăptuit o tranzacţie.

Ca şi în cazul căsătoriei, un contract sau legământ verbal între o persoană şi Dumnezeu poate fi stabilit prin rugăciune. Rugăciunea poate fi scurtă şi simplă, ca aceasta: „Dumnezeul meu drag, Îl accept pe Iisus Christos, fiul Tău, ca Domn al vieţii mele. Salvează-mă din păcatele mele prin jertfa lui Iisus şi curăţă-mă prin puterea Duhului Tău cel Sfânt. Vreau să-Ţi aparţin cu totul. Învaţă-mă Tu cum să trăiesc şi dă-mi viaţa veşnică“. Poţi face o asemenea rugăciune oricând şi oriunde.

Profetul Isaia vorbea despre o tranzacţie cu Dumnezeu: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, şi cei care n-aveţi bani, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi!“ (Isaia 55:1). Isaia se referă la „a cumpăra“ pentru a sublinia că Dumnezeu are ceva de valoare care poate fi transferat celor care Îl doresc.

Să presupunem că aş merge pe Telegraph Avenue în Berkeley, California, şi aş face un anunţ pentru cei înfometaţi: „Voi, toţi cei care nu aveţi bani, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi!“ Cum ar putea ei să cumpere, dacă nu au bani? Dar Isaia continuă: „Da, veniţi, cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată“ (Isaia 55:1). Dumnezeu ne invită să cumpărăm pe gratis, preţul e zero! Iată aici, în Vechiul Testament, har prin credinţă, exact ca şi în Noul Testament (Efeseni 2:8-9).

Când îţi predai viaţa Domnului prin rugăciune, devii „o jertfă vie“ care se află în procesul transformării prin înnoirea minţii. (compară cu Romani 12:1-2). Prin rugăciune poţi reînnoi zilnic


legătura cu Dumnezeu, precum jertfele zilnice de la sanctuar reafirmau relaţia prin legământ a lui Israel cu Dumnezeu (Numeri 28:1-8).

Predarea controlului vieţii noastre în mâna lui Dumnezeu este tranzacţia principală, dar mai există şi alte tranzacţii importante, ca iertarea pentru păcat, mulţumirea adresată Domnului pentru binecuvântările Sale, promisiunile pe care I le facem şi aşa mai departe. Israeliţii exprimau în mod fizic aceste tranzacţii prin sistemul jertfelor. Noi putem îndeplini aceleaşi tranzacţii prin rugăciune.

Dacă viaţa ta de rugăciune este afectată de sentimente de nerealism, încearcă să vizualizezi etapele unei jertfe în timp ce te rogi. De exemplu, dacă eşti mulţumitor pentru ceva anume ce Dumnezeu a făcut pentru tine, gândeşte-te că te apropii de El în sanctuarul Său din ceruri cu un mic simbol al recunoştinţei tale.

Prin credinţă, gândurile tale se ridică la cer. Ajungi la sanctuarul ceresc. Uşa e deschisă, pentru că Iisus Christos a deschis-o. Sanctuarul e mult mai lung, lat şi înalt decât orice catedrală de pe pământ. Chiar şi descrierea vie din Apocalipsa 4-5 nu poate exprima nici măcar o parte a strălucirii lui magnifice.

Vezi mii şi mii de îngeri scânteietori şi puternici care cântă imnuri cum nu şi-ar fi imaginat vreodată Bach sau Mozart. Dumnezeu stă pe tron, înconjurat de un curcubeu încântător. Totul e atât de diferit de ceea ce erai obişnuit să vezi pe pământ, şi totuşi atât de real.

Înaintezi având în mâini mica ta ofrandă. Muzica devine mai liniştită. Îngerii te privesc. La început eşti timid, dar apoi vezi o faţă cunoscută, cineva care e om ca şi tine. Priveşti în ochii lui Iisus şi El te priveşte cu atâta compasiune blândă, că nu poţi să-ţi întorci privirea. Atras de faţa Celui care a fost înălţat pe cruce pentru tine, parcurgi plin de curaj tot coridorul acela de cristal. Aşezi ofranda la picioarele Domnului. El te priveşte, îţi zâmbeşte şi primeşte cu bunăvoinţă darul tău.

Te întorci să pleci. Nu poţi să abuzezi de timpul Stăpânului Universului. Ai întrerupt corul îngeresc. Dar Dumnezeu nu Se grăbeşte. Te invită să mai stai de vorbă cu El. Vrea prietenia ta. Doreşte compania ta. Ce ai pe suflet? Te ascultă şi vorbeşte cu tine. Simţi o unitate cu El şi o satisfacţie cum nu ai mai experimentat niciodată.

obSeSiadivină 143

În timp ce te îndrepţi spre ieşire, îngerii cântă: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!“ (vezi Apocalipsa 4:11).

Te întorci pe pământ, care pare acum întunecat şi murdar. Dar prin credinţă tu ai fost cu Dumnezeu. Ţi-ai reînnoit puterea şi curajul de a trăi până în ziua când vizualizarea întâlnirii faţă în faţă cu Dumnezeu va deveni realitate.

O altă modalitate de a face ca rugăciunile să fie mai pline de semnificaţie este însoţirea acestora de mici daruri sau servicii făcute Domnului. Dacă ai păcătuit, vei dori poate să dăruieşti ceva în plus. Aşa cum jertfele de animale îi ajutau pe israeliţi să-şi amintească şi să înveţe din greşelile lor, deoarece acestea îi costau ceva (2Samuel 24:24), la fel şi tu îţi vei aminti greşeala, dacă acel păcat te-a costat ceva.

Putem face ca rugăciunile noastre să devină mai reale pentru noi, ca şi sacrificiile pentru israeliţii din vechime, dar trebuie să ţinem cont de trei lucruri. Mai întâi, orice Îi oferim Domnului este ceva ce El ne-a dat deja în dar. Nu cumpărăm prin darurile noastre favoare sau iertare din partea Sa. În al doilea rând, ceea ce vrea Dumnezeu e inima noastră. Simbolurile tangibile oferite Domnului au valoare doar dacă exprimă gândurile noastre. În al treilea rând, singurul dar prin care suntem salvaţi este sacrificiul lui Iisus Christos (Romani 3:24). Darul lui Dumnezeu pentru noi este gratuit (Isaia 55:1), dar nu a fost gratuit pentru Dumnezeu. El l-a cumpărat cu un preţ teribil.

Când ne rugăm, putem avea asigurarea că rugăciunea noastră ajunge la Dumnezeu. Putem fi la fel de siguri cum a fost O’Grady că mesajul său radio a ajuns la Hanford, care zbura deasupra lui.

q

144

Jenny, o prietenă de familie, a luat-o pe fiica noastră, Sarah, şi au mers împreună cu copiii ei la un parc de distracţii, Marine World. La sfârşitul zilei, Jenny i-a dus pe copii la un magazin de suveniruri şi le-a spus că fiecare poate să cumpere ceva. Fiica noastră, pe atunci de doar doi anişori, a ales un tigru de pluş alb cu dungi negre. Era destul de scump, dar ea insista asupra alegerii făcute. Sarah ştia că urma să ne mutăm în Michigan şi voia să aibă ceva special care s-o ajute să-şi amintească de California.

Când ne-am mutat în Michigan, Sarah se simţea foarte singură la început. Îi era foarte dor de copiii lui Jenny. Stătea singură pe veranda din faţa casei privind în depărtare, iar uneori câte o lacrimă îi brăzda obrăjorul. Îl ţinea în braţe pe „Shadow“, tigrul ei cel alb, şi îşi amintea vremurile bune petrecute cu prietenii ei din California.

Când eşti despărţit de cineva pe care-l iubeşti, ai nevoie de ceva tangibil pe care să-l simţi aproape. Înainte ca Iisus să Se întoarcă la Tatăl Său, ne-a lăsat ceva ca amintire, serviciul unui „nou legământ“, pe care creştinii îl numesc „Serviciul Comuniunii“, „Serviciul Împărtăşirii“ sau „Cina Domnului“.

La ultima cină pe care Iisus a luat-o împreună cu ucenicii Săi, El a instituit ritualul Comuniunii pentru a păstra vie amintirea sacrificiului Său care urma să aibă loc şi pentru a întări principiile legate de acest sacrificiu. El a spus: „Faceţi aceast lucru spre pomenirea Mea“ (1Corinteni 11:24).

Ultima Cină a avut loc cu ocazia Paştelui iudaic. Aşadar Serviciul Comuniunii este înrădăcinat în Paşte, însă mai simplu ca acesta. Iisus a selectat şi reinterpretat unele elemente-cheie ale Paştelui: pâinea şi vinul. Dar a mai făcut ceva: a transformat spălarea preliminară a picioarelor într-o expresie a purificării şi

Comuniune


obSeSiadivină 145

umilinţei. În acest fel, Iisus a luat ingrediente atât din ritualul Paştelui, cât şi din afara ritualului şi a creat un serviciu nou şi puternic.

Învăţând de unde provin componentele Serviciului Comuniunii, vom putea înţelege mai bine semnificaţia acestuia.

Spălarea picioarelorLa Ultima Cină, Iisus a făcut următoarele:

...S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“ Drept răspuns, Iisus i-a zis: „Ce fac Eu tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.“ Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!“ Iisus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine“. „Doamne,“ I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!“ Iisus i-a zis: „Cine s-a scăldat nu trebuie să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot“ (Ioan 13:4-10).

Când Iisus S-a apropiat să spele picioarele lui Petru, cuvintele Sale au arătat că spălarea aceasta face mai mult decât să cureţe murdăria fizică; ea simbolizează curăţire morală. În acest fel, spălarea doar a picioarelor rezultă în curăţirea întregii persoane. Prin urmare, spălarea picioarelor este asemănătoare cu botezul, care de asemenea foloseşte spălarea cu apă pentru a simboliza curăţirea de păcat. (compară cu Romani 6:2-3).

Trebuie presupus că toţi ucenicii lui Iisus au fost botezaţi înainte de spălarea picioarelor care a avut loc la Ultima Cină. Unii dintre ei fuseseră ucenicii lui Ioan Botezătorul (Ioan 1:35-40), deci trebuie să fi fost botezaţi de Ioan. Când Iisus Şi-a început slujirea pe pământ, ucenicii Săi botezau (Ioan 3:22; 4:2). Înseamnă că se vor fi botezat ei mai întâi, înainte de a boteza pe alţii.

Dacă ucenicii fuseseră deja curăţiţi prin botez, de ce mai aveau nevoie de purificarea spălării picioarelor? Şi noi am putea pune aceeaşi întrebare: Dacă suntem botezaţi, de ce mai avem nevoie de încă o curăţire?

Preoţii israeliţi din vechime aveau de asemenea nevoie de curăţire adiţională care includea spălarea picioarelor. Înainte ca un preot să poată intra în cortul sanctuarului sau să oficieze la


altarul din curte, trebuia să se curăţească spălându-şi mâinile şi picioarele cu apă din ligheanul sfânt (Exodul 30:17-21). Trebuia să fie curat de orice necurăţii cum ar fi atingerea unui cadavru sau vreo scurgere genitală etc., înainte de a se curăţa cu apa din lighean. Chiar dacă preotul toc mai se spălase pe tot corpul prin scufundare în altă apă, trebuia totuşi să-şi spele mâinile şi picioarele cu apa din lighean, deoarece avea nevoie de un grad mai mare de puritate necesar unui grad mai înalt de interacţiune cu Dumnezeu.

Spălarea picioarelor instituită de Iisus se aseamănă cu purificarea preoţească a mâinilor şi picioarelor în sensul că ea pregăteşte pentru o experienţă spirituală specială. Dar se ridică două întrebări. Prima: De ce a spălat Iisus doar picioarele ucenicilor? De ce nu şi mâinile? Deoarece se pare că Iisus a combinat purificarea preoţească cu spălarea picioarelor care era făcută de sclavi pentru stăpânii lor. (vezi mai jos). A doua: Un preot care era curat şi nu urma să oficieze o slujbă rituală putea mânca hrană sfântă, cum ar fi părţi ale jertfelor aduse de israeliţi (Leviticul 22:1-7) fără vreo purificare adiţională. Aşadar de ce avem noi nevoie de purificarea adiţională a spălării picioarelor, înainte de a consuma pâinea sfântă şi vinul sfânt al Comuniunii? Răspunsul este că în cadrul Serviciului Comuniunii, noi nu doar consumăm hrană sfântă, ci avem şi privilegiul să participăm la un ritual care implică o interacţiune specială cu Dumnezeu.

Avem nevoie de un grad mai înalt de curăţire pregătitoare, ca cea a preoţilor din vechime, deoarece noi, ca şi preoţii, avem acces special la Dumnezeu prin Christos. (Evrei 10:19-20).

Iisus a folosit spălarea picioarelor pentru a simboliza curăţirea morală, dar mai avea şi un alt motiv:

După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi ‚Învăţătorul’ şi ‚Domnul’, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu“ (Ioan 13:12-15).

Ioan ne spune că Iisus şi ucenicii erau culcaţi la Cină (Ioan 13:23,25). În vremea romanilor era un obicei pentru persoanele libere să mănânce în poziţie orizontală. Din moment ce Paştele sărbătorea eliberarea din Egipt, iudeii care trăiau în acea perioadă

obSeSiadivină 147

mâncau paştele în poziţie orizontală pentru a-şi celebra libertatea. Chiar dacă un iudeu era sclav, mânca în poziţie orizontală la Paşte.

Imaginaţi-vă şocul experimentat de ucenici când Iisus S-a ridicat din poziţia unui om liber pentru a îndeplini slujba unui sclav de a le spăla picioarele, în ciuda faptului că El era Domnul lor! Mesajul lui Iisus era că deşi ei urma să fie eliberaţi din sclavia păcatului prin sa cri ficiul Său răscumpărător, ca şi israeliţii care fuseseră eliberaţi din sclavia egipteană la primul Paşte, ei trebuia totuşi să-şi slujească unii altora.

Paştele era Ziua Independenţei, când se sărbătorea naşterea naţiunii libere a lui Israel. Era echivalentă cu sărbătoarea de 4 Iulie din Statele Unite. Serviciul Comuniunii este Ziua Independenţei pentru creştini, sărbătorind eliberarea de păcat în era „noului legământ“. Este de asemenea şi Ziua Memorială, când ne amintim de moartea lui Iisus: „Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El“ (1Corinteni 11:26). Dar Serviciul Comuniunii este mai mult decât Ziua Memorială şi Ziua Independenţei; este ziua Interdependenţei, când ne reafirmăm angajamentul de a sluji unii altora.

Chiar şi la finalul slujirii lui Iisus pe pământ, ucenicii Săi au avut o problemă de mândrie şi egoism. Luca 22:24 relatează că în seara Ultimei Cine a început o ceartă: care dintre ei să fie considerat mai mare. Iisus i-a potolit cu cuvinte (vers. 25-27), dar a făcut mai mult decât atât. A folosit spălarea picioarelor ca o lecţie tangibilă atât pentru ei, cât şi pentru noi, un ritual al umilinţei şi slujirii. Iisus a luat un act pământesc, care nu făcea parte din serviciul Paştelui, şi l-a adăugat acestui ritual simbolic pentru a transmite un mesaj special. În acest fel Iisus a transformat semnificaţia serviciului.

Spălarea picioarelor reprezintă purificare morală şi slujire. Acestea două nu sunt idei separate. Mesajul slujirii şi morţii lui Iisus era că puritatea morală este slujire. Puritatea morală este dragoste neegoistă care se dăruieşte celorlalţi.

PâineaMatei descrie modul în care a instituit Iisus Serviciul

Comuniunii:


Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.“ Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.“ (Matei 26:26-29)

Pâinea folosită de Iisus era pâine nedospită de Paşte (vezi Exodul 12:8). El a interpretat-o ca reprezentând trupul Său, care urma să fie jertfit. Vinul reprezenta „sângele legământului“. Prin jertfa Sa, El urma să stabilească un nou legământ. (compară cu Ieremia 31:31-34; Daniel 9:27). Vinul urma să-i ajute pe creştini să-şi amintească baza legământului lor cu Dumnezeu: sângele lui Christos. Din moment ce trupul şi sângele Său sunt împreună, vedem că pâinea şi vinul sunt strâns legate între ele. În cadrul Serviciului Comuniunii şi pâinea este pâinea legământului.

Mai există în Biblie vreo pâine a legământului? Leviticul 24:8 face referire la pâinea specială care era aşezată pe masa aurită din interiorul sanctuarului israelit: „În fiecare zi de Sabat să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veşnic pe care-l vor ţine copiii lui Israel.“ Această pâine este singura jertfă de la sanctuar care este numită legământ veşnic.

Nu este un fapt întâmplător că „pâinea Prezenţei“ era reînnoită în fiecare Sabat. Singura referinţă la alt legământ veşnic între Dumnezeu şi israeliţi ca popor în perioada pribegiei lor prin pustie se găseşte în Exodul 31:16-17:

Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.

Aici Dumnezeu numeşte Sabatul zilei a şaptea, memorialul Creaţiunii, un legământ necurmat / veşnic. Pâinea legământului era reînnoită în ziua legământului.

„Pâinea Prezenţei“ recunoştea dependenţa israeliţilor de Dumnezeu ca Purtător de grijă şi Creator al lor. Dumnezeu locuia în mijlocul poporului legământului Său şi le dădea viaţă. În acelaşi fel, Iisus a vorbit despre Sine ca „pâinea“ care vine din cer pentru a da poporului Său viaţă. Viaţa pe care o dă El este

obSeSiadivină 149

viaţă veşnică, iar „pâinea“ se referă la trupul Său (Ioan 6:48-56). Acestea sunt conceptele din spatele cuvintelor rostite de Iisus în timp ce frângea pâinea la Ultima Cină: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu“ (Matei 26:26). Luând viaţa lui Christos în vieţile lor, fapt simbolizat de consumarea pâinii, cei care cred în El au viaţa veşnică. Ei rămân în El şi El rămâne în ei. (compară cu 1Ioan 3:24; 4:13).

Probabil nu e coincidenţă că în Leviticul 24:5 termenul ebraic pentru „pâinea Prezenţei“ poate însemna „străpunsă“. Dacă este aşa, aceasta ar indica faptul că pâinile erau străpunse. În acelaşi fel Christos, „pâinea vieţii“ (Ioan 6:35,48) a fost străpuns, ca noi să putem avea viaţă. (19:34; Apocalipsa 1:7; compară cu Zaharia 12:10).

VinulVinul nu este specificat de Exodul 12 în cadrul indicaţiilor

pentru serviciul original al Paştelui. De unde a luat Iisus ideea folosirii vinului în Serviciul Comuniunii? E adevărat că până în vremea lui Iisus se introdusese vinul în serviciul Paştelui. Tocmai din acest motiv se găsea pe masă paharul cu vin. Dar cum a devenit vinul parte a serviciului Paştelui?

Nu avem vreun text istoric care să ne spună precis cum a intrat vinul în serviciul Paştelui, dar instrucţiunile rituale din Numeri 15:1-16 sugerează o posibilitate. Aici Dumnezeu spunea că anumite tipuri de jertfe trebuia să fie însoţite de jertfe de cereale şi jertfe de băutură. Din moment ce Paştele era unul din tipurile de jertfă căruia i se aplica această regulă, atunci când israeliţii s-au stabilit în Ţara Promisă şi trebuia să aducă jertfele de Paşte la sanctuarul central (Deuteronom 16:1-8), ei aduceau pe lângă mieii de jertfă şi daruri de băutură şi pâine nedospită cum se specifica în Exodul 12. După cum mieii de Paşte erau consumaţi de către cei care aduceau jertfa (vers. 8-11), tot aceştia consumau şi pâinea şi vinul.

Pâinea şi vinul folosite de Iisus în Serviciul Comuniunii erau doar elemente adiţionale sacrificiului central: mielul. Unde este dar mielul în cadrul Serviciului Comuniunii? Nu este reprezentat simbolic de nimic! De ce? Deoarece imediat după Ultima Cină, mielul simbolic de Paşte şi-a întâlnit împlinirea în Iisus, „Mielul“ lui Dumnezeu (Ioan 1:29). Conform cu Evanghelia după Ioan,


moartea lui Iisus era realitatea spre care indica mielul de Paşte. (vezi Ioan 19:36, referindu-se la Exodul 12:46).

Astăzi ne amintim de sacrificiul lui Christos împărtăşindu-ne din elementele adiţionale sacrificiului: pâinea şi vinul. Prin faptul că nu mâncăm literalmente dintr-un miel, recunoaştem că El a venit şi că este atât de real pentru noi ca sacrificiu, încât nu are nevoie să mai fie reprezentat în acest fel. Pâinea şi vinul sunt elemente adiţionale, înso ţitori, dar Iisus le-a făcut mai mult decât atât. Acum ele Îl reprezintă pe El, Mielul (Matei 26:26,28).

În Matei 26:28 Iisus a numit vinul Comuniunii „sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.“ Ideea că sângele Său este vărsat pentru iertarea păcatelor ne reaminteşte de jertfele descrise în Leviticul 4, prin care israeliţii primeau iertare de păcate.

Cuvintele „sângele legământului“ reamintesc de legătura de sânge dintre Dumnezeu şi israeliţi, pe care Moise a simbolizat-o prin ritu alul sacrificial: „Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: ‚Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte’“ (Exodul 24:8).

Sângele lui Iisus, reprezentat de vinul Comuniunii, a stabilit un nou legământ cu noi, cum a prezis profetul Ieremia:

...voi face ...un legământ nou... Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu... toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor (Ieremia 31:31, 33-34).

Profeţia lui Ieremia a devenit documentul de bază al credinţei creştine. Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi ştim că Şi-a scris legea în inimile noastre. Această experienţă este bazată pe iertare.

Iertarea este fundamentul noului legământ. Când vii în faţa lui Dumnezeu în postura umilă de recunoaştere a nevoii tale disperate, El îţi poate schimba inima. Când strigi: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“ (Luca 18:13), eşti pe drumul către viaţa veşnică.

Iisus S-a întors în cer, dar ne-a lăsat ceva mai bun decât un ani măluţ de pluş care să ne aducă aminte de El. Ne-a lăsat simbolurile Sale sfinte sub forma pâinii şi vinului. Şi ne-a lăsat pe noi unii altora, după cum recunoaştem atunci când ne spălăm picioarele unii altora.

151

Partea a V-a

Iisus lucrează încă pentru mine

q

152

În luna mai a anului 1992, la două zile după ce îmi luasem diploma de PhD1 în „Limba şi literatura ebraică“, săpam o groapă pentru un stâlp de curent, la o slujbă sezonieră în construcţii. Mi s-a implantat atunci puternic în minte ideea că PhD ar putea semni-fica „Post hole Digger“, adică săpător de gropi pentru stâlpi.

În timpul verii anului 1992 am lucrat în mai multe locuri. Mai în tâi în construcţii, apoi în grădinărit şi apoi pentru o companie care făcea reclamă la telefon unui serviciu public de revizie con-ta bilă a facturilor. Ca de obicei, eram mulţumit să pot munci, pentru că astfel puteam plăti facturile. Cu toate că eram pregătit să-mi folosesc cunoştinţele, nu se întrevedea nici o slujbă în învăţământ.

Era luna august. Urma să înceapă anul şcolar. Încă nu aveam nici un post în învăţământ. Nu voiam să mă îngrijorez, deoarece Dumnezeu purtase de grijă familiei mele şi în trecut. Dar timpul trecea. Pe data de 31 august, de ziua mea de naştere, am primit un telefon de la preşedintele Departamentului de Religie al colegiului Pacific Union. Un membru al departamentului tocmai plecase pentru a ocupa un alt post. Trimestrul de toamnă urma să înceapă în câteva săptămâni. Am fost întrebat dacă aş fi interesat să primesc o slujbă imediat.

O slujbă! Imediat! Dacă aş fi interesat? Ce cadou extraordinar!Preşedintele acestui departament nu mă întâlnise niciodată,

şi totuşi îmi oferea un loc de muncă prin telefon. Cum aflase de mine? În acel departament aveam un prieten care mă cunoştea, astfel încât atunci când departamentul a avut nevoie de un om, el i-a încurajat pe membrii departamentului şi pe preşedinte să mă contacteze.

Mijlocire

1 N.R. abreviere de la Philosophiae Doctor = titlul de Doctor


iiSuSluCreazăînCăpentrumine 153

Dacă acest prieten nu ar fi spus despre existenţa, pregătirea şi disponibilitatea mea, probabil nu aş fi primit postul. Aveam nevoie ca o persoană care mă cunoştea şi credea în mine să vorbească în beneficiul meu. Cu alte cuvinte, aveam nevoie de un mediator.

Christos este mijlocitorul absolut. El mă poate reprezenta cum se cuvine, deoarece El Însuşi a devenit o fiinţă umană (Evrei 4:15). Are încredere în mine, deoarece ştie ce pot deveni prin El. Christos mă poate aduce înaintea lui Dumnezeu. „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Iisus Christos“ (1Timotei 2:5).

Christos, Dumnezeul-Om, este puntea între Dumnezeu şi om. El este scara între cer şi pământ (Ioan 1:51).

De ce avem nevoie ca Christos să mijlocească între noi şi Dumnezeu? Dumnezeu a iubit neamul omenesc şi a vorbit cu oamenii în timpul Vechiului Testament, cu mult înainte de a-L trimite pe Christos în lumea aceasta. Pentru că ne iubeşte, Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu (Ioan 3:16).

Lucrarea de mijlocire şi jertfa a lui Christos nu au rolul de a-L determina pe Dumnezeu sa ne iubească; ele sunt rezultatul iubirii lui Dumnezeu. El nu are nevoie de un mijlocitor pentru a lua legătura cu noi. Noi suntem cei care avem nevoie de un mijlocitor pentru a putea veni înaintea Lui (Evrei 4:15-16; 10:19-22).

Păcatul i-a despărţit pe oameni de Dumnezeu. Când Adam şi Eva au păcătuit, s-au temut de Dumnezeu şi s-au ascuns în grădină (Genesa 3:8). Atunci El a fost nevoit să-i alunge din Eden, departe de pomul vieţii, pentru a nu perpetua păcatul, trăind veşnic (vers 22-24). Din acest moment, fiinţele umane păcătoase şi muritoare nu mai puteau vedea slava lui Dumnezeu descoperită şi să trăiască (Exodul 33:20).

Christos este Cel care ne poate alunga teama şi ne poate aduce înapoi la Dumnezeu, prin eliberarea de păcatul care ne-a despărţit de Crea torul nostru. El poate să facă acest lucru, deoarece a murit pentru a plăti preţul iertării şi reabilitării noastre complete. „Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită“ (Evrei 9:15).


Noul legământ mijlocit de Christos este o relaţie de suflet între fiinţele umane şi Dumnezeu, bazată pe iertare (Ieremia 31:34) prin sacrificiul lui Christos.

Israeliţii primeau iertare când veneau să îşi aducă jertfele la sanctuar, iar preoţii, ca mijlocitori între oameni şi Dumnezeu, aşezau jertfele pe altar. Aceasta era o iertare provizorie, dependentă de sacrificiul ulterior al lui Christos. Preoţii nu iertau pe nimeni prin ei înşişi; totuşi, oamenii nu se puteau apropia de Dumnezeu pentru iertare, decât prin intermediul preoţilor. Cu toate că Dumnezeu locuia în mijlocul israeliţilor, păcatul lor reprezenta o barieră în calea întâlnirii directe a divinului cu umanul.

După ce Christos S-a jertfit pentru noi, a înviat şi S-a înălţat la cer, lucrurile s-au schimbat mult în bine. Scopul central al Epistolei către Evrei este să ne dezvăluie ce anume s-a schimbat. Noi nu mai avem nevoie de un preot uman într-un templu pământesc, deoarece Christos slujeşte ca Mare Preot al nostru în templul ceresc (Evrei 8-9). Noi nu trebuie să mai aducem în mod repetat jertfe de animale, deoarece Christos a murit ca Jertfă pentru noi odată pentru totdeauna (9:25-28). Ca preot divin al nostru, Christos ne poate oferi iertare, pentru că El a plătit deja pentru aceasta (9:11-14).

Când S-a ridicat la cer, El a sfinţit sanctuarul ceresc şi Şi-a început lucrarea de Preot. Acest început este considerat un eveniment atât de important, încât mai multe cărţi ale Bibliei îl menţionează.

Profeţia spune în Daniel 9:24 : „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă: pentru a pune capăt păcatului şi fărădelegii, pentru a ispăşi nelegiuirea, pentru aducerea neprihănirii veşnice, pentru pecetluirea vedeniei şi profetului şi pentru ungerea unui loc preasfânt“ (traducerea NRSV). În ultima dintre cele „şaptezeci de săptămâni“, „Unsul“ va veni şi „va fi dat la moarte“ (Daniel 9:26). Cuvântul ebraic tradus prin „Unsul“ este Maşíah, de la care derivă cuvântul „Mesía“. Termenul grecesc pentru „Unsul“, care apare în Noul Testament, este Christos. Este adevărat faptul că atât preoţii cât şi regii din vechime puteau fi numiţi maşíah (Leviticul 4:3; 2Samuel 22:51), dar „unsul“ din Daniel 9 nu poate fi decât Iisus Christos. Iisus este Cel care a fost „dat la moarte,“ când a murit pentru păcatele noastre, gustând „moartea a doua“. Iisus este Cel care a făcut ispăşirea pentru nelegiuire şi a adus neprihănirea veşnică


prin sacrificiul Său. Prin jertfa Sa, El a putut „să ungă un loc preasfânt“, aceasta însemnând inaugurarea sanctuarului ceresc. Este vorba cu siguranţă de sanctuarul ceresc, deoarece El face „să înceteze jertfa şi darul de mâncare“ în templul pământesc (vers. 27), iar templul pământesc este apoi distrus (vers. 26).

Matei 27:51 explică în ce sens Christos a făcut „să înceteze“ sistemul ceremonial pământesc. Când El a murit pe cruce, „perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos şi pământul s-a cutremurat; stâncile s-au despicat“. Perdeaua din interiorul Templului era un accesoriu dintr-o ţesătură deosebită. Era lungă, lată, groasă şi grea. Nu exista nici un mijloc omenesc care să o rupă astfel în două, de sus până jos. Chiar dacă cineva ar fi trecut neobservat de gărzile de la Templu şi ar fi aşezat o scară în faţa perdelei, nu ar fi putut să rupă sau să taie cortina din această poziţie, decât dacă ar fi avut o uneal tă modernă, cum ar fi un ferăstrău cu lanţ. Aşadar, cine a rupt cor tina? Se pare că aceeaşi putere care a despicat şi stâncile: Dumnezeu.

Ruperea perdelei însemna încetarea sacralităţii Templului prin expunerea Locului Preasfânt, care putea fi acum văzut în mod public. Acest loc nu mai era sacru, pentru că Dumnezeu îl părăsise. După cum spusese Iisus: „Iată că vi se lasă casa pustie“ (Matei 23:38). Acum era casa lor, nu mai era casa lui Dumnezeu.

În următoarele câteva decenii până la distrugerea Templului în anul 70, poporul a continuat să aducă jertfe la templu, crezând că Dumnezeu continuă să le primească. Dar El nu le mai primea. Atunci când Iisus a murit ca jertfă autentică şi S-a ridicat la cer pentru a „unge“ sanctuarul ceresc şi pentru a fi Preotul nostru acolo (Evrei 7-10), El a mutat centrul închinării adevărate dintr-un loc de pe pământ în Templul lui Dumnezeu din ceruri.

Apocalipsa 5 descrie în mod dramatic începutul lucrării lui Iisus din ceruri. Un Miel care pare că a fost junghiat de curând (vers. 6) este vrednic să deschidă o carte pecetluită cu şapte peceţi, deoarece a fost junghiat şi i-a răscumpărat pe oameni cu sângele Său (vers. 9), făcând din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu (vers 10). Deschiderea cărţii face referire la faptul că numai Christos îi putea salva pe oameni prin intermediul sacrificiului Său.

Epistola către Evrei vorbeşte despre începerea lucrării lui Christos în ceruri: „...a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte“ (Evrei 1:3). Vezi de asemenea Evrei


8:1: „…avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Mări rii, în ceruri“. Aceste versete indică faptul că Christos a fost reunit cu Tatăl Său şi a ocupat din nou poziţia pe care o avusese înainte de a lua natura umană. (compară cu Fil. 2:5-11). Se pare că, pe lângă faptul că a devenit „mâna dreaptă“ a Tatălui Său, Christos chiar S-a aşezat într-un loc special, şi anume lângă Tatăl Său. Ideea că acesta este un loc fizic este confirmată de Faptele Apostolilor 7:55, unde Ştefan L-a văzut pe Christos stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

Atunci când Christos S-a înălţat şi S-a aşezat la dreapta Tatălui, El a intrat în echivalentul ceresc al Locului Preasfânt. În sanctuarul israelit, Dumnezeu era întronat în Sfânta Sfintelor, deasupra chivotului (Exodul 25:22; Numeri 7:89; 1Samuel 4:4; 2Samuel 6:2; 2Împăraţi 19:15). Evrei 6:19-20 susţine faptul că Christos a intrat în Sfânta Sfintelor după înălţarea Sa: „...avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului, unde Iisus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut ‘Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec’“.

În Vechiul Testament, expresia „dincolo de perdea“ înseamnă întotdeauna „dincolo de perdeaua dinlăuntru“, adică în Sfânta Sfintelor (Exodul 26:33; Leviticul 16:2, 12, 15; Numeri 18:7). De fapt, în Evrei 6:19-20 sunt folosiţi pentru expresia aceasta exact aceiaşi termeni din limba greacă pe care îi regăsim în Exodul 26:33 şi Leviticul 16:2,12,15 în Septuaginta, traducerea greacă a Vechiului Testament. Aceasta este traducerea pe care o aveau la îndemână scriitorii Noului Testament.

Este adevărat faptul că în Septuaginta cuvântul grecesc pentru „perdea“ - în mod literal - se putea referi la perdeaua de la intrare, care separa Locul Sfânt de curte (Exodul 27:37); de asemenea, se putea referi şi la perdeaua care servea drept poarta curţii (Exodul 27:16 [=38:18]). Totuşi, noţiunea „dincolo de perdea“ se traduce dintr-o expresie ebraică în care cuvântul perdea, paroket, înseamnă întotdeauna „perdeaua dinlăuntru“. Acest cuvânt ebraic nu este folosit niciodată în Biblie cu referire la perdeaua de la intrarea în Locul Sfânt sau de la intrarea în curte.

Speranţa pe care o au creştinii prin intrarea lui Christos „dincolo de perdea“ se bazează pe faptul că El slujeşte pentru noi ca Mare Preot în prezenţa lui Dumnezeu, la tronul ceresc (vezi Evrei 4:14-16). Faptul că Christos a intrat în echivalentul


ceresc al Locului Preasfânt, după înălţarea Sa, nu înseamnă în mod automat că a început chiar atunci „curăţirea sanctuarului“ ceresc, după modelul marelui preot care făcea curăţirea în Locul Preasfânt din sanctuarul pământesc în Ziua Ispăşirii (Leviticul 16:14-16). Începutul slujirii cereşti a lui Christos în cadrul „noului legământ“ nu era simbolizat de curăţirea sanctuarului israelit din Ziua Ispăşirii, ci de sângele legământului (Exodul 24:3-8) şi de serviciile care sfinţeau sanctuarul (Leviticul 8). Scriitorul Epistolei către Evrei clarifică acest aspect în cuvintele:

Într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul şi a zis: „Acesta este sângele legământului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.“ De asemenea, a stropit cu sânge Cortul şi toate vasele pentru slujbă“(Evrei 9:19-21).

Tocmai faptul că El nu a început atunci lucrarea de judecată exclude ipoteza că Christos a început lucrarea de curăţire după înălţarea Sa. În capitolul următor al acestei cărţi vom descoperi că lucrarea de curăţire a sanctuarului din Ziua Ispăşirii reprezenta timpul de judecată al poporului Israel, când Dumnezeu făcea distincţie între cei care Îi erau loiali şi cei neloiali. Din perspectiva Epistolei către Evrei, care a fost scrisă după înălţarea lui Christos, El mijloceşte (Evrei 7:25), dar judecata se profilează în viitor: „căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a Judecăţii şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi“. (Evrei 10:26-27 - compară cu 9:27-28). Este adevărat că Christos a judecat lumea la cruce, în sensul că ne-a eliberat de sub domnia absolută a lui Satana (Ioan 12:31). Dar judecata care implică investigarea şi pedepsirea celor găsiţi vinovaţi era încă în viitor când a fost scrisă Epistola către Evrei:

Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului!? Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!“ Şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său!“ (Evrei 10: 28-30).


La prima vedere, Evrei 9:6-12 pare să indice că Christos a început lucrarea „Zilei Ispăşirii“ după înălţarea Sa. Acest pasaj trasează o paralelă deosebită între intrarea Marelui Preot israelit în Locul Preasfânt în Ziua Ispăşirii şi intrarea lui Christos în sanctuarul ceresc. După o scurtă descriere a sanctuarului pământesc din versetele 1-5, în versetele 6-7 citim:

Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii care fac slujbele intră totdeauna în partea dintâi a cortului. Dar, în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.

În acest pasaj, lucrarea marelui preot în a doua încăpere, o dată pe an, face referire clară la slujirea din Locul Preasfânt din Ziua Ispăşirii. (compară cu Leviticul 16). În continuare, versetele 8-10 explică cele două faze ale lucrării preoţeşti din sanctuarul israelit:

Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe, care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date, ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.

Observaţi ceea ce realizează aici scriitorul. El interpretează legătura dintre cele două părţi ale sanctuarului pământesc ca pe un simbol sau parabolă a relaţiei dintre sanctuarul pământesc şi cel ceresc. După cum accesul în Locul Preasfânt din sanctuarul pământesc era interzis de-a lungul anului, timp în care preoţii slujeau în Locul Sfânt (compară cu Leviticul 16:17), tot astfel „drumul în Locul Preasfânt (=sanctuarul ceresc) nu era deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi (=sanctuarul pământesc)“.

În Evrei 9:8 cuvântul „Locul Preasfânt“ trebuie înţeles ca o referire la sanctuarul ceresc, în timp ce „cortul dintâi“ reprezintă sanctuarul pământesc. Nici o altă interpretare nu poate fi acceptată ca fiind logică. Dacă am interpreta „Locul Preasfânt“ şi „cortul dintâi“ ca însemnând prima şi respectiv a doua încăpere a sanctuarului pământesc, atunci nu am mai putea explica înţelesul cuvintelor „câtă vreme sta în picioare cortul dintâi“. „Locul


Preasfânt“ urmează în mod evident după „cortul dintâi“. Acest fapt este confirmat de continuarea textului, care interpretează „cortul dintâi“ drept un „simbol pentru vremurile de acum“. Însă, în vechiul sanctuar, cele două încăperi funcţionau întotdeauna împreună. Locul Sfânt nu era desfiinţat şi nici nu-şi pierdea semnificaţia, când preotul intra în Locul Preasfânt în Ziua Ispăşirii. Pe de altă parte, dacă am interpreta „Locul Preasfânt“ şi „cortul dintâi“ ca făcând parte din sanctuarul ceresc, atunci am fi forţaţi să conchidem că prima încăpere din sanctuarul ceresc ar înceta să funcţioneze în momentul în care Christos a intrat în Locul Preasfânt.

Versetele 11-12 din capitolul 9 din „Evrei“ descriu în continuare intrarea lui Christos în Locul Preasfânt după înălţarea Sa:

Dar Christos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.

În lumina versetelor precedente, este evident că în timp ce marele preot israelit intra „o dată pe an“ în încăperea a doua a sanctuarului pământesc (vers. 7), Christos a intrat „o dată pentru totdeauna“ în Locul Preasfânt, adică în sanctuarul din ceruri. Aici „Locul Preasfânt“, care în limba greacă înseamnă literalmente „locaşul sfânt“, descrie sanctuarul ca entitate. Compară pasaje ca Exodul 36:1 cu Numeri 4:15, în care Septuaginta foloseşte aceeaşi expresie grecească („cele sfinte“), cu referire la sanctuarul israelit ca întreg. Acesta era numit pur şi simplu „cel sfânt“ în textul ebraic original.

Din perspectiva scriitorului Epistolei către Evrei, ceremoniile din templul pământesc încă se ţineau „în vremurile de acum“ (Evrei 9:9-10), însă Christos deja venise (9:11). În privinţa aspectului fizic al expresiei „stătea în picioare“, exista o oarecare suprapunere între sanctuarul pământesc şi cel ceresc, deoarece Christos Se înălţase la cer cu câteva zeci de ani înainte ca templul din Ierusalim să-şi înceteze funcţionarea, în anul 70 d. Hr, când a fost distrus de romani. Capitolul 9 din Evrei a fost scris după înălţarea lui Christos, dar înainte de distrugerea templului. Însă versetul 8 spune: „drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi“. Nu există aici nici o


suprapunere. Astfel, „a sta în picioare“ în acest context trebuie să însemne „a-şi menţine însemnătatea“. Însemnătatea cortului dintâi a fost menţinută doar atâta timp cât a funcţionat ca prototip care arăta spre lucrarea de mijlocire a lui Christos. Atunci când lucrarea prezentă de ispăşire, a lui Christos, a început, prototipul nu a mai fost necesar, fapt exprimat prin sfâşierea perdelei din templul din Ierusalim, de sus până jos, în momentul în care Christos a murit pe cruce (Matei 27:50-51).

Scopul pasajului din Evrei 9:6-12 este de a sublinia măreţia lucrării de slujire a lui Christos, prin comparaţie cu slujirea preoţilor israeliţi. În timp ce marele preot aducea sângele animalelor „o dată pe an“ înaintea lui Dumnezeu în Locul Preasfânt din sanctuarul pământesc, Christos a adus sângele Său „o dată pentru totdeauna“ în sanctuarul ceresc. Fiecare aspect al lucrării lui Christos este superior ceremoniilor israelite ce aveau loc în mod special în Ziua Ispăşirii, care reprezenta partea culminantă şi cea mai solemnă a serviciilor din sanctuarul pământesc (vezi Evrei 9:23-28).

Concluzia analizei capitolului 9 din „Evrei“ o reprezintă descrie rea începutului lucrării de Mare Preot a lui Christos din ceruri. Nu este însă menţionat faptul că El ar fi început să cureţe sanctuarul imediat după înălţare. Este adevărat faptul că moartea lui Christos pe cruce a făcut posibilă curăţirea sanctuarului, după cum prin moartea animalelor jertfite în Ziua Ispăşirii se obţinea sângele prin care se făcea curăţirea sanctuarului (Leviticul 16:11,15). În acest sens, moartea lui Christos începea procesul Zilei Ispăşirii, care urma să ducă la cură ţirea sanctuarului. Dar curăţirea propriu-zisă reprezintă o lucrare de judecată, care se profila încă în viitor la data când a fost scrisă Epistola către Evrei.

În sanctuarul israelit, lucrarea de mediere a preoţilor în timpul anului se desfăşura în Locul Sfânt, unde se găsea altarul tămâierii, candelele şi masa. (vezi Exodul 30:7-8; Leviticul 24:5-9). Astfel, se pare că după înălţare, lucrarea de mijlocire a lui Christos, având loc înainte de judecată, trebuia să se desfăşoare în echivalentul ceresc al Locului Sfânt. Cum împăcăm însă acest aspect cu intrarea lui Christos în Locul Preasfânt după înălţarea Sa? (Evrei 6:19-20; vezi mai sus) Odată începută lucrarea în Locul Preasfânt, I-ar fi fost oare interzis accesul în acest loc în timpul lucrării de mijlocire, după cum marelui preot îi era restricţionată intrarea


în Locul Preasfânt din sanctuarul pământesc înainte de Ziua Ispăşirii? (Leviticul 16:2)

Intrarea marilor preoţi israeliţi era interzisă deoarece erau păcătoşi şi muritori. Chiar şi în Ziua Ispăşirii, marele preot nu putea intra în Locul Preasfânt fără un nor de fum care să-l protejeze de slava lui Dumnezeu (Leviticul 16:12-13). Christos este însă fără păcat şi nemuritor. Datorită naturii Sale divine, El nu are nevoie de o perdea sau de un nor de fum care să-L protejeze de slava divină. Nu există nimic care să-I împiedice pe Christos şi pe Tatăl să intre şi să iasă nestingheriţi. Faptul că Biblia se referă la statutul regal în termeni de „întronare“, aceasta nu înseamnă că sunt legaţi de tron, după cum nici regele Solomon nu era nevoit să stea permanent pe tron din momentul în care „a şezut pe scaunul de domnie al tatălui său, David“(1Împăraţi 1:12).

Odată cu înălţarea Sa, Christos era biruitor şi astfel era liber să stea alături de Tatăl (Evrei 1:3). El poate să Se şi ridice, dacă este necesar (Fapte 7:56). De asemenea, poate să Se deplaseze ca Mijlocitor pentru a veni în întâmpinarea nevoilor pe care le au bisericile de pe pământ (Apocalipsa 1:12-20). Totodată, El va putea să vină înaintea Tatălui Său într-o procesiune măreaţă de încoronare la vremea judecăţii (Daniel 7: 13-14).

Christos ar putea să aibă drept centru pentru lucrarea de mijlocire Locul Sfânt, iar apoi poate deplasa acest centru de lucru în Locul Preasfânt în timpul judecăţii, fără să fie legat vreodată de vreunul din tre aceste locuri. Putem învăţa din sanctuarul israelit despre e ta pele principale de mijlocire în Locul Sfânt şi despre lucrarea de judecată din Locul Preasfânt. Însă deosebirea în ceea ce priveşte funcţia este mai importantă decât cea privitoare la locaţie. Christos are mai multă libertate de a ieşi şi de a intra, comparativ cu preoţii israeliţi.

Christos nu poate fi limitat la o singură parte a sanctuarului, mai ales după începerea lucrării de judecată. În timpul judecăţii, El continuă să mijlocească pentru noi, acest lucru fiind arătat de faptul că Dumnezeu încă Se mai descoperă oamenilor şi după ce judecata a început (Apocalipsa 14:6-12). Astfel, în timpul judecăţii, Christos îndeplineşte slujba din Locul Sfânt şi din Locul Preasfânt în aceeaşi perioadă de timp. Tot astfel, preoţii israeliţi îndeplineau ritualurile obişnuite de mijlocire, incluzând jertfele mistuite de foc de dimineaţa şi seara, exact aşa cum se făcea în celelalte zile. (Numeri 29:11 compară cu 28:1-8).


Ideea că după înălţarea Sa Christos îndeplineşte lucrarea de mijlocire în Locul Sfânt nu contrazice faptul că El slujeşte înaintea lui Dumnezeu. În viziunea lui Ioan privitoare la sanctuarul ceresc, Locul Sfânt se află în prezenţa lui Dumnezeu. El cuprinde cu privirea tronul lui Dumnezeu (Apocalipsa 4:2-3), în faţa căruia ard şapte candele de foc (vers 5). Acestea sunt echivalentele cereşti ale celor şapte candele ale sfeşnicului din Locul Sfânt al sanctuarului pământesc (Exodul 25:37). Aşadar, Ioan priveşte din Locul Sfânt direct la tronul lui Dumnezeu. Dacă există o perdea în sanctuarul ceresc, aşa cum este sugerat în Evrei 6:19 (dacă am lua termenul „perdea“ în mod literal), atunci aceasta este dată la o parte, deoarece nu îl împiedică pe Ioan să vadă în Locul Preasfânt.

Datorită faptului că Christos „a adus o singură jertfă pentru păcate“ şi „S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu“ (Evrei 10:12), Epistola către Evrei ne îndeamnă să intrăm în Sanctuar pe calea cea nouă de acces direct la Dumnezeu, cale deschisă de Christos pentru noi:

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin Iisus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinlăuntru, adică trupul Său: şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată (Evrei 10: 19-22).

De când a început lucrarea Sa de Mare Preot pentru noi, Christos S-a înfăţişat „pentru noi, înaintea lui Dumnezeu“ (Evrei 9:24). Datorită sacrificiului Său, El îndeplineşte pentru noi rolul de Mediator (1Ioan 2:1).

Ideea că Christos este avocatul nostru a constituit multă vreme o sursă de nedumerire pentru mine. Este, oare, Dumnezeu Tatăl atât de îmbătrânit de zile, încât memoria Sa este slăbită şi are nevoie să I se reamintească de sacrificiul lui Christos, de fiecare dată când greşim? Sau mânia Sa este atât de puternică, încât trebuie să vadă încă o dată sângele lui Christos pentru a fi îmbunat? Oare dorinţele Tatălui privitoare la noi sunt atât de antagoniste dorinţelor Fiului, încât Iisus trebuie să mijlocească: „Te rog, Te rog, Tată, iartă-i prin jertfa Mea!“? Aceste scenarii nu se potrivesc deloc cu imaginea pe care o avem despre caracterul lui Dumnezeu, după cum ne este descoperit în restul Bibliei.


Mijlocirea lui Christos nu înseamnă implorare sau insistenţă. El pledează asemenea unui avocat al apărării într-un tribunal, construindu-Şi cazurile pe seama dovezilor prezentate. Mijlocirea Sa include cereri pentru iertarea şi curăţirea noastră. Sacrificiul lui Christos Îl îndreptăţeşte pe Tatăl să ne ierte (Romani 3:24-26) şi este dovedit de rănile produse de crucificarea Sa. (compară cu Ioan 20:26-28). Ioan, ucenicul iubit, L-a văzut pe Christos în ceruri ca Miel junghiat (Apocalipsa 5:6), deoarece Christos poartă pretutindeni cu El evenimentul crucii.

O parte esenţială a mijlocirii lui Christos este recunoaşterea faptului că Îl acceptăm. Iisus a spus: „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri“ (Matei 10:32-33). În cartea Apocalipsei, Christos făgăduieşte uneia dintre cele şapte biserici: „Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui“ (Apocalipsa 3:5).

Observaţi că deoarece Christos îi mărturiseşte / recunoaşte pe cei care sunt ai Săi, numele lor nu vor fi şterse din cartea vieţii. De ce? Deoarece Christos a plătit cu viaţa Sa pentru noi, asemenea lui Moise care şi-a oferit propria viaţă atunci când a mijlocit pentru poporul său înaintea Domnului (Exodul 32:32). Acest fel de mijlocire depăşeşte orice pledoarie a oricărui avocat al apărării.

Christos nu trebuie să-L determine pe Tatăl să Se răzgândească, să-L convingă să ne iubească. Tatăl ne-a iubit întotdeauna şi din această cauză Şi-a dat singurul Fiu ca să ne mântuiască (Ioan. 3:16). Dar Tatăl trebuie să rămână drept chiar şi atunci când oferă harul. Dacă nu ar proceda astfel, atunci ar contrazice propriul caracter moral şi iubitor (1Ioan 4:8), care include atât dreptatea, cât şi mila. Sacrificiul lui Christos, care a plătit preţul pentru păcatele noastre, Îi permite lui Dumnezeu să fie „drept şi totuşi să socotească drept pe păcătosul care crede în Iisus“ (Romani 3:26; traducerea NASB). Din această cauză S-a jertfit Christos. Dacă Dumnezeu ar fi putut ierta fără a fi drept, atunci sacrificiul ar fi fost în zadar şi zadarnice ar fi fost toate jertfele de animale care arătau spre Christos.

Deoarece Christos poartă cu Sine evenimentul crucii, ne poate împăca pe noi cu Dumnezeu (Romani 5:1), iertându-ne


şi curăţindu-ne atunci când ne mărturisim păcatele (1Ioan 1:9). Ca avocat al nostru, Christos ne schimbă statutul înaintea lui Dumnezeu, din rebeli în servi loiali. După ce a obţinut pentru noi dreptul veşnic de răscumpărare prin sângele Său (Evrei 9:12), El foloseşte acest sânge pentru „a ne curăţi cugetul de faptele moarte, ca să slujim Dumnezeului cel viu“ (vers. 14). După cum jertfele de animale îi curăţeau pe israeliţi, sacrificiul lui Christos ne purifică de necurăţia morală, ştergând păcatul nostru. (compară cu vers. 26). Scopul îndepărtării vinovăţiei din conştiinţa noastră este acela de a ne îndreptăţi să-I slujim lui Dumnezeu, în loc să ne răzvrătim împotriva Lui. Astfel, Christos nu numai că foloseşte sângele Său pentru a plăti o datorie ce derivă din păcat, ci ne transformă dinspre interior spre exterior. Lucrarea Sa este eficientă, deoarece ne atrage spre crucea Sa, a luat natura noastră umană şi pune la dispoziţia noastră îngerii şi Duhul Sfânt.

Christos nu doar intermediază rugăciunile oamenilor, ci El Se roagă pentru noi. Am înţeles acest lucru pentru prima dată atunci când aveam douăzeci de ani şi mă aflam pe punctul de a lua o decizie importantă. În timp ce citeam Biblia, am descoperit o conversaţie purtată de Iisus cu Simon Petru. Iisus a spus: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M‑am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să-i întăreşti pe fraţii tăi“ (Luca 22:31-32).

Acest pasaj a avut un efect profund asupra mea. Am înţeles că dacă nimeni din lumea aceasta nu-mi cunoaşte situaţia ca să se roage pentru mine, nu sunt singur, deoarece Christos Se roagă pentru mine, aşa cum S-a rugat pentru Petru! Acum, când Iisus este în ceruri, dorinţele Lui pentru mine se vor împlini cu siguranţă.

q

165

Împreună cu Jeff, câştigam bani tăind copaci. Jeff găsise un pin galben, Ponderosa, devitalizat, şi obţinuse aprobarea să-l doborâm. Era mult lemn în copacul acesta. Avea peste un metru şi jumătate în diametru şi o înălţime de aproximativ 40 metri.

Problema consta din faptul că ferăstraiele noastre cu lanţ nu aveau braţul suficient de lung. Jeff avea un ferăstrău marca Homelite, cu un braţ de 60 centimetri, iar eu aveam un ferăstrău Husqvarna, de 70 centimetri. Aşa că pătrundeam cu ferăstraiele pe o parte şi pe alta, dar nu reuşeam să ajungem în centrul copacului.

Deodată, am auzit un scârţâit şi am sărit deoparte. Copacul se înclina să cadă. Însă, la un moment dat s-a oprit şi a rămas aplecat într-un unghi ciudat. Porţiunea din centrul său rămăsese întreagă şi îl împiedica să se prăbuşească.

Nu-l puteam lăsa să rămână în această poziţie. Pe de o parte, ar fi putut să cadă pe neaşteptate şi să omoare pe cineva. Pe de altă parte, voiam lemnul. Trebuia să sfârşim ceea ce începusem. Dar cum?

Jeff avea mai multă experienţă decât mine, astfel că s-a îndreptat spre copac şi a introdus ferăstrăul în crestătura care se formase. A reuşit să ajungă la miezul copacului, să-l taie, şi acesta s-a prăbuşit.

Ceea ce a făcut Jeff era foarte periculos. Mănunchiul de rădăcini pe care stătea ar fi putut ceda. Copacul ar fi ricoşat şi l-ar fi zdrobit ca pe o muscă. Însă el era hotărât să-şi ducă munca la bun sfârşit. „Nu este gata până nu se termină!“

Dumnezeu vrea să-Şi finalizeze lucrarea. Pentru un israelit care păcătuise sau pentru unul care devenise necurat, se putea face ispăşire, ca să primească iertarea sau curăţirea (Leviticul

Finalizare



4-5,12,14-15). Mai exista însă o etapă a ispăşirii care avea loc o singură dată pe an, în Ziua Ispăşirii (16; 23:27-32). Fără această etapă, părtăşia omului cu Dumnezeu nu era completă.

În Ziua Ispăşirii, marele preot aducea jertfe în mod deosebit pen tru curăţirea sanctuarului de păcatele şi necurăţiile poporului (Leviticul 16:16, 33). Acest ritual avea loc deoarece o dată pe an sanctuarul lui Dumnezeu avea nevoie de „ispăşire“. Păcatele şi necurăţiile puteau să rămână asupra sanctuarului numai în această perioadă de un an. Dacă însă casa lui Dumnezeu ar deveni prea pătată, El nu ar mai rămâne în ea. (compară cu Ezechiel 9:3; 10:4, 18-19; 11:22-23).

Prin curăţirea sanctuarului era curăţit şi poporul: „Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului“ (Leviticul 16:30). Toţi cei care primiseră iertarea păcatelor în anumite momente din anul care trecuse, acum primeau curăţirea în acelaşi timp pentru toate aceste păcate: „veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre“.

Aici se face referire la „curăţire“ în sens spiritual, deoarece în sens propriu, aceasta era înfăptuită de către preoţi în alte ocazii. Ca exemplu de curăţire fizică, trebuie să presupunem că periodic preoţii îndepărtau sângele de pe cele două altare. Totuşi, în afară de instrucţiunile cu privire la scoaterea zilnică a cenuşii care se strângea pe altarul pentru jertfe (Leviticul 6:10-11), Biblia nu relatează vreo altă lucrare de serviciu în sanctuar. Asemenea detalii practice se găsesc însă în scrierile rabinice de mai târziu. În Biblie atenţia este însă îndreptată asupra îndepărtării păcatelor şi asupra ritualurilor de curăţire.

Devin astfel evidente două faze ale ispăşirii:1. Iertarea prin aducerea de jertfe personale în timpul anului:

„Astfel va face preotul ispăşirea păcatului lui şi i se va ierta“(Leviticul 4:26, u.p.)

2. Curăţirea prin purificarea sanctuarului în Ziua Ispăşirii: „Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului“ (Leviticul 16:30).

Prima treaptă a ispăşirii este iertarea. A doua este curăţirea.Cele două etape ale ispăşirii pentru păcat corespund unei

făgăduinţe din Noul Testament: „Dacă ne mărturisim păcatele, El


este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“ (1Ioan 1:9; traducerea NASB). Vom vedea că, prin sacrificiul Său, Christos nu ne oferă doar iertarea, ci şi curăţirea.

Ce se întâmpla însă dacă un israelit respingea de-a lungul anului oferta de iertare pe care i-o adresa Dumnezeu? Putea această persoană să fie curăţită în Ziua Ispăşirii? Puţin mai devreme am văzut ce s-a întâmplat cu un om care a neglijat în mod voit curăţirea, după ce atinsese un trup mort. O astfel de persoană era condamnată la „nimicire“ (Numeri 19:13, 20). Nu exista nici un fel de jertfă care să îndepărteze această pedeapsă. O persoană care, de asemenea, neglija în mod conştient să aducă o jertfă pentru iertarea păcatului, era de asemenea pedepsită. (compară cu Leviticul 5:1). Condamnarea nu putea să fie evitată, deoarece o jertfă adusă pentru păcat era singura cale de a înlătura pedeapsa (Leviticul 5:6). Vina nu putea să fie îndepărtată de sacrificiile aduse de către marele preot în Ziua Ispăşirii pentru întreaga adunare.

Ceremoniile din Ziua Ispăşirii constau în curăţirea poporului care primise deja iertarea. Deoarece iertarea reprezenta primul pas pentru obţinerea ispăşirii, nu puteai trece în etapa următoare neglijând-o pe prima. De pildă, dacă O’Grady nu ar fi urcat mai întâi la bordul avionului, pasul al doilea, acela de a-l scoate de pe tărâmul Bosniei, nu ar fi putut avea loc.

Pentru ca un israelit să fie curăţit în Ziua Ispăşirii, marele preot trebuia să facă purificarea sanctuarului în beneficiul întregii comunităţi. Mai mult decât atât, fiecare trebuia să-şi demonstreze loialitatea faţă de Dumnezeu prin smerirea sufletului, post şi odihnă de orice lucrare (Leviticul 16:29).

La începutul versetului următor găsim motivul pentru smerirea sufletului şi odihnă: „Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului“ (Leviticul 6:30). Dacă erai israelit, ceva de o importanţă crucială avea loc în beneficiul tău, astfel încât trebuia să îţi manifeşti implicarea, cu toate că nu aveai dreptul de a intra în sanctuar.

Ce se întâmpla însă dacă un israelit care primise iertarea în timpul anului îşi permitea, la momentul curăţirii sanctuarului de către marele preot în Ziua Ispăşirii, să mănânce şi să lucreze la fel ca în celelalte zile? Răspunsul îl găsim în Leviticul 23:29-30:


„Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul lui. Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi nimici din mijlocul poporului lui“.

Cel care nu-şi demonstra loialitatea faţă de Dumnezeu în Ziua Ispăşirii comitea rebeliune împotriva Lui, şi Dumnezeu urma să „nimicească“ sau să distrugă acea persoană. El / ea urma să aibă aceeaşi soartă ca şi aceia care Îl sfidaseră pe Dumnezeu în faţă de-a lungul anului trecut. (compară cu Numeri 15:30-31). Dacă ispăşirea nu era completă, ea era invalidată, la fel cum un copil nu poate supravieţui decât dacă naşterea sa are loc până la capăt; sau precum un criminal care ucide din nou când este eliberat condiţionat şi ajunge iarăşi la închisoare. Ispăşirea incompletă nu este o ispăşire adevărată. La sfârşitul Zilei Ispăşirii existau numai două categorii de israeliţi: israeliţi loiali, care fuseseră „curăţiţi“ şi erau deplin împăcaţi cu Dumnezeu şi israeliţi neloiali, care îşi purtau în continuare singuri păcatele şi erau respinşi de către Dumnezeu.

Dumnezeu nu respingea în mod arbitrar. El oferea ispăşirea completă în mod gratuit. Alegerea de a accepta sau respinge ispăşirea aparţinea însă poporului. Dacă ei Îl respingeau, El le respecta alegerea, iar ei trebuia să suporte consecinţele.

Putem observa că Ziua Ispăşirii era o zi a judecăţii, în care Dumnezeu despărţea pe israeliţii neloiali de aceia care Îi rămăseseră devotaţi. Unii fuseseră deja condamnaţi înainte de Ziua Ispăşirii, deoarece nu primiseră iertarea prin jertfe. Însă Ziua Ispăşirii avea rolul de a judeca între aceia care au fost iertaţi. Unii şi-au păstrat iertarea, pe când alţii au irosit-o.

Dacă urci la bordul unui elicopter care a venit să te salveze, dar iroseşti această şansă, sărind din elicopter înainte de a ajunge în siguranţă, eşti pe cont propriu! Poate te simţi liber în cădere, dar la capăt te aşteaptă o lovitură zdravănă.

q

169

Vizitam, împreună cu familia, Parcul Naţional Yosemite. Fiica mea, Sarah, avea pe atunci doi ani. În plimbarea noastră, am întâlnit câţiva coioţi. Arătau bine, erau hrăniţi corespunzător şi aveau nişte cozi mari, stufoase. Sarah a exclamat: „Vreau un coiot!“ Aşa că atunci când la cea de-a treia aniversare i-am luat împreună cu soţia mea un căţeluş, l-a botezat „Coyote“.

Coyote era o corcitură de terrier şi avea o înfăţişare şireată. Cu toate că şi la maturitate a rămas mic de statură, era greu de stăpânit, datorită energiei sale debordante. Atunci când am făcut greşeala să-l lăsăm în baie cât timp am fost la biserică, am observat că rosese bordura din lemn a uşilor de la baie. Chiar şi atunci când alerga liber prin spaţiul care îi era destinat, era cel mai neliniştit animal din câte văzusem.

Pentru a putea să-l ţinem în curte, am instalat împreună cu soţia mea un fir sub pământ care datorită zgardei speciale pe care o purta îi dădea lui Coyote un şoc electric dacă avea intenţia de a trece dincolo. A ţinut şi asta numai un timp, până când a descoperit că dacă alerga şi trecea linia cu 30 mile pe oră, îşi minimaliza durerea. Prindea o viteză fenomenală, mai ales atunci când venea camionul de poştă. Dintr-un oarecare motiv, maşina asta îl încânta la culme. Ne întrebam oare ce ar face dacă ar reuşi s-o prindă. Am aflat răspunsul într-o zi când a sărit în spatele camionului şi a plecat într-o scurtă plimbare.

Coyote avea defectele lui, dar era un animal devotat. Atunci când soţia mea a trebuit să stea în pat o zi întreagă după ce suferise o intervenţie chirurgicală minoră, Coyote a ştiut imediat că se întâmplase ceva. A stat de pază lângă patul ei toată ziua, fără să mănânce sau să bea apă. Când ea aţipea, venea şi îi atingea uşor faţa cu nasul lui, pentru a se asigura că totul este în ordine.

Loialitate



Din păcate, obsesia pe care o avea, aceea de a fugări camioane, i-a fost până la urmă fatală. A sărit în faţa unui camion pentru gunoi şi acesta a fost sfârşitul.

L-am îngropat pe Coyote în grădină şi i-am aşezat flori pe mormânt. Când am vândut casa câteva luni mai târziu, cel mai greu ne-a fost să ne despărţim de mormântul lui. L-am jelit timp de luni de zile. Îi iertasem nedesăvârşirile, deoarece fusese loial. El ne iubise la fel cum îl iubiserăm şi noi.

Dumnezeu preţuieşte loialitatea. De fapt, pentru El loialitatea reprezintă cheia. Acest lucru s-a dovedit a fi adevărat în relaţia Sa cu israeliţii. Ei erau oameni nedesăvârşiţi, cu păcate şi necurăţii. Dumnezeu nu a cerut perfecţiune absolută din partea unui popor incapabil de aşa ceva, însă a cerut devotament. În sanctuar, El oferea soluţii pentru imperfecţiunile lor atâta vreme cât Îi rămâneau loiali. Însă descoperim că dacă Îl sfidau şi nesocoteau remediile pe care li le pregătise, ei erau condamnaţi înainte de Ziua Ispăşirii (Numeri15:30-31; 19:13, 20). Dacă nu Îi erau loiali, nu îşi smereau sufletele şi nu se abţineau de la orice lucrare, erau „nimiciţi“ sau distruşi (Leviticul 23:29-30).

Legăturile dintre israeliţi şi regele lor divin întronat în sanctuar se aseamănă cu acelea dintre regii umani şi supuşii lor. Gândiţi-vă, de exemplu, la modul în care s-au raportat diferiţi oameni la David şi la Solomon.

Înainte de a muri, David i-a lăsat lui Solomon un testament în care îi spunea:

„Ştii ce mi-a făcut Ioab fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner fiul lui Ner şi lui Amasa fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război şi a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare. Fă după înţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare în pace în locuinţa morţilor. Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, şi ei să mănânce la masă cu tine; căci tot aşa s-au purtat şi ei cu mine, ieşindu-mi înainte, când fugeam de fratele tău Absalom. Iată că ai lângă tine pe Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a pogorât înaintea mea la Iordan şi i-am jurat pe Domnul, zicând: ‘Nu te voi omorî cu sabia.’ Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti un om înţelept şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i pogori perii albi însângeraţi în locuinţa morţilor“ (1Împăraţi 2:5-9).


Ioab era deja condamnat pentru crimă şi execuţia sa era inevitabilă, deşi fusese mult întârziată de situaţia politică în care se găsea David. Pe de altă parte, Barzilai şi familia acestuia fuseseră loiali (2Samuel 17:27-29; 19:31-32) şi trebuia recompensaţi pentru asta. Mai era însă cazul dificil al lui Şimei. David îl iertase pe Şimei (2Samuel 19:18-23) pentru că îl blestemase (16:5-13), dar acum nu îl mai privea vrednic de iertare.

După moartea lui David, ne este relatat modul în care Solomon a dus la îndeplinire cerinţele tatălui său referitoare la Ioab şi la Şimei şi bănuim că a avut grijă de fiii lui Barzilai. Datorită faptului că Ioab sprijinise încercarea nefericită a lui Adonia de a prelua tronul pe când David încă trăia (1Împăraţi 1:5-10, 18-19, 24-26), soarta lui avea să fie legată de aceea a lui Adonia.

Atunci când Solomon a fost proclamat rege prin strigăte şi sunete de trâmbiţă (1Împăraţi 1:39-40), el a devenit judecătorul lui Adonia şi i-a acordat o iertare condiţionată: „Dacă va fi un om cinstit, un păr din cap nu-i va cădea la pământ; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri“ (1Împăraţi 1:52). Este clar în acest context faptul că Solomon măsoară bunătatea şi răutatea după devotamentul manifestat faţă de el. Pentru Solomon, loialitatea era esenţială.

După moartea lui David, Adonia i-a cerut Bat-Şebei, mama lui Solomon, permisiunea de a se căsători cu Abişag, care îi aparţinuse lui David. Din moment ce a avea o femeie care-i aparţinuse regelui precedent era un privilegiu regal (2Împăraţi 16:21-22), Solomon a ordonat execuţia lui Adonia datorită faptului că, prin aceasta, el ridica din nou pretenţii la tron.

Deoarece preotul Abiatar şi Ioab îl susţinuseră pe Adonia, Solomon i-a pedepsit şi pe ei, izgonindu-l pe Abiatar şi executându-l pe Ioab. Când Ioab s-a refugiat în sanctuar şi a refuzat să iasă, spunând că va muri acolo (1Împăraţi 2:30), Solomon i-a spus lui Benaia:

„Fă cum a zis, loveşte-l şi îngroapă-l; şi ia astfel de peste mine şi de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei. Domnul va face ca sângele lui să cadă asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia fără să fi ştiut tatăl meu, David: pe Abner fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda. Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna; dar David, sămânţa lui,


casa lui şi scaunul lui de domnie să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului“ (1Împăraţi 2:31-33).

Omorându-l pe Ioab, Solomon obţinea două lucruri dintr-o lovitură: îndepărta un pericol real care îi ameninţa tronul şi, în acelaşi timp, urma dorinţa lui David ca Ioab să fie pedepsit pentru crimă. Explicaţia pe care Solomon i-o dă lui Benaia descoperă motivul pentru care David dorea execuţia lui Ioab, în ciuda serviciului distins şi de lungă durată pe care acesta îl avusese, acela de comandant al armatei. Nu era vorba numai de răzbunare sau de pedeapsă pentru uciderea generalilor care erau importanţi pentru David din punct de vedere militar şi / sau politic. Deoarece David era superiorul lui Ioab, şi prin aceasta judecătorul lui, David avea responsabilitatea de a-l executa pe Ioab. Dacă nu făcea acest lucru, urma să poarte el însuşi vina pentru sângele vărsat de Ioab. Această vină ar fi fost apoi purtată de Solomon, dacă şi acesta ar fi ezitat să-l pedepsească pe vinovat.

Discursul pe care Solomon îl ţine în faţa lui Benaia referitor la Ioab ilustrează un aspect important cu privire la Ziua Judecăţii. Jude că torul are responsabilitatea de a condamna un om vinovat. Acesta este motivul pentru care păcatele israeliţilor Îl afectau pe Dumnezeu, care era Judecătorul lor în sanctuar. Însă în Ziua Ispăşirii avea loc cură ţirea sanctuarului, astfel încât responsabilitatea păcatelor lor era îndepărtată.

Cum putea Dumnezeu să îndepărteze responsabilitatea păcatelor şi totodată să fie drept? Dumnezeu le dăduse posibilitatea de a beneficia de sacrificiul care îi elibera de condamnare pe cei care erau iertaţi, însă acest privilegiu le era oferit numai acelora care erau cu adevărat loiali. Loiali erau aceia care, spre deosebire de Adonia şi de Şimei, se căiau cu adevărat, şi acest fapt demonstra că ei doreau să nu mai repete păcatul. Cei neloiali erau însă condamnaţi.

Mai rămânea însă cazul lui Şimei. Datorită faptului că David îl iertase, Solomon nu-l putea executa pur şi simplu. Aşa că l-a pus la probă, după cum făcuse şi cu Adonia:

Împăratul a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă la Ierusalim: să locuieşti în ea şi să nu ieşi din ea ca să te duci într-o parte sau alta. Să ştii bine că în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul Chedron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău. Şimei a răspuns împăratului: „Bine! Robul tău va face cum


spune domnul meu, împăratul.“ Astfel, Şimei a locuit multă vreme la Ierusalim (1Împăraţi 2:36-38).

Condiţia enunţată de Solomon nu era pur şi simplu arbitrară. Dincolo de pârâul Chedron era teritoriul seminţiei lui Beniamin, din care făcea parte Şimei. Dacă s-ar fi întors acasă, el ar fi putut încerca împreună cu rudele sale să ducă la bun sfârşit blestemul pe care îl rostise împotriva lui David şi să reaşeze pe tron casa lui Saul.

După trei ani, Şimei a părăsit Ierusalimul. Plecase înspre vest şi nu spre pârâul Chedron, pentru a urmări nişte sclavi, nu pentru a complota împreună cu rudele sale în beneficiul casei lui Saul. Însă prin aceasta nu ascultase de porunca lui Solomon de a nu părăsi Ierusalimul. Aşadar, Solomon a cerut execuţia lui. Astfel, el a împlinit dorinţa tatălui său. Şi de această dată, Solomon obţinea două lucruri deodată. Chiar înainte de execuţie, el i-a spus lui Şimei: „Ştii înlăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu, David; Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău“ (1Împăraţi 2:44).

David îl iertase pe Şimei şi el ar fi putut să trăiască. Dar neascultarea lui de mai târziu a anulat iertarea pe care o primise. Răul pentru care fusese iertat s-a întors asupra capului său.

Pentru David şi pentru Solomon, loialitatea era cheia. Am văzut că acelaşi lucru este adevărat şi pentru Dumnezeu. Pedeapsa pentru păcătoşii condamnaţi poate să întârzie. Cei care sunt devotaţi numai cu numele pot să scape de condamnare pentru o vreme, dar în final vor rămâne numai aceia care sunt cu adevărat loiali.

q

174

Unul dintre cele mai stânjenitoare momente din viaţa mea s-a petrecut în timp ce îl acompaniam pe Art, un solist care cânta la trombon. Era recitalul lui de absolvire. La finalul unei piese furtunoase, de mare virtuozitate, aparţinând compozitorului modern Serocki, aveam de executat un glissando pe clape negre. Trebuia să încep de la un mi bemol şi să alunec cu degetele pe toate clapele negre până la o notă gravă.

Profesorul lui Art a insistat să cânt pe un pian de concert nou, marca Baldwin. Acest pian avea o sonoritate dulce, potrivită pentru acompaniamente, însă clapele lui erau rigide. Înainte de recital, am exersat acel glissando, însă oricât de mult am încercat, nu reuşeam să îl execut. În timp ce încercam să îmi întăresc tuşeul, am reuşit să rup clapa mi bemol de sus a pianului marca Knabe al mamei mele. Am fost apoi nevoit să lipesc clapa aceea cu un lipici puternic. Totuşi, după câteva încercări, am reuşit să găsesc o soluţie convenabilă: un glissando cu cotul. Am reuşit să îmi aşez cotul pe mi bemol, şi apoi să trec în viteză peste celelalte clape negre.

Recitalul era o ocazie protocolară, la care participau părinţi, prieteni şi profesori de la conservator. Am rugat-o pe o colegă să-mi întoarcă paginile.

Începusem împreună cu Art să străbatem piesa lui Serocki, şi totul mergea bine. Când am ajuns la final, mi-am sprijinit cotul pe clapa mi bemol şi am alunecat de-a lungul claviaturii. Însă nu exersasem în acest fel cu colega care îmi întorcea paginile. Ea stătea foarte aproape de partea stângă a pianului şi nu era pregătită să reacţioneze rapid la interpretarea mea. Aşa că am lovit-o cu mâna peste gură. Nu a fost o lovitură prea puternică şi nu a durut-o foarte tare, însă s-a clătinat uluită. Toţi au încremenit.

Coordonare



Simţeam nevoia să intru sub pian, undeva sub pedale. Însă piesa se terminase. A trebuit să mă ridic şi să primesc aplauzele.

Problema se datora lipsei de coordonare dintre mine şi colega mea. Nu exersasem împreună acel glissando cu cotul. Ea nu ştiuse ce va urma.

Coordonarea poate deveni un factor crucial. Operaţiunea de salvare a lui O’Grady a necesitat coordonarea a zeci de oameni. Fiecare avea rolul său, prin care contribuia la atingerea obiectivului final al misiunii. Fiecare rol era important, însă nici un om nu lucra separat de ceilalţi.

Ceremoniile deosebite care aveau loc în Ziua Ispăşirii (Leviticul 16) erau coordonate pentru a curăţi sanctuarul şi tabăra israelită. Fiecare ceremonie era esenţială şi funcţiona împreună cu celelalte ceremonii.

Două jertfe speciale pentru păcat aveau rolul de a curăţi sanctuarul de păcate şi necurăţii: un viţel pentru preoţi, inclusiv pentru marele preot şi familia lui (Leviticul 16:11 în continuare) şi un ţap pentru restul poporului (versetul 15 în continuare). Fiecare dintre aceste jertfe era însoţită de o ardere de tot: un berbece pentru preoţi şi un altul pentru restul comunităţii (versetele 3, 5, 24).

Curăţirea sanctuarului nu era însă suficientă. Atunci când păcatele erau îndepărtate din sanctuar, trebuia izgonite din tabără. Aşa că avea loc un ritual pentru care era folosit un ţap viu, aşa-numitul „ţap pentru Azazel“, care ducea cu el în pustie păcatele întregii adunări, atât ale preoţilor, cât şi ale laicilor (Leviticul 16:20-22).

Aveau loc în total cinci ritualuri speciale de curăţire în Ziua Ispăşirii şi toate erau oficiate de către marele preot. Acestea erau: două jertfe pentru păcat (viţelul şi ţapul), două arderi de tot (berbecii) şi ţapul pentru Azazel. Ca rezultat al acestui sistem ceremonial care curăţea sanctuarul şi tabăra, poporul însuşi era curăţit (Leviticul 16:30).

Haideţi să privim acum ritualurile mai îndeaproape. Numai în timpul jertfelor de ispăşire i se îngăduia marelui preot (şi nimănui altcuiva) să intre în Locul Preasfânt, pentru a stropi cu sânge (Leviticul 16:2, 12-16). Din această cauză, Ziua Ispăşirii era privită drept cea mai importantă zi a anului.

În pregătirea sa pentru întâlnirea cu Dumnezeu în Locul Preasfânt, el nu-şi spăla numai mâinile şi picioarele, aşa cum făcea


ori de câte ori intra în Locul Sfânt sau când aducea jertfe la altarul din curte. (compară cu Exodul 30:19-21). Pentru această ocazie, el îşi spăla în apă întregul trup. Apoi îmbrăca veşmintele sfinte, inclusiv o tunică de in, pe care o purta numai în aceste ocazii (Leviticul 16:4). Nu purta acea tunică împodobită, nici efodul sau pieptarul, până mai târziu în timpul slujbei.

Înconjurat de un nor de fum care îl proteja de slava lui Dumnezeu, marele preot ducea sângele viţelului dincolo de perdeaua din mijloc, în Locul Preasfânt, care este numit în Leviticul 16 „sfântul locaş“. Acolo trebuia să stropească odată spre capacul ispăşirii (aşa-numitul „tron al milei“) şi de şapte ori înaintea capacului ispăşirii.

Apoi, preotul junghia ţapul şi proceda cu sângele lui la fel ca şi cu sângele viţelului. Astfel, el sacrifica ţapul înainte de a termina să stropească restul sanctuarului cu sângele viţelului. Din acest moment, se îngrijea de ambele jertfe.

În prima parte a versetului din Leviticul 16:16 aflăm ce realiza preotul prin stropirea Locului Preasfânt cu sângele viţelului şi al ţapului: „Astfel să facă ispăşire pentru Locul (Prea)sfânt, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, cât şi pentru toate păcatele lor…“ (traducerea autorului).

A „face ispăşire“ pentru Locul Preasfânt, „pentru necurăţii“, însemna curăţirea acestui loc de relele comise, adică de necurăţii rituale şi de două feluri de păcate. Prin stropirea cu sânge a capacului chivotului, marele preot curăţea chivotul. Prin faptul că stropea de şapte ori înaintea chivotului, lăsând sângele să cadă pe podeaua sanctuarului, era curăţit Locul Preasfânt.

După ce făcea curăţirea Locului Preasfânt, marele preot ieşea pentru a curăţi şi Locul Sfânt, care este numit aici „cortul întâlnirii“ (Leviticul 16:16 u.p.). Instrucţiunile date preotului pentru acest act sunt sumare. I se spune, pur şi simplu, să facă şi în Locul Sfânt ceea ce făcuse în Locul Preasfânt. Ce anume? Marele preot curăţise Locul Preasfânt, stropind sângele viţelului şi al ţapului pe obiectul central din acel loc (chivotul) şi stropind de şapte ori înaintea lui. Aşa că trebuia să facă ceva asemănător în Locul Sfânt: să stropească o dată obiectul principal din acea încăpere şi de şapte ori în faţa acestuia.

Obiectul care se găsea în centrul Locului Sfânt din sanctuar era altarul tămâierii. Exodul 30:10 confirmă faptul că sângele trebuia aplicat pe coarnele acestui altar o singură dată pe an. Deoarece


altarul tămâierii avea coarne, marele preot ungea coarnele pe fiecare câte o singură dată. Mai devreme, când aplicase sângele pe chivot, pur şi simplu stropise o dată pe partea de sus a acestui obiect sfânt, pe capacul ispăşirii. Chivotul nu avea coarne, şi stropitul îl împiedica pe marele preot să-l atingă, deoarece era obiectul cel mai sfânt.

După cum în Locul Preasfânt marele preot stropea de şapte ori în faţa chivotului, în acelaşi fel stropea probabil şi pentru curăţirea Locului Sfânt din faţa altarului tămâierii. Apoi ieşea în curte, unde punea sânge pe coarnele altarului şi apoi stropea altarul de şapte ori cu sângele amestecat al viţelului şi al ţapului (Leviticul 16:18-19). Aici, sângele era stropit de şapte ori direct pe altar, pentru a-l curăţi (vers. 19). Se pare că altarul din curte necesita mai mult sânge pentru curăţire, deoarece era locul care avea cel mai mult contact cu israeliţii şi cu necurăţiile lor.

Marele preot nu stropea de şapte ori înaintea altarului din curte, deoarece curtea nu era un loc sfânt, cum erau altarul şi cele două despărţituri ale cortului sacru. Acest lucru este confirmat de faptul că în curte nu a fost stropit untdelemn pentru ungere la sfinţirea sanctuarului (Leviticul 8).

Acum sanctuarul era curăţit de necurăţii şi păcate. Pentru a înde părta păcatele de adunare şi de tabără, marele preot lua ţapul viu, care stătuse în curte pe tot parcursul ceremoniei de curăţire a sanctuarului. Leviticul 16:21-22 ne relatează ce se întâmpla cu acel ţap:

Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului cel viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acesta va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul.

Observaţi că păcatele dispăruseră datorită jertfelor pentru păcat prin care fusese curăţit sanctuarul, însă rămâneau totuşi, urmând să fie îndepărtate prin ţapul cel viu. Păcatele erau mai greu de îndepărtat decât necurăţiile datorate atingerii trupurilor moarte. Necurăţia şi moartea sunt stări fizice pe care Dumnezeu le poate schimba la un moment dat în puritate şi nemurire, însă


păcatele rămân fapte istorice care trăiesc în mintea unui individ sau a unei colectivităţi pentru a genera alte păcate.

Păcatele sunt ca viruşii din computere. De curând, un prieten m-a avertizat că dacă voi primi un e-mail cu subiectul „Salutări de la un prieten“, în acesta se găseşte un virus care mi-ar putea distruge programele şi documentele de pe disc. Chiar dacă mi-aş fi instalat din nou totul, virusul ar fi persistat şi mi-ar fi distrus totul a doua oară!

Dumnezeu îngăduie moartea păcătoşilor pentru ca aceştia să nu poată face păcatul nemuritor. Din această cauză, Dumnezeu i-a scos afară pe Adam şi pe Eva din grădina Eden, departe de pomul vieţii (Genesa 3:22-24). Faptul că păcatul aduce moartea (Romani 6:23) explică de ce acela care ducea „ţapul pentru Azazel“ în pustie trebuia să se curăţească (Leviticul 16:26). Atingând ţapul care purta păcatele, omul devenea necurat, şi necurăţia însemna moarte.

Păcatul îi aparţinea lui Azazel şi era trimis înapoi lui Azazel (Leviticul 16:8-10). Nu ştim exact ce înseamnă „Azazel“. Unii interpreţi au înţeles acest termen ca însemnând „ţapul care scapă / care se duce“1, ceea ce astăzi, în mod eronat, este numit „ţap ispăşitor“2.

Cu toate că nu cunoaştem însemnătatea exactă a cuvântului „Azazel“, ştim că trebuie să însemne o fiinţă care poate deţine ceva. Leviticul 16:18 indică faptul că datorită aruncării sorţului la începutul Zilei Ispăşirii, un ţap Îi aparţinea Domnului, şi unul îi aparţinea lui Azazel.

Ţapul pentru Azazel nu era sacrificat ca jertfă, aşa cum era ţapul pentru Domnul. Ţapul pentru Azazel avea rolul de „camion pentru deşeuri“, de „gunoieră“ pentru transportul păcatelor. Am putea să-l numim „ţapul-cărăuş“.

Faptul că ţapul acesta era trimis în pustie înseamnă că era lăsat să moară acolo. De ce nu-i lăsa Dumnezeu pe israeliţi să omoare ţapul? Poate pentru că voia să se asigure că nu-l vor privi ca pe o jertfă.

După ce termina cu ţapul pentru Azazel, marele preot îşi scotea veşmintele sfinte de in şi îşi spăla din nou tot corpul cu apă (Leviticul 16:24). De ce era nevoit marele preot să se spele a doua oară? Deoarece el întrerupsese activitatea ceremonială a 1 N.R. în limba engleză: scapegoat, prescurtare de la escape goat.2 N.R: există însă în limba română forma mai exactă „Ducă-se pe pustii”.


jertfelor când efectuase ritualul cu ţapul pentru Azazel, care nu era o jertfă. Înainte de a se întoarce la jertfe, el trebuia să se spele, după cum un chirurg trebuie să se spele iarăşi, dacă face o pauză între operaţii. După ce se spăla, marele preot îmbrăca veşmintele împodobite, inclusiv efodul şi pieptarul (Leviticul 16:23-24). Apoi ieşea afară, la altarul din curte, şi aducea berbecii ca arderi de tot, unul pentru preoţi şi altul pentru restul poporului (versetul 24). Aceste jertfe se adăugau jertfelor ispăşitoare şi erau aduse tot în favoarea preoţilor şi poporului.

Ultimul ritual îndeplinit de preot era arderea pe altar a grăsimii jertfelor de ispăşire (vers. 25). Acest fapt explică de ce marele preot trebuia să-şi spele întreg corpul a doua oară, în loc să-şi spele doar mâinile şi picioarele, aşa cum făcea de obicei (versetul 24 - compară cu Exodul 30:19-21). Jertfele de ispăşire aduse pe altarul din curte erau speciale, deoarece mai devreme implicaseră interacţiunea cu Dumnezeu în Locul Preasfânt.

Leviticul 16:25 spune: „El să transforme grăsimea jertfei de ispăşi re în fum pe altar“ (traducerea autorului). „Jertfa de ispăşire“ la sin gular însemna lucrarea combinată a celor două jertfe pentru ispă şire, viţelul pentru preoţi şi ţapul pentru popor. Jertfele erau folosite împreună pentru curăţirea sanctuarului. Aceste două jertfe erau legate una de cealaltă prin faptul că marele preot alternase, folosind atât sângele viţelului cât şi pe cel al ţapului, când făcuse curăţirea Locului Preasfânt şi a Locului Sfânt (versetele 14-16). Apoi, el amestecase sângele celor două animale şi pusese acest amestec pe altarul din curte (versetele 18-19). Prin amestecarea sângelui, cele două ritualuri fuzionau din acest moment. Interacţiunea şi fuzionarea celor două jertfe subliniază faptul că ele lucrau împreună, şi nu în mod separat.

Pentru curăţirea sanctuarului şi a taberei obştii, marele preot începea prin aducerea jertfelor de ispăşire şi încheia tot prin acestea, când ardea grăsimea lor pe altar. Astfel, jertfele de ispăşire alcătuiau un „cadru“ pentru celelalte ceremonii care aveau loc între: ritualul ţapului pentru Azazel şi cele două arderi de tot. Această structură susţinea cele cinci ceremonii speciale care aveau loc în Ziua Ispăşirii şi le transforma într-un tot care funcţiona pentru „curăţire“. Aceste ceremonii acţionau împreună ca un întreg.

q

180

Grethe, proprietara locuinţei în care stăteam cu chirie, ne-a chemat pe mine şi pe soţia mea s-o ajutăm să-l caute pe Mykiko, un pisoi siamez. Îl auzea mieunând jalnic lângă stiva de lemne, însă nu putea să-l vadă. Crezând că poate este prins pe undeva, printre lemne, am început să dărâmăm stiva. Însă Mykiko nu era acolo. Apoi l-am auzit din nou mieunând. Am privit în sus şi l-am văzut pe amărâtul pisoi deasupra stivei de lemne, în vârful pinului.

Mykiko se văita deoarece trecuse printr-o experienţă îngrozitoare. Se refugiase în copac pentru a scăpa de un câine care-l urmărea, şi îşi petrecuse noaptea acolo, în mijlocul furtunii.

Am luat o scară înaltă, mi-am pus mănuşile de piele pentru a mă apăra de ghearele pisicii şi am început să mă caţăr în copac. Desigur că atunci când am întins mâna să-l apuc, pisoiul înnebunit şi-a scos ghearele, dar l-am prins şi l-am adus jos. A început să toarcă mulţumit, iar atunci când l-am aşezat pe pământ mă urmărea peste tot pentru a-şi demonstra afecţiunea. Cu toate că eram alergic la pisici şi, de obicei le evitam, Mykiko era foarte ataşat de mine. Era convins că îi salvasem viaţa.

Orice suiş are şi coborâş. Acest lucru este valabil chiar şi pentru o pisică.

Uneori, ceea ce intră trebuie să şi iasă. În timpul operaţiunii de salvare a lui O’Grady, avioanele s-au deplasat în două sensuri opuse. Mai întâi au intrat pe teritoriul Bosniei pentru a-l recupera pe O’Grady, iar apoi şi-au schimbat sensul, pentru a-l scoate de pe teritoriul inamic. Acesta era turul complet: intrare şi ieşire. Pentru sanctuarul israelit existau două etape asemănătoare: păcatele pătrundeau în sanctuar în timpul anului şi erau îndepărtate de

Inversare



acolo în Ziua Ispăşirii. Ceea ce intră trebuie să şi iasă, fie că este vorba de păcat sau de necurăţie rituală.

Ideea că aceste două etape priveau sensuri opuse este indicată de faptul că în Ziua Ispăşirii curăţirea sanctuarului îndepărta păcatele şi necurăţiile care fuseseră adunate de la cei care aduseseră jertfele în timpul anului. Observaţi cuvântul din Leviticul 16:16, care subliniază relele pe care marele preot le curăţea din sanctuar: „Astfel să facă ispăşire pentru Locul (prea)sfânt, pentru necurăţiile copiilor lui Israel, pentru toate călcările de lege şi pentru toate păcatele lor…“ (traducerea autorului). „Toate păcatele lor“ erau păcatele pentru care primiseră deja iertarea prin jertfa care îndepărtase păcatul de la ei. Devine astfel limpede faptul că în Ziua Ispăşirii păcatele iertate erau îndepărtate a doua oară, de data aceasta însă erau îndepărtate mai degrabă de la sanctuar, întrucât fuseseră îndepărtate de la cei care păcătuiseră.

Cele două etape sunt confirmate de ceea ce avea loc în cere-moniile propriu-zise. O comparaţie atentă între capitolele 4 şi 16 din Leviticul demonstrează faptul că avea loc inversarea sensului în care era aplicat sângele în Locul Sfânt. În timpul anului, în Locul Sfânt (Leviticul 4), sângele era stropit spre chivot, indicând faptul că păcatul reprezentat prin sânge era transferat în sanctuar. Însă în Ziua Ispăşirii, păcatul era îndepărtat dinspre chivot, arătând că păcatul era scos afară din sanctuar (Leviticul 16).

Iată ce se întâmpla, după cum avem relatat în Leviticul 4. Pentru păcatul marelui preot sau al adunării, marele preot punea


sânge pe două obiecte din Locul Sfânt (Leviticul 4:6-7, 17-18), spre chivotul legământului, acolo unde se găsea Prezenţa lui Dumnezeu. Cele două stropiri erau:

1. Stropirea de şapte ori înaintea perdelei din mijloc, adică în faţa (estul) altarului tămâierii.

2. Ungerea coarnelor altarului tămâierii.

După aceea, marele preot turna sângele rămas la piciorul altarului pentru arderile de tot (versetele 7, 18) pentru a-l înlătura. Înlăturarea aceasta nu reprezenta aducere de sânge pe altar.

În contrast cu progresia spre chivot din Leviticul 4, Leviticul 16 arată că în cazul jertfelor speciale pentru păcat din Ziua Ispăşirii, sanctuarul era curăţit din interior spre exterior: Locul Preasfânt, apoi Locul Sfânt şi în final altarul din curte. În fiecare dintre aceste încăperi observăm că sângele era aplicat progresiv dinspre chivotul Legământului (16:14-16, 18-19).

1. O stropire spre capacul ispăşirii.

2. Şapte stropiri înaintea capacului ispăşirii.

3. Ungerea coarnelor altarului tămâierii.

4. Şapte stropiri în faţa perdelei din mijloc, adică în faţa altarului tămâierii (spre est).

5. Ungerea coarnelor altarului din curte.

6. Şapte stropiri ale altarului din curte.Faptul că sanctuarul era curăţit dinspre interior spre exterior

se aseamănă cu munca de curăţire a unei locuinţe. Atunci când vrei să faci curat în încăperile unei case, începi din interior şi mături murdăria spre uşa care dă spre exterior.


Ordinea actelor din Ziua Ispăşirii (Leviticul 16) era inversată faţă de cea obişnuită în celelalte zile (Leviticul 4). Observaţi modul în care se inversează aplicarea sângelui în Locul Sfânt. Ziua Ispăşirii (diagramele de mai sus, 3 şi 4) comparativ cu sensul din celelalte zile (diagramele 1 şi 2). În timpul anului, sângele transfera păcatele în interiorul sanctuarului, iar în Ziua Ispăşirii sângele scotea păcatele afară din sanctuar.

Am descoperit că sângele animalelor de jertfă aducea de-a lungul anului păcatul în sanctuar. Acest fapt este susţinut de pasajul din Leviticul 6:27-29, unde sunt date preoţilor instrucţiuni referitoare la jertfele pentru păcat:

Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veşmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. Vasul de pământ în care se va fierbe să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă. Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea: ea este un lucru preasfânt.

Jertfa era „preasfântă“, însă sângele şi carnea erau privite ca fiind necurate. O haină pătată cu sânge trebuia spălată. Vasul din pământ în care fusese fiartă carnea trebuia spart. Acelaşi lucru se întâmpla cu orice obiect care venea în contact cu trupurile moarte ale animalelor necurate (Leviticul 11: 32-33). O jertfă de ispăşire era sfântă, deoarece era adusă Dumnezeului Cel Sfânt, însă exista un aspect care o făcea totuşi să fie necurată. De ce? Deoarece reprezenta mijlocul prin care păcatul sau necurăţia era îndepărtată de la cel care aducea jertfa. Sângele jertfei nu era el însuşi necurat, însă era un agent „transportor“, un mijloc de îndepărtare, după cum sângele uman sau animal are rolul de a înlătura produşii de degradare din organism. Păcatul sau necurăţia trecea de la persoana care era curăţită prin intermediul sângelui, spre altar. În mod asemănător, apa în care se face baie


este curată, însă luând contact cu trupul nostru murdar, apa preia murdăria. Dacă această apă este stropită pe vreun obiect, obiectul devine şi el murdar.

Scopul legilor rituale pentru necurăţie era acela de a ţine poporul şi obiectele necurate departe de contactul cu lucrurile sfinte care aveau legătură cu sanctuarul (vezi Leviticul 7:20; 15:31). Însă în jertfa de ispăşire avem ocazia să vedem sfinţenia şi necurăţia laolaltă. În această jertfă Dumnezeu a permis ca sfinţenia şi necurăţia să fie amestecate pentru a face ispăşire pentru poporul Său.

Prin aducerea unui animal ca jertfă lui Dumnezeu, israelitul transfera păcatul sau necurăţia de asupra lui, asupra lui Dumnezeu şi asupra sanctuarului. Israelitul era liber de povară, pentru că povara era preluată de către Dumnezeu. Acum ea se găsea în „terenul“ lui Dumnezeu, adică în sanctuar.

Atunci când un israelit îşi aşeza mâna pe capul unui animal care urma să fie adus ca jertfă de ispăşire, indiferent dacă era pentru păcat sau pentru necurăţie, acest gest juca un rol major în transferarea greşelii asupra sanctuarului. Gestul acesta îl identifica pe cel ce aducea jertfa drept cel a cărui nelegiuire era transferată asupra sanctuarului, prin intermediul animalului.

Deoarece stropirea cu sânge de şapte ori în faţa altarului tămâierii joacă un rol important în schimbarea sensului de aplicare a sângelui în Locul Preasfânt, mai sunt utile câteva explicaţii. Ne amintim că instrucţiunile referitoare la ceea ce se cerea preotului să înfăptuiască în Locul Sfânt (=cortul întâlnirii) în Ziua Ispăşirii sunt sumare: „…Să facă la fel pentru cortul întâlnirii“ (Leviticul 16:16 u.p.). Aceste cuvinte indică faptul că el trebuia să urmeze acelaşi model pe care îl folosise în Locul Preasfânt, unde mai întâi aplica o dată sânge pe un obiect (chivotul), şi apoi de şapte ori înaintea acelui obiect (versetele 14-15). În Locul Sfânt, obiectul pe care este pus sânge o singură dată (pe fiecare dintre coarne) este altarul tămâierii (Exodul 30:10). Astfel, cele şapte stropiri cu sânge în Locul Sfânt trebuie să fie înaintea altarului tămâierii (spre est).

În Leviticul 4:6, 17, într-o altă zi decât Ziua Ispăşirii, preotul stropea de şapte ori cu sânge în Locul Sfânt. Era o ceremonie identică celei din Ziua Ispăşirii, şi avea loc în acelaşi spaţiu. Mai aveau loc şi alte aplicări de sânge în timpul anului, în acelaşi loc ca în Ziua Ispăşirii: pe altarul tămâierii (Leviticul 4:7, 18; Exodul 30:10) şi pe altarul din curte (Leviticul 4:25, 30, 34; 16:18-19). Din


această cauză, este firesc să conchidem că acele şapte stropiri care aveau loc în timpul anului se desfăşurau în acelaşi loc din Sfânta ca în Ziua Ispăşirii, adică înaintea altarului tămâierii.

Locul unde se efectuau cele şapte stropiri în faţa altarului tămâierii în alte zile decât Ziua Ispăşirii este confirmat de Leviticul 4:6, 17, unde se relatează că stropirile se făceau „în faţa perdelei“. Expresia ebraică „înaintea“ utilizată în Leviticul 4:6, 17 face referire la o regiune care se afla „înaintea“ altei regiuni. (compară cu Genesa 33:18; Leviticul 10:4; 2Împăraţi 16:14). Din moment ce perdeaua dinlăuntru nu reprezenta ea însăşi o regiune, întinzându-se de-a latul spaţiului din sanctuar, definea suprafaţa Locului Preasfânt. Astfel, în Leviticul 4:6,17 a stropi înaintea perdelei însemna a stropi pe suprafaţa Locului Sfânt, care se află înaintea Locului Preasfânt. Cele şapte stropiri sunt atât în faţa perdelei, cât şi înaintea altarului tămâierii. Faptul că altarul tămâierii se afla între zona în care se stropea şi perdeaua dinlăuntru nu contrazice faptul că se stropea înaintea perdelei.

Suprafaţa Locului Sfânt era cea afectată de necurăţie şi păcat în timpul anului şi era curăţită în Ziua Ispăşirii. Astfel, este logic faptul că stropirea cu sânge trebuia să aibă loc în zona centrală, principală a Locului Sfânt, şi anume înaintea altarului tămâierii (la est) şi nu pe o latură a Locului Sfânt, între altar şi perdea.

Am văzut până acum că schimbarea sensului de aplicare a sângelui în Locul Sfânt reprezintă o dovadă că ispăşirea cuprindea două etape. O a doua dovadă este reprezentată de nevoia de curăţire a celor care îndepărtau trupurile moarte ale jertfelor pentru ispăşire din Ziua Ispăşirii (probabil nu erau preoţi). Această slujbă îl făcea pe ajutorul respectiv necurat, astfel încât el trebuia să se purifice (Leviticul 16:28). De ce devenea necurat? Deoarece aceste trupuri moarte aveau rol de „bureţi“ rituali, care absorbeau necurăţiile şi păcatele îndepărtate din sanctuar.

Îndepărtarea trupurilor moarte ale jertfelor de ispăşire aduse pentru preoţi sau pentru adunare în restul zilelor nu îi făcea necuraţi pe slujitori, fapt subliniat prin aceea că ei nu trebuia să se curăţească după ce îşi îndeplineau slujba (Leviticul 4:11-12, 21). De ce nu deveneau necuraţi? Deoarece trupurile acestea nu aveau rol de bureţi rituali, care să îndepărteze necurăţiile şi păcatele din sanctuar. În cazul acestor animale, păcatele erau transferate asupra sanctuarului, nu îndepărtate din sanctuar.


Înţelegem că jertfele din timpul anului transferau păcatele şi necurăţiile asupra sanctuarului, în timp ce jertfele din Ziua Ispăşirii îndepărtau aceleaşi necurăţii şi păcate din sanctuar. Fiecare greşeală era răscumpărată prin două jertfe, în două etape de ispăşire. Mai târziu vom reveni asupra semnificaţiei acestui fapt, însă deocamdată este bine să ne amintim atât: ceea ce intră trebuie să şi iasă!

q

187

În capitolul anterior, am discutat despre cele două etape ale ispăşirii din sanctuarul israelit. Însă existau unii păcătoşi care nu puteau primi ispăşirea prin jertfă:

Dar dacă cineva, fie băştinaş, fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său, căci a nesocotit cuvântul Domnului şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui (Numeri 15:30-31).

O persoană care păcătuia sfidător îşi pierdea privilegiul de a aduce jertfe. (compară cu versetele 22-29) Ea era „nimicită“. Aceasta era o condamnare fără drept de apel. Era pedeapsa finală, capătul drumului.

Existau unele păcate care afectau sanctuarul, cu toate că aceia care le comiteau nu puteau primi ispăşirea prin jertfă. Leviticul 20:3 arată care era reacţia lui Dumnezeu dacă un israelit sau un străin care locuia pe teritoriul lui Israel şi-ar fi adus vreunul dintre copii drept jertfă zeului Moloh: „Şi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul dintre copiii săi, întinând sanctuarul Meu şi profanând Numele Meu cel sfânt“ (traducerea RSV). Observaţi aici legătura dintre întinarea sanctuarului lui Dumnezeu şi profanarea Numelui Său, respectiv pătarea reputaţiei Sale. (compară cu Ezechiel 20:9)

Numeri 19:13 dezvăluie pedeapsa pe care o primea acela care nu se curăţea după atingerea unui trup mort, nesocotind porunca Domnului:

Risipă



Cine se va atinge de trupul unui om mort şi nu se va curăţi pângăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa de curăţire, este necurat, şi necurăţia lui este încă peste el (vezi şi versetul 20).

Oare cum pângăreau / întinau păcătoşii aflaţi în aceste situaţii cortul Domnului? Pur şi simplu înfăptuind păcatele care Îl sfidau pe Dumnezeu şi sistemul Său de închinare; sau neglijând regulile de curăţire care ţineau necurăţia la distanţă de cortul sfânt (compară cu Leviticul 15:31); sau participând la un sistem de închinare crud, pentru venerarea unui idol.

Ezechiel 23:37-39 face referire la întinarea templului datorită idolatrilor care intrau să I se închine lui Yahwé. Aceştia adăugau astfel la păcatele lor ipocrizia şi întinarea făţişă a sanctuarului (compară cu Ieremia 7:9-11, 30-31). Nu se specifică însă nici în Leviticul 20:3, nici în Numeri19:13, 20, dacă pedeapsa divină pentru această întinare a sanctuarului venea asupra păcătoşilor numai atunci când intrau în templu. Un închinător al lui Moloh sau unul care în mod intenţionat nu se curăţea după atingerea unui trup mort nu scăpa prin simplul fapt că evita să intre în sanctuar pentru a nu-l întina astfel în mod direct. Prin comiterea delictului, acea persoană întina sanctuarul şi urma să fie pedepsită.

Cum putea oare simpla înfăptuire a unui păcat să întineze sanctuarul? Nu ni se spune care este calea prin care păcatul ajungea în sanctuar. Acest aspect pe care nu-l cunoaştem nu trebuie totuşi să ne tulbure, deoarece vorbim despre un univers al ritualurilor, care nu cunoaşte limitele existente în lumea materială. În lumea ceremonială, nu trebuie trecut neapărat de la A la B şi de la B la C, aşa cum se întâmplă în cazul obiectelor sau oamenilor din lumea materială.

Aceste păcate despre care am vorbit nu au ajuns în sanctuar prin intermediul jertfelor. Ele au „scurt-circuitat“ actul jertfei, care reprezenta modalitatea legitimă de a aduce păcatele înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu era mulţumit atunci când un păcătos care se căia îşi aducea păcatul înaintea Lui, pentru că astfel El putea să-l ierte şi să-l curăţească prin jertfă. Însă atunci când un păcătos îşi „arunca“ păcatul asupra lui Dumnezeu pe o cale nelegitimă, întinând astfel sanctuarul, Dumnezeu era nemulţumit. Schimbarea de atitudine a lui Dumnezeu în aceste două cazuri este explicabilă. Te superi când copilul tău aduce în


casă mizerie pe pantofi? Cum ar fi însă dacă ar arunca mizerie în casă pe geam?

Un israelit care întina sanctuarul într-un mod nepermis, altfel decât prin jertfă, era condamnat de către Dumnezeu şi nu exista nici un fel de jertfă animală care să îndepărteze această condamnare. Acest lucru se înţelege de la sine. Pentru a-şi păstra integritatea atunci când a fost reprezentat greşit de un subaltern, un conducător divin sau uman trebuie să respingă nelegiuirea şi pe cel care a comis-o.

Atunci când Dumnezeu l-a iertat pe regele Manase pentru păcatele lui sfidătoare (2Cronici 33:13), Manase nu a putut aduce la templu nici o jertfă de animale prin care să primească ispăşire pentru ceea ce făcuse. Şi numai pentru păcatul aducerii de copii ca jertfă (2Împăraţi 21:6; 2Cronici 33:6), ar fi trebuit să fie condamnat la „nimicire“ (compară cu Leviticul 20:3). Se pare aşadar că Dumnezeu l-a iertat pe Manase, pur şi simplu, fără o jertfă de animal drept condiţie a iertării (compară cu Leviticul4:26). Fusese iertat însă în contul sacrificiului viitor al lui Christos, care este singura cale prin care cineva poate primi iertarea. Ioan 3:16 spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“. „Oricine crede“ înseamnă literalmente oricine crede!

Cu toate că Manase a crezut în Dumnezeu spre sfârşitul vieţii sale şi a fost iertat, nu există nici o garanţie că acela care Îl respinge pe Dumnezeu se va întoarce la El. Cel care merge cu încă pă ţâ nare la vale, pe panta alunecoasă a apostaziei, va constata că urcuşul este apoi dificil. Inima nu este modelată, credinţa nu creşte şi nici vocea lui Dumnezeu care vorbeşte conştiinţei nu se aude mai clar.

Respingerea lui Dumnezeu este o atitudine periculoasă pentru orice om, însă este mult mai periculoasă pentru aceia care s-au bucurat de binecuvântările legământului cu El. Acest fapt se aplică creştinilor din zilele noastre. În Evrei 6:4-6, cei care I-au aparţinut lui Dumnezeu şi apoi au apostaziat poartă o vină în plus, deoarece L-au dezonorat, ca şi când L-ar fi crucificat a doua oară pe Isus. După cum acei israeliţi din vechime care Îl întinau pe Dumnezeu şi Îi desconsiderau serviciul de închinare îşi pierdeau dreptul la ispăşire prin jertfă, „nu rămâne nici o jertfă pentru păcate“ pentru acei care „păcătuiesc cu voia după ce


au primit cunoştinţa adevărului“ (Evrei 10:26). Cei care renunţă la Christos irosesc sângele pe care l-a vărsat, suferind pe cruce. Aceştia „calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, pângăresc sângele legământului cu care au fost sfinţiţi şi batjocoresc pe Duhul harului“ (versetul 29). Din acest motiv, la judecata pe care o va face Domnul poporului Său, ei sunt condamnaţi (versetele 27-31). Este teribil să risipeşti sângele lui Christos!

Jertfele de animale aduse în Ziua Ispăşirii nu acordau privilegiul ispăşirii acelor persoane care întinaseră în mod nepermis sanctuarul. Ei nu fuseseră vrednici să primească iertarea în cadrul primei etape a ispăşirii. Cel care nu putea trece prin primul stadiu, cu siguranţă nu putea trece direct în cel de-al doilea, după cum, dacă nu ai absolvit facultatea. nu te poţi înscrie la un program de Master.

Aşadar, cum era curăţit sanctuarul de întinarea prin păcatele transmise asupra sa în mod nepermis? Anumite păcate grave care spurcau tabăra erau îndepărtate prin moartea acelora care le comiseseră (Numeri 33:35; Deut 17:7). Îndepărtarea păcătoşilor curăţea ţara în care locuia poporul, deoarece aceşti păcătoşi îşi purtau singuri păcatele. Se pare astfel că păcatul întinării putea fi curăţit din sanctuar prin pedepsirea păcătoşilor. Nu există însă nici o dovadă care să certifice faptul că sanctuarul era curăţit astfel sau că închinătorii lui Moloh sau cei care nu îndeplineau ritualul de curăţire locuiau în sanctuar, astfel încât îndepărtarea lor ar fi curăţit sanctuarul.

Chiar dacă întinarea sanctuarului în mod nepermis era curăţită în Ziua Ispăşirii, pentru noi este important un lucru: faptul că singurii păcătoşi care participau la jertfele din Ziua Ispăşirii, beneficiind de curăţirea sanctuarului, erau aceia care primiseră iertarea prin jertfele deja aduse. Cei care nu aduseseră jertfe pentru păcatele lor din timpul anului, inclusiv cei cărora nu le era permis să aducă jertfe deoarece păcatul lor era acela al întinării, erau condamnaţi deja înainte de Ziua Ispăşirii. Cazul lor nu mai era analizat pentru a primi răscumpărare prin curăţirea ce avea loc în acea zi.

Unii sunt de părere că absolut toate păcatele comise afectau sanctuarul în acelaşi fel cum o făcea păcatul întinării, chiar în momentul când erau înfăptuite. Dacă toate păcatele afectau în acest fel sanctuarul, scopul jertfelor din timpul anului ar fi fost acela de a curăţi sanctuarul de păcatele care se găseau deja


asupra lui. Astfel, nu ar mai fi fost nevoie de Ziua Ispăşirii pentru curăţirea acestor păcate, pentru că ele ar fi fost deja curăţite. Dacă ar fi să privim lucrurile în acest fel, ceremonialul jertfelor nu ar mai avea rolul de a transfera păcatele în interiorul sanctuarului în timpul anului şi de a le scoate afară din sanctuar în Ziua Ispăşirii. În acest caz, întregul ritual, atât din timpul anului, cât şi din Ziua Ispăşirii, ar avea rolul de a curăţi sanctuarul. Astfel, problema păcatului ar fi rezolvată într-o singură etapă.

Teoria de mai sus, a ispăşirii într-o singură etapă, nu poate fi acceptată, deoarece avem dovezi că existau numai anumite cazuri în care era comis păcatul întinării, şi în aceste ocazii nu puteau fi aduse jertfe. Întinarea sanctuarului în acest fel nepermis şi ispăşirea pentru păcătosul care se făcea vinovat de aşa ceva reprezintă noţiuni care se excludeau reciproc. Nimeni nu putea să aducă o jertfă care să cureţe sanctuarul de un păcat care ajunsese acolo într-un mod nelegitim, deoarece unei astfel de persoane îi era interzis să aducă jertfe. Dacă eşti în faţa plutonului de execuţie, nu poţi să-ţi răscumperi crima adunând gunoaie în folosul comunităţii.

Există un număr mare de dovezi care atestă faptul că păcatele iertate erau transferate asupra sanctuarului prin jertfe şi nu prin actele reprobabile ale păcătoşilor:

1. În privinţa ispăşirii păcatelor iertate, limbajul folosit este explicit şi descrie două etape distincte: iertarea primită în timpul anului (Leviticul 4:20, 26, 31, 35) şi curăţirea înfăptuită din Ziua Ispăşirii (16:30).

2. Biblia spune că jertfele din timpul anului făceau ispăşire pentru păcat (Leviticul 4:20, 26, 31, 35) şi pentru necurăţie. Este limpede faptul că păcatul sau necurăţia erau îndepărtate de la păcătos. De exemplu, în Leviticul 4:26 se scrie despre ceea ce trebuia să facă o căpetenie care aducea o jertfă pentru păcat: „Astfel, preotul va face ispăşire pentru păcatul lui, şi va fi iertat“ (traducerea autorului). Atunci când o femeie aducea după naştere o ardere de tot pentru curăţirea ceremonială (nu pentru păcat), preotul trebuia „să jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea; şi astfel va fi curăţită de curgerea sângelui ei“ (12:7). Nu există nici o dovadă care să susţină faptul că jertfele din timpul anului ar fi curăţit sanctuarul sau obiectele sfinte care se găseau în el.


3. „Toate“ păcatele iertate în timpul anului erau îndepărtate din sanctuar în Ziua Ispăşirii (Leviticul 16:16). De ce ar mai fi trebuit să fie îndepărtate aceste păcate, dacă erau curăţite într-adevăr mai înainte, în timpul anului?

4. În cazul jertfelor pentru păcat aduse în timpul anului pentru preot sau pentru întreaga adunare, sensul în care se aplica sângele era înspre interior, ceea ce semnifica faptul că păcatele erau preluate de sanctuar. Acest sens era opus celui din Ziua Ispăşirii, când avea loc curăţirea sanctuarului.

5. În cazul jertfelor aduse în timpul anului pentru preot sau pentru adunare, cei care îndepărtau trupurile moarte nu erau nevoiţi să se curăţească. Acest act avea loc numai în Ziua Ispăşirii. Faptul acesta arată că acele animale nu avuseseră rolul de „burete“ ceremonial, prin care era şters răul din sanctuar.

Poporul lui Dumnezeu avea ocazia de a preţui sângele jertfei aduse pentru ei, astfel încât să primească iertare şi curăţire. Sau puteau să-l arunce la o parte. Dar risipa de sânge era un lucru teribil.

q

193

Când avionul lui O’Grady a fost doborât, întreaga lui familie a fost afectată. Au aşteptat nerăbdători toată săptămâna, sperând să fie încă în viaţă. În timp ce era scos din Bosnia, colonelul responsabil de escadronul său l-a sunat pe tatăl lui O’Grady, pentru a-l anunţa că fiul lui este în viaţă. Acesta a alergat strigând la ceilalţi doi copii ai săi, trezindu-i din somn. Apoi, toată familia a început să sară în sus de bucurie (revista Time, 19 iunie 1995, pg. 26).

Scott era numai unul dintre membrii familiei, dar starea lui îi afecta pe toţi ceilalţi. Familia este un întreg.

Atunci când o parte a sanctuarului israelit era atinsă de păcat, necurăţie sau curăţire, era afectat întregul sanctuar. Sanctuarul era un tot unitar. Faptul acesta clarifică o mulţime de nelămuriri cu privire la sanctuar şi la mântuire.

Cum erau întinate Locul Sfânt şi Locul Preasfânt prin neres-pectarea ritualului pentru necurăţie? Jertfele pentru acest tip de necurăţie (Leviticul 12:6-8; 15:13-15) erau aduse numai pe altarul din curte; pentru necurăţie nu se aducea niciodată sânge în interiorul cortului sfânt. Însă în timpul Zilei Ispăşirii, necurăţiile trebuia îndepărtate din Locul Sfânt şi din Locul Preasfânt (16:16), după cum erau îndepărtate şi de pe altarul din curte (versetele 18-19).

Faptul că prin întinarea altarului din curte erau întinate Locul Sfânt şi Locul Preasfânt este ca şi cum o baie murdară ar putea murdări alte două băi! Un coşmar pentru orice gospodină!

Trebuie să ne amintim că aici este vorba despre ritual. Acesta nu este limitat de legile de tip cauză-efect care guvernează lumea materială. În sfera noastră materială, un om trebuie să meargă de la A la B, şi apoi de la B la C şi aşa mai departe. Scott O’Grady

Impact



a trebuit să meargă din Bosnia mai întâi pe un vas transportor de elicoptere din Marea Adriatică. Abia apoi s-a îndreptat spre Statele Unite. Chiar dacă ar fi putut zbura din Bosnia direct în Statele Unite, tot ar fi trebuit să traverseze un ocean, cel mai probabil Atlanticul. El nu putea să fie într-un moment în Bosnia şi în celălalt în Statele Unite, aşa cum Iisus i-a dus pe ucenicii Săi într-o clipită la destinaţie pe Marea Galileii (Ioan 6:21). Ritualurile sunt ca minunile, deoarece nu sunt limitate aşa cum sunt activităţile obişnuite.

Dilema privitoare la modul în care sângele vărsat pe altarul din curte ajungea să întineze Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, îşi găseşte răspunsul în principiul „parte a unui întreg“. Sanctuarul era un tot unitar, astfel încât întinarea unei părţi avea răsunet asupra întregului sanctuar. Nu era nevoie ca necurăţia să fie dusă de pe altarul din curte în Locul Sfânt, şi de acolo în Locul Preasfânt. Altarul din curte era o parte integrantă a sanctuarului, astfel încât atunci când era întinat, întregul sanctuar devenea întinat.

De exemplu, la consacrarea sanctuarului, Aaron şi fiii lui au adus pentru ei înşişi o jertfă pentru păcat pe altarul din curte (Leviticul 9:8-10). Deoarece sacrificiul era pentru ei, nu puteau să mănânce carnea rămasă. Aşa că a trebuit să o ardă afară din tabără (versetul 11). Această jertfă avusese loc doar pe altarul din curte. Totuşi, ea avea impact asupra întregului sanctuar.

Am aflat că întreg sanctuarul era afectat dacă o parte a sa era întinată. Principiul „parte a unui întreg“ se aplica şi la scară mai redusă. Exodul 30:10 spune cu referire la altarul tămâierii: „O dată pe an, Aaron să oficieze ritualul ispăşirii pe coarnele altarului. De-a lungul generaţiilor, să facă această ispăşire o dată pe an cu sângele jertfei de ispăşire. Acesta va fi un lucru preasfânt înaintea Domnului“ (traducerea autorului). „Ispăşirea o dată pe an“ avea loc în Ziua Ispăşirii. Marele preot (Aaron) făcea ispăşire pentru altar ungându-i coarnele cu sânge. Astfel, deşi punea sânge numai pe o porţiune din altar, prin aceasta era curăţit tot altarul. Tot astfel se petreceau lucrurile şi atunci când altarul era întinat. Aşezând sânge pe coarnele altarului, când păcătuia întreaga adunare (Leviticul 4:7, 18), marele preot transfera păcatul asupra întregului altar.

Dacă marele preot sau adunarea păcătuiau în timpul anului, acesta trebuia să stropească de şapte ori cu sânge în Locul Sfânt (Leviticul 4:6, 17). Sângele cădea pe o porţiune a podelei. În


lumina celor descoperite despre efectul pe care îl avea ungerea unei porţiuni a altarului asupra întregului sanctuar, observăm că prezenţa sângelui pe o porţiune a podelei afecta toată suprafaţa Locului Sfânt. În Ziua Ispăşirii, marele preot făcea acelaşi gest pentru a îndepărta complet păcatul (16:16 compară cu versetul 14).

Acum putem recunoaşte cu uşurinţă şi alte exemple în care se aplică principiul „parte a unui întreg“. Atunci când marele preot stropea o dată spre capacul ispăşirii şi de şapte ori înaintea capacului ispăşirii (Leviticul 16:14-15), prin aceasta curăţea chivotul în întregime şi tot Locul Preasfânt. Atunci când ungea cu sânge coarnele altarului din curte şi îl stropea de şapte ori (versetele 18-19), întregul altar era curăţit şi reconsacrat.

Un exemplu mai puţin evident despre modul în care era aplicat principiul „parte a unui întreg“ este cel referitor la viţelul şi ţapul aduşi ca jertfă pentru curăţirea sanctuarului în Ziua Ispăşirii. Numai sângele lor era pus pe părţile întinate din sanctuar. Corpurile nu erau aduse în cortul sacru. Însă animalele erau privite ca întreg. Atunci când sângele lor devenea necurat, după ce era stropit în sanctuar, corpurile aflate afară deveneau necurate, deoarece aparţinuseră aceluiaşi animal. Dacă o porţiune era afectată, totul era afectat. Ca rezultat, cei care duceau trupurile moarte afară din tabără deveneau necuraţi (Leviticul 16:28).

Principiul „parte a unui întreg“ se aplica şi oamenilor. Când Moise i-a uns pe Aaron şi pe fiii lui ca preoţi, a aşezat sângele jertfei „pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept“ (Leviticul 8:23). A procedat apoi întocmai şi cu fiii lui Aaron (versetul 24). Sângele atingea numai extremităţile preotului, însă preotul era cu totul consacrat. Compară acest aspect cu faptul că sângele care era pus numai pe coarnele / extremităţile altarului afecta întreg altarul.

De ce era pus sângele pe lobul urechii, degetul de la mână şi cel de la picior? Se pare că datorită faptului că servii lui Dumnezeu trebuia să-L audă / asculte (compară cu Exodul 21:5-6), să îndeplinească voia Lui cu mâinile lor şi să meargă cu picioarele lor acolo unde îi trimitea El.

Înainte de a intra în cortul sfânt sau de a oficia jertfe la altarul din curte, li se cerea să-şi spele mâinile şi picioarele cu apă din ligheanul sfânt (Exodul 31:17-21). Apa care atingea o parte din


corpul preoţilor curăţea întregul lor trup pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Acelaşi principiu se aplică actului spălării picioarelor în serviciul Comunităţii Creştine. Iisus i-a spus lui Petru: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot“ (Ioan 13:10). Semnificaţia transcende actul fizic al spălării picioarelor. Impactul simbolic este asupra omului ca întreg.

Faptul că principiul „parte a unui întreg“ este atât de evident în sanctuar şi că este recunoscut de Christos sugerează că ar putea avea un rol important în dinamica mântuirii. Romani 5:12-17 confirmă acest lucru: păcatul lui Adam a avut un impact global, extinzându-se asupra întregului neam omenesc. În acelaşi timp, sacrificiul unui singur om, Iisus Christos, asigură iertarea tuturor celor care îl acceptă.

Principiul „parte a unui întreg“ se aplică şi în viaţa noastră. Iacov spune:

Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate. Căci Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti“ a zis şi „Să nu ucizi“. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de legea slobozeniei. (Iacov 2:10-12)

Încălcarea oricărei legi divine afectează relaţia noastră cu Dumnezeu. Scopul legii este păstrarea relaţiei. Astfel, legea care protejează relaţia este un tot unitar. Aceasta este „legea slobozeniei“ sau a libertăţii, deoarece numai atunci suntem liberi, când păstrăm şi preţuim relaţia noastră cu Dumnezeu.

Modul în care o nelegiuire afectează relaţia noastră cu Dumnezeu poate fi asemănat cu căsnicia. Poţi să-ţi lezezi căsnicia în multe feluri: strigând, lovind, neglijând, comiţând adulter, ş.a.m.d… Cu siguranţă că rişti să strici mai tare căsnicia dacă faci mai multe greşeli, în loc de una singură. Însă uneori ajunge una singură pentru a distruge căsnicia.

Dumnezeu Se opune puterii păcatului existent în viaţa noastră, revărsând dragostea Sa „în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat“ (Rom 5:5). În acest verset, cuvântul „inimi“ reprezintă mintea noastră. Aşezând dragostea Sa în această parte a fiinţei noastre, Dumnezeu atinge viaţa noastră în întregime, „parte pentru întreg“. Dragostea reprezintă principiul relaţional fundamental, care se regăseşte în toată legea lui Dumnezeu


(Matei 22:36-40). Aşadar, darul dragostei ne dă puterea de a trăi în armonie cu Dumnezeu, care este dragoste (1Ioan 4:8).

După cum preoţii israeliţi erau consacraţi în întregime, deşi se punea sânge numai pe anumite părţi din trupul lor (Leviticul 8:23-24), în acelaşi fel sfinţenia poporului lui Dumnezeu din vremea sfârşitului este reprezentată în cartea Apocalipsei de un sigiliu. Aşezat pe frunte, el semnifică apartenenţa divină (Apocalipsa 7:3; 9:4). În concordanţă cu versetul din Efeseni 1:13, creştinii sunt sigilaţi prin Duhul Sfânt. Este firesc să se întâmple aşa, deoarece Duhul Sfânt este Cel care revarsă dragoste în inimile noastre şi ne aduce în armonie cu caracterul lui Dumnezeu.

Prin contrast cu cei sigilaţi de Dumnezeu, aceia care se alătură rebeliunii organizate împotriva Sa primesc un semn pe mână sau pe frunte (Apocalipsa 13:16-17). Semnul este aşezat numai pe o parte a persoanei respective, însă reprezintă devotamentul lui total faţă de puterea răzvrătită.

Într-un fel sau altul, principiul „parte a unui întreg“ funcţionează în vieţile noastre. Însă noi putem să alegem în ce direcţie va lucra el. Vrem să avem o influenţă spre rău? Sau dorim ca atingerea dragostei prin Duhul Sfânt să ne umple şi să se reverse şi asupra celor ce ne înconjoară?

Atunci când eşti răscumpărat de Dumnezeu, cei din jurul tău vor fi afectaţi de schimbarea ta. Dacă vor înţelege ceea ce a avut loc în viaţa ta, s-ar putea să sară în sus de bucurie!

199

Partea a VI-a

Relaţii în joc

q

200

„Basher 52 - recepţionat. Sunt în viaţă; ajutor.“ Tomas Handford a primit acest mesaj radio care folosea codul lui O’Grady, în timp ce survola Bosnia într-un avion de vânătoare F-16. Însă nu a fost sigur de faptul că nu era doar un truc folosit de duşman pentru a-l păcăli, până când nu a testat mesajul, cerându-i lui O’Grady să specifice numele escadronului în cadrul căruia servise în Coreea (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 24).

Cuvintele trebuie probate.„Vrei să fii soţia mea?“ „Da!“ Cererea a fost acceptată. Cuplul

se logodeşte. Cuvintele vor fi însă testate atunci când soseşte ziua nunţii. Anunţurile au fost făcute. Tortul etajat este gata. Muzicienii au făcut repetiţii. Biserica este împodobită. Cadourile sunt aranjate pe o masă. Familia şi prietenii sunt aşezaţi la locul lor în biserică. Preotul stă la amvon. Însă dacă mireasa ori mirele îşi „pierde curajul“ şi crede că nu este pregătit sau pregătită pentru căsătorie, nunta este „anulată“; ei nu vor deveni una.

Sunt recunoscător pentru faptul că mireasa mea s-a căsătorit cu mine, deşi s-a trezit în ziua nunţii copleşită şi oarecum înspăimântată de perspectiva legământului pe viaţă ce stătea în faţa ei.

„Da!“ este un cuvânt scurt, însă cu o semnificaţie profundă. Reprezintă promisiunea de a iubi, respecta şi preţui până la moarte. După nuntă, urmează căsnicia, care va pune la probă această promisiune de-a lungul anilor trăiţi împreună. Cuvintele trebuie întărite de fapte. Fără fapte, cuvintele sunt ieftine şi lipsite de însemnătate; unirea celor doi nu va dura.

„Doamne! Doamne!“ Acceptăm şi realizăm faptul că Christos este Domnul! Aceste cuvinte sunt potrivite. Însă cuvintele trebuie probate. Iisus a spus:

Nuntă


relaţiiînjoC 201

„Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci numai cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’.“ (Matei 7:21-23)

Pentru Christos, întrebarea esenţială este dacă un aşa-zis credincios face voia Tatălui Său din ceruri. Nu este suficient să fi făcut voia lui Dumnezeu în trecut, chiar dacă ai profeţit sau ai scos demoni. Nu este suficientă iertarea din trecut. Trebuie să facem mereu voia lui Dumnezeu.

Dacă acceptăm cu adevărat iertarea lui Dumnezeu, Îl acceptăm ca Domn al nostru şi demonstrăm acest lucru prin ascultare. Din această cauză Dumnezeu a cerut israeliţilor care fuseseră iertaţi să-şi demonstreze loialitatea faţă de El prin smerirea sufletului şi abţinerea de la orice lucrare în Ziua Ispăşirii (Leviticul 16:29). Angajamentele lor erau acum arătate prin faptă. Diferenţa între israeliţii loiali şi cei neloiali stătea în ascultarea de Dumnezeu.

Ceremoniile din Ziua Ispăşirii prefigurau o judecată universală. Prin această judecată, Dumnezeu îi desparte pe cei loiali de cei neloiali, pe baza faptelor lor: „Să ascultăm dar încheierea tuturor lucrurilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău“ (Eclesiastul 12:13-14). Atunci când va veni în slavă, Christos va alege pe cei care sunt poporul Său de cei care nu sunt - cum se separă oile de capre - după felul în care i-au tratat pe alţii (Matei 25:31-46).

Dacă un om devine creştin, aceasta nu-l fereşte de judecată. Vorbindu-le creştinilor, Pavel scria: „Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Christos“ (Romani 14: 10).

La judecată, faptele au importanţă, deoarece demonstrează credincioşia sau lipsa ei. Suntem mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, prin credinţă, nu prin fapte (Efeseni 2:8-9). Se ridică însă întrebarea: Avem noi oare credinţă? Răspunsul la această întrebare îl putem afla privind la faptele noastre, deoarece credinţa adevărată, care a acceptat harul lui Dumnezeu, va fi reflectată, cu siguranţă, în fapte bune. Credinţa lucrează cu iubire (Galateni 5:6) şi, fără fapte, ea este moartă (Iacov 2:26).


Iisus i-a spus lui Nicodim: „Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul“ (Ioan 3:8). Cu toate că acea putere care schimbă un om nu poate fi observată, rezultatele schimbării sunt evidente: „îi auzi vuietul“. Duhul, harul şi credinţa care produc transformarea sunt invizibile, însă faptele - care sunt rezultatul acestei schimbări - sunt observate de ceilalţi oameni. Faptele sunt mărturia unei „naşteri din nou“ prin Duhul Sfânt.

Dumnezeu are multă răbdare cu aceia care pretind a fi creştini, însă nu au o credinţă vie, adevărată. El nu-i demască imediat, ci le lasă privilegiul de a se întoarce. Ei vor rămâne în poporul Său până la sfârşit, până când Domnul îi va despărţi pe credincioşii adevăraţi de cei falşi, după cum este ales grâul de neghină (Matei 13:24-30; 36-43).

Judecata era laitmotivul multor parabole ale lui Iisus, după cum am aflat deja din comparaţia cu oile şi caprele, grâul şi neghina. Iisus a mai spus şi o altă parabolă, pentru a sublinia faptul că nu este suficient să fii cu cei din poporul lui Dumnezeu. În această parabolă, un om a răspuns invitaţiei unui rege şi a venit la un ospăţ. Însă nu avea haină de nuntă. El purta haine nepotrivite. Deoarece a fost găsit îmbrăcat necorespunzător, a fost scos afară (Matei 22:1-14).

Regele Îl reprezintă pe Dumnezeu. Dacă răspundem chemării Sale, înseamnă că am pornit cu dreptul. Dar fără haina de nuntă, nu putem sta cu El la ospăţ.

Apocalipsa 19:7-8 ne spune ce semnifică nunta şi haina de nuntă:

„Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.“ - (inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor).

„Mielul“ este Christos (compară cu Ioan 1:29). Mireasa este poporul Lui, „sfinţii“ Lui. „Nunta“ este unirea lui Christos cu poporul Lui. „Inul subţire“ este o haină albă de nuntă, deoarece o mireasă, chiar şi în zilele noastre, poartă rochie albă. Aici, haina reprezintă „faptele neprihănite ale sfinţilor“. Astfel, poporul lui Christos trăieşte în armonie cu caracterul Său drept, manifestat printr-o dragoste pură şi neegoistă.

relaţiiînjoC 203

Noi putem fi o parte a „miresei“. Ne putem întâlni cu Christos. Numai cei cu veşminte de in subţire vor fi ai Lui. Însă nu trebuie să ne confecţionăm singuri această haină. „Inul subţire“ al faptelor neprihănite „i-a fost dat“ miresei. Faptele bune ce rezultă din ascultarea de Dumnezeu sunt un dar din partea Lui! Aşadar, nu ai nici o scuză dacă-ţi lipsesc aceste fapte, după cum acel om din parabola lui Iisus nu avea nici o scuză pentru că-i lipsea haina de nuntă şi n-a putut să spună nici un cuvânt în apărarea sa (Matei 22:12).

Vrei să devii una cu Christos şi cu iubirea Lui divină? Ce te atrage spre El? În Efeseni 5, apostolul Pavel sugerează un răspuns: „Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Christos ne-a iubit şi S‑a dat pe Sine pentru noi ‘ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros’, lui Dumnezeu“ (Efeseni 5:1-2).

Datorită iubirii pe care o are pentru noi, Christos vrea să fie una cu noi:

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Christos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană (Efeseni 5:25-27).

Dacă fac parte din Biserica lui Christos, cum pot să fiu „fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta“? Mi se pare imposibil! Desigur, este imposibil să reuşesc prin forţe proprii. Cine face însă curăţirea? Curăţirea este făcută de Christos prin „Cuvânt“, adică prin Cuvântul lui Dumnezeu. Christos Îşi asumă responsabilitatea. Trebuie numai să-L las să mă curăţească, să-L accept în viaţa mea şi să ascult cuvântul Lui.

De ce vrea Christos să mă curăţească? Deoarece mă iubeşte şi vrea să mă aducă înaintea Lui. El mă însoţeşte de-a lungul acestui proces al curăţirii.

O nuntă nu poate avea loc decât atunci când mireasa şi mirele sunt îmbrăcaţi şi pregătiţi amândoi pentru a spune „Da!“ De obicei, oamenii decid să se căsătorească cu mai mult timp înainte de ziua nunţii lor. La nuntă, ei întăresc decizia luată anterior şi o aşază în cadrul unui legământ de o viaţă. Este ultima şansă de a da înapoi sau de a merge înainte. Din acest punct de vedere, ziua nunţii se asea mănă cu o zi de judecată.


În parabola lui Christos despre judecata ce a avut loc la o nuntă, omul fără haină de nuntă era un simplu oaspete (Matei 22:11). Dar în Efeseni 5 şi în Apocalipsa 19, observăm că nu suntem chemaţi la nunta lui Christos doar ca oaspeţi, ci ca mireasa Lui. Îl vom lăsa noi să ne pregătească pentru nuntă? Vom merge până la capăt?

q

205

Revista Time relatează cele petrecute după paraşutarea lui O’Grady în Bosnia: „În timp ce Pentagonul începea să se pună în mişcare, cei desemnaţi să elaboreze strategia de salvare îşi cam pierduseră speranţa. ‘Am crezut că este mort!’, a recunoscut un ofiţer din Forţele Aeriene“ (Revista Time, 19 iunie 1995, pg. 22).

Cum putea „să se pună în mişcare“ Pentagonul? Pentagonul este o clădire cu cinci laturi ce se găseşte în apropiere de Washington D.C. Cum poate să acţioneze o clădire? Desigur că expresia „Pentagonul“ face aici referire la organizaţia găzduită şi reprezentată de această clădire: Departamentul Apărării Statelor Unite. Cei care acţionau erau ofiţeri ai statului major.

În acelaşi fel ne referim şi la Casa Albă. „Casa Albă confirmă…“ „Casa Albă neagă…“ „Casa Albă este absolvită de orice vină…“ Casa Albă este cartierul general al preşedintelui şi al organizaţiei sale. Acţiunile şi reputaţia Casei Albe sunt cele ale preşedintelui. El poartă responsabilitatea.

Cartierul general al lui Dumnezeu este sanctuarul din ceruri, unde se găseşte scaunul Lui de domnie (Psalmul 11:4; Ieremia 17:12). Ne explicăm astfel modul în care scaunul de domnie sau sanctuarul lui Dumnezeu reprezintă caracterul, autoritatea şi reputaţia Sa.

Faptul că „Numele“ lui Dumnezeu locuia în sanctuar întăreşte legătura dintre sanctuarul lui Dumnezeu şi reputaţia Sa, deoarece „Numele“ implică reputaţia: „Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau şi în faţa cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din ţara Egiptului“ (Ezechiel 20:9).

Astăzi este înţeleasă foarte bine această idee, conform căreia numele implică reputaţia, mai ales în domeniul afacerilor şi în

Reputaţie



politică. Am auzit de curând la radio o reclamă la „The Good Guys“ („Băieţii Buni“), un lanţ de magazine care se ocupă cu vânzarea de echipamente electronice. Reclama se încheia cu următoarea frază: „Noi suntem ‘Băieţii Buni’. Trebuie să fim buni!“ Orice afacere care are şi vrea să păstreze un „nume“ bun, trebuie să se ridice la înălţimea reputaţiei pe care o are.

Timp de sute de ani, Dumnezeu a avut un al doilea cartier general pe pământ, în sanctuarul / templul israelit. Astfel, atunci când se vorbeşte în Leviticul 16 despre curăţirea sau purificarea sanctuarului în Ziua Ispăşirii, conchidem că această curăţire afectează cumva pe Dumnezeu. După cum a reabilita Casa Albă înseamnă a-l elibera pe preşedinte de ceva care i-a afectat sau i-ar putea afecta reputaţia, tot astfel curăţirea sanctuarului implica, într-un anumit sens, reabilitarea lui Dumnezeu.

Principiul „parte a unui întreg“ se aplică şi în cazul acesta. După cum relaţia cu Dumnezeu este afectată de orice păcat comis împotriva Lui (Iacov 2:10), tot astfel relaţia lui Dumnezeu cu universul Său este afectată de tot ceea ce face El.

De curând, un student m-a întrebat de ce nu rezolvă Dumnezeu problema păcatului planetei Pământ exilând-o pur şi simplu pe veci, departe de restul Universului. De ce Se străduieşte Dumnezeu atât de mult să ne salveze, când ar fi cu mult mai uşor să ne lase să putrezim şi să ne auto-distrugem? Răspunsul stă în dragostea lui Dumne zeu pentru noi, dragoste prin care vrea să ne mântuiască. Modul în care Se poartă cu noi spune celorlalte creaturi ale Sale cum este El în realitate.

Ceea ce face Dumnezeu pentru noi nu este motivat doar de dorinţa de control autoritar, de a-Şi păstra imaginea neştirbită, în pofida adevărului. Faptele Lui sunt adevăr, deoarece dragostea uimitoare pe care o are pentru noi nu-I îngăduie să ignore starea jalnică în care ne aflăm. Dumnezeu nu trece cu vederea secretele murdare, nu „ascunde scheletele în dulap“.

Ce fel de rele pot afecta reputaţia lui Dumnezeu, în aşa măsură încât să fie nevoie de curăţirea sanctuarului Său în Ziua Ispăşirii? În Leviticul 16:16 ni se spune ce anume curăţea marele preot din sanctuar pentru a nu-L mai afecta pe Dumnezeu:

Astfel să facă ispăşire pentru (Prea)sfântul locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel, pentru toate călcările de lege şi pentru toate păcatele lor; să facă astfel pentru cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor (traducerea autorului).

relaţiiînjoC 207

Acele rele care-L afectau pe Dumnezeu în sanctuar erau comise de poporul Lui. Necurăţiile Îl afectau, cu toate că nu erau privite ca păcate. Păcatele iertate prin jertfă Îl afectau, deşi fuseseră iertate.

Este uşor de explicat cum Îl afectau pe Dumnezeu necurăţiile. El locuia cu poporul Său, „în mijlocul necurăţiilor lor“ (Leviticul 16:16; compară cu 15:31). Dumnezeu este sfânt; este sursa oricărei suflări de viaţă. Israeliţii erau necuraţi şi supuşi morţii. Locuind atât de aproape de ei, Dumnezeu era afectat de neputinţele lor şi de natura lor muritoare. Acest lucru se aplica în mod particular jertfelor pentru păcat aduse la sanctuar, pentru absolvirea de necurăţiile lor, care rămâneau asupra sanctuarului până la Ziua Ispăşirii.

De ce era Dumnezeu afectat de păcatele iertate? Odată ce omul acela fusese iertat, ce nevoie mai avea de ispăşire? De ce erau rezolvate păcatele de două ori, prima oară în timpul anului, când se primea iertarea şi a doua oară la Ziua Ispăşirii? Putem încerca să găsim răspunsul, amintindu-ne o povestire despre Regele David şi despre costul harului:

„Împărate, scapă-mă!“, a strigat o femeie din Tecoa. David a întrebat-o: „Ce ai?“ Cu vocea tremurând de emoţie, a început să-şi spună povestea tristă:

„Sunt văduvă, bărbatul mi-a murit! Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat la câmp, şi n-a fost nimeni să-i despartă; unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât. Şi iată că toată familia s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: ‘Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorâm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!’ Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaş viu pe faţa pământului“ (2Samuel 14:5-7).

Nu este de mirare că femeia aceasta i s-a adresat regelui. Spre deosebire de femeia adulteră care a fost târâtă în faţa lui Iisus, femeia din Tecoa a venit de bunăvoie înaintea lui David. Situaţia ei era disperată. Dreptatea cerea moartea criminalului. Însă dacă el murea, nu mai rămânea nimeni care să aibă grijă de ea la bătrâneţe, şi numele familiei ei ar fi pierit. Condamnarea la moarte a fiului însemna indirect condamnarea ei.

Ca judecător suprem în ţară, David putea arăta milă acestui fiu şi-l putea ierta. Însă dacă ar fi făcut astfel, ce s-ar fi întâmplat


cu reputaţia sa de judecător drept? Reputaţia aceasta nu era doar o chestiune de imagine; numai fiind drept putea să domnească peste poporul său ca rege. Acest caz era riscant şi dificil. David avea nevoie de timp să se gândească. Aşa că i-a cerut femeii să se întoarcă acasă, spunându-i că va da porunci cu privire la cazul ei (versetul 8).

Însă femeia avea nevoie de un răspuns urgent, nu de o amânare diplomatică. Era disperată. Era însă şi înţeleaptă, şi a înţeles imediat motivul pentru care regele ezita. Aşa că a răspuns: „Asupra mea, împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă vina; împăratul şi scaunul lui de domnie sunt fără pată“ (versetul 9; traducerea autorului). Femeia aceasta ştia că un judecător sau un împărat care avea rolul de judecător suprem era responsabil din punct de vedere moral de judecata pe care o făcea. Dacă un judecător lasă nepedepsit un vinovat, trebuie să aibă un motiv bine întemeiat pentru decizia sa, altfel nu îşi îndeplineşte misiunea şi face rău societăţii.

Să presupunem că gonesc pe autostradă cu 190 km/oră, fără a putea folosi scuza că sunt urmărit de „paparazzi“. Şi imaginaţi-vă că odată ajuns la tribunal, judecătorul plăteşte amenda în locul meu. Trebuie să ai o imaginaţie bogată să-ţi poţi închipui aşa ceva! Atunci când soseşte momentul alegerilor, ce va face contracandidatul acestui judecător? Se va uita prin dosare, va găsi cazul meu şi face public faptul că actualul judecător este „îngăduitor cu abaterile“. Un judecător care iartă trebuie să fie capabil să-şi justifice hotărârile ca fiind drepte. Acest lucru este important mai ales când este vorba despre omucidere. Atunci când vina sângelui vărsat este asupra unei persoane, judecătorul său preia într-un anumit sens această vină, dacă-l lasă liber în societate.

Însă femeia din Tecoa a spus: „Asupra mea, împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să fie vina; împăratul şi scaunul lui de domnie sunt fără pată“ (versetul 9 - traducerea autorului). Ea ştia că mila avea un preţ şi era dispusă să ia acel preţ asupra ei şi asupra familiei ei. Regele şi tronul, locul unde se petrecea judecata şi care reprezenta autoritatea şi dreptatea lui, erau libere de orice responsabilitate morală. Pedeapsa şi vina sângelui vărsat urmau să fie asupra femeii şi asupra familiei ei. David a dat curs cererii şi le-a promis protecţia sa.

relaţiiînjoC 209

Această povestire din 2 Samuel 14 descoperă existenţa unei tensi uni puternice între milă şi dreptate. Este adevărat că această femeie din Tecoa era de fapt o actriţă învăţată de generalul Ioab, iar povestea tris tă pe care i-a spus-o lui David era inventată. Ioab a folosit-o pe această femeie pentru a întoarce gândurile lui David în favoarea lui Absa lom. Fiul lui David era exilat în Gheşur, deoarece îşi ucisese fratele, pe Amnon. Ioab dorea ca David să-l ierte pe Absalom, cu toate că acesta era vinovat de ucidere. Însă cu toate că povestirea fe me ii era fictivă, are totuşi rolul de a demonstra cum se aplică mila şi dreptatea în situaţii reale. David şi Absalom se găseau într-o astfel de situaţie.

Dacă, din descrierea făcută, aveţi tendinţa să credeţi că viaţa acelei femei era complicată, aşteptaţi să aflaţi cu ce dilemă se confrunta David. În comparaţie cu problemele prin care trecea casa regală a lui David, scandalurile actuale ale casei regale britanice sunt ...„ceaiul de la ora cinci“.

Amnon, fiul lui David se îndrăgostise, sau mai bine zis începuse să o dorească pe frumoasa Tamar, sora lui din acelaşi tată. După ce Amnon a violat-o, David s-a mâniat pe el, însă nu l-a pedepsit. Versiunea grecească a Septuagintei din Vechiul Testament ne spune de ce a procedat el astfel: „pentru că-l iubea, deoarece era întâiul lui născut“ (2Samuel 13:21).

David a fost îngăduitor şi a arătat îndurare faţă de Amnon. Însă mila aceasta avea un preţ. Absalom, un alt fiu al lui David, frate cu Tamar din aceeaşi mamă, a privit ca o nedreptate mila arătată de rege lui Amnon, care o violase pe sora lui. Astfel, el a hotărât să îndrepte această nedreptate luând legea în propriile mâini. Absalom a poruncit servitorilor lui să-l omoare pe Amnon, şi apoi s-a refugiat la regele din ţinutul Gheşur. Astfel, îndurarea faţă de Amnon l-a costat pe David nu numai viaţa acestuia, ci şi întreruperea relaţiei cu fiul său, Absalom. În loc de a pierde un singur fiu, în final a pierdut doi.

Mila îşi are rădăcinile în iubire. Din iubire, David a avut milă faţă de Amnon. „Dacă eşti nemilos, înseamnă că nu iubeşti“. Însă aici există o contradicţie, un paradox, după cum reiese din povestirea cu David. Mila faţă de cineva poate fi în acelaşi timp nedreptate faţă de altcineva. A fi nedrept nu înseamnă nicidecum a iubi. Într-o astfel de situaţie, cum poţi să-ţi demonstrezi iubirea faţă de amândoi fiii?


V-aţi confruntat vreodată cu o astfel de dilemă? Există oare părinţi, profesori, angajaţi sau administratori care s-au găsit faţă în faţă cu o situaţie asemănătoare? Eu, ca profesor, am întâlnit un caz similar. Cu ceva timp în urmă, pe când aveam mai puţină experienţă, câţiva studenţi au făcut aceeaşi greşeală la un test şi m-au rugat să fiu îngăduitor. Din moment ce era vorba de mai mulţi studenţi, am crezut că pot să fiu îngăduitor. Dar ceilalţi studenţi, care nu beneficiaseră de această milă, au considerat că am fost nedrept.

Dilema lui David era însă mult mai serioasă decât calificativele şcolare; el era confruntat cu probleme care vizau viaţa copiilor săi şi binele naţiunii sale. Costul îngăduinţei lui David era mare. El i-a permis lui Absalom să se întoarcă la Ierusalim. Însă femeia din Tecoa n-a mai fost acolo pentru a prelua vina atunci când el l-a iertat pe Absalom. David a fost cel care a luat preţul acestei vinovăţii asupra lui. Şi a plătit-o din plin.

Ironia sorţii a făcut ca tocmai Absalom, căruia i se arătase mila, să se întoarcă împotriva lui David şi să-i răsplătească luându-i tronul şi chiar ţiitoarele. Din cauza lui, David a fost nevoit să plece umilit în exil. Principalul motiv pentru care Absalom reuşise să câştige susţinerea poporului a fost faptul că s-a înfăţişat ca reformator, care avea să corecteze nedreptăţile comise de tatăl său (2Samuel 15:2-6). Cheia conflictului dintre David şi Absalom era reprezentată chiar de caracterul regelui.

Te preocupă dreptatea astăzi? Ce crezi despre sistemul de justiţie atunci când un om care a comis o crimă abominabilă scapă cu o pedeapsă uşoară, „cât ai zice peşte“? Ce alegi: milă pentru criminal sau dreptate pentru familia îndurerată a victimei? Da, justiţia are şi astăzi aceeaşi importanţă.

Deşi David era un rege puternic şi înţelept, s-a confruntat cu tensiunile dintre cele două feţe ale dragostei, mila şi dreptatea, tensiuni pe care nu le-a putut soluţiona. Deoarece Absalom nu mai acorda importanţă iertării primite din partea lui David, fapt demonstrat de rebeliunea sa, iertarea aceasta nu i-a fost prea mult timp de folos tânărului prinţ. Iertarea fără schimbare autentică este o risipă. Cu toate că fusese iertat, Absalom era un criminal şi a murit ca un criminal.

Pentru a-şi salva fiul, David era dispus să plătească mai mult decât propriul regat. La moartea lui Absalom, David a plâns:

relaţiiînjoC 211

„Cum n-am murit eu în locul tău, o, Absalom, fiul meu, fiul meu!“ (2Samuel 18:33)

În povestirea din 2 Samuel, imaginea milei şi a dreptăţii ilustrează implicarea lui Dumnezeu în salvarea oamenilor. Dumnezeu este pentru noi ceea ce era David pentru Absalom: părinte, rege şi judecător. La fel ca Absalom, şi noi am păcătuit. Ca şi David, Dumnezeu ne iartă, pentru că ne iubeşte (Psalmul 103:3-4). Dumnezeu însă nu este limitat în acţiunile Sale, după cum era David limitat de păcatele lui şi de o înţelepciune insuficientă în împăcarea celor două faţete ale iubirii, dreptatea şi mila, fără a face vreun compromis. Ca judecător însă, Dumnezeu Se aseamănă cu David, fiind responsabil de judecata Sa, inclusiv de iertarea acordată celor păcătoşi.

Dumnezeu Îşi asumă preţul milei. El este singurul care-l poate plăti. El a plătit acest preţ în sanctuar, la moartea lui Christos, şi a îndurat o suferinţă şi o umilinţă mult mai grozavă decât a îndurat David când fugea de Absalom.

Deoarece a plătit răscumpărarea pentru vieţile noastre condamnate, răscumpărare pe care noi nu am fi putut-o plăti niciodată, Dumnezeu este drept atunci când îi iartă pe aceia care cred în Iisus. Plătind întregul preţ teribil al milei, sacrificiul lui Christos oferă o soluţie durabilă la problema păcatului, deoarece face dreptate arătând totodată milă desăvârşită. Dreptatea şi harul reflectă un echilibru armonios între îndurarea şi corectitudinea care se împletesc în caracterul lui Dumnezeu. Prin Christos, „bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută“ (Psalmul 85:10).

q

212

Adesea, o sărbătoare are două nume. Sărbătoarea de „Naşterea Domnului“ este numită „Crăciunul“. Americanii serbează „Ziua Independenţei“, cunoscută drept „Sărbătoarea de 4 iulie“. În Biblie, sărbătoarea Colibelor (aşa-numita sărbătoare a Corturilor; Leviticul 23:34) se mai numea „Sărbătoarea recoltei“ (Exodul 23:16).

În cartea lui Daniel este relatată judecata pe care Dumnezeu o face pentru a împăca dreptatea şi mila. Daniel 7 numeşte acest eveniment Judecata. Daniel 8 însă, se referă la acelaşi eveniment ca însemnând curăţirea sanctuarului lui Dumnezeu. Vom descoperi că de fapt aici se face referire la sanctuarul ceresc. Reabilitarea sanctuarului lui Dumnezeu la judecată însemna apărarea reputaţiei Sale, după cum reabilitarea Casei Albe înseamnă apărarea preşedintelui şi a reputaţiei acestuia.

În Daniel 7, Dumnezeu face o judecată pentru poporul Său (versetul 22), pentru a-l elibera de puterea tiranică a „cornului mic“, care susţine că are autoritate divină (versetul 25). În Daniel 8, curăţirea sanctuarului (versetul 14) în „vremea sfârşitului“ (versetele 17, 19) este răspunsul dat de Dumnezeu „cornului mic“ (versetele 9-13; compară cu 23-26). „Vremea sfârşitului“ este puţin înainte de a doua venire a lui Christos (compară cu 11:40-12:4).

Reabilitarea, sau curăţirea legală a sanctuarului (compară cu Exodul 23:7; Iov 4:17), este acelaşi lucru cu judecata. Sunt două denumiri date aceluiaşi eveniment din „vremea sfârşitului“.

Judecata = curăţirea sanctuarului. Sună cunoscut! Vă amintiţi de Ziua Ispăşirii? Atunci când avea loc curăţirea sanctuarului, israeliţii erau judecaţi ca fiind devotaţi sau nu lui Dumnezeu. Judecata din cartea lui Daniel funcţionează ca şi Ziua Ispăşirii.

Judecată


relaţiiînjoC 213

Descrierea judecăţii din Daniel 7 arată natura acestei judecăţi şi întăreşte comparaţia cu Ziua Ispăşirii.

Mă uitam la aceste lucruri, până cînd s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile (versetele 9-10)

Imaginea celui „Îmbătrânit de zile“ Îl reprezintă pe Dumnezeu, care conduce judecata în ceruri. Faptul că sunt deschise cărţile înseamnă că începe faza de investigare din cadrul judecăţii. În tribunale se folosesc şi astăzi dosare asemănătoare cărţilor, pentru a aduce dovezi cu privire la partea / părţile care sunt judecate. Curtea analizează dovezile în cadrul unui proces de investigare, care va fi hotărâtor pentru verdict.

Următoarele versete ne spun cine este judecat, de ce este persoa na / fiinţa respectivă judecată şi care este verdictul curţii cereşti:

Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit (Daniel 7:11-12).

Are loc judecata unui „corn“ care rosteşte cuvinte pline de trufie. Acest corn descris anterior ca fiind „mic“ (versetul 8) simbolizează o putere omenească ridicată din mijlocul unei împărăţii pământeşti (versetele 7-8, 23-24). Versetele 21 şi 25 ilustrează cuvintele şi faptele cornului mic:

Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit... El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mânile lui timp de o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme.

Se pare că acele cărţi folosite la judecată conţin o înregistrare a cuvintelor rostite de corn împotriva „Celui Prea Înalt“ şi a


persecutării poporului Său. Verdictul este „vinovat“! Astfel, judecata are o latură negativă: condamnă o putere vinovată.

Judecata are însă şi o latură pozitivă:

M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului. A înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele şi neamurile şi oamenii de toate limbile. Domnia Lui este o domnie veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată (Daniel 7:13-14).

Unul „ca un fiu al omului“ este prezentat înaintea lui Dumnezeu şi primeşte împărăţia (Daniel 7:13). Oare cine este? Cu siguranţă este vorba despre Christos, care S-a descris adesea pe Sine Însuşi ca fiind Fiul Omului (Matei 8:20; 9:6; 10:23, etc.) pentru a sublinia felul unic în care a devenit om. Oricare alt om ar face o asemenea descriere despre el însuşi ar părea ciudat. Se subînţelege faptul că suntem oameni şi nu este nimic deosebit în a afirma acest lucru.

Observaţi cum este descrisă înaintarea „Fiului Omului“: „a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile“. Este vorba aici despre Christos, Marele Preot al nostru, care vine înaintea tronului Tatălui Său din cer. Tronul lui Dumnezeu se află în sanctuarul Său (compară cu Psalmul 11:4; Ieremia 17:12). Astfel, la vremea judecăţii, Christos Se apropie de Tatăl Său în echivalentul Locului Preasfânt din sanctuarul ceresc.

Intrarea lui Christos este similară cu a marelui preot israelit, care se apropia de Dumnezeu în Locul Preasfânt în Ziua Ispăşirii, Ziua Judecăţii lui Israel (Leviticul 16). Daniel 7 descrie marea Zi a Ispăşirii din vremea sfârşitului, care înseamnă tot curăţirea sanctuarului ceresc descrisă în Daniel 8:14.

Venind înaintea Tatălui Său, Christos primeşte împărăţia. La judecată, „cornul“ cel trufaş pierde, iar Christos câştigă.

Dacă într-un caz judecat la tribunal una dintre părţi câştigă şi cealaltă pierde, acest lucru se datorează opoziţiei existente între cele două părţi. În cursul investigaţiei, se dovedeşte că una are dreptate, iar cealaltă este greşită. „Cornul“ este opus lui Christos. Cornul rosteşte blasfemii împotriva „Celui Prea Înalt“, persecută pe poporul Lui şi intenţionează să schimbe legea Lui. Cornul este o putere rebelă, care aspiră la autoritatea lui Christos.

relaţiiînjoC 215

Atunci când Christos câştigă judecata, poporul Său câştigă odată cu El. Ei sunt eliberaţi din robia cornului şi câştigă împărăţia: „…a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia“ (Daniel 7:22; vezi şi versetul 27).

După cum în Ziua Ispăşirii marele preot era reprezentantul poporului lui înaintea lui Dumnezeu, tot astfel Christos este reprezentantul poporului Său. Ca şi Ziua Ispăşirii, vremea sfârşitului face deosebirea între cele două grupuri: cei care sunt devotaţi lui Dumnezeu şi cei care nu-I sunt devotaţi.

Legătura dintre ziua israelită a Ispăşirii şi judecata din vremea sfârşitului este întărită de conexiunea lingvistică existentă între Leviticul 16 şi Daniel 8:14. În Leviticul 16 ni se spune că altarul şi israeliţii erau „curăţiţi“ prin ispăşirea ce se făcea în Ziua Ispăşirii (versetele 18-19, 30). Prin ispăşire era săvârşită curăţirea.

În Daniel 8:14 este folosit un alt cuvânt din limba ebraică pentru a descrie restaurarea sanctuarului: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit“. Cuvântul „curăţit“ este aici traducerea unui cuvânt ebraic care înseamnă „va fi îndreptăţit“ sau „va fi făcut fără vină“.

„Curăţirea / purificarea“ din Leviticul 16 şi „îndreptăţirea / restaurarea în dreptate“ din Daniel 8:14 se referă la acelaşi lucru, deşi în mod diferit. Cele două cuvinte ebraice corespunzătoare sunt sinonime, după cum dovedeşte textul din Iov 4:17, unde citim:

„Fi-va muritorul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va omul curat înaintea Celui ce l-a făcut?“

Această modalitate de exprimare este numită „paralelism sinonimic“. A doua propoziţie repetă, pur şi simplu, acelaşi lucru în alte cuvinte. „Muritor“ este sinonim cu „om“. La fel, „fără vină“ este sinonim cu „curat“. Şi „Dumnezeu“ este sinonim cu „Creatorul“. Sinonimele nu au aceeaşi semnificaţie în orice context. Însă, în anumite cazuri, pot avea aceeaşi însemnătate.

Leviticul 16 Iov 4:17 Daniel 8.14

curatfără vină

curatfără vină


Termenul ebraic tradus prin „fără vină“ din Iov 4:17 este folosit în Daniel 8:14 şi cuvântul „curat“ este folosit în Leviticul 16. Astfel, Iov 4:17 este o punte între Leviticul 16 şi Daniel 8:14, deoarece demonstrează faptul că aceste două expresii - „fără vină“ şi „curat“- sunt sinonime.

În contextul pasajelor din Leviticul 16, Iov 4:17 şi Daniel 8:14, aceste cuvinte înseamnă, de fapt, acelaşi lucru: curăţire legală sau reabilitare.

Cum putem privi judecata ca având rolul de a reabilita sanctu-arul lui Dumnezeu sau a-l face fără vină? Poate că în 2 Samuel 14 putem găsi un indiciu. Femeia din Tecoa i-a spus lui David: „…regele şi tronul vor fi curate“ (versetul 9, traducerea autorului). După cum tronul lui David reprezenta autoritatea şi dreptatea lui, în acelaşi fel tronul lui Dumnezeu reprezintă autoritatea şi dreptatea divină. După cum David şi dreptatea lui trebuia să fie „curate“ din punct de vedere legal, în acelaşi fel dreptatea lui Dumnezeu, reprezentată de sanctuar, trebuia să fie reabilitată.

Pentru ce trebuie reabilitată dreptatea lui Dumnezeu? În primul rând, Dumnezeu şi sanctuarul Său trebuie să primească reabilitarea, datorită ofensei aduse în mod făţiş de „cornul cel mic“, care L-a defăimat pe Dumnezeu şi astfel a întinat sanctuarul. În acelaşi fel, desconsiderarea deliberată a sistemului lui Dumnezeu de închinare din vechime întina sanctuarul israelit (Leviticul 20:3; Numeri 19:13,20). „Cornul cel mic“ nu este vinovat doar de ignorarea unei părţi a sistemului ceremonial (compară cu Numeri 19:13,20) sau de participarea la un alt sistem de închinare (compară cu Leviticul 20:3). Nu, ci el face mai mult decât atât, deoarece distruge o parte a sistemului lui Dumnezeu (închinarea zilnică a poporului Său) şi aşază temelia unui nou sistem, complet diferit (Daniel 8:11-13; 11:31; 12:11).

Întinarea adusă reputaţiei / sanctuarului lui Dumnezeu de către cornul cel mic este o întinare nepermisă. În loc de a lăsa păcatele la picioarele lui Dumnezeu prin sacrificiul rânduit, păcatele sunt „aruncate“ pur şi simplu asupra Sa. După cum israeliţii care întinau în mod nepermis sanctuarul prin păcate deliberate nu aveau parte de curăţire la Ziua Ispăşirii, în acelaşi fel, „cornul cel mic“ este condamnat înainte de judecată. El nu primeşte iertarea în prima etapă a ispăşirii, şi din acest motiv nu poate beneficia de cea de-a doua etapă.

relaţiiînjoC 217

Al doilea motiv pentru care Dumnezeu şi sanctuarul Său au nevoie de reabilitare este reprezentat de iertarea păcătoşilor care devin astfel „sfinţii Celui Prea Înalt“. Ei primesc dreptul împărăţiei universale (Daniel 7-8). Compară cu 2 Samuel 14, unde iertarea vinovatului ar fi afectat reputaţia lui David, dacă vina nu ar fi fost „preluată“ de femeia din Tecoa.

Sanctuarul reflectă reputaţia lui Dumnezeu. Reputaţia aceasta este extrem de importantă pentru că, datorită ei, Dumnezeu guvernează Universul. Dacă ceva ar fi în neregulă cu Dumnezeu, rezultatul ar fi anarhia. El este cunoscut ca fiind iubitor, desăvârşit în milă şi dreptate. El trebuie să trăiască după cel mai înalt standard, iar dacă nu ar face astfel, guvernarea Sa ar fi privită ca fiind o farsă, o politică ipocrită sortită pieirii. Este Dumnezeu bun, cu adevărat, sau încearcă să ne amăgească prin jocuri de lumini şi umbre? Este vital să găsim răspunsul la această întrebare.

Prin faptul că iartă vinovaţi ca noi, Dumnezeu este pasibil să fie învinuit de nedreptate. Dar sângele lui Christos arată că El a plătit deja răscumpărarea noastră. Nu mai este nici o datorie.

Faptul că sanctuarul israelit era în întregime întinat şi apoi în întregime curăţit, după principiul „parte din întreg“, înseamnă că lucrurile stau în acelaşi fel în sanctuarul lui Dumnezeu din cer. Însă transferarea păcatului asupra sanctuarului din cer are loc în mod spiritual, fără limitele unui sistem ceremonial pământesc.

Noi ne rugăm, neavând posibilitatea de a ne aşeza mâinile direct pe capul lui Christos, însă El poartă păcatele noastre (Isaia 53). Christos n-a luat cu El la cer un recipient cu propriul sânge, pentru a-L pune în mod fizic în templul de acolo, însă prin acest sânge primim iertarea şi curăţia morală.

Christos nu trebuie să coboare la rămăşiţele crucii Sale pământeşti pentru a o curăţi, aşa cum preotul din vechime curăţea altarul din curte (Leviticul 16:18-19). Crucea nu este un simplu obiect; ea este un eveniment. Christos a purtat „evenimentul cruce“ în El Însuşi atunci când S-a ridicat la cer. El este Mielul junghiat care Se află în sanctuarul ceresc (Apocalipsa 5:6). Procesul iertării ce se desfăşoară în cer trebuie argumentat la judecată, însă crucea aceea din lemn are în acest proces un rol spiritual, şi nu fizic.

Aici se pare că ne confruntăm cu un paradox. În traducerea NRSV, Romani 3:25-26 spune că jertfa lui Christos dovedeşte deja că Dumnezeu este drept atunci când îi socoteşte drepţi pe cei care


cred în Iisus. Însă în Daniel 8:14 ni se spune că Dumnezeu nu este reabilitat pe deplin până la Judecata de Apoi.

Cheia acestei probleme stă în faptul că Dumnezeu este drept atunci când îl socoteşte drept pe cel ce crede în Iisus. Compară cu Efeseni 2:8 - „suntem mântuiţi prin har, prin credinţă“. Dumnezeu nu-l poate mântui pe cel care nu crede sau pe cel care abandonează credinţa, după ce a fost iertat (vezi Coloseni 1:21-23). Prin jertfa lui Christos, Dumnezeu este drept atunci când ne iartă şi ne consideră iertaţi, atâta timp cât păstrăm credinţa prin care am fost împăcaţi cu El. (compară cu Romani 5:1).

Se pare că judecata din Daniel 7-8 îi identifică pe cei care fac parte cu adevărat din poporul lui Dumnezeu, pe baza credinţei lor. Însă din moment ce numai Dumnezeu poate citi gândurile (vezi Psalmul 139:23; Luca 7:39-40), la judecată trebuie aduse dovezi cu privire la credinţă, dovezi care să poată fi văzute de creaturile Sale, pentru ca acestea să fie convinse de dreptatea lui Dumnezeu. Astfel că la judecată sunt prezentate cărţi (Dan.7:10) în care se găsesc scrise fapte (Eclesiastul 12:14) ce demonstrează dacă a fost dată pe faţă o credinţă autentică (Iacov 2:26; Galateni 5:6). În centrul atenţiei nu stau faptele în sine, ci răspunsul la întrebarea dacă persoana a acceptat şi acceptă încă să aibă o relaţie cu Dumnezeu, bazată pe iertare şi devotament.

Celelalte fiinţe create sunt foarte interesate de reuşita recuperării noastre definitive din păcat. Pe lângă demonstrarea caracterului drept al lui Dumnezeu, judecata îi asigură că nu vom fi nişte viruşi morali înzestraţi cu capacitatea de auto-replicare. Fiind păcătoşi, noi reprezentăm un pericol! Ce s-ar întâmpla, dacă Dumnezeu ne-ar face nemuritori şi apoi ne-ar lăsa liberi în Univers, fără a ne vindeca mai întâi de păcatul nostru? Ce ai crede despre un medic care ar lăsa liber în societate un om infestat cu Ebola? Pentru ca fiinţele necăzute în păcat să se simtă în siguranţă, ele trebuie să fie convinse că Dumnezeu ne-a vindecat complet.

Judecata nu se adresează celui ce a păcătuit. Toţi au păcătuit (Romani 3:23), astfel încât nu se poate face nici o deosebire între oameni din acest punct de vedere. Judecata îi priveşte pe cei care sunt iertaţi. Pentru cei iertaţi, judecata are rolul de a confirma iertarea primită, şi nu de a anula această iertare. Judecata este în favoarea sfinţilor lui Dumnezeu (Daniel 7:22).

Iisus a vorbit despre nevoia păcătosului de a accepta în continuare iertarea, demonstrând astfel devotament faţă de El şi

relaţiiînjoC 219

de legea Sa iubitoare. El i-a spus femeii prinse în adulter: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti“ (Ioan 8:11).

Iisus a spus o parabolă despre un rob căruia i se iertase o datorie fabuloasă, de 10 000 de talanţi1. Însă, ieşind din faţa stăpânului său, el a întâlnit un coleg care-i datora 100 de amărâţi de denari şi a început să-l strângă de gât, pentru a-l forţa să plătească datoria. Deşi fusese iertat, nu devenise la rândul lui un om iertător, şi astfel a pierdut iertarea ce-i fusese acordată. Astfel, muntele datoriei s-a prăvălit din nou peste el ca o avalanşă (Matei 18:23-34).

Acea iertare fără schimbarea morală care foloseşte şi altora este anulată. Pentru a primi fără plată, trebuie să dai fără plată.

Din fericire pentru noi, nu ni se cere să ne schimbăm singuri. Deoarece prin Christos avem pacea cu Dumnezeu (Romani 5:1), El ne toarnă iubire (principiul legii Sale) în inimă prin Spiritul Său (versetul 5; compară cu Matei 22:36-40). Ascultarea continuă, de bună voie, este un dar al harului lui Christos, cumpărat cu sângele Său şi primit prin credinţă.

Numai sângele lui Christos are puterea de a curăţi sanctuarul şi vieţile noastre. Sângele Lui ne face părtaşi milei prin dreptate. După cum femeia din Tecoa cerea să i se facă judecată şi după cum David a strigat la Dumnezeu după dreptate (Psalmul 26:1; 35:24), şi noi putem privi judecata drept o ocazie de a primi eliberarea. Totuşi, spre deosebire de femeia din Tecoa, noi nu suntem nevoiţi să purtăm responsabilitatea pentru iertarea primită. Mântuirea este nepreţuită şi este oferită „fără bani şi fără plată“ (Isaia 55:1). Costul milei îl putem lăsa pe seama lui Dumnezeu.

1 N.R.: 1 Talant = 5000 - 6000 denari, denarul fiind plata uzuală pentru o zi de muncă.

q

220

Dacă n-ar fi existat războiul, istoria lui O’Grady n-ar fi avut loc. Duşmanii i-au doborât avionul, au încercat să-l captureze şi mai târziu să arunce în aer elicopterul Marinei care-l salvase.

Lumea noastră este un câmp de luptă. Peste tot în jur vedem suferinţă şi moarte. Dumnezeu încearcă să ne salveze, însă răul este un stăpân puternic. Ce sau cine este această putere? Cine este duşmanul? Se ascunde oare în spatele măcelului un om sau o fiinţă supranaturală? Care-i sunt planurile? Biblia clarifică aceste întrebări.

În Ziua Ispăşirii, obştea israelită aducea „doi ţapi pentru jertfa pentru păcat“ (Leviticul 16:5, traducerea autorului). Pentru a determina rolul fiecărui ţap, marele preot (Aaron) arunca sorţul:

Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă jertfă pentru păcat. Dar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie prezentat viu înaintea Domnului, pentru a face ispăşire asupra lui, ca să i se dea drumul în pustie, la Azazel (Leviticul 16:8-10; traducerea NRSV).

Înainte de aruncarea sorţului, nu exista nici o deosebire între cei doi ţapi. Arătau la fel, şi oricare dintre ei ar fi putut să fie pentru Domnul sau pentru Azazel. Însă, odată ce era aruncat sorţul, fiecare dintre ei avea o misiune distinctă.

Nu marele preot hotăra între cei doi ţapi. Aruncarea sorţului era o modalitate prin care Dumnezeu lua decizia. Compară cu modul în care a fost aruncat sorţul atunci când Domnul l-a ales pe Saul să devină primul împărat din Israel (1Samuel 10:19-24).

Un ţap „pentru Domnul“ şi unul „pentru Azazel“. Expresia aceasta înseamnă că unul aparţinea Domnului şi celălalt aparţinea

Duşman


relaţiiînjoC 221

lui Azazel. Aceeaşi expresie ce include „pentru“ urmat de un nume propriu era gravată ca sigiliu pe pietrele din vechime şi prin ea se certifica apartenenţa anumitor obiecte. Acesta era un obicei în Israel şi în ţările vecine. În vremea când studiam inscripţii vechi la Universitatea Ebraică din Ierusalim, profesorul Naveh ne aducea zilnic la cursuri astfel de sigilii ca să le descifrăm.

Există însă o legătură strânsă între ţapul Domnului şi cel al lui Azazel. Fiecare avea un stăpân. Din moment ce Dumnezeu este o fiinţă care poate fi stăpânul unui ţap, presupunem, de asemenea, că şi Azazel este o fiinţă, din moment ce şi el are posibilitatea de a fi stăpânul altui ţap.

Ţapul pentru Domnul era adus jertfă Domnului pentru păcat, pentru curăţirea sanctuarului. Ţapul pentru Azazel nu era adus ca jertfă. E adevărat că în Leviticul 16:5 ţapul pentru Azazel este numit „jertfă pentru păcat“, la fel ca şi ţapul pentru Domnul, dar ţapul nu era adus jertfă pentru Domnul. Dimpotrivă, în versetul 10 citim că era trimis departe de Dumnezeu şi de sanctuar, „în pustie, la Azazel“.

Înţelegem că Azazel este duşmanul Domnului. Domnul i-a învăţat pe israeliţi să transfere păcatele lor asupra unui ţap pentru Azazel, căruia îi era destinată povara înveninată a păcatelor. Am putea asemăna ritualul acesta cu trimiterea unui camion plin de deşeuri toxice sau cu aruncarea unei încărcături de mizerii şi gunoaie pe gazonul din faţa casei lui Azazel, un gest deloc amical. „Poftim, Azazel, asta este pentru tine!“

Dacă Azazel este duşmanul Domnului, de ce spune Leviticul 16:10 că ţapul avea rolul de „a face ispăşire asupra lui“, adică asupra ţa pului? Jertfele de animale făceau ispăşire pentru păcătoşi sau pentru sanc tuar. Însă în cazul acesta ispăşirea este făcută asupra animalului însuşi, „ca să i se dea drumul în pustie, la Azazel“. Ispăşirea făcută asu pra ţapului nu înseamnă ispăşire pentru ţap. Dimpotrivă, aceasta are rolul de a îndepărta din tabără păcatele israeliţilor. Ispăşirea este pen tru israeliţii care şi-au aşezat păcatele asupra ţapului. Trimiţând ră ul la pieire, ei sunt eliberaţi de ceea ce întrerupea relaţia lor cu Dumnezeu.

Ispăşirea făcută prin ţapul pentru Azazel avea rolul de a restaura co mu niunea cu Dumnezeu, îndepărtând răul care intervenea între om şi Dumnezeu. Compară cu Numeri 25, unde Fineas, fiul marelui preot a făcut ispăşire pentru israeliţi (versetul 13), nimicindu-i pe Zimri şi Cozbi, care au păcătui în mod sfidător


(versetele 6-8). Cuplul nu a primit ispăşirea. Ispăşirea pentru Israel a fost făcută asupra băr ba tului şi femeii, în sensul că ei au fost nimiciţi. Faptele lor reprezentau o barieră între Israel şi Dumnezeu. Când aceşti oameni au fost înde părtaţi, Dumnezeu a oprit revărsarea plăgilor asupra lui Israel (versetul 8).

De obicei, prin ispăşire înţelegem acea ispăşire pe care a făcut-o Christos pentru noi, numită „ispăşire substitutivă“. Christos a murit pentru noi, ca Înlocuitor al nostru, pentru ca noi să nu murim. Însă un alt tip de ispăşire este acela în care păcătoşii mor pentru propriile lor păcate, aşa încât poporul lui Dumnezeu şi Universul întreg să fie curăţite, iar comuniunea dintre om şi Dumnezeu să fie restabilită.

La sfârşit, Dumnezeu va distruge păcatul, nimicindu-i pe păcătoşii care nu I-au dat voie să îndepărteze păcatele lor (Apocalipsa 20). Însă înainte de a distruge păcatul, Dumnezeu este eliberat de orice responsabilitate, fapt revelat de curăţirea sanctuarului. Dumnezeu şi poporul Lui sunt eliberaţi de orice responsabilitate, aceasta fiind transferată asupra cuiva, numit „Azazel“.

Azazel este duşmanul lui Dumnezeu şi al poporului Său. Păcatele poporului sunt transferate asupra lui. El nu este Christos. Atunci când ţapul pentru Azazel este trimis în pustie, poporul este deja iertat şi sanctuarul este curăţit prin jertfa lui Iisus. Ţapul pentru Domnul este un simbol al lui Christos, singurul sacrificiu posibil pentru păcatele noastre (Evrei 9:28). Noi nu avem nevoie de un al doilea Mesía.

Ţapul pentru Domnul era al Său şi-I era adus ca jertfă, însă în ace laşi timp Îl reprezenta pe Domnul, murind pentru păcatele noastre. Faptul că Christos este Domnul este dovedit de pasaje ca Ioan 8:58 şi 10:30. În acelaşi fel, ţapul care îi aparţinea lui Azazel îl reprezenta pe Azazel.

Dumnezeu a purtat asupra Sa păcatele poporului Său şi S-a jertfit pentru a-i elibera de condamnare. Azazel poartă şi el păcatele poporului lui Dumnezeu, însă în mod diferit.

Unii s-au gândit că Azazel este un fel de demon. Dacă este aşa, personalitatea sa nu este descrisă în Leviticul, probabil pentru a-i feri pe cei din vremurile Vechiului Testament de ispita de a i se închina. Cu toate că în Leviticul Azazel este o figură învăluită în umbră, totuşi profilul lui este bine definit. Există o singură fiinţă în Univers care se potriveşte acestui profil: Satana.

relaţiiînjoC 223

Cuvântul ebraic „Satan“ înseamnă „Adversar“. În Biblie, el este marele duşman al lui Dumnezeu (Matei 4:1-11; Luca 10:17-18; Apocalipsa 12: 7-17). Satana îşi aduce contribuţia din plin la păcatele poporului lui Dumnezeu. El a adus păcatul în Univers, a cauzat căderea neamului omenesc prin ispitirea Evei şi tot el ne ispiteşte şi pe noi să păcătuim (vezi 1Corinteni 7:5).

Satana este geniul rău din spatele păcatelor noastre. Păcatele mele sunt şi ale lui. Christos îmi îndepărtează responsabilitatea (prin jertfa Sa înlocuitoare), dar Satana, simbolizat prin ţapul pentru Azazel, poartă propria pasibilitate de pedeapsă.

Să presupunem că sunt membrul unei bande care dă o spargere la o bancă. Toţi ne facem vinovaţi de aceeaşi crimă, inclusiv şeful bandei, care dirijează operaţiunea, şi cei care pătrund în bancă, îi leagă pe funcţionari şi deschid seiful. Chiar şi şoferul maşinii cu care fugim este vinovat. Acelaşi lucru este valabil atunci când păcătuim. Când păcătuiesc, devin un membru din „banda“ lui Satana. Eu sunt responsabil pentru greşelile mele, însă Satana este şi el responsabil pentru faptul că m-a ispitit.

Patru dintre animalele folosite în cadrul ceremoniilor din Ziua Ispăşirii Îl reprezintă pe Christos, iar ţapul pentru Azazel îl simboliza pe Satana.

Cele patru animale de jertfă care Îl reprezentau pe Christos erau: un viţel, ca jertfă pentru păcatele preoţilor, ţapul „pentru Domnul“, ca jertfă pentru păcatele restului comunităţii, un berbece, ca ardere de tot pentru preoţi şi unul pentru obşte (Leviticul 16:3,5, 11-19, 24).

Dintre cele patru animale, numai „ţapul pentru Domnul“ avea o semnificaţie independentă pentru realitatea reprezentată de sanctuar. Viţelul şi berbecele erau aduşi deoarece preoţii erau oameni păcătoşi. Însă acestea nu reprezentau o jertfă pe care Christos, Marele Nostru Preot s-o aducă pentru Sine. Berbecele adus ca ardere de tot pentru adunare nu avea o semnificaţie deosebită. Ca şi în alte ocazii în care o ardere de tot era adusă împreună cu o jertfă pentru păcat, pentru aceeaşi persoană, această jertfă era pur şi simplu adăugată la jertfa „ţapului pentru Domnul“, ca să se aducă o mai mare jertfă pentru păcat (compară cu Leviticul 5:6-7; Numeri 15:24-28).

Faptul că arderea de tot pentru popor, (Leviticul 16:24) adusă după ritualul cu ţapul pentru Azazel (versetele 20-22), nu avea o importanţă aparte, rezolvă o posibilă problemă. Noi nu avem de


ce să mai aşteptăm o altă etapă a ispăşirii care să urmeze după exilarea / înlănţuirea lui Satana, după cea de-a doua venire a lui Christos (Apocalipsa 20:1-3), care este simbolizată de alungarea ţapului pentru Azazel.

Dintre animalele folosite pentru ritualurile speciale din Ziua Ispăşirii, ţapul pentru Domnul reprezenta sacrificiul lui Christos pentru noi. Ţapul pentru Azazel îl reprezenta pe Satana. Astfel, curăţirea sanctuarului în Ziua Ispăşirii avea în centru „o poveste cu doi ţapi“. Putem să spunem astfel, dacă vrem să simplificăm lucrurile!

Cei doi ţapi se asemănau până în momentul în care Dumnezeu alegea pe unul dintre ei (Leviticul 16:8). Erau pur şi simplu Ţapul Billy şi Ţapul Billy. În acelaşi fel, adesea oamenii nu pot să distingă între Christos şi Satana, însă trebuie să se bizuiască pe Dumnezeu pentru a reuşi să facă alegerea corectă.

Ţapul pentru Azazel stătea în curte, unde se găsea altarul, ca martor la cele ce se petreceau. În acelaşi fel, Satana este un spectator care priveşte la lucrurile pe care le face Dumnezeu pentru noi pe pământ. Pământul este locul în care a fost înălţată crucea, care este simbolizată prin altar (vezi Apocalipsa 11:1-2; 12:7-17).

Pe lângă rolul pe care şi l-a ales, acela de a ne ispiti, Satana este şi un martor împotriva noastră. După ce ne-a atras în păcat, tot el ne şi condamnă pentru păcatul respectiv (Zaharia 3:1-2). Acest lucru se numeşte „prindere în capcană“. Fiind tatăl minciunii (Ioan 8:44), Satana nu este mulţumit să-i arate cu degetul pe cei care au păcătuit. El este, de asemenea, „pârâşul fraţilor noştri“ (Apocalipsa 12:10), care încearcă să distrugă poporul lui Dumnezeu, defăimându-i pe cei care au fost iertaţi pe drept (compară cu Romani 3:26).

Acuzându-ne, Satana se dă de gol şi-şi dă pe faţă implicarea. El este ca acel hoţ care l-a atacat pe vărul soţiei mele, în vremea când acesta era student la informatică la Universitatea statului California, în Berkley. Într-o seară, George se îndrepta spre casă, după ce studiase la bibliotecă. Deodată a auzit un zgomot în tufişurile de lângă apartamentul lui şi şi-a dat seama că acolo se ascundea cineva. Panicat, George l-a somat să plece, ameninţând că va chema poliţia. În acel moment, omul a ieşit din tufiş, a sărit la el şi apoi a dispărut.

relaţiiînjoC 225

George a intrat în casă şi a chemat poliţia, care a alcătuit un cerc de suspecţi. A doua zi, a fost chemat la secţia de poliţie, pentru a-l identifica pe hoţ dintre suspecţi. Însă, deoarece lucrurile se petrecuseră noaptea, George n-a putut să recunoască pe nici unul. Rezolvarea a venit însă atunci când unul dintre suspecţi l-a arătat pe George cu degetul, protestând: „Să ştiţi că el m-a ameninţat!“

Satana spune adevărul atunci când susţine că noi am păcătuit. Însă dacă şi după ce am acceptat iertarea prin Christos, Satana continuă să ne acuze, spunând că nu-I aparţinem lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:10), atunci el minte. Şi nu doar atât, ci este un martor rău şi fals, care încearcă să ne distrugă prin minciunile lui. În Biblie există o lege care stipulează ce trebuie făcut cu astfel de martori:

Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă. Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa nelegiuită în mijlocul tău. Să n-ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior (Deuteronom 19:16-20).

Pe lângă faptul că este cel care a adus păcatul în lume, pe lângă păcatele sale şi faptul că a cauzat moartea lui Christos, Satana merită să fie aruncat în iad pentru încă două motive. În primul rând, el este cel care îi ispiteşte pe oameni să păcătuiască, făcându-se astfel părtaş păcatului lor. În al doilea rând, el este un martor mincinos rău intenţionat şi va primi pedeapsa de care ar fi avut parte cei pe care el îi acuză, dacă n-ar fi fost reabilitaţi (compară Deuteronom 19:16-20 cu Num 5:31).

Ţapul pentru Azazel, purtând păcatele israeliţilor, îl reprezintă pe Satana, purtând responsabilitatea păcatelor neamului omenesc, responsabilitate care îi aparţine în întregime. Pedeapsa pe care o va primi ca martor mincinos este chiar pedeapsa pe care ar fi primit‑o poporul lui Dumnezeu dacă n-ar fi fost iertat la judecată. Însă el poartă vina martorului mincinos; poporul lui Dumnezeu este eliberat de orice responsabilitate.


Satana nu poartă asupra sa nici măcar un dram din vina mea, care a fost purtată la cruce de Christos. Satana nu este în nici un caz un înlocuitor al meu. Christos este singurul meu înlocuitor.

Satana mă condamnă, indiferent dacă sunt mântuit sau pierdut. Dacă sunt pierdut, în cazul meu nu poate fi acuzat că este martor mincinos. Însă dacă sunt mântuit, el minte susţinând că n-am primit iertarea. Astfel, cu cât sunt salvaţi mai mulţi oameni, cu atât va fi mai mare responsabilitatea lui şi cu atât mai grozavă pedeapsa pe care o va primi, pedeapsa martorului mincinos. Cu cât vor fi mai mulţi cei pierduţi, cu atât va avea mai puţin de plătit. Nu este de mirare că Satana răcneşte ca un leu, încercând să piardă pe cât mai mulţi!

Israeliţii erau eliberaţi de păcatele lor, deoarece le trimiteau la sursă. „Cine seamănă vânt seceră furtună“. „Cine sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte“ (Proverbe 26:27). Satana este sursa tuturor relelor. Odată ce va fi îndepărtat pentru totdeauna, nu va mai exista ispită sau condamnare. Numai atunci poporul lui Dumnezeu va fi în siguranţă, ferit de rele!

Acum câţiva ani, văruiam un perete împreună cu un alt muncitor. În timpul acesta, vorbeam despre Biblie. Însă atunci când am pomenit despre rolul lui Satana în apariţia răului din univers, a exclamat indignat: „În iad cu Diavolul!“ Sunt cu totul de acord că locul lui este acolo şi cu cât va merge în iad mai repede, cu atât mai bine, însă nu putem să scăpăm de influenţa lui atât de uşor. A-l ignora înseamnă a fi naivi. Să nu uităm că a fost urmat de a treia parte dintre îngeri (Apocalipsa 12:3,4,9) şi că este ca un leu răcnind, gata să ne sfâşie (1Petru 5:8), dându-ne târcoale, deoarece ştie că timpul pe care-l mai are este scurt (Apocalipsa 12:12). Este imposibil să-l ignori, după cum era imposibil să-l ignori pe Hitler în Europa anului1944.

Noi ştim că Dumnezeu ne poate apăra de Satana, însă El ne avertizează de pericolul care ne pândeşte, precum armata Statelor Unite l-a avertizat pe O’Grady despre pericolul din Bosnia. Atunci când începi un război, trebuie să ştii cu cine te lupţi!

q

227

Pentru a câştiga un război sau pentru a salva pe cineva de pe câmpul de luptă, trebuie să ai o strategie bună. Trebuie să prevezi mişcările duşmanului şi să fii pregătit să le barezi.

Biblia vorbeşte despre strategia lui Dumnezeu şi despre strategia lui Satana în marele război ce se desfăşoară de mii de ani. Ceremoniile din sanctuarul israelit trasează cadrul conflictului. Aflăm că Christos este răspunsul pentru păcat şi moarte. Aflăm însă şi că Satana stă la baza relelor, care există prin el.

Satana vrea ca noi să ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu şi să refuzăm viaţa care ne este oferită prin Christos. Însă Christos ne atrage spre Sine, la cruce.

Satana vrea ca noi să murim împreună cu el în focul iadului, chiar şi după ce am venit la Christos. Nefericirea caută companie. Însă Dumnezeu ne iartă, ne schimbă, ne asigură de iertarea Lui la judecată şi ne convinge de faptul că nu El este vinovat de problemele noastre, ci Satana.

Faptul că Dumnezeu ne iartă şi apoi ne dă asigurarea că am primit această iertare sugerează faptul că Dumnezeu răspunde unei provocări sau măcar unei încercări de a-I proba dreptatea. De ce nu ne iartă pur şi simplu? De ce trebuie să confirme iertarea pe care a oferit-o deja? Confirmarea este necesară pentru a sublinia acceptarea iertării oferite de Dumnezeu.

Zaharia 3:1-4 demonstrează că această provocare vine din partea lui Satana:

El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua,

Strategie



un tăciune scos din foc?“ Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea îngerului. Iar îngerul, luând cuvântul a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!“ Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!“

Acest pasaj face legătură directă între sanctuar / templu şi marea luptă dintre Dumnezeu şi Satana. Iosua era mare preot în templu şi purta păcatele poporului (Exodul 28:38; Leviticul 10.17). După cum în Apocalipsa 19:8 inul subţire reprezintă „faptele neprihănite ale sfinţilor“, şi aici hainele reprezintă fapte.

În Zaharia 3, marele preot este îmbrăcat cu haine murdare, deoarece faptele lui şi ale poporului erau nelegiuite. Cu toate că nu ne sunt redate aici cuvintele lui Satana, el trebuie să fi spus cam aşa: „Acum sunt ai mei! Uită-te la păcatele lor murdare!“

Atitudinea lui Satana îmi aminteşte de un antreprenor de pompe funebre, care i-a oferit o slujbă unuia dintre prietenii mei. Atunci când încheia o scrisoare, el nu adăuga formula obişnuită „Al tău“. El înlocuise această formulă cu una mai potrivită „În cele din urmă al meu.“ Pare o glumă macabră, însă Satana nu glumeşte atunci când spune „în cele din urmă al meu“. El vrea să ne despartă pentru totdeauna de Dumnezeu, descurajându-ne şi convingându-ne că suntem prea răi pentru a fi iertaţi.

Acuzaţiile lui Satana împotriva marelui preot şi poporului erau drepte. Ei păcătuiseră. Satana ştia cu siguranţă lucrul acesta. Ştia că fiecare păcat comis se datora ispitei lui şi acum tot el îi acuza!

Faptul că ne ispiteşte îl face pe Satana responsabil de influenţa negativă pe care o exercită asupra noastră. Însă noi suntem ispitiţi şi de dorinţele noastre şi suntem responsabili pentru alegerile pe care le facem: „Căci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi ademenit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi acel păcat, când creşte, aduce moartea. Nu vă lăsaţi înşelaţi, prea iubiţii mei fraţi!“ (Iacov 1:14-16).

Satana se foloseşte de dorinţele noastre pentru a ne atrage în păcat, după cum a ispitit-o pe Eva, folosindu-se de dorinţa ei de-a gusta din fruct. Apostolul Pavel avertizează asupra modului în care Satana se foloseşte de dorinţa sexuală a celor căsătoriţi pentru a-i atrage în ispită: „Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi,

relaţiiînjoC 229

ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre“ (1Corinteni 7:5). Dorinţa de a mânca dintr-un fruct sau dorinţa sexuală nu este greşită în sine. Însă Satana ne îndeamnă să ne satisfacem dorinţele pe căi care nu sunt plăcute Domnului şi care încalcă legea iubirii Sale.

În anii ‘60, exista un artist comic care stârnea hohote de râs când spunea: „Diavolul m-a împins la asta!“ Dar Satana nu te poate obliga să păcătuieşti: „Nu v-a ajuns nici o încercare, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Dumnezeu este credincios şi nu va îngădui să fiţi încercaţi peste puterile voastre; ci, împreună cu încercarea, a pregătit şi mijlocul prin care să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi îndura“ (1Corinteni 10:13).

Dacă eu sau tu cădem, acest lucru se întâmplă deoarece nu folosim mijlocul pe care Dumnezeu îl aşază la dispoziţia noastră. Ispitele lui Satana pot fi puternice sau dureroase, ca acelea prin care L-a încercat pe Christos. Însă, asemenea Lui, le putem şi noi depăşi printr-un mijloc eficient: credinţa în Dumnezeu şi în cuvântul Lui (Matei 4:1-11).

Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Christos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin! (Iuda 24-25)

Dumnezeu îi va răsplăti pe cei biruitori: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc“ (Iacov 1:12).

În viziunea lui Zaharia, Dumnezeu nu susţine în faţa lui Satana că poporul Lui n-a păcătuit. Însă El îndepărtează păcatele de la ei şi-i curăţeşte, fapt simbolizat de schimbarea hainelor marelui preot.

Satana ridică problema relaţiei dintre oameni şi Dumnezeu în condiţiile faptelor lor. Dumnezeu răspunde provocării şi demonstrează universului că atunci când mântuieşte, face acest lucru în mod desăvârşit. El nu este nedrept, nici lipsit de iubire. El nu-i mântuieşte pe unii necredincioşi pentru ca apoi pe alţii să-i condamne. Nu este un ipocrit care cere altora să se ridice la un standard pe care El Însuşi nu-l poate atinge. Nu pune în pericol siguranţa universului lăsând liberi criminali care nu au fost mai întâi reabilitaţi.


Având acum o idee despre strategia lui Dumnezeu şi cea a Satanei, să ne întoarcem la început şi să vedem cum au ajuns în tabere opuse.

Satana a pus la îndoială supremaţia lui Dumnezeu, spunând: „Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt“ (Isaia 14:14).

În cer, Satana s-a luptat cu Mihail, însă a pierdut şi a fost aruncat pe pământ împreună cu îngerii care l-au susţinut (Apocalipsa 12:7-9). Aceştia erau o treime dintre îngeri (versetul 4).

Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva, însă Satana i-a ispitit şi-au căzut în păcat (Genesa 3). Adam şi Eva au ascultat cuvântul lui în locul cuvântului lui Dumnezeu şi astfel Satana a ajuns stăpânitorul pământului (Ioan 12:31) şi reprezentantul lui (Iov 1:6-7).

Atunci când Dumnezeu a blestemat şarpele care i-a ispitit pe Adam şi pe Eva, El a spus: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Ea îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Genesa 3:15). Astfel, Dumnezeu promitea eliberarea prin unul dintre urmaşii Evei. Însă, până atunci, Satana nu va fi lăsat să domnească în linişte peste supuşii lui. În ciuda protestelor lui (Iov 1:9-11), Dumnezeu a intervenit în lume de atunci încoace pentru a influenţa oamenii să se ridice împotriva regimului plin de teroare, moarte şi întunecime al lui Satana. O perioadă chiar, Dumnezeu a avut sanctuarul drept cartier general pe pământ.

Satana a acuzat poporul lui Dumnezeu de păcat, însă Dumnezeu l-a mustrat şi a transformat vieţile lor pentru a-i combate acuzaţiile (Zaharia 3:1-5).

Christos a venit ca fiinţă umană pentru a ne lega astfel de prezenţa lui Dumnezeu într-un mod mult prea profund pentru înţelegerea noastră. Satana L-a ispitit pe Christos pentru a-I zădărnici misiunea.

Rezistând ispitelor lui, Christos a rupt lanţurile cu care era legată omenirea în lumea aceasta. El S-a bucurat atunci când cei 70 de ucenici pe care-i trimisese s-au întors spunând că până şi demonii le-au fost supuşi: „Iisus le-a zis: ‘Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.’ Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va putea vătăma“ (Luca 10:18-19). Domnia lui Satana ca „stăpânitor al lumii“ se apropia de sfârşit.

relaţiiînjoC 231

Satana i-a instigat pe Iuda şi pe conducătorii iudei să-L distrugă pe Christos (vezi Ioan 13:27). Însă chiar prin moartea lui Christos, Dumnezeu l-a înfrânt pe Satana şi i-a luat dreptul de a fi „stăpânitorul lumii acesteia“.

„Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii. - Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară“ (Ioan 12:31-33).

Atunci când Christos a murit şi a înviat, Satana a suferit o pierdere însemnată. Prin biruinţa asupra lui Satana, care este un uzurpator, Christos a judecat lumea şi a făcut dreptate. „Judecata“ semnifică în acest pasaj salvare, după cum „judecătorii“ din cartea Judecători erau eliberatori care făceau dreptate poporului, alungând asupritorii străini (vezi Judecători 3:9-10).

Christos nu a preluat încă total controlul pe care-l deţinea Satana asupra lumii, însă jertfa Sa ne asigură de biruinţa finală. Satana nu mai poate pretinde că este conducătorul acestei lumi, deoarece nu mai poate argumenta că întregul neam omenesc, asupra căruia Dumnezeu i-a dat, la început, domnia, este de partea lui. Prin ceea ce a făcut Christos, Tatăl „ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin Sângele Lui, iertarea păcatelor“ (Coloseni 1:13-14).

Până la moartea lui Christos, Satana putea să pretindă că până şi cei iertaţi sunt ai lui. El putea susţine că Dumnezeu a fost nedrept că i-a iertat şi i-a mântuit pe cei care au crezut în El. Dar în Christos, Dumnezeu Şi-a luat responsabilitatea de a ierta pe vinovaţii care se pocăiesc (compară cu 2Samuel 14:9) şi a purtat pe cruce toată vina lor. Se dovedeşte că Dumnezeu este reabilitat ca fiind drept atunci când îi socoteşte drepţi pe cei care cred (Romani 3:26). Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu trebuia să achite vreo datorie Sieşi sau lui Satana. Mai degrabă înseamnă că, pentru a rămâne un Dumnezeu al dragostei, El este cu totul drept când acordă har.

După moartea lui Christos, Satana încearcă să se folosească de un ultim argument, că aceia care au fost iertaţi prin credinţa în Christos sunt, de fapt, ai lui. Romani 3:26 spune că Dumnezeu este drept şi socoteşte drept pe cel ce crede în Iisus (traducerea NRSV). Însă dacă Dumnezeu îl socoteşte drept pe unul care refuză să creadă în Iisus, atunci El nu mai este drept. Astfel,


Satana acuză mereu poporul lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:10) că nu are credinţă sau că şi-a pierdut credinţa. Credinţa este o condiţie permanentă pentru mântuirea noastră:

Şi pe voi, care odată eraţi străini şi vrăjmaşi prin gânduri şi fapte rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără pată şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă îndepărtaţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită fiecărei făpturi de sub cer (Coloseni 1:22-23).

Aşadar, nu renunţaţi la încredere, căci vă va fi răsplătită. După ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, aveţi nevoie de răbdare pentru a primi ceea ce a fost promis. Deoarece „încă puţină vreme, şi Cel ce vine, va veni şi nu va întârzia; „cel drept va trăi prin credinţă, dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el“. Noi însă nu suntem dintre cei care dau înapoi, ca să se piardă, ci dintre cei care au credinţă, ca să fie mântuiţi (Evrei 10:35-39; traducerea NRSV).

A avea credinţă nu înseamnă doar a spune „Da!“ lui Dumnezeu în gând sau în cuvinte. Din credinţa adevărată, vie, rezultă în mod natural fapte, după cum organismul viu are puls. Dacă pulsul se opreşte, viaţa încetează. Iacov spunea: „După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă“ (Iacov 2:26). Pavel spunea că ceea ce contează este „credinţa care lucrează prin dragoste“ (Galateni 5:6). Credinţa care nu lucrează prin iubirea pe care este clădită Legea lui Dumnezeu (Matei 22:36-40) nu este o credinţă adevărată.

Faptele sunt simptomele credinţei. Dacă faptele tale sunt lipsite de iubire, credinţa ta este bolnavă, în comă sau poate chiar moartă. Dacă nu este autentică, vie, cu siguranţă credinţa ta este moartă. Astfel, îţi lipseşte o parte esenţială din ecuaţia mântuirii: har + credinţă = mântuire (Efeseni 2:8-9).

Numai Dumnezeu poate să citească gândurile noastre pentru a vedea dacă avem credinţă (compară Psalmul 139:23 cu Luca 7:39-40). Astfel, dovada adusă de Satana reprezintă rezultatul vizibil al credinţei sau necredinţei noastre, adică faptele noastre. Dumnezeu contracarează acuzaţiile lui Satana prin aducerea faptelor la judecată, pentru a arăta universului că poporul Lui are o credinţă autentică (Eclesiastul 12:14; Dan 7:10). Judecata nu este pentru informarea lui Dumnezeu. El ştie deja care este credinţa

relaţiiînjoC 233

noastră. Însă pentru a demonstra că este drept, trebuie să aducă dovezi care să poată fi văzute de fiinţele necăzute în păcat. Ce rost ar avea să fie aduse la judecată „Proba A“, „Proba B“ şi „Proba C“, dacă ele ar fi invizibile pentru cei prezenţi în sală?

Dumnezeu cheamă pe poporul Lui la desăvârşire / maturitate şi sfinţenie (Matei 5:48; 2Corinteni 7:1; Efeseni 4:13; 1Petru 1:15,16), însă punctul-cheie al judecăţii este primirea permanentă prin credinţă a harului care-i este acordat. Dacă harul Său îi ajută să se maturizeze până la punctul la care nu mai păcătuiesc deloc, ceea ce contează nu este desăvârşirea lor, ci faptul că sunt dispuşi să primească harul lui Dumnezeu în mod constant.

La finalul judecăţii, Satana va rămâne fără argumente. Dumnezeu va fi suportat preţul milei până la capăt, cu succes. El va fi reabilitat, motivând ceea ce a făcut pentru poporul Lui. După ce s-a demonstrat că Judecătorul este drept, graţierea acordată de El nu este pusă sub semnul întrebării. Sunt dezvăluite minciunile lui Satana şi responsabilitatea pe care o poartă pentru păcat. El nu mai poate să-şi lege destinul de acela al poporului lui Dumnezeu, aşa cum un terorist foloseşte ostaticii drept scut.

După ce judecata este încheiată, Dumnezeu poate să-l condamne pe Satana pentru contribuţia pe care a avut-o la păcatele celor mântuiţi, fără a-i condamna însă pe cei mântuiţi. În Ziua Ispăşirii israelită, condamnarea lui Satana era simbolizată de mărturisirea păcatelor pe care marele preot o făcea pe capul ţapului pentru Azazel, care era trimis apoi în pustie (Leviticul 16:21).

După ce va fi condamnat, Satana va fi adus la tăcere, şi ispitirile lui vor înceta. În cartea Apocalipsei este descris acest eveniment:

Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme (Apocalipsa 20:1-3).

După ce va fi închis timp de o mie de ani, Satana va pieri în iazul de foc (Apocalipsa 20:10).

Punctul-cheie al strategiei lui Dumnezeu este jertfa lui Christos prin care ne iartă, ne dă Spiritul care ne transformă şi ne confirmă iertarea, pe baza lucrării Sale în viaţa noastră.


Indiferent dacă vii sau nu la Christos, Satana încearcă să se asigure că vei avea parte de „moartea a doua“, alături de el. Însă dacă stai lângă Christos şi spui împreună cu Iacov: „Nu te voi lăsa, până nu mă vei binecuvânta“ (Genesa 32:26), Satana nu poate să facă nimic. În pofida strategiei şi puterii lui, Satana nu se poate măsura cu Dumnezeu, care lucrează cu răbdare pentru împlinirea voinţei Lui în viaţa noastră şi pentru binele întregului univers.

q

235

Când Armata Statelor Unite voia să-l salveze pe O’Grady, de ce nu au bombardat pur şi simplu Bosnia, pentru a-i distruge pe duşmani? Motivul este evident: împreună cu duşmanul ar fi murit Scott şi o mulţime de oameni nevinovaţi. E drept că era o soluţie rapidă, însă nu cea mai bună pentru cazul lui O’Grady. S.U.A au fost nevoite să aplice o metodă mai complicată, care cerea un timp mai îndelungat şi care implica un risc şi pentru cei care trebuia să-l salveze pe O’Grady.

Dacă Dumnezeu este atât de Atotputernic încât a adus lumea la viaţă prin cuvânt (Genesa 1), de ce nu l-a evaporat pe Satana, pur şi simplu, rostind nişte cuvinte? De ce oare nu scrie la sfârşitul capitolului 3 din Geneza: „Şi Domnul a spus: ‘Fie ca Satana să dispară!’ Şi Satana a dispărut. Şi Dumnezeu a văzut că Satana nu mai era şi că pacea a fost restabilită pe pământ. Şi Dumnezeu a privit spre pacea pe care o făcuse şi iată că era foarte bună.“

Dumnezeu ar fi putut să-l şteargă pe Satana din Univers la fel de repede cum pot eu să şterg cuvântul „Satana“ de pe ecranul computerului meu. Însă ce ar fi obţinut Dumnezeu prin asta? Problema nu era numai Satana, ci ideile răzvrătite pe care le sădise în minţile făpturilor create de Dumnezeu. Aceste idei puteau să trăiască şi după ce Satana murea. Cum ucizi o idee?

Profetul Isaia descrie cum a început păcatul în inima unei fiinţe numite „Luceafăr, fiu al zorilor“, pe care noi îl cunoaştem ca Lucifer sau Satana:

Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor? Cum ai fost doborât la pământ tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării

Educaţie



dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt“ (Isaia 14:12-14).

„Voi fi ca Cel Prea Înalt!“ Aceasta nu este nicidecum ideea din Leviticul 19:2 „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru!“ Lucifer nu voia să-şi însuşească sfinţenia caracterului lui Dumnezeu. El dorea puterea şi autoritatea Celui Prea Înalt.

Sună ademenitor! Voi fi Dumnezeul meu! Voi fi la conducerea vieţii mele. W. E. Henley a exprimat acest lucru în mod elocvent într-un poem cunoscut sub numele de „Invictus“:

Nu contează poarta cât de strâmtă, Nici cartea cu pedepse ce atârnă greu, Sunt domnitor peste-a mea soartă, Sunt căpitanul sufletului meu.

La Eva, această idee a avut priză, atunci când şarpele i-a vorbit:

Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.“ (Genesa 3:4-6).

Din cartea Apocalipsei aflăm că mulţi îngeri au căzut pradă ideii lui Satana:

Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii Lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul şi îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui şi locul lor nu s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ, şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui“ (Apocalipsa 12:7-9).

Câţi îngeri au căzut cu şi pentru Satana? Apocalipsa 12:4 ne spune că balaurul este vinovat de căderea „unei treimi din stelele cerului“, ceea ce înseamnă o treime din îngeri.

Câţi îngeri sunt? Nu ştim exact, însă Daniel vorbeşte despre cele două treimi care au rămas credincioase şi care se găsesc la tronul măririi lui Dumnezeu: „Mii de mii de slujitori Îi slujeau

relaţiiînjoC 237

şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui“ (Daniel 7:10). Apostolul Ioan a avut o viziune similară: „M-am uitat, şi împre-jurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor şi am auzit glasul multor îngeri; numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii“ (Apocalipsa 5:11). Într-adevăr, o mulţime de îngeri!

Nu suntem singuri în Univers! Dumnezeu Se ocupă şi de binele altor făpturi pe care le-a creat.

Pe lângă îngeri, Dumnezeu are şi alte lumi asemănătoare cu lumea noastră. Găsim un indiciu despre existenţa lor în Iov 1:6-7:

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?“ Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.“

Acest pasaj vorbeşte despre un consiliu ceresc care a avut loc în timpul Vechiului Testament. De ce se afla Satana acolo? El era reprezentantul planetei Pământ. La început, Dumnezeu dăduse lui Adam şi Evei domnia asupra pământului (Genesa1:28). Ei fuseseră reprezentanţii de drept ai planetei. Însă căzând pradă ispitei lui Satana (Genesa 3), îi cedaseră domnia (Ioan 12:31). Astfel, l-au ales ca reprezentant al lor în Congresul ceresc! Dacă la consiliul ceresc Satana reprezenta planeta Pământ, înseamnă că mai existau şi alţi reprezentanţi, ai celorlalte lumi.

Faptul că a fost aruncat pe pământ împreună cu îngerii lui nu înseamnă că a renunţat şi la luptă: „Vai de voi, pământ şi mare, căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme!“ (Apocalipsa 12:12) Acum putem să înţelegem mai bine de ce este atâta haos în lume. Este câmpul de luptă al unui război cosmic. Dacă socotim populaţia pământului şi îngerii, există milioane de fiinţe implicate de fiecare parte a baricadei. Acest război s-a intensificat de-a lungul a mii de ani şi se apropie de un sfârşit culminant.

În ciuda faptului că nu pot fi văzuţi, Satana şi îngerii lui îşi exercită influenţa asupra noastră. Luptăm împotriva forţelor supranaturale ale întunericului (Efeseni 6:12). Pentru a ne încuraja însă, Pavel a scris:


Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Iisus Christos, Domnul nostru (Romani 8:38.39).

Dumnezeu este Creatorul Atotputernic al tuturor lucrurilor. Satana nu este decât o creatură. Deşi nu voia, a fost aruncat de către Dumnezeu din cer. După ce a fost ispitit îndeajuns de către Satana, Iisus a spus: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti“ (Matei 4:10). Ce putea să facă Satana? Nu avea de ales: trebuia să plece (versetul 11).

Dumnezeu este mai puternic decât Satana. Cu mii de ani în urmă, El ar fi putut să-i şteargă de pe faţa pământului pe Satana şi pe toţi păcătoşii. El ar fi putut să prevină astfel suferinţa înfiorătoare ce a fost adusă de tirani însetaţi de sânge ca: Hitler, Stalin, Mao, Pol Pot şi alţii. Dar ar fi fost astfel nimicit răul? Îngerii care l-au urmat pe Satana, odată erau îngeri necăzuţi în păcat. Cine ar fi putut spune cu siguranţă că îngerii sau alte fiinţe nu vor urma calea lui Satana, după ce el nu va mai fi?

Dacă Dumnezeu ar fi folosit forţa, ar fi crescut astfel riscul răzvrătirii. Prin forţă poate fi creată o teamă distructivă şi teama adevărată alungă iubirea, după cum „dragostea desăvârşită izgoneşte frica“ (1Ioan 4:18). Este bine să fii om cu temere de Dumnezeu, dacă asta înseamnă că Domnul şi puterea Lui îţi inspiră respect. Însă dacă fiinţele create de Dumnezeu ar nutri o teamă negativă, având ca singur sentiment faţă de El acea frică soră cu groaza, ei nu L-ar mai vrea ca Dumnezeu. Atunci fiecare dintre ei ar vrea să fie propriul dumnezeu, să fie „ca Cel Prea Înalt“. Astfel, ne-am întoarce de unde am plecat.

Dacă Dumnezeu i-ar fi nimicit pe păcătoşi înainte de vreme, ar fi rămas întrebarea dacă chiar nu ar mai fi existat nici o speranţă pentru recuperarea unora dintre ei. Unii dintre cei care ar fi putut fi salvaţi ar fi pierduţi. Pentru a ilustra modul în care Dumnezeu îngăduie celor devotaţi să coexiste cu cei neloiali până când ajung la punctul în care pot să fie separaţi, Iisus a spus parabola cu „grâul şi neghina“ (Matei 13:24-30).

Dumnezeu acţionează astfel pentru a-i îngădui fiecăruia să aleagă liber şi sincer. Amintiţi-vă Apocalipsa 3:20: Christos stă la uşă şi bate. El nu vrea să spargă uşa şi să facă din noi nişte roboţi. El vrea iubirea noastră. Roboţii sunt incapabili de iubire.

relaţiiînjoC 239

Iubirea nu este un capriciu sentimental dulceag şi siropos, acoperit cu zahăr, în care „cazi“ de câte ori parfumul sau deodorantul sunt duse de vânt în direcţia potrivită. Iubirea este temelia morală a Universului. Iubirea este singurul mijloc prin care fiinţele inteligente, cu drept la liberul arbitru, pot să trăiască în armonie. Fără iubire, ne distrugem unul pe altul. Dacă te îndoieşti, citeşte ziarul sau priveşte ştirile de la ora 17.

Ce-ar fi fost dacă Dumnezeu ar fi spus: „O.K! Ce-i destul, e destul. Vreţi să vă slujiţi vouă înşivă şi lui Satana? N-aveţi decât. Eu Mă retrag.“ Ar fi fost aceasta o atitudine iubitoare? Fără dragostea lui Dumnezeu, singurul lucru care mai rămâne este auto-distrugerea în masă. Împărăţia lui Dumnezeu este singura care poate dura, deoarece El este dragoste (1Ioan 4:8) şi dragostea stă la baza legii Sale (Matei 22:36-40). Dumnezeu nu-i va abandona pe oameni în mâna lui Satana fără nici o şansă, după cum trupele aliate nu voiau să abandoneze Europa în mâinile naziştilor.

Dacă până acum Dumnezeu nu a putut să nimicească pe Satana şi pe păcătoşi, astfel încât să curăţească universul de păcat, cum va face El acest lucru în viitor? Apocalipsa 20-21 descrie distrugerea finală a păcatului prin foc şi restaurarea unui Pământ desăvârşit. Ce face Dumnezeu pentru ca acest lucru să se întâmple? Răspunsul este: Dumnezeu educă treptat Universul. Evenimentele şi învăţăturile înregistrate în Biblie, inclusiv cele simbolizate de ceremoniile de la sanctuar, precum şi lucrarea permanentă a Duhului Sfânt sunt toate parte a acestui proces.

Viaţa şi moartea lui Christos reprezintă o parte esenţială a educaţi ei noastre. Evenimentul cruce, pe lângă faptul că ne-a câştigat pentru Christos, a demascat cât de hidoasă este adâncimea răului, pentru ca toa te fiinţele create să poată vedea. Christos a venit să vindece şi să aducă un mesaj al iubirii şi speranţei. Satana i-a instigat pe oameni să-şi ucidă Domnul în cel mai dureros şi umilitor mod posibil. Însă eu nu pot să arunc toată vina asupra lui Satana şi asupra celor care au trăit acum două mii de ani. Şi eu am contribuit la suferinţa Lui. Nu mai atunci când privesc la Christos Cel înălţat pe cruce, îmi dau seama cât de jos m-am afundat.

Acum, că Christos a murit deja, de ce ezită Dumnezeu să pună ca păt imediat păcatului? Satana este un actor, un artist al împotrivirii şi un maestru al înşelătoriei. El a convins o treime din îngeri. Iar unor fiinţe atât de lente, din punct de vedere mintal


şi spiritual, cum sunt oa me nii, le ia ceva timp să se prindă de minciunile lunecoase ale lui Satana.

Problema noastră este ignoranţa. Educaţia necesită timp. Ne este greu să înţelegem cum este Dumnezeu. Avem multe prejudecăţi şi idei preconcepute pe care Dumnezeu trebuie să le dărâme: „Acum vedem ca-ntr-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea faţă în faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin“ (1Corinteni 13:12).

Frecvent, oamenii se revoltă împotriva lui Dumnezeu din ignoranţă. Ei nu ştiu însă ce fac. Regele Manase a făcut mulţi oameni să sufere şi L-a insultat pe Dumnezeu. Însă el nu-şi dădea seama de ceea ce făcea, pentru că nu-L cunoştea cu adevărat pe Dumnezeu. Atunci când L-a întâlnit însă pe Dumnezeu, a recunoscut caracterul Său (2Cronici 33:13).

Iisus ştia cât de ignorant este neamul omenesc. Atunci când era pe cruce, S-a rugat pentru cei care-L torturau: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac“ (Luca 23:34).

Dumnezeu dă încet deoparte vălul ignoranţei noastre. Pe măsură ce înţelegem mai mult, avem şansa şi responsabilitatea de a face alegeri corecte în privinţa lui Dumnezeu. Acest aspect se aplica şi israeliţilor din vechime, care trebuia să aducă jertfe pentru păcatele din neştiinţă numai atunci când descopereau aceste păcate (Leviticul 4:27-28). Găsim aceeaşi idee şi în Noul Testament: „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască“ (Faptele Apostolilor 17:30). „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!“ (Iacov 4:17).

Când fiica mea avea şase ani, i-am dăruit împreună cu mama ei un căţeluş, rasa Golden Retriever. Micuţul Shadow avea numai cinci săptămâni şi era incredibil de simpatic, însă avea multe de învăţat. A trebuit să-l învăţăm să-şi facă nevoile afară. A trebuit să-l învăţăm că poate să roadă cu dinţii lui ascuţiţi ca nişte ace numai jucăriile şi nu mobila, covorul, mâinile sau picioarele. Pe măsură ce creştea, trebuia să înveţe lecţii noi. De exemplu, când avea patru luni, a descoperit că poate să ajungă la farfuria mea de pe masa din bucătărie. Când am intrat în bucătărie, el tocmai termina de mâncat ultimele fărâmituri de pe jos. Am vrut să-mi fac ceva de mâncare şi am pus nişte pâine în prăjitor. Când m-am întors după câteva minute, l-am prins pe căţel sprijinit cu labele

relaţiiînjoC 241

din faţă pe masă, mâncând pâinea direct din prăjitor. Shadow era tânăr şi lipsit de experienţă. Atunci nu-i ţineam în seamă greşelile, însă acum, când este mare, situaţia s-a schimbat. Sunt recunoscător Domnului pentru că-mi oferă privilegiul de a creşte în acelaşi fel.

Dumnezeu ni Se descoperă în mod treptat, şi această revelaţie continuă de-a lungul generaţiilor. Credinţa părinţilor noştri este un exemplu pentru noi, însă Dumnezeu ne conduce mai departe decât punctul până la care au ajuns ei. Putem clădi pe cunoştinţele şi experienţa lor.

Pe măsură ce ne educă, Dumnezeu le învaţă şi pe celelalte fiinţe din Univers despre caracterul Lui. Dumnezeul lor este şi Dumnezeul nostru. Universul este sala Lui de curs.

Dacă ai fi Satana şi ai şti că Dumnezeu poate să te distrugă învăţând Universul suficient pentru a discredita ideea ta, cum că o fiinţă creată poate fi Dumnezeu, ce ai face? În primul rând, ai încerca să-i ameţeşti pe studenţi, să-i desparţi de Dumnezeu prin ignoranţă, păcat şi descurajare. Petru scria:

Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi (1Petru 5:8-9).

În sala de curs este un leu dezlănţuit! Eforturile lui sunt din ce în ce mai disperate, deoarece ştie că sfârşitul este aproape. Ca şi o echipă de baschet învinsă, Satana şi ai lui luptă pe viaţă şi pe moarte în ultimele secunde de dinaintea sunetului de final, deoarece ştiu că sunt pe cale să piardă.

Satana ne poate produce durere şi suferinţă temporară, însă nu ne poate produce daune eterne, atâta timp cât suntem legaţi de Christos prin credinţă. Satana luptă într-o bătălie pe care a pierdut-o deja. Oamenii sunt atraşi spre Christos şi sunt transformaţi de puterea Duhului Său. Satana nu vrea să ne dea drumul, după cum faraonul Exodului refuza să le dea drumul israeliţilor, după cum Hitler nu voia să renunţe la Europa sau după cum duşmanii lui Scott refuzau să-l lase să scape. Însă Satana nu poate face nimic. De când Christos a murit pe cruce, el nu mai poate să pretindă stăpânirea asupra noastră.

Satana îmi aminteşte de o pisică din ghearele căreia am salvat o şopârlă. Pisica aceea mă privea cu ură. Sunt sigur că dacă ar fi


fost leu, şi nu pisică, m-ar fi sfâşiat în bucăţele într-o clipă. Însă pisica aceea nu putea să facă nimic, deoarece eu eram mai mare decât ea.

Educaţia necesită timp. Aruncarea clasei în aer nu ar grăbi procesul. Însă planul titanic al lui Dumnezeu pentru educarea şi salvarea poporului Său va fi împlinit în ciuda aisbergurilor de ignoranţă, confuzie, îndoială şi despărţire, pe care Satana le ridică în calea lor. Nu abandonaţi nava! Aisbergurile sunt cele care se vor scufunda!

243

Partea a VII-a

Întâlnire cu Dumnezeu

q

244

Sincronizarea a fost esenţială pentru operaţiunea de salvare a lui O’Grady. Avioanele trebuia să plece din locuri diferite şi totuşi să ajungă în Bosnia în acelaşi timp. Elicopterele Kearsarge au aşteptat timp de 45 minute deasupra Mării Adriatice, până când au ajuns şi avioanele care veneau din alte părţi (revista Time, 19 iunie 1995, pg. 25).

O’Grady trebuia să fie şi el gata la timp. El nu a putut să vadă întâlnirea aparatelor de zbor, însă a fost pregătit să întâmpine elicopterul Marinei atunci când acesta a aterizat. A avut la dispoziţie numai câteva secunde pentru a se îmbarca. Salvarea lui ar fi fost mult mai dificilă dacă ar fi hoinărit neatent.

Sincronizarea este importantă şi pentru noi, în viaţa de zi cu zi. A rata o întâlnire nu este o experienţă tocmai plăcută. Eram student la colegiu în California şi exersam la pian în casa părintească, când am primit un telefon prin care eram informat că eram aşteptat să vorbesc la un serviciu de închinare al studenţilor, care se ţinea la capela din campus. Programul începuse deja. L-am rugat pe cel care sunase să mai cânte cu studenţii câteva cântări, urmând să ajung şi eu în câteva minute.

M-am repezit la maşina mea, un Saab din ‘67, însă motorul a refuzat să pornească! Aşa că am început să alerg pe stradă şi apoi pe o potecă din pădure care ducea spre campus. Pe când ajungeam agitat şi transpirat, studenţii părăseau capela. Renunţaseră să mă mai aştepte. Ei fuseseră în locul potrivit, la timpul potrivit, însă eu nu fusesem acolo. M-am supărat atât de tare, încât am reparat maşina şi am vândut-o imediat.

Christos este punctual la întâlniri: „Căci pe când eram noi încă fără putere, Christos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi“ (Romani 5:6). „Vremea cuvenită“ era sărbătoarea

Sincronizare


întâlnireCudumnezeu 245

Paştelui. Christos era simbolizat prin mielul de Paşte, aşa că a fost junghiat la Paşte, atunci când se junghie de obicei mielul (Ioan 19:14). Totodată, El a înviat din morţi ca primul rod al „celor adormiţi“ (1Corinteni 15:20) la vremea cuvenită, a doua zi după Sabatul Paştelui, atunci când marele preot aducea Domnului o jertfă din primele roade (Leviticul 23:11).

Spiritul Sfânt este şi El punctual la întâlniri. El S-a revărsat peste urmaşii lui Christos cu putere mare, astfel că a avut loc un mare „seceriş“ de convertiri în ziua Cincizecimii (Faptele Apostolilor 2), care celebra începutul secerişului grâului (Leviticul 23:16-20).

Moartea şi înălţarea lui Christos, la fel ca revărsarea Duhului Sfânt, s-au întâmplat exact în zilele în care la sanctuar aveau loc sărbătorile care prefigurau aceste evenimente. În fiecare caz, simbolul din sanctuar şi evenimentul istoric prezis de simbolul respectiv au avut loc în aceeaşi zi.

În fiecare dintre aceste cazuri, evenimentul istoric a reprezentat începutul unui proces care urma să continue şi după aceea. Prin sângele lui Christos, avem ispăşire continuă. A înviat din morţi şi trăieşte. Duhul revărsat în Ziua Cincizecimii nu a venit în vizită pentru o singură zi; a venit să rămână şi a început o eră în care poporul lui Dumnezeu este sigilat de Duhul Sfânt (Efeseni 1:13).

Ce se întâmplă însă cu judecata care este reprezentată prin curăţirea sanctuarului în Ziua Ispăşirii? În lumina modului în care şi-au găsit împlinirea Paştele, Ziua snopului legănat şi Cincizecimea, ne-am aştepta ca judecata Zilei Ispăşirii să vină sau măcar să înceapă în cea de-a zecea zi a lunii a şaptea, atunci când avea loc Ziua Ispăşirii la sanctuar. Dacă este aşa, cum putem afla data la care ar trebui să înceapă?

În capitolele următoare vom rezolva problema anului. Înainte însă de a începe, ne putem întreba: Şi ce-i cu asta? Ce importanţă are să ştim când are loc judecata? Christos ne-a spus să trăim vieţi desăvârşite, să ne pregătim, căci El Se poate întoarce oricând (Matei 24:42). Aşadar, de ce ar trebui să cunoaştem data când începe judecata?

Iată răspunsul pe scurt: Pentru a lua parte la evenimentul judecăţii. Dumnezeu le-a spus israeliţilor exact când începea Ziua Ispăşirii, pentru ca să fie pregătiţi:

În ziua a zecea din luna a şaptea va fi Ziua Ispăşirii; atunci să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele… să nu faceţi nici o lucrare în ziua aceea, căci este ziua ispăşirii, când trebuie făcută


ispăşire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru… Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua, până în seara zilei următoare să prăznuiţi Sabatul vostru (Leviticul 23:27,28,32).

Acest pasaj din Leviticul 23 îndreaptă atenţia asupra îndatoririlor pe care le aveau israeliţii în timp ce marele preot era în sanctuar, făcând ispăşire pentru ei. Era necesar să conştientizeze ceea ce se petrecea în beneficiul lor, să-şi smerească sufletele (să postească, etc.) şi să nu lucreze. Dacă nu s-ar fi smerit înaintea lui Dumnezeu sau nu s-ar fi concentrat asupra a ceea ce El făcea pentru ei, urma ca ei să piardă privilegiul ispăşirii.

Israeliţii aveau întâlnire cu Dumnezeu în Ziua Ispăşirii. Era nevoie ca ei să cunoască începutul acestei zile, pentru ca experienţa lor să fie în ton cu ceea ce avea loc. Nimeni nu putea să vadă pe marele preot în sanctuar, curăţind Locul Sfânt şi Locul Preasfânt (Leviticul 16:17). Însă israeliţii ştiau când să se smerească şi să nu lucreze, deoarece Dumnezeu le spusese: din seara zilei a noua a lunii a şaptea, până în seara zilei a zecea (Leviticul 23:27,32).

Israeliţii din vechime trebuia să participe la Ziua Ispăşirii într-un anumit moment, când preotul curăţea sanctuarul pentru ei. Putem conchide astfel că aceia care trăiesc în timpul judecăţii lui Dumnezeu trebuie să participe la acest eveniment când Christos, Marele nostru Preot, curăţă sanctuarul lui Dumnezeu din cer. Dacă este aşa, cum putem noi şti când să luăm parte la această experienţă? După cum israeliţii nu puteau privi direct lucrarea marelui preot, tot astfel noi nu putem vedea în mod fizic lucrarea lui Christos în sanctuarul ceresc.

Putem afla când începe judecata, numai dacă Dumnezeu ne spune. Sincronizarea este sub controlul Lui.

q

247

În Biblie, Dumnezeu ne spune data la care începe judecata. El însă nu fixează o dată în manieră modernă, aşa cum suntem noi obişnuiţi. Biblia nu este o carte modernă. A fost scrisă înainte de inventarea sistemului nostru calendaristic. Mai mult decât atât, se pare că Dumnezeu ne spune anul într-un mod întortocheat, deoarece vrea să medităm la evenimentele care preced judecata.

În Daniel 8:14, Dumnezeu ne spune când începe judecata: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit.“

Aici, termenul „curăţit“ s-ar mai putea traduce „îndreptăţit“ / „justificat“. Acesta este un termen potrivit pentru a descrie judecata care era prefigurată prin Ziua Ispăşirii din vechime. În Ziua Ispăşirii, sanctuarul era îndreptăţit, ceea ce înseamnă că Dumnezeu era absolvit de orice acuzaţie de nedreptate.

Judecata spre care arăta Ziua Ispăşirii trebuie să înceapă la sfârşitul celor 2300 de seri şi dimineţi (Daniel 8:14). Cum aflăm care este data ce corespunde sfârşitului acestei perioade? Primul indiciu îl găsim în Daniel 8:13, versetul precedent:

„Atunci am auzit un sfânt vorbind, şi un alt sfânt a întrebat pe cel care vorbise: ‘Până când este viziunea [despre: închinarea] zilnică şi aşe zarea fărădelegii pustiitoare, şi un sanctuar şi călcarea în picioare a unei oştiri?’“ (traducerea autorului) Răspunsul la această întrebare este: „două mii trei sute de seri şi dimineţi“ (versetul 14). În această pe ri oadă vor exista dificultăţi ca, de exemplu, „fărădelegea pustiitoare“. Însă toate acestea vor fi rezolvate atunci când sanctuarul va fi curăţit.1

Întâlnire - partea 1


1 N.R.: Spre deosebire de celelalte profeţii ale lui Daniel, unde apare expresia „urâciunea pustiirii”, în Daniel 8, această abominaţie este numită „fărădelegea”.


Dificultăţile la care se referă pe scurt Daniel 8:13 sunt descrise mai detaliat în versetele 9-12:

Dintr-unul din ele a ieşit un corn mic, care a crescut foarte mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea frumoasă. A crescut şi a ajuns până la oştirea cerului. A aruncat jos pe pământ o parte din oştirea cerului şi din stele şi le-a călcat în picioare. S-a purtat arogant chiar cu prinţul oştirii; i-a luat arderea de tot zilnică şi i-a distrus locul sanctuarului lui. Datorită fărădelegii, i-a fost dată oastea împreună cu arderea de tot zilnică; el a aruncat adevărul la pământ şi reuşea în ceea ce făcea. (traducerea NRSV)

Cine este „cornul cel mic“? Cuvântul ebraic folosit în versetul 9 se referă la „un corn din micime“ (traducerea autorului). Acest lucru înseamnă că este mic la început, însă creşte şi devine un corn mare. Am putea să-l numim „marele corn mic“. Daniel foloseşte acest simbol atunci când se referă la o putere care face anumite lucruri. Dacă am putea să identificăm această putere, ne-am forma o imagine mai clară despre finalul celor 2300 de seri şi dimineţi (Daniel 8:13-14).

„Cornul cel mic“ se ridică după o anumită succesiune de puteri. Un berbece cu două coarne (versetele 3-4) îi reprezintă pe împăraţii / împărăţia Mediei şi Persiei (versetul 20), care au cucerit Babilonul în anul 539 î.Hr. şi au stăpânit Orientul Mijlociu timp de două secole. Ţapul cu corn în frunte, care a zdrobit berbecele (versetele 5-7), îl reprezintă pe împăratul / împărăţia Greciei, iar cornul îl reprezintă pe primul împărat al Greciei (versetul 21). Împăratul despre care se vorbeşte este cu siguranţă Alexandru cel Mare, care a cucerit Imperiul Medo-Persan în anul 330 î.Hr. După moartea lui, imperiul s-a împărţit în patru regate greceşti (elenistice), reprezentate prin cele patru coarne din Daniel 8:8,22. Cele patru regate erau: Egiptul Ptolemaic (Lagid), Siria Seleucidă, Pergamul Attalid şi Macedonia Antigonidă.

„Cornul cel mic“ se ridică la sfârşitul celor patru împărăţii elenistice (Daniel 8:23) şi vine dintr-unul dintre cele patru vânturi / direcţii în care se despărţise imperiul lui Alexandru. În Daniel 8:8-9 citim: „…s-a frânt cornul cel mare, şi în locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerului. Dintr-unul dintre ele, a crescut un corn mic“. Cele patru vânturi semnifică cele patru puncte cardinale, fapt dovedit de comparaţia cu Ieremia 49:36.


Din traducerea engleză a pasajului din Daniel 8:8-9 s-ar putea înţelege că este posibil ca acest „corn mic“ să iasă dintr-unul dintre cele patru coarne greceşti. Această ipoteză este exclusă, însă, de sintaxa ebraică. Cuvântul ebraic pentru „ele“ din „unul dintre ele“ este masculin ca gen. Însă cuvântul „corn“ din „s-a frânt cornul cel mare“ este de genul feminin. Acelaşi cuvânt de genul feminin pentru „corn“ este subînţeles / adăugat în expresia „patru [coarne] mari“ (Dan 8.8), cu toate că în textul original nu apare menţionat cuvântul „coarne“. În ebraică, un pronume, aşa cum este „ele“ trebuie să se acorde în gen cu cuvântul la care face referire. Deoarece pronumele corespunzător pentru „ele“, este la genul masculin, acesta nu se poate referi la cele patru coarne, care din punct de vedere gramatical, în ebraică sunt de genul masculin. Dacă am vrea să interpretăm pronumele tradus cu „ele“ ca referindu-se la coarne, am putea numi rezultatul un „amalgam“. Totuşi, „unul (feminin) dintre ele (masculin)“ se potriveşte exact combinaţiei de genuri din expresia „vânturile (cel mai adesea feminin) cerului (masculin)“.1

Ar putea părea ciudat faptul că acest „corn mic“ creşte pur şi simplu dintr-unul dintre cele patru vânturi / puncte cardinale, şi nu din capul vreunui animal (compară cu Daniel 7:7-8; 8:3,5). Însă aceasta este o profeţie simbolică în care nişte elemente, ca de exemplu „coarnele“, reprezintă anumite lucruri. Deoarece acestea sunt simboluri şi nu realităţi fizice, ele nu sunt limitate de constrângerile existente în lumea materială. Astfel, „cornul cel mic“ poate să crească orizontal în câteva direcţii diferite şi vertical direct spre cer (Daniel 8:9-10). Observaţi că dacă am interpreta „cornul cel mic“ ca răsărind dintr-unul dintre cele patru coarne, aspect exclus de altfel de sintaxa ebraică, tot ne-am confrunta cu un fapt neobişnuit pentru lumea materială, deoarece, în mod normal, coarnele nu ies din alte coarne.

În Daniel 8, „cornul cel mic“ este diferit de celelalte patru coarne, pe care le înlocuieşte. Puterea lui este în creştere, pe când a lor este în declin. Pe măsură ce creşte, ajunge „nespus de mare“ (versetul 9), precum fusese imperiul unit al lui Alexandru (versetul 8).

Există o singură putere care s-a ridicat la sfârşitul domniei greceşti, putere care a cucerit un imperiu mare, cum fusese cel al 1 N.R. Cititorul trebuie să aibă în vedere că autorul se referă la genul acestor cuvinte în limba ebraică, nu în limba engleză sau română.


lui Alexandru: Roma. Aşadar, Roma este „cornul cel mic“, sursa problemelor ce vor fi rezolvate odată ce sanctuarul va fi curăţit. În concluzie, curăţirea sanctuarului începe la sfârşitul stăpânirii romane.

Mulţi învăţaţi susţin că acest „corn mic“ îl reprezenta pe împăratul Antiochus IV (Epiphanes), care a domnit între anii 175 -164/3 î.Hr. în Siria, una dintre cele patru împărăţii desprinse din imperiul lui Alexandru. În conformitate cu primul capitol din cartea apocrifă 1 Macabei, el a întrerupt şi a profanat ceremoniile de închinare din Ierusalim, inclusiv cele legate de serviciul jertfei zilnice de la templu. Din moment ce scriitorul cărţii Macabeilor a privit ridicarea unui idol deasupra altarului - ce a avut loc în această perioadă - ca însemnând urâciunea pustiitoare, profeţită de Daniel (1Macabei 1:57, compară cu Daniel 8:13; 9:27; 11:31; 12:11), el a văzut clar în Antiochus „cornul cel mic“ din Daniel.

Fără îndoială că Antiochus era rău şi opus lui Dumnezeu şi că el a făcut cu siguranţă unele dintre lucrurile pe care „cornul cel mic“ din Daniel urma să le facă. Oare înseamnă lucrul acesta că el era „cornul cel mic“? Hitler se aseamănă cu Napoleon, deoarece a fost şi el un conchistador european, care a invadat Rusia. Însă Hitler nu a fost Napoleon. Hitler s-a ridicat într-un loc diferit şi într-un moment diferit şi a făcut lucruri pe care Napoleon nu le-a făcut, de exemplu a comis genocid împotriva evreilor.

Antiochus IV Epiphanes a stăpânit peste una dintre cele patru ramuri ale Imperiului lui Alexandru: Siria. El se găseşte undeva pe la mijlocul liniei genealogice, în arborele genealogic al împăraţilor descendenţi din Seleukos, care au condus Siria. Spre deosebire de „cornul cel mic“ din Daniel 8, el nu s-a ridicat la sfârşitul domniei celor patru regate elenistice şi nu a pus bazele unui imperiu nou şi puternic, care să le fi înlocuit pe acestea.

Antiochus a încercat, într-adevăr, să-şi extindă imperiul spre miazăzi şi spre răsărit. La început s-a bucurat de succes, însă în mare nu a reuşit să-şi atingă obiectivele: romanii l-au ţinut departe de Egipt, a pierdut Palestina în favoarea evreilor şi a murit în Răsărit, pe câmpul de luptă, fără a reuşi să-i supună pe parţi. Antiochus nu se potriveşte descrierii făcute în Daniel „cornului mic“, deoarece regatul său nu s-a extins „nespus de mult“ sub conducerea sa.

Antiochus a profanat templul timp de trei ani şi zece zile. Unii învăţaţi încearcă să potrivească perioada aceasta cu cele 2300 de


seri şi dimineţi din Daniel 8:14, care în ebraică sunt exprimate, literalmente, ca „seară dimineaţă 2300“. Ei spun că pasajul din Daniel se referă la 2300 de jertfe de seară şi de dimineaţă, care ar totaliza 1150 de zile, fiind două jertfe pe zi. Cele 1150 de zile presupuse depăşesc totuşi perioada istorică a celor trei ani şi zece zile, însă ei cred că diferenţa poate fi trecută cu vederea.

Interpretarea de mai sus nu este acceptabilă. Pe de o parte, „seri şi dimineţi“ nu se poate referi la jertfele de dimineaţa şi de seara, deoarece ordinea este inversată. Dacă Daniel ar fi vrut să spună dimineţi şi seri, ar fi spus-o direct astfel.

În Daniel 8:14, „două mii trei sute de seri şi dimineţi“ este forma prescurtată pentru „2300 seri şi 2300 dimineţi“. Compară cu versetul 26, care vorbeşte despre „seri şi dimineţi“, adică 2300 seri şi 2300 dimineţi. Aceasta înseamnă 2300 zile pline, după cum „cele patruzeci de zile şi cele patruzeci de nopţi“ (Deuteronom 9:25, traducerea autorului) se referă la un timp de 40 zile (de câte 24 ore fiecare). Dacă Daniel ar fi vrut să vorbească despre 1150 zile, ar fi folosit exact acest număr. Intervalul de 2300 zile reprezintă mai bine de şase ani, depăşind cu mult perioada în care Antiochus a profanat templul.

În acord cu concluzia că Antiochus nu împlineşte profeţia „cornului mic“, Iisus a prezis că sacrilegiul / urâciunea pustiirii înfăptuită de „cornul cel mic“ (Daniel 8:11-13; 9:27; 11:31; 12:11) urma să apară după încheierea timpului petrecut de El pe pământ:

„Când veţi vedea ‘urâciunea pustiirii’, despre care a vorbit proorocul Daniel, ‘aşezată în Locul Sfânt’ - cine citeşte să înţeleagă! - atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi“ (Matei 24:15-16; compară cu Marcu 13:14).

Dacă Antiochus nu este „cornul cel mic“, atunci ce-aţi zice de Titus, generalul roman, care a devenit mai târziu împărat şi care a distrus templul din Ierusalim în anul 70 d.Hr., câteva decenii după încheierea lucrării lui Iisus pe pământ? Această ipoteză este exclusă, deoarece templul din Ierusalim nu a fost nici măcar reconstruit după această distrugere, cu atât mai puţin curăţit şi îndreptăţit (contrazice Daniel 8:14).

Viziunea lui Daniel a avut loc chiar înainte de cucerirea Babilonului de către Imperiul Medo-Persan. Pentru el, curăţirea sanctuarului la sfârşitul celor 2300 seri şi dimineţi era un eveniment


din viitorul îndepărtat, la încheierea stăpânirii romane, la „vremea sfârşitului“ (Daniel 8:19). „Vedenia cu serile şi dimineţile, despre care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate“ (versetul 26).

Cele 2300 seri şi dimineţi (versetul 14) reprezintă răspunsul la întrebarea: „Până când este viziunea [despre: închinarea] zilnică şi aşezarea fărădelegii pustiitoare, şi un sanctuar şi călcarea în picioare a unei oştiri?“ (traducerea autorului). Viziunea a început cu berbecele care simboliza Medo-Persia (versetele 1-3). Se ridică întrebarea: cât timp durează perioada hotărâtă în viziune? Daniel subliniază aici ultima parte a viziunii, care descrie lucrarea „cornului mic“. Cât timp va dura viziunea care include toate aceste lucrări şocante, printre care desfiinţarea jertfei (închinării) necurmate şi toate celelalte?

Răspunsul este: 2300 seri şi dimineţi. Aşadar, viziunea durează de la Medo-Persia până la sfârşitul oricărei stăpâniri romane, o perioadă ce cuprinde secole întregi. Durata aceasta depăşeşte cu mult 2300 zile literale.

Dumnezeu are un „timp de întâlnire“ pentru evenimentele din viziunea aceasta (Dan 8:19), care includ curăţirea sanctuarului. Totuşi, am ajuns la sfârşitul capitolului 8 din Daniel, fără a afla o dată la care va avea loc curăţirea sanctuarului. Explicaţia pare incompletă. Dacă am rămas perplecşi, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Daniel: „Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta şi nimeni nu ştia“ (Daniel 8:27). Daniel avea nevoie de mai multe informaţii şi, în capitolul următor din cartea sa (Daniel 9), aflăm cum i-a dat Dumnezeu aceste informaţii.

q

253

La începutul capitolului 9, îl găsim pe Daniel încercând să afle din scrierile profetului Ieremia ce se va întâmpla cu poporul său (Daniel 9:1-5). Daniel s-a întristat atunci când a citit despre Ieremia, care a profeţit împotriva regatului lui Iuda: „Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani“ (Ier 25:11).

Această profeţie ar fi trebuit să-l facă fericit pe Daniel. Cei şaptezeci de ani tocmai se sfârşiseră, şi Babilonul tocmai fusese cucerit de către mezi şi perşi. Babilonul era duşmanul poporului lui Dumnezeu, care distrusese templul din Ierusalim şi-i luase în captivitate pe locuitorii din Iuda. Odată cu sfârşitul Babilonului, Daniel ar fi trebuit să aştepte restaurarea poporului lui Dumnezeu, nu-i aşa?

Greşit! Daniel tocmai primise vedenia din Daniel 8, în care îi era arătată bătălia „marelui corn mic“ ce urma să atace poporul lui Dumnezeu. Necazul lor urma să dureze o lungă perioadă. Aceasta explică supărarea lui Daniel. Babilonul se sfârşise, Medo-Persia preluase conducerea, şi acesta era doar începutul unui şir lung de asupritori. Vremurile cele mai grele pentru poporul lui Dumnezeu de abia începeau.

În Daniel 9 găsim o rugăciune lungă şi frumoasă înălţată de Daniel, în care mărturiseşte păcatul poporului său şi pledează pentru eliberarea lui, pentru restaurarea Ierusalimului şi a templului (versetele 4-19). Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Daniel şi l-a trimis la el pe îngerul Gabriel cu „un cuvânt“ care să-l ajute „să înţeleagă vedenia“ (versetele 21-23). Care vedenie? Nu există nici o vedenie în capitolul 9 din Daniel. Cu siguranţă, aici se face referire la viziunea din capitolul 8. Gabriel îi explicase mai

Întâlnire - partea 2



înainte lui Daniel viziunea din capitolul 8 (vezi capitolul 8:16-17) şi acum se întorcea să-i aducă mai multe informaţii referitoare la acea viziune.

Informaţiile suplimentare sunt:

„Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă: pentru a pune capăt păcatului şi fărădelegii, pentru a ispăşi nelegiuirea, pentru aducerea neprihănirii veşnice, pentru pecetluirea vedeniei şi profetului şi pentru ungerea unui loc preasfânt. Să ştii, aşadar, şi să înţelegi: de când a ieşit cuvântul pentru restaurarea şi reconstruirea Ierusalimului, până la vremea unui prinţ uns, vor trece şapte săptămâni; timp de şaizeci şi două de săptămâni va fi reconstruit cu drumuri şi şanţuri cu apă, dar va fi o vreme de necaz. După şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi dat la moarte şi nu va avea nimic şi armatele prinţului care urmează să vină vor distruge oraşul şi sanctuarul. Sfârşitul lui va fi cu potop şi până la sfârşit va fi război. Ruina este hotărâtă. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână şi la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare; şi în locul lor va fi o urâciune care pustieşte, până când sfârşitul hotărât va fi turnat peste pustiitor“ (Daniel 9:24-27; traducerea NRSV)1

Aici este hotărâtă o perioadă exactă pentru evrei, poporul lui Daniel. Grija lui Daniel era pentru ei, pentru evrei. Era îngrijorat, deoarece credea că cele 2300 seri şi dimineţi din Daniel 8:14 însemna că evreii nu aveau să fie eliberaţi de stăpânitori şi nu vor restaura templul decât într-un timp îndepărtat, la vremea sfârşitului (vezi 8:19). Însă acum, Gabriel îi spunea că restaurarea evreilor va avea loc mai devreme. Timp de şaptezeci de săptămâni, Ierusalimul va fi reconstruit şi „un prinţ uns“, (Mesía), va veni.

În Daniel 9:25 găsim punctul de plecare pentru cele şaptezeci de săptămâni: „de la ieşirea cuvântului pentru restaurarea şi reconstruirea Ierusalimului“ (traducerea NRSV). În cartea lui Ezra sunt înregistrate trei decrete date de împăraţii persani pentru restaurarea evreilor după Captivitate. Primul a fost decretul lui Cirus. Acesta le permitea evreilor să se întoarcă la Ierusalim şi oferea resurse pentru reconstruirea templului (Ezra 1:2-4; vezi 6:3-5), însă nu prevedea nimic pentru restaurarea cetăţii Ierusalimului. Un al doilea decret, al lui Darius, se asemăna cu 1 N.R. Am respectat aici versiunea biblică folosită de autor, dar cititorul este sfătuit să compare diverse traduceri, inclusiv cele ortodoxe, care reflectă Septuaginta.


primul, deoarece făcea referire numai la reconstruirea templului (Ezra 6:6-12). Aşadar, nici unul dintre aceste decrete nu marca începutul celor „şaptezeci de săptămâni“.

Ca urmare a decretelor lui Cirus şi Darius, câţiva dintre evrei s-au întors la Ierusalim şi au reconstruit templul, înainte ca Ezra şi însoţitorii săi să sosească din Babilon (Ezra 6:13-22). Dar cetatea Ierusalimului cu zidurile şi porţile ei era încă o ruină (Neemia 1:3; 2:3, 13, 17).

Un al treilea decret, de data aceasta al lui Artaxerxe, i se adresa lui Ezra (Ezra 7:13-26) şi-i dădea posibilitatea să adune provizii pentru serviciile de la templu (versetele 15-24). Însă acest decret cuprindea o parte în plus. Artaxerxe l-a autorizat pe Ezra să „între-prindă cercetări privitoare la Iuda şi Ierusalim“ (versetul 14) şi să numească magistraţi şi judecători (versetele 25-26). Astfel, Ezra a primit autoritate civilă în Ierusalim din partea lui Artaxerxe.

Decretul lui Artaxerxe era primul care manifesta interes pentru ceta tea Ierusalimului şi pentru restaurarea unui sistem de autoguverna re iudaică în Ierusalim, supus stăpânirii persane. Următorul pas important pentru restaurarea Ierusalimului îl reprezenta reconstruirea zidurilor cetăţii. Aceasta a avut loc câţiva ani mai târziu, sub conducerea lui Neemia (Neemia 2:17-7:4), care a fost trimis de către Artaxerxe la Ierusalim (Neemia 2) şi numit guvernator în Iuda (5:14). Ierusalimul a fost din nou locuit şi s-a făcut inaugurarea zidurilor Cetăţii (Neemia 11-12).

Ezra şi Neemia au fost implicaţi în restaurarea şi reconstruirea Ierusalimului drept capitala naţiunii iudaice. Acest proces a început cu decretul lui Artaxerxe din al şaptelea an al domniei lui, decret a cărui copie a fost adusă de Ezra la Ierusalim (Ezra 7:7-8, 11-13). Studiul vechilor documente, datate din timpul domniei lui Artaxerxe, au arătat că al şaptelea an al domniei sale a fost anul 457 î.Hr. (Siegfried H. Horn şi Lynn H. Wood, Cronologia capitolului 7 din cartea Ezra [Washington D.C.: Review and Herald Publishing Association, 1953, 1970], pg. 115, 127). Astfel, cele „şaptezeci de săptămâni“ din Daniel 9 au început în anul 457 î.Hr.

Ne confruntăm însă cu o dilemă. Cele „şaptezeci de săptămâni“ au început în timpul stăpânirii persane şi în decursul lor trebuia să aibă loc reconstruirea Ierusalimului şi venirea lui Mesía. Cum se puteau întâmpla toate acestea în şaptezeci de săptămâni, adică în 490 zile?


Soluţia se găseşte în Leviticul 25. Pentru israeliţi, o săptămână putea să însemne „o săptămână de ani“, în cadrul căreia cel de-al şaptelea an era „Sabatul“ pentru odihna pământului, ceea ce însemna că pământul urma să nu fie cultivat în acel an (versetele 2-4; compară cu Exodul 23:10-11). La sfârşitul a şapte sabate / „săptămâni de ani“, urma Jubileul, anul de eliberare pentru israeliţii care deveniseră robi datornici sau pentru cei care-şi pierduseră pământurile (Leviticul 25:8-10).

Leviticul 25 vorbeşte despre şapte săptămâni de ani înainte de eliberarea individuală a israeliţilor. Daniel 9 vorbeşte despre „şaptezeci de săptămâni“ înainte de eliberarea de păcat a naţiunii israelite: „până la umplerea măsurii fărădelegii, până la pecetluirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea dreptăţii veşnice, până la sigilarea viziunii şi profetului, până la ungerea unui loc preasfânt“ (versetul 24). Paralela este evidentă. Cele „şaptezeci de săptămâni“ reprezintă o perioadă jubiliară la scară mare: şaptezeci de săptămâni de ani, adică 490 de ani.

Faptul că această perioadă de 490 ani precede un Jubileu, este confirmată de Daniel 9:25, care face referire la o perioadă de „şapte săptămâni“. Această perioadă este ca şi „şapte săptămâni de ani“ care preced Jubileul din Leviticul 25:8. Astfel, în cadrul perioadei jubiliare mari, de „şaptezeci de săptămâni“ de ani, există o perioadă jubiliară mică, de „şapte săptămâni“ de ani, respectiv 49 ani.

Cunoaştem deja faptul că aceste „şaptezeci de săptămâni“ = 490 ani au început în anul 457 î.Hr. Ţinând cont de faptul că între era „î.Hr.“ şi era „d.Hr.“ nu se numără un an zero, (cum ar fi normal, în spirit matematic), dacă numărăm 490 ani începând din 457 î.Hr. ajungem la anul 34 d.Hr. Puteţi afla acest lucru uşor, dacă tastaţi pe calculator 490 şi scădeţi 457 (î.Hr.), veţi obţine (33 d.Hr.). Acest calcul include anul zero. Însă anul zero nu s-a calculat istoric. Aşadar, perioada de 490 ani este cu un an mai lungă decât afişează calculatorul. Adăugaţi încă un an pentru a compensa şi veţi obţine anul 34 d.Hr. Până în anul 34 d.Hr., la sfârşitul celor 490 ani, evreii urma să primească eliberarea de păcat (Daniel 9:24).

Daniel 9:25-26 ne spune că Mesía urma să vină după şapte săptămâni plus şaizeci şi două de săptămâni, respectiv şaizeci şi nouă de săptămâni. Acest moment este doar cu o săptămână de ani (=7 ani) înainte de sfârşitul celor şaptezeci de săptămâni de


ani. Şaptezeci şi nouă de săptămâni de ani echivalează cu 483 ani. Calculaţi 483 ani începând din anul 457 î.Hr., fără anul zero, şi

veţi afla anul 27 d.Hr. După Daniel, Mesía urma să vină în anul 27 d.Hr.1

În capitolul 3 din Luca aflăm că Christos a fost punctual! Versetul 1 ne spune că Ioan Botezătorul a început să boteze în „cel de-al cincisprezecelea an de domnie a împăratului Tiberius...“ La acea dată, Iisus a fost botezat de către Ioan şi Duhul Sfânt L-a recunoscut drept Fiul Preaiubit al lui Dumnezeu. Apoi, Iisus Şi-a început lucrarea (Luca 3:21-23). Astfel, apariţia publică a lui Mesía a avut loc în cel de-al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberius.

După ce fusese guvernator împreună cu Augustus în provi-nciile romane, Tiberius a devenit împărat la moartea lui Augustus în anul 14 d.Hr, pe 19 august. Probabil că Luca s-a conformat metodei ebraice de datare utilizată în acea vreme, care considera că primul an al domniei unui împărat este perioada de timp dinainte de primul An Nou al domniei sale. Anul Nou era în prima zi a lunii ebraice Tişri, toamna, pe la mijlocul lunii octombrie. Aşadar, perioada cuprinsă între 19 august şi mijlocul lunii octombrie a anului 14 d.Hr., reprezenta primul an al domniei lui Tiberius.

Cel de-al doilea an al domniei lui Tiberius urma să fie anul civil care ţinea de la mijlocul lunii octombrie a anului 14 d.Hr., până la mijlocul anului 15 d.Hr. Calculând astfel, cel de-al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberius urma să dureze din toamna anului 27 d.Hr., până în toamna anului 28 d.Hr.

1 N.R.: În traducerea românească ortodoxă şi în traducerile literale evanghelice (e.g. Traducerea Literală Nouă, Bucureşti 2001, GBV) se poate observa bine continuitatea dintre „7+62 săptămâni”, în contrast cu traducerea Cornilescu şi cu majoritatea traducerilor străine.


După Luca, botezul şi începutul lucrării lui Iisus au avut loc în al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberius, respectiv în anul civil 27/28 d.Hr. Cei 483 ani din Daniel s-au terminat în anul 27 d.Hr., în timpul celui de-al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberius. Astfel, Mesía a venit exact atunci când Daniel spusese că urma să vină.

În loc de a pune bazele unui imperiu politic, eliberându-i astfel pe evrei de sub dominaţia romană, Christos a fost „dat la moarte“ şi nu a avut „nimic“. Cetatea Ierusalimului şi templul au fost distruse, exact cum îi spusese îngerul Gabriel lui Daniel că se va întâmpla (Daniel 9:26).

Sfârşitul versetului 27 din Daniel 9 este prevestitor de rău. După ce Mesía va face un legământ puternic cu mulţi şi va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, acestea vor fi urmate de un sistem fals de închinare: „... o urâciune care pustieşte, până când sfârşitul hotărât va fi turnat peste pustiitor“ (traducerea NRSV).

Ce este această „urâciune care pustieşte“? Oare nu am mai auzit de aşa ceva mai înainte, în viziunea din Daniel 8:11-13? În Daniel 9:27 primim încheierea relatării din Daniel 8, pe care o cunoaştem deja. După încetarea jertfelor din templul ebraic şi după ce lucrarea lui Christos din ceruri este deja începută, „cornul cel mic“ roman va înlocui jertfele pământeşti pe care Christos le făcuse să înceteze cu un sistem omenesc de închinare. „Cornul cel mic“ îşi va pierde însă puterea, şi la sfârşitul celor 2300 de seri şi dimineţi, sanctuarul va fi curăţit (Daniel 8:14).

Am aflat până acum câteva lucruri foarte importante. Mai întâi, sanctuarul care este curăţit la sfârşitul celor 2300 de seri şi dimineţi este sanctuarul din cer, unde se desfăşoară lucrarea lui Christos. Nu poate fi vorba despre templul pământesc, deoarece a fost distrus în anul 70 d.Hr. În al doilea rând, cele 2300 de seri şi dimineţi din Daniel 8 şi cei 490 de ani din Daniel 9 încep odată, în timpul Imperiului Medo-Persan. În al treilea rând, viziunea din Daniel 8 transcende cei 490 de ani, până la vremea în care Roma va institui un sistem fals de închinare şi până la vremea în care Dumnezeu va rezolva această problemă. Aşadar, cele 2300 de seri şi dimineţi din Daniel 8:14 trebuie să reprezinte o perioadă mai lungă de 490 de ani.

Dacă „şaptezeci de săptămâni“ din Daniel 9 reprezintă 490 de ani în loc de 490 de zile, şi dacă perioada de 2300 de seri şi


dimineţi este mai lungă, cea de-a doua trebuie să reprezinte 2300 de ani în loc de 2300 de zile.

Din moment ce în Daniel 9 are loc o detaliere a primei părţi din Daniel 8 care are o importanţă deosebită pentru evrei, este evident faptul că aceşti 490 de ani coincid cu prima parte a celor 2300 de ani. Din perioada de 2300 de ani, primii 490 de ani au o importanţă mai mare pentru evrei.

În Daniel 8 nu găsim nici un punct de plecare pentru cele 2300 de seri şi dimineţi, însă în Daniel 9 este dat un punct de plecare pentru cele „şaptezeci de săptămâni“, care coincid cu prima parte din cei 2300 de ani. Cunoaştem faptul că şi viziunea din Daniel 8 începe tot în timpul Imperiului Medo-Persan şi este normal să conchidem că începutul celor 2300 de seri şi dimineţi coincide cu începutul celor 490 de ani.

Cei 490 de ani arată spre vremea în care Christos a început prima parte a ispăşirii: mijlocirea. Cei 2300 de ani arată spre momentul în care Christos urma să înceapă cea de-a doua parte a ispăşirii: judecata.

Limbajul folosit în Daniel 9:24 susţine ideea că începutul celor 490 ani şi al celor 2300 ani coincide. Versetul începe astfel: „Şapte-zeci de săptămâni au fost hotărâte...“ Cuvântul ebraic tradus aici prin „hotărâte“ nu mai este utilizat în nici un alt pasaj biblic. To tuşi, în literatura ebraică rabinică acest cuvânt este întâlnit des tul de frecvent, având semnificaţia de „tăiate“. Cele care erau „tăiate“ erau părţi din trupul animalelor, însă şi un verset putea să fie „tăiat“ în două versete. Prin extensie, cuvântul mai putea să în sem ne „hotărât / decretat“ (Marcus Jastrow, A Dictionary of the Targumim, the Talmud Babli and Ierushalmi, and the Midrashic Lite‑rature [New York: The Iudaica Press, Inc., 1975], pg. 513). În zilele acelea, o hotărâre odată luată într-un caz legal sau într-un decret guvernamental era privită ca ceva „tăiat“ / „tranşat“ definitiv.

Cuvântul ebraic folosit în Daniel 9:24 se potriveşte perfect scopului lui Daniel, deoarece se pot aplica ambele sale sensuri. Cele şaptezeci de săptămâni au fost „tăiate“ pentru poporul evreu de la începutul celor 2300 de ani şi ele erau „hotărâte / decretate“ pentru ei.

Dacă cei 490 de ani au început în anul 457 î.Hr., cei 2300 de ani au început tot la acea dată. Acum, având data de început, putem să aflăm cu uşurinţă când trebuie să aibă loc curăţirea sanctuarului ceresc din Daniel 8:14. Calculând 2300 de ani de la


anul 457 î.Hr., fără anul zero, obţinem anul 1844 d.Hr. Judecata vine, sau cel puţin începe în anul 1844.

1844! Dar această dată este cu mult după căderea Romei. Imperiul Roman de Apus a căzut în secolul V d.Hr. Atunci de ce ne face Daniel să privim curăţirea sanctuarului în 1844 drept o soluţie la problemele ridicate de Roma?

Sfârşitul Imperiului Roman nu a însemnat şi sfârşitul puterii romane. În 538 d.Hr., Biserica Romană a câştigat pur şi simplu controlul religios asupra părţii răsăritene a Imperiului Roman. Acest control religios implica şi o extraordinară putere politică.1

În timpul Evului Mediu, Biserica Romană şi-a sporit puterea şi a folosit-o pentru a domina Europa. În decursul acestei perioade, conducătorii Bisericii îi făceau pe regi să tremure şi încercau să-i anihileze pe toţi aceia care se opuneau hotărârilor ei. Sute de mii, ba poate chiar milioane de oameni au pierit în persecuţii şi războaie religioase.

Reforma din secolul XVI a diminuat puterea Romei. Însă abia în anul 1798 Napoleon, prin generalul său Berthier, a pus capăt puterii politice a Bisericii Romane.

Acum înţelegem mai bine de ce curăţirea sanctuarului urma să aibă loc în anul 1844, nu la mult timp după 1798. Curăţirea sanctu-arului urma să rezolve problemele ridicate de Biserica Romană.

În Daniel 8:11-13 şi 9:27 este prezis genul de dificultăţi cauzate de Biserica Romană: „cornul cel mic“ roman urma să înlocuiască jertfele pământeşti - pe care Christos le făcuse să înceteze - cu un

1 N.R. În realitate, un primat al papei asupra Bisericii a fost recunoscut şi mai înainte şi după aceea, la diferite date: 381, 519, 607, însă în anul 538, odată cu eliberarea Romei şi a sudului Italiei de ostrogoţi, s-au pus bazele primului stat (ducat) papal, confirmat prin Pragmatica Sancţiune a lui Justinian în anul 554.


fals sistem de închinare. Aceasta reprezintă o sfidare adusă lui Christos, care a mutat centrul închinării adevărate în sanctuarul ceresc. Biserica Romei a numit preoţi pământeşti de la care oamenii trebuia să câştige iertarea, în loc s-o primească de la Christos (vezi Evrei 7-10) şi a transformat serviciul comuniunii creştine într-o jertfă oficiată de către preoţi. Numai Christos este „scara“ sau „puntea“ dintre cer şi pământ (vezi Ioan 1:51), însă Biserica Romei pretinde că acest prerogativ îi aparţine ei.

Dacă Biserica Romană a fost într-un dezacord atât de mare cu Dumnezeu, cum poate aceasta să influenţeze sanctuarul / reputaţia lui Dumnezeu? După cum am aflat mai devreme, sanctuarul israelit reprezenta Numele / reputaţia lui Dumnezeu care era afectată de faptele poporului ales de El şi de aceia care locuiau ca străini în ţara pe care El le-o dăduse. Chiar şi în cazurile de întinare nepermisă, sanctuarul israelit era afectat numai de israeliţi sau de străinii care locuiau în ţara lui Israel (Leviticul 20:2-3; Numeri 19:10-13). Aceştia erau cei care beneficiau de ceremoniile zilnice de la sanctuar şi care reprezentau Numele lui Dumnezeu. Comparaţi aceasta cu faptul că oamenii care lucrează cu o organizaţie religioasă, politică sau de afaceri, pot afecta reputaţia respectivei asociaţii. În mod asemănător, creştinii care poartă Numele lui Christos sunt cel puţin cu numele poporul ales al lui Dumnezeu (1Petru 2:9) şi din această cauză faptele lor afectează Numele / reputaţia Domnului în sanctuarul Lui din cer. Biserica Romană este o organizaţie creştină care a avut la început credinţa adevărată din zilele apostolilor. Datorită faptului că ea este asociată cu Numele lui Christos, faptele ei afectează reputaţia lui Dumnezeu.

Curăţirea sanctuarului rezolvă problemele cauzate de Biserica Ro mană. Asemenea Zilei Ispăşirii din trecut, curăţirea sanctuarului este o judecată care demonstrează dreptatea lui Dumnezeu, despărţin du-i pe cei care Îi sunt loiali lui Dumnezeu de cei care nu sunt loiali. Mai mult decât atât, curăţirea sanctuarului atrage atenţia asupra sanc tu a rului ceresc, unde se desfăşoară lucrarea lui Christos pentru noi.

În încercarea de a afla timpul şi natura judecăţii din cartea Daniel, a trebuit să recunosc următoarele dovezi referitoare la „cornul cel mic“. Aceste dovezi demonstrează un singur lucru, după cum se spune adesea: „toate drumurile duc la Roma“. Îi provoc pe cititori să examineze singuri dovezile. Biblia porunceşte


celor care aud idei noi să „cerceteze Scripturile în fiecare zi şi să vadă dacă ce li se spune este aşa“ (Fapte 17:11). Biserica Romană, despre care vorbim, este un sistem de dogmă, organizaţie şi politică. Christos ne spune că are credincioşi sinceri în această Biserică precum şi în altele: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor“ (Ioan 10:16).

După cum Dumnezeu le-a spus israeliţilor vremea când începea Ziua Ispăşirii pentru a putea participa la acest eveniment, tot astfel El îi spune poporului Său timpul când începe judecata din vremea sfârşitului. Surpriză! Această dată se află deja în trecut: 1844.

q

263

Profeţiile din Daniel 8 şi 9 sunt singurele surse din care putem afla informaţii cu privire la data când a început judecata. Datorită faptului că Biblia a fost terminată până la sfârşitul secolului I d.Hr., ea nu înregistrează împlinirea profeţiei referitoare la începutul judecăţii cum a înregistrat-o pe cea referitoare la anul botezului lui Iisus. Noi putem însă privi profeţia referitoare la cei 2300 de ani ca fiind demnă de încredere, deoarece profeţia celor 490 de ani s-a împlinit.

Siguranţa noastră este întărită de faptul că prezicerile lui Daniel cu privire la evenimentele mondiale s-au împlinit cu o acurateţe uimitoare. În Daniel 2 găsim deja o succesiune de patru mari împărăţii, reprezentate de o statuie construită din patru metale, începând cu împărăţia de aur a Babilonului şi sfârşind cu o împărăţie de fier. În capitolul 7 din Daniel găsim de asemenea patru împărăţii, simbolizate prin animale sălbatice care ies din mare. Puterea blasfemiatoare a „cornului mic“ se ridică dintr-o înspăimântătoare fiară / împărăţie (versetele 7-8).

Din punct de vedere istoric este adevărat că teritoriul în care locuia Daniel a fost stăpânit de patru imperii puternice. Babilonul a fost urmat de Medo-Persia, care a fost cucerită de Imperiul Greco-Macedonean (elenistic) al lui Alexandru cel Mare. Imperiul elenistic a fost înlocuit de a patra putere: Imperiul Roman, brutal şi puternic, din care s-a ridicat Biserica Romană, care a stăpânit Europa în timpul Evului Mediu.

Învăţaţii care cred că Antiochus IV Epiphanes, marele rege al Siriei, a fost „cornul cel mic“, interpretează cele patru imperii din Daniel ca fiind: Babilon, Media, Persia, Greco-Macedonia. Astfel, al patrulea imperiu ar fi Greco-Macedonia, şi nu Roma. Ei încearcă astfel să potrivească profeţia Bibliei cu faptul istoric

Dovezi



pe care doresc ei să-l evidenţieze, deoarece Antiochus era grec, şi nu roman. Această ipoteză se confruntă cu o problemă: Media şi Persia au succedat Babilonul ca un imperiu unitar, nu ca două imperii separate şi succesive. Cirus a unit Media şi Persia înainte de cucerirea Babilonului (compară cu Daniel 5:28). Astfel se explică de ce Daniel vorbeşte despre legea mezilor şi perşilor (versetele 8, 12, 15; compară cu Estera 1:19), indicând faptul că mezii şi perşii aveau o singură guvernare.

O altă dovadă în favoarea faptului că mezii şi perşii nu erau impe rii separate se găseşte în afara Bibliei, într-un text babilonean, numit „Profeţia Dinastiilor“. Acest text indică din punct de vedere babi lo nean succesiunea imperiilor care au stăpânit ţinutul Babilonului până la începutul domniei Greco-Macedoniei: Asiria, Babilon, Persia şi Macedonia (A. K. Grayson, Babylonian Historical‑Literary Texts [Toronto: University of Toronto Press, 1975], pg. 24-37). Aici nu se găseşte nici o Media între Babilon şi Persia. Astfel, în Daniel 2 şi 7 unde seria imperiilor începe cu Babilonul, al patrulea imperiu trebuie să fie Roma. Faptul acesta exclude ipoteza conform căreia Antiochus ar fi „cornul cel mic“ din Daniel 7.

Există o diferenţă între felul în care este folosit simbolul „cornului mic“ în Daniel 7 comparativ cu Daniel 8. Am aflat că în Daniel 8 „cornul cel mic“ reprezintă puterea romană - atât Imperiul cât şi Bise rica. În Daniel 7 însă, Imperiul şi Biserica sunt clar separate: Imperiul este reprezentat de fiara a patra, iar Biserica este reprezentată de „cornul cel mic“.

De ce oare nu foloseşte Daniel un alt animal drept simbol pentru Roma imperială din capitolul 8, după cum a făcut în capitolul 7? Poate că Daniel a vrut să folosească în simbolistica sa numai două animale: ţapul şi berbecele. Aceste două animale au o semnificaţie deosebită, fapt indicat de amintirea lor în Leviticul 16, unde reprezintă jertfele pentru curăţirea sanctuarului în Ziua Ispăşirii pentru comunitatea laică (în ordine inversată: berbecele şi ţapul). Ziua Ispăşirii este singura ocazie din întregul sistem ceremonial în care găsim asocierea acestor două animale. Se pare aşadar că nu este o coincidenţă faptul că Daniel 8, care vorbeşte despre curăţirea sanctuarului (versetul 14) aminteşte animale care erau folosite în Ziua Ispăşirii.

Daniel a specificat cu cea mai mare acurateţe modul în care se va ridica Biserica Romană, precum şi durata stăpânirii sale.


M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. (Daniel 7:8)

Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme (Daniel 7:24-25).

După cum prezisese viziunea lui Daniel, Biserica Romei s-a ridicat prin nimicirea a trei puteri: herulii, vandalii şi ostrogoţii. Aceste neamuri barbare împiedicau ascensiunea Bisericii Romane spre putere politică. Toate trei susţineau arianismul, o formă de creştinism care era în competiţie cu religia Bisericii Romane.

Herulii au cucerit Roma din mâinile ultimului împărat al Impe-riului Roman de Apus, în anul 476 d.Hr. Ostrogoţii i-au atacat apoi pe heruli, la sugestia împăratului Zeno din Imperiul Roman de Răsărit. Conducătorul herulilor s-a predat în 493. Vandalii din nordul Africii ameninţau puterea Bisericii Romane în Occident, astfel încât împăratul Iustinian din Răsărit a trimis o armată sub conducerea lui Belisarius, care i-a înfrânt pe vandali în 534.

Ostrogoţii au fost alungaţi din Roma, dar s-au întors şi au ase diat-o în 537. Iustinian a trimis însă o altă armată, care a oprit asediul, în 538. Acesta a fost sfârşitul puterii ostrogoţilor, care reprezentaseră o ameninţare importantă la adresa Bisericii Romane, cu toate că ostrogoţii au mai supravieţuit câţiva ani în Italia.

În 533, Iustinian l-a numit pe episcopul Romei capul tuturor Bisericilor. Acest decret s-a aplicat în 538, când Roma a fost eliberată de puterile ariene pentru prima dată din 476, când a fost detronat ultimul împărat de Apus. Astfel, anul 538 a fost practic anul de debut al puterii politice a Bisericii Romei. Această putere a ţinut 1260 de ani, până în 1798.

Daniel a prezis în termeni simbolici perioada de 1260 de ani. În Daniel 7:25, „o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme“ totalizează trei vremi (ani) şi jumătate ca fiind perioada de domnie a „cornului mic“. Apocalipsa 12 explică această perioadă,


referindu-se la ea în două feluri: „o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme“ (versetul 14) şi „o mie două sute şaizeci de zile“ (versetul 6). Trei ani şi jumătate, a câte 360 de zile fiecare, înseamnă 1260 de zile.

1260 de zile. Am aflat deja că în profeţiile lui Daniel referitoare la timp, o săptămână poate însemna o săptămână de ani (Daniel 9:24-27: 70 de săptămâni) şi o zi poate reprezenta un an (Daniel 8:14: 2300 de zile). Pentru mai multe detalii referitoare la relaţia zile - ani, vezi de asemenea Numeri 14:34 („un an pentru fiecare zi“). Nu este doar o coincidenţă faptul că Daniel şi Ioan au vorbit de perioade ce însumează 1260 de zile şi puterea politică a Bisericii Romei a durat 1260 de ani. Tiparul zi - an se aplică şi aici. Prezicerile lui Daniel şi ale lui Ioan au fost exacte.

Daniel a profeţit cu acurateţe evenimente mondiale care au depăşit cu mult timpurile scrierii Bibliei. Împlinirea acestor evenimente, care a avut loc în decursul a 2300 de ani, după cum spusese Daniel, indică faptul că şi profeţia referitoare la cei 2300 de ani este exactă.

Nu avem dovada că judecata a început efectiv în anul 1844, după cum nu avem nici dovezi incontestabile, din surse extrabiblice, care să ateste că Christos a murit pe cruce. Tot ce avem este această sumă de dovezi care ne dă încrederea că tot ceea ce a spus scriitorul Bibliei este adevărat. Christos a fost punctual la întâlnirea cu poporul Său.

267

Partea a VIII-a

Chemarea Altarului

q

268

Judecata a început în anul 1844. Şi ce dacă? A trecut de atunci mai bine de un secol şi jumătate. Ce importanţă are pentru mine?

Cu timpul, lucrurile îşi mai pierd din importanţă. În Michigan, unde locuiesc eu, un aparat de aer condiţionat este de mare importanţă în iulie şi august. Însă importanţa aceasta se diminuează în ianuarie sau februarie.

Situaţiile se schimbă. Dacă războiul din Bosnia ar fi încetat când O’Grady se afla acolo, nu ar fi fost necesară organizarea aceluiaşi plan de salvare.

Cel de-al doilea război mondial s-a încheiat în anul 1945, când soldatul japonez Shoichi Yokoi se ascundea în jungla insulei Guam. Avioanele americane au aruncat fluturaşi prin care se anunţa sfârşitul războiului, însă Yokoi a crezut că era doar un şiretlic. Jurase să nu se predea niciodată, aşa că a continuat să trăiască în baraca sa primitivă. Deoarece nu avea nici o legătură cu lumea civilizată, trăia din ceea ce putea găsi prin junglă, confecţionându-şi hainele din scoarţă de copac.

În anul 1972, la 27 ani după sfârşitul celui de‑al doilea război mondial, nişte vânători l-au găsit pe Yokoi pescuind, şi astfel a aflat că războiul se încheiase. În timp ce restul poporului său se bucurase de pace timp de decenii, Yokoi îndurase lipsurile şi stresul războiului.

Dacă au trecut două secole din anul 1798, de când s-a încheiat puterea politică a bisericii de la Roma, şi mai bine de un secol şi jumătate din 1844, s-ar putea părea că războiul s-a terminat de ceva vreme. Dacă am aduce din nou conflictul în centrul atenţiei, ca şi cum am trăi în trecut, ar însemna să facem ca Yokoi: să luptăm într-un război care deja s-a terminat.

Devotament


ChemaRea altaRului 269

Judecata lui Dumnezeu a început. Dar oare s-a şi încheiat? Faptul că judecata a început în anul 1844 nu înseamnă că s-a şi încheiat în 1844. Tot ce înfăptuieşte Christos în fiecare aspect din istoria mântu irii are un efect continuu. De Paşte, când a murit ca miel de Paşte, El a început o eră a eliberării din sclavia păcatului şi din robia lui Satana. Când a înviat, odată cu ceremonia snopului legănat, El a pus bazele unei ere noi, în care avem speranţa că vom fi şi noi înviaţi din morţi. Când S-a ridicat la cer pentru a-Şi începe lucrarea din sanctuarul ceresc, a început o eră nouă, în care omul poate avea acces direct la tronul lui Dumnezeu. În acelaşi fel, când Christos a mers la Tatăl Său, la vremea judecăţii (Daniel 7:13), El a început o eră a judecăţii.

Ideea că Christos a început o eră a judecăţii în anul 1844 este întărită de comparaţia cu Ziua Ispăşirii israelită din vechime. Când marele preot termina curăţirea sanctuarului, mărturisea păcatele pe capul ţapului pentru Azazel şi-l trimitea pe pustii (Leviticul 16:20-22). Această ceremonie reprezenta izgonirea sau „legarea“ lui Satana la începutul perioadei de 1000 de ani, perioadă cunoscută drept „Mileniul“ (Apocalipsa 20:1-3). Cei 1000 de ani vor începe imediat după cea de-a doua venire a lui Christos, când va fi anunţat verdictul judecăţii (Matei 25:31-46; Apocalipsa 19:11-21). Din moment ce Christos nu a revenit încă, se pare că El este încă implicat în faza de cercetare a judecăţii, reprezentată prin curăţirea sanctuarului. După cum se întâmplă şi în tribunalele noastre, verdictul este anunţat numai după ce faza de cercetare s-a terminat.

De ce are nevoie Dumnezeu de atât de mult timp pentru a judeca bi serica de la Roma pentru faptele ei comise acum mai bine de un se col? Judecata lui Dumnezeu nu are în atenţie numai istoria trecută, ci judecă de asemenea devotamentul sau loialitatea prezente, respectiv lipsa acestora faţă de El. În mod asemănător, Ziua Ispăşirii la israeliţi nu curăţea sanctuarul doar de păcatele din trecut, ci acorda israeliţilor iertaţi privilegiul de a-şi demonstra loialitatea faţă de Dumnezeu chiar în ziua respectivă prin smerire înaintea lui Dumnezeu şi păzirea unui Sabat. Tot astfel, în Daniel 7 şi 8, judecata / curăţirea condamnă şi distruge puterea „cornului mic“, pentru că s-a opus lui Dumnezeu şi poporului Său în timpul desfăşurării judecăţii (Daniel 7:11, 21-22; 8:25).

Nu a „murit“ însă biserica de la Roma în anul 1798? Cum poate ea să fie judecată pentru ceea ce face după anul 1844? Biserica de


la Roma a pierdut puterea politică în anul 1798 şi părea că a murit, însă actualmente experimentează o renaştere remarcabilă, care nu a atins încă punctul culminant. În Apocalipsa 13 citim ceea ce se întâmplă:

Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte cape te; pe coarne avea zece cunui împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe ca de urs; şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. Unul dintre capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?“ (Apoc 13:1-4).

„Fiara“ reprezintă aici o putere blasfemiatoare care renaşte în mod remarcabil după ce a fost lezată puternic. În versetul următor găsim mai multe informaţii referitoare la antecedentele „fiarei“, prin care putem s-o identificăm:

I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe ceice locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat (Apocalipsa 13.5-8).

Această descriere seamănă cu „cornul cel mic“ din Daniel 8! Pentru a înlătura orice îndoială, cele „patruzeci şi două de luni“ de stăpânire ale fiarei echivalează cu perioada stăpânirii „cornului mic“ din Daniel 7:25 şi Apocalipsa 12:14: trei vremi (ani) şi jumătate. Calculând trei ani şi jumătate a câte 12 luni fiecare an, obţinem 42 de luni. „Patruzeci şi două de luni“ a câte 30 de zile fiecare, înseamnă 1260 de zile (Apocalipsa 12:6). Aici se face referire în mod simbolic (o zi pentru un an), la perioada stăpânirii politice a Bisericii Romei: 1260 de ani, din 538 până în 1798.

După cele „patruzeci şi două de luni“, când rana de moarte a fiarei a fost vindecată, ea găseşte un puternic aliat politic:


Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei (Apocalipsa 13:11-17).

Toate acestea se întâmplă după 1798. Acum putem vedea în ce fel are încă relevanţă judecata care a început în anul 1844. Deşi a pierdut puterea politică la sfârşitul celor 1260 de ani de stăpânire, Biserica Romană s-a vindecat. Cândva, în viitor, o altă putere va susţine Biserica Romei şi-i va obliga pe oameni să promită loialitate ei, şi nu lui Dumnezeu. Oamenii vor fi nevoiţi să aleagă între a-I fi loiali lui Dumnezeu sau loiali puterii romane, care s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu. Acest fapt se aseamănă cu conflictul dintre Dumnezeu şi „cornul cel mic“ din Daniel 7 şi 8.

Dacă cei care sunt loiali puterii romane primesc un semn care reprezintă loialitatea faţă de ea, pentru a nu fi omorâţi, ce se întâmplă cu cei care Îi sunt loiali lui Dumnezeu? Apocalipsa 14 continuă:

Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său... şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină (Apocalipsa 14:1,4-5).

Mielul este Christos. Muntele Sion este Noul Ierusalim, oraşul sfânt al lui Dumnezeu (Apocalipsa 21.2). Această scenă arată poporul lui Dumnezeu care a biruit fiara. În locul semnului fiarei, ei au scrise pe fruntea lor Numele lui Christos şi al Tatălui Său. Dumnezeu i-a răscumpărat. Ei Îl urmează pe Christos oriunde


merge El, după cum au făcut şi atunci când trăiau în lumea aceasta rea. Ei sunt fără vină.

Chiar dacă fiara te ameninţă cu moartea, poţi să rămâi loial lui Dumnezeu. Dacă alegi să fii cu Christos, El îţi va da victoria.

Testul loialităţii şi răsplata sunt în viitor. Ce trebuie să facem? Apocalipsa 14 continuă:

Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!“ (Apocalipsa 14:6-7)

Îngerul proclamă o „evanghelie veşnică“, adică o „veste bună veşnică“. Vestea bună este că „a venit ceasul judecăţii“. Datorită acestei veşti bune, noi trebuie „să ne temem de Dumnezeu şi să-I dăm slavă ... şi să ne închinăm Celui care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor“.

Ce judecată este aceasta? Cu siguranţă este judecata care a început în anul 1844, care salvează poporul lui Dumnezeu de „fiara“ romană asupritoare din Apocalipsa 13, aceeaşi putere simbolizată prin „cornul cel mic“ din Daniel.

De ce este judecata o veste bună? Pentru „fiară“ nu este o veste bună, însă este o veste extraordinară pentru poporul adevărat al lui Dumnezeu, deoarece judecata face dreptate şi-i eliberează de fiară. Din anul 1844, avem vestea bună că judecata lui Dumnezeu a venit. Judecata - prin care Christos va distruge puterea răului şi Se va întoarce pentru a lua pământul în stăpânire - a început deja.

Dumnezeu cere să ne închinăm Lui, nu fiarei, care este condamnată la judecată. Fiara încearcă să intimideze poporul lui Dumnezeu, ca să se teamă de ea şi astfel să îi jure credinţă. Însă vestea bună şi veşnică spune că Acela care are cu adevărat puterea este Dumnezeul din veşnicie, care a creat totul. Deoarece numai El este Creator, numai de El trebuie să ne temem, numai El merită slava şi închinarea ca Dumnezeu.

„Teama“ de Dumnezeu despre care se vorbeşte aici nu este acea frică prin care este alungată iubirea. Este acel respect extraordinar pe care-l nutresc cei temători de Dumnezeu din poporul Lui de


orice vârstă, deoarece ştiu că El are putere absolută asupra lor, putere de viaţă sau de moarte. În ultimă instanţă, noi Îi dăm socoteală lui Dumnezeu, nu unei puteri omeneşti.

Apocalipsa 14 descrie alţi doi îngeri care aduc mesaje din partea lui Dumnezeu. Al treilea înger descrie explicit care va fi rezultatul judecăţii:

„Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!“ Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus (Apocalipsa 14:9-12).

Dacă eşti tentat să urmezi fiara, opreşte-te puţin şi gândeşte-te! Fiara poate ucide trupul, însă Iisus a spus: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă“ (Matei 10:28). Dumnezeu deţine controlul asupra iadului. El este mai de temut decât fiara.

Iisus a spus că iadul distruge. El duce la moarte, la moartea a doua (Apocalipsa 20:14). Versetele care spun că „fumul chinului lor se ridică în sus în vecii vecilor“ (14:11) şi „vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor“ (20:10) înseamnă că durerea va persista până la moarte. Expresia grecească tradusă prin „în vecii vecilor“ semnifică aici: atât cât vor fi oamenii. Însă moartea va aduce sfârşitul durerii. Compară cu Iuda 1:7, unde se spune că oraşele Sodoma şi Gomora au fost pedepsite cu foc veşnic. Aici se face referire la Geneza 19:24-25, 28-29, unde este descris cum Dumnezeu a distrus aceste oraşe prin foc. Focul era veşnic în sensul că dura până la dispariţia completă a oraşelor. Ştiu că acel foc nu arde încă, deoarece am vizitat acea regiune a Palestinei.

Ideea frecventă conform căreia Dumnezeu îi face pe oameni ne muritori pentru a-i tortura de-a lungul secolelor infinite ale veşniciei este datorată unei înţelegeri greşite a expresiei greceşti „în vecii vecilor“. Dumnezeu este drept, însă nu este crud.

Al treilea înger proclamă ceea ce reprezintă, fără îndoială, cea mai sângeroasă ameninţare din întreaga Biblie. De ce ar vrea


Dumnezeu să ne trimită un asemenea mesaj? Este acesta un Dumnezeu iubitor?

Ce s-ar întâmpla însă dacă Dumnezeu nu ne-ar fi avertizat refe ritor la consecinţele neascultării de El? Ar fi fost El atunci iubitor?

Personal sunt recunoscător pentru avertizări. Prietenul meu, Jeff, m-a învăţat cum să folosesc un fierăstrău cu lanţ. Când mergeam în pădure să tăiem lemne, aveam tendinţa să fiu puţin „visător“, adică neatent. Jeff m-a vindecat de neatenţie spunându-mi direct că dacă îmi pierd concentrarea, chiar pentru un moment, pot să-mi tai piciorul sau chiar să mor. Avertizările lui erau clare şi-ţi dădeau fiori. Însă Jeff ţinea la mine şi voia să mă ştie în siguranţă. Datorită lui am fost mereu atent şi nu m-am rănit în timpul sutelor de ore petrecute tăind lemne cu fierăstrăul.

Al treilea înger nu doar ameninţă, ci face un apel: „Acesta este un apel la răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin credinţa lui Iisus“ (Apocalipsa 14:12: traducerea NRSV). „Sfinţii“ lui Dumnezeu sau cei drepţi sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi se ţin cu putere de credinţa lui Iisus (compară cu Apocalipsa 12:17). În Apocalipsa 4.4-5 se face referire la poruncile lui Dumnezeu folo sindu-se alte cuvinte şi în ordine inversă: „aceştia urmează pe Miel oriunde merge ... în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină“.

Judecata lui Dumnezeu se reduce la un test al loialităţii. Îi vor jura oamenii credinţă Lui, Legii Lui iubitoare şi salvării prin credinţa în Christos sau se vor răscula împotriva Lui şi împotriva vieţii oferite de El în dar? După cum se întâmpla în Ziua Ispăşirii israelită, la sfârşitul judecăţii vor fi două grupuri distincte: cei loiali lui Dumnezeu şi cei neloiali.

Spre deosebire de Ziua Ispăşirii din vechime, judecata din vremea sfârşitului se confruntă cu rebeliunea organizată, instituţionalizată împotriva lui Dumnezeu, la scară mare.

Imediat după apelul celui de-al treilea înger, „Unul ca un fiu al omului“ vine să „secere“ pământul. Acesta Îl simbolizează pe Christos, care vine să ducă la îndeplinire sentinţa de la judecată (Apocalipsa 14:14-20). Avertismentul celui de-al treilea înger este ultimul pe care Dumnezeu îl adresează lumii. Acum ori niciodată.

Faptul că solia celui de-al treilea înger este un avertisment are şi o latură pozitivă: există încă speranţă. Nu are nici un rost să mai


avertizezi pe cineva pentru care nu mai există speranţă. Ar fi la fel de inutil ca şi cum i-ai vorbi unui mort.

Am văzut pe cineva care încerca să-i vorbească unei persoane decedate. Ei bine, nu era o persoană decedată reală. Cu ani în urmă, lucram ca grădinar pentru a-mi putea plăti studiile şi tocmai tundeam peluza unui medic stomatolog. Fiul lui, în vârstă de opt ani, alerga prin curte jucându-se de-a cowboys şi indieni. Deodată, a arătat cu degetul şi a strigat: „Poc! Eşti mort. EŞTI MORT! EŞTI MORT!!“ Amuzat de comportamentul lui, l-am întrebat: „Cum crezi că te poate auzi dacă este mort?“ S-a oprit o clipă, s-a gândit, apoi mi-a răspuns liniştit: „Nu l-am împuşcat în urechi“. Nu l-am contrazis. Am fost prea uluit de logica lui.

Oamenii pentru care mai există încă speranţă trebuie să fie avertizaţi de judecată. Însă ei trebuie să ştie şi faptul că Dumnezeul care avertizează le spune celor ce vor asculta şi se vor întoarce la El: „Voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor; îi voi iubi cu adevărat...“ (Osea 14:4).

Christos este încă în sanctuar, iertând păcate şi schimbând vieţi. Mijlocirea Lui n-a încetat la începutul judecăţii. Dacă mijlocirea Lui ar fi încetat, n-ar mai exista speranţă pentru cei care nu L-au acceptat încă pe Christos şi nu ar mai fi nevoie de avertismentele îngerilor din Apocalipsa 14, date în vremea judecăţii.

La începutul judecăţii, Christos a venit înaintea Tatălui Său (Daniel 7:13), după cum marele preot israelit venea înaintea lui Dumnezeu în Locul Preasfânt, atunci când începea să cureţe sanctuarul (Leviticul 16:12-16). Însă Christos nu a încetat lucrarea de mijlocire echivalentă cu lucrarea preotului din Locul Sfânt şi de la altarul din curte.

Compară aceasta cu faptul că ceremoniile oficiate de preoţi dimineaţa şi seara (Exodul 27:20-21, 29:38-42, 30:7-8; Numeri 28:1-8) aveau loc în Ziua Ispăşirii ca în oricare altă zi. Mai mult decât atât, arderea de tot de dimineaţă era însoţită de o ardere de tot suplimentară şi de o jertfă pentru păcat pentru întreaga adunare (Numeri 29:7-11). Ziua Ispăşirii era ziua judecăţii lui Israel, însă în această zi avea loc mai multă mijlocire decât de obicei!

Acum, la mai bine de un secol şi jumătate după anul 1844, judecata a început şi este încă în desfăşurare. Evenimentul este actual, după cum independenţa americană este încă actuală, la mai bine de două secole după 1776.


Judecata lui Dumnezeu se îndreaptă spre punctul culminant. Se vor da avertismente. Se vor lua decizii. Christos va veni.

q

277

Pentru mine a existat o zi a judecăţii în anul 1988. Împreună cu soţia mea am mers la Universitatea statului California din Berkeley. Am ajuns la Evans Hall şi am urcat cu liftul şase etaje. Connie aştepta în timp ce eu îmi dădeam examenul de calificare pentru doctorat. Era un examen oral, cu o comisie formată din patru profesori.

În săptămâna precedentă, dădusem examene scrise cu trei dintre aceşti profesori. Examenul de specialitate îl dădusem acasă în decurs de 24 ore, timp în care am scris continuu, cu câteva scurte pauze. Connie îndurase maratonul împreună cu mine. Mi-a făcut de mâncare chiar şi la ora unu noaptea!

Acum era momentul ca profesorii să-mi adreseze întrebări pentru a-mi testa cunoştinţele în profunzime. A fost o experienţă terifiantă, deoarece foarte multe lucruri depindeau de modul cum mă prezen tam. Profesorii mei au fost însă amabili şi relaxaţi, astfel încât mi-au uşurat sarcina. Ştiau că lucrasem din greu şi că mă descurcasem bine la cursurile lor, aşa că nu au încercat să îmi îngreuneze situaţia.

A existat totuşi ceva puţin neobişnuit la acel examen. În încăperea aceea de la etajul şase din Evans Hall se găsea un câine! Ceva mai devreme în aceeaşi zi, un student găsise animalul pierdut rătăcind prin Parcul Tilden. Aşa că adusese câinele la preşedintele comisiei mele de examinare, care îndrăgea câinii. Neavând unde să ţină animalul în timpul acelei zile, profesorul l-a ţinut în biroul în care eu susţineam examenul.

Când întrebările s-au terminat, am ieşit din încăpere şi am aşteptat a fară până când profesorii mi-au discutat soarta. Nu îi puteam vedea şi nici nu auzeam ceea ce vorbeau, însă viitorul

Participare



meu profesional de pin dea de hotărârea lor. Tot ceea ce puteam face era să aştept şi să mă rog.

Connie aşteptase şi se rugase tot timpul împreună cu mine. Viitorul meu urma să fie şi viitorul ei.

Uşa s-a deschis şi am fost invitat din nou înăuntru. Cei patru profesori s-au ridicat, mi-au strâns mâna şi m-au felicitat cu căldură. Câinele fusese liniştit în timpul examenului, însă acum, simţind bucuria, a lătrat pentru a-şi exprima entuziasmul. Tensiunea s-a topit. Judecata se încheiase.

Acum are loc judecata lui Dumnezeu în sanctuarul Lui din cer. Eu nu pot nici să văd, nici să aud ce se întâmplă. În această privinţă, judecata se aseamănă cu faza examinării mele din cadrul examenului oral la Berkeley. Însă miza este mult mai mare: nu doar cariera, ci chiar viaţa veşnică.

În ce fel afectează judecata lui Dumnezeu atitudinile mele şi felul în care trăiesc? În timpul celor câteva minute în care profesorii mei au deliberat, eu aşteptam pe hol, neputând face nimic altceva decât să mă rog. Însă judecata lui Dumnezeu s-a desfăşurat pe tot parcursul vieţii mele. Cu siguranţă trebuie să fac mai mult decât doar să mă rog.

Cei care răspund ultimului mesaj de avertizare al lui Dumnezeu din timpul judecăţii „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin credinţa lui Iisus“ (Apocalipsa 14.12). Păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi ţinerea cre din ţei lui Iisus nu reprezintă două acţiuni separate; ele sunt două aspecte ale aceleiaşi experienţe. Acest fapt este demonstrat în viaţa lui Christos, a cărui ascultare desăvârşită de Tatăl Său s-a datorat încrederii depline pe care o avea în El.

Pe măsură ce experienţa noastră în păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi ţinerea credinţei lui Iisus creşte, ascultarea şi credinţa noastră devin mai profunde şi mai mature. În Biblie putem găsi exemple ale acestui tip de creştere. În ciuda faptului că Avraam a făcut greşeli, ca aceea de a o numi pe Sara sora lui şi de a încerca să aibă un moştenitor prin Agar, el a învăţat să se încreadă în Dumnezeu atât de mult, încât a ascultat porunca lui Dumnezeu de a-l aduce pe fiul său Isaac pe Muntele Moria pentru a-l oferi ca jertfă (Genesa 22).

Păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi ţinerea credinţei lui Iisus înseamnă să mergem acolo unde El ne conduce, după cum Avraam a mers acolo unde Dumnezeu i-a poruncit (Genesa 12:1,4; 22:1-3). Aceia care sunt salvaţi de Dumnezeu Îl urmează pe


Christos (Apocalipsa 14:4) deoarece ei sunt obişnuiţi să facă astfel: să-L urmeze pe El şi să-I urmeze exemplul.

A avea „credinţa lui Iisus“ înseamnă atât a crede în El, cât şi a avea acea credinţă pe care El a avut-o când a fost pe pământ. Când va fi în siguranţă pe Muntele Sion, poporul lui Dumnezeu va putea cu uşurinţă să fie fără vină şi să-L urmeze pe Christos (Apocalipsa 14:4-5). Ei nu pot dobândi însă acest caracter pe Muntele Sion.

Nu a fost poporul lui Dumnezeu întotdeauna ascultător şi credincios? De ce este o nevoie specială pentru ascultare şi credinţă în vremea judecăţii?

Chemarea la o viaţă de creştin rămâne aceeaşi. Însă ascultarea de Dumnezeu şi ţinerea credinţei lui Iisus pot fi probate de anumite circumstanţe şi timpuri. Provocările pot deveni din ce în ce mai mari. Acest fapt a fost adevărat în cazul lui Avraam şi este adevărat şi pentru noi. Poate că acum avem parte de vremuri liniştite, însă Apocalipsa 13 ne spune despre punerea la probă a credinţei poporului adevărat al lui Dumnezeu. Intensitatea acestui test este indicată de faptul că în Apocalipsa 14:12, poporul sfânt al lui Dumnezeu este chemat să aibă răbdare.

Ascultarea de Dumnezeu şi ţinerea credinţei lui Iisus în timpul judecăţii din vremea sfârşitului se aseamănă foarte mult cu ceea ce făceau israeliţii în ziua judecăţii lor, Ziua Ispăşirii. Cu toate că nu-l puteau vedea pe marele preot intrând în sanctuar pentru a-l curăţi în beneficiul lor, ei trebuia să participe la ceea ce el făcea, smerindu-şi sufletele şi încetând orice activitate (Leviticul 16:29). Astfel, ei ascultau de Dumnezeu şi făgăduiau să rămână credincioşi faţă de El şi faţă de Legea Lui. Ei recunoşteau că au păcătuit împotriva legii lui Dumnezeu, însă Dumnezeu i-a iertat şi acum îi curăţea. Prin faptul că se smereau, ei arătau spre experienţa credinţei lui Christos: El „S-a smerit“ (Filip. 2:8).

Israeliţii trebuia să participe, deoarece curăţirea sanctuarului reprezenta pentru ei o chestiune de viaţă şi de moarte. Cel care nu beneficia de curăţire urma să fie respins de Dumnezeu.

Cum reacţionezi atunci când cineva face pentru tine ceva cu importanţă de viaţă sau de moarte? Mergi liniştit să iei masa? Te ocupi de afaceri ca de obicei?

Când împărăteasa Estera a fost de acord să-şi rişte viaţa mergând înaintea împăratului pentru a-şi salva poporul, ea a avut nevoie de o susţinere deosebită. Ea i-a spus lui Mardoheu:


„Du-te, strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi şi să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi dacă va fi să pier, voi pieri“ (Estera 4:16).

Poporul Esterei nu a putut intra în palat în momentul când ea s-a apropiat de împărat în favoarea lor. Însă dacă ţineau la vieţile lor, singurul lucru pe care-l puteau face era să postească împreună cu ea.

De ce a postit Estera? O dietă severă nu era menită să-i sporească şansele de reuşită pe lângă împărat. În zilele acelea, bărbaţii preferau femeile plinuţe. Deşi nu este menţionat, se subînţelege faptul că Estera Îl ruga pe Dumnezeul cerului să meargă împreună cu ea. Ea dorea ca rugăciunile ei să fie susţinute de rugăciunile poporului.

În capitolul 8 din Ezra se găseşte ideea că smerirea sau umilirea înaintea lui Dumnezeu prin post în vremurile deosebite se putea asocia cu rugăciunea. Ezra şi un grup de iudei urmau să plece într-o călătorie periculoasă: întoarcerea în Palestina după robia babiloniană. Ezra spune: „Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru“ (versetul 21).

Psalmul 35:13,14 realizează de asemenea o legătură între post şi rugăciune în vremurile speciale de necaz. Psalmistul relatează aici cum îşi manifesta durerea pentru boala foştilor săi prieteni şi-L implora pe Dumnezeu în favoarea lor îmbrăcându-se în sac, smerindu-se prin post, rugându-se, plecându-şi capul şi jelind.

Daniel s-a smerit înaintea lui Dumnezeu datorită unui altfel de necaz: voia să primească înţelegere din partea lui Dumnezeu. În Daniel 9:3 este descris ce a făcut el: „Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă“ (Daniel 9:3). Rugăciunea din Daniel 9 indică faptul că el jelea datorită păcatelor poporului său şi datorită ruinei care se abătuse peste ei. Jelirea pentru păcate a fost însoţită de post şi atunci când profetul Ioel a chemat poporul să-şi manifeste părerea de rău prin jale şi post în vremea aceea de criză, când o plagă teribilă, lăcustele, le invada ţara (Ioel 2:12-17).

În Daniel 10:2-3 este descrisă o altă ocazie de smerire: „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne,


nici vin, şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămîni.“ Acesta nu a fost un post complet. Daniel a mâncat, însă numai hrană uşoară. De asemenea, el nu a folosit ulei pentru a-şi unge pielea.

Ca răspuns la nevoia lui Daniel, o fiinţă cerească a venit la el şi i-a spus:

„Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sunt trimis la tine!“ După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, cînd ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!“ (Daniel 10:11-12).

Imaginează-ţi că o fiinţă cerească te numeşte „preaiubit“! Datorită faptului că a jelit şi s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, Daniel s-a pregătit să primească înţelegere cu privire la viitorul poporului lui Dumnezeu (compară cu Daniel 9:2-3). El a lăsat deoparte confortul pământesc, din dorinţa de a primi înţelepciune cerească. Şi Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea.

Acum putem înţelege mai bine de ce era nevoie ca israeliţii să se umilească, smerindu-se în Ziua Ispăşirii. Acesta era un timp de nevoie deosebită, în care marele preot venea înaintea lui Dumnezeu, pentru a obţine acceptarea deplină a poporului său. Lăsând deoparte împlinirea nevoilor fizice şi odihnindu-se de lucru, poporul putea să se concentreze cu totul asupra relaţiei lui cu Dumnezeu. Nimic din ceea ce ar fi mâncat sau ar fi băut şi nici o lucrare nu-i mai putea ajuta acum. Erau cu totul dependenţi de Dumnezeu şi de lucrarea preotului Său.

Dar nu fusese poporul deja iertat? De ce era nevoie de o atitudine de căinţă asociată cu întristarea? Dacă ai fost îndreptăţit, pentru ce să te mai smereşti? Păcatele poporului pângăriseră sanctuarul. Sanctuarul era curăţit prin sângele care trebuia vărsat pentru ceea ce făcuseră.

Numai când suntem iertaţi înţelegem cu adevărat importanţa greşelilor noastre în lumina preţului plătit de Dumnezeu. Cel care preţuieşte pacea cu Dumnezeu întreabă: „Cum am putut să fac aşa ceva?“

Nu şi-au arătat oamenii deja întristarea pentru păcat atunci când au adus jertfa? De ce este nevoie din nou de părere de rău?


Întrebarea ce se ridica în Ziua Ispăşirii era: Încă le mai părea rău? Experienţa iertării a durat, sau a fost superficială? Voiau ei acum să fie din nou neascultători faţă de Dumnezeu?

Nu era nevoie ca oamenii să se târască în genunchi în faţa lui Dumnezeu dintr-o teamă cumplită. Dimpotrivă, trebuia demonstrat faptul că aveau o relaţie veritabilă cu Dumnezeu, bazată pe acceptarea iertării pe care El le-o oferise deja.

Dumnezeu a dorit ca poporul Lui să aibă cu El o relaţie „din inimă“: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta“ (Deuteronom 6:5-6).

Ieremia a profeţit un timp când visul lui Dumnezeu va deveni realitate:

„Iată, vin zile,“ zice Domnul, „când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor“ zice Domnul. „Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea,“ zice Domnul: „Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare“, zice Domnul; „căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu‑Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.“ (Ieremia 31:31-34).

Aceasta este experienţa de care ar fi vrut Dumnezeu să se bu cu-re poporul Lui întotdeauna. Ieremia a numit-o „noul legământ“.

Dumnezeu doreşte ca poporul Lui să aibă Legea Lui în interior şi să fie una cu El. Însă ei nu pot să aşeze Legea Lui în inimile lor. Dumnezeu este Cel care-Şi asumă responsabilitatea de a-i face în stare să asculte: „voi pune Legea Mea înlăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor.“

Dumnezeu a spus: „Mă vor cunoaşte“. Oamenii care au Legea lui Dumnezeu în inimile lor sunt cei care-L cunosc. De ce? Deoarece Legea lui Dumnezeu este caracterul Său moral, care este dragoste (1Ioan 4:8; Matei 22:36-40).

Dumnezeu aşază bazele experienţei noului legământ: „...căci le voi ierta nelegiuirea...“ Noi nu suntem curaţi când începem re la ţia cu Dumnezeu, aşa cum israeliţii credeau că sunt, când au spus: „Vom face tot ce a zis Domnul“ (Exodul 24:3). Noi începem


într-o stare „de datornic“, având o datorie pe care nu o putem plăti. Suntem pregătiţi să acceptăm tot ceea ce Dumnezeu are să ne ofere în acea stare umilă în care ne conştientizăm nevoia de iertare?

După Ieremia, Dumnezeu nu spune doar că Îşi va ierta poporul, ci şi că „nu-Şi va mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ieremia 31:34). Faptul că nu-Şi mai aminteşte de păcate conferă iertării un caracter irevocabil. Cum ar putea să fie anulată iertarea atâta timp cât păcatul nu mai este ţinut minte?

Iertarea nu este irevocabilă până când păcatul nu este uitat. Aminteşte-ţi parabola lui Iisus despre robul nedrept: deoarece nu şi-a iertat colegul, stăpânul său a anulat iertarea pe care o acordase. Stăpânul iertase, însă încă nu uitase (Matei 18:23-25).

Cum poate Dumnezeu să uite păcatul? Va suferi El un atac subit de amnezie? Nu. Faptul că Dumnezeu nu-Şi mai aminteşte păcatul înseamnă că El va face ca păcatul să devină lipsit de impor-tanţă veşnică, şi astfel nu va mai fi adus la suprafaţă niciodată.

Cele două faze ale ispăşirii din sanctuarul israelit corespund iertării păcatului şi anulării importanţei lui veşnice. Un păcătos era iertat când aducea o jertfă (Leviticul 4). Însă păcatul nu era lipsit de importanţă; el rămânea în sanctuar. Totuşi, ca rezultat al ceremoniilor din Ziua Ispăşirii, israeliţii deveneau „curaţi“ de toate păcatele lor (16:30). Ele nu mai puteau avea nici cea mai mică importanţă în relaţia lor cu Dumnezeu. Iertarea devenise irevocabilă. Pentru a exprima lucrul acesta la fel ca Ieremia, am spune că păcatele nu vor mai fi amintite.

Anularea importanţei veşnice a păcatului este corelată cu viaţa de după momentul iertării. Robul nedrept a pierdut iertarea datorită atitudinii pe care a adoptat-o după ce a fost iertat. Pentru a fi „curat“ de păcat, un israelit care fusese iertat deja trebuia să fie credincios lui Dumnezeu în Ziua Ispăşirii, fapt demonstrat prin smerire şi abţinerea de la orice lucrare.

Când Dumnezeu îi declara „curaţi“ pe israeliţi la sfârşitul judecăţii Zilei Ispăşirii, El voia să spună că sunt „fără vină“. În mod asemănător, poporul a cărui credincioşie transcende judecata din vremea sfârşitului, până la Muntele Sion, este „fără vină“ (Apocalipsa 14:5; compară cu 7:14). Ei vor fi curaţi / fără vină înainte de sfârşitul judecăţii.

Trebuia ca israeliţii să se umilească şi să-şi manifeste părerea de rău prin smerirea sufletului şi abţinerea de la orice lucrare


în timpul Zilei Ispăşirii. Aceasta era o singură zi a anului. Cu siguranţă noi nu putem să postim şi să nu lucrăm în toată perioada în care se desfăşoară judecata din vremea sfârşitului, care a început în anul 1844. Dumnezeu nu ne cere aşa ceva. El însă ne cere să facem ceva asemănător în timpul vremii sfârşitului: să ne umilim şi să ne demonstrăm părerea de rău, păzind poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus (Apocalipsa 14:12).

Poruncile lui Dumnezeu includ abţinerea de la orice lucrare o dată pe săptămână, în Sabat (Exodul 20:8-11). Acesta este un semn că Dumnezeu, Creatorul nostru, ne re-creează în armonie cu El Însuşi şi cu Legea Sa, şi astfel ne sfinţeşte (31:12-17). A deveni sfânt / curăţit nu înseamnă a avea o religie abstractă, ipocrită, teologizantă, nerealistă. A deveni sfânt înseamnă a învăţa să iubeşti pe măsură ce interacţionezi cu ceilalţi şi cu Dumnezeu (compară cu 1Tesaloniceni 3:12-13).

O parte foarte importantă în a deveni sfânt şi „fără vină“ este creşterea în dragoste faţă de membrii familiilor noastre cu care avem cea mai apropiată relaţie. Profetul Maleahi şi-a încheiat cartea prezicând că va exista un apel la împăcare între membrii familiei chiar înainte de ziua Domnului (Maleahi 4:5-6). Nici un alt mesaj nu are atât de mare relevanţă astăzi, când există atât de multe forţe care încearcă să îndepărteze inimile membrilor familiei unul faţă de celălalt.

Prin sfinţire este atins nivelul practic, chiar şi în lucrurile mici din viaţă.

Lucrurile mici! Acesta este punctul meu slab. Dacă mi se face o provocare importantă sunt pregătit, însă este mult mai uşor să mă dobori cu micile enervări şi întreruperi.

Dacă Legea lui Dumnezeu din Cele Zece Porunci este alcătuită în special din a face sau a nu face (Exodul 20), sunt foarte tentat să spun că am păzit-o din tinereţe (compară cu Luca 18.21). Dragostea lui Christos merge însă mai departe. Ea caută cu tot dinadinsul să împlinească nevoile celorlalţi (versetul 22).

Pe măsură ce învăţ mai multe despre adâncimile dragostei lui Christos, care constituie esenţa Legii lui Dumnezeu, rămân copleşit de altruismul şi atitudinea smerită a lui Christos:

Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Christos Iisus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.


La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce (Filip. 2:5-8).

Ar trebui oare să mă umilesc şi să trăiesc toată viaţa într-o atitudine de jale, după cum israeliţii jeleau pentru păcatele lor în Ziua Ispăşirii? Unii creştini au trăit astfel. În 1989, am vizitat împreună cu soţia mea o veche mănăstire creştină din nordul Irakului, datând apro xi mativ din secolul V d.Hr. În vecinătate se găseau nişte mici gropi în pământ, în care sihaştrii au stat timp de decenii fără să iasă afară. Cu siguranţă este foarte important să-ţi pară rău pentru păcatele comise şi să-ţi îndrepţi atenţia spre Dumnezeu. Există uneori zile întregi în care atenţia se concentrează asupra acestor lucruri. Iisus ne-a arătat însă un drum al umilinţei care presupune mult mai mult: iubire nesfârşită manifestată în slujirea semenilor. În loc să devenim pustnici mohorâţi, putem să ne bucurăm ajutându-i pe oameni. În loc de a încerca să fim sfinţi locuind într-o groapă, putem să răspundem chemării lui Christos la o viaţă activă: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19-20).

Ajutându-i pe alţii, noi păzim poruncile lui Dumnezeu, ţinem credinţa lui Iisus şi participăm împreună cu Marele nostru Preot ceresc la lucrarea de a-i atrage pe oameni la Sine în timpul judecăţii Sale. Cel mai important, noi Îl întâlnim pe Iisus oriunde mergem. Maica Tereza spunea:

Iisus vine să ne întâlnească. Să-I ieşim în întâmpinare, pentru a-I ura bun venit. El vine la noi prin cel flămând, gol, singur, alcoolic, dependent de droguri, printr-o prostituată sau un cerşetor. El poate să vină la tine sau la mine sub forma unui tată singur, sub forma fratelui, mamei, surorii. Dacă îl respingem, dacă nu-i ieşim în întâmpinare, Îl respingem chiar pe Christos. (Mother Teresa: In My Own Words, compilat de José Luis González-Balado [New York: Gramercy Books, 1996], pg. 29).

În cuvintele lui Iisus: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.“ (Matei 25:40).

q

286

M-am născut de cealaltă parte a Oceanului Pacific. În anul 1962, familia mea s-a mutat din Australia în Statele Unite. Ideea de a merge în America s-a datorat visului tatălui meu de a-şi continua studiile. În anul 1961, visul se transformase în hotărâre, şi părinţii mei s-au angajat într-o cursă prin care să transforme visul în realitate. Tatăl meu şi-a abandonat slujba şi a luat un serviciu temporar. Ne-am debarasat de lucrurile puţin importante şi am achiziţionat nişte cutii mari din lemn pentru împachetat. Cu o săptămână înainte de plecare, am mers la Sidney şi am stat la bunicii mei.

Fiecare acţiune ne întărea angajamentul. Cu cât făceam mai multe pregătiri pentru a pleca, cu atât ne-ar fi fost mai greu să ne răzgândim.

A sosit ziua plecării. La şapte ani neîmpliniţi, eram foarte impresionat de nava de 42.000 tone, care urma să ne ducă în America. Făcusem desene ale vasului Oriana după un pliant de călătorie, dar vasul în sine era mult mai mare decât îmi imaginasem.

Eu, mama, tatăl şi fratele meu în vârstă de cinci ani, ne-am îmbarcat pe Oriana şi am stat pe punte cu faţa spre doc. Împreună cu alţi oameni de pe vas, ţineam de capătul unor panglici lungi din hârtie. Fiecare asemenea panglică era ţinută la capătul opus de către o rudă sau un prieten de pe doc.

Bunicii mei se aflau în mulţimea de pe doc. Batistele lor erau ocupate cu ştergerea lacrimilor. America era foarte, foarte departe.

Nu era târziu să coborâm de pe navă. Oamenii încă urcau şi coborau. Puteam să anulăm întregul plan şi să rămânem în Australia.

Angajament



Şansa de a ne răzgândi nu a durat însă mult. Pasarela a fost ridicată, apa s-a învolburat şi panglicile s-au rupt. Nu mai exista cale de întoarcere. Mergeam spre America.

Nu aveam încă şapte ani. Pentru mine aceasta era o mare aventură. Nu cunoşteam durerea despărţirii pe care o simţeau bunicii mei. De altfel, plănuisem să stăm în America numai trei ani.

Familia mea nu s-a mai întors niciodată să locuiască în Australia. Când cele 42.000 tone s-au îndepărtat de doc, prima parte a vieţii mele s-a încheiat. Acum sunt cetăţean american, căsătorit cu o ameri cancă. Totul a fost afectat de acel moment decisiv, când panglicile s-au rupt.

Există grupuri de oameni care pot lua decizii importante, de la care nu există cale de întoarcere. Acest lucru se întâmplă peste tot în lume, de mai multe ori pe zi, pe docuri şi aeroporturi.

În conformitate cu Biblia, acum câteva mii de ani, opt oameni au hotărât să urce într-o corabie mare. Toţi ceilalţi au decis să rămână. A existat suficient timp pentru ca oamenii să se hotărască. A venit însă ziua în care Dumnezeu a închis uşa corăbiei lui Noe (Genesa 7:16). Asta a fost tot. Angajamentele erau definitive.

Înainte ca Domnul să închidă uşa, El nu a obligat pe nimeni să intre sau să iasă de pe vas. El a respectat deciziile luate de oameni. Era încă timp. Însă timpul s-a scurs.

Nu existau panglici la arca lui Noe. Nu exista nici doc. Vasul nu avea motoare, nici măcar o velă. Când uşa s-a închis, vasul a rămas pe loc. Uşa era însă închisă. După ce apa a început să năvălească de sus şi de jos, au rămas doar aceşti opt oameni, pentru a perpetua neamul omenesc. Toţi cei care trăiesc acum sunt descendenţi ai acelor opt oameni. Totul a fost afectat de acel moment decisiv, când uşa a fost închisă.

Ca şi în zilele lui Noe, judecata lui Dumnezeu nu-i trece pe oa meni dintr-o parte a uşii în cealaltă; ea recunoaşte, pur şi simplu, ceea ce ei au ales să devină. Înainte ca judecata să dea verdictul, este sufi ci ent timp ca oamenii să se răzgândească. Însă acest timp nu va fi nelimitat. Când va veni Christos, angajamentele finale vor fi fost deja făcute.

Christos nu va ţine o predică la a doua Sa venire pentru a-i câştiga pe oameni. Nu va face vreun apel în timp ce corul de îngeri cântă „Aşa cum sunt, eu vin la Tine...“ El îi va despărţi pe cei care Îi sunt credincioşi de cei care nu sunt, după cum păstorul


desparte oile de capre (Matei 25:31-46). El va şti deja care sunt ai Lui.

Apostolul Ioan spune că Dumnezeu le va îngădui oamenilor să hotărască ce curs vor alege şi apoi Christos Se va întoarce pentru a-i răsplăti în conformitate cu ce fel de oameni au ales să fie: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe! Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui“ (Apocalipsa 22:11-12).

Înainte de a se da verdictele de la judecată, Dumnezeu îi cheamă pe oameni la schimbare, însă El nu poate face mai mult decât atât. Va veni vremea când Dumnezeu va zice: „Ce aş mai putea face viei Mele şi nu am făcut?“ (Isaia 5:4).

Dumnezeu nu obligă pe nimeni să-L accepte. El respectă deciziile luate de oameni. Apoi închide uşa. El îl consideră pe fiecare respon sabil de propria alegere.

Consideră oare Dumnezeu miliarde de oameni responsabili de fap tul că au decis împotriva Lui, atâta timp cât cei mai mulţi nu înţeleg cu adevărat consecinţele pe care le implică decizia lor? Consideră Dumnezeu deciziile ca fiind definitive, chiar dacă oamenii nu s-au hotărât încă? Una este să urci conştient pe un anumit vas sau într-un anumit avion, dar cum poate fi atât de clară o hotărâre religioasă?

Dumnezeu promite să nu închidă uşa până când hotărârea nu este clară. Iisus a spus: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Sfârşitul nu va veni decât atunci când invitaţia lui Dumnezeu va ajunge în fiecare colţ al planetei. Ultima invitaţie este apelul puternic şi mesajul de avertizare din Apocalipsa 14, care sunt date lumii întregi în vremea judecăţii (versetele 6-12). Oamenii vor înţelege aceste mesaje deoarece reprezintă răspunsul lui Dumnezeu dat „fiarei“ reînviate, a cărei faimă este cunoscută în toată lumea (Apocalipsa 13:3-4).

Când „fiara“ va fi în ştirile din toată lumea, Dumnezeu este gata să pună capăt. Când „fiara“ devine ameninţătoare, oamenii vor deveni interesaţi de alternativa pe care o oferă Dumnezeu. Compară a ceasta cu faptul că Dwight. E. Eisenhower a devenit celebru, deoarece a contracarat cu succes ameninţarea unei puteri


opresive. Dacă nu ar fi existat acea provocare, probabil mulţi oameni nu ar fi auzit nicio dată despre Eisenhower.

Profetul Ioel vorbeşte de o altă modalitate prin care Dumnezeu îi va ajuta pe oameni să se hotărască înainte ca să vină „ziua Domnului cea mare şi grozavă“:

După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu, în zilele acelea. Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc, şi stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată (Ioel 2:28-31).

„Fiara“ şi susţinătorii ei nu deţin monopolul asupra semnelor şi minunilor. Dumnezeu Îşi arată puterea în natură şi în poporul Său, prin Duhul Sfânt. Aceste semne arată fără umbră de îndoială că Dumnezeu este Creatorul (Apocalipsa 14:7).

Este extrem de important faptul că Dumnezeu toarnă Duhul Sfânt într-un mod special chiar înainte de a doua venire a lui Christos. În Biserica Primară a avut loc o revărsare a Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii, revărsare care a adus convingere puternică în inimile a mii de oameni (Fapte 2). Putem să ne aşteptăm la ceva similar înainte ca Christos să revină.

Duhul Sfânt este Cel care-i convinge pe oameni că sunt păcătoşi care au nevoie de îndreptăţire şi de faptul că vor fi socotiţi responsabili (Ioan 16:8). Duhul Sfânt este Cel care face înnoirea, prin renaşterea spirituală (Tit 3:5). Duhul Sfânt este Cel care ne sfinţeşte, turnând iubire în inimile noastre (Romani 5:5).

Nu există nici o limită pentru ceea ce poate face Dumnezeu din noi, atâta timp cât acceptăm Duhul Său. El nu Şi-a terminat încă lucrarea în noi. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu ne poate ajuta să ne hotărâm pentru El, ca să devenim oameni „drepţi care rămân drepţi şi sfinţi care rămân sfinţi“ (Apocalipsa 22:11).

Acordându-ne din ce în ce mai mult din Duhul Său, Dumnezeu va grăbi consecinţele deciziei noastre în favoarea Lui, după cum mai multă ploaie la vremea potrivită grăbeşte strângerea recoltei la vremea secerişului (Ioel 2:23-24). Porumbul şi grâul sunt tot porumb şi grâu, însă sunt mai coapte. La fel, ba chiar mai mult decât atât, este cu sfinţirea şi cu iubirea.


Pentru a folosi o altă comparaţie, Dumnezeu te lasă pe tine să alegi liftul, iar apoi grăbeşte viteza de urcare.

Pe măsură ce se maturizează, poporul lui Dumnezeu leapădă păcatul. Christos îi sfinţeşte, curăţindu-i prin cuvântul Lui (Efeseni 5:27).

Până la sfârşitul judecăţii, poporul lui Dumnezeu este „curat“, în acelaşi fel în care Dumnezeu dorea ca israeliţii să fie „curaţi“ la sfârşitul Zilei Ispăşirii (Leviticul 16:30). Există însă o diferenţă: după Ziua Ispăşirii israelită, urma un nou an în care erau aduse jertfe pentru păcat, şi apoi urma o nouă zi a ispăşirii, dar după concluzia judecăţii din vremea sfârşitului, Christos Îşi încetează lucrarea de iertare a păcatelor în sanctuarul ceresc şi Se întoarce pe pământ pentru anunţarea şi apoi împlinirea verdictelor pozitive sau negative date la judecată.

Nimeni nu poate fi salvat dacă nu a fost iertat mai întâi. Cum poate atunci Christos să înceteze iertarea păcatelor? Nu vor fi pierduţi astfel oameni care ar fi putut fi salvaţi? Se vede că nu. Acest lucru nu se potriveşte cu caracterul lui Dumnezeu, care vrea ca nimeni să nu piară (2Petru 3:9).

Prin Duhul Său, Dumnezeu poate grăbi creşterea spirituală a poporului Său, astfel încât ei să părăsească păcatul. Curăţindu-i pe cei din poporul Său şi aducându-i în prezenţa Sa fără vină, El Însuşi duce la bun sfârşit lucrarea de iertare a păcatelor. El nu renunţă la lucrarea Sa. Am putea spune că este „concediat“ din slujba Sa deoarece nu a mai rămas de iertat nici un păcat care putea fi iertat.

Faptul că Christos va înceta să ierte păcate nu înseamnă că după aceea poporul lui Dumnezeu va sta înaintea lui Dumnezeu prin puterile proprii, fără Duhul Sfânt. Nu înseamnă nici că Christos îi va părăsi. În Efeseni 5:25-27 este clar faptul că Christos iubeşte Biserica şi vrea s-o aducă înaintea Sa ca mireasă a Lui. O va abandona El pentru o vreme? Nu! Care mire serios îşi abandonează mireasa?

Vremurile de dinainte de revenirea lui Christos nu vor fi uşoare. În cartea lui Daniel, atunci când Mihail se ridică, exact înainte de eliberarea poporului lui Dumnezeu, există o vreme de strâmtorare, deoarece aceia care făceau răul continuă să-l facă (Daniel 12:1; compară cu Apocalipsa 22:11). De fapt, ei fac şi mai mult rău decât oricând, deoarece sunt cu totul dedaţi la rău. Fă o comparaţie cu cei care au trăit înainte de potop: „Domnul a văzut


că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.“ (Genesa 6.5).

Dacă cei răi Îl urăsc pe Christos, îi vor urî şi pe cei care-L urmea-ză (Ioan 15:20). Pentru o vreme, ne vom afla cu faţa îngropată în noroi. Asemenea lui Christos pe cruce, poate nu vom avea absolut nici o dovadă a faptului că Dumnezeu nu ne-a părăsit. Poate ne vom lupta cu îndoielile şi cu teama de necunoscut, după cum Iacov s-a luptat singur cu un necunoscut (Genesa 32:24).

Unde era Dumnezeu în timpul necazului lui Iacov, pe când se lupta în întuneric? După cum sublinia unul dintre studenţii mei, El era chiar în braţele lui Iacov - cât putea de aproape! (Genesa 32:24,28-30) Putem să spunem şi noi la fel ca Iacov: „Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta!“ (versetul 26)

Domnul ne va trece peste abis. El ne va scoate faţa din noroi şi ne va face „să strălucim ca strălucirea cerului“ (Daniel 12:3).

Dacă eşti îngrijorat în privinţa timpului de strâmtorare, atunci când cel murdar va rămâne murdar şi cel sfânt va rămâne sfânt (Apocalipsa 22:11), gândeşte-te la cuvintele lui Iisus: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfîrşitul veacului“ (Matei 28:20). Expresia „până la sfârşitul veacului“ include şi vremea judecăţii şi timpul strâmtorării, până la eliberarea de la a doua venire a lui Christos.

Dacă ni s-ar fi cerut să ne schimbăm singuri şi să ne curăţim caracterele de păcat, am fi fost cu toţii pierduţi. Prin puterile noastre, ne este imposibil să nu mai păcătuim. Însă Dumnezeu „poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată în faţa slavei Sale, plini de bucurie“ (Iuda 1:24).

Când Dumnezeu spune că vrea să facă imposibilul, să ne transforme prin Duhul Său (Tit 3:5-7) şi să aşeze prezenţa lui Christos în interiorul nostru (Galateni 2:20), putem să spunem şi noi împreună cu fecioara Maria: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele Tale“ (Luca 1:38). Oamenii care răspund la fel ca Maria nu vor fi ameninţaţi de evenimentele finale, deoarece ei sunt sub conducerea şi protecţia Acelui Dumnezeu care este la cârma evenimentelor.

A face „fără pată“ un grup de oameni va fi pentru Dumnezeu o experienţă specială. Dumnezeu a făcut însă şi în trecut lucrări speciale, cum ar fi însărcinarea unei fecioare prin Duhul Sfânt (Luca 1:35). Când Gabriel i-a vestit Mariei conceperea lui Christos,


ea ar fi putut spune: „Lasă-mă să vorbesc mai întâi cu medicul meu, ca să ştiu dacă s-a mai întâmplat aşa ceva în trecut.“ Dar ea a accep tat cuvântul Domnului şi faptul că El va face după cum a spus.

Misiunea noastră este ca a Mariei: să acceptăm ceea ce Dumne-zeu doreşte să ne ofere. Cei care Îl urmează pe Christos oriunde merge (Apocalipsa 14:4) au credinţa neclintită a lui Caleb, care „urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel“ (Iosua 14:14). Este posibil ca Dumnezeu să ne conducă în locuri în care nu a mai fost nimeni mai înainte, însă felul credinţei de care avem nevoie pentru a-L urma nu este neobişnuit în cazul nostru.

Când Dumnezeu ne cere să „păzim poruncile lui Dumnezeu şi să ţinem credinţa lui Iisus“ (Apocalipsa 14:12), „să-L urmăm pe Miel“ sau „să fim fără pată“, nu este cu nimic mai mult decât ceea ce i-a cerut lui Avraam: „umblă înaintea Mea şi fii fără prihană“ (Genesa 17:1). Au existat oameni, cum a fost şi Avraam, care au crescut în credinţă până la punctul în care L-au urmat pe Dumnezeu fără vină. Ceea ce este deosebit la poporul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului este faptul că ei vor fi fără vină ca grup. Iisus nu Şi-a încheiat încă lucrarea cu noi.

Dacă a fi „fără pată“ ar însemna să mă asigur că nu calc nici un punct din cele trecute pe o listă, aş fi tentat să trăiesc conform cu standardul lui Dumnezeu printr-un efort legalist. Însă Legea lui Dumnezeu este dragoste, aşadar este veşnică. Ea trebuie scrisă în inimă (Ieremia 31:33), deoarece nu poate fi stocată nici pe table de piatră, nici pe CD-ROM. Legile lui Dumnezeu din Biblie reprezintă doar exemple ale dragostei Sale. În iubire nu există nici portiţe de scăpare, nici fisuri prin care să ne strecurăm.

Neprihănirea noastră trebuie să depăşească neprihănirea cărtu ra rilor şi a fariseilor (Matei 5:20). A fi iubitori cu adevărat înseamnă a fi re-creaţi după chipul moral al lui Dumnezeu. Acest lucru este posibil numai prin puterea Creatorului Însuşi. Dacă aş încerca să mă descurc singur, aceasta ar putea fi o încercare de a lua locul lui Dumnezeu, adăugând astfel la stupiditatea jalnică blasfemia nechibzuită.

Nu are rost să privesc la alţi oameni pentru a vedea ce poate face Dumnezeu din mine. Dacă îmi limitez aspiraţiile la un standard stabilit de oameni supuşi greşelii, mă voi opri la o distanţă foarte mare de idealul pe care-l are Dumnezeu pentru mine. Nu trebuie să concurez cu nimeni pentru a merge în cer. Legea terenului de


joc sau legea colţului uitat de lume din Munţii Sierra nu se aplică în cazul acesta. Am auzit o povestire despre doi bărbaţi care se bucurau de un foc de tabără în Munţii Sierra. Unul şi-a ridicat privirea şi a văzut un urs la o oarecare distanţă de ei. A început să strige: „Se apropie un urs!“ Celălalt a început să-şi încalţe la repezeală pantofii sport. Încurcat, primul l-a întrebat: „Pentru ce faci asta? Crezi că poţi să-l întreci pe urs?“ „Prietenul“ său i-a răspuns: „Nu trebuie să-l întrec pe urs. Tot ce am de făcut este să te întrec pe tine!“ Dumnezeu nu Se aseamănă cu ursul acela.

Când mă gândesc la a dobândi un caracter desăvârşit, încep să îmi observ defectele şi mi se face teamă. La fel ca Petru când mergea pe apă, atenţia îmi este distrasă de obstacole - vântul şi valurile - şi încep să mă scufund (Matei 14:30). Atunci când însă mă gândesc la loialitatea faţă de Christos, imaginea se schimbă, deoarece privirea mea este îndreptată spre El. El este Exemplul, Păstorul şi Păzitorul meu (1Petru 2:21-25). Câştig curaj, deoarece tot ceea ce trebuie să fac este să-L urmez pe El oriunde mă duce, chiar dacă asta înseamnă că mă conduce spre desăvârşirea caracterului. Rezultatul este, cu aceleaşi cuvinte - desăvârşirea caracterului -, însă atenţia este îndreptată într-o altă direcţie.

Ca om modern, cu o educaţie adecvată, îmi este greu să recunosc că există un lucru pe care nu-l pot face singur. Însă tocmai asta trebuie să fac. Trebuie să mă smeresc şi să mă bizui pe smeritul Miel, Care însă, este nu doar Miel, ci şi Păstorul meu. Prin credinţă, eu pot să-L urmez oriunde merge, chiar în Locul Preasfânt din sanctuarul ceresc, unde El confirmă iertarea poporului Său. Dacă sunt împreună cu Christos, nu-mi va lipsi nimic la judecată, deoarece El „îmi înviorează sufletul“ şi El „mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina numelui Său“ (Psalmul 23:1,3). Poate cărarea dreaptă va trece prin valea întunecată a unui timp de strâmtorare, însă El mă va conduce la sărbătoarea care se află de cealaltă parte (versetele 4-5).

„De partea cealaltă“. Toată viaţa mea a fost afectată de acea zi decisivă când panglicile s-au rupt şi când am navigat spre America, de cealaltă parte a oceanului.

Viaţa mea va fi şi mai mult influenţată de momentul în care întreaga mea susţinere pământească şi toate legăturile se vor rupe, când uşa corăbiei se va închide, când nu va mai exista cale de întoarcere şi vom trece de partea cealaltă împreună cu Iisus, în ziua în care panglicile se vor rupe.

q

294

Mă întorceam împreună cu soţia mea dintr-o excursie cu cortul pe care o făcuserăm în Munţii Sierra, lângă Lacul Tahoe. A doua zi trebuia să mergem la serviciu. Ştiind lucrul acesta, am întins coarda cât am putut de mult. Nu. Mai mult decât ar fi trebuit.

Nu aveam de ales. Trebuia să împachetăm totul înainte de căderea nopţii. Cu adrenalina pompând în vase, am reuşit să urcăm câteva mii de picioare, până la muntele Elephant Back. După aceea ne-am rătăcit în întunecimea nopţii. De jur împrejur erau numai stânci. Să mergem mai departe ar fi însemnat sinucidere curată.

La altitudinea de 3000 metri nu exista nici un adăpost şi vântul sufla năpraznic. Cobora măturând defileul, scoţând sunetele unui tren de marfă: uuuuuşşşş!

Am reuşit cu greu să ne strecurăm în sacii de dormit, însă Connie nu putea să adoarmă. Era îngrozită. Nu din cauza vântului, ci din cauza unui sunet asemănător cu ronţăitul, care se auzea de pe muntele din apropiere. Era convinsă că este o pumă. Ar fi putut să afle ce este într-o secundă, cu ajutorul lanternei. Însă frica o paralizase într-o asemenea măsură, încât nu era în stare să ia lanterna.

Când Connie mi-a spus de ce se teme, am îndreptat fasciculul luminos spre locul de unde venea sunetul şi am putut privi direct în ochii de mărgea ai unui micuţ şoricel. Connie a respirat uşurată.

După ce Connie s-a convins că este un şoricel, ronţăitul lui era o sursă de pace pentru ea. Ştia că atâta timp cât poate auzi şoricelul, în apropiere nu există nici un prădător mare. Aşa că acelaşi zgomot care înainte o înfricoşase, acum o liniştea.

Încredere



Diferenţa consta din faptul că fusese aruncată o oarecare lumină asupra sursei zgomotului.

Este, oare, judecata lui Dumnezeu o sursă de pace şi de încredere pentru tine? Sau te paralizează frica?

Este uşor să te temi la judecată. Dacă eşti judecat, viaţa ta este examinată şi evaluată. Oamenii de pe pragul secolului XXI tind să respingă evaluarea ca pe un mijloc de invadare a intimităţii. Saul Bellow a exprimat în cuvinte foarte potrivite acest sentiment: „Socrate a spus:’Viaţa neexaminată nu merită trăită.’ Şi eu adaug:...’iar viaţa examinată te face să-ţi doreşti să fi murit.’“ (New York Times, citat de Revista Time, 9 iunie 1997, pg.15)

Haideţi să analizăm imaginea Judecăţii, aşa cum este ea conturată în minţile multor creştini. Sufletele noastre fantomatice intră unul câ te unul într-o ploconeală somnolentă, într-o supuşenie adormită, îna in tea Regelui regilor. Întreaga noastră viaţă este dezvăluită înain tea universului care priveşte. Soarta noastră este hotărâtă în ceruri, în lip sa noastră. Nu avem nici măcar şansa de a ne apăra. Nu este nici magna cum laude, nici nota 10 minus. Este doar verdictul: salvat sau condamnat.

Acest scenariu poate conţine un oarecare adevăr biblic, însă felul exprimării afară din context şi impersonal este la fel de convingător ca flăcările iadului. Are puterea de a speria pe cineva şi de a-l trimite direct în biserică, sau din contră, afară din biserică.

Există un număr de factori care au contribuit la apariţia fricii şi care fac din Judecată un subiect negativ pentru mulţi creştini. În primul rând, este adevărat că suntem judecaţi după faptele noastre. Unii spun că dacă lucrul acesta este adevărat, atunci înseamnă că mântuirea noastră este dependentă de faptele noastre. Mântuirea bazată pe fapte este legalism, care este în opoziţie cu vestea cea bună a mântuirii prin har, prin credinţă (Efeseni 2:8).

Este adevărat că iertarea pe care am primit-o poate fi anulată dacă la judecată suntem găsiţi necredincioşi. Unii cred că acest fapt duce la o incertitudine descurajatoare: au fost sau nu iertaţi şi mântuiţi?

Unii creştini cred că putem să Îl reabilităm pe Dumnezeu prin faptele noastre bune. Pentru alţii însă aceasta sună arogant, ca şi cum Dumnezeu ar depinde de ajutorul nostru pentru a-Şi salva reputaţia.


Este adevărat că judecata se desfăşoară în cer, astfel încât noi nu ştim când suntem judecaţi. Dacă am şti că avem o programare la judecată, atunci am putea să ne comportăm cât mai bine la momentul potrivit, pentru a face o bună impresie.

Pentru unii, finalul judecăţii este mai rău decât faza de cercetare. Când cercetarea este terminată, toate cazurile au fost hotărâte. De acum înainte, Dumnezeu nu va mai ierta păcate. Asta înseamnă că o vreme înainte de a doua venire a lui Christos, poporul Său va trebui să nu păcătuiască deloc. Gândul de a nu păcătui deloc este la fel de neobişnuit şi de înfricoşător ca acela de a nu respira.

Avem nevoie de o teamă dumnezeiască, adică de un respect extraordinar pentru Dumnezeu. Avraam s-a temut de Dumnezeu (Genesa 22:12) şi în acelaşi timp a fost prieten cu Dumnezeu (Iacov 2:23). Dacă ne temem însă de Dumnezeu ca de un tiran nedrept care ne obligă să trecem prin Judecată ca printre două şiruri de bătăuşi, fără a ne da o şansă corectă, atunci teama de Dumnezeu va alunga iubirea pentru El.

Dacă ne temem de Dumnezeu în modul negativ descris anterior, avem trei posibilităţi. Putem să devenim paralizaţi de legalism şi de paranoia, condamnându-ne pe noi înşine şi pe toţi ceilalţi, urându-L pe Dumnezeu, însă ascunzându-ne sub mantia fariseică a îndreptăţirii de sine. Putem să ne retragem în siguranţa unei stări de negare, gân din du-ne şi vorbind despre alte aspecte ale lui Dumnezeu şi ale planului Său de mântuire, evitând însă Judecata şi ignorând pasajele biblice care vorbesc despre aceasta. O altă posibilitate este să cerce tăm Judecata în Biblie pentru a dobândi o înţelegere echilibrată şi raţională a Judecăţii în contextul planului de mântuire al lui Dumnezeu.

Compară aceste trei modalităţi de abordare cu felul în care te comporţi în faţa unei persoane puternice, care te intimidează. Poţi să ai prejudecăţi şi să dispreţuieşti persoana respectivă, însă în acelaşi timp să fii amabil când te afli de faţă cu ea. Poţi să ai prejudecăţi şi s-o ignori. Sau poţi să faci cunoştinţă cu ea şi să-ţi depăşeşti prejudecăţile sau primele impresii şi să găseşti motive întemeiate de a te împrieteni sau nu cu ea.

Prefer cea de-a treia posibilitate deoarece este sinceră, deschisă, realistă şi funcţionează. Are efect în cazul oamenilor: astfel mi-am câştigat câţiva dintre cei mai buni prieteni. Are efect şi în cazul situaţiilor cum este Judecata. Faptul că am aflat mai multe nu


înseamnă neapărat că informaţiile mă vor ajuta să am o imagine pozitivă. Analizând însă lucrurile, pot să-mi fondez părerile pe informaţii şi experienţă, şi nu pe ignoranţă.

Prin studiul Bibliei am primit răspunsuri la temerile mele privind Judecata dintr-o perspectivă mai realistă asupra factorilor implicaţi. În primul rând, suntem judecaţi după fapte, însă acestea sunt doar dovezile credinţei prin care suntem mântuiţi. Aici nu este loc pentru legalism, deoarece Dumnezeu ne dă puterea să făptuim prin credinţă.

Iertarea pe care am primit-o este anulată la Judecată numai dacă desfacem legătura noastră cu Dumnezeu, legătura noului legământ, nepermiţându-I să facă în noi acele schimbări care urmează iertării. Atâta timp cât acceptăm puterea Sa transformatoare, avem asigurarea completă a iertării păcatelor noastre.

Noi nu-L reabilităm pe Dumnezeu prin faptele noastre bune. Dumnezeu Se reabilitează singur prin ceea ce face El pentru noi, în noi şi prin noi. El Însuşi Îşi curăţă sanctuarul / reputaţia prin Marele Lui Preot, iar Marele Preot ne curăţă pe noi. Pentru cei cu adevărat convertiţi, singurele fapte relevante ca rezultat al Judecăţii sunt cele care urmează după convertire, împuternicite de Dumnezeu. Efectul este pozitiv în cazul acestor oameni, datorită lucrării pe care I-au permis s-o înfăptuiască.

Judecata se desfăşoară în ceruri şi astfel nu ştim când sunt aduse numele noastre la Judecată. Se pare că lucrurile stau astfel deoarece Dumnezeu este interesat de un angajament al credinţei sincer şi continuu, şi nu de un teatru ipocrit care durează numai atât timp cât persoana respectivă să se poată strecura prin porţile de mărgăritar. Dumnezeu ne spune însă în mod explicit când începe Judecata propriu-zisă şi ne face cunoscut ce aşteaptă să facă poporul Său în această perioadă: „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin credinţa lui Iisus“ (Apocalipsa 14:12).

Pentru cei care acceptă continuu puterea transformatoare a lui Dumnezeu, sfârşitul Judecăţii este o uşurare. Dumnezeu i-a făcut să se maturizeze până la punctul la care au depăşit păcatul şi angajamentul lor este fără putinţă de reziliere. Aceasta nu înseamnă că ei nu mai trebuie să crească din punct de vedere moral. Acest tip de creştere va continua în veşnicie, pe măsură ce ei vor cunoaşte adâncimile iubirii lui Dumnezeu.


Pentru cei care resping faptul că Christos a venit să „mântuiască pe poporul Lui de păcate“ (Matei 1:21), care nu vor să părăsească păcatul, Judecata nu înseamnă decât teroare:

Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi... Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu! (Evrei 10:26-27,31)

Din moment ce Judecata are două aspecte, condamnarea celor necredincioşi şi eliberarea celor credincioşi, ea nu este în pericolul de a-şi pierde măreţia, devenind „prietenoasă“. Teama poate însă deveni mai puţin paralizantă dacă înţelegem pe deplin faptul că, pentru poporul adevărat al lui Dumnezeu, Judecata înseamnă îndurare şi rezultatele îndurării. Dacă venim la Judecată preţuind iertarea pe care am primit-o deja, Judecata ne poate face cu adevărat încrezători.

În timpul Judecăţii, putem să fim încrezători în cel puţin cinci privinţe: Dumnezeu este drept; Noi avem acces la El; Am făcut un legământ de dragoste cu Dumnezeu; Christos revine; Vom fi eliberaţi de asuprire.

Încrederea că Dumnezeu este dreptLumea noastră este un haos, însă Dumnezeu Se află la cârmă.

El poate să ne poarte de grijă. Ca Rege, lui Dumnezeu Îi revine şi rolul de Judecător. Acesta este un avantaj pentru noi, deoarece spre deose bire de unii conducători şi judecători umani, El este integru şi drept.

Psalmul 96 celebrează mântuirea şi judecata dreaptă a lui Dumnezeu în sanctuarul Său, deoarece este Creator, Rege şi Judecător. Finalul psalmului este o izbucnire de bucurie în faţa perspectivei judecăţii lui Dumnezeu:

Să se bucure cerul şi să se veselească pământul, Să mugească marea cu tot ce cuprinde ea; Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea, Toţi copacii pădurii să strige de bucurie Înaintea Domnului, căci El vine, Vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate


Şi popoarele după credincioşia Lui (versetele 11-13)

Deşi este măreaţă şi solemnă, Judecata este o ocazie de bucurie, deoarece ne dă încrederea că Dumnezeu va avea grijă de noi în timpul Judecăţii şi după încheierea ei.

Încrederea că avem acces la DumnezeuEste adevărat că noi nu avem acces în mod fizic la locul de

judecată. Acest lucru este adevărat şi referitor la locul în care Christos a mijlocit pentru noi de când S-a înălţat la cer. Acum însă, putem intra la tronul harului (Evrei 4:14-16), după cum putem accepta prin credinţă evenimentul Crucii pe care nu-l putem vedea, deoarece este în trecut. Putem să ne rugăm lui Dumnezeu ca unui Tată şi să ştim că ne aude: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.“ (1Ioan 5:14-15).

Încrederea că am făcut un legământ de dragoste cu Dumnezeu

Asemenea Zilei Ispăşirii în vechime, restaurarea sanctuarului din vremea sfârşitului identifică poporul legământului credincios lui Dumnezeu şi restaurează dreptatea Sa prin salvarea lor. Compară cu Psalmul 50:3-6:

Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!“ Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă.

Credincioşii lui Dumnezeu care au făcut un legământ nou cu El, acceptând jertfa lui Christos, nu au de ce să se teamă la Judecată: „Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi nici unul dintre cei ce se încred în El nu este osîndit.“ (Psalmul 34:22). Judecata nu înlătură siguranţa poporului lui Dumnezeu, ci o întăreşte.


În sanctuarul din vechime, când marele preot înfăptuia judecata din Ziua Ispăşirii, el nu curăţa sanctuarul ştergând urmele de sânge care fuseseră aplicate pentru păcate în timpul anului. Nu, ci el adăuga sânge în câteva dintre acele locuri (Leviticul 16:14-19; compară cu 4:6-7, 17-18, 25, 30, 34), pentru a întări iertarea care fusese deja acordată.

Al cui sânge era astfel reprezentat? Sângele lui Christos. Jertfa lui Christos este atât de mare, încât nu doar câştigă iertarea pentru noi, ci plăteşte şi preţul îndurării, după iertare, întărind astfel ispăşirea şi împăcarea noastră cu Dumnezeu. Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru sângele lui Christos!

Sângele lui Christos invocat la Judecată pentru tine spune: eşti iertat cu adevărat şi curăţit definitiv, conform legământului, de tot ceea ce împiedica relaţia ta cu Dumnezeu. Tu eşti al lui Dumnezeu, nu al lui Satana.

Pentru credincioşii lui Dumnezeu, lucrarea de judecată a lui Christos implică un anumit gen de mediere, într-o etapă specială a prezentării lor înaintea lui Dumnezeu. După cum marele preot israelit mijlocea pentru poporul său în timpul anului, apoi mijlocea a doua oară în Ziua Ispăşirii, aplicând sânge pentru ei în sanctuar, tot astfel Christos mijloceşte pentru ca să primim iertare şi apoi ne reprezintă din nou la Judecată pentru ca să primim curăţirea.

Făgăduinţa din Apocalipsa 3:5 are o aplicare deosebită pentru timpul Judecăţii: „Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.“ În cartea Apocalipsei, aceia care biruiesc şi sunt îmbrăcaţi cu „haine albe“ sunt cei care au fost credincioşi până la sfârşit (Apocalipsa 6:11; 7:9,13). Christos promite astfel să-i recunoască pe cei care au fost credincioşi până la sfârşit, ca numele lor să nu fie şterse din cartea vieţii. Sună ca şi vremea Judecăţii, când poporul lui Dumnezeu va fi dovedit credincios. În loc ca numele lor să fie şterse din cartea vieţii, păcatele poporului lui Dumnezeu sunt şterse / uitate. Într-un anumit sens, Dumnezeu uită atunci când iartă păcatele (Isaia 44:22), însă la judecata de dinainte de revenirea lui Christos, El le uită, ceea ce înseamnă că devin irelevante pentru totdeauna, în mod irevocabil. Faptele Apostolilor 3:19-21 pare să trateze ambele etape ale uitării păcatelor:


Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Iisus Christos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.

Ca urmare a Judecăţii, Satana este dovedit ca martor rău-intenţionat şi mincinos (compară cu Deuteronom 19:16-19), deoarece el minte atunci când susţine că nu am fost iertaţi cu adevărat. Nu Dumnezeu, ci Satana este cel care încearcă să ne răpească încrederea. Judecata ne este nefavorabilă numai dacă nu suntem de partea lui Dumnezeu.

Judecata dă ultimele retuşuri procesului ispăşirii. Dacă suntem în Christos, Judecata întăreşte mântuirea noastră. Ea nu devalorizează iertarea pe care am primit-o deja, ci întăreşte acea iertare. Ea nu neagă sângele lui Christos, ci îl aplică din nou. Ea nu confirmă acuzaţiile aduse de Satana, ci răspunde acestor acuzaţii. Nu ne înlătură încrederea, ci o aduce în planul concret. Haideţi să spunem împreună cu psalmistul: „Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!“ (Psalmul 35:24), adică „Reabilitează-mă...!“ (compară cu 26:1; 43:1).

Dacă avem cu adevărat credinţă în Christos, avem viaţa veşnică: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică“ (1Ioan 5:13). Putem avea încredere în legământul de dragoste pe care-l avem cu Dumnezeu.

Încrederea în iminenţa revenirii lui ChristosJudecata este ultima etapă a lucrării de judecător a lui Christos,

înainte de revenirea Lui. Ţinând cont de faptul că ne aflăm deja în timpul Judecăţii, în curând Îl vom întâlni pe Christos! Faptul că Judecata a început în 1844, cu mai bine de un secol şi jumătate în urmă, nu înseamnă că Christos va întârzia tot mai mult dincoace de anul 1844. Poate că El aşteaptă şi le dă oamenilor ocazia mântuirii, după cum i-a lăsat şi pe israeliţi să aştepte sute de ani pentru a le da ţara făgăduită, timp în care a dat locuitorilor Canaanului şansa de a se întoarce de la rău (Genesa 15.13-16). Harul lui Dumnezeu însă nu întârzie. „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă


răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă“ (2Petru 3:9).

Niciodată nu am fost atât de aproape de sfârşit. „Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit“ (Habacuc 2:3). De aceea, „pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău!“ (Amos 4:12)

Încrederea că vom fi eliberaţi de asuprireÎn Daniel 7, judecata lui Dumnezeu condamnă puterea răului

care oprimă pe poporul lui Dumnezeu şi le aduce acestora eliberarea. Deşi rezultatul Judecăţii poate să nu fie vizibil imediat, eliberarea va veni. Judecata lui Dumnezeu este ca şi „ziua Z“, a invaziei împotriva răului, care va aduce cu siguranţă o „zi V“, a victoriei libertăţii şi păcii.

În timp ce noi ne umilim în timpul Judecăţii, putem să ne bucurăm chiar dacă suntem persecutaţi (Matei 5:11-12), privind înainte spre sărbătoarea cea mare a victoriei:

Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!“ (Apocalipsa 15:2-4; compară cu Psalmul 9:1-4).

Teama de Judecată poate paraliza credinţa noastră. Însă dacă aflăm mai mult despre Judecată din Biblie, aflăm că ceea ce părea a fi o pumă, poate să ne dea încredere, în special când aflăm faptul că Christos, „Leul din seminţia lui Iuda“ (Apocalipsa 5.5), este de partea noastră!

q

303

Crucea este altarul la care ne cheamă Christos. De ce venim? Pentru că Christos Cel înălţat pe cruce este ca un diamant? Sau ca un elicopter, care ne duce dinspre haos şi moarte spre pace şi libertate? Sau ca un izvor din care curge împăcare continuă cu Dumnezeu, iertare şi curăţire?

Christos pe cruce este paradoxul suprem: înspăimântător în urâţenie şi sublim în frumuseţe. Ne îndreptăm privirea spre silueta grotescă a tâmplarului din Nazaret, atârnând între pământ şi cer, alungat de amândouă. Acolo vedem oglindirea noastră, oglindirea soartei pe care am merita-o, dacă nu ar exista harul lui Dumnezeu. Şi tot acolo vedem inima lui Dumnezeu, care se deschide pentru noi cu o dragoste atât de pură, atât de necunoscută lumii noastre egoiste, încât venim la cruce din curiozitate şi speranţă. Evenimentul Crucii trezeşte din adâncul fiinţei noastre o dorinţă primară pentru ceea ce am avut cândva, dar am pierdut: iubirea aşa cum ar fi trebuit ea să fie.

Peste tot în jurul nostru sunt dovezi că Dumnezeu există. Însă Christos Cel înălţat pe cruce răspunde întrebărilor noastre privitoare la caracterul lui Dumnezeu, ne face să dorim o legătură intimă cu El şi ne dă speranţa că putem deveni buni şi putem primi tot ce este bun.

Odată ce ai venit la altar, ce ai de gând să faci acum? Te vei întoarce la viaţa ta aglomerată, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Sau întâlnirea de la Cruce te-a schimbat pentru totdeauna? Te vei încrede în tine însuţi? Sau te vei smeri cum S-a smerit Christos? Eşti mulţumit cu o viziune temporară? Sau vrei să depăşeşti această viziune, privind spre noua lume care se arată dincolo?

Chemare


305

Ghid de studiu

306

Partea I: CU FAŢA ÎNGROPATĂ ÎN PĂMâNT

1. Altarul• De ce eşti atras la Christos Cel înălţat pe cruce?

2. Firul roşu• Când ai nevoie de Dumnezeu?• Cum poţi primi ajutor de la Dumnezeu?

3. Cartierul general• Unde este cartierul general al Universului?• Ce fel de loc este acesta?

4. Prezenţa divină• Cum ţi-a descoperit Dumnezeu că este alături de tine?• Cum reflecta structura sanctuarului israelit funcţia sa de

palat al lui Dumnezeu pe pământ?• Care aspecte ale sanctuarului israelit din vechime

indicau faptul că Dumnezeu nu este asemeni unui rege pământesc?

Ghid de studiu

ghiddeStudiu 307

Partea a II‑a: uMbRA LuI MESíA

5. Prototip• Prin ce fel de căi Îşi descoperă Dumnezeu planul de

mântuire în Biblie?• De ce vrei să afli mai multe despre Dumnezeu şi despre

planul Său de salvare?

6. Priorităţi• Din moment ce Noul Testament Îl descoperă pe Christos,

de ce trebuie să consumi timp valoros pentru a studia jertfele din Vechiul Testament ?

7. Conexiuni• În ce fel îi corespundea sanctuarul israelit celui ceresc şi

lucrării lui Iisus de salvare a fiinţelor umane?• În ce moduri reprezenta sanctuarul israelit diferite aspecte

sau roluri ale lui Christos ?

8. Limite• Ce diferenţe sunt între ceremoniile israelite şi operaţiunea

de salvare a lui Dumnezeu, dat fiind că ceremoniile aparţineau unui sistem pământesc de jertfe şi erau oficiate de fiinţe umane imperfecte?

9. Descifrare• Cum poţi învăţa cel mai bine despre serviciile de la sanctuar

din cartea Leviticului?• Are fiecare detaliu al structurii sanctuarului semnificaţie

spirituală distinctă?

10. Acces• Ce este un ritual?• Cum poate omul să interacţioneze cu Dumnezeu prin

ritual?


Partea a III‑a: SPLENDOAREA jERtfEI LuI ChRIStOS

11. Slavă• Dacă toate jertfele de animale indicau spre Christos, de ce

existau diferite tipuri de jertfe?• În ce fel aspectele unice ale jertfelor de animale indică spre

aspecte ale sacrificiului lui Christos?

12. Ardere• Ce schimbare în relaţia dintre Dumnezeu şi cel care aducea

jertfa reprezenta arderea de tot?• Ce este „ispăşirea“?

13. Mistuire• În ce fel o ardere de tot arăta spre Christos şi spre dragostea

Sa?

14. Cereale• Cum poţi să-ţi prezinţi trupul înaintea lui Dumnezeu ca o

„jertfă vie“? (Romani 12:1)• Cum poate Christos să fie „pâinea vieţii“ tale? (Ioan 6:48)

15. Bunăstare• Când cel care aducea jertfa mânca o parte a jertfei, ce

reprezenta aceasta?• De ce este important pentru Dumnezeu să ne transforme în

armonie cu caracterul Său iubitor?• Putea fi asociată jertfa cu bucuria?

16. Păcat• De ce era accentuat sângele în cadrul unei jertfe pentru

păcat?• Oferea jertfa pentru păcat ispăşire în mod automat?• Dacă ritualul este simbolic, de ce mai este el important?

ghiddeStudiu 309

17. Vină• De ce era necesară jertfa pentru vină pe lângă achitarea

literală a datoriei?• Ce principii descoperite în jertfa pentru vină pot fi aplicate

în viaţa ta?

Partea a IV‑aOBSESIA DIVINĂ

18. Iertare• De ce nu poate ierta Dumnezeu, pur şi simplu, fără jertfă?• Îţi vine greu să ierţi? Îi vine lui Dumnezeu greu să ierte?• Care este semnificaţia dorinţei lui Dumnezeu de a Se

descoperi fiinţelor umane?

19. Viaţă• Oare Christos a murit numai pentru a ne ierta de fapte

păcătoase?• Care era în Biblie scopul legilor privitoare la necurăţia

rituală?• În ce fel ritualul de curăţire din vechime indica viaţa prin

Christos şi prin sacrificiul Său?

20. Etape• În ce sens se poate spune că ispăşirea făcută de Christos în

favoare noastră s-a încheiat la cruce?• În ce sens se poate spune că ispăşirea continuă încă?

21. Sfinţenie• Care este legătura dintre creşterea în sfinţenie / sfinţire şi

creşterea în dragoste?• În ce fel învaţă sanctuarul israelit că există diferite grade de

sfinţenie în relaţia cu Dumnezeu? Cum funcţionează acest principiu în viaţa ta?

• În ce fel ţinerea Sabatului este o celebrare a dragostei?• Cum poţi dobândi dragostea adevărată atunci când nu o

ai?


• Este ascultarea de Dumnezeu ceva ce faci pe cont propriu după ce Dumnezeu îţi oferă darul iertării / îndreptăţirii?

22. Siguranţă• Poţi avea asigurarea că eşti salvat prin Iisus Christos?• Când păcătuieşti, ai siguranţa mântuirii înainte de a avea

ocazia să ceri iertare din partea Domnului?• Ce anume te desparte de moartea veşnică?• În ce fel tratează Iisus libertatea noastră de conştiinţă şi

cum o tratează Satana şi păcatul?• Poţi fi prea rău pentru a putea fi mântuit?

23. Rugăciune• Mai ai nevoie de mijlocirea unui preot pământesc?• Cum pot rugăciunile tale să fie atât de reale pentru tine

cum erau jertfele pentru israeliţii din vechime?• Pot fi eficiente rugăciunile tale fără sacrificiul lui Iisus

Christos?

24. Comuniune• De ce a instituit Iisus ritualul Comuniunii (Cina

Domnului)?• Cum te poate ajuta la o mai profundă experienţă a

împărtăşirii, cunoaşterea din Vechiul Testament a originii serviciului Comuniunii?

Partea a V‑a IISUS LUCREAzĂ ÎNCĂ PENTRU MINE

25. Mijlocire• Ce a făcut Christos când S-a înălţat la cer?• A fost intrarea lui Christos în sanctuarul ceresc la Înălţarea

Sa echivalentă cu intrarea Marelui Preot pământesc în Sfânta Sfintelor în Ziua Ispăşirii?

• De ce avem nevoie de Christos ca avocat al nostru înaintea Tatălui Său?

ghiddeStudiu 311

26. Finalizare• Cum era poporul Israel curăţit în Ziua Ispăşirii?• Care erau etapele majore ale ispăşirii în sistemul ritual

israelit?• În ce fel era Ziua Ispăşirii o zi de judecată?

27. Loialitate• În ce fel loialitatea ta sau lipsa loialităţii tale faţă de

Dumnezeu îţi afectează legătura cu El?

28. Coordonare• Cum funcţionau împreună ceremoniile din Ziua Ispăşirii

(Leviticul 16) pentru a curăţi sanctuarul şi tabăra israelită?• De ce lua mai mult timp curăţirea păcatelor în Ziua

Ispăşirii, decât curăţirea obişnuită de impurităţile rituale?

29. Inversare• Comparând capitolele 4 şi 16 din Leviticul, ce tip de inversare

a unui ritual confirmă etapele majore ale ispăşirii?• În ce mod funcţiona sângele unei jertfe pentru păcat

ca agent „transportor“ pentru a transfera păcatul sau impuritatea rituală?

30. Risipă• Putea un israelit, care a întinat în mod nepermis sanctuarul,

să primească ispăşire prin aducerea unei jertfe?• Cum l-a putut ierta Dumnezeu pe regele Manase?• Este adevărat că toate păcatele pângăreau în mod automat

sanctuarul în momentul în care erau comise?

31. Impact• Cum putea fi afectat întregul sanctuar israelit de ceva care

atingea doar o parte din el?• De ce un singur aspect al relaţiei tale cu Dumnezeu va

afecta întreaga relaţie cu El?


Partea a VI‑aRELAŢII ÎN jOC

32. Nuntă• Cum sunt testate cuvintele prin care faci un angajament?• Este drept să fii judecat după faptele tale (Eclesiastul

12:13-14), chiar dacă eşti mântuit prin har, prin credinţă? (Ef. 2:8-9)

33. Reputaţie• Care este relaţia dintre sanctuarul lui Dumnezeu şi

caracterul, autoritatea şi reputaţia Sa?• De ce Îl afectau pe Dumnezeu în sanctuar păcatele iertate,

aşa încât acest efect trebuia îndepărtat în Ziua Ispăşirii?

34. Judecată• Este oare „justificarea“ sanctuarului lui Dumnezeu din

Daniel 8:14 un echivalent al Zilei Ispăşirii, pentru timpul din urmă?

• În Daniel 7 şi 8, de ce era nevoie ca sanctuarul lui Dumnezeu să fie justificat printr-o judecată la sfârşitul timpului?

• Cum se desfăşoară transferurile păcatelor în şi din sanctuarul din cer?

• De ce trebuie să folosească Dumnezeu raportul faptelor ca dovadă a credinţei, la judecata finală?

• Este scopul judecăţii acela de a hotărî cine a păcătuit şi cine este iertat?

35. Duşman• Cine / ce era reprezentat prin ţapul pentru Azazel, care era

trimis în pustie purtând păcatele israeliţilor?• De ce trebuie să poarte Satana vina pentru păcatele

oamenilor şi de ce trebuie să primească pedeapsa pe care ar fi primit-o oamenii dacă nu ar fi fost reabilitaţi la judecată?

36. Strategie• Pe ce bază acuză Satana pe poporul lui Dumnezeu?

ghiddeStudiu 313

• Cum s-au confruntat Dumnezeu şi Satana din momentul în care Satana a revendicat supremaţia lui Dumnezeu?

• După moartea lui Christos, care este singurul argument pe care Satana îl poate folosi în încercarea de a revendica oameni care au fost iertaţi prin credinţa în Iisus?

37. Educaţie• De ce nu l-a distrus Dumnezeu pe Satana?• Dacă până în zilele noastre Dumnezeu nu a putut să

distrugă pe Satana şi pe păcătoşi, astfel încât universul să fie curăţit de păcat, cum va putea El face asta în viitor?

Partea a VII‑aÎNTâLNIRE CU DUMNEzEU

38. Sincronizare• Cum Şi-a onorat Christos programările?• Ce importanţă are dacă ştii sau nu ştii timpul când are loc

judecata din vremea sfârşitului?

39. Întâlnire – partea 1• Cum putem identifica „cornul cel mic“ din Daniel 8, care

cauzează probleme ce trebuie rezolvate printr-o judecată ce începe după „2300 de seri şi dimineţi“ (vers. 14)?

• Poate „cornul cel mic“ să reprezinte pe Antiochus IV Epiphanes?

• Ce perioadă istorică acoperă viziunea referitoare la cele „2300 de seri şi dimineţi“?

40. Întâlnire – partea 2• Care este legătura dintre viziunea din Daniel 8 şi revelaţia

din Daniel 9:24-27?• Când au început cele „şaptezeci de săptămâni“ din Daniel

9?• Care este relaţia dintre cele „şaptezeci de săptămâni“ din

Daniel 9 şi cele „2300 de seri şi dimineţi“ din Daniel 8?


• În ce an începe / a început judecata din vremea sfârşitului?

41. Dovezi• Ce dovadă ai că profeţia din Daniel 8, care arată când

începe judecata, este demnă de încredere?

Partea a VIII‑aChEMAREA ALtARuLuI

42. Devotament• S-a încheiat judecata lui Dumnezeu?• Conform cu Apocalipsa 13 şi 14, la ce test al loialităţii va fi

supus poporul lui Dumnezeu?• De ce proclamă cel de-al treilea înger din Apocalipsa 14 o

avertizare atât de înfricoşată?• Îşi încheie / Şi-a încheiat Christos slujirea ca Avocat al

nostru la începutul judecăţii de cercetare ?

43. Participare• Cum poate judecata lui Dumnezeu să-ţi afecteze atitudinile

şi modul de viaţă?• Ce ar trebui să facă poporul lui Dumnezeu în timpul acestei

judecăţi premileniale, corespunzător cu ceea ce făceau israeliţii în Ziua Ispăşirii?

• Cum reacţionezi atunci când cineva face pentru tine ceva cu importanţă de viaţă sau de moarte?

• Care este baza relaţiei tale de suflet cu Dumnezeu în „noul legământ“?

• Care este cărarea umilinţei la care te cheamă Dumnezeu?

44. Angajament• Cum se poate fixa hotărârea ta pentru Dumnezeu, astfel

încât să devii un om drept care rămâne drept pe mai departe (Apocalipsa 22:11)?

ghiddeStudiu 315

• Cum poate înceta Christos lucrarea Sa de iertare a păcatelor, ca să poată veni pe pământ pentru a aplica verdictul judecăţii?

• Cum poţi să nu mai păcătuieşti?

45. Încredere• Ce factori îţi inspiră teamă de judecata lui Dumnezeu?• Cum poţi fi mai realist cu privire la judecată?• Ce feluri de încredere poţi avea în timpul judecăţii?

46. Chemare• Te-a schimbat pentru totdeauna întâlnirea cu Christos la

cruce?• Ce vei face acum?

ghiddeStudiu 317

ghiddeStudiu 319

ghiddeStudiu 321

ghiddeStudiu 323

ghiddeStudiu 325

Chemarea Altarului - SimpleSitedoccdn.simplesite.com/d/c6/3c/284852682975231174/...versiuni biblice...

Documents

Transcript of Chemarea Altarului - SimpleSitedoccdn.simplesite.com/d/c6/3c/284852682975231174/...versiuni biblice...