CERVICITELE

Definiţie

• Cervicitele constituie o clasă destul de variată de situaţii. Chiar dacă aspectul inflamator pe un frotiu Papanicolaou poate să reprezinte un indicator pentru o inflamaţie cervicală adevărată, diagnosticul de cervicită mucopurulentă este mai mult clinic.

• Cervicitele pot fi împărţite în acute şi cronice însă situaţiile de inflamaţie acută a colului, cu repercusiuni asupra stării generale a organismului femeii sunt extrem de rare.

• O altă împărţire se face în exocervicite şi endocervicite

• Infecţiile virale cu HPV şi displaziile constituie un alt capitol.

Cervicite - frecvenţă

• Este dificil de estimat nefiind criterii unitare de diagnostic.

• Se consideră că un număr de peste 25% dintre femeile de vârstă reproductivă ar putea intra în cadrul unei definiţii ceva mai laxe.

Cervicite - etiologie

• În marea majoritate a cazurilor, germenele sau germenii implicaţi trebuie izolaţi şi identificaţi.

• Clamydia trachomatis (CT) este un germene frecvent implicat în cervicite. Prezenţa la femeile cu risc este în jur de 10% în timp ce la femeile cu risc scăzut de 1,3%.

• Alte microorganisme implicate în etiologie sunt: Neisseria gonorrhoeae, Trichomonas vaginalis, Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma genitalium, herpes simplex virus, şi virusul citomegalic. Multe cazuri se însoţesc de ectopie cervicală.

• Uneori germeni virulenţi care produc vaginite pot afecta şi colul uterin.

Cervicite - patogenie

• Vaginoza bacteriană este implicată în patogeneza cervicitelor. Adeseori tratamentul vaginitei duce la ameliorarea cervicitelor.

• Prezenţa ţesutului glandular unistratificat, de obicei localizat în interiorul canalului endocervical, la nivelul exocolului este un factor favorizant.

• Puterea de apărare scăzută a acestui tip de epiteliu în faţa florei microbiene vaginale determină inflamaţie cronică şi menţinerea unei leucorei trenante.

Cervicite anatomie patologică

• Macroscopic, colul poate apărea relativ normal, cu o zonă roşie periorificială, eventual cu o scurgere purulentă la nivelul orificiului cervical extern.

• Infecţia intracervicală este asociată cu eritemul epiteliului columnar răsfrânt pe suprafaţa exocolului, hipertrofic şi bogat vascularizat (ectopie sau ectropion) care poate să fie asemănător cu un cancer incipient.

• Chisturile de retenţie mucoasă pot fi perlate, cu conţinut mucos clar sau albicioase cu conţinut purulent. În alte numeroase cazuri orificiul extern al colului poate fi înconjurat de o zonă roşie, granulară, cu aspect de zonă erozivă.

Cervicite – diagnostic clinic

• Inspecţia poate pune în evidenţă eritem vulvar determinat de o infecţie vulvo-vaginală asociată.

• La examenul vaginal cu valve, se poate observa o leucoree abundentă, colul poate fi uşor mărit de volum, edemaţiat, cu o zonă roşie periorificială.

• Uneori zona infectată este foarte vascularizată şi poate să sângere uşor la atingere. La exprimarea canalului cervical între valve, se poate evidenţia o oarecare cantitate de puroi de diferite aspecte funcţie de etiologie.

• Palparea vaginală combinată cu cea abdominală găseşte adesea un col de dimensiuni uşor crescute, eventual sensibil la mobilizare.

Cervicite – diagnostic paraclinic

• Frotiurile citobacteriene şi citodiagnostice au rol important în fixarea diagnosticului pozitiv şi al celui diferenţial.

• Un prim semn este reprezentat prin numărul mare de leucocite prezente pe frotiul bacteriologic.

• Germenii implicaţi trebuie identificaţi prin examene de laborator.

• Colposcopia pune aproape cu certitudine diagnosticul de ectopie.

• Uneori este necesară prelevarea unei biopsii ţintite.

Cervicite – diagnostic diferenţial

• Problema cea mai importantă este cea a diferenţierii unei cervicite banale de infecţiile cu HPV şi de diferitele grade de displazii cervicale, culminând cu carcinomul epidermoid.

• Chisturile Naboth sunt acumulări de mucus secretat de glande mucinoase situate ectopic pe exocol, al căror lumen a fost acoperit de un proces de remaniere.

• Cervicita tuberculoasă este rară, are aspect ulcerat

• Alte leziuni granulomatoase posibile, dar rare, sunt cele determinate de sifilis sau limfogranulomatoza inghinală benignă.

• Leziuni benigne condilomatoase sau herpetice

Cervicite Evoluţie şi complicaţii în afara tratamentului

• Cervicitele cu herpes virus şi trichomonas sunt factori independenţi favorizanţi pentru apariţia cancerului de col uterin,

• Leziunile colului pot determina până la de 10 000 de ori mai mult o descărcare intravaginală de HIV 1.

• Leucocitoza endocervicală poate determina infertilitate

• Cervicite netratate sau tratate incorect pot favoriza avansarea procesului inflamator către structurile superioare ale tractului genital feminin

Cervicite - tratament

• Primul pas în tratamentul cervicitelor este tratamentul antibiotic în faza acută. Dacă succesul nu este deplin, pentru a îndepărta posibilitatea extinderii infecţiei către etajele superioare ale aparatului genital şi evitarea recurenţei leucoreei supărătoare, se indică distrugerea ţesutului cervical inflamat periorificial.

• Printre metodele cele mai folosite sunt: electrocauterizarea, diatermia cu ansă, crioterapia sau vaporizarea laser.

• În endocervicitele mucopurulente de origine ne-gonococică - 1g azitromicină doză unică sau 100 mg/zi de doxiciclină timp de şapte zile.

Cervicite - prognostic

• În cazul în care procesul inflamator rămâne cantonat la nivelul colului uterin, prognosticul vital nu este afectat.

• Prognosticul funcţional privind funcţia de reproducere sau cea sexuală pot fi afectate.

• Depăşirea nivelului cervical al infecţiei întunecă prognosticul general.