CEREREA ȘI OFERTA Ptr Macroeconomie

8/9/2019 CEREREA ȘI OFERTA Ptr Macroeconomie

1/13


2/13

Cererea și oferta între dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică)

2

INTRODUCERE

Alegerea prezentei temei spre dezbatere, reprezintă o preocupare mai veche și în acelatimp o curiozitate personală, în ceea ce privește paralela între domeniul economic și cel juridicreferitor la două noțiuni identice ca termeni, dar foarte diferite ca și concept. În egală măsură, amconsiderat necesară o asemenea analiză, pentru a aduce la cunoștința publicului larg, noțiuîntâlnite în viața cotidiană, la fiecare pas, asupra cărora se produc confuzii neplăcute.

CEREREA și OFERTA atât cea economică, cât și cea juridică, au devenit noțiuni uzitate pe piața imobiliară, în cea contractuală și mai ales în activitățile societăților comerciale, cafără o imagine clară asupra cererii și ofertei, nu ar putea desfășura o activitate profitabilă.

Odată cu ele, dezbaterea subiectului conduce, implicit și spre analiza altor noțiuni cum fi BUNURILE sau PREȚUL , întâlnite atât în domeniul economic, cât și în cel juridic-civil saucomercial.

Contractul devânzare cumpărare nu poate exista fără un preț real. Cererea fără preț, nu poate determina volumul ofertei. Bunurile, în drept constituie obiectul contractelor civile comerciale, în economie sunt cele în jurul cărora gravitează cererea și oferta. Iată,câteva dintreargumentele ce au condus la apariția acestui material.

Pe parcursul său, cititorul va constata o analiză a fiecărei noțiuni, în ambele domeni pentru ca la final să poată descoperi asemănările și deosebirile dintre acestea.

Am consideratnecesare și câteva propuneri ”de lege ferenda”, cum le numim în drept prin care autoarea materialului să-și eprime opinia personală asupra plusurilor și minusurilorconstatate în urma paralelei între cele două instituții: economică și de drept.


3/13


3

Elementeesențiale atât în sfera economică cât și în cea juridică, CEREREA și OFERTAdelimitează douădomenii foarte ample, în ambele avînd un rol important. Astfel, în economieindică o nevoie socială determinată de mărimea mijloacelor bănește, în timp ce, în dreptul civil,oferta și acceptarea ofertei reprezintă două elemente de fond ale contractului civil, fără de careacesta nu ar putea lua naștere. Avînd în vedere importanța lor , în ambele sfere, am decisrealizarea unei paralele între cele două domenii, stabilind în acest fel asemănările și deosebirildintre acestea precum și importanța lor în domeniile pe care le reprezintă.

1. CEREREA ECONOMICĂ ȘI CEREA JURIDICĂ

Ca parte solvabilă a nevoii sociale, ce poate fi satisfăcută de piațăcererea reprezintăcantitatea totală dintr -un anumit bun, ce poate fi cumpărată pe piață, într -o perioadădeterminată de timp, la un anumit preț dat 1.

Într-o altă accepțiune2 cererea reprezintănevoile de bunuri și servicii ce se satisfac prinintermediul pieței, adică prin vânzare- cumpărare . Cererea are drept suport puterea de cumpărarea oamenilor; de aceea, ea exprimă, în același timp, cantitatea de bunuri și de servicii cerute, la unmoment dar, la prețurile existente, considerînd date veniturile și preferințele cumpărătorilor .

Întâlnirea între vânzare și cumpărare se realizează și în dreptul civil. Lato sensu putemadmite că întâlnirea dintre o persoană (fizică sau juridică) ce dorește să cumpere și o alta dorește să vândă,este într - o formă voalată o întâlnire a cererii cu oferta, de a cumpăra sau dea vinde , dar nu numai atât.Cererea și oferta juridică, constau într -o propunerea a unei

persoane făcută alteia, de a încheia un contract, acțiuni cunoscute sub numele de ofertă șiacceptarea ofer tei de a contr acta.

1.1. CEREREA ECONOMICĂ

Cerereaeconomică poate fi

individuală , adică din partea unui singur cumpărător la un bun economic sau la altul; totală , adică din partea tuturor cumpărătorilor la bunul sau serviciul respectiv; agregată sau globală care exprimă ansamblul cererii din partea tuturor cumpărătorilor și

la toate bunurile și serviciile existente; aceasta se exprimă în forma bănească, fiind astf posibile măsurarea și compararea.

1 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – Economie- Ed. a III-a, edit. C.H. Beck, București 2011, pag. 139

2 A se vedea manualulEconomie pentru clasa a XI-a, Editura Economică, 2000, citat de contributorii

www.wikipedia.org (Cererea și oferta economică , edit. Wikipedia, editură liberă, org. Fundația Wikipedia,disponibil on-line, la data de 09.11.2014)

http://ro.wikipedia.org/wiki/2000http://ro.wikipedia.org/wiki/2000http://ro.wikipedia.org/wiki/2000http://www.wikipedia.org/http://www.wikipedia.org/http://www.wikipedia.org/http://ro.wikipedia.org/wiki/2000


4/13


4

Cererea , ca volum, structurași nivelal cerințelor de consum, se schimbă de la o perioadăla alta, având, deci, uncaracter dinamic . Principalii factori de care depinde dinamica cereriisunt: nevoile, venitul și prețul . Prețul se constituie într -un element, la fel de important, și îndomeniul juridic, de el depinzînd existența anumitor contracte. Analiza teoretică a noțiunii ”pro vom realize într-o secțiune separată asemenea și ”bunurilor” din cele două domenii.

Relația dintre cheltuielile de consum și venit a fost analizată în sec al XIX-lea pentru prima dată, de către E.Engel și poartă denumirea de "curba lui Engel".Cercetînd bugetele defamilie din mai multe țări, acesta a desprins concluzia potrivit căreia importanța relativă diferitelor cheltuieli de consum în raport cu venitul se modifică diferit. Astfel, s-a observat, că atunci când venitul crește, ponderea cheltuielilor pentru alimente scade, ponderea cheltuieli pentru îmbrăcăminte și locuință este relativ constantă, iar ponderea cheltuielilor pentru servi(educație, cultură etc.) crește. Cererea se află în raport invers proporțional fata de preț: câ prețul crește, cererea scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumpărare se micșoreaz

când prețul scade, cererea crește3

.Între evoluția prețului unitar al unui bun și cererea de piață a bunului respective există o

relație de cauzalitate numitălegea cererii. Potrivit acesteia:dacă prețul bunurilor, resurselor și serviciilor va scade, în mod corespunzător va crește cantitatea de marfă cerută într -o anumită perioadă și invers, dacă prețurile cresc, va scade cantitatea de marfă cerută în pe rioada de timprespectivă (celelalte condiții ramânînd neschimbate )4

1.2. Caracteristicile cererii economice.Privită în ansamblu, cererea economică este caracterizată de mai multe trăsături:

este influențată de factori precum: prețul altor bunuri , veniturile indivizilor, perspective(așteptările) privind evoluția pieței, gusturile 5.

este analizată atât la nivel individual, cât și la nivel de piață, distingînd, astfel, între cere pieței și cerereaindividuală , cea dintâi reprezentînd suma cererilor individuale pentru bunul respectiv.

este caracterizată deelasticitate în raport cu prețul , devenind sensibilă la modificareaunuia din factorii de influență. Aceștia sunt: gradul de substituire al produselor;

ponderea venitului chel tuit pentru cumpărarea unui bun în totalul veniturilor; perioadade timp de la modificarea prețului .

3 ibidem

4 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 139

5 Roger N. Waud – Microeconimics, Harper Collins Publishers, 1992, pag. 75-119, citat de Ghe.Crețoiu, V.

Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 140


5/13


5

1.3. Prețul și bunurile elemente esențiale în cererea economică și în contractelecivile și comerciale

1.3.1.Prețul economic.Sub aspect economic, prețul reprezintă reflectarea bănească a valorii bunurilor sau

serviciilor comparate și corelate prin prisma calității, cantității și a altor criterii. În practiceconomică se întâlnesc două mari categorii de prețuri6:

prețuri de aprovizionare (preț e achiziție, preț negociat, preț cu ridicata, preț deimport, preț de livrare al importatorului, preț de vânzare al firmei de comerț cridicata, prețul bursei) și

prețuri de vânzare (prețul de vânzare al producătorilor, al importatorilor, alfirmelor e comerț cu ridicata și cu amănuntul).

Nivelul prețului depinde de raportul dintre cerere și ofertă, de gradul de utilitate, dcalitatea șide accesibilitatea sau de raritatea produselor.

Prețul din punct de vedere economic are următoarele funcții: funcția de corelare a ofertei cu cererea; funcția de calcul sau de măsurare a cheltuielilor și a rezultatelor; funcția de recuperare a costurilor și de restituire a veniturilor; funcția de stimulare a agenților economici.

1.3.2 Prețul juridic (prețul contractului) Din punct de vedere juridic, civil sau comercial, prețul reprezintă ‚” obiectul prestației de

vânzare-cumpărare și corespunde valorii lucrului vândut”7. El trebuie să fie fixat în bani ,determinat saudeterminabil , sincer și serios . Neîndeplinirea acestor condiții conduce la nulitateaabsolută a contractului (deoarece lipsește un element esențial alacestuia, fără de care nu serealizează acordul de voință). Aliniindu-se definiției date de dreptul civil prețului , dreptulcomercial prevede, în ceea ce privește contractul internațional de vânzare-cumpărare că”obligația principală a cumpărătorului este aceea dea plăti prețul conveni t ”8.

1.3.3 Bunul economicÎn economie, unbun este reprezentat de orice obiect fizic(natural sau făcut de om) sau

serviciu care prin consum, face ca utilitatea să crească și ca urmare poate fivândut pe piață la unanumit preț. Dacă un obiect sau un serviciu este vândut la un preț pozitiv, atunci este aproap

sigur un bun, din moment ce cumpărătorul consideră utilitatea acestuia mai mare decât utilitatea banilor. Obiectele și serviciile ce nu sunt comercializate pe piețe cum ar fi aerul sau ideile sumult mai dificil dacă sunt sau nu bunuri.

6 Sorin Toma, Mihai Felea , Andreea Săseanu – Economie comercială. Teste, aplicații și studii de caz – biblioteca

digitală a Academiei de Studii Economice, București, www.biblioteca – digitala.ase.ro7

Francisc Deak – Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami București, 1999, pag. 638

Dumitru Mazilu – Dreptul comerțului internațional. Partea specială , Ed. Lumina Lex București, 2007, pag.166

http://www.biblioteca/http://www.biblioteca/http://www.biblioteca/


6/13


6

Din punct de vedere juridic, bunurile din categoriile ultime, au primit o solidăreglementar e, susținute de o bază legislativă. Astfel,aerul (spațiul aerian) face parte dincategoria bunurilor ce nu pot fi atinse, dar ce constituie proprietatea statului și se află în folosulîntregii comunități, prin administrarea lor de către stat și unitățileadministrativ-teritoriale de stat,iar ideile fac obiectul Dreptului proprietății intelectuale – drepturi de autor, ramură conexă aDreptului Civil și foarte des întâlnită în practică, în ultima perioadă.

Revenind la clasificarea bunurilor economice, după criteriilecererii , acestea se împartîn:

bunuri substituibile sunt acelea care satisfac aceleași nevoi sau trebuințe ca și bunul în discuție9;

bunuricomplementare sunt acelea care în consum se folosesc împreună10; bunurineînrudite sunt cele al căror preț nu este influențat de modificarea prețului

unui bun neînrudit cu bunul inițial11;

După criteriulveniturilor economice , distingem alte două categorii de bunuri: bunuri normale sunt acelea pe care indivizii le atrag mai mult în consum pe

măsura creșterii veniturilor lor 12; bunuri inferioare sunt acelea pe care indivizii le cer în cantități mai mari pe

măsura scăderii veniturilor lor 13.

1.3.4 Bunurile civile.Domeniul juridic lucrează cu o varietate mult mai mare de bunuri. Prin noțiunea ”bun” dr eptul

civil înțelegeo valoare economică ce este utilă pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale aomului și este susceptibilă de aproprierea sub forma dreptului patrimonial 14.

Bunurile civile se împart în: bunurimobile și imobile , după criteriul naturii lorși definite ca fiind mișcătoare

sau nemișcătoare (mobile – autoturismele; imobile – construcții, terenuri)15; bunuri care se află în circuitul civil și bunuri scoase din circuitul civil, după

regimul circulației juridice a bunurilor. Bunurileaflate în circuitul civil sunt bunuri ce pot fi înstrăinate și care aparțin domeniului proprietății privateexercitată de proprietarii privați sau de statului în proprietatea sa privată16.


10 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 141 11

ibidem 12

ibidem 13

ibidem 14

Ghe. Beleiu – Drept civil. Introducere în drept civil. Subiecte de drept civil, Casa de editură și presă ȘANSASRL București, 1998, pag. 9815

Ghe. Beleiu – op. cit., pag. 99 16

Ghe. Beleiu – op. cit., pag. 100


7/13


7

Bunurile scoase din circuitul civil sunt bunuri aparținînd domeniului public, ce nu pot fi înstrăinate, dar care sunt destinate folosinței și constituie proprietatetuturor cetățenilor unui stat.

bunuri individual determinate (res certa ) și bunuri determinate generic (res genera ), după criteriul determinării lor 17. Sunt bunuri determinate: o casă, unautoturism, iar bunuri nedeterminate: recolta viitoare de grâu.

bunuri fungibile și bunuri nefungibile 18 , după criteriul posibilitățiiînlocuirii/neînlocuirii lor, în executarea unei obligații civile;

bunuri consumtibile și bunurineconsumtibile 19 , după cum folosirea lor implicăsau nu, consumarea substanței lor sau înstrăinarea lor;

bunuridivizibile și bunurinedivizibile 20 , după cum pot fi sau nu pot fi împărțitefără să-și schimbe destinația;

bunuri principale și bunuriaccesorii, după criteriul corelației dintre ele; bunuricorporalele și bunuriincorporalele, după modul lor de percepere; bunuri sesizabile și bunuri nesesizabile, după cum sunt sau nu sunt supuse

urmăririi și executării silite pentru plata datoriilor; bunuri frugifere și bunurinefrugifere, după cum sunt sau nu sunt producătoare de

fructe.21

Dreptul civil mai face o distincție foarte importantă între fructe și producte , iar acesteadetermină la rândul lor o clasificare a fructelor în: fructe naturale , fructe industriale și fructecivile.

Productele22 sunt acele derivate care, prin culegerea lor, conduc la alterarea substanțe bunului23.

Fructele sunt produse de un lucru, în mod periodic, fără consumarea substanței acestuia24. Fructele naturale sunt produse de bun, în mod spontan, fără a fi necesară munca omului

în scopul producerii lor (pășuni naturale, prăsila animalelor etc)25. Fructele industriale sunt produse de bun ca urmare a muncii omului, cum ar fi recoltele

de diverse feluri.26.

17 ibidem

18 ibidem 19

ibidem 20

ibidem 21

ibidem 22

Corneliu Bîrsan – Drept civil. Drepturi reale principale. Ed. AllBeck București 2001, pag. 42 23

ibidem 24

Valeriu Stoica - Drept civil. Drepturi reale principale. Ed. C.H.Beck București 2013, pag. 102 25

Corneliu Bîrsan – op. cit, pag. 42 26

ibidem


8/13


8

Fructele civile constau în venituri periodice ale unor bunuri pe care proprietarul le culege prin transmiterea folosinței bunului său către un terț (chiria obținută prin închirierea unui imobdobânda produsă de un depozit bancar, dividendele acțiunilor etc)27.

2. OFERTA ECONOMICĂ ȘI OFERTA JURIDICĂ 2.1 OFERTA ECONOMICĂ

Reprezintăcantitatea maximă de bunuri sau de servicii, pe care un agent economic estedispus să o ofere spre vânzare, într -o anumită perioadă de timp, la un preț anume .28 Oferta ca șicererea se ref eră la un preț anume, și poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei industrii, a unefirme și ca ofertă totală de piață. Desigur, în funcție de nivelul cererii, cantitatea care se vinefectiv poate să difere de cantitatea oferită.

Realizarea ofertei are loc prin confruntarea sa cucererea în cadrul tranzacțiilorcomerciale.

Oferta apare sub diferite forme29. Pe baza unor criterii complexe, ea poate fi: -de mărfuri corporale și de servicii; -fermă sau facultativă; -angajament sau cu termen fix; -cugrad mediu de complexitate și de complexitate superioar ă; -internă sau externă etc.

In funcție de conținutul bunurilor, oferta poate fi de: - bunuri independente (confecții); - bunuri complementare (miere și propolis); -mixtă.

Oricare ar fi forma și tipul ei,oferta se afla în relație directă cu nivelul și modificarea prețului. Dacă prețul unei mărfi crește, celelalte condiții rămânînd neschimbate, vânzătorul estedispus să cedeze cantități în plus pe piață;evident, în limitele stocului existent la bunul sau la bunurile în cauză. Dimpotriva, în situația în care prețul scade, vânzătorul tinde săreducă oferta.

Între evoluția prețului unitar al unui bun și oferta pentru bunul respectiv, există o relațde cauzalitate numitălegea ofertei.

Legea ofertei 30 arată relația care se stabilește între cantitatea dintr -un bun pe care unofertant o oferă spre vânzare (variabilă dependentă), într -o anumită perioadă de timp și prețul(variabilă independentă) la care bunul respectiv se vinde 31.

27 ibidem


29 Dobrota Nita – Economie politică- EdituraEconomică, București, 1997, pag. 153-163

30 The Economic Times, definește legea ofertei ” Law of supply states that other factors remaining constant, price

and quantity supplied of a good are directly related to each other. In other words, when the price paid by buyers for good rises, then suppliers increase the supply of that good in the market.” A se vedea sursa on-line, sit-ulhttp://economictimes.indiatimes.com/definition/Law-of-Supply31 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 151


9/13


9

Legea generala a ofertei exprimă acea situație relațională în care, la un anumit nivel al prețului, se oferă o anumită cantitate de bunuri.

La același nivel al prețului, cantitățile oferitesunt influențate și de alți factori32 cum sunt: -nivelul și dinamica costului de producție; -modificările în mărimile prețurilor altor bunuri; -numărul firmelor care aduc același bun la piață și raporturile dintre ele; -taxele și subsidiile; - previziunile privind evoluția prețului;

-evenimentele social- politice; condițiile naturale etc. De pildă, toate celelalte condiții rămânînd neschimbate, reducerea costului de producți

determină sporirea ofertei; este orelație negativă între cele dou ă mărimi. Aceasta, mai întai, însensul că se pot obține mai multe bunuri din aceleași resurse (dacă piața-cererea nu estesatisfăcută). Dar mai ales, în sensul că un cost de producție mai redus face posibilă obținereaunui profit mai mare, ceea ce înseamnă că motivația vânzării este mai puternică.

În viziunea profesorului Cornescu33

și a colaboratorilor săi factorii (condițiile) oferteisunt: prețul resurselor prețul altor bunuri tehnologia numărul de ofertanți perspectivele pieței costul producției taxele și subsidiile condițiile naturale

La rândul ei elasticitatea ofertei prezentînd interes pentru agenții economici datori prețurilor de pe piață a bunurilor, reflectă posibilitatea adaptării ofertei la cerere. Factorii cei mimportanți ce determină elasticitatea sunt:

gradul de substituire costul producției timpul, care este determinat de două perioade: peri oada scurtă și perioada

lungă . stocarea bunurilor

2.1.1 Interacțiunea ofertei cu cererea. Componente de bază ale mecanismului regulator al pieței, cerea și oferta reflectă pr

raportul dintre ele, situația pieței și a fiecărui segment al acesteia, în același timp34.

32 Dobrota Nita – op. cit. pag. 153 -163




10/13


10

Prețul de piațase stabilește anume în urma confruntării cererii cu oferta și se poziționeazăla o situație în care cumpărătorii sunt dispuși să procure un bun la un preț ce îi satisface și pevânzători.

Din alt punct de vedere35, prin interacțiunea dintre cerere și ofertă se determină, pentru un bun oarecare, atât prețul cât și cantitatea cerută și oferită. Cantitatea și prețul la care piața un bun se echilibrează se numesc cantitatede echilibru și preț de echilibru .

In acest caz, se stabilește prețul de echilibru, ce poartă denumirea de prețul pieței. Astfel, prețul de echilibru se stabilește atunci când, la un preț dat, cantitatea cerută dintr-un bun esteegală cu cantitatea oferită36.

Anume excesul de cerere, precum și excesul de ofertă cae există sau se poate crea prinfixarea unui preț arbitrar, îi îndeamnă pe cumpăratori și pe vânzători să fie concilianți.

Prețul de echilibru este influențat de politica economică a statului, precum și de alțifactori. Pe diferite piețe prețul se formează în funcție de caraterul concurenței care domină peaceastă piața37.

Modificarea cererii și a ofertei, precum și ieșirea din echilibru au loc atunci când intervfactorii de influență în fiecare caz în parte. Modificarea în cerere , pe termen scurt, determină o creștere a cererii, cu scopul

cumpărătorilor de a stoca, pentru a evita un preț mai mare. Modificarea în ofertă , prin scăderea ei, va determina o creștere a prețului și implicit o

menținere a cererii pe piață, ajungîndu-se într-un anumit punct la poziția de echilibru. Modificarea cererii și a ofertei vor determina oscilații atât în curba cererii, cât și a

ofertei, implicitmodificări asupra prețului și asupra cantității de echilibru. Prin confruntarea cererii cu oferta se determină prețul de piață, car e, pentru orice bun,

tinde permanent spre un nivel de echilibru ce reflectă egalarea cererii cu oferta38.

2.2 OFERTAJURIDICĂ ȘI ACCEPTAREA OFERTEI.

Pentru a putea discuta despreoferta de a contracta și acceptarea ei, în materiacontractelor civile, elementul cheie îl constituieacordul de voință . Oferta și acceptarea oferteisunt elementele ce constituie acordul de voință. Acesta din urmă constituie elementul esențialcărui lipsă afectează existența contractului. Un contract fărăacord de voință nu poate lua naștere.

Dreptul civil distinge între unacord extern de voință numit șiconsimțământul extern laîncheierea contractului și un acord intern de voinț e. Acordul intern de voințe face referire lavoințele celor două părți care seîntâlnesc pentru încheirea contractului. Întâlnirea dintre celedouă voințe presupune un proces complex ce implică numeroase detalii psihologice pentru că ,

35 ibidem

36 A se vedea http://economie-politica.blogspot.ro/2008/12/interactiunea-dintre-cerere-si-oferta.html

37 ibidem



11/13


11

putem spune, se desfășoară în forul intern al părților contractului, printr -o analiză a importanței șinecesității unui acord de voință39

Pentruacordul intern de voință sunt importantecauza - motivul ce determină încheiereacontractului și de o parte și de cealată, și consimțământul ce reprezintă manifestarea de voințăfăcută cu intenția de a încheia un contract40.

Acordul extern de voință sau consimțământul extern desemnează mecanismul formăcontractului prin întâlnirea ofertei șia acce ptării, precum și faza precontractuală a negocierilor precontractuale41.

Așadar,oferta contractuală și acceptarea ofertei sunt elemente ale acordului de voințănecesar pentru încheierea contractului.

2.2.1OFERTA JURIDICĂ Oferta de a contracta reprezintă propunerea pe care o persoană fizicăsau juridică o face

unei alte persoane fizice sau juridice sau publicului în general, de a încheia un contract î

anumite condiții42

. Faza negocierii contractului poate să cuprindă o serie de oferte și decontraoferte. Condițiile ofertei. Fiind o manifestare de voință, oferta trebuie să întrunească

toate condițiilegeneralede validitate ale consimțământului, care conform art. 1208 din Codulcivil43 trebuie să fieserios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.

39 L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu – Tratat elementar de drept civil. Obligațiile (conform noului Cod civil), edit.

Universul Juridic București, 2012, pag. 89 40

Ghe. Beleiu - op. cit. pag. 120 41

L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu - op. cit. pag. 90 42 Ibidem, pag. 10143

Noul Cod Civil republicat in Monitorul Oficial nr. 505/15 iulie 2011, adoptat prin legea 287/2009 privind CoduCivil și modificat prin legea nr. 71/2011 ptr. Punerea in aplicare a legii 287/2009, completat cu legea 60/2012


12/13


12

Bibliografie

Domeniul economic

Dobrota Nita – Economie politică- Editura Economică, București, 1997 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – Economie- Ed. a III-a, edit. C.H. Beck,

București 2011 manualulEconomie pentru clasa a XI-a, Editura Economică, 2000 Roger N. Waud – Microeconimics, Harper Collins Publishers, 1992 Sorin Toma, Mihai Felea , Andreea Săseanu – Economie comercială. Teste, aplicații și

studii de caz

Domeniul juridic Corneliu Bîrsan – Drept civil. Drepturi reale principale. Ed. AllBeck București 2001 Dumitru Mazilu – Dreptul comerțului internațional. Partea specială , Ed. Lumina Lex

București, 2007 Francisc Deak – Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami București, 1999, Ghe. Beleiu – Drept civil. Introducere în drept civil. Subiecte de drept civil, Casa de

editură și presă ȘANSA SRL București, 1998 L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu – Tratat elementar de drept civil. Obligațiile(conform

noului Cod civil), edit. Universul Juridic București, 2012 Valeriu Stoica - Drept civil. Drepturi reale principale. Ed. C.H.Beck București 2013

Alte surse bibliografice

Noul Cod Civil republicat in Monitorul Oficial nr. 505/15 iulie 2011, adoptat prin legea287/2009 privind Codul Civil și modificat prin legea nr. 71/2011 ptr. Punerea in aplicarea legii 287/2009, completat cu legea 60/2012

http://economie-politica.blogspot.ro/2008/12/interactiunea-dintre-cerere-si-oferta.html http://economictimes.indiatimes.com/definition/Law-of-Supply www.wikipedia.org

http://ro.wikipedia.org/wiki/2000http://ro.wikipedia.org/wiki/2000http://ro.wikipedia.org/wiki/2000http://economie-politica.blogspot.ro/2008/12/interactiunea-dintre-cerere-si-oferta.htmlhttp://economie-politica.blogspot.ro/2008/12/interactiunea-dintre-cerere-si-oferta.htmlhttp://economictimes.indiatimes.com/definition/Law-of-Supplyhttp://economictimes.indiatimes.com/definition/Law-of-Supplyhttp://www.wikipedia.org/http://www.wikipedia.org/http://www.wikipedia.org/http://economictimes.indiatimes.com/definition/Law-of-Supplyhttp://economie-politica.blogspot.ro/2008/12/interactiunea-dintre-cerere-si-oferta.htmlhttp://ro.wikipedia.org/wiki/2000


13/13


13

CUPRINS

1. CEREREA ECONOMICĂ ȘI CEREA JURIDICĂ 1.1. CEREREA ECONOMICĂ 1.2. Caracteristicile cererii economice.1.3. Prețul și bunurile elemente esențiale în cererea economică și în contractele

civile și comerciale1.3.1.Prețul economic.

1.3.2 Prețul juridic (prețul contractului)1.3.3 Bunul economic1.3.4 Bunurile civile.

2. OFERTA ECONOMICĂ ȘI OFERTA JURIDICĂ 2.1. OFERTA ECONOMICĂ

2.1.1 Interacțiunea ofertei cu cererea. 2.2. OFERTA JURIDICĂ ȘI ACCEPTAREA OFERTEI.

2.2.1 OFERTA JURIDICĂ

CEREREA ȘI OFERTA Ptr Macroeconomie

Documents

Transcript of CEREREA ȘI OFERTA Ptr Macroeconomie