Cercetare participarea publica in Romania-CeRe - Centrul de...

Cercetare privind participarea publică în România, 2012 (date neprelucrate sau parțial prelucrate)

Perioada: august – septembrie 2012

Această cercetare a fost realizată de Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe) în colaborare cu Centrul pentru Studiul Democrației din cadrul Universităţii Babes-‐Bolyai din Cluj

Napoca și a fost finanțat de:

Comisia Europeană prin programul Europa pentru cetăţeni

Fundaţia C.S. Mott

Această comunicare reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.

De asemenea, punctele de vedere şi opiniile exprimate în acest document nu reflectă opiniile Fundaţiei C.S. Mott sau ale personalului acesteia.

Cercetare privind participarea publică în România, 2012

2

Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe

www.ce-re.ro |[email protected] | 031 1050 755 | facebook: @participare

1. Sondaj cetățeni

Metodologie

Sondaj naţional realizat de CURS la comanda Centrului de Resurse pentru participare publică (CeRe).

Volumul eşantionului: 1100 de respondenţi în vârstă de 18 ani şi peste;

Universul de eşantionare: populaţia adultă, neinstituţionalizată în vârstă de 18 ani şi peste;

Tip de eşantion: probabilist, multistadial, stratificat în funcţie de mediul de rezidenţă (urban şi rural), regiuni istorice, mărimea localităţii urbane şi tipul localităţilor rurale, cu selecţie aleatoare a localităţilor, a secţiilor de votare în cadrul localităţilor, a gospodăriilor în cadrul localităţilor şi a respondenţilor în cadrul gospodăriilor.

Marja maximă de eroare la nivelul întregului eşantion: +/-‐3.0% la un nivel de încredere de 95%.

Mod de intervievare: faţă în faţă la domiciliul respondenţilor folosind un chestionar elaborat de CURS în colaborare cu CeRe;

Perioada de realizare: 23 august -‐ 6 septembrie 2012.

1. Nivelul de încredere, de mulțumire, optimism

Politicienii și partidele politice înregistrează cele mai scăzute scoruri la capitolul încredere, urmate îndeaproape de Parlament. Numai 5% dintre respondenți au încredere multă în politicieni sau partide politice (0% au încredere foarte multă) iar în Parlament au încrede foarte multă sau multă doar 9% dintre respondenți.

Biserica ocupă primul loc la capitolul încredere, la mare distanță de toate celelalte entități – 72% dintre respondenți spun că au foarte multă sau multă încredere în biserică (pe locul doi se află primăria, cu 41%).

Scorul scăzut de încredere de care se bucură instituțiile cele mai importante pentru democrație se oglindește în nemulțumirea generală pe care oamenii o declară faţǎ de funcționarea democrației în România. 88% dintre respondenți sunt deloc mulțumiți sau nemulțumiți în timp ce doar 10% sunt destul de mulțumiți de modul în care funcționează democrația.

Asemănător stăm și la capitolul justiție: doar 11% dintre respondenți consideră că justiția este aceeași pentru toți, în timp ce 85% consideră cu justiția îi favorizează pe unii.

61% dintre respondenți consideră că generația următoare va avea un nivel de trai mai prost sau mult mai prost decât în prezent, în timp ce numai 18% consideră că nivelul de trai al generației următoare va fi mai bun sau mult mai bun.


3




4




5



2. Percepția oamenilor cu privire la posibilitățile pe care le au de a influența decizia publică

Democrație înseamnă nu numai alegeri ci și posibilitatea ca oamenii să-‐și facă cunoscute opiniile și să fie auziți de cei care-‐i reprezintă. Percepția negativă pe care respondenții o au față de funcționarea democrației este explicată de credința că părerea lor nu prea contează. Pe o scalǎ de la 1 la 10, respondenţii au notat cu 4,5 posibilitatea lor de a-‐și spune părerile reprezentanților administrației publice locale, cu 2,6 pe cea de a se adresa parlamentarilor din colegiu. În ce priveşte importanţa acordatǎ de cǎtre aceşti reprezentanţi opiniilor venite de la oamenii obişnuiţi, ea este evaluatǎ, pe aceeaşi scalǎ, cu 3,2 pentru aleşii locali şi cu 1,7 pentru parlamentari.


6




7



3. Percepţia cu privire importanţa pe care o au diverse metode de intervenţie în decizia publică

Numai 11-‐20% dintre respondenți consideră că este important să inițiezi activități orientate către decizia publică (sesizări, campanii, proteste). Acest lucru poate fi explicat și de nivelul scăzut de mulțumire faţǎ de de funcționarea democrației (doar 10% dintre respondenți s-‐au declarat destul de mulțumiți de funcționarea democrației în România). Se pare că neîncrederea în funcționarea democrației este în directă legătură cu importanța pe care oamenii o acordǎ (sau mai degrabă nu o acordă) diverselor mecanisme de participare specifice democrației.

Dintre metodele enumerate, “acțiunile de protest împotriva unui fapt nedrept” par a fi considerate forma de activism cea mai importantă. 22% dintre respondenți consideră că este important să protestezi împotriva unui fapt incorect petrecut în comunitate (70% dintre respondenți se plasează în jumătatea superioară a scalei).


8



4. Eficiența unor demersuri/asocieri

La întrebarea privitoare la eficiența unor demersuri, destul de surprinzător, votul apare ca fiind demersul cel mai eficient: 38% dintre respondenți consideră că a vota este foarte eficient, 83% se plasează în jumătatea superioară a scalei. La destul de mare distanță se grupează alte demersuri precum: activismul în cadrul unui partid politic (12%); a atrage atenția mass media (10%); a participa la demonstrații publice (7%), etc. A contacta personal politicieni este demersul considerat cel mai puțin eficient (5% dintre respondenți consideră că este foarte eficient).


9




10

Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe



11



5. Ce fac oamenii pentru binele public


12



La întrebarea “Există diferite modalităţi de a face ca lucrurile să meargă mai bine în ţară. În ultimele 12 luni, aţi întreprins una dintre următoarele activităţi?” cei mai mulți dintre respondenți au răspuns că au donat bani (44%). Pe locul doi se află cei care au contactat un funcționar public (22%). Dintre cei care au răspuns la această întrebare, numind activități pe care le-‐au întreprins, surprinzător, numai 12% au spus că au utilizat internetul sau au utilizat rețelele sociale în legătură cu aceste activități.

6. Cât de cunoscută şi utilizată este legea 544/2011 privind Accesul liber la informaţii de interes public:

Un procent relativ mare – 25% dintre respondenți au auzit de existența acestei legi. Dintre cei care cunosc existența legii 544, 11% au și solicitat informații pe baza acestei legi.


13




14



7. Interes pentru politică şi surse de informare

Respondenții declară un interes destul de scăzut pentru politică: numai 17% dintre aceștia discută adesea despre politică în timp ce 47% o fac rar sau niciodatǎ. Cel mai rar discutǎ despre politicǎ tinerii (9% des, 68% rar sau niciodatǎ).

Dintre diversele surse de informare despre politică, televizorul și radioul sunt sursele preferate de respondenți: pentru 41% dintre cei care urmăresc zilnic radio și TV, acestea sunt principalele surse de informare despre politică. Internetul este, de fapt, mai degrabă un instrument de socializare, decât unul de informare: 32% dintre utilizatorii de internet folosesc internetul pentru socializare, în timp ce numai pentru 13% internetul este principala sursă de informații despre politică.


15




16




17



8. Valori sau bunul cetăţean

Plata taxelor și impozitelor, precum și respectarea legilor sunt comportamentele cele mai valorizate de respondenții acestui sondaj. 51% respectiv 50% dintre respondenți consideră că acestea două sunt foarte importante. Solidaritatea sau voluntariatul sunt foarte importante numai pentru 25%, respectiv 10% dintre respondenți.

Acordul sau dezacordul cu posibilele definiţii ale bunului cetǎţean se grupeazǎ în doi factori: „activismul” (sǎ organizezi campanii/acţiuni de sustinere a unei cauze, să scrii petiţii, sesizări către autorităţile publice ca să rezolvi nişte probleme, să protestezi împotriva unui fapt incorect petrecut în comunitate, să fii activ în organizaţii de voluntariat) şi “conformismul” (sǎ-‐ţi plăteşti impozitele şi taxele, să respecţi întotdeauna legile şi regulamentele, sǎ votezi când sunt alegeri).


18




19




20



9. Cum arată societatea ideală:

La capitolul “cum arată societatea ideală”, aceasta este descrisă de cei mai mulți ca fiind “societatea în care fiecare om este răsplătit după meritele sale” (72%); “societatea în care te poţi baza pe justiţie pentru a repara nedreptăţile făcute unor oameni” (68%); “societatea care oferă oamenilor posibilitatea să se realizeze în viaţă” (67%). Mai puţin valorizate ar fi societǎţile “în care se pune accentul pe implicarea politică a oamenilor (15%) sau „care oferă libertate totală oamenilor” (14%)


21




22




23




24



10. Protestele din ianuarie 2012

4% dintre respondenţii acestui sondaj au declarat cǎ au participat la protestele din ianuarie-‐februarie 2012. Extrapolând datele la întreaga populaţie adultǎ din România (aproximativ 15,5 milioane), numǎrul protestatarilor ar fi fost de aproximativ 500 mii de persoane.

Volumul mic al subeşantionului constituit din participanţii la protestele din ianuarie nu permite extragerea prea multor caracteristici semnificative statistic. Totuşi, unele caracteristici diferă semnificativ faţă de cele ale ne-‐participanţilor:

- ponderea mare a persoanelor cu vârsta cuprinsǎ între 45 şi 59 ani (47% dintre participanţi, faţǎ de 26% dintre neparticipanţi);

- prezenţa mai mare a absolvenţilor de învǎţǎmânt superior (21%, faţǎ de 10%);

- semnificativ mai mulţi membri ai organizaţiilor neguvernamentale (ecologice, pentru protecţia drepturilor animalelor, de caritate sau asistenţǎ socialǎ, culturale) printre participanţi (13% sunt membri) decât printre neparticipanţi (5%).

- din punctul de vedere al partidelor de care se simt mai apropiaţi, diferenţe semnificative au fost înregistrate pentru PNL (24%, faţǎ de 11% dintre neparticipanţi) şi PRM (13%, faţǎ de 2%).

Dacǎ în urmǎtoarele 12 luni ar avea loc proteste similare, 11% din întregul eşantion declarǎ cǎ sigur ar participa, 18% -‐ cǎ probabil ar participa, 61% -‐ cǎ sigur sau probabil nu ar participa. 82% dintre cei care au participat la protestele din ianuarie declarǎ cǎ sigur sau probabil ar participa în viitor la proteste similare.


25



Am dorit de asemenea să analizăm „potenţialii protestatari”, adicǎ cei care au declarat cǎ sigur ar participa în viitor la proteste similare. Unele caracteristici ale acestui subeşantion diferǎ semnificativ de cele ale restului respondenţilor:

- din punctul de vedere al partidelor de care se simt mai apropiaţi, diferenţe semnificative au fost înregistrate pentru PNL (19%, faţǎ de 11% din restul restul respondenţilor) şi PRM (5%, faţǎ de 2%); dimpotrivǎ, numai 3% dintre simpatizanţii PDL ar participa la proteste, ei reprezentând 14% din restul eşantionului.

- potenţialii protestatari urmǎresc mult mai des decât ceilalţi programe despre politică şi probleme sociale la radio sau la TV şi utilizeazǎ internetul pentru a obţine informaţii despre politică din ţara.

- în ce priveşte definiţia bunului cetǎţean, potenţialii protestatari aderǎ mai mult decât restul persoanelor intervievate la predicatele grupate în factorul „activism”.

Numai 23% dintre respondenţi sunt de acord cǎ cei mai mulţi dintre protestatari au fost plǎtiţi de cǎtre USL pentru a destabiliza ţara, în timp ce 71% sunt de acord cǎ protestele din ianuarie-‐februarie 2012 au fost îndreptǎţite având în vedere situaţia din ţarǎ.

Au existat multiple revendicǎri în cadrul acelor proteste. Proporţiile în care oamenii au fost de acord cu fiecare din ele diferǎ, dar niciuna nu este mai micǎ de 50%. Cele mai „populare” revendicǎri au fost: finanţare mai bună a sistemului de sănătate/asistenţă medicalǎ (95%), funcţionare mai bună a sistemului de justiţie (95%), finanţarea mai bună a sistemului de educaţie/învătământ (94%), eliminarea corupţiei din politica românească (94%), returnarea impozitelor reţinute ilegal din pensii (93%), comunicarea clară/directă/transparentă către cetăţeni a tuturor hotărârilor/deciziilor luate de cei care se află la putere (92%), revenirea lui Raed Arafat la Ministerul Sănătăţii (92%), renunţarea la plata asigurărilor medicale de către pensionari (91%).


26




27




28




29




30




31




32




33



Sondaj organizații neguvernamentale Metodologie: chestionar autoaplicat, online, nereprezentativ Respondenți: 250 organizații neguvernamentale active în variate domenii (social, drepturile omului, educatie, ecologie etc.) Perioada de aplicare: 23 august – 3 septembrie 2012 Ponderea activităților care au vizat implicarea în luarea deciziilor publice Aproape jumătate dintre respondenți (40%) afirmă că ponderea activităților care au vizat implicarea în luarea deciziilor publice este mare sau foarte mare. Cele mai multe dintre aceste activități au vizat autorități publice locale și Ministere. Mult mai puține au vizat Parlamentul.

Metodele cel mai adesea folosite de organizațiile respondente sunt: trimiterea de sugestii în scris, participare în coaliții și întâlniri informale cu reprezentanții instituțiilor. O pondere destul de mare o are publicarea de studii sau propuneri de politică publică. Cele mai rar folosite metode de intervenție sunt organizarea de proteste și de conferințe de presă.

Percepţia asupra eficienței metodelor:

-‐ Metodele considerate a fi foarte eficiente sau eficiente de către respondenți sunt participarea în coaliții și întâlnirile informale cu reprezentanți ai instituțiilor.

-‐ Deși una dintre cele mai utilizate metode de intervenție, trimiterea de sugestii în scris este considerată a fi, de departe, cea mai puțin eficientă metodă.


34




35



Percepția organizațiilor cu privire la deschiderea autorităților

Ponderea consultărilor organizate de administrația locală

Cei mai mulți dintre respondenți (34%) spun că autoritățile locale din localitățile lor nu organizează consultări publice. Numai 9% consideră că astfel de consultări sunt organizate des, nimeni nu consideră că autoritățile locale organizează consultări publice foarte des.

Metodele de consultare preferate de autoritățile publice locale par a fi întâlnirile publice și întâlnirile individuale cu factorii interesați.

Puțin mai mult de jumătate (52%) dintre respondenții care au spus că în localitatea lor sunt organizate consultări publice, au participat la acestea.

Calitatea proceselor consultative, în viziunea organizațiilor

Aceia dintre respondenți care au participat la consultări organizate de administrația locală, notează care sunt regulile de bun management al proceselor consultative care sunt cel mai degrabă respectate, respectiv nerespectate de administrație. Astfel, în opinia reprezentanților ONG-‐urilor, regulile nerespectate sunt: “transmiterea rapoartelor consultărilor către participanți” și “transmiterea informațiilor necesare anterior consultării”; la mică distanță figurează “Sugestiile participanţilor au fost luate în considerare în luarea deciziei finale”. La capitolul reguli respectate, pe primele locuri se numără “precizarea scopului consultării” și “facilitare profesionistă”.

Situația este asemănătoare la nivelul administrației publice centrale. 43% dintre respondenți afirmă că au participat la consultări organizate de Ministere (de la foarte multe, la foarte puține). La capitolul reguli de bun management, respondenții plasează pe ultimele locuri includerea sugestiilor participanților în decizia finală și transmiterea raportului consultărilor. Pe primele locuri, la fel ca și în cazul administrației locale, regăsim precizarea scopului consultării și facilitarea profesionistă.

Pe lângă notarea măsurii în care sunt respectate diferitele reguli de bun managment, cele mai frecvente comentarii făcute de respondenți sunt legate de formalismul consultărilor.


36




37




38



Legea 52/2003 privind transparența procesului decizional și Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public

Legea 52/2003 este destul de bine cunoscută de respondenți. 90% dintre aceștia spun că au auzit de această lege, iar 54% dintre cei care au auzit de Legea 52/2003 spun că o cunosc bine sau foarte bine. Procentul celor care s-‐au folosit de prevederile legii transparenței, rămâne relativ mare: 36,5%.

La întrebarea referitoare la respectarea legii, 34% dintre respondenți apreciază că prevederile legii au fost respectate în foarte mare sau mare măsură. La această întrebare se înregistrează un număr mare de non-‐răspunsuri: 30%. Acest lucru poate indica faptul că respondenții nu pot să aprecieze măsura în care a fost respectată legea.

Explicabil, Legea 544/2001 este chiar mai bine cunoscută decât Legea 52/2003. 93% dintre respondenți au auzit de această lege, iar 62% dintre aceștia spun că o cunosc bine sau foarte bine. Procentul celor care s-‐au folosit de prevederile acestei legi este de 49%, ținta solicitărilor de informații fiind, cu precădere, administrația publică locală. La întrebarea referitoare la respectarea legii, 43% dintre respondenți apreciază că prevederile legii au fost respectate în foarte mare sau mare măsură. Și aici avem un număr destul de mare de non-‐răspunsuri (23%).


39




40




41




42




43



Sondaj primării

Metodologie:

chestionar auto-‐aplicat. Chestionarul a fost transmis către un numar de 2526 adrese de e-‐mail primării din ţară (urban/rural). Răspuns: document word completat returnat prin e-‐mail, fax, poşta. Respondenţi: 71 de primării. Nereprezentativ.

Dintre respondenţi, 71,83% s-‐au declarat comună, 16,9% oraş, 1,41% municipiu (din care reşedinţă de judeţ 7,04%).

Perioada: 11 – 25 septembrie 2012

Organizarea de consultări publice

La întrebarea „Instituţia dvs. obișnuiește să consulte publicul cu privire la proiectele de hotărâre?”, 18,31% au răspuns cu „foarte des”, 40,58% au spus că „des”; „rar” a fost răspunsul pentru 30,99% şi „foarte rar” pentru 2,82 %. Un procent de 7,04% a răspuns cu „Nu” la această întrebare.

Cu privire la momentul oportun pentru organizarea consultărilor publice, cei mai mulţi dintre respondenţi au considerat că „ori de câte ori urmează a se lua o decizie importantă” este momentul potrivit să se organizeze o consultare publică (60,56%), urmat îndeaproape de „atunci când Primarul/Consilierii doresc să afle ce cred cetățenii despre un anumit subiect” (54,93%) şi „atunci când publicul trebuie informat într-‐o anumită privință” (42,25%). „Tot timpul” a înregistrat o rată de răspuns de 19,72% iar „atunci când Primarul/Consilierii locali nu știu exact care este cea mai bună


44



decizie” de 11,27%. 1,41% dintre respondenţi au considerat că este util să se organizeze consultări publice „atunci când există un conflict între consilieri”.

Reprezentanţii primăriilor care au răspuns la chestionar consideră că cele mai eficiente metode de consultare publică sunt dezbaterile publice (61,97%), şedinţele publice ale Consiliului local (50,70%), discuţiile/întâlnirile informale (32,39%) şi audienţele (29,58%). Cele mai puţin eficiente sunt sondajele de opinie (9,86%), focus-‐grupurile şi corespondenţa electronică (8,45%) şi formarea unor comitete consultative (4,23%).


45



De asemenea, respondenţii susţin că în procesul de consultare publică, obişnuiesc să informeze în prealabil publicul despre stadiul problemei și intenţiile administraţiei (84,51%), să identifice şi să invite persoane/grupuri interesate de problema discutată (69,01%) şi să informeze participanții cu privire la rezultatele consultării (64,79%). Numai 8,45% folosesc un moderator independent în timpul discuţiilor.

Metodele cele mai folosite în procesul de consultare publică au fost ședințele publice ale Consiliului Local (78,87%), dezbaterile publice (67,61%), audiențele (64,79%) și discuțiile/întâlnirile informale (60, 56%). (Q7)

Este interesant de observat că la fel ca și în cadrul studiului asupra participării publice efectuat de CeRe în 2008, reprezentanții autorităților publice locale consideră ședințele Consiliului Local si audientele ca fiind instrumente de consultare publică. Participarea publică este un proces care presupune o poziție de parteneriat între actorii sociali și decidenți. Pentru a ajunge la aceasta poziție este nevoie să se parcurgă mai multe etape, printre care informarea prealabilă a publicului și acceptarea din partea autorităților a actorilor sociali pe această poziție. Din această perspectivă, ședințele Consiliului Local și audiențele nu pot fi considerate instrumente de consultare publică, ci doar instrumente de comunicare și informare a publicului (condiții minime prevăzute de altfel prin lege pentru transparența decizională). Ele sunt o condiție necesară dar nu suficientă pentru asigurarea participării la decizia publică. Reprezentanții primăriilor consideră că cetățenii și organizațiile neguvernamentale influențează cel mai adesea (suma răspunsurilor „des” și „foarte des”) deciziile publice prin contactarea personală a primarului sau a viceprimarului (66,20%), prin contactarea personală a reprezentanţilor instituţiilor și prin participarea la şedinţe publice (50,70%). Publicul poate influența adesea deciziile autorităților și prin informarea presei și cererea ajutorului unor reprezentanţi (18,31%), prin mobilizarea comunităţii cu petiţii și demonstraţii (12,68%) și prin contactarea unor organizaţii (14,08%).


46



Atunci când primesc recomandări din partea cetățenilor, cel mai adesea autoritățile invită autorii la discuții la sediu pentru posibila soluționare (77,46%), documentează situația și recomandările primite sau răspund în scris autorilor pentru a le spune că au luat în considerare recomandările (38,03%). După caz, răspund în scris pentru a cere detalii (30,99%) și propun autorilor o audiență (28,17%).


47



Informarea publicului La întrebarea „Cât de multe ştiţi despre legea transparenţei decizionale în administraţia publică (legea 52/2003)?”, 94,37% dintre respondenți susțin ca știu „foarte multe” și „multe”.

În ceea ce privește frecvența cu care autoritățile locale informează cetățenii cu privire la activitatea Primăriei/Consiliului local, respondenții menționează ca acest lucru se întâmplă „foarte des” și “des” în proporție de 81,69%, rar și foarte rar în proporție de 9,86%. Un procent de 4,23% dintre respondenți au mărturisit că de obicei nu informează cetățenii despre activitatea instituțiilor.


48



Pentru informarea publicului cu privire la elaborarea proiectelor de hotărâre, cel mai des sunt folosite următoare canale (suma răspunsurilor „întotdeauna” și „de cele mai multe ori”): afişe la sediul propriu (92,96%), afișarea proiectelor de hotărâre la avizier (88,73%), răspunsuri scrise către persoanele care au solicitat informaţii (87,32%) și publicarea informațiilor pe site (66,20%). Rezultatele nu sunt surprinzătoare având în vedere că aceste canale sunt menționate în Legea 52/2003 a transparenței decizionale în decizia publică. Dintre canalele de informare care merg dincolo de litera legii menționate mai sus, sunt menționate discuţiile cu cetăţenii si reprezentanţii organizațiilor (66,20%), buletinele informative și prin e-‐mail (16,90%) și invitațiile directe la ședințele Consiliului Local (32,39%).

Percepția asupra actorilor sociali Reprezentanții administrației publice locale care au răspuns la chestionar consideră că este foarte folositor și folositor ca organizațiile să se informeze despre proiectele şi hotărârile Primăriei / Consiliului local (83,10%), să semnaleze probleme din comunitate (81,69%), să participe la şedinţele publice ale Primăriei / Consiliului local (80,28%), să facă recomandări Primăriei/Consiliului (78.87%), să atragă atenția atunci când consideră că o hotărâre nu este bună (74,65%).


49



În viziunea respondenților, cele mai importante activități pe care le poate desfășura o organizație neguvernamentală sunt să mobilizeze cetățenii în jurul unor probleme de interes comun (64,79%) și activități de ajutorare a celor mai nevoiași (60,56%). Educația (47,89%), facilitarea dialogului dintre cetățeni și administrație (39,44%) și participarea la luarea deciziilor publice (29,58%) sunt activități care au înregistrat de asemenea scoruri semnificative. Scoruri semnificativ mai mici au înregistrat activitățile de îmbunătățire a legislației (16,9%), monitorizarea instituțiilor publice (12,68%), protestul împotriva unor legi incorecte (9,86%) si protestul împotriva unui fapt incorect petrecut în comunitate (4,23%).


50



Conform răspunsurilor reprezentanților administrației locale, un bun cetățean respectă întotdeauna legile şi regulamentele (66,20%), își plătește taxele și impozitele (64,70%), votează atunci când sunt alegeri (46,48%) și face voluntariat (42,25%).

***

Centrul de Resurse pentru participare publică -‐ CeRe

mulțumește lui Mircea Kivu și lui Gabriel Bădescu

pentru contribuția lor la realizarea acestui studiu.

Cercetare participarea publica in Romania-CeRe - Centrul de...

Documents

Transcript of Cercetare participarea publica in Romania-CeRe - Centrul de...