Cele patru piersici

Odat, un ran a vrut s-i ncerce pe cei patru fii ai si. I-a chemat dimineaa la el si i-a dat fiecruia cte o piersic. A plecat apoi la cmp, lsndu-i s-i vad de treburi i s-i mpart ziua cum cred ei de cuviin. Seara ns, cnd s-a ntors, i-a chemat pe toi patru n tind si l-a intrebat pe cel mai mare: - Spune-mi, ce-ai fcut cu piersica ta ? - Ce s fac, tatuc, am mncat-o i-i multumesc. A fost tare bun. Am luat, apoi, smburele, l-am plantat n spatele casei, am udat locul si ndjduiesc s creasca acolo un piersic frumos i roditor. - Bine ai fcut, biatul tatii, sunt sigur c tu o s ajungi un bun gospodar. Dar tu, i zise celui de-al doilea, ce-ai fcut cu piersica ta ? - Am mncat-o. A fost att de bun, coapt si fraged ... - i apoi ? - Pi, am aruncat smburele i m-am dus la mama s-i mai cer cteva, c tare bune erau. - Fiule, zise atunci omul cu ntristare in glas, ai grij s nu ajungi un om lacom c "lacomul mai mult pierde si leneul mai mult alearg". Dar ie i-a plcut piersica, a fost bun? - l-a intrebat ranul i pe cel de-al treilea fiu al su. - Nu tiu. - Cum nu tii, da' ce-ai fcut cu ea ? - Am vndut-o. M-am dus cu ea n targ i am dat-o cu zece bani. Uite-i! - Fiule, tu sigur o s ajungi mare negustor, dar ai grij c nu toate sunt de vnzare n via; mai ales, nu ceea ce ai primit de la prini. n sfrit, ranul l-a ntrebat i pe ultimul biat, cel mai mic dintre toi. - Dar ie i-a plcut piersica ? - Nici eu nu tiu, ttuc. - Cum, i tu ai vndut-o ? - Nu, tat. Eu m-am dus in vizit la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea i mi-a mulumit din suflet. Cu lacrimi n ochi, tatl i-a luat copilaul pe genunchi i i-a spus: - Nu tiu ce te vei face tu in via, dar tiu c, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun cretin i asta e tot ce conteaz!......

"Lasati copiii sa vina la Mine!