Ce este un Lucan. Interview with dr. Mihai Lucan
1
Vreau sã epuizãm într-o sin- gurã frazã subiectul ºpãgii pe care o ia Lucan, cum pune el condiþii ca sã opereze etc. Te întîlneºti mereu cu ches- tia asta? E mai mare la mine decat la alþii? Nu cred. Îþi spun exact ce simt: medicii sînt con- damnaþi sã fie de la început niºte infractori. Nu am sã înþeleg niciodatã de ce societatea crede cã medicul trebuie sã fie au- tomat o categorie socialã supe- rioarã mediului care o produce. Uitaþi-vã in jurul nostru, vedeþi o valoare umanã sau socialã care sã supravieþuiascã acestei de- mocraþii prost înþelese ºi mai ales prost conduse? Condiþia umanã a intelectualului, impli- cit a medicului era mai clar trasatã în comunism. Dar era o diferenþã, majoritatea doctorilor de atunci continuau o tradiþie profesionalã excelentã a ºcolii de medicinã româneºti dintre cele douã rãzboaie. Azi aceastã scarã a valorilor a dispãrut. Dacã nu eºti atent, te întorci ºi dai mîna cu un academician fãcut peste noapte, autor al unor lucrãri penibile, care mai este ºi senator cu puteri de decizie în domeniu. Mai mult, printr-un mecanism diabolic þara s-a umplut de tot felul de universitãþi ºi facultãþi de medicinã. Prea mulþi doctori cu pregãtire periculos de subþire, într-un sistem sanitar complet dezorientat ºi deprivat finan- ciar, numai bun sã devinã re- sponsabil pentru asistenþa me- dicalã proastã sau inexistentã. Medicii actuali sînt produsul acestei societãþi dezorientate ºi sînt condamnaþi chiar din facul- tate sã pluteascã la limita dintre infracþiune ºi legalitate. ªi asta numai ca sã supravieþuiascã fizic. ªi eu sînt unul dintre aceºti infractori marginali. Conceptual ºi educaþional sînt total împotriva ciubucului, mitei, banilor negri, banilor pe sub masã sau Dumnezeu mai ºtie cum se gîndeste un oficial sã spunã. Dar cine sînt eu sã în- drept un lucru strîmb într-o lume oblicã? Nimeni. Undeva, sper eu cã existã un consiliu cu epoleþi foarte mari care face un pic de distincþie între cei care doar iau ºpagã ºi cei care muncesc pentru ºpagã. Acesta este unul din mo- tivele pentru care pledez pentru creºterea ponderii medicinii pri- vate în România dacã medicina de stat pare mai degrabã medi- cinã socialã. Se spune cã iau ºpagã, se mai spune ºi cã sînt prost? Nu, se mai spune cã medicii tineri n-au loc de statuia lui Lucan. ªi eu am fost unul din tinerii ãºtia care spun cã n-au loc de sta- tuia lui Lucan. Eu n-aveam loc de statuia lui Proca. Mi se pare o prostie, dar asta bineînþeles nu o face mai puþin circulabilã. În acest institut s-au pregãtit peste 50 de tineri specialiºti în urologie. Avem un nivel european de prestaþie medicalã. Avem premiere eu- ropene ºi mondiale. Aºa cã ºi pretenþiile noastre faþã de potenþialii colaboratori sînt pe mãsurã. O instituþie medicalã de acest nivel este o arenã de luptã. A se citi un loc de muncã extrem de greu, fãrã program de alimenta- ra, unde rezistã numai cei dotaþi ºi cu determinism clar pentru aceastã meserie. Restul sînt lamentaþii pretenþioase ale unor defetiºti permanenþi. Vorbiþi elegant despre su- biecte tari dar ºtiþi sã spu- neþi «rahat» cu voluptate ºi în registrul potrivit. Asta e rar, iar reacþia de acceptare e ºi mai rarã. Va sã zicã întîi iau ºpagã, apoi nu îi stimulez pe tineri sã evolueze ºi în plus vorbesc urît cu colaboratorii. Duduie, dar pãrþi bune am? Sînt doctor de peste 30 de ani. Dintotdeauna am muncit mult, fãrã program fix, încercînd de cîte ori am putut sã-i ajut pe oamenii care îmi cer acest lucru. Eu ºi instituþia în care lucrez avem experienþã ºi rezultate ex- cepþionale în domeniul urologiei ºi al transplantului. Nu sînt ºi nu doresc sã fiu o persoanã emina- mente social acceptabilã, pentru simplul fapt cã nu cred cã aceas- ta este esenþa unei vieþi dedicate profesiunii ºi, mai mult decît atît, dacã te uiþi în jurul tãu rãmîi stu- pefiat cînd îþi dai seama cã viciul, prostia, incompetenþa ºi altele au de obicei o glazurã socialã ºi ver- balã decentã. Le spun în faþã: „Dragul meu, eºti un bou! Sã nu te mai prind pe-aici cã te cotono- gesc. Pleacã repede din salã.” Aºa zic în sala de operaþie. Îi înjur, da. Vorbesc foarte urît, pãi, ce sã-i spun, domnu’ coleg, staþi liniºtit, faceþi prost ce faceþi în continuare. Cum sã fac aºa? Nu pot, pentru cã dacã tu minþi, el minte, bolnavul nu aflã ade- vãrul, ceilalþi nu ºtiu ce se-ntîm- plã, intri într-un cerc vicios care nu se mai terminã niciodatã. Undeva trebuie tãiat. Desigur nu fac apologia unui limbaj grosier, dar nici nu sînt în stare sã mã reþin atunci cînd întîlnesc în munca mea un medic care este în stare sã omoare un om prin in- competenþã. Nu-l bat pe umãr ºi nu-i spun cã e pe drumul cel bun. Aºa am fost educat de maeº- trii mei de suflet sau de conve- nienþã ºi e greu la vîrsta mea sã te schimbi numai de dragul cadrilului social. Vreau sã vã spun cã, dacã în jocul social min- ciuna dã de multe ori bine, în chirurgie este inadmisibilã. Sã ne întoarcem la statuile Bucureºtiului. Bun, bref, Bucureºti. Am ple- cat de-acolo de naiv. Am crezut cã, odatã cu revoluþia, brusc România o sã se transforme într-o þarã asemãnatoare cu acelea în care mi-am fãcut specializarea, cã valoarea profesionalã va fi moneda curentã de schimb, cã omul ca atare nu va fi numai un element social stînjenitor de care ai nevoie odatã la 4 ani, cã vom avea autostrãzi ºi conexiuni aeriene, în aºa fel încît distanþa dintre Cluj ºi Bucureºti sã nu conteze. Dar motivul cel mai pu- ternic pentru care am plecat din Bucureºti a fost sã-mi dovedesc mie însumi cã sînt capabil sã fac un lucru solid cu mîna mea. Cred cã am reuºit. În principal da- toritã suportului sufletesc oferit de familia mea. Din pãcate, cînd am ajuns în Cluj mi-am dat sea- ma cã lucrurile erau complet di- ferite faþã de ce îmi imaginam eu. Secþia de urologie a Spita- lului Judeþean era una dintre cele mai slabe secþii din þarã, pacienþii migrau masiv spre Tîrgu Mureº ºi Bucureºti, e- xista o singurã salã de ope- raþie în care se realizau 300 de operaþii pe an, majoritatea de micã anvergurã. Endourolo- gia era inexistentã ca ºi proto- coalele terapeutice moderne. Bolnavii erau depozitaþi în saloane imense, iar pe hol exista un singur grup sanitar funcþio- nal. Personalul medical era îm- pãrþit în douã tabere, fiecare susþinînd cîte un asistent uni- versitar care aspira la titlul de ºef de secþie, fãrã a avea preroga- tivele ºtiinþifice minime. Atmo- sfera la venirea mea în clinicã era guvernatã de autosuficienþã ºi refuz pentru schimbare. Vã daþi seama la ce reacþie a trebuit sã mã aºtept cînd toate regulile lo- cale care pãreau sacerdotale au fost schimbate de dragul unui act medical modern ºi al unui proces didactic adecvat. Lucram 12-14 ore pe zi atunci cînd a început ac- tivitatea de transplant, mai multe zile la rînd fãrã întrerupere. Cine a putut sã facã faþã u- nui astfel de program a rãmas pe corabie, cine nu, a gãsit diverse scuze sau acuze ºi a coborît spon- tan sau ajutat, în diverse porturi ale profesiunii. Acum în ICUTR se interneazã anual peste 6000 de bolnavi, 85% din aceºtia fiind operaþi prin proceduri chirurgi- cale moderne. Cîþi ani aveaþi cînd aþi venit la Cluj sã purtaþi bãtãliile astea? Cu 17 ani mai puþin (rîde) ºi bãtãlia era cruntã. Eu m-am nãs- cut în nordul Moldovei. Am fãcut ºcoala la Buziaº ºi la Bucureºti. Am lucrat la Spitalul Fundeni din 1968 pînã în 1990. Aveam o pozi- þie clarã ºi o duceam foarte bine în Bucureºti. Mi-am fãcut o mare parte din specializare în Anglia; profesorul meu de-acolo spunea cã e mai bine sã fii conducãtor în iad decît servitor în rai. Pe chestia asta am plecat de la Bucureºti, unde eram servitor în rai. Am vrut sã fiu conducãtor în iad. S-a adeverit fiecare cuvînt. ªi condu- cãtor ºi iad. Nu aveam de gînd sã ies în faþã ºi nici nu aveam de gînd sã devin erou. Chestia asta a apãrut cînd am întîlnit situaþii li- mitã. Secþia de urologie era la litera U. Nu reuºiþi sã ieºiþi din clini- cã cînd vã întreb de Cluj. Dar nici n-am unde sã mã duc. Eu mã îmbrac frumos ca sã vin la clinicã. Mi-e ruºine sã mãrturisesc, dar nu am timp sã merg aproape nicãieri. Totuºi am convingerea cã evoluþia mea profesionalã s-ar fi oprit undeva aiurea dacã nu ve- neam la Cluj. Competiþia era in Bucureºti mult mai durã ºi poate un cineva ar fi putut sã mã cotono- geascã mai bine decît alþii. Aici am avut norocul sã întîlnesc patrio- tism local ºi respect pentru socie- tatea academicã. Asta a fãcut ca orice acþiune negativã plecatã de la Bucureºti sã ajungã la Carpaþi mult diminuatã. ªi totuºi nu vorbiþi ca un om integrat, ca o personalitate a locului. Dupã cum ai sesizat, eu am socializat puþin în mediul academic, deºi fac parte din el. E adevãrat cã vorbesc un pic mai tare, mai repede ºi fãrã accent local, dar sînt printre puþinii profesori care au venit din sud aici ºi au schimbat realitatea. Cum ajungi un Lucan? Nu pui bine întrebarea. Ar trebui sã mã întrebi ce este un Lucan. Un prieten al meu zice asa: „Un Lucan este un tip care e înfricoºãtor, pentru cã pare rãu, gãlãgios, discordant, agresiv. Un Lucan este în realitate un tip cu sufletul foarte... aºa.” Aºa cum? Ei, aºa. M-a prins cînd spu- neam poezii. ªtiu multe poezii. 14 FOTO LIVIU SCRIPCARU ºi ICUTR TERAPIE INTENSIVà FOAIA TRANSILVANà ANUL 2 NR. 25 17 MAI 2007 „Nu-mi face poze din astea, cînd am telefonul la ureche, cu o privire imbecilã ºi cu creionu-n mînã ca sã vadã lumea cã ºtiu sã scriu. Cred cã tu ºi cititorii tãi meritaþi mai mult...” România n-a evoluat aºa cum ar fi putut. ªi conducãtorii ãºtia postre- voluþionari au greºit mult, nici unul din ei nu a stat sã se gîndeascã de ce are nevoie þara. Toþi s-au uitat numai la buzunarele lor. Aºa zic eu, cã la 17 ani dupã revoluþie nu e normal sã nu avem o autostradã ºi s-o reparãm pe aia fãcutã de Ceauºescu, de trei ori pe an. Cu aceeaºi firmã, care ia acelaºi ciubuc. Românilor le trebuie un sistem de control mai clar ºi mai ferm. Probabil cã acum în capitalism sistemul de con- trol ar trebui sã fie salariul, banul, ºi fiecare sã-ºi facã treaba. Existã oameni deosebiþi care au muncit mult, care provin dintr-o ºcoalã redutabilã ºi care ar merita mai mult respect ºi ajutor pentru ceea ce vor sã facã. Existã o moºtenire care nu se poate extirpa din mintea socialistã a indivizilor. Aceºti indivizi întreþin viziunea care spune cã doctorul este un fel de servitor al celorlalþi. ªi lumea acceptã ca el sã fie ºi un pic golan, ºi mai puþin performant, sã cearã bani pe ce face. Societatea mai degrabã îl tolereazã pe medic ºi nu face nimic ca sã rupã vraja asta negativã medic-ciubuc. Ce este un Lucan E ceva sfînt în societatea asta? E ceva care sã nu fie dat jos de pe piedestal, mo- zolit bine de tot ºi dupã aia sã mai ºi spui lasã dom’ne, cã nici nu-i aºa de impor- tant? Nu e. « « « « Eu sînt aºa structural, nu pot sã stau pe loc, în momentul în care n-o sã mai miºc lu- crurile, probabil cã o sã fiu mort. Nu mai vreau sã do- vedesc nimãnui nimic, asta am fãcut deja, sînt doar eu însumi. Dialog realizat de Anca Georgescu
-
Upload
anca-georgescu -
Category
Healthcare
-
view
139 -
download
0
Transcript of Ce este un Lucan. Interview with dr. Mihai Lucan
Vreau sã epuizãm într-o sin-gurã frazã subiectul ºpãgii pecare o ia Lucan, cum pune elcondiþii ca sã opereze etc.Te întîlneºti mereu cu ches-
tia asta? E mai mare la minedecat la alþii? Nu cred. Îþi spunexact ce simt: medicii sînt con-damnaþi sã fie de la început niºteinfractori. Nu am sã înþelegniciodatã de ce societatea credecã medicul trebuie sã fie au-tomat o categorie socialã supe-rioarã mediului care o produce.Uitaþi-vã in jurul nostru, vedeþio valoare umanã sau socialã caresã supravieþuiascã acestei de-mocraþii prost înþelese ºi maiales prost conduse? Condiþiaumanã a intelectualului, impli-cit a medicului era mai clartrasatã în comunism. Dar era odiferenþã, majoritatea doctorilorde atunci continuau o tradiþieprofesionalã excelentã a ºcolii demedicinã româneºti dintre celedouã rãzboaie. Azi aceastã scarãa valorilor a dispãrut. Dacã nueºti atent, te întorci ºi dai mînacu un academician fãcut pestenoapte, autor al unor lucrãripenibile, care mai este ºi senatorcu puteri de decizie în domeniu.Mai mult, printr-un mecanismdiabolic þara s-a umplut de totfelul de universitãþi ºi facultãþide medicinã. Prea mulþi doctoricu pregãtire periculos de subþire,într-un sistem sanitar completdezorientat ºi deprivat finan-ciar, numai bun sã devinã re-sponsabil pentru asistenþa me-dicalã proastã sau inexistentã.Medicii actuali sînt produsulacestei societãþi dezorientate ºisînt condamnaþi chiar din facul-tate sã pluteascã la limita dintreinfracþiune ºi legalitate. ªi astanumai ca sã supravieþuiascãfizic. ªi eu sînt unul dintre aceºtiinfractori marginali.
Conceptual ºi educaþionalsînt total împotriva ciubucului,mitei, banilor negri, banilor pesub masã sau Dumnezeu maiºtie cum se gîndeste un oficial sãspunã. Dar cine sînt eu sã în-drept un lucru strîmb într-olume oblicã? Nimeni.
Undeva, sper eu cã existã unconsiliu cu epoleþi foarte maricare face un pic de distincþieîntre cei care doar iau ºpagã ºicei care muncesc pentru ºpagã.
Acesta este unul din mo-tivele pentru care pledez pentrucreºterea ponderii medicinii pri-vate în România dacã medicinade stat pare mai degrabã medi-cinã socialã. Se spune cã iauºpagã, se mai spune ºi cã sîntprost?
Nu, se mai spune cã mediciitineri n-au loc de statuia luiLucan.ªi eu am fost unul din tinerii
ãºtia care spun cã n-au loc de sta-tuia lui Lucan. Eu n-aveam loc destatuia lui Proca. Mi se pare oprostie, dar asta bineînþeles nu oface mai puþin circulabilã. În acestinstitut s-au pregãtit peste 50 detineri specialiºti în urologie. Avemun nivel european de prestaþiemedicalã. Avem premiere eu-
ropene ºi mondiale. Aºacã ºi pretenþiile noastre faþãde potenþialii colaboratori sîntpe mãsurã.
O instituþie medicalã de acestnivel este o arenã de luptã. A seciti un loc de muncã extrem degreu, fãrã program de alimenta-ra, unde rezistã numai cei dotaþiºi cu determinism clar pentruaceastã meserie. Restul sîntlamentaþii pretenþioase ale unordefetiºti permanenþi.
Vorbiþi elegant despre su-biecte tari dar ºtiþi sã spu-neþi «rahat» cu voluptate ºiîn registrul potrivit. Asta erar, iar reacþia de acceptaree ºi mai rarã. Va sã zicã întîi iau ºpagã,
apoi nu îi stimulez pe tineri sãevolueze ºi în plus vorbesc urît cucolaboratorii. Duduie, dar pãrþibune am? Sînt doctor de peste 30de ani. Dintotdeauna am muncitmult, fãrã program fix, încercîndde cîte ori am putut sã-i ajut peoamenii care îmi cer acest lucru.Eu ºi instituþia în care lucrezavem experienþã ºi rezultate ex-cepþionale în domeniul urologieiºi al transplantului. Nu sînt ºi nudoresc sã fiu o persoanã emina-mente social acceptabilã, pentrusimplul fapt cã nu cred cã aceas-ta este esenþa unei vieþi dedicateprofesiunii ºi, mai mult decît atît,dacã te uiþi în jurul tãu rãmîi stu-pefiat cînd îþi dai seama cã viciul,prostia, incompetenþa ºi altele aude obicei o glazurã socialã ºi ver-balã decentã. Le spun în faþã:„Dragul meu, eºti un bou! Sã nute mai prind pe-aici cã te cotono-gesc. Pleacã repede din salã.”
Aºa zic în sala de operaþie. Îiînjur, da. Vorbesc foarte urît, pãi,ce sã-i spun, domnu’ coleg, staþiliniºtit, faceþi prost ce faceþi încontinuare. Cum sã fac aºa? Nupot, pentru cã dacã tu minþi, elminte, bolnavul nu aflã ade-vãrul, ceilalþi nu ºtiu ce se-ntîm-plã, intri într-un cerc vicios carenu se mai terminã niciodatã.Undeva trebuie tãiat. Desigur
nu fac apologia unui limbajgrosier, dar nici nu sînt în staresã mã reþin atunci cînd întîlnescîn munca mea un medic care esteîn stare sã omoare un om prin in-competenþã. Nu-l bat pe umãr ºinu-i spun cã e pe drumul cel bun.
Aºa am fost educat de maeº-trii mei de suflet sau de conve-nienþã ºi e greu la vîrsta mea sãte schimbi numai de dragulcadrilului social. Vreau sã vãspun cã, dacã în jocul social min-ciuna dã de multe ori bine, închirurgie este inadmisibilã.
Sã ne întoarcem la statuileBucureºtiului.
Bun, bref, Bucureºti. Am ple-cat de-acolo de naiv. Am crezutcã, odatã cu revoluþia, bruscRomânia o sã se transforme într-oþarã asemãnatoare cu acelea încare mi-am fãcut specializarea,cã valoarea profesionalã va fimoneda curentã de schimb, cãomul ca atare nu va fi numai unelement social stînjenitor de careai nevoie odatã la 4 ani, cã vom
avea autostrãzi ºi conexiuniaeriene, în aºa fel încît distanþadintre Cluj ºi Bucureºti sã nuconteze. Dar motivul cel mai pu-ternic pentru care am plecat dinBucureºti a fost sã-mi dovedescmie însumi cã sînt capabil sã facun lucru solid cu mîna mea. Credcã am reuºit. În principal da-toritã suportului sufletesc oferitde familia mea. Din pãcate, cîndam ajuns în Cluj mi-am dat sea-ma cã lucrurile erau complet di-ferite faþã de ce îmi imaginam eu.
Secþia de urologie a Spita-lului Judeþean era una dintrecele mai slabe secþii din þarã,pacienþii migrau masiv spreTîrgu Mureº ºi Bucureºti, e-xista o singurã salã de ope-raþie în care se realizau 300 deoperaþii pe an, majoritatea demicã anvergurã. Endourolo-gia era inexistentã ca ºi proto-coalele terapeutice moderne.
Bolnavii erau depozitaþi însaloane imense, iar pe hol existaun singur grup sanitar funcþio-nal. Personalul medical era îm-pãrþit în douã tabere, fiecaresusþinînd cîte un asistent uni-
versitar care aspira la titlul de ºefde secþie, fãrã a avea preroga-tivele ºtiinþifice minime. Atmo-sfera la venirea mea în clinicã eraguvernatã de autosuficienþã ºirefuz pentru schimbare. Vã daþiseama la ce reacþie a trebuit sãmã aºtept cînd toate regulile lo-cale care pãreau sacerdotale aufost schimbate de dragul unui actmedical modern ºi al unui proces
didactic adecvat. Lucram 12-14ore pe zi atunci cînd a început ac-tivitatea de transplant, mai multezile la rînd fãrã întrerupere.
Cine a putut sã facã faþã u-nui astfel de program a rãmas pecorabie, cine nu, a gãsit diversescuze sau acuze ºi a coborît spon-tan sau ajutat, în diverse porturiale profesiunii. Acum în ICUTRse interneazã anual peste 6000de bolnavi, 85% din aceºtia fiindoperaþi prin proceduri chirurgi-cale moderne.
Cîþi ani aveaþi cînd aþi venit laCluj sã purtaþi bãtãliile astea? Cu 17 ani mai puþin (rîde) ºi
bãtãlia era cruntã. Eu m-am nãs-cut în nordul Moldovei. Am fãcutºcoala la Buziaº ºi la Bucureºti.Am lucrat la Spitalul Fundeni din1968 pînã în 1990. Aveam o pozi-þie clarã ºi o duceam foarte bine înBucureºti. Mi-am fãcut o mareparte din specializare în Anglia;profesorul meu de-acolo spuneacã e mai bine sã fii conducãtor îniad decît servitor în rai. Pe chestiaasta am plecat de la Bucureºti,unde eram servitor în rai. Am
vrut sã fiu conducãtor în iad. S-aadeverit fiecare cuvînt. ªi condu-cãtor ºi iad. Nu aveam de gînd sãies în faþã ºi nici nu aveam de gîndsã devin erou. Chestia asta aapãrut cînd am întîlnit situaþii li-mitã. Secþia de urologie era la litera U.
Nu reuºiþi sã ieºiþi din clini-cã cînd vã întreb de Cluj.Dar nici n-am unde sã mã
duc. Eu mã îmbrac frumos ca sãvin la clinicã. Mi-e ruºine sãmãrturisesc, dar nu am timp sãmerg aproape nicãieri.
Totuºi am convingerea cãevoluþia mea profesionalã s-ar fioprit undeva aiurea dacã nu ve-neam la Cluj. Competiþia era inBucureºti mult mai durã ºi poateun cineva ar fi putut sã mã cotono-geascã mai bine decît alþii. Aici amavut norocul sã întîlnesc patrio-tism local ºi respect pentru socie-tatea academicã. Asta a fãcut caorice acþiune negativã plecatã dela Bucureºti sã ajungã la Carpaþimult diminuatã.
ªi totuºi nu vorbiþi ca un omintegrat, ca o personalitate alocului.Dupã cum ai sesizat, eu
am socializat puþin în mediulacademic, deºi fac parte din el.E adevãrat cã vorbesc un picmai tare, mai repede ºi fãrãaccent local, dar sînt printrepuþinii profesori care au venitdin sud aici ºi au schimbatrealitatea.
Cum ajungi un Lucan?Nu pui bine întrebarea. Ar
trebui sã mã întrebi ce este unLucan. Un prieten al meu ziceasa: „Un Lucan este un tip care eînfricoºãtor, pentru cã pare rãu,gãlãgios, discordant, agresiv. UnLucan este în realitate un tip cusufletul foarte... aºa.”
Aºa cum? Ei, aºa. M-a prins cînd spu-
neam poezii. ªtiu multe poezii.
14
FOTO
LIVI
U SC
RIPC
ARU
ºi IC
UTR
TERAPIE INTENSIVÃ FOAIA TRANSILVANÃ ANUL 2 NR. 25 17 MAI 2007
„Nu-mi face poze din astea, cînd am telefonul la ureche, cu o privireimbecilã ºi cu creionu-n mînã ca sã vadã lumea cã ºtiu sã scriu. Credcã tu ºi cititorii tãi meritaþi mai mult...”
România n-a evoluat aºa cum ar fi putut. ªi conducãtorii ãºtia postre-voluþionari au greºit mult, nici unul din ei nu a stat sã se gîndeascã dece are nevoie þara. Toþi s-au uitat numai la buzunarele lor. Aºa zic eu,cã la 17 ani dupã revoluþie nu e normal sã nu avem o autostradã ºi s-o reparãm pe aia fãcutã de Ceauºescu, de trei ori pe an. Cu aceeaºifirmã, care ia acelaºi ciubuc. Românilor le trebuie un sistem de controlmai clar ºi mai ferm. Probabil cã acum în capitalism sistemul de con-trol ar trebui sã fie salariul, banul, ºi fiecare sã-ºi facã treaba.
Existã oameni deosebiþi care au muncit mult, care provin dintr-oºcoalã redutabilã ºi care ar merita mai mult respect ºi ajutor pentruceea ce vor sã facã. Existã o moºtenire care nu se poate extirpa dinmintea socialistã a indivizilor. Aceºti indivizi întreþin viziunea carespune cã doctorul este un fel de servitor al celorlalþi. ªi lumea acceptãca el sã fie ºi un pic golan, ºi mai puþin performant, sã cearã bani pece face. Societatea mai degrabã îl tolereazã pe medic ºi nu face nimicca sã rupã vraja asta negativã medic-ciubuc.
Ce este un Lucan
E ceva sfînt în societateaasta? E ceva care sã nu fiedat jos de pe piedestal, mo-zolit bine de tot ºi dupã aiasã mai ºi spui lasã dom’ne,cã nici nu-i aºa de impor-tant? Nu e. ««««
«««« Eu sînt aºa structural, nu potsã stau pe loc, în momentulîn care n-o sã mai miºc lu-crurile, probabil cã o sã fiumort. Nu mai vreau sã do-vedesc nimãnui nimic, astaam fãcut deja, sînt doar euînsumi.
Dialog realizat de Anca Georgescu
![Cleaning water with electrochemical methods [Romanian]](https://static.fdocumente.com/doc/165x107/559de3b11a28aba05f8b45af/cleaning-water-with-electrochemical-methods-romanian.jpg)
