Vreau sã epuizãm într-o sin-gurã frazã subiectul ºpãgii pecare o ia Lucan, cum pune elcondiþii ca sã opereze etc.Te întîlneºti mereu cu ches-

tia asta? E mai mare la minedecat la alþii? Nu cred. Îþi spunexact ce simt: medicii sînt con-damnaþi sã fie de la început niºteinfractori. Nu am sã înþelegniciodatã de ce societatea credecã medicul trebuie sã fie au-tomat o categorie socialã supe-rioarã mediului care o produce.Uitaþi-vã in jurul nostru, vedeþio valoare umanã sau socialã caresã supravieþuiascã acestei de-mocraþii prost înþelese ºi maiales prost conduse? Condiþiaumanã a intelectualului, impli-cit a medicului era mai clartrasatã în comunism. Dar era odiferenþã, majoritatea doctorilorde atunci continuau o tradiþieprofesionalã excelentã a ºcolii demedicinã româneºti dintre celedouã rãzboaie. Azi aceastã scarãa valorilor a dispãrut. Dacã nueºti atent, te întorci ºi dai mînacu un academician fãcut pestenoapte, autor al unor lucrãripenibile, care mai este ºi senatorcu puteri de decizie în domeniu.Mai mult, printr-un mecanismdiabolic þara s-a umplut de totfelul de universitãþi ºi facultãþide medicinã. Prea mulþi doctoricu pregãtire periculos de subþire,într-un sistem sanitar completdezorientat ºi deprivat finan-ciar, numai bun sã devinã re-sponsabil pentru asistenþa me-dicalã proastã sau inexistentã.Medicii actuali sînt produsulacestei societãþi dezorientate ºisînt condamnaþi chiar din facul-tate sã pluteascã la limita dintreinfracþiune ºi legalitate. ªi astanumai ca sã supravieþuiascãfizic. ªi eu sînt unul dintre aceºtiinfractori marginali.

Conceptual ºi educaþionalsînt total împotriva ciubucului,mitei, banilor negri, banilor pesub masã sau Dumnezeu maiºtie cum se gîndeste un oficial sãspunã. Dar cine sînt eu sã în-drept un lucru strîmb într-olume oblicã? Nimeni.

Undeva, sper eu cã existã unconsiliu cu epoleþi foarte maricare face un pic de distincþieîntre cei care doar iau ºpagã ºicei care muncesc pentru ºpagã.

Acesta este unul din mo-tivele pentru care pledez pentrucreºterea ponderii medicinii pri-vate în România dacã medicinade stat pare mai degrabã medi-cinã socialã. Se spune cã iauºpagã, se mai spune ºi cã sîntprost?

Nu, se mai spune cã mediciitineri n-au loc de statuia luiLucan.ªi eu am fost unul din tinerii

ãºtia care spun cã n-au loc de sta-tuia lui Lucan. Eu n-aveam loc destatuia lui Proca. Mi se pare oprostie, dar asta bineînþeles nu oface mai puþin circulabilã. În acestinstitut s-au pregãtit peste 50 detineri specialiºti în urologie. Avemun nivel european de prestaþiemedicalã. Avem premiere eu-

ropene ºi mondiale. Aºacã ºi pretenþiile noastre faþãde potenþialii colaboratori sîntpe mãsurã.

O instituþie medicalã de acestnivel este o arenã de luptã. A seciti un loc de muncã extrem degreu, fãrã program de alimenta-ra, unde rezistã numai cei dotaþiºi cu determinism clar pentruaceastã meserie. Restul sîntlamentaþii pretenþioase ale unordefetiºti permanenþi.

Vorbiþi elegant despre su-biecte tari dar ºtiþi sã spu-neþi «rahat» cu voluptate ºiîn registrul potrivit. Asta erar, iar reacþia de acceptaree ºi mai rarã. Va sã zicã întîi iau ºpagã,

apoi nu îi stimulez pe tineri sãevolueze ºi în plus vorbesc urît cucolaboratorii. Duduie, dar pãrþibune am? Sînt doctor de peste 30de ani. Dintotdeauna am muncitmult, fãrã program fix, încercîndde cîte ori am putut sã-i ajut peoamenii care îmi cer acest lucru.Eu ºi instituþia în care lucrezavem experienþã ºi rezultate ex-cepþionale în domeniul urologieiºi al transplantului. Nu sînt ºi nudoresc sã fiu o persoanã emina-mente social acceptabilã, pentrusimplul fapt cã nu cred cã aceas-ta este esenþa unei vieþi dedicateprofesiunii ºi, mai mult decît atît,dacã te uiþi în jurul tãu rãmîi stu-pefiat cînd îþi dai seama cã viciul,prostia, incompetenþa ºi altele aude obicei o glazurã socialã ºi ver-balã decentã. Le spun în faþã:„Dragul meu, eºti un bou! Sã nute mai prind pe-aici cã te cotono-gesc. Pleacã repede din salã.”

Aºa zic în sala de operaþie. Îiînjur, da. Vorbesc foarte urît, pãi,ce sã-i spun, domnu’ coleg, staþiliniºtit, faceþi prost ce faceþi încontinuare. Cum sã fac aºa? Nupot, pentru cã dacã tu minþi, elminte, bolnavul nu aflã ade-vãrul, ceilalþi nu ºtiu ce se-ntîm-plã, intri într-un cerc vicios carenu se mai terminã niciodatã.Undeva trebuie tãiat. Desigur

nu fac apologia unui limbajgrosier, dar nici nu sînt în staresã mã reþin atunci cînd întîlnescîn munca mea un medic care esteîn stare sã omoare un om prin in-competenþã. Nu-l bat pe umãr ºinu-i spun cã e pe drumul cel bun.

Aºa am fost educat de maeº-trii mei de suflet sau de conve-nienþã ºi e greu la vîrsta mea sãte schimbi numai de dragulcadrilului social. Vreau sã vãspun cã, dacã în jocul social min-ciuna dã de multe ori bine, închirurgie este inadmisibilã.

Sã ne întoarcem la statuileBucureºtiului.

Bun, bref, Bucureºti. Am ple-cat de-acolo de naiv. Am crezutcã, odatã cu revoluþia, bruscRomânia o sã se transforme într-oþarã asemãnatoare cu acelea încare mi-am fãcut specializarea,cã valoarea profesionalã va fimoneda curentã de schimb, cãomul ca atare nu va fi numai unelement social stînjenitor de careai nevoie odatã la 4 ani, cã vom

avea autostrãzi ºi conexiuniaeriene, în aºa fel încît distanþadintre Cluj ºi Bucureºti sã nuconteze. Dar motivul cel mai pu-ternic pentru care am plecat dinBucureºti a fost sã-mi dovedescmie însumi cã sînt capabil sã facun lucru solid cu mîna mea. Credcã am reuºit. În principal da-toritã suportului sufletesc oferitde familia mea. Din pãcate, cîndam ajuns în Cluj mi-am dat sea-ma cã lucrurile erau complet di-ferite faþã de ce îmi imaginam eu.

Secþia de urologie a Spita-lului Judeþean era una dintrecele mai slabe secþii din þarã,pacienþii migrau masiv spreTîrgu Mureº ºi Bucureºti, e-xista o singurã salã de ope-raþie în care se realizau 300 deoperaþii pe an, majoritatea demicã anvergurã. Endourolo-gia era inexistentã ca ºi proto-coalele terapeutice moderne.

Bolnavii erau depozitaþi însaloane imense, iar pe hol existaun singur grup sanitar funcþio-nal. Personalul medical era îm-pãrþit în douã tabere, fiecaresusþinînd cîte un asistent uni-

versitar care aspira la titlul de ºefde secþie, fãrã a avea preroga-tivele ºtiinþifice minime. Atmo-sfera la venirea mea în clinicã eraguvernatã de autosuficienþã ºirefuz pentru schimbare. Vã daþiseama la ce reacþie a trebuit sãmã aºtept cînd toate regulile lo-cale care pãreau sacerdotale aufost schimbate de dragul unui actmedical modern ºi al unui proces

didactic adecvat. Lucram 12-14ore pe zi atunci cînd a început ac-tivitatea de transplant, mai multezile la rînd fãrã întrerupere.

Cine a putut sã facã faþã u-nui astfel de program a rãmas pecorabie, cine nu, a gãsit diversescuze sau acuze ºi a coborît spon-tan sau ajutat, în diverse porturiale profesiunii. Acum în ICUTRse interneazã anual peste 6000de bolnavi, 85% din aceºtia fiindoperaþi prin proceduri chirurgi-cale moderne.

Cîþi ani aveaþi cînd aþi venit laCluj sã purtaþi bãtãliile astea? Cu 17 ani mai puþin (rîde) ºi

bãtãlia era cruntã. Eu m-am nãs-cut în nordul Moldovei. Am fãcutºcoala la Buziaº ºi la Bucureºti.Am lucrat la Spitalul Fundeni din1968 pînã în 1990. Aveam o pozi-þie clarã ºi o duceam foarte bine înBucureºti. Mi-am fãcut o mareparte din specializare în Anglia;profesorul meu de-acolo spuneacã e mai bine sã fii conducãtor îniad decît servitor în rai. Pe chestiaasta am plecat de la Bucureºti,unde eram servitor în rai. Am

vrut sã fiu conducãtor în iad. S-aadeverit fiecare cuvînt. ªi condu-cãtor ºi iad. Nu aveam de gînd sãies în faþã ºi nici nu aveam de gîndsã devin erou. Chestia asta aapãrut cînd am întîlnit situaþii li-mitã. Secþia de urologie era la litera U.

Nu reuºiþi sã ieºiþi din clini-cã cînd vã întreb de Cluj.Dar nici n-am unde sã mã

duc. Eu mã îmbrac frumos ca sãvin la clinicã. Mi-e ruºine sãmãrturisesc, dar nu am timp sãmerg aproape nicãieri.

Totuºi am convingerea cãevoluþia mea profesionalã s-ar fioprit undeva aiurea dacã nu ve-neam la Cluj. Competiþia era inBucureºti mult mai durã ºi poateun cineva ar fi putut sã mã cotono-geascã mai bine decît alþii. Aici amavut norocul sã întîlnesc patrio-tism local ºi respect pentru socie-tatea academicã. Asta a fãcut caorice acþiune negativã plecatã dela Bucureºti sã ajungã la Carpaþimult diminuatã.

ªi totuºi nu vorbiþi ca un omintegrat, ca o personalitate alocului.Dupã cum ai sesizat, eu

am socializat puþin în mediulacademic, deºi fac parte din el.E adevãrat cã vorbesc un picmai tare, mai repede ºi fãrãaccent local, dar sînt printrepuþinii profesori care au venitdin sud aici ºi au schimbatrealitatea.

Cum ajungi un Lucan?Nu pui bine întrebarea. Ar

trebui sã mã întrebi ce este unLucan. Un prieten al meu ziceasa: „Un Lucan este un tip care eînfricoºãtor, pentru cã pare rãu,gãlãgios, discordant, agresiv. UnLucan este în realitate un tip cusufletul foarte... aºa.”

Aºa cum? Ei, aºa. M-a prins cînd spu-

neam poezii. ªtiu multe poezii.

14

FOTO

LIVI

U SC

RIPC

ARU

ºi IC

UTR

TERAPIE INTENSIVÃ FOAIA TRANSILVANÃ ANUL 2 NR. 25 17 MAI 2007

„Nu-mi face poze din astea, cînd am telefonul la ureche, cu o privireimbecilã ºi cu creionu-n mînã ca sã vadã lumea cã ºtiu sã scriu. Credcã tu ºi cititorii tãi meritaþi mai mult...”

România n-a evoluat aºa cum ar fi putut. ªi conducãtorii ãºtia postre-voluþionari au greºit mult, nici unul din ei nu a stat sã se gîndeascã dece are nevoie þara. Toþi s-au uitat numai la buzunarele lor. Aºa zic eu,cã la 17 ani dupã revoluþie nu e normal sã nu avem o autostradã ºi s-o reparãm pe aia fãcutã de Ceauºescu, de trei ori pe an. Cu aceeaºifirmã, care ia acelaºi ciubuc. Românilor le trebuie un sistem de controlmai clar ºi mai ferm. Probabil cã acum în capitalism sistemul de con-trol ar trebui sã fie salariul, banul, ºi fiecare sã-ºi facã treaba.

Existã oameni deosebiþi care au muncit mult, care provin dintr-oºcoalã redutabilã ºi care ar merita mai mult respect ºi ajutor pentruceea ce vor sã facã. Existã o moºtenire care nu se poate extirpa dinmintea socialistã a indivizilor. Aceºti indivizi întreþin viziunea carespune cã doctorul este un fel de servitor al celorlalþi. ªi lumea acceptãca el sã fie ºi un pic golan, ºi mai puþin performant, sã cearã bani pece face. Societatea mai degrabã îl tolereazã pe medic ºi nu face nimicca sã rupã vraja asta negativã medic-ciubuc.

Ce este un Lucan

E ceva sfînt în societateaasta? E ceva care sã nu fiedat jos de pe piedestal, mo-zolit bine de tot ºi dupã aiasã mai ºi spui lasã dom’ne,cã nici nu-i aºa de impor-tant? Nu e. ««««

«««« Eu sînt aºa structural, nu potsã stau pe loc, în momentulîn care n-o sã mai miºc lu-crurile, probabil cã o sã fiumort. Nu mai vreau sã do-vedesc nimãnui nimic, astaam fãcut deja, sînt doar euînsumi.

Dialog realizat de Anca Georgescu