MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TENICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ

Catedra Electroenergetică

REFERATCAUZELE PRINCIPALE ALE CRIZEI MEDIULUI

a studentului

Mîndrilă Constantin, anul II, gr.141,

Frecvenţă redusă

Specialitatea Electroenergetică

Coordonator: Tamara Popov.,

dr., conf. univ.

Chişinău, 2015

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………..3

1.1 Noţiuni generale privind criza de mediu………………………………………….41.2 Cauzele crizei mediului………………………………………………………….....61.3 Măsuri de protecţie a mediului ambiant………………………………………….8

Bibliografie…………………………………………………………………………….11

2

Introducere

În linii generale pot fi selectate trei probleme de bază ce cuprind legăturile reciproce principale

între societate şi natură în condiţiile contemporane. I problemă. Folosirea raţională şi complexă a

resurselor naturale, protecţia lor de epuizare şi restabilirea resurselor biosferei. Problema aceasta este

caracteristică pentru ramura industriei deextragere şi agricolă. Folosirea raţională, spre exemplu, a

cărbunilor de pământ înseamnă de a extrage numai atât decât avem nevoie. Iar folosirea complexă,

spre exemplu, aţiţeiului înseamnă prelucrarealui conform principiului: tehnologii cu mici deşeuri sau

fără deşeuri.

II problemă. Protecţia mediului ambiant, ca sferă a existenţei omului, de impurificări de la

diverse industrii. Această problemă e caracteristică pentru industriile de prelucrare. Noţiunea ecologia

din greacă înseamnă „locuinţă”, „casă de trai” iar „logos” e ştiinţă. Reieşind din aceasta problema sus

numită este extrem de importantă, deoarece sfera, mediul în care noi locuim în mare măsură depinde

de cunoştinţele şi conştiinţa noastră. Omul poate fi sănătos numai în mediu sănătos, iar pentru a crea

acest mediu o foarte mare însemnătate are educaţia ecologică permanentă, neîntreruptă.

III problemă. Anticiparea sau preîntâmpinarea impurificării produselor alimentare cu substanţe

dăunătoare. Aceste substanţe pătrund în produse alimentare prin aer, apă, sol la fel şi prin prelucrarea

lor tehnologică. Foarte periculoase sunt metalele grele(cadmiu, mercur, plumb). Pericolul acestor

substanţe constă în aceea că ele, nimerind în organismul uman, practic nu pot fi înlăturate.

acumulându-se în organism şi depăşind de zeci de ori concentraţia maxim admisă ele pot provoca

diverse boli cu urmări grave. La fel de periculoase sunt substanţele cancerogene sau cancerigenice aşa

ca 3,4-benz(a)-pirena. Ea se conţine în cantităţi mari în gazele de eşapament a automobilelor.

Nimerind în organism substanţa sus numită creează condiţii favorabile pentru creşterea şi răspândirea

celulelor de cancer. Periculoşi sunt nitraţii şi nitriţii. Aceste substanţe nimeresc în produse agricole (şi

ulterior în organismul uman) din cauza folosirii cantităţilor enorme de îngrăşăminte minerale azotice.

3

1.1 Noţiuni generale privind criza de mediu

De milenii, oamenii sunt în continuă creștere capacitățile tehnice ale acestora, intensificat de

intervenție în natură, uitând cu privire la necesitatea de a menține echilibrul biologic în ea. Mai ales

crescut brusc povara asupra mediului în a doua jumătate a secolului al XIX. În relația dintre societate

și natură a fost un salt calitativ, ca urmare a creșterii puternice a populației, industrializare și

urbanizare intensivă a planetei noastre a început să universal sarcină de uz casnic depășește capacitatea

ecosistemelor la auto-purificare și regenerare. Ca urmare, perturba ciclismul natural a materiei în

biosferă, în pericol sănătatea generațiilor prezente și viitoare. Problemă de mediu a lumii moderne, nu

numai acută, dar și versatil. Ea se manifestă în aproape toate ramurile producției materiale (în special

în agricultură, industria chimică, metalurgie feroase si neferoase, energie nucleară), este relevantă

pentru toate regiunile lumii. Cel puțin 94% din cele aproximativ o jumătate de miliard de specii

diferite, care au trăit pe pământ au dispărut sau au evoluat în specii noi. Extincție în masă a avut loc în

trecutul îndepărtat, ca urmare a unor cauze naturale necunoscute. Cu toate acestea, atâta timp cât

10000 ani în urmă originea agricultură, ca rezultat al activității umane rată de extincție a speciilor a

crescut de un milion de ori și este de așteptat ca această tendință va continua în următoarele decenii.

Specia care ar putea dispărea în curând, sunt clasificate ca specii pe cale de dispariție, precum și cele

care sunt susceptibile de a fi pe cale de dispariție, specii clasificate ca amenințate cu dispariția. Astfel

în literatura de specialitate, în vederea denumirii acestor fenomene se utilizează termenul de criză de

mediu.

Criză de mediu este un tip special de situația mediului în care habitatul unei specii sau

populații se schimbă, astfel încât pune la îndoială supraviețuirea sa în continuare. Principalele cauze

ale crizei:

1) abiotic: calitatea mediului se degradează în raport cu nevoile de forma dupa schimbarea

abiotic factori de mediu (de exemplu, creșterea temperaturii sau micșora cantitatea de ploaie).

2) Biotic: mediul devine dificil pentru supraviețuirea speciei (sau populație) din cauza

presiunii a crescut de la prădători sau din cauza suprapopulării.

Criza ar putea fi:

- la nivel mondial;

- la nivel local.

4

Pentru a face față crizei globale de mediu este mult mai greu decât cu un localnic. Soluția la

această problemă poate fi atins doar prin reducerea la minim a poluării produse de omenire, la un nivel

cu care ecosistemul va fi capabil să facă față pe cont propriu. În prezent, criza globală de mediu are

patru componente principale: ploaia acida, efectul de seră, poluarea superecotoxicants planetă și așa-

numita gaura de ozon.

În principal din cauza unor factori de activitate umană, care ar putea pune tipuri de amenințare,

pericol sau extincție, sunt:

1. Distrugerea sau perturbarea habitatelor;

2. vânătoare comercială;

3. Controlul dăunătorilor și prădători pentru a proteja efectivele de animale, culturi, și de

vânătoare;

4. Creștere ca animale de companie, plante ornamentale, pentru cercetarea medicală și pentru

grădini zoologice;

5. Poluarea;

6. introducerea accidentala sau intentionata de specii răpitoare în ecosistem concurente sau;

7. Un număr de creștere a populației are caracteristici naturale, care sunt mai favorabile pentru

disparitia lor de către activitățile umane și de dezastre naturale decât alte tipuri. Acestea sunt: ritmul

lent de reproducere, de mari dimensiuni, zone de cuibarit limitat sau speciale sau de reproducere,

obiceiurile alimentare speciale stabilite modalități de migrație și un anumit tip de comportament.

Deșeurilor menajere și industriale este unul dintre factorii de distrugere a mediului natural. În

jurul 500 î.Hr., în Atena a fost publicat primul edict cunoscut interzicerea mingea de la margine gunoi

pe străzi, oferind organizarea de depozite de deșeuri speciale și necrofagi prescriptive groapa de gunoi

nu mai aproape de un kilometru de oraș. Deoarece gunoi dispus la diferite magazine din zonele rurale.

Ca urmare a spațiului urban creștere vacant în cartierul lor a scăzut, iar mirosurile, numărul crescut de

șobolani cauzate de depozitele de deșeuri, a devenit de nesuportat.

Principii și metode de protecție a mediului de bază. Pentru protecția de dispariție a speciilor

sălbatice și pentru a preveni pericolele care pot face obiectul altor specii, există trei strategii principale

în pericol și a amenințat:

1. Adoptarea acordurilor, legilor și crearea de rezerve;

2. Utilizarea bănci de gene, grădini zoologice, centre de cercetare, grădini botanice și acvarii

pentru a salva o cantitate mică de animale sălbatice;

5

3. Conservarea și protecția diversității de management unic și a ecosistemelor tipice de animale

sălbatice în întreaga lume implică regulament al populațiilor de specii salbatice si a habitatelor lor în

beneficiul bunăstării umane a altor specii, precum și pentru protecția speciilor pe cale de dispariție sau

amenințate de dispariție.

Pentru atingerea acestor obiective deseori conflictuale cu ajutorul a trei abordări: 1. Protejarea

zonelor relativ neperturbate din activitățile umane dăunătoare; 2. Regulamentul de mărimea populației,

a habitatelor de vegetație și de alimentare cu apă pentru a menține diversitatea speciilor din teritoriul;

3. Regulamentul de mărimea populației, vegetație, habitat și aprovizionarea cu apă într-o zonă special

pentru bunăstarea fiecărei specii

În țările cele mai dezvoltate, populația de animale de joc reglementate de legile care determină

cum și când vânătoarea sportivă a anumitor specii.

1.2 Cauzele crizei mediului

Dacă deteriorare gravă a condiţiilor de mediu a fost cauzată de modul în care se acţionează

asupra naturii şi, respectiv, de întregul ansamblu activităţilor omeneşti, atunci problema care se referă

în continuare este aceea dacă activitatea transformatoare a omului, în genere, este răspunzătore de

producerea degradării şi suprasolicitării mediului sau doar e omaniera specifică în care s-au desfăşurat

până in prezent aceste activităţi. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că nu acţiunile individului izolat

cauzează modificări de substanţă asupra mediului, ci colectivităţile umane structurate în anumite tipuri

de organizare social-economice, aşa după cum efectele negative ale acestor acţiuni în raport cu mediul

se răsfrâng nu numai asupra naturii, ci şi asupra condiţiei umane. Prin urmare, criza ambientală ni se

relevă a fi nu numai o problemă strict ecologică, ci şi una cu un pronunţat caracter social.

În amplul document programatic adoptat la Întâlnirea la Vârf a Pământului din iunie 1992 cu

privire la mediu şi dezvoltare — Agenda 21 — se arată : „Cauza principală a deteriorării în continue a

mediului global este modul neadecvat de consum şi de producţie, îndeosebi în ţările industrializate .

Ca atare, nu factorii incriminaţi, creşterea economică şi demografică- sunt vinovaţi, dar mecanismul

social economic care au impus moduri de consum şi producţie şi care au declanşat valenle negative ale

factorilor menţionaţi

6

După cum relevă economişti de prestigiu, legea guvernează întreaga activitate economic. În

orice economie de piaţă este legea profitului, de fapt obiectivul de bază al oricărei firme să crească

economică, acesta fiind, in consecinţă, şi al societăţii.

Populaţia globului a înregistrat o creştere din ce in ;e mai accelerată, iar sporurile demografice

din secolul nostru îndreptăţesc aprecierea că omenirea se confruntă astăzi cu efectele unei veritabile

explozii demografice.

Fără îndoială că aceste sporuri ameţitoare ale populaţiei exercită o presiune tot mai puternică asupra

resurselor ecosferei, ca şi asupra sistemelor sociale şi economice ale tuturor ţărilor, îndeosebi ale ţărilor

sărace. Fără schimbări majore, dublarea populaţiei va necesita o dublare a tuturor investiţiilor legate de

infrastructura socială şi fizică, chiar numai pentru a menţine nivelul de trai existent. Trebuie notat I o

dublare a populaţiei reclamă o triplare a numărului de locuri de muncă necesare”.

Intre creşterea populaţiei este deteriorate mediul ambient. Există un raport direct proporţional

în condiţiile actualelor modele ale dezvoltării economice. Orice spor de populaţie reclamă sporirea

producţiei de bunuri materiale necesare satisfacerii trebuinţelor vitale, asta însemnând implicit

dezvoltarea unor activităţi economice( agricole, industrial , de transport, etc.)cu character poluant şi

perturbator. Apoi sporurile demografice, atrag după ele creşterea numărului de mari aglomeraţii

urbane, urmate de o creştere disproporţionat a fenomenelor de poluare produse de fiecare locuri al

marilor metropole, în comparaţie cu cele ce: in cazul persoanelor ce locuiesc în aşezări relativ mici. Că

fenomenele poluante sunt considerabil mai intense în cazul marilor oraşe o demonstrează şi frecvenţa

boli ce sunt nemijlocit legate de poluare. Astfel, numărul îmbolnăvirilor de cancer pulmonar este cu

aproximativ 37 la sută mai mare în oraşele cu peste un million de locuitori decât în oraşele cu o

populaţie cuprinsă între 250 000—500 000 locuitori. Şi, In sfârşit, nu trebuie uitată nici presiunea

exercitata de sporurile masive ale populaţiei asupra spaţiului geografic şi al resurselor materiale.

În acest sens, se recomandă includerea în planurile serviciilor esenţiale educaţia

corespunzătoare, crearea condiţiilor de prosperitate pentru fiecare familie concomitent cu realizarea

unor programe adecvate de reîmpădurire şi protecţie prioritară a mediului. Pe de o parte, fiecare

naţiune trebuie să adopte o politică demografică în conformitate cu capacităţile de întreţinere existente

în fiecare ţară, întemeiată pe prognoze.

nu populaţia, ci tehnica modernă pare a fi veriga cea mai puternică asupra mediului in cadrul unei

dezvoltări aflate sub semnul exclusiv al legii profitului, dorinţa de a maximaliza profiturile, iniţiativa

privată din societatea contemporană susţine fi preia acele proiecte tehnologice ce răspund in cel mai

7

înalt grad acestui obiectiv. De regulă. Insă. aceste tehnologii sunt deficitare sub aspect ecologic, ele

fiind de cele mai multe ori surse de deteriorare a mediului ambiant. Prin urmare, nu tehnica în sine

poartă vina gravei deteriorări a mediului, ci maniera în care se recurge la tehnică pentru a se soluţiona

problemele economice, probleme ce sunt abordate întotdeauna în termenii unei rentabilităţi imediate şi

mai niciodată în termenii costurilor sociale de perspectivă, ai eficienţei în raport cu cerinţele

conservării naturii şi a echilibrelor sale. Aşa stând lucrurile, rezultă clar că refacerea echilibrelor

ecologice şi depăşirea crizei ambientale nu reclamă renunţarea la tehnică, ci la modul actual de di-

mensionare şi direcţionare a serviciilor tehnicii. Aceasta înseamnă că in faţa tehnicii va trebui să se

pună simultan atât problema economică propriu-zisă, cât şi cea de natură ecologică. Sau, mai precis, in

însăşi formularea problemei economice puse in faţa tehnicii trebuie înglobata permanent şi componenta

ecologică. Perspectiva ecologică a oricărei probleme de ordin economic, tehnologic sau demografic

trebuie Întregită, apoi. cu perspectiva sistemicâ in demersurile şiiinţifico-aplicative ce stau la baza conceperii

şi realizării diverselor tehnologii, Şi in tehnică demersul analitic trebuie completat permanent cu cel

sintetic, aceasta reprezentând condiţia fundamentală tn vederea înlăturării viciului infern al tehnologiei,

ce rezultă din natura fragmentara bazei sale ştiinţifice.

1.3 Măsuri pentru protecţia mediului ambiantMediul ambiant este greu incercat de expansiunea industriala, defrisarile necontrolate,

schimbarile de clima. Atunci cand este vorba ca omenirea sa fie salvata de o soarta sinistra, de obicei

apare un super-erou care face ceea ce trebuie: ii pune cu botul pe labe pe „baietii rai" si restabileste

ordinea fireasca. Din nefericire, acesti super-eroi exista doar in benzile desenate si in filmele inspirate

de ele. In realitate, fiecare poate juca rolul de super-erou, dar si pe cel de baiat rau, in functie de cat si

cum ajuta la refacerea si mentinerea mediului ambiant. Cu toate ca s-a constatat ca pe o raza de 100 de

ani-lumina distanta de sistemul solar s-ar mai afla cateva zeci de planete aidoma Pamantului,

susceptibile sa poata oferi conditii de viata pentru pamanteni, deocamdata, astfel de calatorii pana la

„noile Pamanturi", pana in adevarata Lume Noua sunt prohibitive.

Singurul Pamant locuibil este acesta. Pentru a salva mediul ambiant, de care depindem cu totii,

omenirea poate lua masuri concrete:

1. Reducerea consumului de energie. Specia umana va ajunge, curand, la 7 miliarde de indivizi

si consumul insatiabil de energie joaca un rol major in distrugerea mediului. Un pas important pentru

salvarea sa ar fi reducerea semnificativa a consumului energetic. La nivel personal acest lucru s-ar

putea traduce, in principal, prin evitarea risipei de curent electric si de combustibil.

8

2. Folosirea energiei alternative, curate, sustenabile. Acest lucru ar insemna mai multe panouri

solare, centrale eoliene, evitarea combustibililor fosili. Daca nu se poate renunta la un consum

energetic ridicat, atunci energia sa fie „verde".

3. Conservarea apei. Fara H2O nu exista viata si, in acest moment, Australia si zone intinse din

Asia si Africa trec printr-o seceta acuta. Apa trebuie considerata o resursa limitata. O buna metoda de

a reduce consumul ei ar fi instalarea de aparate WaterSense, pentru limitarea cantitatilor de apa la

toaleta si dusuri. Astfel de solutii pot reduce consumul apei cu pana la 30%.

4. Folosirea de echipamente etichetate Energy Saver sau Eco Friendly. Frigiderele, care consuma

constant energie electrica, sunt un exemplu excelent de candidat la „imbunatatire". Aparatele vechi, cu

un consum gandit pentru alte norme energetice, trebuie inlocuite cu cele din noua generatie, mult mai

economicoase. In afara de protejarea mediului printr-un consum mai redus, acestea ar putea ajuta si la

economii banesti.

5. Cei trei „R" , adica Reducere, Refolosire si Reciclare au devenit mantra secolului XXI, fiind

posibila imbunatatirea calitatii vietii a aplicarea celor trei R. Milioane si milioane de tone de gunoi

produse in tarile industrializate sunt reciclate anual, recuperandu-se materii prime si degajand orasele

de gunoaiele care ar deborda altfel pe strazi (Neapole face exceptie). Deseurile ajung sa fie refolosite

dupa tratarea lor si repunerea in circuitul economic sub „alta forma".

6. Conduceti mai putin si mai destept. Automobilele nu numai ca va usuca la buzunar cu orice

plin facut, dar sunt principali factori de emisie pentru bioxidul de carbon din atmosfera si a numerosi

agenti poluanti. Sunt, asadar, de vina pentru atacarea directa a mediului. Pentru reducerea deplasarilor

cu masina personala, folositi transportul in comun ori de cate ori este posibil si daca va permiteti,

cumparati-va un automobil hibrid.

7. Plantaţi copaci şi împotriviţi-vă defrişărilor. Una dintre metodele cele mai bune pentru

reducerea bioxidului de carbon din atmosfera este plantarea de copaci. Ei contribuie la reciclarea

aerului, eliminand oxigen si consumand bioxidul de carbon. Pierderea padurilor si in special a celor

tropicale, reduce dramatic sansele noastre de a respira un aer mai curat.

8. Planificarea și dezvoltarea așezărilor ar trebui să prevadă condițiile cele mai favorabile pentru

viața și sănătatea populației. Zonele rezidențiale, instalații industriale și alte obiecte ar trebui să fie

plasat în așa fel încât să se prevină efectele adverse ale factorilor nocivi asupra condițiilor de sănătate

și sanitare ale populației. Ar trebui prevăzute proiectarea și construcția de orașe și orașe: alimentare cu

9

apă, canalizare, acoperiri dispozitiv stradă, de amenajare a teritoriului, iluminat, întreținerea curățeniei

sanitare și alte înfrumusețare.

Gandhi spunea, cu mare înţelepciune, că „trebuie să fiţi voi schimbarea pe care o vreţi în lume",

cu alte cuvinte, fiecare trebuie să-şi asume o anumită responsabilitate individuală în protejarea

mediului ambiant. Mediul nu poate fi salvat de un grup de activişti ai cauzei ecologiste, nici măcar de

câţiva lideri politici hotărâţi, ci numai prin acţiunile colective. Fiecare individ ar trebui să se considere

„soldat" în slujba mediului ambiant, singurul care face planeta Pamânt locuibilă.

10

Bibliografie

1. Efim Olaru, Protecţia mediului ambiant, Ciclu de prelegeri, Chişinău, U.T.M., 2008, 135p.

2. Bobica Neculai, Elemente de ecologie şi dreptul mediului înconjurător, Iaşi : Chemarea, 1994,

168p.

3. Criza ecologică și modalități de depășire a crizei mediu http://ruminref.eu/index.php?

newsid=250401&news_page=4

11