Ulltima noapte de dragoste, intaia noapte de razboiCamil Petrescu se opreste indelung asupra romanului obiectiv de sec 19, adica asupra romanului balzacian si arata ca acesta e un produs al rationalismului filozofic, iar rationalismul dispare in sec 20 datorita unor noi orientari antirationaliste din domeniul filozofiei. Mai precis rationalismul se naste in sec 17, datorita ideilor filozofului francez Ren Descartes, care a peciazza ca ratuinea omului e atotputernica si se dezvolta din ca in ce mai puternic in timp si va ajunge candva sa cunoasca chiar toate adevarurile lumii. Isi exprima admiratia pt ratiune prin vorbele sale cuget, deci exist.

In ciuda nasterii unor alte sisteme filozofice cum ar fi, de exemplu, cel al lui Kant si Hegel, totusi , rationalismul a avut mare durabilitate si a influentat puternic incluziv o buna parte a literaturii sec 19, mai cu seama realismul.

Expresiaa cea mai evident a rationalismului il reprezinta, zice CP, romanul lui Balzac, in care naratorul pretinde a cunoaste totul, adica trecutul, prezentul, viitorul personajelor sale si tot ceea ce gandesc si simt ele. E aici un fals din pct de vedere filozofic, fiindca nimeni nu poate pretinde ca e in posesia cunoasterii absolute. Apoi naratorul balazcian relateaza intotdeauna chronologic, pretinzand ca stie tot ce s-a intamplat in scurgerea timpului si apoi reduce fiecare personaj la niste tresaturi explicabile rational, ceea ce contravene inca o data unui adevar simplu, descoperit in sec 20, acela ca nimeni nu poate fi redus la o schema logica, omul e un adevarat univers, iar viata sa interioara e atat de complicata incat nici el nu o poate intelege decat partial.

Apoi in romanul balzacian, arata CP, exista tot felul de conventii, cum ar fi de exemplu respectarea mom subiectului in succesiunea lor, expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctual culmimant si deznodamantul, lucru conventional deoarece viata romaneasca nu se scurge dupa aceasta schema logica. Asa se face ca romanul de tip balzacian, concluzoniaza CP, nu ar mai trebui cultivate in sec 20, fiindca s-a schimbat radical conceptia despre cunosteere si existent. Aceasta schimbare se datoreaza, arata CP, mai cu seama marilor descoperiri din domeniul fizicii, e vb in special de teoria relativitatii lui Einstein, dar si de alte teori din chimia molecular sau teori f importante din geometrie, biologie, psihologiei sau psihanalizei.

Concluziile cele mai importante din domeniul acestor stiinte sunt antirationaliste, in special teoria relativitatii arata ca nimic nu e absolute, totul e relativ, deci nu exista cunoastere absoluta, ci doar partiala, ca totul e intro permanenta transformare, iar omul si mai ales psihicul uman contine adevarate abisuri pe care pshihologia si psihanaliza incearca sa le studieze fara a putea pretinde ca a ajuns la adevaruri absolute.

Pe domeniul filozofiei sau petrecut schimbari esentiale, care au dat o adevarata lovitura de gratie rationalismului lui Decartes si e vb in primul rand de nasterea unui current filozofic numit intuitionism, fondat de filozoful francez Henri Bergson. In problema cunoasterii, Bergson inlocuieste ratiunea, care presupune operatii logice in lant, cu intuitia, adica propune ca subiectul cunoscator sa nu reduca nimic la niste demersuri logice, ci sa se apropie de obiectul investigat, prin intuitive, adica plecand de la niste observatii cu care sa aproximeze din ce in ce mai de aproape respectivul obiect. Lucrul acesta se datoreza, spune Bergson, faptului ca tot ceea ce exista e mereu in transformare, nimic nu e static si ca atare se schimba insusirile obiectelor si fenomenelor care pot fid oar approximate din aceasta cauza. Ratinalismul nu accetpa asta si pt el un obiect are niste caracteristici statice, in vreme ce relitatea e intro dinamica permanenta.

Bineinteles ca aceeasi dinamica o are omul, viata lui, psihicul sau si atunci cunoasterea presupune a observa aceste transformari permanente, incat nimeni nu mai poate pretinde ca stie ceva prcis, cid oar la modul intuitiv.

Filozoful francez are si o teorie f interesanta despre timpul ca durata, care la influentat puternic pe M Proust, ca si ideile despre dinamica realului. CP apreciaza ca romanu proustian e cea mail impede expresie a intuitionismului lui Bergson. El spune ca prezentul nostrum contine in sine intregul timp pe care lam trait si spre a cunoaste prezentul, inclusive pe noi cei din present, presupune a reconstituii pas cu pas intregul nostru trecut, fiindca noi suntem suma tuturor ipostazelor noastre din toata viata noastra anterioara. De aceea naratorul lui Proust e mereu in cautare timpului trecut si abea dupa 15 volume, in cel deal 16-a, se va cunoaste aproximativ pe sine, dup ace si-a reconstituit intreaga viata si sia reamintit de majoritatea celor pe care ii cunoscuse si cu care fusesee in diferite legaturi. Pentru as explica teoria despre timp, Bergson recurge la o metafora compara clipa prezenta cu un bulgare de zapada, pe care, daca il rostogolesti de pe o stanca declanseaza o avalansa vrand a spune ca, in font, prezentul nostru e bulgarele, iar timpul trait anterior este avalansa temporala.