Casa Buddenbrook Declinul unei familii

Thomas Mann

Casa Buddenbrook. Declinul unei familii

Thomas Mann

1

Casa Buddenbrook. Declinul unei familii, binecunoscuta sagă scrisă în 1901 la 26 ani ai

autorului şi premiată cu Premiul Nobel pentru Literatură, impresionează la o primă vedere prin

amploarea sa de 500 de pagini în faţa cărora un cititor neavizat, prea tânăr şi grăbit eșuează pe la

jumătate. Când editorul Lui Thomas Mann a spus că e dispus să editeze romanul cu condiţia de a fi

redus la jumătate, cititorii moderni (de la 1900) neavând timp şi răbdare pentru asemenea producţii

voluminoase, autorul sagăi pledează pentru amploare ca o calitate constitutivă a cărţii, numai

relatarea circumstanţială putând crea iluzia realităţii. Concepţia sa despre arta romanului este strâns

legată de observaţia lui Schopenhauer: numai în romanele proaste amănuntele descriptive figurează

ca scop în sine; misiunea romancierului nu e să povestească evenimente mari, ci să le facă

interesante pe cele mici, să facă interesant ceea ce în mod normal ar trebui să fie plictisitor. Şi într-

adevăr cititorul avizat savurează pagină cu pagină Casa Buddenbrook fără a se plictisi!

Prezentarea acţiunii:

Încă din subtitlu, Decăderea unei familii, este anunţată marea temă a cărţii. Intenţia iniţială a

autorului a fost aceea de a scrie povestea unui tînăr dintr-o familie de comercianţi, care, sensibil,

inadaptat, nu reuşeşte să se conformeze moralei păturii sociale din care provine. Thomas Mann a

intuit însă foarte bine că evoluţia personajului său nu poate fi separată de istoria familiei acestuia,

dimpotrivă. Astfel, istoria familiei Buddenbrook, care se întinde de-a lungul a patru generaţii, a

devenit, cu sau fără voia autorului, subiectul principal al cărţii.

Ideea ruinei este prezentă chiar din primele scene, odată cu achiziţionarea unei noi case de

către familia Buddenbrook, o familie de comercianţi bogaţi din Lübeck1, siguri pe succesul lor şi pe

transmiterea, din generaţie în generaţie, a prosperităţii. Deşi noua lor casă a fost gazdă pentru o

familie care a dat faliment, actualilor proprietari nu le stă gândul la posibilitatea eşecului: bătrânul

Buddenbrook vorbeşte cu fiul său, Johann, despre începuturile firmei, despre venirea primului

Buddenbrook în oraş şi despre sfatul dat de unul dintre strămoşi, de a face comerţ ziua în aşa fel

încât să poţi dormi liniştit noaptea. Discuţiile lor conturează ideile şi mentalităţile unei lumi

patriarhale, cu legi nescrise ce conduc însă destine şi cu prejudecăţi nemiloase.

Oricât de jovial şi de înţelegător ar părea, de pildă, bătrânul consul, devine neînduplecat şi

rupe orice legături cu fiul său cel mare, care încalcă principiile familiei şi se însoară cu o fată

1 . Lübeck, fosta capitală a Uniunii Hanseatice, Hansa fiind uniunea formată în secolul XIII de micile republici

orăşeneşti din Nordul Germaniei, pentru promovarea intereselor comerciale comune. În fruntea Hansei au fost multă

vreme oraşele libere Hamburg şi Lübeck, care şi-au păstrat formele proprii de conducere, având în frunte un consiliu

orăşenesc ales, dominat de negustori bogaţi (patricieni) şi prezidat de un primar şi un Senat ai cărui membri erau numiţi

pe viaţă de consiliul orăşenesc.

2

modestă. Este o societate în care căsătoriile au la bază interese, urmărindu-se menţinerea averii şi

chiar câştigarea unei influenţe şi mai mari. Astfel de mentalităţi nu fac decât să distrugă vieţi:

Antonia, fiica lui Johann, cel care devine capul familiei, după moartea bătrânului consul, este

conştientă de mică de importanţa familiei sale şi, implicit, de rolul pe care l-ar putea juca ea în a

menţine starea actuală.

3