CARUSELUL CUVINTELOR

CARUSELUL CUVINTELOR

1

Aug. 2012


2

Aug. 2012

Colegiul director:

Director: prof. Marcela Ghiuţă

Dir. adj. prof. Petrică Moraru

Consilier educ.:prof. Pompilia

Bărbosu

Profesori coordonatori :

Petria Dolia

Anişoara Piţu

Iulia Prescorniţoiu

Colaboratori:

prof. Gheorghe Zaiţ

prof. Daniela Sporea

prof. înv. Anca Mănăilă

prof. înv. Mariţa Iamandei

prof. Noemi Chirilă

Tehnoredactare şi grafică:

prof. înv. Petria Dolia

Revistă bisemestrială, Nr. 2, Anul 1, august 2012

ISSN 2285-2069

ISSN-L = 2285-2069

Mulţumim pentru desenele

trimise de elevii:

Oana Smărăndoiu

Miruna Denisa Neagu

Mădălina Vrabie

Bianca Manole

Simona Constantin

Cătălina Cătănaru

Ana-Maria Nedelcu

Andreea Părtunjel

Mulţumim pentru fotografiile

trimise de elevii:

Rafaela-Elena Mihăică

Nicolai-Mihail Munteanu

Florina Drăstaru

Roxana Rogoz


3

Aug. 2012

PAGINA INVITAŢILOR

La târgul de carte pentru copii şi tineret, organizat de Biblioteca

judeţeană Vrancea, a participat, în calitate de invitat, şi Cenaclul de toate

zilele, care reuneşte iubitori de literatură şi artă şi se adresează elevilor din

diferite generaţii, de la pionii de clasa a V-a, până la seniorii scrisului de orice

vârstă. Prin ceea ce facem noi, literatura nu rămâne doar un obiect de studiu la

şcoală, ci devine o bucurie pentru suflet şi minte. Întâlnirile noastre de lucru au

loc, de obicei, în prima săptămână a lunii, urmează un anume ritm - vioi, vesel-

şi o oarecare structură, de obicei prezentate în afişul ce anunţă evenimentul

nostru.

O oră la cenaclu - o experienţă reuşită: copii care îşi spun părerile,

profesorii care prezintă anumite teme interesante, o atmosferă plăcută şi un

paradis al literaturii care s-a deschis pentru o clipă în faţa multor copii, în faţa

unor priviri curioase.

Ideea revistei Cenaclului a apărut din încercarea modestă de a înlătura

efectele nocive ale agresivităţii din Mass Media. Ştim cu toţii că ne confrutăm

cu o anumită problemă - lipsa lecturii, cu toate consecinţele negative ale

acesteia : îngustarea orizontului cultural, sărăcia vocabularului, vulnerabilitatea

în manipularea socială sau politică. Consider că prin intermediul acestei

publicaţii e o posibilitate pentru noi, ca iubitori de literatură, să ne apropiem de

artă.

Despre activitatea cenaclului şi a membrilor ei dintre care unii au lucrări

prezente în această revistă, au avut cuvinte de laudă cei prezenţi la acel

eveniment:


4

Aug. 2012

Alexandru Muşină, profesor

universitar, directorul Editurii Aula,

scriitor, reprezenant al generaţiei

optzeciste: „Sunteţi nişte copii

extraordinari prin ceea ce

realizaţi…Nu numai faptul că

faceţi literatură, ci şi faptul că

sunteţi preocupaţi de

fenomenul literar, că citiţi, vă

încadrează în acea

categorie de viitori

intelectuali, menită să

constituie elita unei societăţi”.

Ion Hobana, scriitor, preşedintele juriului la concursul de proză SF

organizat de Biblioteca judeţeană Vrancea, cu ocazia Târgului de carte, aprilie

2005: „Mă bucur să iau parte la o astfel de şedinţă a unui cenaclu literar ce

reuşeşte să iasă din lumea obişnuitului prin ceea ce face. Ceea ce am ascultat

astăzi a fost o încântare, cu atât mai mult cu cât astfel de evenimente au loc,

din păcate, destul de rar şi tocmai de aceea ele trebuie apreciate la justa

valoare.”


Aug.2012

5

REPORTER PENTRU O ZI

Interviu realizat de elevii claselor a V-a C, a VI-a B, a VI-a C şi a VIII-a B cu

d-na Noemi Chirilă, profesoară la Şcoala „Ion Basgan”, Focşani

R(V-C) : - Bună ziua, d-na profesoară. Dorim să vă punem câteva

întrebări care pe noi, elevii dumneavoastră, ne preocupă. Ĵn primul rând, vă

rugăm să ne spuneţi când şi de ce aţi ales tocmai această profesie ?

N.C. : - Vă răspund cu plăcere. M-am hotărât să urmez această carieră

în clasa a IX-a, când am avut şansa de a avea un profesor extraordinar de

limba română. Dumnealui, d-l Gheorghe Zaharia, mi-a fost model atunci, dar

şi acum peste atâţia ani!

R(VI-C) : – Ce înseamnă pentru dumneavoastră profesia de dascăl ?

N.C. : – În primul rând, e mai mult decât o meserie de pe urma căreia

să-mi câştig pâinea de zi cu zi. E o pasiune. Dacă vii la şcoală doar cu

informaţii, cunoştinţe pe care le transmiţi sec elevilor, atunci nu te poţi numi

dascăl. Trebuie neapărat să pui suflet în ceea ce faci, indiferent cât de pueril

ţi-ar părea ţie, omul matur. Am constatat că percepţiile copiilor sunt mult mai

subtile decât credem noi, adulţii.

R(VI-B) : – Aţi regretat vreodată că aţi ales acest drum ?

N.C. : – Sincer, uneori – da…dar când am revenit în mijlocul copiilor şi

am văzut atâta puritate, atâta inocenţă, atâta năzdrăvănie…am ales să

rămân printre voi.

R(VIII-B) : - Dacă aţi putea da timpul înapoi, v-aţi alege o altă profesie ?

N.C. : - Nu ştiu cu siguranţă, dar mi-ar fi plăcut să studiez antropologia,

poate şi arheologia. Mă fascinează tainele trecutului…şi…probabil aş fi

devenit …tot profesor, dar de antropologie.

R(VI-B) : - Dacă nu sunt indiscretă, ce faceţi în timpul liber ?

N.C. : - În general, citesc, ascult muzică, stau cu prietenii sau

călătoresc. Nu stau pe mess şi nici nu-mi plac jocurile pe calculator sau


Aug.2012

6

telenovelele, dacă la aşa ceva vă aşteptaţi. La televizor urmăresc în general

programele din pachetul Discovery şi National Geografic.

R(VI-B) : - Ce reprezintă pentru dumneavoastră calculatorul ?

N.C. : - O unealtă…extraordinară, dar atât! Nu am făcut o pasiune şi

nici nu mă pricep foarte bine la calculatoare. Ca mijloc de comunicare şi mai

ales de informare este cu adevărat extraordinar! În afară de asta, este sursa

mea de muzică, Youtube dar nu numai, oferindu-mi toate concertele dorite.

R(VIII-B): - În altă ordine de idei, cum ar arăta un elev model în ochii

dumneavoastră ?

N.C. : - Elevul model (zâmbind)...ar fi o statuie din piatră, lemn etc. , cu

trăsături fizice standardizate şi cu trăsături morale încadrate numai la

categoria ”Aşa da”. Ar sta nemişcat în bancă, ar răspunde perfect la orice

întrebare din orice domeniu, n-ar alerga prin clasă, n-ar face cu ochiul fetelor

etc...Glumesc desigur! Un astfel de elev ar fi lipsit de viaţă, de sentimente, de

atitudini, deci lipsit de personalitate. Aşa ceva nu există şi nici nu trebuie să

existe! Suntem oameni, nu roboţi. Fiecare dintre noi, cu bune şi rele, suntem

unici în felul nostru şi numai de noi depinde să dorim şi să facem tot ce putem

pentru a deveni mai buni.

R(V-C): - Ca elev aţi învăţat la toate materiile ?

N.C. : - Oh, nu! Obiectele din domeniul real erau pentru mine

adevărate pietre de încercare, aşa că mai făceam şi slalom, dar fără a le

neglija completamente.

R(VIII-B): - Care a fost cea mai mică notă pe care aţi avut-o ?

N.C. : - Ca orice adevărat elev am avut note de la 3 la 10. Problema

până la urmă nu e nota, ci cum te mobilizează ea.

R(VIII-B): - Acum, ca profesor, ce simţiţi când puneţi 10 ? Dar 3 ?

N.C. : - Simplu: mândrie – în primul caz; neputinţă, amărăciune în cel

de-al doilea caz, dar şi speranţa de schimbare în bine.

R(V-C): - De când aţi intrat în învăţământ s-au schimbat multe lucruri ?

Care sunt cele mai vizibile ?

N.C. : - În primul rând, s-a schimbat programul de lucru (era infernal,

lucram în trei schimburi), apoi – manualele (au devenit, orice s-ar spune, mai

accesibile) şi mai ales, s-au schimbat elevii. Din păcate, din ce în ce mai mulţi


Aug.2012

7

elevi sunt acum lipsiţi de motivaţia învăţării pentru că nu-şi găsesc un model

de urmat sau modelul este total greşit. Sintagma ”ai carte, ai parte” şi-a

pierdut din veridicitate fiind înlocuită de ceva de genul ”eşti şmecher, stai în

faţă”.

R(VI-C): - Sunteţi mândră de foştii elevi ?

N.C. : - Sigur că da ! Foarte mulţi au devenit oameni de seamă sau

măcar, maturi responsabili. Lucrează în firme renumite din România sau din

străinătate sau pur şi simplu au devenit OAMENI adică oneşti, serioşi,

prietenoşi şi preocupaţi de creşterea şi instruirea propriilor copii. Mă întâlnesc

cu ei şi ne recunoaştem cu bucurie, după ani şi ani.

R(V-C): - Dacă aţi putea călători în timp, unde v-aţi duce ? În trecut sau

în viitor ? De ce ?

N.C. : - Cu siguranţă în trecut. Aş vrea să pot să schimb toate

atrocităţile făcute de oameni uneori, culmea, în numele dragostei de oameni

şi de Dumnezeu. Dacă istoria n-ar fi plină de fapte abominabile, noi, ca

oameni, am fi într-un alt stadiu de civilizaţie. Cred că Dumnezeu ne-a dat

şansa să fim mereu fericiţi într-un loc atât de frumos ca Pământul, şansă pe

care noi, de la începuturi, am spart-o în mii de cioburi.

R(VI-B): - Dacă aţi pescui peșşişorul de aur, ce dorinţă aţi vrea să vă

îndeplinească ?

N.C. : - Deci să ne transpunem în basm...perfect legat de literatură.

Dacă l-aş prinde şi mi-ar îndeplini doar o dorinţă (peştişor de aur de criză) , aş

vrea să văd un răsărit de soare la Machu Picchu, în traducere - vechiul pisc.

Pentru mine, locul acesta (văzut doar la TV) reprezintă simbolul vieţii pline de

meandre şi în care drumul este fără întoarcere.

R(VIII-B): Doamna profesoară, am mai avea multe întrebări de pus, dar

timpul s-a scurs nepăsător, aşa că nu ne rămâne decât să vă mulţumim

pentru răspunsurile sincere.

N.C. : - Şi eu vă mulţumesc, mi-a făcut o reală plăcere.

NOTA REDACŢIEI : Machu Picchu nu e locul de joacă din Carrefour (numit

total neinspirat aşa!), ci un oraş străvechi al civilizaţiei incaşe.


Aug.2012

8

E noapte. Adela a adormit cu palma sub

obraz.

Ghiozdanul e pregătit pentru ziua

următoare. Lucrurile din ghiozdan încep a vorbi în

şoaptă, certându-se parcă.

- Eu, spuse caietul de matematică, cred că voi fi

cel mai des folosit, mai ales că Adela a scris atâtea lucruri noi

şi cu siguranţă va trebui să mă folosească. Ce bucurie pe mine!

- Nici vorbă, spuse creionul. Eu sunt mereu în mâna ei şi de mine are

cea mai mare nevoie. Nu vedeţi cât de mult m-a folosit ?

- Degeaba te lauzi, zise ascuţitoarea, căci fără mine erai de mult

părăsit. Eu chiar sunt de neînlocuit !

Pe când toate lucrurile din ghiozdan se certau pentru supremaţia zilei

de mâine, ghiozdanul intervine cu voce tare :

- Dacă eu nu aş fi, oare pe voi v-ar mai lua zi de zila şcoală? Datorită

mie sunteţi apreciaţi de Adela.

Toate rechizitele tăceau pentru că ştiau câtă dreptate are. Aşa că

toate l-au numit pe ghiozdan obiectul suprem.

- Trăiască ghiozdanul! strigau bucuroşi toate rechizitele.

Murmurând somnoroasă, Adela zâmbi atât de dulce, încât toate

rechizitele au înţeles că toate sunt la fel de iubite şi fără ele, ea un ar

putea merge la şcoală.

Nicolai-Mihail Munteanu, 8 ani

Prof. Petria Dolia


Aug.2012

9

S-a mai terminat un an de

şcoală şi a venit mult aşteptata

vacantă cu multe jocuri şi peripeţii.

Eram la bunici. Era o dimineaţă însorită. Vântul adia uşor, iar soarele

era strălucitor.

Bunica m-a rugat să mă duc la magazin, să cumpăr o pâine. Eu am

ascultat-o şi am plecat imediat cu bicicleta. Pe drum însă, bicicleta s-a

stricat: i s-a rupt lanţul.

Un băieţel mă privea de la câteva case mai departe de mine. Era cu

un an mai mare, în clasa a-III-a, tot la şcoala mea. Îl chema George. L-am

strigat şi l-am rugat să mă ajute. S-a oferit imediat cu bucurie: bicicletele

erau pasiunea lui. Pentru ca bunica să nu se îngrijoreze, m-am dus repede

să-i spun ce mi s-a întâmplat.

Între timp, George a mers să ia pâine cu bicicleta lui, după care cu

multă măiestrie s-a apucat de reparat bicicleta, în curte la bunica. Mă uitam

cu câtă pricepere ştia să pună piesele la locul lor, de parcă ar fi făcut lucrul

acesta în fiecare zi. După câtva timp, bicicleta a fost reparată, astfel încât

am făcut câteva curse pe stradă, să vedem dacă era în perfectă stare.

Dacă până atunci George era considerat de mine doar un prieten,

după această întâmplare a rămas prietenul meu cel mai bun.

Într-adevar "prietenul la nevoie se cunoaşte".

Rafaele-Elena Mihăică, 8 ani

Prof. Petria Dolia


Aug.2012

10

Baba şi hoţul

(compunere cu început dat)

O bătrână mergea pe drum, ducând în

spate un sac în care avea ceva, nu se ştie ce.

Când să înceapă a urca dealul, îi ieşi în faţă un hoţ, care o

întrebă ce are în sac. Bâtrâna îi răspunse că nu e treaba lui ce

se află înăuntru.

Hoţul crezând că are ceva de valoare, îi

smulse sacul din mână şi o luă la fugă. A fugit el ce a fugit, până a ajuns într-

o pădure. Acolo s-a pus la adăpost, ca să vadă ce se află în sac. Deodată

ce să vadă? Sacul era plin cu paie.

De supărare că s-a păcălit, a dat foc sacului şi a plecat nepăsător de

ceea ce se putea întâmpla în urma lui.

“ În aerul dimineţilor de primăvară ne hărţuiam în curtea şcolii, în timp

ce în văzduh plutea un miros de fum de vreascuri şi cearta gureşă a

vrăbiuţelor.

Într-un asemenea ceas ne-am adunat în clasă şi aşteptam să intre

doamna învăţătoare.

Aceasta deschide uşa, palidă şi ne zice:

- Copii, plecaţi degrabă acasă! Arde satul!”

Ne-am înghesuit în uşă cu toţii ca să ieşim din clasă. Când am ajuns în

curtea şcolii se vedea un nor negru de fum ce se îndrepta cu iuţeală către

sat. Toată lumea era alarmată de ceea ce se întâmpla. Focul venea dinspre

pădure şi cuprindea aproape tot satul. Atunci, cu mic cu mare am cărat

apă cu găleţile şi am încercat să oprim focul ce se năpustea peste sat. În

cele din urmă, focul a fost oprit, iar lumea bucuroasă, îi mulţumea bunului

Dumnezeu că i-a scăpat de aşa o încercare grea.

- Copii, nu vă jucaţi cu focul!

Alexandru Pană, 8 ani

Prof. Petria Dolia


Aug.2012

11

Bunica

(compunere cu început dat)

Bunica citea dintr-o carte. Citea în gând. La

drept vorbind, nu era o carte, ci un fel de caiet subţire,

cu copertele decolorate. Era jurnalul ei.

Ioana stătea alături de ea în curtea pavată cu multe cărămizi,

înnegrite de ploi:

- Citeşte cu glas tare, bunico!

Şi bunica îşi opri privirea la pagina pe care scria: ”22 mai 2003 – o zi

minunată din viaţa mea!”

E o zi de primăvară deosebit de frumoasă! Soarele mângâie cu razele

lui frunzele copacilor, petalele florilor, zborul fluturilor multicolori şi-al păsărilor

ce-şi caută hrana în fiecare dimineaţă.

Liniştea zilei mi-a fost întreruptă de ţârâitul puternic al telefonului din

hol. Era Mihai, fiul meu, să-mi dea vestea ce mi-a făcut ca inima să-mi bată

cu putere. Se născuse nepoţica mea, Ioana. Câtă bucurie îmi umplu sufletul

şi câteva lacrimi de fericire s-au furişat pe obrajii mei.

- Sunt bunică! Sunt bunică! strigam şi săltam de bucurie.

M-am grăbit să prind autobuzul de 10, să pot merge la spital, să-mi

văd nepoţica. Am ajuns.

O mogâldeaţă cu ochii negri ca două mărgele îşi lua micul dejun de la

sânul mamei ei. Cât era de frumoasă ! Pielea roz ca petalele de trandafir,

degeţelele jucăuşe nu aveau stare, iar picioruşele făceau parcă un dans.

Inima îmi ieşea din piept de atâta fericire.

- Ioana, Ioana o va chema, ca pe mama mea ! care, săraca, era de

mult timp cu îngerii…

Şi bunica se opri, mă sărută şi-mi spuse a mia oară:

- Te iubesc, nepoata mea dragă!

- Şi eu te iubesc, bunico!

Voi merge să-mi cumpăr un caiet, pe care-l voi transforma într-un

jurnal, la fel ca cel al bunicii mele.

Angel Andrei Radu Mierlăcioiu, 8 ani

Prof. Petria Dolia


Aug.2012

12

Într-o zi, animalele începură să se certe.

- Eu sunt atracţia tuturor oamenilor! zise ornitorincul. Am cioc de raţă,

labe palmate, coadă de castor şi blană.

- Ba nu! zise lemurianul kata. Sunt regele lemurienilor, aşa că eu sunt cel

adorat de toate animalele.

- Greşiţi! spuse lupul. Sunt un vânător agil şi de temut. În plus, sunt

simbolul dacilor.

- Mare prostie! vorbi carcajuul. Arăt ca un urs, sunt puternic şi fioros. De

aceea oamenii fug de mine.

- Sunt teroarea Madagascarului! se

lăudă fosa. Eu ucid lemurienii. Mă asemăn

cu puma, dar sunt mai deşteaptă ca ea.

- Minciuni! grăi irbisul. Sătenii din

Tibet îmi zic Tai-Luna fiindcă sunt un

luptător din legendele lor.

- Prostii! rosti zebra. Sunt cel mai

rapid cal din univers. Armăsar al africanilor,

brav, rapid şi un călător neobosit.

- Mai gândeşte-te! spuse rinocerul-alb. Fratele meu, rinocerul-negru,

este martor că sunt cel mai tare. Sunt un colonel excelent şi-mi conduc turma

la un loc sigur. Iar când vine un prădător, eu şi ceilalţi masculi ne apărăm

turma.

- Greşeli! rosti capricornul-de-Sumatra. Sunt animalul zodiacului şi

reprezint curajul şi cinstea eternă. Considerat drept împăratul munţilor sau

invincibilul etern, am fost un animal miraculos.

- Ia mai terminaţi cu cearta! strigă supărat elefantul. Fiecare are

calităţile lui. Iar eu, fiind mai bătrân ca voi, trebuie să faceţi ce zic eu.

Astfel se lăsă liniştea şi pacea în Grădina Zoologică.

Sara Necula, 9 ani

Prof. Petria Dolia


Aug.2012

13

Căsuţele

Stupii, de departe, par

Nişte case mici, de fiţă,

Cu o singură portiţă

Strâmtă cât un degetar.

Nici chiar crivăţul nu poate

Să pătrundă ĵn cetate

Fiindcă-ntreaga ei zidire

E-mbrăcată-n strai subţire.

Ĵn aromele de ceară,

De răşini si chihlimbar

Vin albinele-ncărcate

Cu miere pe săturate.

Daniel Vrânceanu, 9 ani

Prof. Mariţa Iamandei

Prof. Anca Mănăilă

Vara

Vara-anotimp frumos,

Luminos şi călduros,

Plin de viaţă şi culoare

E-ndrăgit de fiecare.

Când spui vara, spui vacanţă

Şi copii se distrează

Şi la mare si la munte

Cu prieteni şi cu rude.

Legumele-s toate coapte

Şi fructele-s colorate

Sunt pline de vitamine

Ajută pe orişicine.

Vara totu-i o-ncântare

Aducând la fiecare

Bucurie şi speranţă

Şi multă poftă de viaţă.

Robert Dănilă, 9 ani

Prof. Anca Mănăilă

Prof. Mariţa Iamandei


Aug.2012

14

Prof. Anişoara Piţu

Premise teoretice

Asumarea ideilor unei personalităţi este mai profitabilă, din punct de

vedere intelectual, decât un discurs apologetic la adresa acestuia. Într-o

epocă în care se poate vorbi despre acest fenomen al „dezvrăjirii lumii”1, ca

despre un factor perturbator al găsirii unor repere existenţiale, este necesară

oferirea unor alternanţe la

modelele pe care le oferă de

obicei lumea cotidiană.

Argument

Pornind de la acest

principiu, am încercat să găsim

modalitatea de a oferi elevilor

nişte exemple intelectuale şi de

viaţă, pornind de la prezentarea,

într-un mod discret şi în acelaşi

convingător, a unor pesonalităţi

puternice, acestea constituindu-

se sau ca personaje literare sau

ca scriitori cu realizări artistice de

excepţie.

S-a concretizat astfel ideea unui cerc literar, apărut din încercarea

modestă de a înlătura efectele nocive ale lipsei de modele şi ale

agresivităţii din mass - media. Ştim cu toţii că ne confrutăm cu aceeaşi

problemă la elevi - lipsa modelelelor, a personalităţilor care să li se impună

spiritual şi afectiv, lipsa lecturii, cu toate consecinţele negative ale acesteia :

îngustarea orizontului cultural, sărăcia vocabularului, vulnerabilitatea în

manipularea socială sau politică.

Oana Smărăndoiu, 13 ani

Prof. Gheorghe Zaiţ


Aug.2012

15

Acest proiect a pornit de la necesitatea de a rezolva problema unei

discrimări pozitive: copiii talentaţi în domeniul literaturii nu au posibilitatea, în

contextul pe care îl oferă învăţământul de masă, de a-şi pune în valoare, de

a-şi dezvolta în folosul comunităţii capacităţile creative, de a se pregăti

pentru a fi spirite creatoare. Amânarea acestei probleme duce la dispariţia

unor modele de activitate spirituală în grupul de contact al celorlalţi elevi, la

pierderea unor resurse umane cu potenţial mare. Crearea unei elite

intelectuale, absolut necesară pentru o societate vie şi inventivă, este un

proces de durată, iar întâmplarea de a se naşte într-un oraş de provincie -

chiar dacă este municipiu şi capitală de judeţ - este pentru aceştia un

handicap, pe care nu pot, fără ajutor, să-l depăşească.

Prezentarea reuşitei lor este un model pozitiv pentru ceilalţi, în situaţia

în care, toţi pedagogii o ştiu, mass- media oferă de multe ori modele

inferioare de existenţă. Proiectul acesta educaţional constituie de asemenea

o modalitate de reevaluare a activităţii intelectuale, de reconsiderare a

personalităţilor care pot fi privite astfel ca modele de viaţă.

Concluzii

Lumea modernă propune personalităţi de diferite tipuri: prin asumare

interioară, unele dintre acestea ajung să devină şi modele spirituale

personale. Raportarea la clasici, la proba timpului, face ca unele

personalităţi să devină modele sau să constituie doar termeni de referinţă

pentru antimoderni.2 De-a lungul timpului, personalităţile literare nu mai

aparţin doar eposului şi mitologiei, ci exprimă o experienţă omenească

surprinsă în momentele ei de culminaţie dramatică. Ele se apropie astfel de

structura psihologică a elevului de astăzi.

Este în puterea noastră ca pedagogi să prezentăm personalităţi

literare din România care, prin punerea alături de personalităţi europene, să

demonstreze că omul este fragment al omenirii, martor al evenimentelor

vieţii, punct convergent între individualism şi societate.


Aug.2012

16

Da… Să revenim aşadar la normal. Ne vrem

mai buni, încercăm să fim mai buni… Dar nu ştim la

ce să ne raportăm. Nu ştim totuşi unde să

ajungem… ca să fim mai buni… Vrem să dăruim

ceea ce încă n-am avut până acum, ceva ce

încă nu înţelegem şi totuşi zace în noi.

Până la un moment dat, când ne

descoperim şi începem să nu mai urmăm paşii

celui pe care îl adoram odată, până nu demult

când credeam că nu îl vom întrece niciodată şi

care acum, fără să mai dăm crezare visurilor

crunte pe care ni le-am făcut, am ajuns ca el.

Dar nu ne mulţumeşte şi vrem mai mult, mai mult până când nu vom

mai avea pe cine să urmăm şi ne vom pierde în propria noastră minte care

nici până în acel moment nu o vom descoperi şi nu o vom aprofunda, vom

sta la suprafaţă unde tot mediul cotidian ne va plictisi, dar în acelaşi timp

dacă ne vom aprofunda pe noi înşine, nu vom înţelege.

Poate o cale de mijloc ar fi să ne facem iluzii asupra noastră în viitor,

când noi vom reprezenta modele personale pentru alţii care îşi vor face griji

ca şi noi, despre cum să fie unici în felul lor fără să aibă un model care să le

călăuzească paşii în modul în care au făcut-o ei. Poate într-un fel, ar trebui să

urmăm pe cineva. De altfel, nu am putea să ajungem ceea ce ne dorim.

Pentru a fi unici, nu trebuie altceva decât să ne descoperim pe noi

înşine şi astfel vom reuşi să fim admiraţi de alţii pentru a deveni personalităţi

literare şi modele personale.

Sorin Leonte, 12 ani


Miruna Denisa Neagu, 11 ani



Aug.2012

17

În barca destinului

Romanul “În barca destinului” este structurat în şase capitole. În primul şi

al doilea capitol se povesteşte viaţa unor tineri, Ed şi Dana, care s-au

îndrăgostit pe nisipurile calde ale Constanţei.

Fiind pentru prima dată când Dana merge singură la mare, fu fericită

la gândul că îl va vedea pe Ed, un tânăr constănţean îndrăgostit până peste

cap de ea.

Ajunsă, Dana coborî iute din maşină şi alergă într-un suflet pe plajă, se

dezbrăcă de haine rămânând în costumul de baie. La un moment dat, Ed

auzi strigăte de ajutor din partea Danei care se preface înecată. Vrând să

profite de acest moment, Ed îi fură Danei un sărut. În drum spre locuinţa

viteazului Ed, puţine cuvinte s-au auzit rostite de inimile lor. Nu după mult

timp, ajung la primele şiruri de blocuri. Aflaţi în faţa interfonului, Ed urma să

tasteze codul, când Dana zâmbind, îi mai prezentă o palmă.

Capitolul trei cu titlul “Candoare” ne prezintă şirul de întâmplări petrecute

după peripeţia de la plajă. Gândul unei următoare pasiuni i-a eliberat de

orice incomoditate. Fiecare suflu al lor circula pentru a-şi întâlni perechea.

Buzele li s-au unit, limbile lor aproape că s-au contopit.

“Simpla recunoaştere” este numele capitolului care vine în continuarea

capitolului “Candoare”. Simţul renaşterii i-a cuprins. Nu a durat mult până

când gândul i-a dus la momentele interzise de către ipocrita societate.

Se şopteşte în lume ca cea mai frumoasă e dragostea. Atingerea ei

narcotică nu poate egala iubiri. Aceasta este hrana subconştientului care îţi

provoacă seceta. Aceasta este gândul de la care porneşte capitolul “Sânge

arzând”.

Poate ca aceste momente îi plictiseau pe cei doi, în aşteptarea către

magie. Poate că acest Ed sunt chiar eu, iar Dana este unica persoană pe

care o iubesc. Dacă este aşa cum prezic, poate că nu va mai dura mult

până când Ed, luând iniţiative, o va plimba pe Dana de-a lungul malului

mării…

Ultimele mele cuvinte către voi: găsiţi-vă “Ed-ul” sau “Dana” voastră; el

sau ea va fi singura persoană ce vă va iubi în mai multe feluri decât credeaţi

că există.

Autor principal: Paul Sava

Această creaţie a fost refăcută de: Roxana Găman şi Ica Dumbravă



Aug.2012

18

Calităţi şi defecte

(eseu)

Să scrii la o oră atât de târzie poate

părea cam straniu, căci dincolo de geam

e noapte adâncă şi ar fi fost căzut să-mi

opresc privirea către una din miile de stele

ce se întrevăd prin geam. Şi totuşi

curiozitatea m-a împins de la spate şi am

făcut-o. Am văzut mii de stele pe cerul

albastru al nopţii, care semănau cu

calităţile şi defectele din sufletul nostru ce

cu greu pot fi distinse de un om oarecare.

Despre calităţile omului nu putem

spune prea multe până nu îl cunoaştem,

pentru că astfel ar fi ca atunci când am

judeca o carte după copertă.

Fiecare avem în noi, în adâncul sufletului anumite calităţi sau defecte care le

exprimăm mai mult sau mai puţin faţă de cei ce ne înconjoară. Sunt multe

metode de a exprima calităţile tale, unii poate o fac mai bine prin versuri,

alţii prin cântece şi alţii pur şi simplu prin vorbele destăinuite cuiva drag, care

îţi poate înţelege defectele cum nimeni altcineva nu o poate face.

Poate unele calităţi nici nu se observă din umbra defectelor, cei mai mulţi

suntem tentaţi să nu le băgăm în seamă, chiar dacă sunt mai importante

decât cele care se observă din plin. Însă ele ne pot transforma în totalitate

viaţa. Cu ele ne putem şlefui viitorul, chiar dacă trecutul va rămâne pentru

totdeauna o amintire veselă sau tristă, cruntă sau gingaşă. Unele amintiri ne

pot face să reflectăm viitorul, totodată de a-l schimba prin amintirea

trecutului, trecut neşlefuit din prisma calităţilor şi deopotrivă a defectelor.

Prin defecte înţelegem nu numai rău, dar fără existenţa lor nefastă nu ar fi

putut apărea calităţile de care noi toţi suntem mândri. Şi poate unele calităţi

nu sunt atât de bine înţelese pe cât ar trebui şi sunt puse foarte bine în

evidenţă de către defecte.

“Cea mai bună cale de a-ţi asigura un viitor este de a te pregăti din timp

pentru el.”

Sorin Leonte, 12 ani


Desen: Mădălina Vrabie, 13 ani



Aug.2012

19

Un fluture priveşte lumea

În cele douã sãptãmâni ale sale, un fluture, venit din amintiri, a cules

culori pictate din paleta Ralucãi.

A căpătat în unghiul de nouăzeci de grade roşul aprins din obrajii macului. S-

a uitat prea mult la domnul Soare şi antenele i s-au aurit. Zburând peste mare,

aripile, deja colorate de la orbitoarea lumină a covorului toamnei a prins şi albastrul

imaculat.

Într-o zi de martie, Fuli pleacă în

călătorie. Acolo el a întâlnit o mulţime de

vietăţi.

-Bună, rândunico ! Cum te numeşti ?

Îmi poţi spune, te rog, unde sunt ? M-am

rătăcit…

-Salut ! Eu sunt Cipi. Ai ajuns în ţara

mea…România.

-Ce frumoasă eşti…şi ce codiţă ai… ca o

furculiţă, eşti mare faţă de mine, eu, un

firav fluturaş trimis de Dumnezeu pe

lume…trăiesc puţin şi cât sunt aici pe

pământ vreau să-mi petrec timpul

cunoscând multe lucruri.

Până să ajung la tine, am văzut nişte monştri gigantici…sincer, nu ştiu de pe ce

planetă erau, dar, crede-mă, erau foarte înfricoşători.

-Ha, ha, ha ! Aceia erau oamenii, prietenii animalelor. Ştii…eu am o prietenă,

Raluca. Ea mă iubeşte, mă îngrijeşte şi mă hrăneşte.

-Sunt bucuros! În călătoria aceasta am descoperit multe lucruri interesante.

Bine…acum plec. Sper să ne mai vedem. Pa-pa, Cipi!

-Pa-pa !

În drum spre ţinutul lui, Fuli vede o creatură foarte ciudată. Avea un corp masiv

si verde, păr roşcat şi pălărie galbenă.

Fuli adoarme în braţele florii şi nu se mai trezeşte niciodată.

Noemi Dragu, 12 ani


Desen: Bianca Manole, 13 ani



Aug.2012

20

N-o citi dacă eşti pЯost

(prezentare de carte)

Tibor Fisher s-a născuţ în 1959 la Stokport

(Anglia), din părinţi maghiari, jucători

profesionişti de basket care părăsiseră

Ungaria în 1956. A crescut în sudul Londrei

şi a studiat latina şi franceza la Combridge

University. A lucrat o vreme ca jurnalist,

independent şi corespondent la

Budapesta al ziarului Daily Telegraph. În

1992 a publicat primul său roman “Undle

the Frag” (povestea unui baschetbalist

maghiar care voia să fugă în occident).

Au urmat “Banda mintoşilor”- aventurile unui filozof de vârstă mijlocie care

devine spărgător de bănci. “N-o citi dacă eşti pЯost” şi “Călătorie până în

colţul camerei”- scrieri ce sunt considerate de unii actualizarea romanului

“Robinson Crusoe” şi “Insula comorilor”- în care personajul principal reuşeşte,

fără să-şi părăsească

apartamentul.

După Dragoş Dragomir “Umorul

reprezintă inesenţa artă de a

sculpta în sufletele cititorilor un

zâmbet care să-i scoată din

monocolorul cotidian de zi cu zi.”

Manifest pentru literatura

aderărată culegere de povestiri a

lui Tibor Fisher este o reuşită a

genului parodie.

Treverenţios, sarcastric şi acid, Fisher crează personaje greu de uitat şi le pune

în situaţii greu de conceput.

Desen: Simona Constantin, 12 ani



Desen: Cătălina Cătănaru, 11 ani



Aug.2012

21

Din Londra pe Coasta de Azur şi dintr-o închisoare din Brixton într-o librărie

germană, eroii lui compun o galaxie literară şi vorbesc despre o lume în care

simţirea pare fapt divers.

“N-o citi dacă eşti pЯost” cuprinde şapte texte dense, hazlii şi isteţe, cu

titluri pe măsură. “L-am halit pe bucătar”, “Pe urmă zic că eşti beat” ,”Îmi

place să fiu omorât”. Tuveliv şi meşter în ale umorului absurd, Tibor Fisher este

un autor citit cu desfătare, dar şi cu ridicări din sprâncene.

Autorul, prin calitatea de a traduce în limbile umorului povestirile ce se

regăsesc în această carte, te face să te eliberezi de monotonia zilnică.

Între titluri şi povestioare nu există legături.

În primul text “L-am halit pe bucătar” se prezintă evadarea unui biet

programator englez din cotidianul londonez, în nordul Franţei, pe Coasta de

Azur.

A doua relatare este pe portretul artistului ca mortangiu cu spume la gură,

în care se povesteşte viaţa unui artist ce sfătuieşte lumea prin baruri în

schimbul unor bunuri. “Cincizeci de inutilităţi” este a treia povestire despre

care e inutil să spunem ceva. Cea de-a patra este “Pe urmă spun că eşti

beat” în care se expune viaţa unui bărbat din Brixton. Relatări despre

evoluţia din „89 ce s-au înfăptuit la Timişoara şi se numeşte “Gheaţa astă

iarnă-n inimile vizitatorilor”. Al şaselea text este “Devoratorul de cărţi” în care

se relatează viaţa unui britanic nebun după literatură. Ultima povestire este

“Îmi place să fiu omorât” în care se înfăţişează viaţa unei actriţe de comedie.

Daca ar fi să ne luăm după Emanuel Sandu ,,Personajele sunt

constituentele de bază ale umorului acestui autor; întâi ele te intrigă, apoi,

după ce le înţelegi condiţia survine amuzamentul”

Bine cunoscutul critic literar Dragoş Dragomir spune că ,,Umorul reprezintă

în esenţă arta de a sculpta în inimile cititorului un zâmbet care are menirea

să-i scoată din monocolorul cotidian de zi cu zi”

Parafrazându-l pe Cătălin Găman ,,Autorul traduce în limbile umorului

trista viaţă a proletarului englez”.

Emanuel Sandu, 14 ani

Dragoş Dragomir, 14 ani

Cătălin Găman, 14 ani



Aug.2012

22

Este o zi de vară. Sunt în staţiunea Saturn. Soarele străluceşte precum aurul.

Apa mării este limpede precum cristalul dimineţii de august.

De un an de zile visez la ziua în care vom merge la herghelia din Mangalia,

unde îmi voi întâlni nişti foarte dragi prieteni, cai! Cele mai curate animale şi totodată

blânde şi credincioase.

Odată intraţi pe poarta hergheliei, mă cuprinde un sentiment de nerăbdare şi

curiozitate: OARE CUM VA FI ÎNTALNIREA? Aflu eu cu oarecare surprindere că Tora,

iapa de anul trecut, a fost adoptată. Umbra de tristeţe ce-mi învăluia sufletul, este

îndepărtată de sosirea unui alt cal. Ligia, o iapă albă cu coada precum grâul copt,

este înşeoată şi-mi este prezentată ca partener pentru următoarele două ore.

La îndemnul îngrijitorului, cuprinsă de puţină teamă, îi ating botul umed, cald şi

fremător. Simţeam cum sufletele noastre se unesc şi parcă îmi spune că totul va fi

bine.

Următoarele două ore s-au transformat în cele mai frumoase momente din

vacanţa de vară. Am mers la trap, am întors calul pe loc, să-i strunesc alergarea şi să

îl opresc la comandă. Eu cu Ligia parcă ne cunoşteam de o viaţă. Cele zece minute

de galop au însemnat - cel puţin pentru mine – momentul mult aşteptat şi culminant

al vacanţei de vară. Am simţit că suntem un singur corp şi de câte ori îi mângâiam

gâtul şi coama, fremăta voioasă.

Despărţirea a fost aproape dureroasă. Am plâns şi nimic din ceea ce a urmat:

plimbările cu hidrobicicleta, piscinele de la hotel, circul şi chiar excursia în Bulgaria nu

au mai contat. O parte din sufletul meu a rămas din herghelia din Mangalia.

Ştiu că Ligia, prietena mea cea dragă, mă va aştepta până la anul.

Raluca Prescorniţoiu, 12 ani



Aug.2012

23

CĂRŢILE CU APOLODOR

INTERPRETARE PERSONALĂ A TEXTULUI SCRIS DE GELLU NAUM

Tristeţea care l-a copleşit pe Apolodor nu avea leac. Au

încercat prietenii de la circ să-l înveselească cu orice chip, dar nu

au reuşit.

Şi mergând ei cu circul din localitate în localitate, au ajuns şi la

noi în oraş. Ne-am dus foarte mulţi copii la circ să-l vedem şi pe

Apolodor. Dar, când a venit rândul lui, a ieşit conducătorul şi ne-a

spus că nu poate apărea în faţa noastră, din cauză că este atât

de trist şi plânge de mai mult timp după fraţii lui din Labrador.

Văzând toate acestea, am vorbit cu mai mulţi copii pe care-i

cunoşteam şi ne-am strecurat în culise unde erau cabinele celor

care apăreau în spectacol. Acolo l-am întâlnit pe Apolodor. Am

stat de vorbă cu el, dar orice făceam nu reuşeam să îndepărtăm

tristeţea din sufletul său. Atunci am pus la cale un plan.

A doua zi, câţiva dintre noi ,,mai cuminţi” , s-au dus dimineaţa

şi l-au luat pe Apolodor de la circ, fără ca ceilalţi colegi ai lui să

ştie şi au venit cu el la şcoală. Aici, ceilalţi copii erau pregătiţi să-l

primească ca pe un mare erou. Aranjaseră şi tot laptele şi toate

cornurile de la copiii din clasele I- IV erau pregătite pentru

Apolodor. Când a ajuns în şcoală, bineînţeles că nu s-au mai

făcut ore pentru ca toţi copiii au venit să-l vadă şi să stea de

vorbă cu Apolodor. Până şi profesorii cei mai severi au venit şi nu

s-au supărat. Dar Apolodor tot trist era şi ne-a spus că pinguinii

mănâncă în general peşte.

Atunci, câţiva copii care aveau de luat alocaţia, au vorbit

între ei şi s-au dus în oraş, iar cu banii, au cumpărat câteva


Aug.2012

24

kilograme de peşte congelat. Când s-au întors la şcoală şi

Apolodor a văzut câte eforturi au făcut ca el să se simtă bine, nu

a mai putut rezista şi după o lungă perioadă de timp a zâmbit şi a

fost fericit, uitând pentru câteva ore cât de departe era de fraţii

lui din Labrador.

O parte din copii au venit cu atlase de geografie şi au stabilit

care era ruta mai scurtă către Polul-Nord. S-a făcut şi o chetă

pentru ca Apolodor să aibă bani de drum ( pentru mâncare şi

transport) .

În final, Apolodor ne-a cântat câteva cântecele foarte

frumoase şi după ce a refuzat fulare şi căciuli date de copii (

spunând că pinguinii sunt protejaţi de frig în mod natural), ne-a

rugat să-l conducem la gară, să ia trenul ,,Expresul de Polul Nord”.

S-a făcut ditamai alaiul, s-a blocat circulaţia în oraş, ce să

mai spun, a fost ca la o mare manifestaţie. Ne-am dus cu toţii la

gară şi ne-am despărţit de Apolodor cu promisiunea că ne va

trimite vederi din drumul său către casă, iar cei care vor avea

posibilitatea, îl vor vizita.

După plecarea trenului din gară, toţi eram puţin trişti şi nu

prea aveam chef de vorbă, dar gândul la Apolodor s-a înveselit

în mijlocul nostru şi acum este în drum către fraţii săi, ne-a făcut să

redevenim aceiaşi ,,guralivi incurabili” de zi cu zi.

Mihnea Baranovchi, 11 ani



Aug.2012

25

BRITISH CAMP ROMANIA 2012

"A Summer 4 Fun - Fun 4 Every 1! "- was

the Brutish camp at Cheile Gradistei

English Language Teaching through Games &

Funny Activities was interesting, pleasant and

educative.

VOLUNTEERS’ VIEW

Recently I had the chance to volunteer to teach English at a

Romanian Summer Camp.

My first week in Fundata was initially a daunting one. However, when I met

my class I was soon put at the ease. The group from Focsani were very lively

and their level of English was excellent.

During the week we had some great discussions talking about

varied subjects. I found it very interesting learning about Romanian‟s culture

and how it compared to England‟s.

Romanian people are very friendly and I‟ve thoroughly enjoyed this

week and all my time in Romania.

Thank you for welcoming me with

such open arms.

MARK W.

It was great to meet you and teach

you all these past few days. It has been a lot

of fun and you are a brilliant group who are

always smilling .I wish that I could have

stayed longer to work with you especially as

I love your country. Hopefully, I will see you

all again soon in Romania (or in England!). Good luck with everything.

ALICE


Aug.2012

26

CHILDREN’S VIEW

I think the British Summer Camp was great. It was interesting because we

learnt a little more English. I was for the first time in this camp, but I liked it

because we had education with recreation. The teachers were from England

and that was amazing. I think this is really good for us because

communication with natives is the best way to improve language skills. Apart

from learning, we had a lot of funny activities like „Cricket”, „Disk Golf”,

„Paintball”, „Capture the Flag”, „Archery”, „Crossbow”. One evening, we

had Talent Show where I played the guitar. I met a lot of nice people and I

had fun with them. Next year, I want to return in this camp for more fun, for

more English and for great English teachers.

Florina Drăstaru, 13 ani

Prof. Iulia Prescorniţoiu

Even if you were there for the first

time, in the British Summer Camp,

you have great memories. From

the first „Hello” to the last „Good-

bye”, everything was amazing.

The first day we were a little

confused because we didn‟t

know anyone, but with the time,

we became friends and the rest came by itself. There were two lessons and

two workshops per day with varied and very interesting activities. You get

used to the tutors‟ accent, although at first you find it difficult to understand

them. There is no reason not to come to the camp. I don‟t want to say you

more because I want to discover by yourselves. Just two words about the

camp „Summer Paradise”.

Roxana Rogoz, 13 ani

Prof. Iulia Prescorniţoiu


Aug.2012

27

Social and Emotional learning: the Power of Education

profesor Anişoara Piţu

Şcoala cu clasele I-VIII, Duiliu Zamfirescu, Focşani

În mai – iunie 2012 am participat la un curs de formare structurat LLP-

Comenius, coordonat de Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare

în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP) din România.

Cursul a fost ales din catalogul de cursuri şi aprobat pentru secţiunea

mobilităţi individuale Comenius la runda ianuarie 2012, fiind finanţat de

Comisia Europeană.

ANPCDEFP este o organizaţie

care facilitează accesul tuturor

actorilor educaţionali la

alternative europene de învăţare

continuă şi activă destinate

formării profesionale, sprijinind

unităţile de învăţământ şi

persoanele implicate în a-şi

dezvolta competenţe, capacităţi

de comunicare şi relaţionare,

precum şi atitudini europene de

integrare a valorilor, dincolo de

clişeu. Programul de formare a

constat într-un număr de 40 de

ore de activităţi individuale şi de

grup privind life skills,

competenţele sociale şi civice –

una dintre cele 8 competenţe

ale învăţării de-a lungul vieţii, stipulate de Comisia Europeană.

Cursul s-a numit Social and Emotional Learning: the power of

Education.


Aug.2012

28

Au fost incluse activităţi vizând, în egală măsură, relaţii intrapersonale

( conştiinţa sinelui, auto-control, stima de sine, respectul fată de sine,

autoreflectie) si interpersonale (comunicare efectivă, cooperare, lucru în

echipă, respect al asemănărilor şi al diferenţelor, aprecierea celuilalt,

empatie).

Aceste conţinuturi

s-au concretizat în

experienţiale,

cooperative şi active

metode de învăţare:

reflecţie personală,

discuţii în grup,

observarea unor grupuri

dinamice. De

asemenea, s-au realizat

exerciţii având drept

scop conştientizarea

rolului şi a

competenţelor

profesorului în

rezolvarea conflictelor şi luarea deciziilor, definirea caracteristicilor unui

bun facilitator al învăţării - accentuându-se cu precădere latura umană

a învăţării, mai presus decât calităţile academice -, dezvoltarea unei

metodologii non-formale, bazate pe discuţii şi reflecţii.

Metodele de lucru au fost foarte variate:

- jocuri - activităţi de construire a grupului;

- prezentări video a curriculului şi a sistemului de învăţământ din insula

Cipru, însoţite de explicaţii suplimentare;

- vizite la o şcoală reprezentativă;

- vizita oraşului Limassol;

- plimbare în munţii Trodoos ( incluzând activităţi - jocuri vizând

educaţia incluzivă) şi într-un sat tradiţional;

- vizita unei ferme, vizând cunoaşterea îndeletnicirilor tradiţionale:

vinificaţia, pregătirea pâinii şi a unor dulciuri specifice zonei;

- realizarea unei seri internaţionale, în care fiecare participant a

prezentat produse culinare specifice ţării de provenienţă, aduse de

acasă.

Am remarcat grija organizatorilor de a insista pe comunicarea şi

colaborarea grupului de cursanţi; s-a lucrat permanent astfel:

- întâi: reflecţie personală;

- apoi: lucru în echipă sau în perechi.

Am remarcat de asemenea următorul lucru: niciodată echipele nu

erau formate urmând aceleaşi criterii, astfel încât aceleaşi persoane să

constituie acelaşi grup de lucru. Această modalitate de lucru a constituit

un excelent mijloc de cunoaştere a tuturor membrilor cursului.


Aug.2012

29

Consider că, din punct de vedere profesional, cea mai importantă

componentă a activităţii de

continuare constă în plusul pe

care îl au activităţile mele la

clasă şi cele extraşcolare. Am

aplicat şi am adaptat

particularităţilor şcolii multe

dintre cele învăţate.

***

O întrebare şi mai multe

răspunsuri:

A avut activitatea de formare

impact asupra activităţii

personale şi la nivel local sau

regional?

Da, pentru că pot face

cunoscută şi pot demonstra

acum puterea educaţiei prin componentele ei esenţiale, învăţarea socială

şi emoţională.

Da, pentru că bucurându-mă eu de cele învăţate, le pot împărtăşi celor

din jurul meu, la nivel formal sau informal.

Da, pentru că sunt o dovadă a reuşitei unui astfel de demers profesional:

aplicarea la un program Comenius.

Da, pentru că fiecare elev, părinte sau profesor - beneficiari ale celor

învăţate, prin mine, la cursul de formare - pot împărtăşi, la rândul lor, din

experienţa dobândită.

Da, pentru că am putut face cunoscute acţiunile Comisiei Europene şi ale

ANPCDEFP.


Aug.2012

30

Şcoala cu clasele I – VIII Duiliu Zamfirescu din Focşani a participat ĵn

anul şcolar 2011 – 2012, ĵn cadrul platformei Comenius, cu un proiect

multilateral ĵn domeniul lecturii, TO READ IS TO GROW, alături de alte cinci ţări:

Spania, Italia, Grecia, Franţa şi Turcia. Ĵn urma aprobării lui, activităţile se vor

desfăşura în limba engleză, sub coordonarea lui Antonio Lozano, din

Aguimes, Spania, pe durata a doi ani, începând din septembrie 2012.

Rândurile ce urmează fac parte din Argumentul proiectului şi urmăresc

direcţiile majore pe care acesta le va

urmări.

În cazul în care arta şi cultura alătură

spontan oamenii, beletristica o face într-un

mod elaborat, pe baza dialogului, a

conversaț iei. Este într-adevăr cea mai

obişnuită - în domeniul creaţiei – care ne

apropie de alte realităţi datorită variilor

subiecte abordate. Proiectul TO READ IS TO

GROW este de a creşte valoarea lecturii ĵn

spaţiul şcolilor europene, prin implicare

activă, cu privire la subiectele abordate, de

către profesori şi elevi. Cu această ocazie

vom învăţa să cunoaştem mai bine Europa şi

valorile ei, să le abordăm direct, pentru că

vom comunica cu ajutorul platformei

Moodle şi a videoconferinţelor, ceea ce ne

va permite să păstrăm o relaţie mai

profundă şi să ne cunoaştem reciproc mai

bine. Se va face, în plus, într-un mod masiv,

implicarea cadrelor didactice şi a elevilor: acesta este un proiect transversal,

interdisciplinar, în acelaşi timp implică scris şi citit, un proiect care va fi

abordat din sala de clasă.

Ana Maria Nedelcu, 13 ani



Aug.2012

31

Dar, în plus, este un proiect în care beletristica ne va strânge , iar link-

ul, spaţiul unde concluziile vor fi plasate. De la cluburile de lectură vom

împărtăşi cărţi scrise de autori europeni, cărţi care ne vor spune de cultura

ţărilor noastre mult mai bine: vom fi mai multe zeci de persoane în jurul lecturii

aceleiaşi cărţi, şi în doi ani, cât durează proiectul , şi dincolo de această

dată, deoarece voinţa tuturor şcolilor este de a menţine dinamica generată

în viaţă.

Revista comună a şcolilor va fi un alt punct de întâlnire între europeni,

un alt mod, care va facilita întâlnirea şi apropierea reciprocă. De-a lungul

articolelor,a recenziilor,a creaţiilor literare şi a opiniilor oferite de acestea, toţi

vom şti ceva mai mult despre Europa şi europeni. Excursiile în întreaga

Europă, ce se vor face în acest proiect, în principal,se vor realiza prin

intermediul literaturii. Prin aceasta şi prin relaţia cu profesorii din alte ţări, elevii

noştri îşi vor însuşi cunoaşterea drepturilor şi a obligaţiilor lor ca europeni, şi ei

se vor considera membri ai unei comunităţi plurinaţionale şi multiculturale,

consolidându-se astfel valorile de toleranţă şi de respect pentru societate şi

diversitatea culturală.

Proiectul va avea un impact pozitiv important nu numai pe cele trei

nivele (promovarea lecturii, scriere creativă şi utilizarea bibliotecii şcolii), dar si

asupra tuturor membrilor comunităţii şcolare participante. Pe scurt, acest

impact va fi practic oglindit în:

1. Participanţii şcolilor vor fi incluşi într-o reţea comună de dialog.

Schimbul de experienţă va îmbunătăţi, în special nivelul nostru de

competenţă în zona de proiect de lucru.

2. Elevii vor exersa abilităţile lor de lectură şi li se vor deschide noi

experienț e culturale şi vitale, prin comunicarea cu ceilalţi din diferite

ţări, luând literatura de specialitate ca un fel de pod.

3. Profesorii vor creşte în competenţa lor pentru a ghida elevii pe calea

dezvoltării abilităţii de citire şi de scriere.

4. Proiectele de promovare a lecturii şi de utilizare a bibliotecii şcolii vor fi

mai bine primite între participanţii tuturor şcolilor.

5. Utilizarea bibliotecii şcolii va fi îmbunătăţită, cantitativ şi calitativ, fiind,

de asemenea, model de extindere la toate disciplinele.

6. Nivelul de lectură va creşte peste tot în comunitatea şcolară.

7. Mai mulţi elevi vor fi interesaţi şi de scriere creativă.

8. Planul de lectură va fi îmbunătăţit, la fiecare şcoală, datorită

îmbogăţirii reciproce efectuate prin schimbul de experienţă în acest

domeniu.


Aug.2012

32

9. Un manual de bune practici va fi disponibil şi util pentru personalul

actual şi viitor, pentru profesorii de pretutindeni.

10. Structuri stabile de promovare a lecturii vor fi de asemenea

amenajate: citirea în cluburi specializate, revista şcolii, etc.

11. Colaborarea cu biblioteca şcolară va progresa prin proiectul de

promovare a lecturii şi prin utilizarea bibliotecii oficial de fiecare

şcoală.

12. Elevii vor dobândi abilităţi de comunicare cu oameni din alte culturi şi

îşi vor îmbunătăţi nivelul de competenţă în utilizarea limbii engleze.

13. Profesorii vor avea posibilitatea de a cunoaşte alte realităţi

educaţionale şi de a păstra contactul cu colegii europeni.

14. Dimensiunea europeană a şcolilor noastre şi practica noastră în

învăţământ va fi consolidată.

Sper ca acest proiect să valorifice potenţialul creativ al elevilor şcolii

noastre, să contribuie la înfrumuseţarea caracterului lor, să stimuleze actul

lecturii de calitate, iar schimbul de experienţă al cadrelor didactice să

înnobileze orele de literatura ce îi vor urma.

Prof. de limba şi literatura română, Daniela Sporea

Andreea Pătrunjel, 13 ani



Aug.2012

33

Al XXXIII-lea Congres al AGIRo şi al cadrelor

didactice române de peste hotare

În perioada 10-12 iulie 2012 am participat la cel de-al XXXIII-lea

Congres al AGIRo şi al cadrelor didactice române de peste hotare, care a

avut loc la Buşteni, la iniţiativa Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din

România.

Din delegaţia sucursalei

Vrancea (devenită asociaţie la

acest congres) au făcut parte

paisprezece învăţători din mai

multe şcoli ale judeţului şi

inspectorul de specialitate în

învăţământul primar. Asociaţia,

prin preşedintele reales, a făcut

eforturi susţinute de a uni, de-a

lungul timpului, românii de

pretutindeni: Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria, Albania,

Grecia. Scopul asociaţiei este acela de a promova calitatea în învăţământul

din România prin întărirea Corpului profesoral cu dascăli adevăraţi, valoroşi şi

de a practica profesia

noastră cu credinţă,

devotament şi profesionalism.

La Congres au fost

prezeţi fostul şi actualul

ministru al Educaţiei. S-a

purtat un dialog între noi, cei

prezenţi în sală şi domniile-lor.

Voi exemplifica câteva din

doleanţele noastre, adunate

în suflet de mulţi, foarte mulţi

ani şi exprimate în plenul

congresului:


Aug.2012

34

Revenirea la sărbătorirea Zilei Învăţătorului, conform tradiţiei

învăţământului românesc, pe

data de 30 iunie;

Consultarea şi invitarea la

dialogul social a asociaţiilor

profesionale ale dascălilor.

Revizuirea noului Plan cadru

pentru învăţământul primar, în

special la obiectul Limba şi

literatura română, pentru

clasele pregătitoare, clasele I

şi clasele a II-a, unde numărul

de ore stabilit este insuficient.

Păstrarea titulaturii în sistem

pentru cei care erau titulari la intrarea în vigoare a noii legi.

Revenirea asupra deciziei privind clasa pregătitoare, în sensul

rămânerii acesteia în grădiniţe, grădiniţele dispunând de săli

necesare, mobilier adecvat şi condiţii specifice vârstei, cadre

didactice specializate.

Reînfiinţarea Liceelor Pedagogice.

Scăderea vârstei de pensionare a cadrelor didactice.

Finanţarea corespunzătoare pentru ca şcoala să fie accesibilă

tuturor elevilor.

Adaptarea grilei de salarizare pentru învăţătorii absolvenţi ai

Liceului Pedagogic, pentru a se asigura un trai decent.

Reaşezarea normei didactice diferenţiate în funcţie de

vechimea în muncă, revenirea la cele 16 ore după 25 de ani

vechime şi gradul didactic I.

Nutrim speranţa ca cei cu drept de decizie să considere ca prioritate 0

ÎNVÃŢÃMÂNTUL din România şi că vor oferi posibilitatea dascălilor autentici

să-şi spună punctul de vedere, promovând astfel valorile morale şi spirituale

româneşti, înarmându-i pe elevii lor cu cunoştinţe solide, pentru a le deschide

noi orizonturi, pe drumul devenirii lor ca oameni.

prof. înv. Petria Dolia


Aug.2012

35

Pagina invitaţilor,p. 3-7

Debuturi timide

Ghiozdanul, p. 8

Prietenul la nevoie se cunoaşte, p. 9

Baba şi hoţul, p. 10

Bunica, p. 11

Cearta animalelor, p. 12

Căsuţele, p. 13

Vara, p. 13

Personalităţi literare, modele personale

Personalităţi literare, modele personale, p. 14-16

În barca destinului, p. 17

Calităţi şi defecte, p. 18

Un future priveşte lumea, p. 19

N-o citi dacă eşti pЯost, p. 20-21

Vacanţa mea, p. 22

Cărţile cu Apolodor, p. 23-24

British Camp România 2012

Volunteers’ view, p. 25

Children’s view, p. 26

Pagina profesorului

Social and emotional learning: the Power of Education, p. 27-29

Proiectul Comenius: To read is to grow, p. 30-32

Al XXXIII-lea Congres al AGIRo şi al cadrelor didactice române

de peste hotare, p. 33-34

Cuprins, p. 35

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate

revine în exclusivitate autorilor şi profesorilor coordonatori.

CUPRINS


Aug.2012

36

Ilustraţia copertei: Bibliotecarul, de Giusppe Arcimboldo

Desemnat de revista ,,Cenaclului de toate zilele” ca fiind

pictorul lunii, Giuseppe Arcimboldo s-a născut la Milano în anul 1527 şi

este unul dintre cei mai interesanţi pictori ai Renaşterii italiene. Tatăl

său, Biagio Arcimboldo, descendent dintr-o ramură secundară a unei

familii aristocrate milaneze, era pictor, angajat pentru decorarea

Domului din Milano. Arcimboldo se bucură de un bun renume, nu

numai pentru pictură, dar şi pentru lucrări decorative la diferite

festivităţi, scenografie, lucrări de arhitectură, hidraulică etc. În primii

doi ani de activitate la Viena realizează numeroase portrete ale

membrilor familiei imperiale şi primele versiuni ale ciclurilor "Cele patru

anotimpuri" şi "Cele patru elemente", în maniera devenită tipică,

constând în compoziţiile alegorice din obiecte, fructe şi legume.

ISSN 2285-2069

ISSN-L = 2285-2069

CARUSELUL CUVINTELOR

Documents

Transcript of CARUSELUL CUVINTELOR