CĂRŢILE ISTORICE

CRONICILE REGILOR LUI IUDA

Numele cărţii

TM: Divre hayamim (cuvintele zilelor = cronici), un singur volum

LXX: Paraleipomenon (lucruri lăsate pe dinafară), două volume

Canonul ebraic se încheie cu Cronicile (Mt. 23:35 - „de la sângele lui Abel la sângele lui Zaharia”)

Canonul creştin plasează Cronicile după 1-2 Impăraţi (Regi)

În canonul ebraic, 1 Cr. 6:1-15 al canonului creştin face parte din capitolul 5.

Data şi autorul

Tradiţia atribuie scrierea cărţii preotului Ezra. Există motive pentru susţinerea acestei teorii:

1. Sprijinul autorului pentru iahvism şi religia iudaică.2. Preocuparea autorului pentru chestiunile de

spiritualitate specifice comunităţii postexilice (desfacerea căsătoriilor mixte, popularea ţării, genealogii şi descendenţe).

3. Cunoaşterea tradiţiei literare canonice (cărţile Geneza, Samuel, Regi şi Psalmi).

4. Citarea edictului lui Cirus, deşi în format diferit celui din Ezra.

Lucrarea a putut fi scrisă între 450-425 a.Chr.

Schiţa cărţii

Genealogiile 1 Cr. 1-9Regele Saul 1 Cr. 10Regele David 1 Cr. 11-29Regele Solomon 2 Cr. 1-9Regii lui Iuda 2 Cr. 10-36

Hermeneutica autorului

1. 50% din carte este nou faţă de Samuel-Regi: Lista vitejilor lui David este adnotată Transferul Chivotului la Ierusalim Descrierea Curţii Templului Menţionarea platformei de pe care s-a rugat

Solomon Menţionarea focului coborât din cer Invazia Iudeei de către Şişak Victoria lui Amaţia asupra amoniţilor Lepra lui Ozia Sărbătorirea Paştilor sub domnia lui Ezechia

Hermeneutica autorului

2. Dintre tehnicile cel mai frecvent folosite de narator se pot enumera:

(1) Armonizarea relatărilor din Samuel-Regi cu cele din Pentateuh: 2 Sam. 6 şi Deut. 10.8 cf. 1 Cr. 15; 2 Sam. 24.22, 25 şi Num. 15.14 cf 1 Cr. 21.23

(2) Adnotarea textului cu detalii liturgice: 2 Cr. 29-32 cf. 2 Regi 18-20

(3) Tipologie: relaţia dintre David şi Solomon este prezentată în lumina relaţiei dintre Moise şi Iosua; noul Beţaleel este Hiram.

(4) Intertextualitate: explicarea unui text paralel cu dificultăţi interpretative (2 Sam. 24 cf. 1 Cr. 21).

Teme teologiceÎncurajarea repatrierii Genealogiile variate ca formă - nu doar

descendente, ci şi ascendente, nu doar pe verticală ci şi pe orizontală, cu inserţii privitoare la anumite femei (mame, soţii, surori) din listă.

Recuperarea unor istorii eroice ale seminţiilor lui Israel (1 Cr. 2:22-23; 4:9-10, 21-23, 27, 38-43; 5:8-10, 16-17, 18-22; 7:3-5, 8-12, 21-29, 40; 8:13, 40).

Accentul pe istoria seminţiilor care au avut reprezentanţi printre cei repatriaţi la Ierusalim după exil: Iuda, Beniamin şi Levi (cf. 1 Cr. 9).

Teme teologiceSpiritualitatea naţiunii Contribuţia femeilor la istoria lui Israel; regii ale căror

mame au fost israelite au fost credincioşi Domnului (2 Cr. 13:2; 20:31; 24:1; 26:3; 27:1; 29:1). Nu tot aşa au fost cei cu mame sau soţii neevreice (2 Cr. 12:13; 21:6; 22:2).

David şi Iehoiada, cei doi eroi ai cărţii (1 Cr. 29:28; 2 Cr. 24:15-16)

Regii lui Iuda sunt evaluaţi în raport cu standardul davidic şi a contribuţiilor lor pentru cultul lui Iahve

Termenii-cheie „inimă” (63 ocurenţe din 850 în tot VT), „rugăciune” (1 Cr. 17; 29; 2 Cr. 6; 20; 30), „a căuta pe Domnul” (41 de ocurenţe faţă 165 în tot VT).