CarteSB2[1]

69

Partea a II-a

Sibiul în epoca Reformei (1543-1690)

71

A. DESPRE CONSTITUłIA PRINCIPATULUI TRANSILVANIEI

ÎN EPOCA REFORMEI PROTESTANTE

1. Principatul Transilvaniei, confederaŃie între trei naŃiuni politice

Vechea Ungarie medievală, din secolul XVI a fost împărŃită în trei provincii diferite: Regatul Ungariei, condus de dinastia de Habsburg (în vestul Ungariei de azi, precum şi cea mai mare parte a Slovaciei actuale); Principatul Transilvaniei (Transilvania propriu-zisă, precum şi unele comitate la vest de Apuseni, numite ParŃium: Arad, Zarand, Bihor, Hajdu, Crasna, Solnocul de Mijloc sau Sălaj, Maramureş; la acestea s-au adăugat în prima jumătate a secoluilui al XVII-lea chiar şi comitatele Sătmar, Szabolcs, Ugocea, Bereg, iar scurt timp chiar şi Zemplen şi Abauj, astfel că Principatul Transilvaniei a cuprins, în epoca sa de maximă expansiune, teritorii din nord-estul Ungariei de azi, apoi treimea răsăriteană a Slovaciei şi Ucraina Subcarpatică). În partea centrală a Ungariei au fost înfiinŃate de către Otomani vilayetele (paşalâcurile) de Buda, Kanisza, Srem şi Timişoara.

Între anii 1542-1545, când vechiul Regat maghiar medieval a fost împărŃit, stările din Transilvania s-au întrunit în mai multe Diete, cu scopul reorganizării teritoriului ardelean. În Regatul estic al Ungariei (devenit Principatul Transilvaniei) a fost fixat un nou sistem politic-constituŃional. S-a decis ca Transilvania să fie organizată sub forma unei uniri sau confederaŃii a celor trei stări sau naŃiuni politice ("Bundestaat der drei ständischen Völker"1), pornindu-se de la faptul că, încă înainte de 1526, fiecare din ele ajunsese să ocupe un anumit teritoriu din Transilvania: nobilii şapte comitate (Solnocul Interior, Dăbâca, Cluj, Turda, Alba, Târnava, Hunedoara) şi două districte (Chioar şi Făgăraş); saşii nouă scaune (Orăştie, Sebeş, Miercurea, Sibiu, Cele Două Scaune Mediaş-Şeica, Sighişoara, Nocrich, Cincu, Rupea) şi două districte (Braşov şi BistriŃa); iar secuii cinci (de fapt opt) scaune (Trei Scaune [de fapt patru: Sepsi – Sf. Gheorghe, Kézdi – Tg. Secuiesc, Orbai – Zăbala şi Micloşoara], apoi Ciuc, Odorhei, Mureş şi Arieş).2

1 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, ed. IV, vol. I, Sibiu, 1925, p. 296. 2 Lucrarea fundamentală în acest domeniu e cea a lui V. MeruŃiu, JudeŃele din Ardeal şi din Maramureş

până în Banat, Cluj, 1929. Înaintea sa, cel care s-a mai ocupat de acest subiect a fost deputatul din Dieta de la Sibiu (din 1863-1865), Ioan cavaler de Puşcariu, DisertaŃiune despre împărŃirea politică a Ardealului, Sibiu, 1864. Lucrări vechi, dar de referinŃă, în acest domeniu sunt (cf. Fr. Schuler v. Libloy, Siebenbürgische Rechtsgeschichte, ed. I, Sibiu, 1855, vol. I, p.13): Samuel Timon, Imago veteris et novae Hungariae, ed. III, Viena, 1762; M. Bél, Compendium Hungariae geographicum, Bratislava, ed. II, 1792; M. Lebrecht, Versuch einer Erdbeschreibung Siebenbürgens (Încercare de descriere a pământului Transilvaniei), Sibiu, ed. II, 1804; L. J. Marienburg, Geographie von Siebenbürgen (Geografia Transilvaniei), 2 vol., Sibiu, 1813; Joseph Benigni v. Mildenberg, Handbuch der Statistik und Geografie (Manual de statistică şi geografie), 3 vol., Sibiu, 1837; Joseph Bedeus v. Scharberg, Historisch-genealogisch-geografischer Atlas von Siebenbürgen (Atlas istoric-genealogic şi geografic al Transilvaniei), Sibiu, 1839-1850; Ignatz Lenk v. Treuenfeld, Siebenbürgens geograf.-

72

Dietele din anii 1542-1545 au decis ca fiecare naŃiune să-şi menŃină independenŃa internă, propria organizare administrativă, propriul obicei de drept (toate dobândite încă dinainte de 1526). Unirea celor trei naŃiuni a avut drept scop menŃinerea ordinii interne şi supravieŃuirea pe plan internaŃional a statalităŃii Transilvaniei.

Prin urmare, cele trei naŃiuni au devenit adevărate "state în stat"3, decise însă să înlăture toate obstacolele vechi care le opriseră de la o conlucrare eficientă şi să-şi acorde ajutor reciproc în caz de nevoie. Nemaiexistând puterea regală centrală ungară, care să le asigure ordinea şi privilegiile, cele trei naŃiuni au fost nevoite să găsească o formă de convieŃuire, un modus vivendi. Aşadar, din punct de vedere al dreptului de stat, locuitorii Transilvaniei au fost împărŃiŃi în naŃiuni politice (reprezentate prin stări proprii) şi naŃiuni tolerate, nereprezentate prin stări proprii. NaŃiunile politice au fost nobilii (de etnie maghiară, germană - adică familii de saşi, care au ales să intre în rândurile nobilimii, părăsind Fundus Regius- , dar şi românească – vechea pătură cnezială, încă nemaghiarizată), secuii şi saşii. Iar cele trei "state" din Transilvania au fost comitatele nobiliare, scaunele secuieşti şi Fundus Regius sau Pământul crăiesc (locuit de români şi saşi, dar în care drepturi politice deŃineau doar cei din urmă). Aceste naŃiuni politice deŃineau dreptul, prin legile fundamentale, de a-şi exercita autoritatea asupra poporului de rând; de a-l reprezenta în congregaŃiile (Dietele) Principatului şi de a conduce administrarea Ńării. PopulaŃiile tolerate erau românii şi apoi imigranŃi de diferite etnii (armeni, greci, sârbi, bulgari, Ńigani şi evrei). Persoanele aparŃinătoare acestor naŃiuni tolerate se bucurau de "dreptul toleranŃei individuale", erau supuşi tuturor dărilor, dar nu aveau drepturi colective de "stare" în Dietele Ńării4. Iar potrivit lui Joseph Benkö, popoarele tolerate nu deŃineau dreptul cetăŃenesc, precum nici acela de a accede la demnităŃile publice din principat.5

La baza ordinii constituŃionale din Transilvania se afla actul de unire al celor trei naŃiuni politice. Prevederile cele mai importante ale acestei uniri-confederaŃii dintre cele trei naŃiuni au fost următoarele:

1. Recunoaşterea unei conduceri comune şi subordonarea celor trei naŃiuni sub comanda acesteia, dar cu menŃinerea libertăŃilor şi constituŃiilor fiecăreia în parte;

2. Constituirea unui consiliu secret comun (guberniu) la curtea principelui; fiecare naŃiune (apoi şi fiecare religie) având un număr egal de membri (de regulă 12);

3. Pace veşnică între cele trei naŃiuni (unire); 4. Sesiuni generale ale Dietei; 5. Apărare comună a Ńării; 6. Repartizarea proporŃională a contribuŃiilor şi a sarcinilor militare6;

topograf.-statistisch-hydrograf.- und orografisches Lexicon, 4 vol., Viena, 1839; Josef Benkö, Transsilvania, în 2 volume (ed. I la Viena, 1778; ed. II la Cluj, 1834).

3 A. Grimm, Die politische Verwaltung im Großfürstentum Siebenbürgen, Sibiu, 1856, vol. II, p. 3. 4 Ibidem, p. 5. 5 Joseph Benkö, Transsilvania sive Magnus Principatus, ed. II, Cluj, 1834, vol. I, p. 472. 6 Friedrich Schuler von Libloy, Siebenbürgische Rechtsgeschichte, ed. II, Sibiu, 1867, vol. I, p. 123.

Textul latin la p. 324, nota 2.

73

7. Promisiunea fiecăreia din cele trei naŃiuni că va respecta drepturile celorlalte;

8. ConvenŃia ca în cazul în care una din cele trei naŃiuni ar fi atinsă în libertăŃile ei, celelalte două naŃiuni să-i sară în ajutor;

9. Pactul prin care cele trei naŃiuni se leagă să respecte drepturile şi libertăŃile celorlalte comunităŃi privilegiate din Transilvania (comunităŃi urbane şi persoane);

10. Stabilirea ca cei care nu vor respecta această unire să fie pedepsiŃi ca nişte trădători de Ńară şi exilaŃi7.

În acest fel s-a reuşit ca vechile tentative de unire din anii 1437-38 (de la Căpâlna şi Cluj-Mănăştur8), 1459 (de la Mediaş9) şi 1506 (de la Sighişoara, când apare pentru prima oară termenul de tres nationes, acestea hotărând înfiinŃarea unei curŃi comune de justiŃie, alcătuită dintr-un număr egal de membri ai fiecărei naŃiuni10) să devină o realitate politică. Actul de unire a fost reînnoit de mai multe ori (în anii 1567, 1605, 1607, 1613, 1630, 1649, 1681-82), fiind incluse în jurămintele de la instalarea principilor11.

2. Conducerea politică centrală a Principatului Transilvaniei până la cucerirea habsburgică

Conducerea recunoscută în comun de către toate cele trei naŃiuni politice ale Transilvaniei aparŃinea principelui, care purta titlul de Princeps Transylvaniae, partium regni Hungariae Dominus et Siculorum Comes. El era ales de către Dietă şi recunoscut de către Poartă (totuşi, Gabriel Bethlen şi Mihail Apafi au fost impuşi Dietei de către otomani). În schimbul alegerii, principele trebuia să semneze aşa-numitele „capitulaŃii de alegere“, prin care se obliga să respecte sistemul celor trei naŃiuni politice şi a celor patru confesiuni recepte (la care mă voi referi mai jos). Totuşi, aceste capitulaŃii nu i-au putut împiedica pe Bethlen şi pe Gheorghe Rakoczi I să domnească în mod absolutist.

Între prerogativele principilor erau: coordonarea politicii externe, declararea războiului, semnarea tratatelor de pace cu Ńări vecine. De asemenea, principele era supremul judecător al Ńării, conducătorul armatei ardelene12. Tot el convoca Dieta, prin scrisori trimise celor trei naŃiuni (scrisorile erau numite litterae regales)13 Pentru ca deciziile Dietei să aibă valoare juridică, ele trebuiau să fie promulgate de principe, prin aplicarea sigiliului14.

7 A. Grimm, op. cit., p. 7. 8 David Prodan, op. cit., p. 94-101. 9 Textul latin al unirii de la Mediaş la Fără. Schuler von Libloy, op. cit., ed. I, 1855, vol. I, p. 373-376.

10 Fr. Schuler v. Libloy, op. cit., ed. II, vol. I, p. 323-324. 11 Ibidem, p. 325. 12 Anton Radvanszky, Grundzüge der Verfassungs- und Staatsgeschichte Ungarns, München, 1990, p. 79. 13 Joseph Bedeus von Scharberg, Die Verfassung des Grossfürstentum Siebenbürgen, Wien, 1844, p. 34-35. 14 J. Bedeus, Die Verfassung…, p. 81.

74

Tot prin actul de unire a celor trei naŃiuni, s-a stabilit crearea unui Consiliu princiar, numit Consilium intimum. Acest consiliu avea menirea să-l oblige pe principe să se supună voinŃei comune ale celor trei naŃiuni, cu alte cuvinte, să limiteze prerogativele principelui. De aceea trebuia să fie alcătuit dintr-un număr egal de membri ai fiecărei naŃiuni. Numărul consilierilor a fost diferit: în anul 1548 erau 12, în 1556 erau şase, iar în anul 1558 s-a revenit din nou la 12. Cel mai important membru al consiliului era cancelarul (funcŃie instituită în anul 1556). ConstituŃiile Approbate şi Compilate au stabilit că principele nu putea lua nici o decizie în legătură cu problemele interne sau externe ale Ńării, fără ştirea şi aprobarea Consiliului intim (nu putea primi nici măcar pe ambasadorii străini). După 1630, stările au decis ca toate deciziile principelui să fie contrasemnate de către cancelar, secretar şi chiar protonotar15.

Puterea legislativă era exercitată în comun de către principe şi Dietă. Până la cucerirea Transilvaniei de către Habsburgi, au avut loc 296 diete. La începutul epocii Principatului, trebuiau să se întrunească două Diete pe an, anume la Sf. Gheorghe şi Sf. Mihail. În anul 1622 s-a hotărât ca în fiecare an să existe doar o singură dietă (de Sf. Gheorghe). Totuşi, au fost ani în care au fost mai multe diete (în anii 1598, 1607; în 1688 s-au întrunit chiar cinci Diete).

Dieta îi cuprindea pe deputaŃii comitatelor şi districtelor nobiliare, ai scaunelor secuieşti, precum şi ai scaunelor şi districtelor săseşti. De asemenea, principele putea invita şi un număr de aşa-numiŃi regalişti, care nu reprezentau nici un district administrativ din Transilvania.

Principele, prin scrisori adresate celor trei naŃiuni, convoca Dieta. Aceste litterae regales cuprindeau şi propunerile pentru ordinea de zi. Organele de conducere ale districtelor administrative alegeau deputaŃii şi le fixau acestora sarcini cu privire la modul în care trebuiau să voteze proiectele legislative.

Dieta emitea şi vota legi, repartiza impozitele pe care trebuiau să le plătească fiecare din cele trei naŃiuni (mai precis, contribuabilii din cele trei regiuni ardeleneşti).16 Votul se făcea “pari consilio et consensu”, prin majoritate de două treimi. Datorită faptului că majoritate era asigurată de nobili şi secui, aceştia au reuşit să voteze în mai multe rânduri (în anii 1607, 1619, 1625) legi care atentau la privilegiile saşilor, anume legi care prevedeau recunoaşterea dreptului de cetăŃenie al nobililor în oraşele săseşti. Saşii au protestat în anul 1625 împotriva votului comun al celorlalte două naŃiuni. Cu toate acestea, concivilitatea secuilor şi a nobililor pe pământul crăiesc a fost recunoscută în şedinŃa din 14 martie 1653, şi legiferată în Approb., în P.III, T. (1, art. 1 § 2. ReprezentanŃii saşilor au văzut în această alianŃă a două naŃiuni împotriva celei a treia drept un pericol la adresa statului ardelean. În Dieta din 1654, ei au asemănat Transilvania cu un scaun cu trei picioare, care ar cădea în cazul în care s-ar rupe unul din cele trei picioare.17.

15 Cf. Fr. Schuler v. Libloy, op., cit., vol. I, p. 348-352; J. Bedeus von Scharberg, Verfassung…, p.

36, 99-100. 16 Fr. Schuler v. Libloy, op., cit., p. 368-393, şi Joseph Bedeus v. Scharberg, Verfassung….,p. 17 şi 84. 17 Fr. Schuler v. Libloy, op. cit., ed. II, p. 325, nota 1.

75

Prin Dieta de la Sebeş, din 24 mai 1659, saşii au reuşit să impună votarea unei legi referitoare la sigiliile Transilvaniei, lege prin care se asigura egalitatea în drepturi a celor trei naŃiuni. Dat fiind faptul că Transilvania era alcătuită din patru regiuni diferite (comitatele ardelene, scaunele secuieşti, jurisdicŃiile săseşti şi comitatele ungurene- sau ParŃium), s-a stipulat ca fiecare act legislativ să fie întărit cu cele patru sigilii ale celor patru provincii ale Ńării. Sigiliul comitatelor ardelene închipuia un vultur şi continua însemnarea Sigillum Comitatuum Transsilvaniae (şi trebuia păstrat de către comitele de Alba). Sigiliul comitatelor din Partium cuprindea cele patru râuri ungureşti (şi era păstrat la comitele suprem din Bihor). Sigiliul scaunelor secuieşti cuprindea soarele şi luna (fiind păstrat la căpitanul suprem din scaunul Odorhei), iar sigiliul saşilor cuprindea cele şapte cetăŃi săseşti (fiind păstrat de către primarul din Sibiu). Fiecare act votat de Dietă trebuia întărit de cele patru sigilii. Iar în cazul în care Partiumul ar fi fost înstrăinat de Transilvania, atunci fiecare act de lege urma să fie întărit doar cu celelalte trei sigilii 18. În cursul luptelor politice dintre anii 1659-1661, sigiliile saşilor şi ale secuilor s-au pierdut. Au fost confecŃionate sigilii noi: sigiliul secuilor cuprindea tot luna şi soarele, dar şi inscripŃia: Ha –lo Erdeli Orszagae; sigiliul saşilor cuprindea tot cele şapte cetăŃi, dar şi inscripŃia (care o întregea pe cea de pe sigiliul secuilor) rom nemzetbol al. În acest fel, inscripŃia de pe cele două sigilii era: Harom nemzetbol allo Erdeli Orszagae (cea din trei naŃiuni constituita Ńară a Transilvaniei).19

Prin legea din 1659 s-a introdus dreptul de veto pentru fiecare din cele trei naŃiuni politice din Transilvania. În acest mod, saşii nu au permis votarea proiectelor de legi promovate de nobili şi de secui, dar considerate de saşi ca periculoase pentru menŃinerea autonomiei lor20.

18 Joseph Bedeus von Scharberg, Die Wappen und Siegel der Fürsten von Siebenbürgen und der einzelnen

ständischen Nationen dieses Landes (Stemele şi sigiliile principilor Transilvaniei şi ale naŃiunilor politice ale acestei Ńări), Sibiu, 1838, p. 21-23).

19 Fr. Schuler v. Libloy, op., cit., p. 333, nota 3. 20 Acest sistem de votare a fost înlăturat abia la dieta din 1791, prin articolul de lege 11, când s-a

impus votul majoritar.

77

B. ORGANELE DE CONDUCERE LOCALE DE PE PĂMÂNTUL CRĂIESC

AdministraŃia locală de pe Pământul crăiesc a fost cu totul diferită şi mult

mai complexă şi complicată faŃă de cea din comitate21 sau din scaunele secuieşti22, şi aceasta, datorită faptului că saşii au cunoscut o autonomie locală deosebit de dezvoltată. Voi încerca, în cele ce urmează, să prezint cât se poate de structurat organele administrative locale de pe Pământul crăiesc.

21 În fruntea comitatelor se aflau CongregaŃia comitatensă (numită şi marcală). Aceasta se întrunea

de obicei în fiecare trimestru, participarea tuturor nobililor fiind obligatorie! CompetenŃele ei erau: numirea funcŃionarilor din administraŃia locală comitatensă şi cercuală (cu excepŃia funcŃionarului suprem - comite suprem sau capitan suprem); alegerea deputaŃilor pentru Dietă şi prezentarea instrucŃiunilor pe care aceştia trebuiau să le respecte; judecarea proceselor între nobili, în prima instanŃă; soluŃionarea problemelor economice şi politice care apăreau în respectiva jurisdicŃie şi de care erau responsabile, prin lege, adunările congregaŃiile marcale..

Cel mai înalt funcŃionar din comitat era comitele suprem, iar în district căpitanul suprem. Aceştia transmiteau deciziile principelui şi ale guberniului, prezidau adunările cercuale, apărau interesele principelui în respectivele jurisdicŃii. Erau ajutaŃi de câte un notar suprem care redacta documentele oficiale ale comitatului/districtului şi conducea arhiva şi cancelaria respectivei jurisdicŃii politice. Fiecare comitat era împărŃit în cercuri, în fruntea cărora se aflau câte un judecător suprem – supremus judex nobilium şi un vice-comite (responsabil de problemele poliŃieneşti). Cercurile erau împărŃite în procese – plăşi. În fruntea acestora se aflau judecători inferiori vice judex nobilium. În ceea ce priveşte districtele, aici vice-capitanul cumula îndatoririle judecătorilor supremi şi ale vice-comiŃilor din comitate. AlŃi funcŃionari din comitate şi districte erau preceptorii regali (responabili de strângerea dărilor), comisarii staŃionari (aveau grijă de încartiruiri şi supravegherea militarilor), comisarii de drumuri, inspectorii silvici şi medicii districtuali (care aveau în subordine medicii săteşti şi moaşele).

În ceea ce priveşte administraŃia comunală, în mediul rural exista un consiliul sătesc alcătuit din judecător şi un număr restrâns de juraŃi. Stăpânul satului propunea mai multe persoane pentru ocuparea funcŃiei de judecător sătesc (Szolgabiro, Dulló), apoi populaŃia alegea persoana dorită. Totuşi, acest consiliul sătesc a fost de prea puŃine ori un organ reprezentativ al populaŃiei, el transmitea mai mult ordinele venite de la curtea nobilului. Aşadar, obiectul de activitate al acestui consiliu era mai mult de ordin administrativ (colectare a dărilor, rechiziŃionare pentru armată, încartiruirea militarilor, asigurarea bunei funcŃionaări a drumurilor, podurilor din comună etc.). Pe lângă sate, mai existau în comitate şi aşezări în care erau organizate târguri (tocmai de aceea, aceste localităŃi au şi fost numite târguri; despre oraşe voi reveni mai jos). Zilele de târg erau decise de către nobil, care încasa şi taxele. AdministraŃia economică în aceste târguri era controlată de oficialităŃile cercuale şi comiatetense (A. Grimm, op. cit., vol. I, p.8-9, vol. II, p. 42).

22 Scaunele secuieşti s-au aflat sub conducerea comitelui secuilor, funcŃie deŃinută, de regulă, de principele Transilvaniei. Primul funcŃionar în scaunele secuieşti era judele regesc suprem - supremus judex regius. Acesta era de faptu un funcŃionar regal, având aceleaşi însărcinări ca supremul comite în comitate. Al doilea funcŃionar scăunal era vice-judele regal -- vice judex regius. În scaunele compuse din mai multe scaune parŃiale (Trei Scaune) sau filiale (Ciuc), fiecare scaun parŃial sau filial avea propriul vice-jude regal. Scaunul Odorhei avea trei vice-juzi, apoi încă unul pentru scaunul filial Bardocs. La fel, scaunul Mureş avea trei vice-juzi, în timp ce scaunul Arieş avea doar un vice-jude. În subordinea vice-juzilor se aflau judecătorii inferiori - Dullones. CeilalŃi funcŃionari inferiori aveau aceeaşi denumire ca în comitate. De asemenea, în fiecare scaun existau congregaŃii marcale, a căror membri erau toŃi secuii care deŃineau pământ în respectivele scaune (Ibidem, I, p.9-10)

78

Mai întâi trebuie consemnat faptul că la toate nivelele de administraŃie au existat organe colective şi organe individuale, ambele aceste organe fiind duble. Astfel, fiecare sat avea ca organe individuale de conducere un administrator villicus, Hann şi un judecător Richter (de fapt, acesta din urmă doar în localităŃile mai mari). Organele colective de conducere din sate erau primăria (Das Amt, Das Rat) şi Sfatul bătrânilor (Altschaft). Această organizare s-a complicat şi mai mult, după ce unele localităŃi au devenit oraşe.

După cum am menŃionat deja, Pământul crăiesc a fost organizat în nouă scaune şi două districte (deci 11 Publica sau jurisdicŃii). Unele din aceste jurisdicŃii aveau în frunte oraşe libere regeşti (Sibiu, Braşov, Sighişoara, Mediaş, BistriŃa şi Sebeş), iar altele erau doar târguri (Orăştie, Rupea, Miercurea Sibiului, Cincul Mare şi Nocrich). Urmarea dezvoltării economice a patriciatului săsesc din oraşe, a fost faptul că primarii/juzii supremi au devenit, împreună cu Magistratele, organele de conducere ale respectivelor jurisdicŃii (astfel că celelalte localităŃi au pierdut orice rol în administraŃia scaunului/districtului lor). În scaunele care aveau ca reşedinŃă târguri, organul suprem de conducere era aşa-numitul Officiolat (alcătuit din juzii regali şi cei scăunali, la care se adăugau un număr de reprezentanŃi ai tuturor localităŃilor din jurisdicŃie).

Chiar şi numai din puŃinele rânduri de mai sus se poate constata complexitatea administraŃiei locale săseşti. Nu e de mirare că unii au considerat-o ca fiind de-a dreptul haotică. Tocmai de aceea, Curtea de la Viena a fost preocupată să emită o serie de regulamente, care să introducă o oarecare uniformitate. Deşi aceste regulamente au fost emise la cumpăna dintre secolele XVIII-XIX (1795-1805), totuşi mă voi referi la ele în acest capitol, pentru a putea oferi o privire de ansamblu mai sistematică.

1. Organele de administraŃie în târguri şi sate Consiliul – Das Amt

Consiliul sătesc a fost format din administrator şi dintr-un număr de juraŃi, de cele mai multe ori până la patru. În satele mixte, unii din juraŃi erau români (de exemplu, în anul 1582, Avrigul avea doi juraŃi saşi şi unul român, iar Scădate avea doi juraŃi români şi alŃii doi unguri). Aceşti juraŃi erau numiŃi de administratorul satului.

Regulamentul din 1804/5 a decis ca în fiecare sat să fie cel puŃin patru juraŃi. Primul îndeplinea rolul de ajutor al administratorului; al doilea era responsabil de colectarea dărilor care erau predate apoi administratorului; al treilea avea în grijă orfanii localităŃii. Cel de-al patrulea era economul (contabilul veniturilor şi cheltuielilor; el supraveghea cassa alodială; avea aceleaşi însărcinări, pe plan local, ca preceptorii alodiali din oraşe). Tot acest regulament a decis ca cei patru juraŃi să fie aleşi de Sfatul bătrânilor - Altschaft (când acesta era format din mai mult de 12 membri) sau de către toŃi capii de familie din sat, atunci când Sfatul era format din mai puŃin de 12 membri.

79

În târguri, consiliul cuprindea un judecător şi un număr de 6-12 (de cele mai multe ori 10) juraŃi. Aceştia erau aleşi anual de comunitatea capilor de familie (în târgurile din districtul Braşov juraŃii îndeplineau funcŃia pe viaŃă), iar după 1804/5 de Sfatul bătrânilor.23

Judecătorul de târg

Târgurile de reşedinŃă nu aveau un judecător propriu-zis, deoarece juzii scăunali de aici nu erau aleşi de târg (chiar dacă erau cetăŃeni ai târgului respectiv), ci de Adunarea scăunală.

În Provincia Sibiului au existat două târguri care aveau câte un judecător cu competenŃă în localităŃile respective, anume AlŃâna (scaunul Nocrich, azi în jud. Sibiu) şi Saschiz (scaunul Sighişoara, azi în jud. Mureş).

Pentru târgul Saschiz s-a confirmat în anul 1419 dreptul la un judecător propriu, numit de rege (deci un jude regal). Din 1487 aflăm că acest jude regal din Saschiz era ales de popor. Câteva secole mai târziu, în 1775, nu mai exista în Saschiz un jude, ci doar un administrator, care însă îndeplinea şi funcŃia de judecător.

În ceea ce priveşte AlŃâna, judecătorul de aici a fost atestat pentru prima oară în anii 1592-93, când principele a acordat acestui târg dreptul de judecată în chestiuni penale (Blutgerichtsbarkeit). Prin aceasta, locuitorii din AlŃâna nu mai erau datori să se prezinte la scaunul de judecată al scaunului Nocrich.

Ştiri despre judecători de târg mai avem în Agnita (scaunul Cincu, azi jud. Sibiu), dar numai pentru o anumită perioadă. Acest târg a obŃinut dreptul de judecată a cazurilor penale (Blutgerichtsbarkeit) în anul 1466. Dar statutele târgului din 1717 nu menŃionau nici un judecător, ci doar o judecătorie.

În districtul Braşov existau patru târguri: Râşnov, Codlea, Feldioara şi Prejmer. Judecătorii de aici au fost asesori ai comitelui, apoi ai succesorilor acestuia. Doar din cea de a doua jumătate a secolului XVI, aceşti judecători au dobândit competenŃe juridice în localităŃile respective (Codlea şi Prejmer), dar şi în satele din jurul târgurilor (Râşnov şi Feldioara). Astfel, judecătorul din Râşnov avea competenŃă şi în satele Cristian şi Vulcan, iar cel din Feldioara în satele Hălchiu, Măieruş şi Rotbav.24 Judecătoriile din cele patru târguri erau compuse din jude şi administrator.

Prin acordul dintre oraşul Mediaş şi cele Două Scaune, semnat în anul 1553, existau juzi de târg în Şeica Mare, Biertan, Moşna, AŃel şi Richiş. Conform unor ştiri din 1555 şi 1559, existau totuşi unele deosebiri între târgurile Şeica şi Biertan, pe de o parte, şi Moşna, AŃel şi Richiş, pe de altă parte. InstanŃa de apel pentru primele două târguri a fost Magistratul din Mediaş, completat cu juraŃii celor Două Scaune, în timp ce instanŃa de apel pentru celelalte trei târguri a fost judele regal din Mediaş şi doar apoi Magistratul medieşan, completat cu juraŃii din scaun.

23 G. Ed. Müller, Stühle und Distrikte..., p. 138-141. 24 Ibidem, p. 249.

80

Încă din 1315, localităŃile Mediaş, Biertan şi Şeica Mare au dobândit o poziŃie superioară celorlalte târguri. O poziŃie deosebită a dobândit apoi, prin unele documente din secolul XIV, şi Şeica Mică. Cu timpul, au rămas doar două târguri aşa-zis "rivale", anume Mediaş şi Şeica Mare. Mediaşul a încercat şi a obŃinut, în anul 1494, de la regele Vladislav II, dreptul de a deveni reşedinŃa judelui regal din cele Două Scaune. Dar la protestul celorlalte târguri, dreptul a fost retras în anul 1496. Pe de altă parte, Şeica Mare a căutat şi chiar a obŃinut pentru un an (1520-1521) dreptul de a deŃine un jude regal propriu pentru un scaun de sine stătător, rupt de Mediaş.

În ceea ce priveşte Bietanul, acest târg a obŃinut încă din 1418 dreptul la judecătorie în probleme penale (Blutgerichtsbarkeit).

Cu timpul, Moşna, Richiş şi AŃelul au fost subordonate scaunului de judecată din Mediaş. Au rămas judecătorii de târg doar în Biertan (cu competenŃă doar în localitate) şi Şeica Mare (cu competenŃă în satele Axente Sever, Agârbiciu, Valea Viilor, Şoala şi Moardăş). InstanŃa de apel pentru cele două judecătorii din Şeica şi Biertan a rămas Magistratul din Mediaş completat cu juraŃii celor Două Scaune.

Prin regulamentul din 1804/5 s-au menŃinut juzii din târgurile pomenite, dar acei juzi care aveau competenŃă în unele sate dimprejur (Râşnov, Feldioara şi Şeica Mare) şi-au pierdut-o în favoarea juzilor districtuali şi scăunali.

Judecători de sat existau doar în districtul BistriŃa, unde s-a menŃinut instituŃia greavilor săteşti. Aceştia aveau poziŃia unui Hann din celelalte jurisdicŃii.

Prin regulamentul CurŃii din 1804/5, au fost desfiinŃate judecătoriile din toate satele săseşti, acestea fiind puse sub jurisdicŃia juzilor scăunali sau districtuali.25

Administratorii de sat şi târg

În fiecare localitate de pe pământul săsesc (sat, târg sau oraş) exista un administrator, numit în latină villicus, iar în germană Hann. Acesta era ales în fiecare an, fapt întărit şi de Statutele lui Fronius din 1583. În Avrig, localitate mixtă săsească şi românească, administratorul a fost întotdeauna un sas. În satul Săcădate, locuit de români şi maghiari, funcŃia a fost deŃinută întotdeauna de maghiari. În satul Ruşi, locuit de saşi şi slavi, statutul localităŃii din 1599 prevedea ca funcŃia să treacă anual de la o naŃiune la cealaltă. În satul Bungard, bulgarii au cerut în anul 1607 dreptul de a avea prioritate în faŃa românilor pentru ocuparea funcŃiei de administrator. Magistratul din Sibiu a decis ca această funcŃie să poată fi deŃinută doar de bulgari şi saşi.

Statutele din Agnita dau amănunte interesante despre procedura de alegere a administratorului de târg. Oratorul Sfatului (Altschaft) anunŃa pe cei şase candidaŃi (trei din vechii membri ai Consiliului şi trei din Sfat). Alegerea era făcută de cei 40 membri ai Sfatului, la care se adăugau cei mai vârstnici capi de familie, preotul (acesta cu două voturi), cei doi predicatori, fostul administrator, oratorul şi notarul.

Regulamentul din 1805 a decis ca administratorii să fie aleşi la fiecare doi ani de Sfat.

25 Ibidem, p. 141-148 şi 249-250.

81

Administratorii au beneficiat de anumite scutiri de impozite, iar competenŃa lor a cuprins:

• supravegherea strângerii impozitelor; • întocmirea bilanŃului contabil al localităŃii. În satele din

scaunul Cincu, administratorul prezenta socotelile localităŃii în prezenŃa preotului. Conform unei decizii a Guberniului regal din 1794, toŃi administratorii erau obligaŃi să prezinte anual socotelile instituŃiilor superioare;

• stabilirea încartiruirilor militare în localitate, supravegherea recrutărilor pentru armată;

• controlul lunar al hornurilor, pentru menŃinerea lor în bună funcŃionare, împreună cu un membru al Sfatului şi cu doi tineri din localitate (decizie a Comisiei lui Seeberg din 1754);

• întreŃinerea a clădirilor publice, a podurilor şi uliŃelor; • supravegherea îngrădirilor (păşunile şi pădurile comunităŃii); • competenŃă judecătorească în probleme minore; • executarea sarcinilor primite de la instituŃiile administrative

superioare (generalizată de regulamentul CurŃii din 1804/5).26

Sfatul bătrânilor – Die Altschaft

La fel ca şi în oraşe, existau şi în sate şi târguri o instituŃie echivalentă Centumviratului, numită Sfatul bătrânilor (Altschaft). Aceasta era formată din 40-50 membri în târguri şi de 12-32 membri în sate (Codlea avea un Sfat alcătuit din 50 persoane; satele Avrig şi Săcădate aveau un Sfat alcătuit din 34 persoane, în timp ce Sfatul din Ruşi cuprindea 24 persoane).

Dacă membrii Centumviratelor din oraşe erau aleşi de Magistrate, membrii Sfatului din târguri şi sate erau numiŃi de administrator împreună cu ceilalŃi membrii ai Sfatului. Cei aleşi în Sfat trebuiau să deŃină proprietăŃi în localitate, să aibă o viaŃă cinstită. De cele mai multe ori Sfatul era format din cei mai bogaŃi locuitori ai comunei. Cei aleşi îndeplineau funcŃia până la moarte, putând fi înlăturaŃi doar în cazul în care dădeau dovadă de slăbiciune şi nepricepere.

În ceea ce priveşte naŃionalitatea membrilor din Sfat, în localitatea Avrig, jumătate erau români, iar cealaltă jumătate saşi; în Săcădate jumătate erau români şi cealaltă jumătate era formată din maghiari. În Ruşi slavii şi saşii îşi împărŃeau în mod egal locurile din Sfat. În cazul în care nu exista un număr suficient de saşi, puteau fi aleşi şi slavi vorbitori de germană.

Regulamentul CurŃii din 1805 a decis ca în localităŃile în care Sfatul era alcătuit din până la 12 membri, aceştia să fie aleşi de comunitatea capilor de familie, în schimb în localităŃile în care Sfaturile cuprindeau mai mult de 12 persoane, acestea să fie alese de ceilalŃi membri ai Sfatului.

26 Ibidem, p. 148-159.

82

CompetenŃele Sfaturilor au fost următoarele: • Supravegherea bunului mers al treburilor din localitate; • Rezolvarea disputelor dintre locuitorii din localitate; • Sfătuirea administratorului în cazul necesităŃii rezolvării unor

probleme dificile; • Dreptul de alegere, împreună cu comunitatea capilor de familie,

a funcŃionarilor locali; • În scaunul Sighişoara, Sfaturile săteşti aveau şi competenŃe în

judecarea unor pricini minore (pe care administratorul nu le putea rezolva singur), putând impune amenzi de până la 99 dinari. În scaunul Miercurea, Sfatul sătesc era o instanŃă de apel pentru deciziile luate de vecinătăŃi;

• Rol în împărŃirea impozitelor în localitate; • Controlul bilanŃului contabil al comunei.

Lucrările Sfatului erau conduse de Orator - Wortmann. Prin decizia CurŃii din 1805, acesta era ales odată la doi ani de Sfat, la propunerile făcute de Consiliu. Îndatoririle acestuia erau supravegherea vieŃii economice din comună şi a bilanŃului contabil.27

VecinătăŃile

Precum în oraşe, existau şi la sate şi în târguri vecinătăŃi, alcătuite din 20-30 de familii şi conduse de un părinte (tată sau staroste) de vecinătate. Spre deosebire de oraşe, în sate şi târguri aveau drept de întrunire nu doar bărbaŃii, ci şi femeile. BărbaŃii se adunau la cel mai vârstnic vecin, iar femeile la cel mai tânăr. Decizii puteau lua însă doar adunările bărbaŃilor.

Vecinii trebuiau să se ajute reciproc la nevoie (construcŃii de case, organizarea de nunŃi, înmormântări). Certurile dintre oameni erau soluŃionate mai întâi de aceste foruri ale vecinătăŃilor, iar apelul se putea face la Sfatul din comună. În adunările vecinătăŃilor se judecau şi toate încălcările de disciplină (beŃii, certuri, neatenŃie în ceea ce priveşte folosirea focului, neajutorarea celor nevoiaşi, lipsa participării la serviciul divin). Cei vinovaŃi plăteau amenzi.

InstituŃia vecinătăŃilor a fost preluată şi de locuitorii români ai satelor de pe pământul crăiesc. Ea a contribuit în mare măsură la menŃinerea ordinii şi disciplinei în satele din sudul Ardealului.28

2. Organele administrative în oraşe

Oraşele s-au dezvoltat din acele târguri meşteşugăreşti, cărora regii ungari le-au acordat anumite privilegii speciale, după ce locuitorii au reuşit să le înconjoare cu ziduri şi bastioane de apărare. În Sibiu, zidul din oraşul de jos a fost terminat în anul 1413, iar cel din oraşul de sus până în anul 1478. Încă din anul 1387, oraşul Sebeş a primit permisiunea de la regele Sigismund de Luxemburg să 27 Ibidem, p. 162-166. 28 Ibidem, p. 171-176.

83

înceapă lucrările de înconjurare a localităŃii cu ziduri. În Braşov, lucrările au început în anul 1395. În 1438, zidurile BistriŃei căzuseră deja în ruină, astfel că regalitatea a permis renovarea lor. În ceea ce priveşte Sighişoara, date despre zidurile acestei cetăŃi avem doar din anul 1490. InformaŃii tot atât de târzii avem despre Mediaş. În anul 1494, regele Vladislav II a permis cetăŃenilor din Mediaş ca, în chip provizoriu, până la terminarea construcŃiei zidurilor cetăŃii, să-l aleagă pe judele regal din cele două scaune Mediaş-Şeica. Doi ani mai târziu, datorită împotrivirii târgurilor Biertan şi Şeica, regele a anulat decizia. Într-un document din anul 1517, Ludovic II specifica faptul că, datorită lucrărilor de împrejmuire, Vladislav II ridicase târgul Mediaş la rang de oraş. În anul 1534, zidurile erau gata, iar în 1552, regele Ferdinand I de Habsburg a ridicat Mediaşul la rang de oraş reşedinŃă scăunală, permiŃând medieşenilor să-l aleagă pe judele regal din cele două scaune. De aceea, 1552 e considerat drept anul de înfiinŃare a oraşului Mediaş.29

Ca toate târgurile, şi oraşele aveau câte un judecător orăşenesc ales de locuitori. Prima atestare documentară: 1292 la Sibiu, 1301 la Sebeş, 1366 la BistriŃa, 1368 la Braşov, 1495 la Sighişoara, 1555 la Mediaş.

Administratorul orăşenesc – Der Stadthann

Prin diploma Andreanum, locuitorii din toate localităŃile de pe Fundus Regius au dobândit dreptul de a-şi alege conducătorii. Printre aceştia se afla şi primarul (villicus, Hann). În documente, aceşti primari sunt atestaŃi doar din secolul XIV. În BistriŃa, această funcŃie a apărut abia în 1742.30

Hann-ul avea următoarele responsabilităŃi: • Judecarea pricinilor mărunte. În Sibiu, un tribunal, alcătuit din

hann, judele de târg şi dintr-un secretar, judecau pricinile apărute între slugi şi stăpânii lor, apoi diferendele privind construcŃiile. La Braşov, hannul judeca, în primă instanŃă, pricinile apărute în cartierele din afara cetăŃii. La fel şi la BistriŃa (aici erau supuşi jurisdicŃiei hannului şi Ńiganii);

• Redactarea socotelilor orăşeneşti. Supravegherea cheltuielilor; • Supravegherea stingerii incendiilor; • Supravegherea pieŃelor de carne, legume şi fructe. În acest sens

avea ca ajutor pe judecătorul de târg; • Construirea şi întreŃinerea clădirilor publice (porŃile cetăŃii,

morile, fântânile, podurile şi podeŃele); • MenŃinerea curăŃeniei şi ordinii publice pe străzi şi uli Ńe

(împreună cu taŃii de vecinătăŃi); • Supravegherea păşunilor orăşeneşti; • La Braşov în sarcina hannului intra şi calcularea impozitelor care

urmau să fie plătite de cetăŃeni. În oraşele cu primari (Bürgermeister ) de aceste calcule se ocupau primarii. La BistriŃa de acest lucru se ocupa notarul oraşului. Tot la Braşov, hannul se

29 G. Ed. Müller 1925, p.24-25. 30 Ibidem, p. 39-52.

84

ocupa de administrarea economică în întregul district, nu doar în oraş. El trebuia să prezinte bilanŃul contabil în faŃa adunării districtuale, iar din 1606 şi în faŃa centumvirilor.

Regulamentul din 1804-1805 i-a luat hannului toate aceste responsabilităŃi,

încredinŃându-i doar cele de menŃinere a ordinii publice (fiind numit directorul poliŃiei orăşeneşti).

La Mediaş, funcŃia de hann a dispărut după 1552, locul ei fiind luat de un primar Bürgermeister. După ce, la mijlocul secolului XVII, funcŃia a fost restaurată, hannul din Mediaş a fost un funcŃionar cu atribuŃii atât în oraş, cât şi în scaun. În 1670, prin decizia UniversităŃii naŃiunii săseşti, a devenit un funcŃionar responsabil exclusiv cu probleme orăşeneşti (la fel ca toŃi omologii săi din celelalte oraşe din scaune; dar nu şi din Braşov sau BistriŃa). În anul 1711, printr-o decizie a Centumvirilor, a devenit membru în magistratul orăşenesc.

La BistriŃa, funcŃia a fost instituită abia în anul 1742, fiind similară cu cea din Braşov.

În ceea ce priveşte alegerea se făcea anual sau odată la doi ani (în funcŃie de statutele municipale). În schimb, după reglementarea din 1804, funcŃia a fost dobândită pentru toată durata vieŃii (cu excepŃia oraşelor Braşov şi BistriŃa).31

Primarul – Bürgermeister

Este o funcŃie apărută ulterior (atestată pentru prima dată în anul 1366 la Sibiu, 1393 la Sighişoara, 1415 la Braşov, 1553 la Mediaş). FuncŃia de primar a existat şi în târgurile Rupea (în jurul anului 1550) şi Cincul Mare (în urma regulamentului din 1804). Oraşele BistriŃa şi Sebeş nu au avut niciodată primari. Este interesant că doar la Mediaş funcŃia de Bürgermeister a apărut ca o înaintare a funcŃiei de Hann. În celelalte oraşe din cele 7 scaune, cele două funcŃii au existat în paralel. În cele două districte funcŃia fie nici nu a fost instituită (BistriŃa), fie a dispărut (în Braşov, după 1523).

Primarul din Sibiu a avut un statut deosebit, fiind în acelaşi timp şi consul provincial, membru în conducerea duovirală a UniversităŃii naŃiunii săseşti .

Până la regulamentele din 1797 şi 1804, primarii din oraşe au fost aleşi de consiliile lărgite (corpul centumvirilor), iar în Rupea de Adunarea scăunală, pe timp de un an. După aceste regulamente, alegerea tuturor primarilor s-a făcut odată la doi ani, de către Adunarea scăunală, dintre cele trei persoane propuse de comitele naŃiunii săseşti în acest scop. Prin aceleaşi regulamente, primarii din Sibiu, Sighişoara şi Mediaş au devenit primii funcŃionari în scaunele lor.32

FuncŃia primarului era un officium politico-economico. Îndatoririle lui erau următoarele:

• conducerea şedinŃelor magistratului (cu excepŃia primarului din Rupea);

• la Rupea, unde nu exista magistrat, primarul era membru al Officiolatului, doar când acesta era instanŃă de apel (în asemenea

31 Ibidem, p. 44-52 şi 247-8. 32 Ibidem, p. 197-198.

85

cazuri, cei doi judecători - scăunal şi regal - nu participau, datorită faptului că făcuseră parte din prima instanŃă de judecată). Altfel, primarul din Rupea nu făcea parte din officiolat;

• colaborarea cu oratorul comunităŃii; • contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor din oraş şi scaun.

Prezentarea bilanŃului la sfârşit de an în faŃa comunităŃii (iar în Rupea în faŃa Adunării scăunale);

• supravegherea corectitudinii încasării impozitelor şi a dărilor; • supravegherea ordinii publice. La Mediaş, fără aprobarea

expresă a primarului, nimeni nu mai putea intra în oraş, după ce porŃile cetăŃii erau închise;

• supravegherea breslelor; • judecarea tulburătorilor ordinii publice şi a salariaŃilor oraşului.33

Comunitatea – Centumviratul – Die Hundertmannschaft

Pe Pământul regal, adunarea centumvirilor s-a înfiinŃat în anul 1495 (mai întâi la Sibiu, apoi şi la Braşov), printr-o măsură a regelui Vladislav II. După modelul oraşe-lor din comitatele ungureşti şi ardelene (Clujul avea o astfel de comunitate, atestată încă din 1458), această adunare a fost alcătuit din 100 de membri. În anul 1521 este atestată şi Comunitatea din BistriŃa, în 1621 cea din Mediaş, iar în 1659 şi cea din Sighişoara. Spre deosebire de aceste oraşe, Sebeşul avea o Comunitate formată doar din 40 membri (atestată prima dată în anul 1614), la fel cu celelalte târguri pretoriale. În schimb, târgul Codlea avea o comunitate formată din 50 membri.

Comunitatea era formată doar din proprietari de case în localitatea respectivă, în special din deputaŃi ai vecinătăŃilor şi ai breslelor, din liberi profesionişti, literaŃi (numiŃi Honoratioren), din administratorii localităŃii. Erau excluşi străinii, militarii, clericii, senatorii din magistrat, persoane fără avere şi persoane care se aflau în cercetare penală. În ceea ce priveşte etnia centumvirilor, aceştia trebuiau să fie saşi sau germani imigranŃi (decizie a Centumviratului din Sibiu din anul 1614). O excepŃie o alcătuia Orăştie. Datorită faptului că la Cluj, jumătate din membrii ComunităŃii orăşeneşti erau germani, iar cealaltă jumătate unguri, Ştefan Báthory a cerut în anul 1572 ca jumătate din membrii comunităŃii din Orăştie să fie maghiari. În Braşov, românii din Schei au cerut în 1751 să le fie permisă intrarea în Comunitate. Guberniul Transilvaniei nu a fost de acord, motivând statutul românilor de naŃiune tolerată. Accesul românilor a fost aprobat abia în 1869, prin regulamentul lui Wenckheim.

În ceea ce priveşte confesiunea membrilor ComunităŃii, aceştia au fost, după trecerea saşilor la Reformă, protestanŃi. Abia în anul 1732 s-a cerut, printr-un decret imperial, ca în comunitate să fie aleşi şi catolici, iar doi ani mai târziu, comandantul general al Transilvaniei a impus alegerea în Comunitatea din Sibiu a patru catolici. Numărul membrilor ComunităŃii a crescut în anul 1759, fiind completat în proporŃie geometrică de catolici. 33 Ibidem, p. 31-39.

86

Conform statutelor clujene din 1458 şi 1488, în fiecare an, în preajma datei alegerii noilor judecători şi senatori, senatorii şi judecătorii în funcŃie numeau pe noii centumviri. Statutul din 1488 prevedea că senatorii decideau care din centumviri să fie schimbaŃi şi care nu. Tot la fel, în oraşele săseşti Magistratul a fost cel care i-a numit pe centumviri. În anul 1793, senatorii braşoveni au acceptat ca pentru fiecare funcŃie de centumvir să fie permis ComunităŃii să facă trei propuneri. Însă regulamentele CurŃii din anii 1795-1805 au decis că centumvirii ocupau funcŃia pe toată viaŃa, ei fiind aleşi de Comunitate din trei propuneri făcute de Magistrat.

Centumvirii se bucurau de anumite drepturi, în special fiind scutiŃi de a încartirui soldaŃi. Senatorii puteau fi aleşi doar din rândul centumvirilor. Pe de altă parte, funcŃionarii înalŃi din scaunele mici ale Provinciei Sibiului puteau fi aleşi din rândul ComunităŃii din Sibiu.

Comunitatea se întrunea la anumite prilejuri: 1. la târgurile anuale ale oraşului; 2. pentru expunerea bilanŃului contabil (socotelile oraşului); 3. pentru alegerea înalŃilor funcŃionari; 4. pentru ascultarea rapoartelor deputaŃilor la Diete.

În regulamentul din 1795 s-a decis înfiinŃarea unor comisii ale ComunităŃii, formate din până la 20% din numărul total al centumvirilor.

Adunările ComunităŃii aveau loc în clădirea consiliul municipal (primărie), ele fiind conduse de Orator - Wortmann . Acesta era ales, conform regulamentului din 1795, de către centumviri, fără amestecul Magistratului. Regulamentul din 1804/5 a decis ca alegerea să fie făcută, pentru o perioadă de doi ani, din rândul a trei propuneri ale comitelui naŃiunii săseşti. Oratorul avea rangul unui senator, fiind considerat funcŃionar superior, dar sub rangul primarului, administratorului orăşenesc şi al juzilor. El era preşedintele ComunităŃii, putând convoca, cu prilejuri deosebite, dar după anunŃarea în prealabil a funcŃionarilor superiori, şedinŃa centumvirilor.

La Braşov, oratorul exercita şi dreptul de control al socotelilor orăşeneşti. Datoria lui era aceea de a avea grijă ca proprietăŃile funciare şi silvice să nu se înstrăineze. La Sibiu porŃile cetăŃii nu se mai puteau deschide în timpul nopŃii fără ştirea oratorului (în schimb la Mediaş, nici o persoană străină nu mai putea intra noaptea în oraş fără ştirea primarului!).

Prin regulamentul din 1795, oratorul a primit ca însărcinare îndatoririle deŃinute până atunci de administratorul orăşenesc (acesta din urmă devenind un fel de director al poliŃiei locale).

În ceea ce priveşte responsabilităŃile ComunităŃii, acestea au fost următoarele: • alegerea funcŃionarilor superiori; • controlul socotelilor orăşeneşti (în Braşov doar de la începutul

secolului XVII, în rest, în virtutea Statutelor municipale); • supravegherea administrării proprietăŃilor oraşului şi a întregii

activităŃi economice. Regulamentul din 1795 a decis necesitatea acordului dat de Comunitate la vânzarea sau arendarea proprietăŃilor orăşeneşti şi la construcŃia de noi străzi sau clădiri;

87

• împărŃirea, împreună cu Magistratul, a impozitelor pe care trebuiau să fie plătite de cetăŃenii oraşului.

• alegerea preotului oraşului (până la crearea constituŃiei consistoriale);

• dreptul de a emite statute de organizare. În privinŃa dreptului de alegere a funcŃionarilor superiori, trebuie afirmată

mai întâi deosebirea dintre oraşele săseşti şi Cluj. În timp ce ComunităŃile săseşti îi alegea numai pe funcŃionarii superiori (primar şi judecători), Comunitatea clujeană îi alegea şi pe senatorii oraşului.

Comunitatea din Braşov îi alegea, deja în 1555, pe judele suprem şi pe judele districtual. Dintr-o ştire din 1556, Comunitatea din Sibiu îi alegea pe primar, pe administratorul orăşenesc şi pe judele scăunal. Judele regal era ales, conform unei ştiri din 1628, de Comunitate şi de Magistrat. Harteneck a înlăturat însă influenŃa senatorilor în această alegere. Tot la fel s-a procedat şi la Sighişoara. Primarul, administratorul şi judele scăunal au fost aleşi de la început doar de centumviri, în timp ce judele regal şi centumviri împreună cu senatorii. După 1700, senatorii şi-au pierdut şi la Sighişoara influenŃa în această alegere. La Orăştie, cei trei funcŃionari superiori (juzii regali şi scăunali şi administratorii) au fost aleşi tot de Comunitate (precum se ştie, aici nu exista funcŃia de primar).

SituaŃia din Mediaş a fost mai deosebită. Comunitatea de aici avea dreptul de alegere, împreună cu Magistratul, a primarului, judelui scăunal şi a administratorului. Judele regal a fost ales doar de Magistratul, completat cu juraŃii scaunului (deci fără nici un amestec al centumvirilor).

Comunitatea mai avea dreptul de a-l alege pe orator (în Mediaş însă împreună cu Magistratul).

Tot la Mediaş, Comunitatea avea o influenŃă în alegerea senatorilor. Regulamentele CurŃii din 1795-1805 au luat ComunităŃilor dreptul de

alegere a primarilor şi a juzilor scăunali (drept trecut în seama Adunărilor jurisdicŃiilor). Totodată, ComunităŃile din toate oraşele au dobândit dreptul de alegere a senatorilor, din trei propuneri făcute de comitele naŃiunii.

Schematic, dreptul pe care îl deŃinea Comunitatea în alegerea funcŃionarilor superiori s-ar putea exprima în felul următor:

a) până în 1795, Comunitatea avea dreptul de a-i alege pe: 1. primar (la Mediaş împreună cu Magistratul); 2. judele scăunal (La Mediaş împreună cu Magistratul); 3. judele suprem şi cel districtual (la Braşov); 4. administratorul orăşenesc (la Mediaş împreună cu Magistratul); 5. orator (La Mediaş împreună cu Magistratul); 6. judele regal (cu excepŃia Mediaşului); 7. senatori (doar la Mediaş).

b) după 1795: 1. senatori (între 1795-1804 în mod liber, iar după 1804, pe viaŃă, din

trei candidări ale comitelui); 2. administratorul orăşenesc (din trei candidări ale comitelui);

88

3. membri noi ai ComunităŃii, în cazul decesului sau demisiei unora vechi (din trei candidări ale comitelui);

4. orator (din trei candidări ale comitelui).34

Magistratul sau Senatul orăşenesc (Consiliul restrâns)

Era un consiliu municipal restrâns, format din 12 (la Braşov în anul 1397 din 16) membri (numiŃi senatori, Borger). Existau magistrate în toate oraşele, dar şi în târgul Orăştie.

Cazul acestei localităŃi este unul mai special. În anul 1376 era atestat ca oraş. Prin urmare, avea dreptul de alegere a judelui scăunal şi al judecătorului orăşenesc. După ce a fost devastat de către turci în anul 1420, a decăzut la nivelul unei simple localităŃi fără drept de alegere. După ce s-a permis saşilor să-şi aleagă judele regal, locuitorii din Orăştie au trebuit să împartă acest drept cu celelalte localităŃi din scaun. Apoi, ca celelalte scaune cu târguri, şi Orăştie a fost nevoit să accepte juzi regali numiŃi de Sibiu (fie nobili maghiari, fie saşi). Abia în anul 1545 a reuşit să obŃină doar pentru sine dreptul de alegere a judelui regal. Totuşi, Orăştie a continuat să fie considerat târg, cu toate că avea magistrat, şi nu officiolat, ca celelalte târguri pretoriale.

Conducerea magistratelor era deŃinută de primari la Sibiu, Sighişoara şi Mediaş, de juzii supremi în Braşov şi BistriŃa şi de judele regal în Sebeş.

Membrii senatului se alegeau de către comunitate. Anual, prin rotaŃie, erau schimbaŃi de la un sfert la jumătate din membrii magistratului (în funcŃie de statutele municipale). Regulamentele din anii 1795-1805 au stabilit ca magistraŃii să fie aleşi de centumviri, pe viaŃă, din trei persoane propuse în acest sens de comitele naŃiunii săseşti.

Membrii senatului orăşenesc beneficiau de scutiri de impozite pe locuinŃă, precum şi scutiri de dările la care erau supuşi ceilalŃi cetăŃeni. În schimb, Dieta din 1742 a interzis senatorilor de a călători, în timp de noapte, în afara oraşului lor, fără permisiunea funcŃionarilor înalŃi ai scaunului sau districtului.

Magistratul era alcătuit din primar, hann (în Mediaş abia din 1711), din judele regal (judele regal din Sibiu, în acelaşi timp şi comite al naŃiunii săseşti, a devenit membru în magistrat doar după 1583), judele scăunal, notar, vicenotar, preceptor alodial şi din alŃi senatori fără funcŃie înaltă în scaun sau district. În Braşov, fiecare din cele patru cartiere avea câte patru senatori. În Sighişoara, în schimb, jumătate din senatori proveneau din oraşul de jos, iar cealaltă jumătate din cetăŃuie. În Orăştie, magistratul era format după 1572 din şase senatori saşi şi alŃi şase senatori unguri. În 1732, Curtea de la Viena a cerut insistent ca jumătate din numărul senatorilor din toate magistratele să aparŃină confesiunii catolice. În Mediaş, juraŃii scăunali se alăturau magistratului orăşenesc, atunci când aveau loc alegeri pentru judele regal al scaunului şi când magistratul se aduna ca instanŃă de apel pentru cele Două Scaune. Statutul municipal al Sibiului din 1550 interzicea înrudirea de sânge dintre membrii magistratului.

34 Ibidem, p.75-100.

89

Membrii magistratului se adunau în şedinŃe. Acestea aveau loc în sediul primăriei, în patru zile din săptămână. În restul zilelor, senatorii trebuiau să se ocupe cu sarcinile speciale pe care trebuiau să le îndeplinească. În cadrul şedinŃelor, senatorii prezentau dări de seamă asupra activităŃii lor (acestea urmau să fie scrise, doar în cazuri extreme se permitea prezentarea lor orală).

Magistratul în ansamblul său, avea datoria ca, împreună cu centumvirii, să împartă impozitele şi dările asupra cetăŃenilor. Fiecare senator avea un sector al oraşului, de care răspundea în acest sens.

Magistratul avea drepturi însemnate şi în ceea ce priveşte afacerile bisericeşti, în special în numirea predicatorilor orăşeneşti şi a directorului şcolii. Doi senatori din magistrat purtau funcŃia de părinŃi bisericeşti, Ńinând contabilitatea bisericească. Ei încasau impozitele bisericeşti, apoi taxele pentru bătutul clopotelor, pentru cimitir. De asemenea, supravegheau buna menŃinere a clădirilor bisericeşti şi a învăŃământului din oraş. Toate căsătoriile cu străini trebuiau aprobate în şedinŃele magistratului.

Senatorii aveau şi îndatorirea de a supraveghea buna ordine din oraş, în calitate de inspectori orăşeneşti. CetăŃile erau împărŃite în cartiere şi subcartiere, fiecărui senator revenindu-i un sector anume. De asemenea, unii senatori aveau sarcina de a supraveghea activitatea breslelor, înlăturând disputele dintre ele sau dintre meşteri şi ucenici, dar controlând şi contabilitatea breslelor.

Rolul de conducere al magistratelor nu se exercita doar în oraş, ci şi în scaunul sau jurisdicŃia respectivă. Magistratul fixa impozitele pe care trebuiau să le plătească celelalte localităŃi din jurisdicŃie.35 Un număr de senatori îndeplineau şi funcŃia de inspectori săteşti. Aceştia supravegheau activitatea economică din satele arondate, apoi controlau dacă măsurile administrative luate de magistrat erau respectate. În urma regulamentelor dintre anii 1795-1805, inspectorii senatoriali au dobândit dreptul de a asista la alegerile primarilor şi oratorilor săteşti, precum şi pe acela de control al socotelilor din sat.

Magistratul din BistriŃa avea unele drepturi speciale în satele din district: Astfel îi întărea pe toŃi funcŃionarii aleşi în sate; deŃinea apoi dreptul de patronat în toate satele; soluŃiona disputele de hotar dintre acestea şi fixa preŃul vinului şi al celorlalte produse artizanale.

Toate magistratele erau instanŃe de apel. În aceste cazuri, magistratul din Mediaş era întregit de juraŃii scăunali. Totuşi, magistratele erau prime instanŃe în cauzele penale. În toate celelalte pricini, prima instanŃă era formată din cei doi juzi (regal şi scăunal; la Mediaş doar cel regal). Împotriva deciziilor judecătoreşti ale magistratului se putea apela la Universitate, iar de acolo la curia principis. Totuşi, la deciziile privind problemele penale, se putea face recurs doar la Curia principis, Universitatea nefiind competentă in criminalibus.36

35 Ibidem, p. 289. 36 Ibidem, p. 58-73.

90

3. AdministraŃia scaunelor şi districtelor

Primarii şi magistratele din oraşe au avut şi competenŃe de administrare a scaunelor sau districtelor.

Officiolatul

Scaunele care nu au avut magistrat, au deŃinut câte un officiolat (Stuhlsamt). Acestea erau conduse de juzii regali (Nocrich şi Miercurea) şi de primari (în Rupea şi Cincul Mare).

Aceste organe au fost alcătuite din cei doi juzi, apoi din notarii scăunali şi un număr de juraŃi scăunali (aceştia din urmă au fost înlăturaŃi din officiolat în 1798, prin decret imperial).

Prima menŃiune documentară a juraŃilor scăunali datează din 1440. În scaunul Cincu au existat şase juraŃi, în Nocrich patru, apoi cinci juraŃi, în Rupea patru (doi din târgul Rupea, iar ceilalŃi doi din sate). Scaunul Miercurea Sibiului a avut cel mai mare număr de juraŃi, anume 13-15. Peste tot, juraŃii au fost aleşi de Adunarea scăunală (la Miercurea însă şi de juraŃii satelor din scaun), pentru o perioadă de doi ani.

Officiolatele au îndeplinit aproape aceleaşi sarcini ca şi magistratele, având competenŃă în rezolvarea problemelor economico-administrative. Au fost, de asemenea, instanŃe de apel şi prime instanŃe în probleme criminale.37

Juzii regali din scaune şi juzii supremi din districte

La început, toŃi juzii regali au fost numiŃi de rege, reprezentându-l pe acesta în împărŃirea dreptăŃii.

Dreptul de alegere a judelui regal a fost generalizat abia de statutele municipale ale lui Fronius, din 1583. Juzii regali erau aleşi anual de către comunităŃile din oraşe şi de Adunările scăunale în târguri. Judele regal din Cincu Mare se alegea dintr-un număr de 12 candidaŃi, numiŃi doar de Comunitatea din Cincu. Cel din Miercurea Sibiului se alegea din trei candidaŃi, dintre care doi erau propuşi de Comunitatea din Miercurea, iar al treilea de Centumviratul din Sibiu. Adunarea electivă era formată din doi reprezentanŃi din Miercurea şi câte unul din fiecare localitate din scaun. Judele din Nocrich era ales tot dintr-un număr de trei candidaŃi (propuşi însă doar de Comunitatea din Nocrich; când aceasta nu avea candidaŃi, Centumviratul din Sibiu îşi trimitea propriile propuneri). La alegerea judelui regal, spre deosebire de judele scăunal, participau aici şi cei 40 membri ai ComunităŃii din Nocrich, pe lângă cei 44 delegaŃi ai localităŃilor din scaun. În Rupea, judele regal putea fi ales doar din rândul magistratului din localitate. Comunitatea nu avea dreptul de a participa la alegere.38

37 Ibidem, p. 237-242. 38 Ibidem, p. 290-291.

91

În ceea ce priveşte cele Două Scaune Mediaş-Şeica, după ce organizarea comitatensă a fost înlăturată în anul 1402, locuitorii au obŃinut dreptul de a-şi alege proprii judecători, numiŃi juzi supremi (Oberrichter). Dar în anul 1469, prin decizia lui Matia Corvin, constituŃia juzilor regali aleşi a fost introdusă şi în Cele Două Scaune. Decretul regal din 1477 nu mai menŃiona acest drept pentru Mediaş - Şeica. De fapt, după ce prin decretul din 1477 juzii regali aleşi necesitau recunoaşterea din partea regelui, locuitorii din cele Două Scaune au considerat mai avantajoasă revenirea la constituŃia judelui suprem, care nu avea nevoie de confirmarea regală.

În anul 1494, regele Vladislav II a emis un edict referitor la introducerea funcŃiei judelui regal şi pe teritoriul celor două scaune. Până când zidurile Mediaşului urmau să fie terminate, judele suprem, numit acum jude regal, urma să fie ales, într-un an de către locuitorii din Mediaş, iar în următorul an de către celelalte localităŃi din cele Două Scaune. Târgurile rivale Mediaşului (în special Biertan şi Şeica Mare, dar şi AŃel şi Moşna) s-au opus, astfel că regele s-a văzut nevoit să retragă în 1496 privilegiul acordat medieşenilor. S-a revenit astfel la instituŃia juzilor supremi, iar în anul 1524, regele Ludovic II a reconfirmat pentru cele Două Scaune privilegiul din 1402. Un raport din 1534 specifica faptul că judele suprem era ales de toate localităŃile din teritoriul amintit, după care acest judecător se muta în fiecare lună în altă localitate.

SituaŃia s-a schimbat după 1552, când Mediaşul a fost ridicat la rang de oraş. Acum celelalte localităŃi din jurisdicŃie au fost nevoite să accepte existenŃa unui jude regal, în locul judelui suprem. La 5 februarie 1553 s-a semnat un acord între oraşul Mediaş şi celelalte localităŃi din jurisdicŃie (scaunul Mediaş). Prin acest act, judele regal din Mediaş, spre deosebire de ceilalŃi juzi regali, urma să fie ales în comun de magistratul din Mediaş, la care se alăturau şi cei nouă juraŃi ai scaunului (cei din Biertan, Moşna, AŃel şi Şeica având cea mai mare importanŃă). Astfel, spre deosebire de celelalte oraşe, Comunitatea (Centumviratul) din Mediaş nu avea nici un rol în alegerea judelui regal. În schimb, cum se va vedea mai jos, judele scăunal era ales de Centumviratul şi de Magistratul medieşan, fără nici o influenŃă a juraŃilor din scaun.

În districte, după înlăturarea autorităŃii judecătoreşti a comiŃilor locali (1469 la BistriŃa şi 1480 la Braşov), judecătorii asesori (aleşi de popor, cu rolul de adjuncŃi ai comiŃilor) au devenit juzi supremi (Oberrichter). Prin urmare, la Braşov şi BistriŃa nu au existat funcŃia de jude regal (cele două districte nu au cunoscut evoluŃia celor Două Scaune Mediaş-Şeica). Pe urmă, juzii supremi din cele două districte au acumulat şi îndatoririle primarilor din Sibiu, Sighişoara şi Mediaş.

Sarcina principală a judelui regal a fost cea judecătorească, alcătuind, împreună cu judele scăunal (în scaune) şi cu un asesor, membru al magistratului (în Braşov şi BistriŃa), instanŃa întâi de judecată. Acest complet de judecată, alcătuit din cei doi juzi, e menŃionat pentru prima dată într-un document sibian din 1411.

Pe lângă funcŃia lor judecătorească, juzii regali, membrii ai magistratelor, au îndeplinit şi alte sarcini, în special de control şi inspecŃie a activităŃii celorlalŃi înalŃi funcŃionari scăunali. Astfel, supravegheau încasarea şi administrarea dărilor şi a impozitelor. La Sibiu şi Rupea, controlau anual, împreună cu magistratul (doar la Sibiu) şi cu comunitatea bilanŃul contabil.

92

În scaunele care aveau târguri ca reşedinŃă (cu excepŃia scaunului Orăştie), juzii regali erau preşedinŃi ai officiolatelor, iar în Braşov, BistriŃa şi Orăştie erau conducătorii magistratului. La Sibiu, judele regal era preşedintele comunităŃii, atunci când aceasta îi alegea pe funcŃionarii superiori. Trebuie menŃionat şi faptul că juzii regali îndeplineau funcŃia de organe executive a UniversităŃii NaŃiunii Săseşti, precum şi a Adunării celor şapte judecători.

Prin reglementările din 1804/5, juzii supremi au devenit primii funcŃionari în districte, iar juzii regali în scaune (cu excepŃia Sibiului, Sighişoarei şi Mediaşului, unde erau funcŃionari de rang II). Pentru alegerea lor se urma aceeaşi procedură ca în cazul primarilor, anume de alcătuire a unei adunări scăunale şi districtuale elective. În districte şi în scaunele cu oraşe, această adunare electivă era formată în primul rând din câte doi reprezentanŃi ai localităŃilor din jurisdicŃie şi, apoi, dintr-un număr de delegaŃi ai Centumviratului egal cu numărul delegaŃilor săteşti la un lor. În scaunele cu târguri, la suma celor doi reprezentanŃi ai satelor, se mai adăugau doi delegaŃi ai târgului de reşedinŃă. Această adunare electivă alegea, cu o majoritate simplă, pentru o perioadă de doi ani, unul din cei trei candidaŃi propuşi de comitele naŃiunii săseşti.39

Judele scăunal şi districtual (judex sedis)

Când s-a instituit organizarea scăunală în provincia Sibiului în anul 1325, regele Ungariei a permis locuitorilor ca în fiecare scaun să aleagă un judecător care să le reprezinte interesele şi care, alături de judele regal, să alcătuiască prima instanŃă de judecată. (prima atestare documentară a colaborării celor doi judecători în alcătuirea primei instanŃe de judecată datează din anul 1411). După ce regalitatea maghiară le-a acordat saşilor dreptul de a-l alege ei pe judele regal, judele scăunal a scăzut în importanŃă, devenind un funcŃionar în forul de judecată (Gerichtsbeamte).

Pe teritoriul celor două scaune, funcŃia de jude scăunal a apărut mai târziu (doar după 1500). Până atunci, judele suprem era însoŃit la judecată de hannii, apoi de juraŃii târgurilor din jurisdicŃie. După 1553, judele scăunal din cele Două Scaune a fost ales doar de Centumviratul şi Magistratul din Mediaş.

În districte, judecătorii adjuncŃi ai comiŃilor (judecători aleşi de popor şi echivalenŃi în funcŃie cu judecătorii scăunali din provincia Sibiului) au devenit, după înlăturarea comiŃilor, juzi supremi. Prin urmare, nu a existat după acea dată în districte o funcŃie echivalentă juzilor scăunali. Juzii supremi erau ajutaŃi de câte un membru din magistrat, dar care nu deŃinea o funcŃie oficială de judecător adjunct. Abia prin reglementările din jurul anului 1800, a fost înfiinŃată şi în districte funcŃia de jude districtual, echivalent cu acela de jude scăunal.

Sarcina judelui scăunal a fost aceea de a-l asista pe judele regal în procesele de primă instanŃă.

Prin regulamentele din jurul anului 1800, acest complet judecătoresc colectiv, format din cei doi juzi (în scaune) sau din judele suprem şi un asesor (în districte) a fost desfiinŃat. S-a instituit un for judecătoresc individual, de primă

39 Ibidem, p. 225-229.

93

instanŃă, alcătuit doar din judele scăunal (în scaune) şi districtual (în districte). Alegerea acestui jude scăunal şi districtual urma procedura alegerii primarilor şi a juzilor regali.40

JuraŃii scăunali din cele Două Scaune

Conform unui raport din 1534-1540, în cele Două Scaune exista un număr de 12 juraŃi (dintre care doi din Mediaş). În 1797 mai existau abia nouă juraŃi, cei mai importanŃi fiind cei din Biertan, Moşna, AŃel şi Şeica Mare.

CompetenŃa acestor juraŃi scăunali a cuprins următoarele: • control al bilanŃului contabil al scaunului; • supravegherea colectării şi administrării impozitelor şi dărilor

din scaun; • instanŃa de apel pe teritoriul celor Două Scaune. În urma

semnării, în 1553, a acordului dintre cele Două Scaune şi oraşul Mediaş, juraŃii scăunali trebuiau să fie acceptaŃi de magistrat, când acesta se întrunea ca instanŃă de apel;

• dreptul, primit tot prin acordul din 1553, de a-l alege, împreună cu magistratul din Mediaş (nu însă şi cu Centumviratul), pe judele regal. La alegerea judelui scăunal nu avea nici o competenŃă.

Greavii districtuali din BistriŃa

Şi districtul BistriŃa a avut juraŃi, care purtau însă de cele mai multe ori numele de greavi. Aceştia sunt atestaŃi din secolul XV.

Cei patru-şase greavi (pe tot parcursul secolului XVIII au existat doar patru greavi, număr corespunzător cercurilor districtuale) au fost aleşi la început de Adunarea districtuală şi confirmaŃi de magistratul din BistriŃa. Mai târziu, magistratul şi-a luat doar pentru sine dreptul de a-i alege pe greavi.

CompetenŃa acestora a fost următarea: 1. colectarea dărilor şi a impozitelor; 2. rezolvarea, în locul magistgratului, a litigiilor rămase nerezolvate de

judecătorul din sat; 3. supravegherea tezaurului din district. Acesta era păstrat de notarul dis-

trictual într-o ladă, de la care păstrau şi doi greavi un rând de chei.41

Adunările scăunale şi districtuale

Aceste Adunări jurisdicŃionale sunt atestate încă din secolul XIV, având, la început, un rol important în alegerea funcŃionarilor superiori, apoi în împărŃirea dărilor între localităŃi şi la împărŃirea dreptăŃii. Mai târziu, Adunările din districte şi scaunele cu oraşe şi-au pierdut din importanŃă, centumviratele şi magistratele din oraşe luând celorlalte localităŃi competenŃa în aceste probleme. Astfel, când regulamentele din

40 Ibidem, p. 225-229. 41 Ibidem, p. 231-232.

94

jurul anului 1800 au reorganizat Adunările scăunale şi districtuale, acestea nu mai existau decât în scaunele cu târguri.

În vechime, la aceste Adunări, care se Ńineau trimestrial, erau obligaŃi să apară funcŃionarii superiori din jurisdicŃie, apoi hannii şi juraŃii din localităŃi, ba chiar şi meşterii din bresle.

În 1775, Adunarea din Nocrich era formată din 84 de persoane, dintre care 40 erau membrii ComunităŃii din târgul de reşedinŃă, iar ceilalŃi 44 erau delegaŃi ai localităŃilor din scaun. Cei 84 îl alegeau pe judele regal, iar cei 44 delegaŃi ai localităŃilor din scaun îi alegeau pe judele scăunal (care trebuia să fie însă cetăŃean din Nocrich), dar şi pe juraŃii scaunului.

În acelaşi an, Adunarea scăunală din Miercurea Sibiului era alcătuită din nouă membri: notarul scaunului, un reprezentant a sfatului din Miercurea şi apoi din juraŃii comunelor Apoldu de Sus, Dobârca, Gârbova, Reciu, Apoldu de Jos, Ludoş şi Topârcea. FuncŃionarii superiori erau aleşi de Adunarea scăunală şi de sfatul din Miercurea.

Precum am arătat mai sus, Curtea de la Viena a reorganizat între 1795-1805 Adunările scăunale existente în târguri şi le-a reînfiinŃat pe cele din oraşe. Adunările din târguri erau alcătuite din câte doi reprezentanŃi din fiecare localitate a scaunului (deci inclusiv din târgul de reşedinŃă). Adunările din oraşe erau de două feluri. Cele întrunite cu ocazia alegerii funcŃionarilor superiori (deci adunările elective) erau alcătuite din câte doi reprezentanŃi ai fiecărei localităŃi din scaun sau district, la care se adăuga un număr de membri ai Centumviratelor, egal cu numărul delegaŃilor săteşti la un loc. Adunările care aveau altă ordine de zi decât alegerea funcŃionarilor superiori erau alcătuite din şase delegaŃi ai oraşului şi câte doi reprezentanŃi ai celorlalte localităŃi din jurisdicŃie. Toate aceste adunări scăunale şi districtuale urmau să se întrunească de două ori pe an.

CompetenŃa acestor Adunări au fost următoarele: 1. Alegerea funcŃionarilor superiori:

a) alegerea anuală, până în 1804, a juzilor regali şi scăunali din scaunele cu târguri;

b) după 1804, alegerea la fiecare doi ani, a primarilor (acolo unde existau) şi a celor doi juzi din toate scaunele şi districtele, din trei propuneri făcute de comitele naŃiunii săseşti;

c) alegerea juraŃilor scăunali din Cincu, Nocrich, Rupea, Miercurea şi Mediaş;

d) alegerea, după 1804, a celor doi deputaŃi scăunali şi districtuali în Universitatea NaŃiunii Săseşti şi în Dieta ardeleană;

2. judecarea pricinilor dintre comunele din scaun sau district (doar până când magistratele şi officiolatele au devenit instanŃe de apel);

3. împărŃirea impozitelor între localităŃile din jurisdicŃie. Cu timpul, oraşele i-au îndepărtat pe reprezentanŃii satelor de la luarea acestei decizii. Dar în 1804, s-a revenit la vechiul obicei;

4. dreptul de a întocmi statute pentru diferite activităŃi economice sau pentru treburi bisericeşti;

5. controlarea bilanŃului contabil al scaunului sau al districtului (doar în urma regulamentului din 1804).

95

4. EvoluŃia UniversităŃii NaŃiunii Săseşti

Întrunirea UniversităŃii săseşti

În mod normal, Universitatea se întrunea, în sesiune ordinară, în fiecare an la 25 noiembrie (timp de 6 săptămâni). Dar comitele sas putea convoca Universitatea în întrunire extraordinară şi în luna mai a fiecărui an (Nationalconflux). Din anul 1839 s-a încetăŃenit obiceiul ca Universitatea să fie convocată de doup ori pe an (la 6 ianuarie şi la 20 august).

În perioada dintre întrunirile UniversităŃii , problemele care reveneau în responsabilitatea ei erau rezolvate de aşa-zisa Universitate delegată. Următoarele organe constituiau această Universitate delegată:

1. Magistratul din Sibiu42: Încă în 1550 Universitatea a decis ca în perioada dintre întrunirile ordinare, problemele UniversităŃii să fie soluŃionate de magistratul din oraşul Sibiu. În anul 1661 s-a permis magistratului din Sibiu ca să trimită reprezentanŃi în numele naŃiunii săseşti la Dietele Transilvaniei, când acestea erau convocate în grabă.

2. Comitele naŃiunii săseşti şi primarul din Sibiu43: RezoluŃia imperială din 1793 a permis ca problemele UniversităŃii să poată fi soluŃionate şi numai de comite şi de primarul din Sibiu

În ceea ce priveşte membrii UniversităŃii NaŃiunii Săseşti, în anul 1798, comitele Michael Brukenthal specifica faptul că Universitatea era alcătuită din primul funcŃionar al fiecărei jurisdicŃii, însoŃit de doi deputaŃi din magistrat sau officiolat. Atunci când Universitatea se întrunea la Sibiu, participa întregul Magistrat din Sibiu. Când întrunirea se făcea în altă localitate, atunci şi scaunul Sibiului îşi trimitea deputaŃii44.

În cursul vremii, nu a fost o regulă privitoare la numărul deputaŃilor din fiecare jurisdicŃie. Uneori erau trimişi ca deputaŃi membri din magistrat/officiolat, alături de membri din comunitatea locală. Totuşi era regulă ca primii funcŃionari ai jurisdicŃiilor să participe.

Până în anul 1804, deputaŃii pentru Universitate erau votaŃi de Magistrat sau de Officiolat, iar după 1804 s-a decis ca aceşti deputaŃi să fie aleşi de adunările jurisdicŃionale. Deşi se putea ca fiecare jurisdicŃie să nu fie reprezentată de un număr egal de deputaŃi, totuşi fiecare jurisdicŃie avea un vot. Prin urmare, nu era important numărul deputaŃilor din fiecare jurisdicŃie. Totuşi, până la urmă s-a stabilit ca Universitatea să fie alcătuită din 22 de membrii, câte doi deputaŃi din fiecare jurisdicŃie.

42 G. Müller, Die sächsische Nationsuniversität …, p.29-30. 43 Ibidem, p. 33. 44 Ibidem, p. 46.

96

În ceea ce priveşte naŃionalitatea membrilor UniversităŃii , saşii s-au străduit să menŃină caracterul etnic al acestui parlament de pe Fundus Regius. Abia în anul 1861 s-a renunŃat la criteriul naŃional pentru alegerea membrilor UniversităŃii .

Conducerea UniversităŃii

Încă de la început, cel care reprezenta naŃiunea săsească în afară era comitele Sibiului. Cu timpul, însă, s-a fixat un Duumvirat ca organ de conducere al UniversităŃi: comitele din Sibiu şi primarul – Bürgermeister din Sibiu (ca Provinzialconsul – consul provincial).

Acesta era responsabil în special de problemele economice şi fiscale (primul funcŃionar fiscal din Fundo Regio). El fixa dările, el inspecta contabilitatea naŃiunii. Cum în anii 1726-27, 1730 şi 1754 sistemul fiscal a fost modernizat de către habsburgi, autoritatea primarului Sibiului ca inspector fiscal a slăbit foarte mult. Au fost organizate Casse de contribuŃii , supuse administraŃiei Comisariatului militar. Au fost numiŃi preceptori alodiali. Iar în anul 1796, funcŃia de Consul provincial a fost desfiinŃată, autoritatea primarului din Sibiu mărginindu-se doar la localitatea Sibiu.

5. Comitele naŃiunii săseşti

Comitele regal din Sibiu, numit şi comite al naŃiunii săseşti, a avut la început aceeaşi autoritate în Provincia Sibiului ca şi voievodul în comitate şi comitele secuilor în Secuime şi zonele Mediaş, BistriŃa şi Braşov. El întrunea rolul de conducător al armatei, precum şi de judecător al populaŃiei.

În anul 1464, Matia Corvin a permis Sibiului să-l aleagă pe comite în persoana judelui regal. Dar au mai fost şi alŃi comiŃi care au fost numiŃi de rege şi după decretul lui Matia Corvin. Ulterior, dreptul de alegere liberă a comitelui a fost sancŃionat de Aprob. II. 1. 5 (condiŃia 14); Compil. II, 1. 5.; Diplo. Leop. art. 2, 3, 8, 9.

În calitatea sa de comite al naŃiunii săseşti (pentru perioada unui an), Johann Zabanius Sachs ab Harteneck a devenit în anul 1698 şi membru al Guberniului, în anul 1701 fiind ales membru al Guberniului pe viaŃă (numai că a fost condamnat la moarte de către nobilii unguri pentru trădare). ToŃi ceilalŃi comiŃi ai naŃiunii săseşti au fost în acelaşi timp şi juzi regali dar şi membri de drept ai guberniului.

În anul 1796, când s-a desfiinŃat funcŃia de consul provincial, comitele a devenit autoritatea cea mai importantă din Fundus Regius. Totodată însă, printr-un rescript imperial, funcŃiile de jude regal şi de comite s-au separat. Comitele a devenit preşedinte al UniversităŃii naŃiunii săseşti, iar rolul judelui regal în conducerea UniversităŃii a fost anulat. Prin articolele regulative aprobate de Curte între anii 1797-1804, i s-a dat comitelui dreptul de a face propuneri pentru ocuparea funcŃionarilor supremi din jurisdicŃii.

97

Este interesant că deputaŃii de Sighişoara au avut funcŃia de Orator Universitatis Saxonicae, cu menirea de a fi o contrapondere la autoritatea sibienilor.

În ceea ce priveşte alegerea comitelui naŃiunii săseşti, în anul 1813, după decesul comitelui Michael v. Bruckenthal (nepotul lui Samuel), Universitatea a cerut dreptul ca ea să aleagă comitele, în detrimentul scaunului Sibiului. Totuşi, în anii 1816 şi 1826, comiŃii au fost numiŃi de împărat. Dar Dieta din 1837 s-a opus ca împăratul să-l mai numească pe comite (care era membrul de drept al Guberniului), cerând ca pe viitor să se respecte legile Ńării, astfel ca în calitate de membru al Guberniului, să fie un comite ales.

În 1845 a fost emis un rescript imperial cu privire la alegerea comitelui, prin care trebuia urmată această procedură:

1. fiecare jurisdicŃie să propună UniversităŃii câte 6 membri (deci, în total 66); 2. Universitatea să propună din cei 66 doar 6 candidaŃi ComunităŃii din Sibiu; 3. Comunitatea să propună trei membri împăratului; 4. Împăratul să numească o persoană care să deŃină funcŃiile de comite, jude

regal şi membru al Guberniului.45

45 Fr. Schuler v. Libloy, op. cit. ed. II, vol. I, p.236-240.

99

C. REFORMAREA VIEłII BISERICEŞTI DIN SIBIU

1. Răspândirea primelor idei ale Reformei (1519-1543)

La doi ani după emiterea tezelor de la Wittenberg, în anul 1519, un grup de negustori care participaseră la târgul de la Leipzig au adus la Sibiu mai multe foi volante cu scrieri de-ale lui Martin Luther. În acest fel au pătruns în cetatea de pe malurile Cibinului cele dintâi idei ale Reformei.46 Acestea au fost receptate cu deosebit interes, fiind promovate de cercurile conducătoare ale patriciatului orăşenesc. Răspândirea atât de rapidă a ideilor reformatoare a fost favorizată de faptul că societatea din oraşele săseşti atinsese un nivel de dezvoltare similar cu cel din centrele urbane din Apusul Europei. Chiar cu aproximativ un veac şi jumătate înaintea Reformei religioase, în Sibiu erau consemnate 19 bresle şi 25 de meşteşuguri, în timp ce în Augsburg existau doar 16 bresle cu 20 meşteşuguri, iar în Strassburg (Alsacia) 28 de meşteşuguri.47 Este astfel explicabilă participarea negustorilor saşi la marile târguri germane.

Pe de altă parte, un număr însemnat de tineri saşi şi-au desăvârşit studiile la universităŃile apusene, precum Viena, Cracovia, Roma, Praga, Heidelberg, Leipzig, Padova, Bologna, Ferrara, Pisa, Siena, Paris (Sorbonne), Orleans, Bourges, Poitiers, Anjou. De exemplu, între anii 1402-1522 au studiat la Cracovia cel puŃin 116 tineri saşi48 (doar între anii 1407-1500 au promovat aici cel puŃin 15 sibieni, iar numărul celor care au urmat studiile, fără să promoveze a fost mai mare),49 iar între anii 1377-1530 au studiat la Universitatea din Viena 1014 tineri saşi ardeleni (cei mai mulŃi din Braşov şi Sibiu, anume 174, respectiv 173 de tineri),50 astfel că, în jurul anului 1500, numeroşi preoŃi din satele săseşti aveau studii universitare,51 dacă nu chiar postuniversitare (de pildă, preotul din GuşteriŃa, sat lângă Sibiu, azi cartier din componenŃa acestui oraş, avea Doctoratul în Drept canonic).52 În aceste condiŃii, legăturile culturale ale cetăŃii sibiene cu spaŃiul german au fost deosebit de intense, fiind deci explicabilă prezenŃa aici a unui exemplar al Bibliei în limba germană, tipărit în anul 1483.53

46 P. Philippi, op. cit., p. 25. 47 E. Wagner, Geschichte der…, p. 31. 48 Richard Schuller, Der evangelisch-sächsische Pfarrer in seiner kulturgeschichtlichen Bedeutung,

în "Bilder aus der Kulturgeschichte der Siebenbürger Sachsen", vol. I, p. 287. 49 Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums..., p. 10. 50 Între anii 1501-1506 au fost înmatriculaŃi la Viena 220 ardeleni, dintre care 36 sibieni (Fr. Teutsch,

Geschichte des ev. Gymnasiums..., p. 10-11). 51 Este elocventă în acest sens o decizie a capitlului braşovean, din anul 1444, care impunea fiecărui

candidat la hirotonie studii universitare în Apus (Richard Schuller, Der evangelisch-sächsische Pfarrer..., I, p. 285).

52 Fr. Teutsch, Die Sachsen und die deutschen Universitäten, în "Bilder aus der Kulturgeschichte... ", vol. I, p. 247.

53 Krista Zach, Zur Geschichte der Konfessionen in Siebenbürgen im 16. bis 18. Jahrhundert, în "Südostdeutsches Archiv", an. XXIV/XXV, 1981/1982, München, p. 59.

100

Aşadar, ideile de reformare a Bisericii au găsit în Transilvania, la fel ca şi în Apusul Europei, "un teren deja gata pregătit", astfel că vârfurile patriciatului săsesc nu doar că au receptat ideile de la Wittenberg, ci le-au şi promovat. O caracteristică a Reformei luterane din Ardeal constă în faptul că a fost generalizată în toate teritoriile săseşti, printr-un ordin al UniversităŃii politice, din anul 1550.54

Sprijinul politic a fost acordat chiar de la început. Curând după întoarcerea negustorilor de la târgul din Leipzig (1519), au sosit la Sibiu şi doi predicatori luterani din Silezia, care şi-au putut desfăşura activitatea la adăpostul politic oferit de comitele naŃiunii săseşti, Markus Pempflinger.55

În acelaşi timp însă, conducerea politică a Ungariei a întreprins măsuri pentru oprirea răspândirii ideilor reformatoare. Dieta de la Buda din anul 1523 i-a numit pe protestanŃi "eretici notorii, duşmanii Sf. Fecioare". În acelaşi an, regele Ungariei Ludovic II a emis un decret de anihilare a Reformei.56 În anul următor, regele şi arhiepiscopul de Strigoniu au cerut Magistratului din Sibiu să întreprindă măsuri împotriva celor care răspândeau idei luterane.

Este cunoscut faptul că, încă înainte de scrisoarea arhiepiscopului de la Strigoniu, conducerea capitlului sibian a găsit potrivit să acŃioneze împotriva răspândirii luteranismului, convocându-l în faŃa tribunalului bisericesc pe rectorul şcolii sibiene, Johann Mildt (care în anul 1510 era înmatriculat la Universitatea din Viena). Mildt s-a prezentat în faŃa tribunalului, cerând o amânare de 15 zile, amânare care i-a fost aprobată. La 18 aprilie, decanul l-a mai convocat odată în faŃa aceluiaşi tribunal, învinuindu-l că a îndrăznit să aducă în faŃa justiŃiei laice un anume cleric Petru. Probabil datorită sprijinul acordat de autorităŃile politice, Mildt nu a fost condamnat, ba a putut ocupa alte dregătorii în cetate, precum cea de protonotar, între anii 1526-1531.57

La 9 martie 1524, regele Ludovic II a ordonat strângerea şi arderea cărŃilor care proliferau idei protestante. Iar la 15 august, căpetenia bisericească a Ungariei şi-a exprimat indignarea pentru faptul că "însăşi o parte a clerului din capitlul Sibiului a căzut în erezia lui Luther", cerând decanului şi plebanilor din capitlurile Sibiu şi Braşov să atenŃioneze în fiecare duminică poporul să nu primească scrierile luterane. În vara aceluiaşi an, regele a trimis la Sibiu doi reprezentanŃi, cu misiunea de a stârpi în oraş noua învăŃătură. Misiunea acestora însă a eşuat, datorită sprijinului acordat luteranismului de membri ai Magistratului.58 Unul dintre ei,

54 P. Philippi, op. cit., p. 27. 55 Acesta era originar din Suebia (Germania de sud), venind doar ulterior la Sibiu. În anul 1521 a fost

numit de regele maghiar Ludovic II în funcŃia de jude regal la Sibiu (şi comite al naŃiunii săseşti), încălcându-se, prin aceasta, prevederile diplomelor emise de Matia Corvin, care acorda sibienilor dreptul de alegere a judelui regal (Gustav Seivert, Die Stadt Hermannstadt. Eine historische Skizze, Sibiu, 1859, p. 22).

56 Gúdor Botond, Spiritualitatea maghiară sub impactul Reformei, în "RelaŃii interconfesionale româno-maghiare în Transilvania" (coord. A. Dumitran, G. Botand şi N. Dănilă), Alba Iulia, 2000, p. 19, n. 30.

57 Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums..., p. 12-13. 58 Heinrich Herbert, Die Reformation in Hermannstadt und dem Hermannstädter Capitel. Festschrift

zur vierhundertjährigen Gedächtnissfeier der Geburt Dr. Martin Luthers, Sibiu, 1883, p. 7-9.

101

Johann Hecht, a pus la dispoziŃia noii mişcări chiar şi casa sa (PiaŃa Mare Nr. 8), transformând o încăpere în cea dintâi capelă luterană a oraşului.59 Acolo s-a slujit pentru prima dată în limba germană (de fapt în dialectul săsesc) şi tot acolo un fost călugăr dominican, pe nume Georg, propovăduia idei precum zădărnicia posturilor şi a cinstirii icoanelor. Preotul orăşenesc (care era încă de confesiune catolică) a fost apoi obligat de Magistrat să accepte în mai multe biserici predicatori luterani, pe care să-i plătească din dijmele credincioşilor sibieni. Nu este de mirare că populaŃia a încetat să mai acorde clericilor catolici cinstirea cuvenită, refuzând să mai participe la misa catolică. În schimb, breslele au început să-i cheme tot mai des pe predicatorii protestanŃi la reuniunile lor. Întreaga ordine publică părea distrusă.60 Membrii curentului reformator religios au pus în anul 1524 stăpânire chiar şi pe una din principalele biserici din oraş, anume cea cu hramul Sf. Elisabeta.61 PreoŃii catolici din capitlul Sibiului, speriaŃi de evoluŃia evenimentelor, au trimis arhiepiscopului de Strigoniu o lungă scrisoare, în care se plângeau că în Sibiu "ciuma luterană" face mai multe victime chiar decât "în oraşul lui Luther". Vinovat pentru această situaŃie era, potrivit clerului catolic sibian, nimeni altul decât comitele suprem Pemflinger, care dorea extinderea braŃului politic şi asupra treburilor bisericeşti.62

În aceste condiŃii, Dieta maghiară de la Rákos, din anul 1525, a permis arderea protestanŃilor, iar două luni mai târziu, o altă Dietă ungară a permis confiscarea averilor adepŃilor Reformei.63 În primăvara anului 1526, regele Ludovic II i-a cerut comitelui Pempflinger să-i pedepsească pe conducătorii luterani din Sibiu. La 19 iulie a urmat o nouă scrisoare, în care regele îi reproşa conducătorului naŃiunii săseşti indiferenŃa faŃă de problemele religioase, ameninŃându-l cu destituirea.64 Însă regelui Ludovic II nu i-a mai rămas timp pentru aşa ceva, deoarece şi-a pierdut viaŃa în acelaşi an, în bătălia de la Mohács, din 29 august.

Au urmat în Ungaria două decenii de război civil. Ambii candidaŃi la coroana maghiară (arhiducele austriac Ferdinand de Habsburg şi voievodul ardelean Ioan Zápolya) au rămas fideli credincioşi ai Bisericii catolice, ordonând arestarea protestanŃilor şi confiscarea averilor acestora. Astfel, Zápolya a trimis, la 25 ianuarie 1527, chiar o scrisoare autorităŃilor sibiene, cerând arestarea şi expulzarea tuturor celor care răspândeau idei protestante. Totodată, dat fiind faptul că arhiepiscopul de Strigoniu, Paulus von Varda, trimisese un comisar la Sibiu, care să analizeze plângerile clericilor catolici, Zápolya cerea autorităŃilor din Sibiu să conlucreze cu acel comisar. Nu se ştie cum s-a desfăşurat acea vizită a comisarului arhiepiscopal, Reinerth crede însă că nu a putut avea prea mare efect, deoarece alte chestiuni, politice, se aflau la ordinea zilei.65

59 H. Fabini, Gothik in Hermannstadt, p. 148; Karl Reinerth, Die Gründung der Evangelischen

Kirchen in Siebenbürgen (="Studia Transylvanica", vol. V), Köln-Viena, 1979, p. 13. 60 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche…, I, p. 199-201. 61 E. Sigerus, Chronik…, p. 7; Idem, Vom alten Hermannstadt, I, p. 8. 62 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 13-18. 63 Gúdor Botond, op. cit., p. 19, n. 30. 64 Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 11-12. 65 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 27.

102

Într-adevăr, datorită războiului civil din Ungaria, nici unul dintre cei doi competitori la Coroana ungară nu a putut pune în practică măsurile antiprotestante.

Este cunoscut faptul că, spre sfârşitul vieŃii, regele Ioan Zápolya a devenit din ce în ce mai favorabil protestantismului. În anul 1538, a organizat la Sighişoara o dispută teologică între catolici şi protestanŃi. Dar înainte de dispută, i-a întrebat pe episcopii catolici:

"Comunitatea grecilor a fost o Biserică cu adevărat creştină? A răspuns Statileus (episcopul de Alba Iulia – n.a.): adevărată. Regele a continuat: la greci nu a fost mesă, nici acum nu este, de ce nu putem fi şi noi fără aceasta? Grecii toŃi se împărtăşesc sub ambele specii, şi au fost învăŃaŃi de sfinŃii episcopi Chrisostomus, Cyrillus şi alŃii. Dacă grecii nu sunt în păcat, de ce nu ne împărtăşim şi noi tot aşa? Episcopii au amuŃit toŃi" 66.

Excomunicat pentru atitudinea sa filo-otomană, înainte de moarte, ultimul

rege al Ungariei a luat Împărtăşania sub ambele specii.

În cursul acestui conflict, Sibiul s-a aflat la început de partea voievodului Zápolya, dar, în anul 1527, a trecut de partea lui Ferdinand (originea germană a comitelui Pempflinger a fost hotărâtoare în luarea acestei decizii). Voievodul ardelean a ocupat scaunele şi districtele săseşti. Doar Sibiul a reuşit, timp de şapte ani (până în 1535), să rămână independent şi să menŃină legătura cu Ferdinand de Habsburg.67

Se înŃelege că în asemenea vremuri tulburi din punct de vedere politic, adepŃii ideilor lui Luther au putut să se organizeze nestingherit, cu atât mai mult cu cât între susŃinătorii lor s-au aflat şi influenŃii Matthias Armbruster şi Petrus Wolff.68 Clerul catolic a fost din ce în ce mai mult marginalizat. Plebanul sibian Martin Huet, un catolic conservator, a fost înlăturat din funcŃie în 1527 sau 1529 (a ajuns mai apoi preot în satul Richiş, din scaunul Mediaşului, unde a murit la 10 august 1540). Numele său a fost aproape damnat, el fiind practic scos din lista plebanilor sibieni. Dar şi urmaşul său, Petrus Wol (sau Wal) a susŃinut aceeaşi poziŃie conservatoare. Înainte de moartea sa, în februarie 1536, a cerut capitlului sibian excomunicarea tuturor celor care susŃineau luteranismul şi nu mai respectau drepturile jurisdicŃionale ale clericilor catolici.69 Caracteristic pentru destrămarea vechii ordini bisericeşti este şi faptul că, între anii 1530-1540, consemnările din protocoalele capitlului Sibiului dispar aproape în întregime (practic, timp de un deceniu, au fost înregistrate în protocol doar două întruniri ale membrilor capitlului sibian). Totuşi, în condiŃiile neconstituirii încă a Bisericii Evanghelice, autorităŃile

66 Gúdor Botond, op. cit., p. 23. Citatul se găseşte la nota 55. 67 G. Seivert, Die Stadt Hermannstadt..., p. 32-34. 68 Mathias Armbruster a îndeplinit funcŃia de primar între anii 1513, 1523-1526, 1527-1533, 1536-

1539 şi 1541 (între anii 1536-1538 a fost şi comite al naŃiunii săseşti), iar Petrus Wolff în anii 1519, 1521, 1525 şi 1526 (Franz Zimmermann, Chronologische Tafel der Hermannstädter Plebane, Oberbeamtem und Notare in den Jahren 1500 bis 1884, în "Archiv des Vereins...", vol. 19, Sibiu, 1884, p. 532-533).

69 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 29-30.

103

orăşeneşti au rămas fidele Bisericii Catolice. Clerul catolic a continuat să săvârşească serviciile divine. Comitele Pempflinger a primit în anul 1531 laude din partea călugărilor franciscani pentru sprijinirea acestui ordin religios.70 Fiind sprijinitor al lui Ferdinand de Habsburg, comitele săsesc nu-şi putea permite ruperea totală de Biserica romană. În aceste condiŃii, fraternităŃile religioase laice au continuat să-şi desfăşoare activitatea, printre membrii lor figurând şi primarul Petrus Wolff, amintit mai sus.71

Însă în anul 1536, după ce oraşul se afla deja în tabăra voievodului Zápolya, partida filoluterană din Sibiu a reuşit să-l impună în funcŃia de pleban al Sibiului (după moartea lui Petrus Wol) pe preotul din Orăştie, Matthias Ramser.72 Absolvent al UniversităŃii din Viena, Ramser era renumit datorită activităŃii sale reformatoare, desfăşurată în mai multe oraşe din Ungaria superioară (inclusiv Sighetul MarmaŃiei). În pofida acestui fapt, Ramser a adoptat la Sibiu o poziŃie mult mai moderată, evitând să propovăduiască deschis ideile reformatoare. Astfel, nu Ramser a fost cel dintâi cleric sibian care a intrat în istorie ca susŃinător al protestantismului, ci un subordonat al său, predicatorul de la biserica Azilului, Johannes Lebel. Acesta începuse încă din 1539 să acorde Împărtăşania sub ambele specii, fapt care i-a scandalizat pe unii din membrii Magistratului braşovean (în special Johannes Of-Awen). Acesta i-a adresat, la 31 ianuarie 1540, o scrisoare lui Ramser, cerându-i socoteală pentru acŃiunea lui Lebel. În scrisoarea de răspuns trimisă Magistratului braşovean şi preotului braşovean Jeremias Jekel, plebanul sibian a negat că ar fi avut cunoştinŃă de o asemenea fărădelege (tale crimen et facinus) şi încălcare a tipicului liturgic.73

2. Introducerea Reformei în Biserica săsească (1543-1557) Ideile Reformei circulau aşadar în Transilvania. Aveau destui adepŃi, dar şi mulŃi duşmani. În aceste condiŃii era nevoie însă de o persoană care să treacă la acŃiune şi să transpună în practică ideile reformatoare. Aceasta a fost Johannes Honterus (cca. 1500-1549), absolvent al universităŃii din Viena şi, din 1533, dascăl, centurion, iar din anul 1536 şi membru al Magistratului sau Sfatului din Braşov. În funcŃia de dascăl a reformat viaŃa şcolară a oraşului de sub poalele Tâmpei, iar în 1539 a editat două opere ale Fer. Augustin (SentinŃe şi Catalogul ereziilor), cărora le-a redactat şi prefeŃe. Din cuprinsul acestora se poate constata intenŃia reformatoare a lui Honterus, care nu dorea însă părăsirea Bisericii catolice (tocmai din acest motiv a dedicat cele două tipărituri reginei Isabella şi, respectiv, episcopului de Pécs şi, totodată, consilier regal, Johannes Esseky). Totodată, Honterus s-a dovedit a avea idei oarecum diferite de cele ale lui Martin Luther. În 1539, Honterus dorea

70 Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 15-17. 71 G. Seiwert, Die Brüderschaft des Hl. Leichnams..., p. 318. 72 A îndeplinit această funcŃie până la moartea sa, în anul 1546 (Franz Zimmermann, Chronologische

Tafel..., p. 533-534). 73 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 41-44; Quellen der Stadt Kronstadt, II, p. 665.

104

renunŃarea la falsitate, ceea ce nu însemna decât respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi a Sfintei Scripturi. Totodată, punea sub semnul întrebării TradiŃia şi "poruncile bisericeşti", deoarece acestea din urmă ar fi fost create de oameni, care nu au avut întotdeauna intenŃii curate. În consecinŃă, Honterus i-a atacat deschis pe clericii care, asemenea fariseilor, "par să dorească mântuirea tuturor, dar se trădează prin faptele lor", ocolind cu viclenie respectarea poruncilor divine. Cu alte cuvinte, Honterus considera necesară întoarcerea la Scriptură şi respectarea întocmai doar a poruncilor cuprinse în CărŃile sfinte. Nu se regăseşte însă deloc în aceste prefeŃe doctrina luterană sola fide, Honterus fiind ferm convins că mântuirea se obŃine doar în credinŃa manifestată prin fapte bune şi nu doar prin intenŃii (aşa cum făceau clericii). Din punerea în paralel a prefeŃelor redactate de Honterus şi a anumitor articole din Confessio Augustana, putem trage concluzia "că Honterus nu avea în momentul redactării acelor prefeŃe intenŃia de a adopta o reformă în sensul lui Luther sau a Mărturisirii de credinŃă de la Augsburg".74

Aşadar, în 1539, Honterus nu avea intenŃia de a ieşi din sânul Bisericii Catolice. Deşi dorea reformarea Bisericii şi întoarcerea la practicarea sinceră a preceptelor cuprinse în Scriptură, nu a susŃinut acŃiuni de reformare făŃişă a vieŃii bisericeşti. Din acest motiv a ajuns la disensiuni cu preotul Braşovului, Jeremias Jekel (ales în această funcŃie în 1536). Şi acesta era un adept al Reformei religioase, pe care a şi încercat să o pună în practică la începutul Postului Mare din anul 1539 (într-o şedinŃă a capitlului braşovean, postul a fost declarat ca nefolositor). Magistratul braşovean a intervenit însă în forŃă, oprind procesul reformator iniŃiat de cler.

"Honterus şi Jekel erau favorabili Reformei şi ambii se aflau în faŃa problemei implementării acesteia. Evident însă că aveau păreri diferite asupra căii ajungerii la acest scop. Desigur că în acest conflict, disputele dintre conducerea politică şi cea religioasă au jucat din nou un rol covârşitor (...). În 1539, Jekel a promovat o acŃiune independentă a Bisericii, într-o problemă internă, iar clericii din capitlu l-au susŃinut. Honterus, din contră, avea părerea că o asemenea acŃiune ar putea avea şanse de izbândă doar dacă Biserica se bucura de susŃinerea Magistratului, în fruntea căruia se mai afla Lukas Hirscher care, conform tradiŃiei, nu era un prieten al Reformei. De asemenea, este posibil ca Honterus să fi considerat, ca umanist, că un asemenea act ar fi trebuit precedat de o publicare oficială a lui, prin tipar".75

Honterus a folosit într-adevăr tiparul, dar pentru a da publicităŃii literatură

monahală ortodoxă şi catolică. Astfel, în 1540 au apărut SentinŃele anahoretului Nil, lucrare în limba greacă, al cărei manuscris a fost descoperit de Honterus într-o mănăstire din Moldova, iar un an mai târziu a fost retipărită lucrarea unui călugăr benedictin din mănăstirea Melk-Austria din secolul XIV, anume Disticha Novi Testamenti. După cum am arătat mai sus, în 1540, Magistratul braşovean a fost scandalizat de vestea că unul din clericii sibieni trecuse la rândul său la acŃiuni reformatoarea clare.

74 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 69-83, citatul la p. 79. 75 Ibidem, p. 83-85.

105

În 1541 situaŃia politică din Braşov a cunoscut însă o schimbare profundă. În fruntea Magistratului a fost ales, ca jude suprem al Districtului săsesc al Braşovului, Hans Fuchs. Prieten apropiat cu sibianul Johannes Hecht, Fuchs efectuase în 1530 o călătorie la Augsburg (la doar câteva zile după emiterea celebrei Confessio Augustana de către Melanchton), fapt care i-a întărit convingerile luterane. Drept urmare, prin persoana noului jude suprem, curentul reformator a primit în oraşul de sub poalele Tâmpei un nou promotor..76

În aceste condiŃii, la cumpăna dintre anii 1541/1542, umanistul Johannes Honterus s-a decis să adopte făŃiş o poziŃie pro-reformatoare. Mai pe scurt, a aderat la Reforma în viziunea wittenbergheză. În urma acestei cotituri a poziŃiei sale, Braşovul a devenit "cel dintâi oraş din Răsărit" care "urmează mărturia lui Hristos" în noul spirit. Astfel descria Honterus patria sa în cea de-a doua ediŃie (apărută în 1542) a "Cosmografiei" sale (aceste cuvinte fiind un adaos faŃă de în prima ediŃie, apărută în 1541).

Introducerea oficială a Reformei la Braşov

CondiŃiile politice transilvănene au favorizat această schimbare de poziŃie în Braşov. În primăvara anului 1542 a încetat din viaŃă episcopul catolic de Alba Iulia, Ioan Statileus. Regina Isabella, mama pruncului Ioan Sigismund Zápolya, nu a numit alt episcop, ba mai mult, şi-a stabilit reşedinŃa în fostul palat episcopal din Alba Iulia (mutându-se aici din cetatea regală Lipova). Tot în acel an, la 21 martie, Dieta de la Turda a stabilit structura constituŃională a noului Principat ardelean (a se vedea mai sus). Stările reprezentate la Dietă au hotărât să-şi acorde mână liberă în chestiunile privitoare la credinŃă.77

Aşadar, tratatul de unire de la Turda, din 1542, a constituit baza juridică pentru introducerea oficială a Reformei pe Pământul Crăiesc.78 Primul pas a fost făcut la Braşov. IniŃiativa a pornit din partea judelui suprem Johannes Fuchs, care l-a avut alături pe Honterus. Potrivit organistului şi cronicarului Hieronymus Ostermayer, în luna octombrie a acelui an (mai precis 3 octombrie), după ce Johannes Fuchs a fost ales a doua oară jude suprem, misa "papistăşească" a fost înlăturată şi înlocuită cu o "misă evanghelică", iar credincioşii s-au împărtăşit sub ambele specii.79 Cu o săptămână mai înainte (la 25 septembrie), avusese loc şi o şedinŃă a capitlului braşovean. Protocolul nu s-a păstrat, dar Reinerth presupune că pe ordinea de zi s-ar fi aflat tocmai planificata evanghelizare a vieŃii bisericeşti din Braşov. Totodată, preotul Jekel (care renunŃase deja la celibat, căsătorindu-se în a cincia duminică după Paşti80) a părăsit funcŃia de decan al capitlului Braşov, rămânând însă pe mai departe plebanul acestui oraş. Noul decan ales a fost preotul din Râşnov, Nikoalus Stephani.81 76 Geschichte der Deutschen…, p. 125-127; Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 68-69. 77 Krista Zach, ToleranŃă religioasă şi construirea stereotipurilor într-o regiune multiculturală. "Biserici

populare" în Transilvania, în "Transilvania şi saşii ardeleni în istoriografie", Sibiu, 2001, p. 70. 78 W. Daugsch, op. cit, p. 39. 79 Quellen der Stadt Kronstadt, IV, p. 504. 80 G. D. Teutsch, Die Reformation im siebenbürgischen Sachsenland, ed. X, Sibiu, 1929, p. 26. 81 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 94-95.

106

La 2 noiembrie 1542 a fost întrunită Adunarea districtului Braşov, pentru a dezbate problema reformării religiei.82 Cu această ocazie s-a decis efectuarea unei vizitaŃii în district, pentru încurajarea acceptării Reformei şi de către sate. VizitaŃia s-a desfăşurat în ziua de 5 decembrie, la ea participând membri ai Magistratului braşovean.83

Totodată, conducerea politică din Braşov a decis tipărirea broşurii Formula reformationis ecclesiae Coronensis ac Barcensis totius provinciae (pierdut azi). Un an mai târziu a apărut şi CărŃulia Reformei (Reformationsbüchlein), care, în capitole speciale, punea în discuŃie probleme privind învăŃătura creştină, apoi celebrarea unor servicii religioase (Botez, cultul privat, cultul public, adică Euharistia sau Cina Domnului, şi toate celelalte ceremonii bisericeşti), grija pentru şcoli, pentru cei bolnavi şi săraci, precum şi îndatoririle slujitorilor bisericeşti.

Izvoarele folosite de Honterus în redactarea acestei CărŃulii sunt Statutele bisericeşti din Wittenberg şi Nürnberg, apoi diverse scrieri ale bărbaŃilor învăŃaŃi (în special Luther şi Melanchton), precum şi exemplul unor oraşe renumite din Germania. Trebuie remarcat însă faptul că această CărŃulie nu are caracter doctrinar, ci unul pronunŃat disciplinar, propunându-şi să reformeze modul de viaŃă al poporului. Nici nu este de mirare, că un accent deosebit este pus pe îndatoririle clericilor, ştiut fiind faptul că purtarea imorală a preoŃilor catolici pricinuia un mare rău Bisericii. CărŃulia cere ca toŃi clericii din districtul Braşov să nu se mai preocupe de crâşmărit şi comerŃ, ci, studiind Scriptura şi alte cărŃi sfinte, să trăiască în conformitate cu virtuŃile creştine şi, în loc să bârfească, să predice Cuvântul lui Dumnezeu. De altfel, s-a prevăzut examinarea purtării morale şi a cunoştinŃelor biblice a tuturor celor care doreau să ajungă clerici.

Honterus s-a opus obiceiului conform căruia la misă se împărtăşeau doar preoŃii. Slujba euharistică urma să fie celebrată în limba poporului şi doar o dată pe zi. Credincioşii dornici să se cuminece trebuiau să anunŃe aceasta înainte de slujbă, iar în cazul în care nu existau astfel de credincioşi, serviciul religios urma să cuprindă doar ectenii, rugăciuni şi cântări. Tipicul misei catolice a fost menŃinut, însă gesticulaŃia clericului au fost interzise. Cei care nu puteau, pe motiv de boală, să participe la serviciul euharistic, puteau primi Împărtăşania acasă, însă clericul trebuia să o ducă fără procesiune, fără lumini şi sunete de clopoŃei. Honterus a interzis păstrarea Euharistiei, precum şi toate procesiunile euharistice obişnuite în Biserica Catolică, deoarece Mântuitorul a spus LuaŃi, mâncaŃi..., nu PăstraŃi, încuiaŃi şi plimbaŃi Trupul Meu.

În ceea ce priveşte Botezul, acesta urma să fie săvârşit în limba poporului şi să nu se mai repete, indiferent de cine a îndeplinit ritualul (cleric sau laic, ba chiar şi păgâni; prin aceasta se recunoştea implicit şi validitatea Botezului ortodox). Exorcismele au fost interzise (totuşi ele au fost menŃinute în Biserica Evanghelică).

Slujba de dimineaŃă (Utrenia) urma să înceapă doar după răsăritul soarelui, căci era periculos ca fortificaŃiile bisericeşti să fie deschise pe întuneric. După

82 Geschichte der Deutschen…, p. 127. 83 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 96.

107

fiecare serviciu de dimineaŃă trebuia să urmeze catehizarea tineretului, iar după vecernie, fetele urmau să cânte pricesne.

Honterus a considerat că multe abuzuri se comiteau în privinŃa iertării păcatelor. Potrivit reformatorului din Braşov, cel care a greşit aproapelui său ar fi trebuit să se împace cu acesta, cerându-i personal iertare, iar cel care a greşit în faŃa lui Dumnezeu ar fi trebuit să caute sfat de la oameni experimentaŃi. Astfel, Honterus a păstrat Spovedania, dar nu ca Taină care asigură iertarea păcatelor, ci ca o discuŃie liberă, prin care cei neexperimentaŃi puteau obŃine sfaturi cu privire la relaŃia omului cu Dumnezeu. De altfel, Honterus a dorit să pună capăt şi abuzării practicii de excomunicare. De acum înainte, această pedeapsă nu mai putea fi acordată de cleric decât cu acordul deplin al comunităŃii parohiale şi doar după atenŃionare repetată a celui în cauză.

Capitole speciale ale CărŃuliei sunt dedicate organizării şcolare şi asistenŃei celor săraci, bolnavi şi orfani. S-a prevăzut amenajarea a trei spitale şi aziluri, iar tutorii orfanilor urmau să dea socoteală despre activitatea lor înaintea Magistratului.84

AcŃiunile reformatoare ale braşovenilor au determinat-o pe regină să convoace, pentru ziua de 6 iunie 1543, o Dietă la Alba Iulia, pentru a readuce unitatea în Biserica ardeleană. În actul de convocare, Isabella îi reproşa lui Honterus că a fost necredincios conducerii statului, că a adus modificări Bisericii, fără ca aceasta să fi avut nevoie de aşa ceva şi că a acŃionat unilateral, fără să fi avut aprobarea celorlalte teritorii săseşti.85 Magistratul braşovean nu a fost de acord ca Honterus să părăsească cetatea de sub poalele Tâmpei, astfel că delegaŃia, din care făceau parte patru clerici, a fost condusă de însuşi judele regal, care a dus la Dietă o nouă lucrare a lui Honterus, anume Apologia Reformei, în care acesta afirma că nu a avut loc o despărŃire de Biserică, ci că doar s-au înlăturat unele abuzuri din modul de organizare a acesteia. Nu cunoaştem în detaliu desfăşurarea discuŃiilor de la Alba Iulia, însă ştim că braşovenii s-au putut întoarce acasă triumfători.86

Introducerea oficială a Reformei la Sibiu

Sibienii au urmărit cu mare atenŃie evenimentele din Braşov. Legăturile dintre cele două oraşe erau deosebit de strânse. Astfel, delegaŃia braşoveană, aflată în drum spre Dieta din Alba Iulia, din iulie 1543, s-a oprit pentru o zi în Sibiu. Însă câteva luni înainte, plebanul Matthias Ramser primise cadou de la capitlul braşovean trei cărŃi, printre care şi CărŃulia lui Honterus. Ramser a trimis un exemplar al acesteia la Wittenberg, cerând lămuriri de la Luther, Melanchton şi Bugenhagen asupra corectitudinii ei. Cel dintâi i-a răspuns lui Ramser, la 1 septembrie 1543:

"Tot ceea ce mă întrebi găseşti în această carte mai bine decât Ńi-aş putea scrie eu!".87

84 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche…, I, p. 223-227; Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 97-121. 85 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 239. 86 L. Binder, Die Reformation, p. 129-130. 87 Textul scrisorii la Robert Csallner, Quellenbuch zur väterländischen Geschichte, Sibiu, 1905, p.

134.

108

Două zile mai târziu, a răspuns şi Melanchton, cu îndemnul ca ideile reformatoare să fie adoptate şi la Sibiu.88

Aceste răspunsuri par să indice faptul că la Sibiu Reforma nu fusese încă adoptată la mijlocul anului 1543. Tot astfel s-ar explica şi o scrisoare a reginei Isabella trimisă sibienilor, la 20 iulie 1543, prin care le cerea să nu se rupă de învăŃătura tradiŃională a Bisericii şi nici să nu adopte înnoiri religioase până nu se va întruni conciliul general al Bisericii, care va lua în dezbatere toate aceste probleme.89

Evident că succesul braşovenilor la Dieta de la Alba Iulia a avut o influenŃă considerabilă asupra sibienilor (la această Dietă participase şi noul primar sibian,).

Într-adevăr, sub conducerea noului primar sibian, Petrus Haller90, care participase la Dietă, şi a preotului Matthias Ramser, Reforma luterană a fost introdusă în mod oficial şi în Sibiu, în a doua jumătate a anului 1543 (nu se cunoaşte data exactă în care a fost oficiată pentru prima oară un serviciu divin evanghelic în catedrala din Sibiu). Mănăstirile au fost desfiinŃate (proprietăŃile lor începuseră să fie vândute de autorităŃile orăşeneşti încă din anul 1541). O parte din călugării dominicani s-au îndreptat spre mănăstirea din Sighişoara, cei care au dorit să rămână în Sibiu au primit permisiunea pentru aceasta, împreună cu un ajutor financiar. Cu această ocazie au fost desfiinŃate şi fraternităŃile religioase ale laicilor, bunurile lor vândute, iar cu sumele obŃinute a fost reorganizată şcoala.91 Mănăstirile dominicanilor şi clarisselor au fost transformate în depozite, la fel ca şi capela Sf. Iacob şi o parte a catedralei Sf. Maria. În schimb, mănăstirea franciscanilor a fost transformată în închisoare.92

Dispute între cler şi autorităŃile politice săseşti cu privire la menŃinerea ceremoniilor

Curând au apărut însă disensiuni între reformatorii saşi ardeleni. Cronicarul Ostermayer consemna că în ziua de 16 februarie 1544, preotul Jekel a părăsit Braşovul, devenind pastor în Prejmer. Grija pentru Biserică a fost preluată, din însărcinarea comunităŃii, de judele suprem Fuchs. Capelanii care slujiseră până atunci împreună cu Jekel au fost plătiŃi şi eliberaŃi din funcŃie. Totodată, din ordinul Magistratului braşovean, icoanele, statuile şi mai multe vase de cult au fost îndepărtate din biserici. La 22 aprilie 1544 a fost ales în funcŃia de Rector

88 Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 19-20. 89 Ibidem, p. 21. 90 Petrus Haller (născut la Buda după 1490) a făcut parte dintr-o veche familie de negustori originară

din Nürnberg şi care s-a stabilit în Sibiu abia la începutul secolului al XVI-lea, fiind printre cele mai importante familii de întreprinzători germani imigranŃi care au consolidat pătura patriciatului sibian. Petrus Haller a întreŃinut vaste afaceri de import-export, având reprezentate proprii la Buda şi Cracovia. A deŃinut în arendă diferite venituri regale din Sibiu. Şi-a investit banii în minerit la Baia Mare şi s-a ocupat şi cu cămătăria (G. Gündisch, Patriciatul..., p. 138). A fost ales primar după moartea lui Mathias Armbruster, în decembrie 1542. A îndeplinit această funcŃie până la moartea sa (12 decembrie 1569), cu întreruperi între anii 1547-1549 şi 1553-1557 (Franz Zimmermann, Chronologische Tafel..., p. 534-535).

91 G. Seivert, Die Brüderschaft …, p. 55. 92 Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 44-45.

109

Ecclesiae (deci de pastor orăşenesc la Braşov) Johannes Honterus, documentele istorice nefăcând pomenire de vreo hirotonie sau ordinaŃiune a acestuia.

Din desfăşurarea evenimentelor din Braşov ne putem da seama azi că a existat o serioasă dispută între cler şi autorităŃile politice. Pe de o parte, clerul era mai tradiŃionalist şi respingea atât radicalismul autorităŃilor politice, cât şi tendinŃa acestora de a se amesteca prea mult în treburile bisericeşti. Honterus era reprezentantul Magistratului şi a patriciatului braşovean, astfel că după părăsirea oraşului de către Jekel, chestiunea Reformei a fost preluată aproape exclusiv de autorităŃile laice şi politice din Braşov.93

Istoricii s-au întrebat dacă nu au existat şi alte motive ale acestei dispute dintre Honterus şi Jekel. Multă vreme s-a presupus că Honterus ar fi intrat, spre sfârşitul anului 1543, într-o legătură mai strânsă cu reformatorii elveŃieni, în special cu Heinrich Bullinger94, care i-ar fi îndemnat pe braşoveni să înlăture din biserici altarele, icoanele, statuile, lumânările, veşmintele liturgice, dar şi înălŃarea ostiei în timpul serviciului divin şi spovedania privată.95 Se pare însă că relaŃia lui Honterus cu ElveŃia nu a fost chiar atât de strânsă, astfel că altul a fost motivul care l-a determinat pe umanistul reformator braşovean să adopte o poziŃie atât de radicală. Este vorba de o grupare anabaptistă, care găsise destul de mulŃi adepŃi în rândurile populaŃiei braşovene. Pentru a neutraliza această grupare, autorităŃile politice s-au decis să satisfacă unele din cererile radicalilor, dar să păstreze totuşi orientarea wittenbergheză a Reformei. Era cunoscut faptul că Luther lăsase la latitudinea reformatorilor din diferitele Biserici locale păstrarea sau înlăturarea icoanelor, statuilor, veşmintelor şi vaselor liturgice. Cu toate acestea, preotul Jekel s-a opus radicalizării Reformei, astfel că a fost sacrificat, iar Magistratul a reuşit să menŃină ordinea religioasă. Honterus avea un renume prea bine consolidat, astfel că spiritele s-au liniştit.96 Iar după stabilirea ordinii, altarul principal a fost readus în catedrala braşoveană, alături de un mare crucifix.97

Aceste dispute au avut loc şi la Sibiu, chiar dacă nu de aceeaşi amploare. Mi şcarea anabaptistă a atras şi aici numeroşi adepŃi. Numai că preotul Ramser s-a 93 Hermann Pitters, Geschichte der evangelischen Kirche A.B. in Siebenbürgen, lucrare dactilografiată,

p. 4; L. Binder, Die Reformation, p. 131. 94 Heinrich Bullinger (1504-1575) s-a născut în localitatea Bremgarten (cantonul Aargau) în ElveŃia.

A studiat la Universitatea din Köln, unde s-a convertit la protestantism. În 1529 a devenit pastor în localitatea natală (urmând în funcŃie tatălui său). Prin predicile sale, i-a convins pe parohienii săi să îndepărteze icoanele şi statuile din biserică. În 1531 l-a înlocuit pe Ulrich Zwingli de la conducerea comunităŃii reformate din Zürich. I-a combătut cu moderaŃie pe anabaptişti. Şi-a adus o importantă contribuŃie la redactarea primei Mărturisiri de credinŃă helvetice (Confessio Helvetica posterior), din 1536 şi a redactat aproape în întregime cea de-a doua Mărturisire de credinŃă helvetică, din 1566.

95 Această părere a fost susŃinută şi de Karl Reinerth, în lucrarea sa Die Reformation der siebenbürgisch-sächsischen Kirche, Gütersloh, 1956, p. 43-45. SusŃinerea acestei ipoteze se baza pe o scrisoare adresată de Bullinger lui Honterus la 28 august 1543, în care îl îndemna să adopte o reformă mai radicală. Dar în lucrarea din anul 1979, Reinerth a corectat această viziune, deoarece între timp a descoperit că scrisoarea respectivă nu a mai fost expediată (ea aflându-se în prezent în Arhiva Bibliotecii Centrale din Zürich).

96 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 152-163. 97 Idem, Die Reformation..., p. 47.

110

putut impune, astfel că icoanele nu au fost deocamdată scoase din biserici. Totodată, a reuşit şi păstrarea Spovedaniei şi a elevaŃiei hostiei (aceasta din urmă până în zilele noastre).98 Mai apoi, în primele luni ale anului 1544, a întreprins, în calitatea de decan, fiind însoŃit însă şi de mai mulŃi senatori ai Magistratului, o vizită pastorală în satele din capitlurile Sibiu, Cincu şi Nocrich, pentru a-i îndemna pe locuitori să adopte Reforma.99 De remarcat este însă faptul că Ramser nu a cerut îndepărtarea icoanelor din biserici şi nici a Spovedaniei sau a altor practici şi ceremonii. Datorită acestui fapt a fost ulterior contestat de radicali.100 În fruntea acestora pare să se fi aflat tocmai primarul Petrus Haller. RelaŃia dintre decanul Ramser şi conducerea politică a oraşului s-a înrăutăŃit tot mai mult, astfel că în seara de Crăciun a anului 1544 s-a adresat lui Luther şi lui Melanchton, cerându-le acestora să intervină pentru el la Magistratul sibian. Nu ştim dacă a primit răspuns la cererea sa, totuşi a putut rămâne în funcŃie până la moartea sa, întâmplată în 17 octombrie 1546.101 DiscuŃiile cu privire la înnoirea ceremoniilor au continuat. Din ordinul lui Haller, au fost îndepărtate şi la Sibiu statuile şi vase liturgice din biserici.102 Iar când, la 6 februarie 1543, regina Isabella a vizitat cetatea de pe malurile Cibinului, pentru a încasa o însemnată cantitate de aur, necesară plăŃii haraciului către Poarta otomană, contribuŃia sibienilor a constat tocmai din mai multe vase liturgice pe care oficialităŃile oraşului nu le-au mai considerat necesare.103

Totuşi, este important de reŃinut faptul că nicăieri în Transilvania reforma serviciului religios nu s-a desfăşurat cu atâta moderaŃie precum la Sibiu. Şi aceasta în pofida faptului că autorităŃile politice sibiene au preluat, după moartea lui Ramser, frâiele mişcării reformatoare şi au susŃinut o poziŃie ceva mai radicală. Totuşi această poziŃie a fost mai moderată decât cea din Braşov. Şi cum Magistratul din Sibiu îndeplinea şi funcŃia de conducere a UniversităŃii NaŃiunii Săseşti, între adunările generale ale acesteia, sibienii s-au străduit şi au reuşit să menŃină aceeaşi poziŃie pe întregul Fundus Regius. Prin urmare, Honterus, şi odată cu el şi oraşul Braşov, au pierdut rolul determinant din sânul Bisericii săseşti.104 Acest fapt s-a văzut chiar cu prilejul alegerii noului pastor din oraşul de pe malurile Cibinului. Deşi Honterus îl recomandase pe un apropiat al său, totuşi sibienii l-au preferat pe Bartholomaeus Altemberger, fost pastor la Mediaş, ales la 10 martie 1547. Deşi susŃinător al îndepărtării icoanelor,105 totuşi avea o poziŃie reformatoare mai moderată, de orientare clar wittenbergheză (spre deosebire de Glatz, suspectat de simpatii filo-helvetice).106

98 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 163-165. 99 Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 20.

100 Geschichte der Deutschen…, p. 133-134. 101 Franz Zimmermann, Chronologische Tafel..., p. 532. 102 Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 22, nota 2. 103 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 241-242. 104 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 165. 105 L. Binder, Die Reformation, p. 134-135. 106 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 141, 188 şi 206.

111

Hotărâri ale Dietei şi ale UniversităŃii NaŃiunii Săseşti privind Reforma între anii 1544-1546

Deocamdată însă, Universitatea NaŃiunii Săseşti s-a văzut nevoită să apere măsurile reformatoare înaintea reginei Isabella şi a guvernatorului Martinuzzi. Unul din reproşurile adresate braşovenilor în anul 1543 a fost acela că au acŃionat fără să fi fost în legătură cu celelalte scaune şi districte săseşti, dar în special fără să fi avut aprobarea forului politic de pe Fundus Regius. Dar cu toată opoziŃia lor împotriva Reformei, nici regina şi nici guvernatorul Martinuzzi nu au fost în măsură să pună stavilă procesului de reformare a Bisericii săseşti. Datorită oraşelor săseşti, Fundus Regius era cea mai bogată regiune din Transilvania. Aşa se şi explică faptul că, în primăvara anului 1544, Isabella a vizitat Sibiul, pentru a prelua de aici importanta contribuŃie bănească amintită mai sus. Câteva săptămâni mai târziu, chiar la patru zile după alegerea lui Honterus în funcŃia de pastor orăşenesc (deci la 26 aprilie 1544), Braşovul a fost vizitat, în acelaşi scop, de guvernatorul Martinuzzi (şi totodată, episcop catolic de Oradea).107 Prin urmare, regina şi guvernatorul, în pofida ataşamentului lor la cauza catolică, au fost nevoiŃi, din considerente politice, să tolereze acŃiunile reformatoare ale celor două cetăŃi din sudul Ardealului.

Dar înainte de vizita lui Martinuzzi la Braşov au avut loc lucrările Dietei ardelene de la Turda (la 23 aprilie). Stările au prevăzut ca nimeni să nu îndrăznească să aducă ceva inovaŃii în problemele religioase ("nemo aliquid innovare audeat" – "nimeni să nu îndrăznească a înnoi"), recunoscând însă că asemenea inovaŃii existau deja în oraşe. Articolul de lege nu le combătea; cerea doar ca în mediul rural nimeni să nu aducă ofensă obiceiurilor şi modului de viaŃă al locuitorilor, ci să se acomodeze cu acestea, ca dovadă a iubirii a aproapelui ("neque vita moribus aut victu extra civitates aliquem offendat, sed quisque per omnia se ad aedificationem preoximi accomodet" – " să nu cuteze a aduce nimănui ofensă prin trai, morală sau fel de viaŃă..., ci mai degrabă să servească sprijinirea aproapelui său"). Pe de altă parte, Dieta a interzis ca preoŃii şi călugării să fie împiedicaŃi în desfăşurarea misiunii lor ("monachos autem et alios ecclesiasticos viros nemo aliquo impedimento afficiat, sed divina officia more solitolibere exercere possint" – "nimeni să nu îngrădească călugări sau alte persoane bisericeşti în activităŃile legate de misiunea lor sfântă").108 Prin urmare, stările s-au văzut nevoite să ceară menŃinerea stării de fapt, recunoscând că mai multe oraşe aderaseră la Reformă. Saşii nu au fost obligaŃi să revină la catolicism, dar li s-a impus să respecte credinŃa celor din mediul rural, care rămăseseră fideli Bisericii Catolice.109

107 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 241-242. 108 G. D. Teutsch, Urkundenbuch der Evangelischen Landeskirche A. B. , Sibiu, vol. I, 1862, p. 83;

traducerea românească a actului dietal la Dezsı Buzogány, De la intoleranŃă la toleranŃă, în "Altera", an. II, Tg. Mureş, 1996, nr. 4, p. 150-151).

109 Ludwig Binder, Grundlagen und Formen der Toleranz in Siebenbürgen bis zur Mitte des 17. Jahrhunderts, (=Siebenbürgisches Archiv. Archiv des Vereins für Siebenbügische Landeskunde. III. Folge, vol. 11), 1976, p. 47.

112

Care a fost însă reacŃia forumului politic suprem al saşilor – Universitatea NaŃiunii Săseşti? În toamna anului 1544, aceasta a decis ca în oraşele care adoptaseră Reforma (pe acea vreme doar Braşov şi Sibiu), serviciile religioase să fie celebrate aproximativ după acelaşi tipic sau după o normă unică (aşadar existau tipicul braşovean care, după cum s-a arătat mai sus era mai radical, şi tipicul sibian, mai moderat). Celelalte localităŃi însă, în care populaŃia rămăsese catolică, au fost îndemnate frăŃeşte (fraterne adhortentur) ca să adopte, la rândul lor, Reforma.110

În toamna anului 1545, măsura a fost reluată, de această dată forul politic al saşilor consemnând că Rerforma se răspândise şi în târguri, oraşe şi sate (de fapt doar în oraşele Mediaş şi BistriŃa, precum şi în satele din capitlurile Sibiu-Cincu-Nocrich şi Braşov). S-a Ńinut cont şi de faptul că disputele cu privire la menŃinerea sau la înlăturarea ceremoniilor liturgice continuau. De aceea, Universitatea NaŃiunii Săseşti a cerut ca Sacramentele să fie celebrate peste tot la fel, potrivit instituirii lor de către Hristos (aceasta fiind o formulă caracteristică Reformei de orientare wittenbergheză).111

Tot în anul 1545 (17 mai) a avut loc, la Mediaş, şi o întrunire a decanilor din capitlurile Mediaş (preotul Michael din AŃel), Sibiu (preotul Johann Friedrich din Slimnic) şi Braşov (preotul Thomas din Sânpetru). Motivul întâlnirii a constat în stabilirea unei strategii comune, ca reacŃie împotriva pretenŃiilor diecezei catolice de Alba Iulia. Cei trei decani s-au considerat ca făcând parte dintr-un singur corp ecleziastic, fapt care i-a determinat pe istorici să considere adunarea de la Mediaş drept cel dintâi sinod evanghelic săsesc (de o Biserică Evanghelică nu se poate vorbi încă pentru acea vreme, clericii saşi protestanŃi considerându-se de jure legaŃi de Biserica Catolică). Important este şi faptul că, de asemenea, cei trei decani au acceptat să urmeze directivele forurilor politice săseşti.112

Acestea au acŃionat destul de rapid. Încă în anul următor, 1546, Universitatea NaŃiunii Săseşti a decis convocarea unei adunări din mai mulŃi învăŃaŃi, care să elaboreze o normă unică de cult, pentru a realiza astfel uniformizarea liturgică în toate parohiile evanghelice săseşti.113

"Regulamentul bisericesc al tuturor germanilor din Transilvania" (1547) şi oficializarea acestuia în toate parohiile săseşti (1550)

Într-adevăr, la 20 martie 1547 s-au reunit la Sibiu mai mulŃi învăŃaŃi saşi. Primarul Sibiului, Martin Weiss ar fi dorit să participe şi Honterus. Dar Magistratul din Braşov s-a opus din nou ca acesta să părăsească cetatea de sub poalele Tâmpei, astfel că a fost reprezentat de rectorul gimnaziului de acolo, Valentin Wagner (autorul unui Catehism redactat în limba greacă şi publicat la Braşov în 1544) şi Matthias Glatz din Bod. De asemenea au mai participat la acea adunare preoŃii Kaspar Helth-Heltai (din Cluj), Albert Kirschner din BistriŃa, Bartholomäus 110 Textul latin la G. D. Teutsch, Urkundenbuch..., I, p. 3 111 Textul latin la G. D. Teutsch, Urkundenbuch..., I, p. 4. A se vedea şi Karl Reinerth, Die

Gründung..., p. 170-171. 112 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 171-173. 113 G. D. Teutsch, Urkundenbuch…, I, p. 2-5 şi R. Csallner, op. cit., p. 135-136.

113

Altenberger (din Mediaş), Lukas Roth (din Sighişoara) ş.a. Aşadar, adunarea a avut loc tocmai în perioada în care oraşul de pe malurile Cibinului era lipsită de un preot sau predicator şef (Ramser murise la 17 octombrie 1546) şi când frâiele Bisericii sibiene se aflau în mâinile primarului Haller.114

Rezultatul discuŃiilor a fost elaborarea unui statut unic al Bisericii săseşti, anume Reformatio ecclesiarum Saxonicarum in Transsilvania - Kirchenordnung aller Deutschen in Siebenbürgen.115 Era de altfel, o prelucrare a vechii CărŃulii din anul 1543, astfel ca noul statut să poată fi aplicat în toate decanatele Bisericii săseşti. El prevedea ca "Reforma Bisericilor săseşti din Transilvania" să aibă la bază Catehismul Mic al lui Martin Luther, iar toate ceremoniile (Botezul, Cununia, celebrările sărbătorilor şi Cina Domnului) să se desfăşoare după normele Bisericii din Wittenberg. Tocmai de aceea, în anul 1547 a fost tipărită în limba germană Agenda (adică ritualul bisericesc al mai multor servicii divine, după modul de celebrare de la Wittenberg). În anul următor a văzut pentru întâia oară lumina tiparului în Ardeal Micul Catehism al lui Martin Luther.116

Statutul bisericesc din anul 1547 se remarcă prin pronunŃatul său caracter juridic. La fel ca şi CărŃulia din anul 1543, nu conŃine prevederi doctrinare. Pe parcursul a 19 capitole sunt emise norme de organizare a Bisericii şi de celebrare a cultului. Titlurile capitolelor sunt sugestive: Despre chemarea slujitorilor bisericeşti, despre îndatoririle slujitorilor bisericeşti, Despre Sacramentul Botezului, Despre Cina Domnului, Despre împărtăşirea celor bolnavi, Despre puterea dezlegării (absoluŃiune), Despre excomunicare, Despre revigorarea şcolilor, Despre grija pentru cei săraci, Despre tutela orfanilor, Despre problemele matrimoniale, Despre vizitele pastorale anuale, Despre slujba vecerniei, Despre ritualurile de la sate etc.

Scopul acestui statut bisericesc a fost implementarea unor norme de ordine bisericească, după efectuarea cu succes a Reformei. Tocmai de aceea, la sfârşitul acestui statut a fost introdus un capitol anexă, vizând reformarea (de fapt ordonarea) întregii vieŃi sociale şi religioase a poporului. S-a introdus astfel o cenzură a cărŃilor bisericeşti, care prevedea că niciun librar nu mai avea voie să importe şi să vândă în Transilvania cărŃi care nu fuseseră, în prealabil, analizate de bărbaŃi învăŃaŃi ai Bisericii. Totodată, s-au avut în vedere breslele, slugile, participarea poporului la serviciile religioase, precum şi relaŃiile dintre autorităŃile politice şi religioase. Prin instituŃionalizarea vizitaŃiunilor anuale, autorităŃile politice şi-au întins braŃul, prin intermediul Bisericii, adânc în viaŃa de zi cu zi a populaŃiei.117

Totodată, prin acelaşi statut bisericesc evanghelic, Sibiul şi-a consolidat întâietatea printre comunităŃile evanghelice săseşti. În timpul redactării lucrării, au avut loc dispute aprinse cu privire la tipicul liturgic. ReprezentanŃii Sibiului au încercat să impună tradiŃia lor liturgică în toată zona săsească. Au reuşit în anumite

114 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 174. 115 Lucrarea a fost publicată de G. D. Teutsch, Urkundenbuch…; p. 36 (în limba latină) şi p. 36-71

(traducerea germană). 116 Geschichte der Deutschen…, p. 136-137. 117 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 175-181.

114

privinŃe; în altele nu. În pofida acestui fapt, Sibiul şi-a păstrat specificul tipiconal, neacceptând niciodată tradiŃiile străine, cuprinse în Kirchenordnung. Astfel, emiterea acestui "Regulament bisericesc al tuturor germanilor din Transilvania" a însemnat trecerea în etapa a III-a din istoria protestantismului săsesc, în care "centrul de greutate s-a mutat din nou la Sibiu".118

La trei ani după elaborarea sa, acest statut a fost oficializat de Universitatea NaŃiunii Săseşti (în şedinŃa din 20 aprilie 1550), dobândind valoare de lege pe întregul teritoriu al Pământului crăiesc, decanii capitlurilor şi organele de conducere politică din scaunele şi districtele săseşti trebuind să vegheze la aplicarea noii norme.119

Interesantă este însă motivarea oficializării statutului şi a amestecului autorităŃilor politice în viaŃa Bisericii săseşti:

"Pentru că a fost voia lui Dumnezeu, ca Magistratul să fie custodele primei cât şi a celei de a doua Table (a Legii), este necesar să purtăm de grijă ca Cinstita ÎnvăŃătură a Cuvântului lui Dumnezeu să fie propagată şi păstrată în mod curat…".120

Aşadar, forul politic suprem din Sibiu (iar, între sesiunile UniversităŃii NaŃiunii Săseşti şi al întregului organism politic al saşilor) s-a considerat, în conformitate cu viziunea luterană, conducător al Bisericii săseşti. Aceasta nu era însă în contradicŃie cu viziunea luterană, ştiut fiind faptul că, în timpul vizitaŃiunilor sale, Martin Luther se baza deseori pe sprijinul principilor laici, pe care îi considera "episcopi de nevoie, deoarece nici un episcop nu vrea să ne ajute".

Într-o scrisoare din 19 martie 1539, Luther scria: "Însă acum principele teritorial trebuie să fie un episcop de nevoie (Notbischof) şi un oficial de nevoie (Notoffizial)". Şi Melanchton considerase că autorităŃile politice (în special principii) aveau datoria de a impune respectarea Evangheliei, de a supraveghea Biserica, de a convoca sinoade şi de a avea grijă ca deciziile acestor sinoade să fie respectate. Aşadar, principii "deŃin autoritatea de a sprijini Biserica adevărată, de a îndepărta pe slujitorii blasfemiatori şi de a-i înlocui cu predicatori evlavioşi". În lucrarea De potestate papae, acceptată ca Mărturisire de credinŃă de principii adunaŃi, în 1537, la Schmalkalden, Melanchton scria că

"cei mai importanŃi membri ai Bisericii, regii şi principii, trebuie în primul rând să sprijine Biserica, astfel ca ereziile să fie înlăturate şi conştiinŃele să fie drept instruite".

118 Ibidem, p. 181-185 şi 188. 119 H. Pitters, op. cit., p. 6. 120 Iată şi textul integral, în limba latină: "Qandoquidem Deus voluit, ut Magistratus esset custos

prime et Secunde Tabule, necessarium est igitur, curam gerere, ut Sincera Doctrina verbi Dei in Ecclesiis pure, citra Conscienciarum offendiculum propagetur et conservuetur, qua in re multum utilitatis offert Concordia Doctorum de Doctrina, Sacramentis et Ceremoniis in Ecclesia utilibus et nedessariis. Est igitur conclusum, ut in singulis Civitatibus, Oppidis et villis, Ecclesie juxta Reformacionem ante Trientium Editam reformari debeant, ac quique Pastores Eccelsiarum secundum eandem reformacionem sese accomodare et vivere debeat" (G. D. Teutsch, Urkundenbuch…; p. 5 şi R. Csallner, op. cit., p. 136).

115

Drept urmare, principii protestanŃi din toată Germania au convocat sinoade bisericeşti, au ordonat efectuarea de vizitaŃiuni în parohii şi au emis statute bisericeşti121

Astfel, după modelul wittenberghez, şi Petrus Haller, care, datorită funcŃiei sale de primar sibian, deŃinea şi o importantă funcŃie de conducere în Universitatea NaŃiunii Săseşti, a ordonat, la 6 mai 1550, organizarea primei vizitaŃiuni pe cuprinsul întregii Biserici săseşti. Reformatorul braşovean, Johannes Honterus, murise deja cu mai mult de un an în urmă (la 23 ianuarie 1549), funcŃia de predicator al Braşovului fiind deŃinută de Valentin Wagner (şi acesta un cunoscut adept al Reformei wittenbergheze).122

ÎnfiinŃarea superintendurii săseşti. DespărŃirea organizatorică de Biserica Catolică. Alegerea episcopilor Paul Wiener şi Matthias Hebler

Prin decizia forurilor politice din anul 1550, procesul de reformare a Bisericii săseşti era, cel puŃin în aparenŃă, încheiat. În anii următori, Universitatea NaŃiunii Săseşti a considerat necesar să supravegheze întreaga viaŃă religioasă (în special activitatea clericilor şi modul de celebrare al cultului), astfel ca învăŃătura teologică de orientare wittenbergheză să fie menŃinută nealterată. În acest scop, Universitatea politică şi Magistratul sibian au emis, între anii 1552-1572, mai multe ordonanŃe, privind evanghelizarea vieŃii de zi cu zi a tuturor credincioşilor Bisericii săseşti.123

Care a fost însă atitudinea aşa-numitei stări clericale – geistlicher Stand? Desigur că s-a considerat marginalizată. Jeremias Jekel a fost nevoit să-i facă loc lui Honterus; Ramser a fost mai intransigent, a reuşit să se opună cu mai mult succes pretenŃiilor autorităŃilor politice. Însă, precum consideră şi Reinerth, doar decesul l-a scos probabil de pe scena bătăliei finale cu primarul Haller.124

În cele in urmă, începând cu anul 1552, clericii au început să se reorganizeze şi să încerce să înlăture supremaŃia magistraŃilor politici. La 13 martie 1552, clericii din capitlul Cincu, adunaŃi în localitatea Merghindeal, au adresat o scrisoare decanului şi clericilor capitlului din Sibiu. Scrisoarea este deosebit de importantă, deoarece evidenŃiază principalele nemulŃumiri ale stării clericale. Pe primul loc se situa faptul că numeroşi conducători ai Bisericii şi funcŃionari politici nesocoteau riturile din vechime, în special instituirea oficială (hirotonia / ordinaŃiunea) clericilor:

"Acel obicei însă a fost păstrat după Apostoli, în Biserica veche, de către PărinŃi, anume ca nici un cleric să nu fie lăsat la slujirea spirituală, dacă nu a fost mai înainte instituit de întâistătătorul bisericesc al acelui loc şi dacă nu a fost verificat de ceilalŃi preoŃi asupra învăŃăturii, vieŃii şi moravurilor sale. Doar după această confirmare era el ridicat în demnitate, aşa cum dovedesc şi izvoarele. De aceea rugăm cu insistenŃă Domniile Voastre, ca să reveniŃi din nou la acea ordine, deoarece este de temut că, printr-o asemenea stare

121 Erwin Iserloh, Die deutsche Fürstenreformation…, p. 233. 122 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 190 şi 208-209. 123 OrdonanŃele la G. D. Teutsch, Urkundenbuch…, I, p. 71-74. 124 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 192.

116

stricăcioasă datorată influenŃei Satanei, întreaga slujire spirituală va fi distrusă. În cazul în care acel vechi obicei nu va mai fi respectat, ne vom alătura altor Biserici, care menŃin până în prezent acel obicei".125

Prin urmare, scrisoarea reprezenta un avertisment: Videant consules! Şi,

într-adevăr, un sinod al clericilor saşi l-a ales, la 6 februarie 1553, pe predicatorul sibian Paul Wiener drept prim superintendent al Bisericii săseşti.126 Documentele istorice nu menŃionează nici cine au fost alegătorii, şi nici jurisdicŃia pe care a deŃinut-o acest prim episcop al Bisericii săseşti protestante, astfel că în literatura istorică se consideră că superintendentura lui Wiener s-a desfăşurat doar în capitlul Sibiu (şi capitlurile dependente Cincu şi Nocrich), deşi va fi existat probabil intenŃia Universităşii politice de a generaliza această funcŃie pe întregul teritoriu canonic al Bisericii săseşti. Însă independenŃa de care se bucurau capitlurile, precum şi apartenenŃa canonică a acestora de (arhi)episcopiile de Strigoniu şi Alba Iulia, au împiedicat deocamdată punerea în practică a acestui plan. Iar după decesul lui Wiener, în anul 1554, Universitatea politică a decis ca în fiecare capitlu să fie instituit un superintendent, cu misiunea de a supraveghea menŃinerea purităŃii credinŃei (fiind păstrată în acelaşi timp şi funcŃia de decan). SituaŃia politică tulbure şi opoziŃia decanilor au dus la imposibilitatea punerii în practică a acestei hotărâri.127

Totuşi, Biserica săsească de după adoptarea Reformei s-a aflat într-o situaŃie mult mai fericită decât celelalte Biserici evanghelice din Europa, deoarece a putut prelua întregul cadru organizatoric din epoca precedentă, catolică. Comunitatea parohială a rămas baza vieŃii bisericeşti, iar dreptul de alegere a clericilor a rămas în vigoare.128 Totodată, au fost menŃinute şi capitlurile biserceşti, iar decanii (aleşi odată la doi ani) exercitau puterea judecătorească peste toŃi clericii şi dascălii din capitlu, precum şi peste slujitorii şi casnicii acestora (personae ecclesiasticae), până în secolul al XVIII-lea având şi dreptul de a emite sentinŃe capitale (duse la îndeplinire de autorităŃile politice).129

Aceste capitluri au păstrat, în primul deceniu de după adoptarea Reformei, chiar şi legătura canonică cu arhiepiscopia de la Strigoniu sau cu episcopia din Alba Iulia.

Legătura cu arhiepiscopul de Strigoniu a fost posibilă datorită şi faptului că în anul 1551, regina Isabella a renunŃat la Transilvania, astfel că provincia a intrat sub stăpânirea lui Ferdinand de Habsburg. În 1556, Isabella a revenit în Transilvania, terenul fiindu-i pregătit de campania militară comună a domnitorilor Pătraşcu cel Bun din łara Românească şi Alexandru Lăpuşneanu din Moldova130.

125 Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 192-193. 126 Wiener s-a născut la Laibach (azi Liubliana, în Slovenia). Expulzat de autorităŃile habsburgice

datorită înclinaŃiilor sale protestante, a fost bine primit la Sibiu, unde a fost ales mai întâi predicator, iar în anul 1552 pastor orăşenesc (după moartea lui Altemberger). A păstorit doar un an şi jumătate, trecând la cele veşnice în timpul epidemiei de ciumă, la 16 august 1554 (Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche…, I, p. 259).

127 H. Pitters, op. cit., p. 7-9. 128 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 271. 129 R. Schuller, Der evangelisch-sächsische Pfarrer..., p. 294-295. 130 C. Feneşan, Constituirea Principatului Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1997, p. 146 şi 314-315

117

Date fiind aceste condiŃii, cu ocazia instalării la Strigoniu a arhiepiscopului Nicolaus Olahus (1553), Magistratul din Sibiu i-a trimis o scrisoare de felicitare (în numele capitlurilor Sibiu, Cincu, Nocrich şi Braşov), precum şi un potir aurit, drept cadou. În anii 1554-1555, Nicolaus Olahus a răspuns prin intermediul a trei scrisori, în care îi îndemna pe saşi să părăsească "erezia" luterană, invitându-i, totodată, pe decanii capitlurilor să participe la sinodul arhiepiscopesc.131 În aceste condiŃii, clerul sibian a rupt şi ultimele legături pe care le mai avea cu ierarhia catolică a Ungariei, capitlul din oraşul de pe Cibin trimiŃând la Strigoniu, pentru ultima oară, în anul 1555, taxa canonică bisericească numită censul catedralei.132 Tot la fel, capitlurile supuse jurisdicŃiei episcopiei de Alba Iulia au continuat să plătească acesteia taxa catedralei (dar tot până în anul 1555), iar decanii au participat chiar şi la sinodul diecezan, convocat în 1554 de către episcopul de Alba Iulia, Paul Bornemissza.133

DespărŃirea organizatorică definitivă a Bisericii săseşti de Biserica Catolică a avut loc doi ani mai târziu, în 1557, după desfiinŃarea Episcopiei catolice de Alba Iulia şi secularizarea domeniilor acesteia.134

De fapt, încă din 25 noiembrie 1554, Universitatea NaŃiunii Săseşti, intrigată de faptul că episcopul Bornemissza i-a convocat pe decanii saşi la sinodul său diecezan, a cerut tuturor decanilor capitlurilor săseşti, să aleagă un nou

131 Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 36-38; textul latin al celor trei scrisori la p. 61-67. 132 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche…, I, p. 268. Taxa numită "censul catedralei" a fost instituită

în capitlurile situate pe Fundus Regius, ca o răscumpărare a dreptului preoŃilor de a încasa toată dijma bisericească de la credincioşi. Capitlurile Sibiu, Cincu, Nocrich şi Braşov plăteau această taxă arhiepiscopului de Strigoniu (odată la doi sau trei ani), în timp ce restul capitlurilor o dădeau episcopului de Alba Iulia. În schimb, clericii din capitlurile săseşti situate în comitatele nobiliare, erau datori să predea episcopiei de la Alba Iulia o anume parte din cuantumul dijmei, de obicei trei sferturi din suma strânsă de la credincioşi - drei Zehntquarten, fiind bineînŃeles scutiŃi de taxa numită "censul catedralei" (G. Müller, Die deutschen Landkapitel..., p. 123-124). După desfiinŃarea episcopiei catolice de la Alba Iulia (1556), taxa catedralei a fost plătită principelui. Cuantumul ei nu era mare, ridicându-se la început la suma de 3486 florini (în anul 1706 ea crescuse la 9520 fl.). Dar, în pofida plăŃii acestei "taxe a catedralei", veniturile unor pastori saşi de la Ńară au fost totuşi considerabile, după cum se va arăta mai jos (Richard Schuller, Der evangelische-sächsische Pfarrer..., p. 292-293 şi 297).

133 Interesantă este afirmaŃia decanului de la BistriŃa, care făcea o distincŃie clară între supunerea în problemele de credinŃă, doctrină şi conştiinŃă, pe de o parte, şi supunerea, nerefuzată, în probleme administrative şi financiare (H. Pitters, op. cit., p. 5). Autorul acestei scrisori nu a fost nimeni altul decât Hohannes Lebelius, care în 1540 era predicator în biserica azilului din Sibiu, unde a început să ofere credincioşilor Împărtăşania sub ambele specii (Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 232).

134 După părăsirea Transilvaniei de către trupele habsburgice, posesiunile episcopiei catolice de Alba (care aduceau un venit anual de aproximativ 4800 fl.), precum şi sumele încasate din dijme au fost secularizate, act legiferat de Dieta de la Sebeş, din anul 1556 (K. Zach, ToleranŃă religioasă..., p. 71-72). În aceste condiŃii, episcopul Paul Bornemisza, numit în această funcŃie de Ferdinand de Habsburg, a cerut permisiunea de la Strigoniu de a părăsi Transilvania, motivând că este "Episcopul Transilvaniei fără dioceză şi fără venituri" (Călători străini despre łările Române vol. II, ed. Maria Holban, Bucureşti, 1970, p. 12). Tot în anul 1556, au fost secularizate şi posesiunile capitlului din Cluj, în urma unei revolte a populaŃiei, care a distrus mănăstirea din oraş. Capitlul din Oradea a fost secularizat zece ani mai târziu (G. Botond, op. cit., p. 20, n. 36).

118

superintendent.135 Cererea a fost repetată la confluxul de primăvară din anul 1555.136 Dar a mai durat încă un an, până când, la 29 iunie 1556, a fost ales un nou superintendent al Bisericii germane-evanghelice din Transilvania, anume Matthias Hebler.137

La 13 ianuarie 1557, Hebler a convocat la Sibiu un sinod, care se va dovedi de o mare importanŃă pentru istoria Bisericii săseşti, deoarece a legat-o şi mai strâns de Wittenberg. Au fost condamnate atât ereziile unitarienilor adepŃi ai lui Stancarus (ale aşa-numiŃilor "noi nestorieni, care rup natura divină de cea umană din Fiul lui Dumnezeu şi care-L fac pe Mijlocitorul, care a fost Dumnezeu şi om, doar un simplu om"), apoi erezia "tuturor sacramentarilor, care golesc Testamentul sau Cina Domnului şi nu lasă nimic în afară de simbol, dispreŃuiesc cu totul materia".138

Important este faptul că în acest an (1557), Dieta de la Turda a legiferat egalitatea în drepturi dintre catolicism şi luteranism (problemă asupra căreia voi reveni mai jos). În aceste condiŃii, Universitatea NaŃiunii Săseşti a putut impune alegerea (documentele nu spun nici în acest caz de către cine) a unui superintendent, recunoscut de întreaga Biserică săsească,139 precum şi de regina Isabella în anul 1558,140 anume Matthias Hebler.141 Acesta deŃinea suprema

135 "Ut quelibet Civitas hortetur decanos suorum Capitulorum, ut superattendente eligendo deliberent"

(G. D. Teutsch, Urkundenbuch..., I, p. 72). 136 De această dată, cererea a fost redactată în limba germană: "Mer ist beschlossen, wie formals im

nechsten landtag, das ein iede Stadt ire Decan vnd Capitel ermanen vnd anhalten sollen das sie auff einen superattendenten Zu Erwelen gedenken wollen" (Ibidem).

137 Hebler a fost originar din Ungaria Superioară. Sosit în anul 1551 la Sibiu, a fost ales lector, rector al şcolii orăşeneşti, predicator şi apoi, în anul 1554, pastor orăşenesc (Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 30). A murit la 18 septembrie 1571 (Franz Zimmermann, Chronologische Tafel..., p. 535-536). Important de menŃionat e faptul că, în 1553, Hebler a fost ordinat, la Wittenberg, chiar de către reformatorul Bugenhagen, predicator pentru Sibiu (ordinaŃiunea s-a realizat la sfatul lui Paul Wiener şi la cererea Magistratului din Sibiu – cf. Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 237).

138 În timp ce Zwingli accepta doar prezenŃa simbolică, spirituală a lui Hristos în Euharistie, teologii de la Wittenberg susŃineau prezenŃa reală a lui Hristos în Euharistie. Dar spre deosebire de catolici, adepŃi ai doctrinei transsubstaŃiaŃiei (oficializată solemn ca dogmă a Bisericii romane la conciliul de la Lateran IV, din 1215, iar apoi din nou de conciliul tridentin, în 1561), conform căreia, în timpul misei, elementele euharistice se transformă în mod real în Trupul şi Sângele lui Hristos, prin păstrarea însă a însuşirilor exterioare ale pâinii şi vinului, luteranii promovau doctrina consubstanŃiaŃiei (conform căreia Hristos este prezent alături de elementele euharistice, care nu suferă nici o schimbare sau transformare).

139 H. Pitters, op. cit., p. 9. 140 G. Müller, Die deutschen Landkapitel..., p. 355. Prin aceasta, Curtea a consfinŃit existenŃa unui

corp bisericesc distinct al saşilor ardeleni. Important este faptul că lui Paul Wiener i-a lipsit această recunoaştere oficială (Krista Zach, Zur Geschichte der Konfessionen...., p. 64-65).

141 Hebler a fost originar din Ungaria Superioară. Sosit în anul 1551 la Sibiu, a fost ales lector, rector al şcolii orăşeneşti, predicator şi apoi, în anul 1554, pastor orăşenesc (Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 30). A murit la 18 septembrie 1571 (Franz Zimmermann, Chronologische Tafel..., p. 535-536). Important de menŃionat este faptul că, în 1553, Hebler a fost ordinat, la Wittenberg, chiar de către reformatorul Bugenhagen, predicator pentru Sibiu (ordinaŃiunea s-a realizat la sfatul lui Paul Wiener şi la cererea Magistratului din Sibiu – cf. Karl Reinerth, Die Gründung..., p. 237).

119

autoritate învăŃătorească, precum şi dreptul de ordinaŃiune a noilor pastori.142 Totodată, el realiza legătura clerului cu Universitatea politică şi cu Magistratul din Sibiu.143

Recunoaşterea luteranismului ca o confesiune receptă

Am arătat mai sus cum Dieta ardeleană de la Turda, din anul 1544, a recunoscut şi tolerat existenŃa inovaŃiilor religioase în unele oraşe ardelene, interzicând însă răspândirea Reformei în mediul rural. Dieta din anul 1548 a reluat câteva din prevederile din 1544. S-a cerut, din nou, ca nimeni să nu îndrăznească să aducă vreo înnoire în problemele religioase, ci să aştepte înŃelegerea principilor creştini din Apusul Europei.144 Este interesant că în Ardeal încă se mai spera că va fi posibilă o împăcare a celor două tabere religioase din Imperiul german.

În anul 1551, după abdicarea reginei Isabella, Transilvania a intrat sub stăpânirea lui Ferdinand de Habsburg. Aceasta a adus o îmbunătăŃire a situaŃiei Bisericii Catolice. Scaunul episcopal de la Alba Iulia, vacant din anul 1542, a fost ocupat din nou, în 1553, de către Paul Bornemisza.145 Dar, cu toate acestea, Ferdinand a fost nevoit să tolereze protestantismul saşilor ardeleni. De altfel, perioada în care a stăpânit Transilvania este tocmai epoca tratatului de la Passau cu principii germani protestanŃi (august 1552), precum şi cea a Păcii religioase de la Augsburg (1555). Evenimentele nu aveau cum să nu aibă urmări asupra politicii interne din Transilvania, deşi acest principat nu făcea parte din Imperiul German.

La 8 mai 1551, Dieta de la Turda a decis ca reprezentanŃii celor trei naŃiuni politice să amâne dezbaterile problemelor religioase până la încheierea războiului, deoarece, în timp de război, legile trebuie să tacă ("Bellique tempore leges sileant"). Dar în anul următor, la 29 mai 1552, stările întrunite tot la Turda, au reluat o prevedere dietală din vremea lui Martinuzzi (Dieta din 1550) şi au decis ca fiecare cetăŃean să-şi poată menŃină credinŃa. Totuşi, "adepŃii partidei evanghelice" au fost somaŃi să nu încerce să pună în dificultate cealaltă partidă, anume "cea papistă". Cele două confesiuni trebuiau să se respecte reciproc.146

142 OrdinaŃiunea este în Bisericile Protestante actul liturgic echivalent Hirotoniei din Bisericile Ortodoxă şi Catolică, cu menŃiunea nu are valoare de Taină sau de Sacrament. Ea a fost instituită de Martin Luther în anul 1535, iar o serie de pastori saşi ardeleni au fost ordinaŃi la Wittenberg. Totuşi, după cum am afirmat mai sus, Honterus a acces la funcŃia de pleban orăşenesc în Braşov fără să fi fost hirotonit sau să fi primit ordinaŃiunea. În Biserica săsească, cea dintâi ordinaŃiune a fost săvârşită de către P. Wiener, în anul 1553, apoi de către M. Hebler, în anul 1557. Prin urmare, instituirea funcŃiei de superintendent sau de episcop a fost motivată şi de dorinŃa săvârşirii în patrie a acestui act liturgic. De altfel, chiar regina Isabella lega recunoaşterea oficială a episcopului Hebler de dreptul acestuia de săvârşire a ordinaŃiunii. Iar un deceniu şi jumătate mai târziu, principele Ştefan Bathory a prevăzut obligativitatea săvârşirii acestui act în Biserica Evanghelică C.A. Actul ordinaŃiunii este precedat de o verificare canonică a învăŃăturii de credinŃă şi a purtării morale a candidatului la funŃia de pastor, fiind urmat de un jurământ de credinŃă (G. Müller, Die deutschen Landkapitel..., p. 354-355 şi 365-366).

143 H. Pitters, op. cit., p. 9. 144 G. D. Teutsch, Urkundenbuch, p. 83-84. 145 Krista Zach, Zur Geschichte der Konfessionen…, p. 60. 146 G. D. Teutsch, Urkundenbuch, p. 84-85.

120

Aşadar, această Dietă a asigurat într-un anume fel libertatea religioasă. Nu era însă clar dacă noua libertate religioasă era colectivă (un privilegiu al fiecăreia dintre cele trei stări) ori personală. Potrivit lui Ludwig Binder, cele trei naŃiuni politice au dobândit dreptul de a-şi reglementa în propriile teritorii, în mod liber şi independent, problemele religioase. Cele două confesiuni existente la mijlocul secolului al XVI-lea în Ardeal au încercat să ajungă la un compromis, deoarece, pentru binele Ńării, trebuiau evitate certurile religioase, cu atât mai mult cu cât cele două confesiuni nu se aflau despărŃite în plan geografic. De exemplu, Dieta a decis ca la Tg. Mureş evanghelicii să preia capela Sf. Elisabeta, astfel ca în aceeaşi localitate ambele confesiuni să-şi poată exercita cultul divin.147

Dieta de la Mediaş, din 10 iunie 1554, a mers mai departe şi a demonstrat legătura strânsă existentă între problemele politice ale Ńării (aflată în conflict cu Poarta) şi cele religioase. Disensiunile interconfesionale nu puteau decât să slăbească poziŃia statului, astfel că stările au considerat că, în fond, credinŃa creştină este una, diferenŃele dintre confesiuni fiind, de fapt, diferenŃe în modul de celebrare a ceremoniilor şi de administrare a Sacrementelor ("CredinŃa creştină este una, dar, deoarece în ceremonii şi administrarea Sacramentelor locuitorii Ńării se deosebesc...").148

Prin urmare, în concepŃia stărilor trebuia să existe o paralelă între structura politică şi cea religioasă a Ńării. La fel cum principatul cuprindea trei naŃiuni care îŃi reglementau în mod independent şi diferit problemele interne, tot aşa şi religia creştină se folosea de mai multe tipuri de ceremonii. În Transilvania ar fi existat astfel, atât pe plan religios, cât şi pe plan politic, o unitate în diversitate.149 Desigur, această nouă concepŃie trebuia să contribuie la menŃinerea păcii religioase şi să evite ca membrii diferitelor naŃiuni şi confesiuni să ajungă la neînŃelegeri şi disensiuni. Tocmai de aceea, Dieta a mai hotărât ca fiecare partidă religioasă (numită pars în textul latin) să aibă dreptul la proprii clerici militari pe câmpul de luptă, condiŃia fiind ca aceşti clerici să nu se atace sau vătăma reciproc.150

Războiul a luat însă sfârşit în anul 1556, odată cu revenirea în Transilvania a reginei Isabella şi a fiului acesteia. După cum am amintit mai sus, domeniile episcopiei catolice de Alba au fost secularizate, iar episcopul Bornemisza s-a văzut nevoit să părăsească Ardealul, întrucât în această Ńară nu mai exista nicio dioceză şi nu mai deŃinea surse de venit. În anul următor, stările au rugat-o pe regină să garanteze libertatea Bisericilor lor devenite evanghelice. Isabella a ascultat cererea celor trei naŃiuni, declarând:

147 Ludwig Binder, Grundlagen und Formen der Toleranz in Siebenbürgen bis zur Mitte des 17.

Jahrhunderts (= "Siebenbürgisches Archiv", III. Folge, Band 11), Koln, Wien, 1976, p. 50-52. 148 G. D. Teutsch, Urkundenbuch, p. 85. Textul latin este "Quamvis fides Christiana una sit, tamen

quoniam tam in ceremoniis, quam sacramentorum administrationibus ipsi Regnicolae dissentiunt…". Traducerea românească la G. Botond, Spiritualitatea maghiară sub impactul Reformei…, p. 32, nota 117).

149 L. Binder, Grundlagen…, p. 52. 150 G. D. Teutsch, Urkundenbuch, p. 85.

121

"Deoarece Noi şi măreŃul Nostru Fiu, la cererea stăruitoare a stărilor, am hotărât cu îndurare ca fiecare să-şi poată păstra credinŃa pe care o doreşte (ut quisque teneret eam fidem quam vellet), inclusiv noile şi vechile datini privitoare la slujbă, Noi le-am lăsat pe ele să hotărască în chestiunea credinŃei, să se întâmple aşa cum doresc ele. Dar să nu se facă nicicum vreo altă nedreptate".151

După cum remarcă şi Krista Zach, "această hotărâre a Dietei e considerată ca documentul fondator al aşa-numitei toleranŃe religioase din principatul Transilvaniei". Prin oferirea posibilităŃii de a alege una sau cealaltă dintre confesiuni, Dieta a legalizat pluralismul religios, precum şi egalitatea în drepturi a luteranismului cu catolicismul. Luteranismul a devenit în acest fel, alături de catolicism, cea de-a doua religie receptă din principat.152 Totuşi, după cum observă L. Binder, avem de a face cu o libertate a stărilor şi nu cu o libertate personală, a fiecărui individ.153

Decizia Dietei din anul 1557 mai este importantă şi pentru un alt fapt, anume pentru că atestă, pentru prima dată, existenŃa unor disensiuni în rândurile reformatorilor, a unor controverse cu privire la doctrina evanghelică. Tocmai de aceea, stările au decis convocarea unui sinod general sau naŃional, alcătuit din clerici şi alŃi bărbaŃi nobili, care să analizeze controversele apărute, astfel ca să se pună capăt deosebirilor de păreri. Prin aceasta, sinodul bisericesc a fost instituit de Dietă ca singurul organ care are dreptul de a decide în probleme de doctrină religioasă.154

Rezultatul acestei hotărâri dietale a fost convocarea Sinodului general sau naŃional din iulie 1557 de la Cluj, la care au fost reprezentate toate cele trei Biserici luterane din principat, anume Biserica săsească, condusă de superintendentul Hebler, apoi cea maghiară din Transilvania propriu-zisă, condusă de pastorul clujean de origine germană Francisc David (care purta, la rândul său, titlul de superintendent), precum şi cea maghiară din Partium, condusă de superintendentul Sebastian Boldius.155 Sinodalii au respins ideile protestante de factură zwingleriană (şi pe adepŃii aşa-numitei secte a sacramentarilor). Iar prin semnarea documentului Consensus Doctrinae de sacramentis Christi, şi-au declarat ataşamentul faŃă de protestantismul german, wittenberghez.156 Prin urmare, luteranismul a devenit singura confesiune protestantă admisă în mod oficial în Transilvania, fapt legiferat în anul următor, de către Dietele de la Turda şi Alba Iulia. Cea dintâi a prevăzut că fiecare poate să mărturisească orice religie ar vrea, având însă voie să aleagă doar între cea papistăşească şi cea luterană, secta sacramentaristă fiind interzisă. Cea de-a doua Dietă a reluat această decizie, permiŃând doar religia antiqua (catolicismul) şi religia nouă sau wittenbergensă (adică luteranismul), cerând totodată, ca formele religioase noi să fie evitate, deoarece ar cauza nelinişte şi răzvrătire.157 151 G. D. Teutsch, Urkundenbuch, p. 85. Traducerea românească la Krista Zach, ToleranŃă religioasă…,

p. 71. 152 W. Daugsch, op. cit, p. 42. 153 L. Binder, Grundlagen…, p. 54. 154 Ibidem, p. 54-55. 155 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 274. 156 Consensus… este publicat de G. D. Teutsch, Urkundenbuch…, II, p. 7 ş.u. 157 G. D. Teutsch, Urkundenbuch…, I, p. 86-87.

122

Disputele euharistice dintre saşii luterani şi maghiarii calvini. Receptarea calvinismului în Transilvania

Înnoirile religioase combătute în Dieta de la Aba Iulia se refereau la modul de înŃelegere a Sfintelor Taine şi în special a Euharistiei. Iar secta sacramentarilor, avută în vedere de Dieta de la Turda, era formată din adepŃii teologiei lui Zwingli. În felul acesta, disputele religioase dintre Luther şi Zwingli, iar apoi Calvin, au fost extinse şi în Transilvania.

Luther a fost convins că Dumnezeu foloseşte mijloacele materiale pentru a asigura omului mântuirea. Însuşi Hristos a coborât din cer şi S-a întrupat, iar după ÎnălŃare, deşi se află în ceruri, El continuă să fie prezent în Biserică prin Euharistie. Prin urmare, Luther a fost adeptul prezenŃei reale a lui Hristos în Euharistie, dar nu în sensul ideii catolice de transsubstantiatio a Pâinii şi a Vinului în Trupul şi Sângele Domnului, ci în acela de ubiquitas. În schimb, reformatorul elveŃian Zwingli a declarat drept nebunie ideea de a lega mântuirea de materie, adică de elementele materiale ale Euharistiei. El a considerat că în slujba euharistică i se aminteşte credinciosului mântuirea realizată de Hristos şi că, prin credinŃă şi prin darul Duhului Sfânt, poate accede la această mântuire. Astfel, în timp ce Luther accentua unirea deplină a celor două firi ale Mântuitorului (şi prezenŃa deplină în Euharistie a lui Hristos întreg), Zwingli le separa, convins că Trupul lui Hristos (aflat în cer) nu poate fi prezent real (material) în Euharistie.158

Calvin, la rândul lui, a încercat să medieze această dispută dintre luterani şi zwinglieni. În anul 1536 a redactat propria sa viziune despre Euharistie. Mai întâi a enunŃat că, după ÎnălŃarea lui Hristos la cer, nu se mai poate vorbi de vreo prezenŃă reală a Sa pe pământ. Şi totuşi, Hristos se oferă cu adevărat în Euharistie, iar cei care cred, se împărtăşesc în mod real cu Trupul şi Sângele Domnului. Această legătură a lui Hristos cu cei ce cred în El se realizează prin Duhul Sfânt, Care nu are limite materiale şi care poate astfel să depăşească orice inconvenient din sfera lumii materiale. Prin urmare, Calvin respingea atât poziŃia lui Zwingli (susŃinând o împărtăşire reală cu Trupul şi Sângele Domnului), cât şi pe cea a lui Luther (respingând prezenŃa reală a lui Hristos în elementele euharistice).159

Desigur că adepŃii luteranismului nu au putut admite compromisul teologic propus de Calvin. Astfel, teologul luteran Melanchton, redactorul mărturisirii de credinŃă luterane din 1530 (Confessio Augustana), a încercat să realizeze, la rândul său, o mediere în marea dispută, redactând, în anul 1540, o nouă mărturisire, Confessio Augustana Variata. Însă diferenŃa dintre cele două mărturisiri "în privinŃa Euharistiei ducea, în opinia multor luterani, la posibilitatea unei interpretări de tip helvetic. Confessio Augustana Variata era considerată o poartă deschisă spre sacramentarism. Iată diferenŃa: Confessio Augustana Invariata învaŃă despre Cina Domnului că Trupul şi Sângele lui Hristos sunt într-adevăr prezente şi se împart (adsint et distribuantur) celor ce se împărtăşesc la Liturghie, iar

158 B. Moeller, Die grosse Spaltung der Reformationsbewegung, în "Ökumenische Kirchengeschichte",

vol. II, ed. IV, 1988, p. 334-336. 159 B. Moeller, Die grosse Spaltung der Reformationsbewegung, II, p. 380.

123

învăŃăturile contrare ale altora nu se aprobă.; Confessio Augustana Variata învaŃă că odată cu Pâinea şi cu Vinul se comunică (exhibeantur) Trupul şi Sângele lui Hristos celor care se împărtăşesc la Liturghie".160 Şi, într-adevăr, nimic nu l-a oprit pe Calvin să accepte, în anul 1541, Confessio Augustana Variata.161

Compromisul teologic la care s-a ajuns în anii 1540-1541 a fost pus în pericol de o nouă scriere polemică a lui Martin Luther (din anul 1544), îndreptată împotriva viziunii zwingleriene asupra Euharistiei. Succesorul lui Zwingli la Zurich, Heinrich Bullinger (1504-1575) s-a văzut nevoit să ia apărarea predecesorului său, astfel că protestantismul helvetic se afla în pericol de sciziune. Pentru a evita aceasta, Calvin şi Bullinger au redactat, în 1549, un document foarte detaliat cu privire Taine, numit Consensus Tigurinus, publicat şi adoptat în anul 1551 de către toate Bisericile protestante din ElveŃia. Prin aceasta, separarea dintre protestantismul german şi cel helvetic a ajuns de nestăvilit.

Conform Consensului de la Zurich, chiar şi după ÎnălŃare, Trupul lui Hristos este la fel de mărginit ca orice alt trup material, fiind închis în ceruri ca într-un lăcaş. Această distanŃă spaŃială se menŃine şi în Euharistie. Hristos nu mai coboară din cer a doua oară, nu se mai umileşte a doua oară. Trupul Său şi Sângele Său nu se coboară în elementele euharistice, nu sunt închise de ele (impanatio), nici nu se leagă ontologic cu ele (consubstantiatio). Hristos ni le oferă prin Duhul Sfânt. Iar omul le poate primi doar spiritual, printr-un act de credinŃă. În timp ce Duhul lui Hristos înalŃă inima omului, acesta se împărtăşeşte cu SubstanŃa celui ÎnălŃat. Această împărtăşire este reală, însă teoria catolică şi luterană despre prezenŃa reală a Trupului lui Hristos în Euharistie nu poate fi acceptată, la fel ca şi teoria conform căreia se împărtăşesc real şi cei care nu cred (manducatio impiorum). În fiecare Sacrament sau Taină trebuie făcută clar distincŃia dintre semn şi realitatea. ToŃi cei care primesc darul lui Dumnezeu, oferit prin semne, se împărtăşesc cu Hristos în mod spiritual şi real totodată.162

Ideile zwingleriene şi calvine s-au răspândit cu precădere printre maghiarii din Transilvania propriu-zisă şi din Partium, în timp ce saşii au rămas fideli teologiei luterane-wittenbergeze.

Procesul de răspândire a protestantismului printre maghiari s-a desfăşurat aproape în paralel cu cel din oraşele săseşti, el fiind sprijinit în special de marea nobilime din comitatele de nord-vest şi din Banat. Astfel, pe latifundiile întinse ale familiei Drágffy din comitatele Sătmar, Bihor, Maramureş şi Solnocul de Mijloc (Sălaj) a propovăduit Devai Biró Mátyiás. În 1545 a avut loc la Ardud un prim sinod din această regiune (un al doilea sinod va avea loc în anul 1550), la care au participat 29 de clerici, care şi-au declarat ataşamentul la Confessio Augustana Variata.163

În Banat, protestantismul s-a răspândit prin intermediul oraşelor Szeged, Makó, Arad şi Timişoara. În anul 1550 a fost ales şi un prim episcop al acestei regiuni, anume Gönci Mátyiás, adept al învăŃăturii lui Calvin. Ocuparea celei mai

160 G. Botond, op. cit., p. 27-28, nota 90. 161 B. Moeller, Die grosse Spaltung..., p. 381. 162 Ibidem, p. 381. 163 Krista Zach, Zur Geschichte der Konfessionen…, p. 58.

124

mari părŃi a acestei regiuni de către otomani, în anul 1552, a împiedicat ca primii calvini din principat să fie persecutaŃi de autorităŃile politice.164

În anii 40 ai secolului, şi-a desfăşurat activitatea în zona Debrecen, un fost canonic al episcopiei catolice de Alba Iulia, anume Martin Kálmámcsehi, având şi sprijinul guvernatorului Petru Petrovici. Adept al teologiei lui Zwingli, s-a declarat în favoarea prezenŃei spirituale a lui Hristos în Euharistie. În anul 1556, după reîntoarcerea pe tronul ardelean a reginei Isabella, Kálmámcsehi a sosit la Cluj.165

Oraşul Cluj, deşi aflat pe pământ comitatens, era populat în majoritate de saşi, dar avea o importantă minoritate maghiară. Pe plan bisericesc făcea parte din Biserica săsească, aflându-se teritorial în capitlul BistriŃei.166 Înainte de introducerea Reformei, în toate bisericile clujene se predica în germană, maghiarii primind în cele din urmă biserica Sf. Petru.167 Nici nu este de mirare că în anul 1544 a fost ales preot orăşenesc în Cluj Gaspar Heltai, un sas din Cisnădie (numele său originar a fost Kaspar Helt). Absolvent al studiilor teologice la Wittenberg (1543), a ajuns preot la Cisnădioara, lângă Sibiu, iar apoi la Cluj. Aici a introdus oficial Reforma. A înfiinŃat o tipografie maghiară, în care a editat mai întâi Micul Catehism al lui Martin Luther (1550), apoi Biblia (1551) şi Marele Catehism luteran. Legat de Cluj, a refuzat chemarea bistriŃenilor (1548) şi a braşovenilor (1557) de a fi plebanul acestor oraşe. În anul 1556 s-a retras din funcŃia de pastor. A murit în anul 1574 sau 1575, după ce, în 1570, se convertise la unitarianism.168 În funcŃia de pastor orăşenesc la Cluj i-a urmat ginerele său, Franz Hertel, alias Davidis sau David.169 Şi acesta era tot de naŃionalitate săsească (născut însă la Cluj). A studiat la Wittenberg, a fost rector al şcolii din BistriŃa, apoi la Cluj (1555), urmându-i apoi lui Heltai în funcŃia de pastor orăşenesc (1556). Un an mai târziu semna ca superintendent al Bisericii luterane maghiare din Transilvania.170

După sosirea la Cluj a lui Kálmámcsehi, în 1556, a început o polemică între acesta şi cei doi reformatori ai Clujului, adepŃi ai teologiei luterane. Cei doi nu puteau accepta dispreŃuirea elementelor euharistice, golirea lor de conŃinut şi considerarea lor doar ca simple semne, nuda symbola. Pentru clujeni, hrana sacramentală adevărată presupunea legarea Trupului şi Sângelui Mântuitorului de Pâinea şi Vinul Euharistiei. După cum am arătat mai sus, sinodul general şi naŃional din luna iulie 1557 a combătut teologia lui Zwingli şi a lui Kálmámcsehi. Însă prin terminologia folosită, sinodalii nu s-au distanŃat definitiv de teologia calvină. Astfel, nu apărea deloc expresia manducatio oralis (mâncarea cu gura), ci doar formularea neutră manducatio spiritualis, adică mâncarea spirituală a Trupului şi Sângelui lui Hristos, formulare care permitea acceptarea prezenŃei reale a lui Hristos în Euharistie, dar care permitea şi negarea acestei prezenŃe. Totodată, învăŃătura despre ubiquitas, adică despre prezenŃa pretutindeni a Trupului lui Hristos (în ceruri, dar şi în elementele euharistice) nu apare deloc în Consensus semnat la Cluj.171

164 Ibidem, p. 58. 165 G. Botond, op. cit., p. 27. 166 Krista Zach, Zur Geschichte der Konfessionen…, p. 64. 167 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebebbürger Sachsen, p. 283-284. 168 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, , I, p. 276-277. 169 Krista Zach, Zur Geschichte der Konfessionen…, p. 64. 170 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, , I, p. 275. 171 L. Binder, Grundlagen…, p. 63-64.

125

Cele două Diete din anul 1558 au legiferat hotărârea sinodală de la Cluj şi au scos în afara legii secta sacramentarilor, cum au fost numiŃi adepŃii teologiei lui Zwingli şi Kálmámcsehi. Decizia dietală nu a mai avut însă obiect, din moment ce promotorul acestor idei, guvernatorul Petrovici, şi teologul Kálmámcsehi au decedat la sfârşitul anului 1557.172

În 1559, după tipărirea unui catehism luteran, Gaspar Heltai şi Francisc David au trecut la calvinism. Cel din urmă a renunŃat la titulatura de superintendent luteran şi a editat Libellus epistolaris a lui Bullinger.173 Profitând şi de ambiguitatea terminologică din formula de consens de la Cluj, David a acceptat, la un sinod Ńinut la Oradea la 18 august 1559, teologia calvină asupra Euharistiei, fără să renunŃe formal la Confessio augustana. Un nou sinod calvin s-a desfăşurat la Tg. Mureş la 1 noiembrie acelaşi an, care a enunŃat lipsa prezenŃei reale a lui Hristos în elementele euharistice.174

Francisc David a încercat însă să atragă de partea sa mai mulŃi clerici saşi de pe Pământul crăiesc. A convins-o pe regina Isabella să convoace un sinod al Bisericii săseşti. Acest sinod s-a desfăşurat la Mediaş.175 Pentru că o parte din clericii saşi tindeau să treacă de partea lui David, Magistratul din Sibiu i-a atenŃionat în mod serios pe sinodali, printr-o scrisoare datată 14 august 1559, să nu se îndepărteze în nici un fel de credinŃa predicată şi acceptată deja în Bisericile săseşti.176 Pe lângă menŃinerea nealterată a teologiei wittenbergeze, Magistratul sibian, în calitate de reprezentant al UniversităŃii NaŃiunii Săseşti, s-a văzut obligat să menŃină unitatea spirituală a naŃiunii lor, dovedind însă cât de precară era libertatea religioasă promulgată de Diete în Transilvania.177

Rezultatele sinodului de la Mediaş, din august 1559, nu sunt cunoscute. Se pare însă că intervenŃia forului politic săsesc şi cea a superintendentului Hebler au contribuit la respingerea teologiei lui David. Rezultatul a fost întrunirea unui nou sinod la Mediaş, la 10 ianuarie 1560, la care au fost reprezentate ambele părŃi.178 Lipsa unui consens au determinat stările, întrunite la 11 noiembrie 1560 la Turda, să convoace o discuŃie religioasă, tot la Mediaş, în ziua de 6 februarie 1561.179 Disputa a avut loc în zilele de 7-8 februarie, clericii saşi emiŃând 14 teze cu privire la Cina Domnului, care, după ce au fost aprobate din punct de vedere teologic de universităŃile din Wittenberg, Rostock, Leipzig şi Frankfurt/Oder, au fost publicate de Hebler sub titlul Brevis confessio de s. Coena Domini Ecclesiarum Saxonicarum, în anul 1563.180

172 Ibidem, p. 62. 173 G. Botond, op. cit., p. 28. 174 L. Binder, Grundlagen…, p. 70-71. 175 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 278. 176 …nec ullis rationibus in Ecclesiis Saxonicis doctrinam aliam praedicari admittemus quam eam, que… in

Ecclesiis nostris hactenus (…) pure et sincere promulgata est" (G. D. Teutsch, Urkundenbuch…, II, p. 23). 177 L. Binder, Grundlagen…, p. 72-73. 178 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 279. 179 "Quia vero in religione christiana inter ministros ecclesiarum dissensiones et variae disceptationes

ortae sunt, maxime vero super coena domini, unde varia offendicula et tumultus subnasci animadvertuntur…" (G. D. Teutsch, Urkundenbuch…, I, p. 87).

180 L. Binder, Grundlagen…, p. 79.

126

Cele două tabere nu păreau să mai ajungă la un consens. Saşii priveau deja protestantismul helvetic ca pe o "religie ungurească", fie şi numai pentru faptul că ei rămăseseră fideli luteranismului.181 Dieta din ianuarie 1564 de la Sighişoara a încercat pentru ultima oară să realizeze o împăcare între cele două părŃi, numite atât pe criteriu etnic ("Pastores et Ministros ecclesiarum hungaricarum et saxonicarum"), cât şi teologic ("Pastores et Ministri ecclesiarum et alli pii in sacris literis versati, tam corporis Christi realis in coena praesentiae professores, quam etiam hi qui Sacramentarii vocantur et coenam pro signo tantum asseverant").

La o nouă discuŃie, în localitatea Aiud, au fost convocate cele două tabere, în prezenŃa unor nobili (amintiŃi cu numele) şi a unor delegaŃi saşi, aleşi de către aceştia.182 Ca reprezentant al său în dispută, regele Ioan Sigismund l-a numit pe medicul său italian, Biandrata. În scrisoarea în care i-a transmis însărcinarea, regele şi-a exprimat convingerea că împăcarea nu avea să se realizeze, astfel că în Transilvania urmau să fie recunoscute două Biserici diferite, fiecare cu superintendentul său, şi anume: Biserica săsească şi cei care se vor alipi de aceasta şi care vor mărturisi prezenŃa reală a lui Hristos la Cină; şi cealaltă, pentru care se vor decide cei care vor nega acest lucru. Fiecare Biserică urma să-şi aibă propriul superintendent.183

O cronică maghiară consemna că: "în anul 1564, după săptămâna Paştilor, popii au pus conciliu la Aiud, despre Cina lui Hristos, fiindcă popii saşilor aceasta au spus: că Trupul lui Hristos prin Cuvântul lui Dumnezeu se schimbă în pâine, deci pâinea devine Trupul lui Hristos prin cuvânt, şi în gura omului se dă Trupul lui Hristos. Popii maghiari spun în schimb următoarele: că nu se schimbă în Trupul lui Hristos acea pâine şi că în gura omului nu se dă Trupul lui Hristos, dar se dă pentru amintirea morŃii lui Hristos acea pâine şi că Trupul Lui este mâncat cu gura sufletească de dreptul credincios, nu cu dintele trupului este mestecat ... Aceasta nu s-a putut îndrepta, pentru că popii saşilor nu au lăsat din al lor".184

În cursul desfăşurării discuŃiilor, delegaŃii saşi au ajuns la concluzia că nu pot în nici un fel renunŃa la trei puncte:

1. că formula de instituire a Tainei Euharistiei (LuaŃi, mâncaŃi, Acesta este Trupul Meu) trebuie înŃeleasă literal;

2. că la Împărtăşanie se oferă Trupul nevăzut al lui Hristos prin intermediul elementelor materiale vizibile;

3. că şi cei păcătoşi primesc Trupul Domnului.

Astfel, discuŃiile au fost întrerupte şi s-au pus bazele Bisericii calvine maghiare din Transilvani, receptată în legislaŃia ardeleneasă încă în acel an.185 Apoi, în anii 1568 şi 1571 a urmat şi confesiunea unitariană, simpatizată de principele Ioan Sigismund.

181 G. Botond, op. cit., p. 29. 182 G. D. Teutsch, Urkundenbuch…, I, p. 89. 183 G. D. Teutsch, Urkundenbuch…, I, p. 187. 184 Citatul din Cronica lui Borsos Sebastyén la G. Botond, op. cit., p. 30, nota 106. 185 L. Binder, Grundlagen…, p. 87.

127

D. SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA SISTEMULUI CONFESIONAL

ÎN PRINCIPATUL AUTONOM AL TRANSILVANIEI

Principatul Transilvania a apărut ca stat de sine stătător într-o perioadă de răspândire a unor noi confesiuni (cele ale Reformei). Saşii au devenit aproape cu toŃii luterani, exceptându-i pe cei din Cluj. Nobilii din comitate au devenit calvini, iar apoi, într-o mare măsură, unitarieni (revenind la calvinism în secolul XVII). Secuii au fost divizaŃi între catolicism şi calvinism.

Separarea politică dintre naŃiuni a fost urmată în mod firesc de o diviziune confesională. În aceste condiŃii, a fost necesar să se ajungă la un modus vivendi şi între confesiuni, cum se ajunsese şi la un sistem de colaborare între naŃiunile politice. Doar astfel putea fi menŃinut sistemul politic-constituŃional al Principatului transilvan.

Prin urmare, s-a format un sistem confesional caracteristic Ardealului medieval, care prevedea respectarea reciprocă a celor trei confesiuni ale Reformei, alături de cea a catolicismului. "ToleranŃa religioasă" din Transilvania Evului Mediu nu se datorează spiritului tolerant al etniilor din Transilvania, ci condiŃiilor interne şi externe deosebite din timpul în care s-a înfiinŃat Principatul Transilvaniei. ConfederaŃiei politice, bazată pe unirea celor trei naŃiuni trebuia să-i urmeze o acceptare şi recunoaştere reciprocă a confesiunilor. Altfel, echilibrul politic dintre cele trei naŃiuni risca să fie răsturnat.

1. Cele patru confesiuni "recepte" Dacă în Dietele din anul 1545 s-a încercat apărarea vechii credinŃe catolice, interzicându-se schimbări în problema credinŃei, dietele de la Turda din 1550 şi 1557 au recunoscut şi legalizat egalitatea şi pluralitatea religioasă din Transilvania (fiind vorba de catolicism şi luteranism). În anul 1564, tot la Turda, ca rezultat al disputelor din sânul protestantismului, a fost legiferat şi calvinismul. În anii 1568 şi 1571 a urmat şi confesiunea unitariană, simpatizată de principele Ioan Sigismund186.

Drepturile celor patru confesiuni recepte au fost următoarele:187 • Membrii acestor confesiuni au avut dreptul de celebrare a credinŃei

lor pe tot cuprinsul Transilvaniei; au avut dreptul de a înfiinŃa parohii, în cazul în care aveau un număr corespunzător de

186 Gúdor Botond, Spiritualitatea maghiară sub impactul Reformei, în RelaŃii interconfesionale

româno-maghiare în Transilvania, (lucrare colectivă), Alba Iulia, 2000, p. 33-34, nota 117. Istoricul Botond sintetizează 12 faze de abordare de către dieta ardeleană a problemelor religioase.

187 A. Grimm, Die politische Verwaltung im Großfürstentum Siebenbürgen, vol. II, Sibiu, 1856, p.5-6.

128

credincioşi într-o localitate; de a-şi zidi biserică, de a avea cleric (Approb., I, 1, 2). Sărbătorile lor trebuiau să fie Ńinute şi de naŃiunile tolerate (Approb., I, 1, 12; V, 51);

• FuncŃionarii de stat puteau fi recrutaŃi doar din rândul membrilor acestor confesiuni (Approb., I, 1, 2-3; Art. Diaet. 1671);

• La împărŃirea funcŃiilor publice trebuia să se menŃină un echilibru între confesiuni. În Guberniu şi în Tabla regească toate confesiunile trebuiau să fie reprezentate printr-un număr egal de membri;

• Clericii celor patru confesiuni se bucurau, în privinŃa persoanei, locuinŃei şi bunurilor lor, de drepturi nobiliare (Tripart., I, 1. 2; Approb. I, 5, 5);

• Dreptul de posesie a bunurilor bisericeşti era garantat (în cazul în care nu se atingea, prin aceasta, interesele fiscului sau ale unei alte proprietăŃi nobiliare);

• A fost interzis ca una din confesiuni să ia unei alte confesiuni biserici sau bunuri bisericeşti. De asemenea, "S-a hotărât ca nimeni să nu silească la religia sa vreo comună, iobagii, pe cei ai casei şi nici un fel de ordine, care se află sub supunerea sa, prin violenŃă sau prin ameninŃare cu orice fel de pedeapsă, şi nici stăpânul de pământ, fiind de altă credinŃă, să nu ocupe biserica satului sau oraşului, să nu le introducă nici să nu le impună preoŃi de altă religie, să nu pună să slujească preoŃi de religia sa slujbe bisericeşti în nici un fel de ocazii" (Approb., I. 1. 8). În acest fel, a fost respins în Transilvania principiul Cuius regio, eius religio;

• Fiecare confesiune a avut propria organizaŃie bisericească: catolicii un vicar, iar celelalte confesiuni câte un superintendent. Aceştia erau aleşi de adunările bisericeşti, după care erau confirmaŃi de principe (Approb., I, 1, 9).

2. Defavorizarea confesiunii catolice

După cum se poate constata, sistemul a fost defavorabil Bisericii Catolice, cu toate că aceasta era recunoscută drept confesiune receptă.

În anul 1566, când episcopul catolic Paul Bornemissza din Alba Iulia (numit în anul 1553 de către Ferdinand I) nu a trecut în tabăra reginei Isabella (reîntoarsă din Polonia), Dieta de la Cluj a secularizat veniturile şi averile acestei episcopii. Palatul episcopal din Alba Iulia a devenit reşedinŃă princiară188. Custodia decimei episcopale a fost trecută sub oblăduirea statului transilvan. De asemenea, 188 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, ed. IV, vol. I, Sibiu, 1925, p. 279. Joachim

Bahlcke, Status Catholicus und Kirchenpolitik in Siebenbürgen. Entwicklungsphasen des römisch-katholischen Klerus zwischen Reformation und Josephinismus, în Siebenbürgen in der Habsburgermonarchie. Vom Leopoldinum bis zum Ausgleich (= "Siebenbürgisches Archiv. Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde. Dritte Folge", Band 34), 1999, p. 159.

129

episcopul catolic şi-a pierdut jurisdicŃia asupra saşilor. În aceste condiŃii, episcopul a părăsit Transilvania. Tot în acelaşi an, în urma revoltei populaŃiei din Cluj, capitulul din acest oraş a fost secularizat, iar mănăstirea distrusă. În anul 1566 a fost secularizat şi capitulul din Oradea189.

După plecarea episcopului Bornemissza, Transilvania a fost considerată de către Curia romană drept teritoriu de misiune. Episcopii misionari din Moldova reuşeau uneori să-şi întindă autoritatea şi influenŃa şi în teritoriile secuieşti. Iar pe de altă parte, din motive politice (pentru a revendica apartenenŃa Transilvaniei la coroana maghiară, aflată în posesia Habsburgilor), Curtea de la Viena a continuat să numească episcopi pentru Transilvania, dar aceştia nu obŃineau consacrare şi nici recunoaşterea Romei, rezidând practic, asemenea unor episcopi titulari, pe teritoriul Ungariei habsburgice190. În schimb, la conducerea bisericească a puŃinilor catolici ardeleni se afla un vicar, recunoscut de principe (cf. Approb., I, 1, 9).

Numărul preoŃilor catolici era foarte redus. În oraşele mari, aceştia nu puteau rezida decât în suburbii, fiindu-le permisă intrarea în oraş doar în spitale, precum şi pentru săvârşirea de spovedanii, botezuri şi înmormântări (Approb. I. 1. 11). Dietele din 1607 şi 1610 au decretat "nu numai proscripŃiune, ci şi ruinarea bisericilor catolice din mai toată Ńara, iar exerciŃiul religiunii catolice fu restrâns la cultul privat în familii".191

Numărul mic al preoŃilor catolici s-a remarcat şi cu ocazia instalării primului episcop romano-catolic din Transilvania, la Alba Iulia, în 1713. Slujba de instalare a fost săvârşită doar de preoŃi români uniŃi.

Catolicismul ardelean s-a restrâns la câteva enclave din estul Secuimii, precum şi la curŃile unor nobili rămaşi fideli Bisericii Romane (precum familia Báthori). În anul 1714 abia existau în toată Transilvania 30.000 de credincioşi catolici. Aceşti puŃini catolici au fost cuprinşi într-o organizaŃie bisericească, atestată pentru prima dată în anul 1591, sub numele de congregatio universorum Catholicorum in Transsilvania. CongregaŃia catolică a participat pentru prima oară ca instituŃie de sine stătătoare la Dieta din 1615, având denumirea de Status Catholicus. Acest organism a asigurat supravieŃuirea catolicismului ardelean în cursul secolului al XVII-lea, obŃinând un statut de organizare clar abia după 1868192.

O altă problemă, legată de Biserica Catolică din Transilvania, a constituit-o Societatea lui Iisus sau ordinul iezuit. După moartea lui Ioan Sigismund fără urmaşi, în anul 1571, a urmat la conducerea Transilvaniei principele catolic Ştefan Báthory. Având intenŃia de a întări catolicismul, a obŃinut de la Dieta din 1579 permisiunea invitării iezuiŃilor în Transilvania. Aceştia au deschis la Cluj o instituŃie de învăŃământ de grad universitar, cu două facultăŃi, iar în alte localităŃi din Transilvania şcoli primare193. Însă în anul 1588, la Dieta de la Mediaş, stările

189 Gúdor Botond, op. cit, p. 20, nota 36. 190 J. Bahlcke, op. cit., p. 159-160. 191 G. BariŃiu, PărŃi alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani din urmă, vol. I, Sibiu, 1889,

p. 134. 192 J. Bahlcke, op. cit., p. 159-163. 193 Kurze Geschichte Siebenbürgens(lucrare colectivă), Budapesta, 1990, p. 291-292.

130

au acceptat să-l recunoască pe Sigismund Báthory drept principe, numai dacă îi expulza pe iezuiŃi194. Măsurile de expulzare a iezuiŃilor au fost reluate după înlăturarea regimului militar al lui Basta, la începutul secolului al XVII-lea (mai precis în 1607 şi 1610), iar Approb. I, 2-3, a legiferat din nou interzicerea pătrunderii iezuiŃilor în Transilvania, precum şi pedepsirea acelora care îi invita prin scrisori publice sau secrete.

Abia intrarea Transilvaniei sub stăpânirea dinastiei habsburgice a dus la o revenire în drepturi pentru Biserica Catolică. Episcopia catolică de Alba Iulia a fost restituită de jure încă din anul 1697 (cu episcopul Illyesi), dar de facto doar în anul 1713, sub principele Carol VI, când, sub protecŃia armatei imperiale, a fost instalat episcopul George Mártonffy în Alba Iulia. Episcopul catolic a fost ridicat la rangul de membru de drept în Guberniul regal. Toate articolele de lege defavorabile Bisericii Catolice, aprobate în epoca principilor pământeni, au fost abrogate abia în anul 1744, prin articolul de lege VI.195

3. Confesiunile ilicite

După legiferarea celor patru confesiuni şi redefinirea lor ca religiones receptae şi egale în drepturi, Dieta din mai 1572 de la Turda, a consolidat ordinea confesională existentă, interzicând inovaŃiile religioase. Dieta din anul următor de la Cluj a decis chiar formarea unei comisii din doi episcopi, care să verifice nerespectarea interdicŃiei inovaŃiilor196.

"Se încerca să se asigure statornicia relaŃiilor politice prin obişnuinŃa cu starea existentă a formelor religioase şi prin străduinŃa de a se împiedica dezvoltarea în continuare a acestora"197.

Cei dintâi care au avut de suferit de pe urma acestei măsuri legislative au

fost aşa-numiŃii eretici secui, condamnaŃi în anul 1575. Dar în special unitarienii au simŃit rigorile acestei legi, fiindcă, după ce clericii unitarieni din Timişoara afirmaseră că nu se cuvine să se rostească rugăciuni către Iisus Hristos, Dieta din acel an a interzis unitarienilor să organizeze sinoade în alte localităŃi decât în Cluj şi Turda. Unitarienii radicali, conduşi de Francisc David, au fost consideraŃi inovatori religioşi, însuşi David fiind arestat în anul 1579 şi închis în cetatea Deva, unde a şi murit198.

Legea de interzicere a înnoirilor religioase a fost reluată la începutul secolului al XVII-lea199. Măsurile cele mai dure împotriva acestora au fost luate de

194 G. D. Teutsch, op. cit., p. 328. 195 Schuler v. Libloy, op., cit., ed. II, p. 330. 196 Gúdor Botond, op. cit., p. 33-34, nota 117. 197 Ludwig Binder, Grundlagen und Formen der Toleranz in Siebenbürgen bis zur Mitte des 17.

Jahrhunderts (= "Siebenbürgisches Archiv", Band 11), 1976, p. 148. 198 Ibidem, p. 149-154. 199 Joseph Benkö, Transsilvania sive Magnus Principatus, Cluj, 1834, vol. II, p. 242.

131

Gheorghe Rákóczi I., mai ales datorită influenŃei sociale crescânde a sabbatarienilor sau a unitarienilor extremişti. Principele a convocat mai întâi la Dej o dispută pe teme religioase, pentru a motiva acŃiunile sale de forŃă. În anul 1638 sabbatarienii au fost declaraŃi şi condamnaŃi ca inovatori. O parte din credincioşi au trecut la confesiunile recepte, dar celor care au refuzat acest lucru le-au fost confiscate bunurile, ba au fost chiar şi condamnaŃi la moarte. Cu o singură excepŃie, au fost graŃiaŃi de pedeapsa capitală, bunurile lor rămânând însă confiscate200.

ConstituŃiile Aprobate au reluat actele legislative care interziceau înnoirile religioase. "... aceste acte se înnoiesc şi pentru timpurile viitoare, astfel că acei care şi după aceasta vor fi găsiŃi ca fiind din categoria acestora, conform procedurii prescrise în articolul întâi al legii din anul 1622, vor pierde toate bunurile mobile şi imobile aparŃinând persoanei lor, iar capul cu drept de răscumpărare" (Approb., I, 4, 1). În Partea I, Titul 1, Articolul III (cuprinzând prevederile generale cu privire la sistemul religios din Transilvania) se specifică faptul că înnoitorii religioşi "să intre sub pedeapsa infidelităŃii eterne, adică pierderea tuturor bunurilor care le aparŃin lor în mod personal şi sigur, putând totuşi să-şi răscumpere capul. Aceia care s-ar afla părtinitori cu ştiinŃă ai unor oameni condamnaŃi pentru astfel de fapte (...) să fie loviŃi de aceeaşi pedeapsă; în acel timp, dacă condamnaŃii vor persevera în acele păcate, graŃie repetată pentru viaŃa lor să nu se acorde".

4. Confesiunile tolerate Acelaşi articol (Partea I, Titlul 1, Articolul 3), citat mai sus, continua însă cu menŃiunea: "Între aceştia (deci între adepŃii înnoirilor) nu se înŃeleg aparŃinătorii de secte valahă sau grecească, care pentru un timp sunt toleraŃi, până îi va conveni principelui şi locuitorilor Ńării" ( usque ad beneplacitum principum et Renicolarum).

Aşadar, pe lângă confesiunile recepte şi cele ilicite, mai existau şi confesiuni tolerate, cea mai importantă fiind cea ortodoxă. Potrivit lui Benkö, "Toleratae in Transsilvania Religiones sunt: Orientalis Graeci-Ritus et Judaica"201.

Iudaismul sau cultul mozaic "din timpurile vechi începând, nu doar că nu a fost socotit printre cele patru religii recepte, ci din contră a fost interzis prin legile publice ale Ńării sub sancŃiunea unor pedepse severe" (Approb., I, 1, 4). Mai târziu, "s-a admis evreilor să facă comerŃ liber în această Ńară şi să locuiască ca Jeleri în Alba Iulia, dar să nu primejduiască privilegiile oraşelor şi nici ale altor ordine" (Approb., V, 82). Prin urmare, iudaismul avea statut de toleranŃă doar în capitala principatului, în celelalte teritorii fiind o religie ilicită. ExerciŃiul cultului lor era o afacere privată, nerecunoscută de stat. Evreii nu erau cetăŃeni ai statului, ci străini sau locuitori (advenae)202.

200 Kurze Geschichte..., p. 330 şi 352. 201 J. Benkö, op. cit., II, p. 229. 202 A. Grimm, op. cit, II, p. 7.

132

Biserica Ortodoxă deŃinea un statut special, intermediar, fiind doar tolerată, dar uneori putând fi considerată ca aflată "între toleranŃă şi intoleranŃă"203. Dreptul exercitării libere a cultului ortodox a fost legiferat abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea (articolul de lege 60 din 1791). Totuşi, ConstituŃiile Aprobate au recunoscut legalitatea Bisericii Ortodoxe, prin excluderea credincioşilor săi din rândul inovatorilor religioşi204.

203 Ludwig Binder, op. cit., p. 116. 204 Despre situaŃia Ortodoxiei ardelene în timpul principilor calvini, Ana Dumiran, Religie ortodoxă -

Religie reformată. Ipostaze ale identităŃii confesionale a românilor din Transilvania în secolele XVI-XVII, Cluj Napoca Editura Nereamia Napocae, 2004; P. Brusanowski, ConsideraŃii cu privire la relaŃia dintre Biserica Ortodoxă Română şi autorităŃile de Stat din Principatul autonom al Transilvaniei (1541-1690), în "Revista Teologică", XXVI (88), nr. 2, aprilie-iunie 2006, p. 122-142.

133

E. Scurtă privire asupra organizării Bisericii Evanghelice săseşti în perioada Reformei

1. Organizarea parohiilor în Biserica săsească după Reformă

La baza Bisericii Evanghelice săseşti s-a aflat parohia. Drepturile din vechime ale comunităŃilor locale bisericeşti (alegerea preotului şi a învăŃătorului, instituŃia epitropilor – Kirchenväter) au fost menŃinute. Reforma s-a manifestat prin germanizarea serviciului divin (de fapt introducerea limbii săseşti) şi printr-un mai mare control disciplinar asupra credincioşilor. Astfel, şcoala parohială avea menirea de a-i învăŃa pe copii catehismul. Cei care doreau să se căsătorească, trebuiau să dovedească, printr-un examen dat înaintea pastorului, că deŃineau cunoştinŃele din catehism. Cei care săvârşiseră păcate grele erau îngropaŃi fără slujbă de înmormântare. Credincioşii care lucrau în zilele de duminică erau înjugaŃi în Fiedel. Înjurăturile, jurămintele şi jignirea aproapelui au fost strict interzise.

Membrii parohiei aveau dreptul de a-şi alege pastorul. Orice candidat la funcŃia de pastor trebuia să fi îndeplinit înainte funcŃia de învăŃător. Introducerea celui ales era săvârşită de decanul capitlului. Acesta îi întreba pe oameni dacă sunt într-adevăr de acord cu alegerea făcută, apoi dacă se angajează să-l sprijine material pe pastor (să-i plătească dijma şi să-l ajute la cultivarea pământului). Trebuiau să promită că nu-l vor alunga pe pastor în caz de boală, apoi că vor rămâne fideli Statutului bisericesc al lui Honterus.

În privinŃa alegerii pastorului, de-a lungul vremii au avut loc unele schimbări, poporul fiind lipsit tot mai mult de acest drept. ConstituŃia bisericească a lui Honterus specifica faptul că fiecare parohie avea dreptul de alegere a pastorului, dar după ce va fi căutat pentru această funcŃie oameni învăŃaŃi sau va fi cerut sfatul în această privinŃă unor persoane evlavioase şi cu pricepere.

Această completare a fost înŃeleasă ca un drept al decanului sau al oficialităŃii din circumscripŃia politică (scaun sau district) de a propune unele candidaturi pentru posturile de parohi în comunităŃile locale. Şi astfel, de la un îndemn s-a ajuns la "obiceiul şi ordinea bună" ca în întreg secolul al XVII-lea, capitlurile să propună candidaŃii dintre care parohiile să-i aleagă pe pastori. Acest procedeu a fost apoi înscris, rând pe rând, în statutule tuturor capitlurilor. Drept urmare, după vacantarea unui post de paroh, comunitatea adresa "cu smerenie" decanului şi oficialităŃii politice (oficiolat-ul scăunal sau Magistratul oraşului) rugămintea de a indica trei candidaŃi. Aceştia erau invitaŃi să predice şi să slujească în parohie, pentru a fi cunoscuŃi mai bine de oameni. Alegerea propriu-zisă se desfăşura în biserică, iar cel care primea majoritatea de voturi era considerat ales. Acesta avea dreptul ca în termen de 15 zile să refuze "chemarea" parohiei.

134

În oraşul Braşov, dreptul de a nominaliza candidaŃi aparŃinea nu capitlului, ci Magistratului orăşenesc. În teritoriile comitatense, unde nu existau oficialităŃi politice săseşti, dreptul de a nominaliza candidaŃi aparŃinea episcopului205.

Averile parohiei erau gestionate de pastor împreună cu epitropii, care aveau o a doua cheie de la Lada Bisericii.206

2. Capitlurile Bisericii Evanghelice Săseşti La nivelul imediat superior parohiei era capitlul, preluat din perioada anterioară, catolică. În general au fost menŃinute vechile capitluri. Însă după introducerea Reformei au avut loc unele modificări. Pe de o parte, au fost unificate capitlurile BistriŃa şi "Kiraly" (rom. Crainimăt, germ. Baierdorf, din jud. BN); de asemenea, au fost contopite capitlurile Orăştie şi Şpring (jud. AB) cu cel din Sebeş (numit Unterwald – Sub Pădure). Capitlurile Teaca (Tekendorf) şi Şieu (Schogen), deşi alcătuite din pastori saşi, au rămas în afara Bisericii săseşti, fiind subordonate superintendentului maghiar calvin.207 Prin aceasta, s-a reuşit într-o mai mare măsură apărarea autonomiei bisericeşti, deoarece s-a restrâns posibilitatea ca anumite probleme (aflate în sarcina capitlurilor) să fie preluate de autorităŃile politice.

Deşi se consideră de obicei că un capitlu a reprezentat o structură echivalentă protopopiatului, totuşi mai corect ar fi comparaŃia cu o asociaŃie a clericilor dintr-o anumită regiune. În capitlu se intra odată cu instituirea într-o parohie, după depunerea unui examen cu privire la învăŃătura de credinŃă (un alt examen de acest fel era dat de tânărul cleric în faŃa episcopului, înainte de ordinaŃiune). Membrii capitlului (adică pastorii) alegeau fie în fiecare an, fie la fiecare doi ani, pe conducătorul lor, numit decan, astfel că nu exista un sediu permanent al capitlului, acesta mutându-se odată cu fiecare nouă alegere. Sarcina principală a decanului era efectuarea vizitaŃiunilor bisericeşti, astfel ca să poată înlătura relele obiceiuri şi de a-i pedepsi pe răufăcători.

Pastorii din fiecare capitlu se întruneau în adunări anuale, de fiecare dată în altă localitate (deoarece pastorul gazdă suporta toate cheltuielile). În aceste adunări erau aleşi reprezentanŃii capitlului în sinodul anual al Bisericii (a se vedea mai jos). În al doilea rând, tot în aceste adunări erau stabilite chestiunile speciale ale clericilor, pentru a fi puse în discuŃie în sinod. De asemenea, tot în adunările capitlului erau dezbătute problemele decise în sinod. În al treilea rând, în adunările capitlurilor erau cercetate toate problemele de disciplină şi de doctrină bisericească (apărute în diferitele parohii)208, astfel că adunarea capitlului constituia prima instanŃă de judecată a clericilor, învăŃătorilor, predicatorilor şi tuturor servitorilor

205 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 440-443. 206 Ibidem, p. 307-313. 207 Ibidem, p. 322-325. 208Ibidem, p. 316-318.

135

acestora209. În al patrulea rând, adunarea capitlului constituia şi un forum legislativ, cu dreptul de a emite statute speciale ale capitlului. Cele mai multe din aceste statute prevedeau păstrarea confidenŃialităŃii asupra celor discutate în capitlu210.

Cele mai importante capitluri au fost cele din Mediaş (deoarece decanul de aici era decan general, funcŃie echivalentă oarecum cu cea a unui vicar episcopesc), Sibiu şi Braşov. Ultimele două erau şi-au păstrat conştiinŃa importanŃei lor dinainte de Reformă. Capitlul Sibiului chiar considera că avea un statut aparte faŃă de Sinodul Bisericii Evanghelice, autointitulându-se „cea de-a doua parte a Sinodului”(altera pars universitatis)211.

Încă din timpul lui Honterus, anual, fiecare decan era obligat să organizeze vizitaŃii bisericeşti (Kirchenvisitationen) în capitlul său. Decanul trebuia să fie însoŃit de unii membri ai organelor politice. Scopul vizitaŃiunilor urmărea: păstrarea unităŃii de credinŃă, evitarea ereziilor şi a înnoirilor pe tărâm dogmatic, înlăturarea relelor obiceiuri şi a viciilor, menŃinerea disciplinei bisericeşti. Pastorilor şi oamenilor din satele capitlului li se puneau întrebări cu privire la credinŃa şi la modul lor de viaŃă.

În 1572 au fost emise aşa-zis articole (Visitationsartikel) privitoare la efectuarea în acelaşi mod a vizitaŃiunilor în fiecare capitlu. Acestea au fost apoi aprobate în 1576-77 de cele două UniversităŃi săseşti (cea naŃională şi cea clericală).212 În acei ani a avut loc prima vizitaŃie generală a tuturor capitlurilor.

Sinodul Bisericii Evanghelice săseşti

InstituŃia sinodală este cea care a asigurat de fapt unitatea Bisericii Evanghelice săseşti, deoarece la aceasta participau şi reprezentanŃii capitlurilor din afara Pământului Crăiesc (aproape 100 parohii, deci aproximativ 1/3 din totalul comunităŃilor săseşti, s-au aflat în comitatele nobiliare, saşii de acolo fiind iobagi, la fel ca şi vecinii lor români şi unguri)213.

Se poate considera că Sinodul Bisericii Evanghelice Săseşti este o continuare a aşa-numitei Geistliche Universitätk – Universitatea Spirituală, existentă încă dinainte de Reformă. La început, Sinodul a fost convocat de principi (pentru a decide anumite învăŃături de credinŃă), ori de decanul general. În cele din urmă, după consolidarea Bisericii, cel care avea dreptul de a convoca sinodul era întotdeauna episcopul.

Scopul Sinodului a fost acela de a veghea asupra învăŃăturii de credinŃă, a efectuării ceremoniilor, a modului în care pastorii, predicatorii şi învăŃătorii duceau o viaŃă religios-morală. De asemenea, Sinodul avea menirea de a discuta problemele legate de veniturile şi privilegiile Bisericii şi a slujitorilor ei, de a decide în caz de dispute şi de a emite statute. "În limbajul de astăzi s-ar putea spune

209 Ibidem, p. 386-387. 210 Ibidem, p. 389. 211 Ibidem, p. 454. 212 Ibidem, p. 305-306. 213 Ibidem, p. 417.

136

că a fost adunarea supremă de conducere şi de legiferare a Bisericii". Totuşi, Sinodul nu a fost singurul organ suprem al Bisericii săseşti, deoarece

"atunci când se puneau probleme care aveau tangenŃă cu chestiuni seculare, Universitatea laică, Universitatea NaŃiunii Săseşti avea cuvântul ei de spus, astfel că întreaga conducere bisericească era deŃinută de la bun început de două stări, de clerici şi de laici, ceea ce a constituit rezultatul unei dezvoltări de până atunci"214.

Sinodul Bisericii săseşti se întrunea în fiecare an. Era alcătuit din decani,

precum şi din unul-doi pastori din fiecare capitlu. Locul de întrunire era de obicei Mediaş sau Biertan. Lucrările începeau de obicei dimineaŃa devreme, la ora 5. Sesiunea de dimineaŃă (în care erau dezbătute problemele cele mai importante) dura până la ora 10-11, când urma prânzul (prandium). La ora 14 urma sesiunea de după amiază (pe ordinea de zi fiind probleme mai puŃin importante).

Este interesant faptul că aceste sinoade puteau fi considerate şi conferinŃe clericale, deoarece anumiŃi decani erau însărcinaŃi să dezvolte, în referate speciale, anumite probleme de credinŃă. Totodată, la sinoade, decanii erau obligaŃi, rând pe rând, să prezinte dări de seamă cu privire la activitatea lor, la viaŃa liturgică şi la problemele disciplinare din capitlurile lor215.

Un sinod important pentru fixarea învăŃăturii de credinŃă a avut loc la Mediaş, în anul 1572. În sânul Bisericii săseşti se formaseră două curente de opinii, unul mai tradiŃionalist (reprezentat de clericii din capitlurile Sibiu şi Braşov, care doreau menŃinerea vechilor ceremonii religioase şi a veşmintelor bisericeşti), iar altul mai pronunŃat reformator. Noul principe Ştefan Báthory, care promova o politică de recatolicizare a Transilvaniei, a încurajat cel dintâi curent.216

De altfel, chiar în anul în care s-a urcat pe tron, Ştefan Báthory a convocat o Dietă la Tg. Mureş, care a asigurat egala îndreptăŃire a celor patru confesiuni recepte, precum şi toleranŃă generală pentru membrii "Bisericii Orientale", adică a celei Ortodoxe217 Prin aceasta a fost practic anulată decizia Dietei de la Sibiu din anul 1566, care prevedea ca "erezia" ortodoxă să fie înlăturată, iar toŃi slujitorii Bisericii Ortodoxe care vor refuza să treacă la calvinism să fie expulzaŃi din Ardeal. Într-adevăr, noul principe catolic a boicotat politica prozelitistă calvină a stărilor în rândurile românilor, trimiŃându-l, în anul 1572, pe ieromonahul Eftimie la Ipek pentru a primi hirotonia întru episcop, restabilind astfel ierarhia ortodoxă din Principat (fostul vlădică ortodox, Sava, a fost obligat, în anul 1570, să părăsească Ńara, reşedinŃa acestuia fiind dată episcopului român calvin Pavel Tordaşi218.

214 Ibidem, p. 327-328. 215 Ibidem, p. 327-331. 216 H. Pitters, op. cit., p. 33-34. 217 Dmytro Zlepko, Die letzten Báthorys und die Reformation in Siebenbürgen, în "Ungarn-Jahrbuch",

vol. 11, 1980/1981, p. 125. 218 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. II, vol. I, Bucureşti, 1991, p. 500-505.

137

Şi astfel, din dorinŃa de a evita o îndepărtare mai pronunŃată a Bisericii săseşti de catolicism, principele a impus sinodalilor acceptarea documentului Confessio augustana (redactat în anul 1530) drept mărturisire de credinŃă a Bisericii săseşti, ceea ce a însemnat punerea la temeliile acestei Biserici a doctrinei luterane pure. Protestantismul săsesc a fost în acest fel consolidat, iar Biserica săsească a devenit Biserica Evanghelică C.A. (de Confesiune augustană) din Transilvania,219 care, potrivit hotărârilor UniversităŃii NaŃiunii Săseşti, a devenit adevărată "Biserică de Stat" pe Pământul Crăiesc.220Acelaşi sinod, din anul 1572, a ales un nou superintendent, anume pe pastorul din Biertan, Lukas Unglerus. Acesta a fost recunoscut şi de principe, cu menŃiunea că durata funcŃiei va depinde de voinŃa princiară (durante nostro beneplacito). Prin urmare, sediul episcopiei săseşti s-a mutat la Biertan (în scaunul Mediaşului), unde a rămas până în anul 1867 (superintendentul sas fiind în acelaşi timp şi pastorul satului Biertan).221

3. Superintendentul sau episcopul Bisericii Evanghelice săseşti

Interesant este faptul că în anul 1574, Bathory îl numea pe Unglerus episcopum ecclesiarium Saxonicarum, şi nu superintendent. Deşi acest termen a fost folosit chiar şi de saşi, în textele redactate în limba latină, în textele germane a fost folosit aproape de fiecare dată termenul de Bischof. Totuşi, începuse să fie folosit şi în latină termenul de episcopus, astfel că Schiffbaumer a rugat sinodul să nu-l mai numească episcop, ci superintendent, deoarece termenul de episcop ar duce imediat cu gândul la principii bisericeşti din lumea catolică222.

Însă viziunea s-a schimbat în cursul secolului XVII, în sensul că s-a accentuat tot mai mult caracterul "episcopal" al conducătorului Bisericii Evanghelice săseşti. Astfel, David Hermann, cel dintâi cleric sas care a redactat un tratat de Drept al Bisericii săseşti din Transilvania (lucrarea Jurisprudentia ecclesiastica sive fundamenta jurisdictionis eccl. Externae Saxonum in Transsilvania, 1655) considera că episcopul săsesc era urmaşul decanului din Sibiu, care primise drepturi episcopale încă din perioada catolică. Iar în timpul Sinodului din decembrie 1684, episcopul Christian Haas a rostit o lungă cuvântare cu privire la drepturile episcopului, considerând că acestea se situau în domeniul legislaŃiei şi a judecăŃii bisericeşti, al dreptului matrimonial223.

219 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche…, I, p. 296; Richard Schuller, op. cit., p. 286. 220 Fr. Teutsch, Die kirchlichen Verhältnisse Siebenbürgens, Halle, 1906, p. 24. 221 H. Pitters, op. cit., p. 35. 222 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 386. 223 „Jus episcopale definit ex jure canonico ... idque ex theologorum sententia distribuit 1. in ordinem;

2. in legem dioecesanam; 3. jurisdictionem et 4. statum et dignitatem... Simus unum, doceamus unum, sentiamus et unum Unum, quia Christi nomine nomen habemus, Amen“ (Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 499, nota 1).

138

Sub autoritatea episcopului sas s-au aflat capitlurile de pe Pământul Crăiesc, cele din comitate (exceptând capitlurile Teaca şi Şieu, care se aflau sub autoritatea superintendentului calvin), precum şi comunităŃile maghiare din Orăştie, Ocna Sibiului şi Cobor (BV).

Drepturile mai importante ale episcopului sas au cuprins: efectuarea vizitaŃiilor canonice, emiterea de pedepse bisericeşti, efectuarea ordinaŃiunii, emiterea de dispense224 (acest din urmă drept a fost contestat în nenumărate rânduri de decanii din Sibiu şi Braşov225).

Cu prilejul alegerii lui Schiffbaumer, sinodul a decis şi competenŃele jurisdicŃionale ale episcopului: acesta a fost obligat să promită că va respecta drepturile decanilor în capitluri, astfel că dacă vor fi aduse înaintea sa chestiuni despre care decanii nu ştiau nimic, să le retrimită în capitluri226.

Alegerea episcopului era săvârşită de Sinod. Cu timpul s-a încetăŃenit obiceiul ca decanii să nominalizeze 3-4 candidaŃi, din care să aleagă sinodalii. Cel ales trebuia să depună jurământul pe Confesiunea augustană, fiind apoi instituit de decani înaintea altarului. Votarea propriu-zisă (adică trecerea pe un bileŃel de către fiecare sinodal a numelui celui ales) s-a făcut, după 1601 (cu prilejul alegerii lui Schiffbaumer) pe masa altarului227.

4. Alegerea episcopilor saşi IngerinŃe ale principilor

După cum am arătat mai sus, primii doi superintendenŃi evanghelici din Transilvania au fost aleşi fără nici un amestec din partea autorităŃilor principatului. SituaŃia s-a modificat însă odată cu urcarea pe tron a lui Ştefan Bathory. Am prezentat mai sus modul alegerii lui Unglerus. Principele ceruse sinodalilor saşi să propună trei persoane, dintre care el urma să-l numească pe superintendent. Însă sinodalii au înfăptuit ei înşişi alegerea, neacceptând o influenŃă din partea principelui. Unglerus a decedat la 22 noiembrie 1600.

În decembrie 1600 s-a întrunit un sinod, având ca temă stabilirea procedurii de alegere a noului episcop, adică dacă era necesar să fie cerută principelui (pe atunci Mihai Viteazul) aprobarea pentru efectuarea alegerii ori confirmarea celui ales. Sinodalii au refuzat ambele situaŃii, dat fiind faptul că atât reformaŃii, cât şi unitarienii aveau dreptul de a-i alege liber pe superintendenŃii lor. În cele din urmă au decis ca cel ales să fie doar prezentat principelui, pentru ca acesta să emite diploma prin care să i se ofere sprijin împotriva duşmanilor (în special a nobililor).

224 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 332-333. 225 De exemplu, în 1573, decanul din Braşov a afirmat: „Noi l-am considerat din totdeauna pe

superintendentul nostru ca supraveghetor al învăŃăturii, al administrării Sacramentelor şi a ceremoniilor în biserici, ca judecător al obiceiurilor clericilor; însă în privinŃa jurisdicŃiei, autoritatea decanilor să rămână neatinsă” (Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 333, nota 2).

226 Ibidem, p. 379-380. 227 Ibidem, p. 416.

139

La 13 martie a fost apoi ales Matthias Schiffbaumer, fostul pastor orăşenesc din Mediaş (ales în decembrie pastor la Biertan)228.

Urmaşul lui Schiffbaumer, anume Zacharia Weyrauch (1614-21) a fost ales abia după eliberarea oraşului Sibiu229 de sub ocupaŃia CurŃii princiare ardeleneşti (1611-14). Însă cu prilejul alegerii lui Franz Grassius (1621-27), principele Gabriel Bethlen a pus problema în Dieta ardeleană dacă nu ar avea dreptul de numire directă a episcopului evanghelic. DeputaŃii saşi s-au opus vehement230, astfel că nu au mai existat ingerinŃe ale CurŃii princiare în privinŃa alegerii a episcopilor evanghelici.

IngerinŃa autorităŃilor politice săseşti

Alegerea episcopală din 1572 a avut urmări importante asupra Bisericii săseşti. ContracandidaŃii lui Unglerus au fost decanii din Braşov, Jakob Mellembriger, şi din Sibiu, Johann Auner, care au primit 6, respectiv 9 voturi. Clericii din oraşele mici şi din sate au dorit să restrângă cât mai mult posibil autoritatea decanilor din cele două mari oraşe săseşti. Prin aceasta au dorit şi să restrângă influenŃa autorităŃilor politice231, dat fiind faptul că decanul sibian se afla sub controlul strict al Magistratului din localitate (care avea rolul de conducere a UniversităŃii NaŃiunii Săseşti (UNS) între sesiunile acesteia, comitele suprem şi primarul din Sibiu fiind cei doi conducători permanenŃi ai UniversităŃii )232. Tot din aceste motive, motivând însă şi lipsa de resurse financiare, Lukas Unglerus a refuzat să se mute la Sibiu, preferând funcŃia de pastor la Biertan. Păstorind 28 de ani, Biertanul a intrat în conştiinŃa opiniei publice săseşti ca sediu al episcopiei, până în 1867.

A existat însă o încercare, din partea sibienilor, de mutare a scaunului episcopal în oraşul de pe Cibin. În 1684, l-au ales ca pastor orăşenesc la Sibiu pe episcopul Christian Haas. Acesta ar fi dorit să accepte alegerea şi să se stabilească la Sibiu. Însă Sinodul Bisericii Evanghelice, din decembrie 1684, s-a opus. S-a adresat în acest scop UNS, care favoriza ideea mutării sediului episcopiei. Sinodul a dobândit un aliat nesperat în capitlul din Sibiu, care se temea că-şi va pierde gradul înalt de independenŃă. DiscuŃiile au fost lungi şi destul de violente, Sinodul considerând că mutarea sediului episcopiei constituia o încălcare a dreptului bisericesc, o supunere a Bisericii de către autorităŃile politice, un atentat asupra drepturilor şi privilegiilor Bisericii. Disputa s-a încheiat în cele din urmă, prin refuzul lui Haas de a accepta alegerea de la Sibiu. Nu după foarte mult timp, a murit (1686). Sinodul electoral s-a întrunit la 4 noiembrie 1686. Capitlul Sibiu a cerut solemn pe de o parte interzicerea mutării scaunului episcopal de la Biertan, decât cu condiŃia pierderii funcŃiei, iar pe de altă parte amendarea cu 200 fl. a celor care îl vor mai alege pe episcop în alt loc. Sinodul a refuzat însă cererea capitlului

228 Ibidem, p. 378-379. 229 Ibidem, p. 398 şi 408. 230 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, 414. 231 Hermann Jekeli, Die Bischöfe der Evangelischen Kirche A.B. in Siebenbürgen, I, Böhlau Verlag,

Köln, Wien, 1978, p. 28-29. 232 G. Müller, Die sächsische Nationsuniversität …, p.29-30.

140

sibian, decizând că scaunul episcopal va rămâne la Biertan atâta vreme cât vor dori Sinodul şi UNS, acceptând însă posibilitatea ca pe viitor cerinŃele vremii să ducă la mutarea sediului episcopiei233.

Cu prilejul alegerii din anul 1686, comitele suprem Valentin Frank a adresat Sinodului o scrisoare, cerând ca moartea episcopului şi alegerea succesorului să fie anunŃată în prealabil comitelui suprem şi Magistratului sibian (ca organ suprem al UNS între sesiunile acesteia), ameninŃând că în caz contrar nu va fi recunoscut episcopul ales, deoarece „ein Episcopus nicht allein den Herrn Ecclesiasticis sondern aud den Herrn Politicis gemacht wird” (un episcop este făcut nu doar de domnii ecleziastici, ci şi de cei politici). Sinodalii s-au opus, afirmând că şi comitele suprem este ales pentru toată populaŃia, inclusiv clerici, iar aceştia din urmă nu sunt consultaŃi la alegeri234.

5. RelaŃia dintre clerici şi autorităŃile politice pe Pământul crăiesc, după Reformă

"O moştenire a epocii catolice a fost şi rivalitatea dintre clerici şi autorităŃile seculare cu privire la aria lor de competenŃă. Chiar înainte de Reformă, divergenŃele erau în floare. Reforma nu le-a înlăturat; dimpotrivă, ele s-au mărit, dat fiind faptul că participarea autorităŃilor la schimbările bisericeşti a fost una destul de consistentă"235.

De asemenea, trecerea la noua formă de religie a fost realizată pe tot

Pământul Crăiesc prin intervenŃia şi sub conducerea legislativă a funcŃionarilor politici. StânjeniŃi fiind de intervenŃia autorităŃilor politice, clericii s-au adresat în mai multe rânduri principilor ardeleni, cerând recunoaşterea jurisdicŃiei lor asupra anumitor probleme: judecarea clericilor, dreptul matrimonial, testamente, administraŃia averilor bisericeşti, grija faŃă de orfani. Între 1539-1562, principii au emis 13 diplome care garantau jurisdicŃia clericilor. Desigur că Universitatea NaŃiunii Săseşti a fost deosebit de deranjată de aceste intervenŃii ale clericilor la Curtea princiară. În cele din urmă s-a ajuns, în 1559, la un compromis, în sensul că:

• Judecarea problemelor matrimoniale a fost lăsată pe seama decanilor din capitluri;

• chestiunile privitoare la dijme, sărbători, aziluri şi personalul de serviciu din parohii au fost lăsate tot pe seama clericilor, pedepsele capitale trebuind însă să fie lăsate pe seama tribunalelor civile;

• ÎnvăŃătorii de la şcolile confesionale din localităŃile săseşti au fost puşi sub jurisdicŃia comună a pastorului şi a judelui. Tot la fel, cei care nu aveau un comportament respectuos faŃă de Biserică trebuiau să fie judecaŃi de către jude şi pastor;

233 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 498-500. 234 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 500. 235 Ibidem, p. 301.

141

• Persoanele găsite la vizitaŃiile bisericeşti în neorânduială trebuiau să fie pedepsite de către autorităŃile politice;

DivergenŃele dintre clerici şi autorităŃi, în privinŃa competenŃelor tribunalelor

bisericeşti, au continuat însă şi în anii următori. FuncŃionarii politici erau nemulŃumiŃi îndeosebi de pretenŃiile clericilor de a-i judeca pe cei care se făceau vinovaŃi de desfrâu, adulter. Principele Ştefan Bathory a confirmat însă competenŃele tribunalelor bisericeşti în asemenea cazuri.236

Şi totuşi, faptele ulterioare au demonstrat că divergenŃele nu erau aplanate. Într-adevăr, scaunul episcopal a rămas vacant de la moartea lui Schiffbaumer, în toamna anului 1611, până la alegerea lui Zacharias Weyrauch, în februarie 1614. Profitând de întrunirea unei Diete la Sibiu, în 1610, principele Gabriel Bathory a ocupat oraşul Sibiu, i-a expulzat aproape pe toŃi locuitorii, după care a pornit în campania de cucerire a Braşovului (i s-a opus judele suprem de acolo, Michael Weiß) şi de jefuire a nordului Munteniei. La 1 octombrie 1611, Bathory i-a declarat pe toŃi saşii ca trădători de Ńară. Criza dintre Curtea princiară şi naŃiunea săsească a fost încheiată doar după moartea lui Bathory (octombrie 1613) şi părăsirea de către noul principe Gabriel Bethlen a oraşului Sibiu, în februarie 1614.237

În decembrie 1613, în cadrul întrunirii de la Sighişoara (cu ocazia cererii adresate noului principe Gabriel Bethlen, de eliberare a oraşului Sibiu), deputaŃii saşi din UNS au stabilit şi măsuri privind creşterea moralităŃii populaŃiei. S-au luat măsuri care vizau limitarea luxului, a petrecerilor de la nunŃi, controlul vestimentaŃiei populaŃiei, "deoarece omul nu este făcut pentru mâncare, băutură, maniere de curte şi desfătare". După cum arată şi Fr. Teutsch,

"Deciziile din anul 1613 sunt de-a dreptul o dovadă cum Biserica Evanghelică a cuprins şi a modelat sufletele; precum şi o dovadă cum UNS s-a considerat pe sine ca păzitoare a credinŃei şi a vieŃii morale, la fel ca şi sinodul. Hotărârile nu puteau fi altele, dacă ar fi fost luate de Sinod. Se pare că UNS a intervenit cu atâta energie încât Sinodul a fost paralizat în ultimii ani, ani de dominaŃie violentă din partea principelui Bathory. Nici chiar scaunul episcopal nu a ajuns să fie ocupat"238.

Desigur că clericii nu au fost încântaŃi de această iniŃiativă a autorităŃilor

politice. Drept urmare, Sinoadele din anii următori au dezbătut nu doar probleme de învăŃătură bisericească (de exemplu combaterea criptocalvinismului), ci şi chestiuni de organizare a vieŃii creştine, în special privitoare la Botez şi Căsătorie (s-a decis astfel, în 1615, ca naşii de Botez să fie examinaŃi de pastor asupra gradului de înŃelegere a Sacramentului şi a conştiinŃei îndatoririlor lor; exorcismele urmau să fie păstrate acolo unde erau uzuale, vârsta pentru căsătorie a fost fixată la 18 ani pentru băieŃi şi 16 ani pentru fete). AutorităŃile politice s-au opus unora din aceste cereri, considerându-le ca fiind îndreptate împotriva lor. Mai mult decât atât,

236 Ibidem, p. 302-304. 237 Pentru mai multe amănunte, G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen…, p. 372-396. 238 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 407-408.

142

au înaintat un protest în acest sens principelui Bethlen. Acesta a cerut episcopului Weyrauch (într-o scrisoare din 27 iunie 1614) ca toate articolele sinodale îndreptate împotriva laicilor să nu fie publicate. În cele din urmă, episcopul l-a putut convinge pe principe că nici unul din articolele sinodale nu era îndreptat împotriva laicilor239.

În deceniile următoare, relaŃiile dintre cele două UniversităŃi (cea politică – UNS şi cea clericală – Sinodul) s-au mai normalizat. De obicei, ele se întruneau în aceeaşi perioadă, la Sibiu, de faŃă fiind aproape de fiecare dată şi delegaŃii ale celuilalt for. Astfel, UNS a devenit reprezentanta politică a Bisericii Evanghelice.

Totuşi disputele dintre clerici şi autorităŃile politice nu au încetat cu totul. Problema cea mai serioasă a constituit-o jurisdicŃia penală exercitată de capitluri. Principele Rakoczy a interzis în mod expres această jurisdicŃie în anul 1631. UNS a combătut această jurisdicŃie de oricâte ori avea ocazie (de exemplu în 1634, 1653, 1666240). Clericii şi-au apărat însă drepturile considerate a fi moştenite din vechime. Şi astfel, de-a lungul întregului secol al XVII-lea, capitlurile au emis sentinŃe capitale, duse la îndeplinire de către autorităŃile politice241. Certuri pentru competenŃă între capitluri şi UNS au avut loc în privinŃa dreptului de azil al Bisericii (în lăcaşurile de cult şi în cimitire), a dreptului matrimonial, a dreptului de construcŃie a lăcaşurilor de cult.

Aceste dispute s-au aflat ani de-a rândul pe ordinea de zi a Sinoadelor şi confluxurilor UNS. În sinodul din ianuarie 1647, episcopul Christian Barth le-a cerut tuturor pastorilor germani ca, în cazul în care domini politici îşi permiteau să atenteze la privilegiile lor, să-l anunŃe, pentru a le pune pe ordinea de zi a întrunirii UNS242

239 Ibidem, p. 410-411. 240 De exemplu, în 1666, UNS a trimis clericilor următoarele cerinŃe: pentru chestii minore,

credincioşii să nu mai fie opriŃi de la Sacramente; funcŃionarii să nu mai fie desconsideraŃi, fără aprobarea capitlului, pastorii să nu mai emită pedepse grele (Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, 439).

241 G. D. Teutsch, Vor 200 Jahren. Bilder aus dem Leben des Schenker Kapitels, în VA, IX, p. 126 ş.u., 145.

242 „Si quis violenter passus est vel passus fuerit a dom.politicis contra privilegium nostrum, id conscribat in charta et annuatim die Catharinae discutiendum et vindicanduum proponat” (Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, 437, nota 4; amănunte privind aceste dispute între clerici şi oficialităŃile politice, Ibidem, I, p. 433-440).

143

F. BISERICĂ ŞI SOCIETATE ÎN SIBIU DUPĂ ADOPTAREA REFORMEI

Ceea ce i-a caracterizat pe reformatorii saşi ardeleni este faptul că în centrul preocupărilor lor s-a aflat nu atât doctrina religioasă, cât mai ales dorinŃa de reorganizare a Bisericii, care trebuia să dobândească o nouă orânduire.243 ExplicaŃia rezidă, desigur, în faptul că cei care au impus Reforma nu au provenit din rândurile clerului bisericesc, ci din rândul fruntaşilor politici ai naŃiunii săseşti. După ce a încheiat procesul de instituire a protestantismului, conducerea politică a naŃiunii săseşti s-a străduit să reformeze şi viaŃa credincioşilor. În acest scop, a fixat norme juridice prin care populaŃia a fost obligată să respecte un mod de viaŃă evanghelic, în cinste şi cu respectarea virtuŃilor. Pe de altă parte, aceeaşi conducere politică s-a îngrijit ca Biserica şi şcoala să devină principalele instituŃii care să realizeze educarea şi civilizarea poporului.

1. Gimnaziul evanghelic din Sibiu, seminarium rei publicae Una din primele măsuri întreprinse de Magistratul sibian după adoptarea oficială a Reformei a fost vinderea proprietăŃilor mănăstirilor şi ale fraternităŃilor, pentru a reorganiza, cu banii colectaŃi, vechea şcoală orăşenească. Aceasta a fost extinsă, prin cumpărarea unei case învecinate.244 În anul 1555 s-a decis ridicarea şcolii la rang de gimnaziu, după modelul celui înfiinŃat de Honterus la 1 decembrie 1544 în Braşov.245 La baza actului de înfiinŃare a institutului de învăŃământ superior sibian a stat dorinŃa Magistratului ca "adevărata cunoaştere despre Dumnezeu să strălucească mult timp în Ńara noastră". Pe lângă funcŃia de rector, existentă deja, a fost angajat şi un lector cu misiunea de a preda limbile greacă (astfel ca elevii să poată citi textul grecesc al Noului Testament) şi latină, dar şi Introducere în Filosofie. Pe de altă parte, în concepŃia UniversităŃii NaŃiunii Săseşti, şcoala a avut misiunea de a ajuta Biserica, astfel că în programa analitică a Gimnaziului, disciplinele religioase au ocupat o poziŃie importantă. Totodată, a fost instituit şi un fond pentru acordarea de burse elevilor săraci, fond aflat în administrarea parohului orăşenesc şi decanului capitlului Sibiu.246 243 R. Schuller, Der evangelisch-sächsische Pfarrer..., p. 285. 244 G. Seivert, Die Stadt Hermannstadt., p. 55. Totodată, salariul rectorului (de 20 florini anual) a fost

ridicat în anul 1539 la 64 fl., în 1541 la 80 fl, iar în 1545 la 120 fl. anual (Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums..., p. 14).

245 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche..., I, p. 343-344. 246 Diploma de înfiinŃare a Gimnaziului evanghelic din Sibiu la Fr. Teutsch, Geschichte des ev.

Gymnasiums..., p. 100-101. Sinodul Bisericii Evanghelice din anul 1572 a decis obligativitatea predării limbilor greacă şi latină în toate satele săseşti, astfel ca toŃi copiii să poată citi şi înŃelege învăŃăturile Evangheliei (Ibidem, p. 26, n. 1)

144

Dar intenŃia UniversităŃii NaŃiunii Săseşti şi a Magistratului a fost de a întemeia la Sibiu un institut superior de învăŃământ care să pregătească funcŃionari politici, clerici şi dascăli pentru întreaga naŃiune săsească, nu doar pentru scaunul Sibiu Astfel, a dotat şcoala cu 100 fl., obligând scaunele săseşti să contribuie cu alŃi 200 fl. Totodată, în anul 1578, Magistratul l-a chemat în cetatea de pe malurile Cibinului pe magistrul Breslakus din Fürstenberg (Prusia) şi l-a angajat în funcŃia de rector al şcolii.247

La baza organizării tuturor gimnaziilor evanghelice săseşti a stat aşa-numita "autonomie şcolară". Această sintagmă nu era lipsită de conŃinut, căci profesorii (care erau obligaŃi să locuiască în incinta gimnaziului) şi elevii (dintre care nu toŃi erau "interni") alcătuiau împreună un adevărat "stat în stat" – Schulstaat, adică un stat şcolar (numit în latină Coetus). Acesta avea propria legislaŃie, cu propriul for judecătoresc şi cu propriile organe de conducere, accesul reprezentanŃilor autorităŃilor politice în incinta şcolii fiind strict interzis (era permisă totuşi intrarea acestora în calitate de persoane private).248 Corpul profesoral a fost suplimentat în anul 1598, astfel că în secolul al XVII-lea era alcătuit din rector, apoi din doi-trei lectori (absolvenŃi ai unor universităŃi apusene), precum şi dintr-un anumit număr (de obicei cinci-şase) profesori, numiŃi colegi sau colaboratori (care nu aveau pregătire universitară, uneori fiind chiar studenŃi în anii terminali).249 247 Ibidem, p. 24 şi 32. 248 În perioada în care comunitatea politică sibiană s-a suprapus cu comunitatea bisericească

evanghelică, nu au existat nici un fel de probleme cu autorităŃile politice. SituaŃia s-a schimbat după intrarea Transilvaniei în componenŃa Imperiului Habsburgilor. De exemplu, chiar în primii ani ai ocupaŃiei, în 1695, s-a ajuns la un incident de proporŃii, clădirea gimnaziului sibian fiind luat cu asalt de armata habsburgică. Scandalul a pornit de la refuzul a doi şcolari de a răspunde la salutul dat de doi trompeŃi din armata habsburgică chesaro-crăiască. A izbucnit o altercaŃie, în care au fost implicate nu doar cele patru persoane în cauză, ci şi alŃi elevi şi soldaŃi (la bază aflându-se, practic, nemulŃumirea cetăŃenilor sibieni, obligaŃi să cazeze în locuinŃele lor private un număr însemnat de soldaŃi imperiali, consideraŃi necivilizaŃi, ba chiar bădărani). Culmea a fost atinsă după opt zile de altercaŃii, în a treia duminică din Advent, când s-a ajuns la luptă deschisă de stradă. Pietrele au început să zboare deasupra capetelor celor două tabere. Sibiul asista la o rebeliune făŃişă, mai ales că în rândurile elevilor combatanŃi se aflau fiii celor mai de seamă familii de patricieni saşi (unii dintre ei ajungând în deceniile următoare persoane influente în administraŃie, anume juzi regali şi comiŃi; chiar şi tatăl viitorului guvernator al Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, nu s-a dat înapoi de la acest mic război). Bătălia a început chiar în faŃa bisericii parohiale evanghelice. La auzul zgomotului, s-au alăturat tot mai mulŃi soldaŃi, astfel că elevii s-au baricadat în spatele zidului gimnazial. Ceea ce a urmat a fost luarea cu asalt a şcolii, soldaŃii folosind scări şi berbeci pentru spargerea porŃii. Iar de la ferestrele gimnaziului, elevii aruncau cu apă, pietre, Ńigle, părŃi de mobilier. Un profesor, care trecea prin preajmă la braŃ cu soŃia, a fost bătut cu bestialitate de soldaŃi şi dus în arest. În cele din urmă, au intervenit gărzile, astfel că soldaŃii au fost obligaŃi să se retragă, elevii ieşind din gimnaziu, în strigăte de "Victorie!". Au urmat adevărate tratate de pace între reprezentanŃii Magistratului sibian (ca avocaŃi ai elevilor) şi comandantul general, prinŃul Thomas Vaudemont, mediator fiind plebanul orăşenesc, Isak Zabanius. Datorită talentului diplomatic al acestuia, elevii au primit o pedeapsă deosebit de uşoară: li s-a interzis ca pe viitor să mai iasă în oraş după ora 21 (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, III, p. 91-93).

249 Rud. Briebrecher, Aus dem Schulleben der Vergangenheit, în "Bilder aus der Kulturgeschichte...",. p. 215-216 şi 218.

145

Dar nu corpul profesoral era cel care conducea şi administra gimnaziul, ci aşa-numitul Senat şcolar (alcătuit doar din elevi sârguincioşi), în fruntea căruia se afla un consul şi din care mai făceau parte 12 senatori şi câte doi cenzori, chestori, efori şi economi. ComponenŃa Senatului era înnoită de două ori pe an, în zilele de prăznuire a SfinŃilor Gheorghe şi Mihail (o parte dintre membrii Senatului erau aleşi direct de către elevi, restul erau numiŃi de către rector).

La sfârşitul secolului al XVI-lea, a avut loc o reorganizare a Senatului şcolar. Conducătorul acestui for a primit numele de rex (rege) şi el era singurul "demnitar" care, după alegerea de către elevi, avea nevoie de confirmarea rectorului. Rex-ul era sprijinit de un prefect, care avea îndatorirea de a supraveghea menŃinerea ordinii şi a disciplinei. Senatul se întrunea obligatoriu în fiecare zi de vineri, la ora 13, în aşa-numitul judicium (un for condus de unul dintre profesori, în care erau judecate încălcările disciplinare ale elevilor; tocmai de aceea, la acest judicium participau reprezentanŃi ai elevilor din toate clasele). Oratorul, membru al Senatului, prezenta motivul întrunirii şi problemele aflate în discuŃie. Doi centurioni îi aduceau pe elevii neascultători în faŃa judicium-ului. Secretarul Senatului redacta procesele verbale. În cazul în care cei judecaŃi erau condamnaŃi doar la plata unor amenzi, secretarul încasa şi preda rectorului respectivele sume (folosite pentru finanŃarea unor excursii sau agape festive cu prilejul unor sărbători mai însemnate). Dar de cele mai multe ori, cei învinuiŃi erau condamnaŃi la pedepse corporale, pe care trebuia să le ducă la îndeplinire aşa-numitul praeco, căruia i se atrăgea atenŃia "să-şi facă datoria şi nu să se călăuzească după simŃămintele sale private". Comportamentul elevilor în incinta şcolii, cât şi în oraş, era urmărit de doi decurioni, numiŃi de rector, Iar economul, printre altele, păzea seara poarta de la intrarea în gimnaziu, şi îi nota pe toŃi elevii care se întorceau din oraş după ora stingerii. AlŃi membri ai Senatului erau edilul (care vizita de două ori pe săptămână dormitoarele elevilor, verificând modul de păstrare a ordinii şi curăŃeniei), istoriograful (care avea datoria de a prezenta, o dată pe lună, o lecŃie de istorie) bibliotecarul (care trebuia să fie prezent la bibliotecă în fiecare dimineaŃă, vara de la orele 4-5, iar iarna între orele 5-6; precum şi să-i supravegheze pe elevii de serviciu care, odată pe săptămână, scuturau cărŃile de praf), pulsanŃii (care organizau în zilele de duminică şi joi servicii divine pentru orăşenii care vizitau gimnaziul) şi, în fine, muzicienii, care ofereau în fiecare săptămână cursuri de muzică.250

Modul de organizare a gimnaziilor evanghelice săseşti s-a inspirat după cel al gimnaziilor şi universităŃilor apusene. De exemplu, Statutul Gimnaziului din Sibiu, din anul 1598, a fost întocmit de Georg Deidrich,251 fost student al marelui

250 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, III, p. 86-87. Statuta scholae Cibiniensis din anul 1598

(aprobate de Magistratul şi capitlul sibian) sunt publicate de Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums..., p. 104-114). Ele au avut menirea de a-i pregăti pe elevi pentru viaŃa cetăŃii, obişnuindu-i cu principiile de autoguvernare.

251 Georg Deidrich, originar din părŃile BistriŃei, a studiat la Gimnaziile din BistriŃa şi Sibiu, apoi, între anii 1587-1589, beneficiind de o bursă acordată de comitele Albert Huet, la Universitatea din Strassburg (Alsacia, FranŃa), unde a obŃinut titlul de magistru. În 1589 a plecat în Italia. În timpul unei petreceri a fost arestat. Din închisoare i-a trimis o poezie scrisă în latină stareŃului mănăstirii în care se afla celula sa. Impresionat de erudiŃia tânărului sas, stareŃul a intervenit pentru eliberarea

146

pedagog din Strassburg, Sturm. Iar programa de învăŃământ gimnazial era astfel alcătuită, încât să le ofere absolvenŃilor cunoştinŃe temeinice de limbă latină (citită şi vorbită) şi de teologie. Elevii erau împărŃiŃi în trei "clase" sau cicluri de studiu (ciclurile III şi II fiind echivalente cu un Gimnaziu inferior, iar ciclul I, care dura 5-6 ani calendaristici, cu un Gimnaziu superior). În cele două cicluri inferioare predau doar colaboratorii (adică profesorii fără pregătire universitară în Apus, uneori chiar şi elevi din ciclul I), în timp ce în ciclul superior predau doar rectorul şi lectorii cu pregătire universitară.

Obiectele de învăŃământ erau Catehismul luteran (acesta era învăŃat pe de rost în germană, latină şi greacă), Latina, Greaca, Geografia, Istoria, Aritmetica, toate cursurile fiind predate în limba latină, singura, de altfel, în care aveau voie să se exprime elevii (utilizarea de către aceştia a limbii germane era aspru pedepsită, uneori pentru fiecare propoziŃie germană rostită trebuia învăŃat un anumit număr de maxime sau poezii în limbile latină sau greacă). Abia după anul 1650 s-a introdus la Sibiu şi un curs de limbă germană.

Mijloacele didactice folosite erau învăŃarea pe de rost, dar şi organizarea de dispute sau mese rotunde. Acestea aveau loc în fiecare zi de miercuri, în prezenŃa unei largi audienŃe, temele fiind fixate de rector sau de pastorul orăşenesc (care, de altfel, avea controlul suprem asupra şcolii). Totodată, elevii erau nevoiŃi să pregătească şi să rostească la diverse ocazii cuvântări în limbile latină şi greacă.252

Disciplina pe care trebuiau să o respecte elevii era deosebit de severă. Ei se trezeau vara la ora 4 dimineaŃa (uneori chiar la ora 3), iar iarna la ora 5,253 pentru a participa la utrenie. Cursurile începeau la ora 6 şi durau trei ore, fiind continuate apoi între orele 13-16 (la ora 11 era servit prânzul, după care urma o oră de odihnă). Seara la ora 20 avea lor vecernia, după care se închideau porŃile (la ora 21). Curtea gimnaziului era înconjurată de un zid înalt de piatră, iar escaladarea acestuia era aspru pedepsită. La ora 22 (în unele epoci, vara la ora 23) cheile erau predate rectorului, astfel că nimeni (nici elev, nici lector) nu mai avea voie să pătrundă în incinta gimnaziului. Iar în cazul în care unul din profesori era invitat la

lui, aranjându-i chiar o audienŃă la papă. Când a auzit că este originar din Transilvania, papa, referindu-se la Dieta din Mediaş din anul 1588, a replicat: "ardelenii sunt eretici răi, mi-au alungat iezuiŃii". Totuşi i-a dat un "autograf": Sixtus Quintus pontifex optimus maximus filio suo Georgio Deidricio Transsylvano scribebat. După întoarcerea sa în Sibiu, Deidrich a ajuns rector al Gimnaziului de aici, dar a fost acuzat de simpatii păpistăşeşti. Într-adevăr, Deidrich se lăuda cu audienŃa la papă, adăugând şi că i-a sărutat acestuia picioarele "atât din curiozitate, cât şi din supunere". Probabil din acest motiv a fost obligat să depună jurământ pe Mărturisirea de credinŃă augustană. Totuşi, a trebuit să părăsească funcŃia de rector al Gimnaziului (1593), deşi a continuat să joace un rol în viaŃa culturală sibiană. Împreună cu comitele Albert Huet a reorganizat gimnaziul sibian, dându-i un nou statut de organizare şi o nouă programă analitică (Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums..., p. 35-36).

252 Rud. Briebrecher, op. cit., p. 223-224. Marele accent pus pe însuşirea limbii latine nu trebuie să ne mire, din moment ce această limbă (alături de cea greacă) se preda în toate şcolile săteşti. Abia în cursul secolului al XVIII-lea s-au scos cele două limbi moarte din planul de învăŃământ al şcolilor populare (Ibidem, p. 230).

253 În acea epocă, orele 4-5 dimineaŃa erau ore obişnuite de trezire. Chiar şi sinoadele sau şedinŃele Magistratului începeau la ora 5, ori la ora 6. Pauza de prânz era între orele 11-12 (Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums..., p. 35-36).

147

cină în oraş şi sosea după ora 10 seara, trebuia să fie însoŃit de gazdă, pentru a justifica întârzierea şi pentru a nu avea probleme cu gardienii publici254 (după cum se va vedea în paginile următoare, ieşirea fără motiv pe stradă după ora 22 era interzisă de legislaŃia municipală).

Într-o cuvântare din anul 1602, comitele sas Albert Huet a denumit şcoala "seminarium rei publicae". Şi, într-adevăr, gimnaziul evanghelic din Sibiu a fost o adevărată pepinieră de dascăli, pastori şi notari aflaŃi în slujba naŃiunii săseşti. Cei care doreau să urce trepte mai înalte în administraŃie (de obicei fii de patricieni bogaŃi) erau obligaŃi să urmeze cursurile unor universităŃi din străinătate. AbsolvenŃii cu origini modeste îşi începeau de regulă cariera ocupând funcŃii mărunte pe la sate, precum acelea de cantor, dascăl ori predicator. Abia mai apoi puteau ajunge pastori în vreun sat, de unde, în cazul în care se făceau remarcaŃi, puteau fi chemaŃi la oraş în funcŃiile de predicatori, ori chiar de plebani.255

2. Măsuri punitive pentru îmbisericirea populaŃiei Sibiului Aşadar, majoritatea absolvenŃilor gimnaziului sibian nu puteau decât spera să devină pastori într-una din localităŃile săseşti. Dar aceasta nu era puŃin lucru, deoarece pastorul evanghelic a devenit o figură centrală în cadrul societăŃii săseşti în secolele de după adoptarea Reformei. Datorită dijmei plătite de credincioşi, veniturile de care dispuneau clericii evanghelici saşi erau considerabile. De exemplu, chiar şi în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, primarul Heydendorff din Mediaş estima, nu fără invidie, că numeroşi erau pastorii care reuşeau ca în cele 12 luni ale anului să strângă un salariu de 10.000 florini.256 Era o sumă impresionantă, Ńinând cont de faptul că în aceeaşi epocă, primarul Sibiului primea un salariu anual de doar 2000 fl., iar un consilier în Guberniul ardelean (funcŃie echivalentă azi cu aceea de ministru) între 4000-5000 fl. Un salariu mai mare obŃinea doar guvernatorul Transilvaniei, anume 18.000 de fl.257 Pe de altă parte, pastorul sas deŃinea toate drepturile nobiliare, astfel că era scutit de dări, de vămi,

254 Aceeaşi situaŃie exista în cazul tuturor gimnaziilor săseşti. La Sighişoara, escaladarea zidului era

interzisă chiar şi profesorilor. Dar datorită faptului că această normă era încălcată destul de des, rectoratul a decis, în anul 1810, înălŃarea zidului împrejmuitor, fapt imortalizat prin inscripŃia Finis libertatis anno 1810 (Rud. Briebrecher, op. cit., p. 217). MenŃinerea unei asemenea discipline stricte era destul de dificilă. Astfel, în anul 1608, decanul capitlului Sibiu i-a cerut rectorului să-i Ńină în frâu pe studenŃii care ieşeau în timpul nopŃii din gimnaziu şi-i deranjau pe cetăŃeni. În anul 1687, rectorul J. Krempels nota în matricolele şcolare următoarele cuvinte: "este de necrezut la ce greutăŃi extraordinareu am trebuit să fac faŃă în această funcŃie, datorită indisciplinei tineretului, a nesupunerii lui în faŃa legilor" (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, III, p. 91).

255 Potrivit pastorului sas din Apoldu de Jos, Damasus Dürr (+ 1585), din mediul rural erau trimişi la şcoli mai înalte în special copiii cu constituŃie mai fragilă, consideraŃi de părinŃi că nu vor putea deveni plugari vânjoşi (Rud. Briebrecher, op. cit., p. 225 şi 228; Wilhelm Schiller, Damasus Dürr, ein evangelischer Pfarrer des 16. Jahrhundert, în "Bilder der Kulturgeschichte...", II, p. 195-210).

256 R. Schuller, Der evangelische-sächsische Pfarrer..., p. 293. 257 Fr. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen..., II, p. 228; George Michael Gottlieb von

Herrmann, Das Alte und Neue Kronstadt, vol. II, Sibiu, 1887, p. 135.

148

de încartiruiri şi de toate îndatoririle publice.258 Autoritatea sa în viaŃa comunităŃii era de nezdruncinat. La sate avea un cuvânt greu de spus în alegerea dregătorilor din localitate. Totodată, era inspector financiar şi şcolar. Autoritatea pastorului asupra dascălului era atât de mare, încât avea dreptul să-l folosească la munca de pe câmp. Batjocorirea pastorului echivala aproape cu o crimen laesae majestatis.259 De exemplu, în anul 1604, "rectorul" şcolii confesionale săseşti din Cisnădie a fost biciuit cu vergi în public şi alungat din localitate, deoarece a cutezat să-l jignească pe paroh.260 Chiar şi la Sibiu, pastorul orăşenesc avea dreptul de inspecŃie asupra Gimnaziului evanghelic.

Atât la sate, cât şi în oraşe, pastorul deŃinea jurisdicŃie în probleme civile şi penale. El

"îi supraveghea pe credincioşi cu o mână de fier, peste tot veghea ochiul pătrunzător al Bisericii, împotriva dictatului căreia nu exista opoziŃie (...) Această Biserică, al cărei reprezentant intangibil era pastorul, îi controla pe credincioşi până la ultima lor suflare".261

Cu ajutorul disciplinei şi moralei bisericeşti, autorităŃile politice s-au străduit să obŃină şi să menŃină un înalt grad de educaŃie şi de civilizaŃie a poporului de rând, pe baza preceptelor evanghelice. O primă măsură a fost luată la Sibiu în anul 1545, când Magistratul a interzis reuniunile, obişnuite până la acea dată, ale servitorilor de ambele sexe. Totodată, Sfatul orăşenesc a adoptat norme prin care întreaga populaŃie era obligată să frecventeze serviciile bisericeşti. Iar în anul 1557, Universitatea NaŃiunii Săseşti a hotărât arestarea tuturor celor care se aflau pe străzi sau în alte locuri în timpul serviciilor divine. Acestora urma să li se aplice pedepse corporale, anume înjugarea în aşa-numitul Fidel sau întemniŃarea în Narrenhäusel. Aceeaşi pedeapsă a fost prescrisă în anul 1577 pentru cei care munceau în zi de duminică, apoi pentru cei care se plimbau pe străzi sau petreceau în crâşme în timpul în care se predica la biserică.262 Fidel sau Feddel era un fel de jug care cuprindea gâtul şi mâinile celui condamnat. Astfel înjugat, cel pedepsit era plimbat prin întregul oraş, spre oprobiul public. Narrenhäusel ("cuşca nebunilor") era o cuşcă de fier aşezată, până în anul 1734, în partea de răsărit a PieŃei Mari, deci în apropierea străzilor Avram Iancu şi Gen. Magheru. Cei închişi în această cuşcă purtau pe piept o pancartă pe care era înscris motivul acordării pedepsei (la începutul secolului al XVIII-lea, s-a decis să fie închişi în această căsuŃă a nebunilor şi cei care se plimbau fără motiv pe străzi după ora 21 iarna şi 22 vara).263 Prin urmare, participarea la slujbele bisericeşti a devenit, după adoptarea Reformei, o îndatorire cetăŃenească, şi aşa a rămas în toate localităŃile săseşti până

258 R. Schuller, Der evangelische-sächsische Pfarrer..., p. 294. De altfel, de drepturi nobiliare s-au

bucurat, până în anul 1848, clericii tuturor celor patru confesiuni recepte din Principatul Transilvaniei, conform articolului din ConstituŃiile Aprobate I, 5, 5 (A. Grimm, Die politische Verwaltung im Grossfürstentum Siebenbürgen, vol. II, Sibiu, 1856, p. 3).

259 R. Schuller, Der evangelische-sächsische Pfarrer..., p. 295-296 şi 301. 260 Rud. Briebrecher, op. cit., p. 229. 261 Ibidem, p. 301. 262 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, III, p. 27-28. 263 Ibidem, II, p. 126 şi 134-135.

149

în secolul al XIX-lea.264 Zilnic, locuitorii Sibiului participau la două slujbe bisericeşti (cea dintâi dimineaŃa, cu o durată de două ore, începând, în funcŃie de anotimp, la ora 5 sau 6, iar cea de-a doua după-amiază la ora 15, cu durata de o oră - vecernia). Tocmai de aceea, numărul clericilor sibieni era destul de mare. De exemplu, în anul 1657, "personalul bisericesc" din Sibiu era alcătuit din parohul (Stadtpfarrer) Andreas Oltard (a fost ales în această funcŃie în anul 1648; + 1660), un predicator orăşenesc, un predicator al mănăstirii (este vorba de biserica fostei mănăstiri a dominicanilor), un predicator de joi, un predicator de vecernie, un predicator de dimineaŃă. Posturile de predicator al spitalului şi de clopotar erau vacante. De asemenea, mai exista un număr neprecizat de diaconi.265

Apoi, a fost instituită obligativitatea împărtăşirii cel puŃin odată pe an. De regulă, întreaga vecinătate (asociaŃie a locuitorilor, despre care va fi vorba mai jos) mergea la Împărtăşanie, iar în ajun starostele vecinătăŃii organiza o seară a împăcării. Neîmpărtăşirea cel puŃin odată pe an era pedepsită prin amenzi, ba chiar prin înjugarea în Fidel ori prin închisoare.266

În Sibiul epocii Reformei orice încălcare a ordinii şi a comportamentului civilizat era aspru pedepsită. De exemplu, cei care înjurau sau se purtau necuviincios erau fie expuşi oprobiului public pe stâlpul infamiei (aşa-numitul Pranger, aşezat în anul 1550 în PiaŃa Mare, lângă cuşca nebunilor),267 fie

264 Heinrich Herbert, Die Reformation..., p. 46. La începutul secolului al XIX-lea, participarea la

serviciile bisericeşti a scăzut considerabil. De aceea, în anul 1834, Guberniul a prevăzut pedepse corporale pentru cei care nu mai frecventau bisericile. Cinci ani mai târziu, Magistratul sibian atrăgea atenŃia cetăŃenilor că bunul obicei din trecut a fost părăsit, că meşteşugarii şi negustorii nu mai cinsteau ziua Domnului, ci munceau sau petreceau în crâşme ori mergeau la vânătoare. Totodată, Magistratul ameninŃa cu măsuri severe pe cei care continuau să încalce legea şi să nu cinstească în linişte şi rugăciune ziua de duminică. Asemenea măsuri au fost luate şi în anii următori, dar modul de viaŃă modern-burghez s-a impus tot mai mult. Astfel au fost sistate predicile din ziua de miercuri, iar la mijlocul secolului al XIX-lea s-a decis ca să fie celebrate servicii divine în bisericile evanghelice doar duminica dimineaŃa şi seara, precum şi joi dimineaŃa (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, III, p. 37-38).

265 Karl Albrich, Die Bewohner Hermannstadts im Jahre 1657, în "Archiv des Vereins...", vol. 17, Sibiu, 1883, p. 265-266.

266 Richard Schuller, Der evangelische-sächsische Pfarrer..., p. 303-304. Obligativitatea participării la serviciul religios şi a împărtăşirii regulate mai era respectată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, după cum consemna Brukenthal (G. A. Schuller, Hermannstadt um die Mitte des 18. Jahrhunderts. Ein kulturgeschichtliches Bild, în "Archiv des Vereins...", vol. 34, Sibiu, 1907, p. 307).

267 În desenul în tuş care prezintă execuŃia publică a comitelui naŃiunii săseşti Sachs von Harteneck (din anul 1703), se poate vedea că stâlpul infamiei era de fapt o coloană care se îngusta în partea superioară şi care avea în vârf statuia cavalerului Roland. CondamnaŃii nu erau expuşi pe coloană (căci n-ar fi avut loc), ci pe o platformă situată la baza coloanei, în direcŃia străzii N. Bălcescu. Statuia cavalerului Roland a fost sculptată de Onossorus, care a primit pentru aceasta 148 fl., în timp ce costurile întregii construcŃii au fost de 241 fl. Cuşca nebunilor era situată nu departe de stâlpul infamiei, aproape de mijlocul pieŃii, lângă fântână (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 16; II, p. 72 şi 175). Când autorităŃile habsburgice au ridicat statuia Sfântului Nepomuk, în anul 1734, în partea opusă a pieŃei, au cerut îndepărtarea cuştii nebunilor (Heinrich Herbert, Die Gegenreformation in Hermannstadt zur Zeit Karls VI, în "Archiv des Vereins...", vol. 29, Sibiu, 1899, p. 109). Ea a fost reamenajată în anul 1757 în PiaŃa Mică. În anul 1771, au fost interzise execuŃiile în PiaŃa Mare, iar stâlpul infamiei a fost în cele din urmă înlăturat în anul 1783 (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 16).

150

condamnaŃi să poarte de gât o piatră a ruşinii - Schandstein (aşezată, pentru a fi văzută de toŃi, la intrarea în biserică).268

Se înŃelege că pedepsele acordate celor care încălcau grav normele de comportament social erau mult mai severe. Adulterul era pedepsit cu moartea: bărbatul era decapitat, iar soŃia vinovată era cusută într-un sac şi aruncată în apă. Cei care întreŃineau relaŃii sexuale înainte de căsătorie trebuiau să plătească o amendă de 10 fl. şi erau cununaŃi în pragul biserici, mireasa purtând pe cap o cunună de paie (iar în cazul în care mirele nu putea plăti amenda, mireasa sosea la ceremonie fără încălŃăminte).269 De altfel, nu erau cununaŃi în biserică decât cei care dovedeau într-un examen public că posedau cunoştinŃe suficiente din Evanghelie şi Catehism.270 HoŃii de animale erau însemnaŃi cu fierul roşu pe frunte, iar recidiviştilor li se tăiau urechile. Cei care se băteau pe stradă sau umblau beŃi primeau mai multe lovituri de bici sau de lopată în PiaŃa Mare.271

Tot în PiaŃa Mare, lângă stâlpul infamiei, erau duse la îndeplinire condamnările la moarte. Existau mai multe moduri de aplicare a acestei pedepse. În cele mai multe cazuri, nefericiŃii erau decapitaŃi sau spânzuraŃi. În cazuri mai grave se aplica tăierea corpului în patru părŃi sau tragerea pe roată. De asemenea, până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, tot în PiaŃa Mare a fost instalat rugul pe care erau arse persoanele condamnate pentru vrăjitorie.272

3. VecinătăŃile din Sibiu

În misiunea de civilizare a poporului şi de îndreptare, pe baze evanghelice, a vieŃii publice, Biserica a primit sprijin din partea unei alte instituŃii sociale şi administrative, larg răspândită în aşezările săseşti. Este vorba de vecinătate, o asociaŃie a capilor de familii din aria a două până la patru uliŃe. După cum se va vedea mai jos, această instituŃie comunitară a venit în întâmpinarea celor mai diverse cerinŃe pe care le aveau locuitorii respectivelor străzi. Prin intermediul vecinătăŃilor, se asigura ordinea publică, se menŃinea disciplina şi buna convieŃuire între locuitori, astfel că această instituŃie exercita o influenŃă considerabilă asupra fiecărui cetăŃean.

Cea dintâi atestare documentară a unei vecinătăŃi datează din anul 1563 (anume vecinătatea de pe strada Tipografilor), urmând apoi în anii următori cele de pe străzile Ocnei (1577), ConstituŃiei şi Avram Iancu (1581), ori cea din PiaŃa Mare şi PiaŃa Mică (1582). Cel dintâi registru în care sunt consemnate toate vecinătăŃile sibiene datează din 1626. În acel an existau în Sibiu un număr de 31 de vecinătăŃi. Cu mici modificări, această împărŃire a Sibiului a dăinuit până la mijlocul secolului al XIX-lea.273 268 Ibidem, II, p. 135. 269 Ibidem. 270 Richard Schuller, Der evangelische-sächsische Pfarrer..., p. 304. 271 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, II, p. 128-129. 272 Ibidem, I, p. 18. 273 În anul 1780 s-a înfiinŃat vecinătatea din noul cartier Iosefin, iar în primele decenii ale secolului al

XIX-lea alte patru noi vecinătăŃi în faŃa celor patru porŃi ale cetăŃii. Numărul vecinătăŃilor a fost redus în anul 1857 la 30, iar în 1885 la 20 (Franz Zimmermann, Die Nachbarschaften in Hermannstadt.

151

În fruntea vecinătăŃilor se aflau doi starosti, unul în vârstă, celălalt mai tânăr. Aceştia erau aleşi în fiecare an, de Miercurea cenuşii, de către adunarea tuturor membrilor. Mai exista şi un organ colectiv restrâns de conducere, sfatul celor bătrâni – Altschaft, alcătuit de obicei din opt membri în vârstă. Să fii membru al vecinătăŃii era considerată o cinste, de aceea nu erau acceptaŃi decât capi de familie, posesori de case.274

Rolul vecinătăŃilor în administrarea oraşelor (şi a satelor) săseşti a fost deosebit de însemnat. Mai întâi, datorită faptului că se bucurau de dreptul de autoguvernare şi autoadministrare, vecinătăŃile au fost adevărate organe legislative, având dreptul de a emite statute care reglementau toate sferele de activitate umană, degrevând Magistratul de aceste sarcini. Însă în acest fel au apărut considerabile deosebiri între statutele diferitelor vecinătăŃi, în special în ceea ce priveşte pedepsele acordate pentru aceeaşi învinuire de încălcare a normelor de conduită. De exemplu, bătutul cu pumnul în masă în timpul unei certe era pedepsit într-o vecinătate cu o amendă de 5 dinari, iar în altă vecinătate cu 10 dinari. Tocmai de aceea, Magistratul oraşului a decis, în anul 1651, uniformizarea prevederilor statutare ale vecinătăŃilor, prin emiterea unui statut unic (Allgemeine Nachbarschaftsartikel) cu 32 de articole, care a intrat în vigoare la 4 ianuarie 1652. Prin aceasta, instituŃia vecinătăŃii sibiene (în care erau reprezentaŃi toŃi cetăŃenii posesori de case, indiferent de statutul lor social) şi-a pierdut în mare parte autonomia legislativă, în dauna Magistratului, exponentul intereselor marelui patriciat orăşenesc. De acum înainte, starostii vecinătăŃilor au devenit pe de o parte simple verigi prin care oficialităŃile orăşeneşti anunŃau populaŃiei noile norme juridice votate de Magistrat, iar pe de altă parte executanŃi ai acestor norme.275

VecinătăŃile au avut şi îndatorirea de a păzi ordinea publică, starostii îndeplinind funcŃia de poliŃişti de sector. În acest mod era urmărit comportamentul fiecărui locuitor al Sibiului, orice încălcare a legii şi a comportamentului civilizat era sesizată şi pedepsită. Trimestrial aveau loc adunări ale vecinătăŃilor, la care starostii anunŃau toate încălcările normelor morale şi sociale de către locuitori (beŃii, certuri, neatenŃie în privinŃa incendiilor, neajutorarea celor nevoiaşi, lipsa de la slujbele bisericeşti), precum şi pedepsele acordate. De asemenea, starostii aveau obligaŃia de a recenza periodic populaŃia şi animalele din gospodării, de a evalua veniturile fiecărei familii (uşurând astfel sarcina funcŃionarilor fiscali ai oraşului în repartizarea impozitelor anuale). Tot starostii trebuiau să fie atenŃi şi să nu permită unor indivizi de altă naŃionalitate decât cea germană, să dobândească proprietăŃi imobiliare în zona geografică a vecinătăŃii lor. EvidenŃa străinilor care locuiau în chirie pe teritoriul vecinătăŃii era foarte strictă, starostii fiind obligaŃi să nu permită rămânerea peste noapte în oraş a persoanelor dubioase, a tăietorilor de lemne, a

Ein Beitrag zur Geschichte der deutschen Stadtverfassung und –Verwaltung in Siebenbürgen, în "Archiv des Vereins…", vol. 20, Sibiu, 1885, p. 53-60 şi 129-130). În 1891, printr-un decret al Guvernului de la Budapesta, instituŃia vecinătăŃilor a fost desfiinŃată (E. Sigerus, Chronik…, p. 54).

274 Oskar Wittstock, Die Nachbarschaft, în "Bilder aus der Kulturgeschichte der Siebenbürger Sachsen", vol. I, Sibiu, 1928, p. 366.

275 Franz Zimmermann, Die Nachbarschaften in Hermannstadt…, p. 60-61 şi 84-85. Statutul din anul 1652 este publicat la p. 155-160.

152

femeilor cu moravuri uşoare şi a tuturor vagabonzilor. La cumpăna dintre secolele XVII-XVIII, Magistratul a ordonat chiar ca starostii să inspecteze săptămânal toate casele de pe teritoriul vecinătăŃii pentru a verifica dacă nu cumva sunt ascunse persoane dubioase.276

Pentru asigurarea ordinii publice, toŃi cetăŃenii trebuiau să colinde pe rând noaptea uliŃele din vecinătate, păzind astfel comunitatea de hoŃi (amintim faptul că deplasarea pe străzi după o anumită oră era interzisă). Tot la fel, a fost instituită paza în timpul serviciilor divine din biserici. De la această îndatorire cetăŃenească (nesalarizată, de altfel) de pază a ordinii publice erau desigur excluşi cei în vârstă şi suferinzi. Abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, printr-un decret al Guberniului ardelean din anul 1757, oficialităŃile oraşului au fost nevoite să renunŃe la serviciul de pază prestat de cetăŃeni, obligând vecinătăŃile să angajeze gardieni publici, care urmau să primească şi salariu. Locuitorii Sibiului însă nu au avut încredere în aceşti gardieni, amânând, cât timp a fost posibil, punerea în practică a cererii Guberniului.277

Numeroase alte îndatoriri, care Ńin azi de competenŃa organelor municipale, s-au aflat în veacurile trecute în grija vecinătăŃilor, precum serviciul de pompieri ori cel de salubritate. Starostii trebuiau să poarte de grijă ca fântânile să fie menŃinute în bună rânduială,278 iar cetăŃenii să păstreze curăŃenia în faŃa casei.279 În unele epoci, starostii au avut chiar şi dreptul de a inspecta interiorul locuinŃelor, pentru a verifica menŃinerea curăŃeniei în case.280 Tot în sarcina vecinătăŃilor s-a aflat până la mijlocul secolului al XIX-lea pavarea străzilor,281 precum şi iluminarea lor.282

276 Ibidem, p. 64-69. 277 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 99-100. 278 Fiecare stradă (cu excepŃia străzii Rebreanu) avea una sau două fântâni. La început, acestea au fost

fântâni cu cumpănă, precum şi puŃuri cu găleŃi (unele dintre ele funcŃionând până la mijlocul secolului al XIX-lea). După 1700 au apărut fântânile cu roată. Dar această apă de fântână era deosebit de rea, datorită compoziŃiei mare de nitraŃi, astfel că autorităŃile oraşului au decis, în secolul al XVII-lea, amenajarea unei conducte (din lemn de molid), care să aducă apă dintr-un iaz situat în faŃa PorŃii Cisnădiei (în zona clădirii actuale a Primăriei), iaz alimentat de pârâul (de fapt canalul) Şevis, care curgea pe actualul Bulevard al Victoriei. Acest iaz a fost cumpărat de primărie în anul 1584 şi avea menirea de a limpezi, prin decantare, apa pârâului. La început, conducta parcurgea strada Bălcescu, ajungea în PiaŃa Mare, până la intrarea în strada Avram Iancu, alimentând trei fântâni (pe strada Bălcescu, în dreptul clădiri Romtelecom; în PiaŃa Mare, aproape de strada Avram Iancu; şi, în fine, pe strada Avram Iancu, chiar la intrarea dinspre PiaŃa Mare). În secolul al XVIII-lea, conducta a fost extinsă pe străzile Tribunei, Mitropoliei, Centumvirilor şi Ocnei. Dar nici această apă din Şevis nu a fost mai bună. Deseori, după ploi torenŃiale, apa care ieşea din aceste fântâni era galbenă din cauza nămolului. De altfel, medicul Andreas Wolf atenŃiona, în 1793, că apa din Sibiu constituia un adevărat pericol pentru sănătatea populaŃiei. Doar familia Brukenthal plătea un slujitor român care aducea în fiecare zi apă proaspătă de băut din Răşinari. Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a reuşit alimentarea oraşului cu apă de munte (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 104-109).

279 În mijlocul celor mai importante străzi ale Sibiului se aflau şanŃuri, în care curgea apă adusă din acelaşi iaz situat în faŃa PorŃii Cisnădiei (Ibidem).

280 Această îndatorire a fost tot mereu repetată în statutele vecinătăŃilor din veacurile XVIII-XIX (Franz Zimmermann, Die Nachbarschaften in Hermannstadt…, p. 67).

281 Primele ştiri despre existenŃa pavajului stradal din Sibiu datează din secolul al XVII-lea. În şedinŃele Magistratului din anul 1662 se deplângea însă faptul că multe străzi trebuiau reparate. Măsuri mai

153

Rolul vecinătăŃilor nu s-a restrâns doar la problemele de administraŃie orăşenească. Ele au fost adevărate asociaŃii de într-ajutorare, astfel că viaŃa comunitară primea un nou impuls. NunŃile şi toate celelalte ceremonii ale unei familii erau organizate cu ajutorul vecinilor, care nu aveau voie nicidecum să lipsească. Pentru asemenea ocazii, fiecare vecinătate avea propriile tacâmuri, folosite la nevoie de către fiecare membru al vecinătăŃii.

În acea vreme, individualismul atât de răspândit azi era cu totul necunoscut. Locuitorii ieşeau împreună la munca la câmp, iar când un membru al unei familii se îmbolnăvea, munca era preluată tot de vecini. Încheierea recoltei constituia o adevărată sărbătoare a întregii vecinătăŃi. Starostele era însă obligat să poarte de grijă, ca buna-cuviinŃă şi măsura să nu fie întrecute. Astfel, Statutele Sibiului din anul 1652 prevedeau că, în cazul în care vecinătăŃile doreau organizarea unor petreceri sau festivităŃi, să li se permită aceasta, aber nicht in Exces und Ueberfluss der Speissen, sondern ein Gericht ohn Gebäckel ("dar nu cu exces şi cu abundenŃă de mâncare, ci doar cu un meniu şi fără cocătură (produse de panificaŃie dulci, prăjituri, n.n."). În cazul încălcării acestui ordin, se plătea o

ferme au fost luate abia în anul 1740, când Magistratul a impus o "dare" specială tuturor Ńăranilor care intrau în oraş, anume de a aduce două-trei pietre, "pentru a îmbunătăŃi pavajul care lăsa mult de dorit". În anul 1762, generalul Adolf von Buccow a obligat autorităŃile orăşeneşti să paveze strada N. Bălcescu, care a primit cu această ocazie şi un trotuar. Cinci ani mai târziu, un ordin al Guberniului (care îşi avea reşedinŃa în Sibiu) cerea pavarea tuturor străzilor, deoarece traversarea lor de către locuitori, precum şi de către trăsuri întâmpina, din cauza noroiului, mare greutate. Deşi ordinul a fost reluat în anul următor, lucrările propriu-zise de pietruire au început abia în anul 1775, fiind supravegheate de administratorul orăşenesc (Stadthann). Însă în majoritatea străzilor au fost înconjurate de pavaj doar fântânile şi canalele prin care se scurgea apa din pârâul Şevis. În anul 1789 a fost amenajat un trotuar care lega PiaŃa Mare de teatrul de pe strada CetăŃii (teatru aflat în Turnul cel Gros). În anii următori, vecinătăŃile au preluat, fiecare după posibilităŃi, sarcina de pavare a străzilor: Tipografilor (1791), Filarmonicii (1825), Magheru (1826), Târgul Vinului (1837). FaŃă de capitala Ungariei, Buda, în care existau, în anul 1801, doar trei străzi pavate, Sibiul se afla într-o situaŃie mult mai favorabilă (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 86-87).

282 În anul 1770, Centumviratul din Sibiu transmitea Magistratului cererea CurŃii de la Viena de a se ilumina străzile sibiene în timpul nopŃii. Răspunsul senatorilor a fost acela că, "în sărăcia şi în condiŃiile precare în care trăiesc cetăŃenii, iluminarea oraşului nu este necesară". Abia în anul 1817, cu ocazia vizitei la Sibiu a împăratului Francisc I şi a soŃiei acestuia, au fost întreprinse primele măsuri pentru iluminarea străzilor, fiecare vecinătate fiind obligată să se ocupe de această problemă. După plecarea familiei imperiale, primarul Martin von Hochmeister a încercat să-i determine pe sibieni să aibă în continuare grijă de iluminatul străzii. Însă locuitorii s-au opus, pretextând că "cetăŃenii onorabili" se aşează să doarmă odată cu venirea serii, iar oamenii depravaŃi nu au nevoie de lumină pe uliŃe. Totuşi, unele vecinătăŃi au continuat să cheltuiască bani pentru lanterne, pe care le puneau în funcŃiune abia în nopŃile fără lună. De exemplu, în lunile de iarnă a anilor 1820/1821, strada Avram Iancu a fost iluminată în timpul a 17 nopŃi, cheltuindu-se pentru aceasta 136 de lumânări. În anul 1825, pe strada Movilei, cele trei lanterne au fost aprinse de 14 ori în ianuarie şi de 12 ori în februarie. După anul 1825, la presiunile primarului Martin von Hochmeister, toate străzile din Oraşul de Sus şi majoritatea din Oraşul de Jos aveau lanterne cu lumânări. În anul 1835 au fost introduse şi la Sibiu, prin grija vecinătăŃii de pe strada Tipografilor, lămpile cu ulei. Doi ani mai târziu, sarcina iluminatului public a fost preluată de autorităŃile orăşeneşti (vecinătăŃile au plătit în continuare, până în 1854, o contribuŃie anuală). În nopŃile întunecate de iarnă, străzile erau iluminate de la ora 21, iar iarna de la orele 18-19. Din anul 1862, a început să se ilumineze cu petrol, iar în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea cu gaz (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 109-112).

154

amendă de 5 fl. Totodată, după ora 21 nu mai era permis jocul şi dansul, sub pedeapsa plătirii unei găleŃi de vin.283

Starostii erau datori ca, în timpul festivităŃilor comune ale vecinilor, să aibă grijă ca nimeni să nu încalce normele comportamentului civilizat. Astfel, tinerii trebuiau să acorde respectul cuvenit celor în vârstă. Aprinderea la mânie, bătutul cu pumnul în masă, aruncarea de obiecte, vărsarea vinului pe masă, beŃia şi scuipatul erau pedepsite prin amenzi destul de severe.284

Ilustrative pentru rigorismul legislativ şi austeritatea vieŃii cotidiene din Sibiul de după adoptarea Reformei luterane sunt şi măsurile speciale luate în privinŃa duratei nunŃilor şi a numărului invitaŃilor admişi. În anul 1565 s-a decis de către Magistrat că invitaŃii nu pot ocupa mai mult de zece mese. Dar ordinul a fost încălcat chiar de comitele Albert Huet care s-a căsătorit la 6 februarie 1575 cu "o fecioară de 13 ani" şi a organizat o nuntă cu un număr atât de mare de invitaŃi, încât au fost necesare 50 de mese. În secolele următoare au fost emise nenumărate ordonanŃe privind nunŃile, fapt care demonstrează că ele trebuiau tot mereu reamintite locuitorilor. De exemplu, în secolul al XVII-lea s-a interzis ca nunŃile să dureze mai mult de o zi (ele urmând să se încheie vara la ora 23, iar iarna la ora 22). Dar în anul 1696 s-a decis ca nunŃile să înceapă vara la ora 10, iarna la ora 11 şi să se încheie la ora 16, indiferent de anotimp. Patru ani mai târziu, autorităŃile oraşului au emis un Regulament al nunŃilor, în care era stabilit cu precizie chiar şi meniul obligatoriu, alcătuit din trei-patru feluri, pentru desert fiind necesară o aprobare din partea oficialităŃilor oraşului. (Acelaşi regim îl aveau şi petrecerile din sânul familiilor. Controalele urmăreau atât numărul invitaŃilor, cât şi numărul şi felurile meniurilor).285

În anul 1702, Magistratul a decis că orice festivitate publică (adică a vecinătăŃilor) şi particulară nu mai putea avea loc, fără obŃinerea unei permisiuni speciale din partea primăriei. Cincizeci de ani mai târziu, autorităŃile au decis că fiecare persoană doritoare să organizeze o petrecere privată, trebuia să se prezinte la comisariatul de poliŃie, unde era analizată situaŃia sa materială şi, în funcŃie de aceasta, fixat meniul permis.286

4. Procese de vrăjitorie la Sibiu

Un fapt mai puŃin cunoscut din istoria Sibiului medieval este desfăşurarea în cetatea de pe malurile Cibinului a unor procese pentru vrăjitorie, soldate cu condamnări la moarte, prin arderea pe rug.

CredinŃa în vrăjitoare era larg răspândită atât în poporul de rând, cât şi printre fruntaşii acestuia, funcŃionari laici sau slujbaşi ai Bisericii. Având drept Ńel evanghelizarea vieŃii credincioşilor, sinodul Bisericii săseşti din anul 1572 a cerut

283 Statutele sunt publicate de Fr. Schuler von Libloy, Merkwürdige Minicipal-Constitutionen der

Siebenbürger Sekler und Sachsen, Sibiu, 1862, p. 95-102. Prevederile menŃionate sunt cuprinse în articolele 7-8, la p. 97.

284 Franz Zimmermann, Die Nachbarschaften in Hermannstadt…, p. 120. 285 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, III, p. 53, I, p. 118-125. 286 Franz Zimmermann, Die Nachbarschaften in Hermannstadt…, p. 121.

155

ca decanii capitlurilor să cerceteze în teritoriile lor dacă există vrăjitoare şi să le pedepsească.287 Doi ani mai târziu, sinodul a decis ca, aceia care căutau la vrăjitoare sprijin în necazurile lor, să fie pedepsiŃi cu amenzi sau chiar cu excomunicarea (măsurile drastice erau necesare, deoarece existau chiar şi unii clerici care apelau la aceste practici). În anul 1577, Universitatea NaŃiunii Săseşti, împreună cu Universitatea spirituală a considerat necesar ca, în timpul vizitelor pastorale, decanii să urmărească la sate şi eventualele cazuri de vrăjitorie, hotărând, pe de o parte, ca persoanele învinuite de acest păcat să fie pedepsite de autorităŃile politice după legislaŃia din Imperiul Romano-German, adică prin arderea pe rug, iar, pe de altă parte, laicii care, în caz de boală sau de alte neajunsuri, apelau la vrăjitoare sau la mijloace magice, să fie amendaŃi. Cu toate acestea, nu s-a trecut încă la procese şi persecuŃii, poate şi datorită faptului că funcŃionarii politici au temperat cât au putut zelul slujitorilor bisericeşti. Probabil de aceea noile Statute ale naŃiunii săseşti din anul 1583 nu au cuprins nici un articol privitor la vrăjitorie (totuşi, în secolul al XVII-lea, articolul din Statutele Municipale ale Saşilor din Transilvania, privitor la uciderea prin amestecul de otrăvuri, a fost folosit în numeroase procese de vrăjitorie).288

Cel dintâi proces cunoscut în Transilvania, a cărui cauză l-a reprezentat un caz de vrăjitorie, a avut loc în anul 1606. Inculpata era o săteancă din Slimnic, dar originară din Vurpăr (scaunul Sibiu), care a depus în apărarea sa o declaraŃie, susŃinută de altfel şi de martori, potrivit căreia ea, părinŃii şi bunicii ei au dus o viaŃă "în dreptate şi evlavie". În urma acestei declaraŃii a fost eliberată.289

IniŃial, procesele de vrăjitorie au apărut în urma convingerii unor locuitori că obiecte sau animale din gospodăriile lor fuseseră supuse unor farmece (cu alte cuvinte, că fuseseră "deochiate"). În cazul în care bănuiau vreo persoană vinovată de aceste fapte, se adresau instanŃelor judecătoreşti, pretinzând despăgubiri materiale. De cele mai multe ori, "judecata" avea lor în faŃa preotului sau a starostelui vecinătăŃii, împricinaŃii ajungând până la urmă la un compromis, deoarece, în caz contrar, erau consideraŃi distrugători ai armoniei din sânul comunităŃii, fapt pentru care erau pedepsiŃi prin excluderea din vecinătate şi prin interzicerea primirii Împărtăşaniei.290

Ulterior, procesele de vrăjitorie s-au înmulŃit, iar verdictele emise au fost tot mai sângeroase. Şi aceasta, deoarece domini politici au devenit principalii promotori ai stârpirii practicilor magice. În anul 1615, Magistratul sibian a cerut Sinodului Bisericii Evanghelice să includă în chestionarul aplicat în timpul vizitelor pastorale ale decanilor şi întrebarea "dacă practică cineva vrăjitoria sau

287 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, II, p. 63. 288 Fr. Müller, Beiträge zur Geschichte des Hexensglauben und des Hexenprozesses in Siebenbürgen,

Braunschweig, 1854, p. 19-21. Statutele prevedeau în Partea IV, Titlul III, Articolul 3 că dacă “pregăteşte cineva otravă pentru a vătăma pe alŃii, fie că o poartă cu el, fie că o dă mai departe, va fi pedepsit ca ucigaş, deoarece umblă cu mijloace periculoase cu care se ia viaŃa altor persoane” (Felix Sutschek, Statutele Municipale ale saşilor din Transilvania, Stuttgart, 1997, p. 244).

289 Karl Schwarz, Hermannstädter Hexenprozesse. Ein Bild aus der "guten alten Zeit", în "Siebenbürgisches Volkskalender für das Jahr 1870", an. XIX, Sibiu, 1870, p. 19.

290 Ibidem, p. 20-21.

156

altceva asemănător". Dar Sinodul a refuzat, afirmând că autoritatea politică nu are dreptul să emită asemenea articole; totodată, au amintit că articolul din anul 1577 nu fusese abrogat. În întregul secol al XVII-lea, sinoadele Bisericii Evanghelice nu au mai emis nici un alt articol care să combată vrăjitoria.291

Însă, prin grija autorităŃilor politice, şi Transilvania a avut nefericirea să cunoască ruguri pe care erau arse persoane acuzate de vrăjitorie. Toate procesele se desfăşurau după acelaşi regulament. Dacă persoana învinuită nu ajungea la împăcare cu acuzatorii şi era astfel exclusă din vecinătate şi oprită de la Împărtăşanie, urma procesul în faŃa judecătoriei de Scaun (în cazul Sibiului înaintea Magistratului). Persoana acuzată era întemniŃată în cele mai întunecate celule ale închisorii (având astfel o soartă mult mai rea decât deŃinuŃii de drept comun) şi tribunalul trecea la audierea martorilor care, de obicei, incriminau persoana "vinovată", afirmând că aceasta era cunoscută de multă vreme că se ocupa cu vrăjitoria. După ce judecătorul aduna destule dovezi, urma anchetarea acuzatei pentru a se obŃine recunoaşterea vinovăŃiei de către aceasta. Totodată, locuinŃa acesteia era percheziŃionată, căutându-se probe precum oale cu diferite alifii, apoi coarne sau diferite oase de animale (posibile obiecte folosite pentru vrăji). În cazul în care acuzata nega învinuirea ce i se aducea, era supusă la "proba apei".292

Aceasta era considerată drept "judecata lui Dumnezeu" şi se desfăşura astfel: Persoana în cauză era dezbrăcată, apoi mâna sa dreaptă era legată de degetul mare de la piciorul drept, iar mâna stângă de degetul mare de la piciorul stâng. După ce trupul îi era prins cu o funie, persoana acuzată era lăsată în apă. Existând convingerea că apa respinge elementele necurate, judecătorul urmărea să vadă dacă trupul împricinatei se scufunda în apă sau plutea deasupra ei (desigur, aceasta depindea de gradul de întindere a funiei). Uneori "proba apei" era repetată de mai multe ori (chiar şi de 10 ori), în speranŃa că acuzatul(a) îşi recunoştea vinovăŃia. La Sibiu această probă avea loc la iazul breslei croitorilor, situat pe actualul Bulevard Coposu.293

După efectuarea cu "succes" a probei apei, persoana acuzată, fiind distrusă psihic şi convinsă de propria vinovăŃie, îşi sonda cu teamă trecutul pentru a-şi da seama în ce moment al vieŃii a intrat în mrejele diavolului. Cei care continuau însă să refuze să-şi mărturisească vina erau "ajutaŃi" la aceasta prin prezentarea aparatelor de tortură, iar mai apoi prin folosirea acestora. În cele din urmă, persoana care îşi mărturisea vina era decapitată, iar apoi trupul era ars pe rug. Cei care refuzau să mărturisească erau arşi de vii pe rugurile aprinse.294

Iată, de exemplu, un fragment din ancheta lui Georg Schobel din CriŃ, sat aflat printre proprietăŃile oraşului Sibiu (azi în jud. Braşov), la 28-29 martie 1700, de o instanŃă de apel din Sibiu, judecător fiind un senator din Magistratul sibian. Procesul începuse în octombrie 1699, iar la 28 martie 1700, acuzatul se încăpăŃâna încă să nu mărturisească învinuirea, deşi declara că este convins că ar fi în interesul său să o facă, ştiind că aşa nu va fi ars de viu pe rug. Probabil sperând că va dovedi tribunalului că nu este vrăjitor, a cerut să fie supus la proba apei.

291 Fr. Müller, Beiträge..., p. 29 şi 33. 292 Fr. Müller, Beiträge..., p. 66-70; Karl Schwarz, op. cit., p. 21-22. 293 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, II, p. 65. 294 Karl Schwarz, op. cit., p. 25-26.

157

Dar iată cum a fost descrisă judecata: Judecătorul l-a întrebat: ŞtiŃi cum se face că plutesc vrăjitoarele? Răspunsul acuzatului: "De aceea plutesc, pentru că slujesc diavolului; au încheiat un pact cu el" J: Plutesc toate vrăjitoarele? R: Nu am auzit de nici una să se fi scufundat. Cele care au încheiat pact cu diavolul, plutesc. J: Şi cum fac vrăjitoarele pact cu diavolul? R: Promit diavolului că-i vor sluji. J: În ce fel şi în ce mod? R: Aceasta nu pot să ştiu, căci sunt multe, unele au făcut într-un mod, altele în alt mod. Dacă voi pluti, voi fi însemnat ca vrăjitor. J: În cazul în care veŃi pluti, veŃi recunoaşte că sunteŃi vrăjitor? R: În sfârşit voi recunoaşte (...) J: Şi ce verdict daŃi acum, în cazul în care veŃi pluti? R: Dacă plutesc, atunci mi se va întâmpla cu dreptate. J: De unde ştiŃi că celor care plutesc li se întâmplă cu dreptate? R: De aceea, pentru că apa nu suportă om nedrept. Dacă voi pluti, mi se va face dreptate. Judecătorul l-a condamnă să fie supus la proba apei. Nefericitul acuzat a plutit, astfel că ancheta a început a doua zi cu următoarele întrebări: J: RecunoaşteŃi în sfârşit că sunteŃi un sărman păcătos? R: Da, recunosc că sunt un păcătos J. SunteŃi vinovat şi de păcatul vrăjitoriei? R: Da, am făcut asemenea păcate. J: Ce vrăji aŃi învăŃat să faceŃi? R: Să aduc pagubă vitelor şi grânelor. J: AŃi adus cuiva vreo pagubă? R: Doamnei Thiess Gedderth i-am omorât o vacă. J: În ce fel şi în ce mod? R: Am lovit-o şi ucis-o. J: Cu ce? R: Cu mâinile. J: Dar spuneŃi-mi adevărul! R: I-am şi dat ceva. J: Ce i-aŃi dat? R: O alifie din vasul mic. J: PuteŃi ucide şi oameni? R: Nu, căci n-am învăŃat felul acesta de vrăjitorie, ci numai acela pentru a păgubi vitele şi grânele. J: Dar câte feluri de vrăjitorie există? R: Sunt câteva. Mai multe. 1. Pagubă la vite; 2. La grâne; 3. La unt; 4. La lapte; 5. La oameni; 6. La bani. J: Şi care feluri le-Ńi învăŃat?

158

R: Pentru a păgubi vitele şi grânele. J: Cine v-a învăŃat? R: Am învăŃat de la alŃii, care au murit deja. J: Cum şi în ce mod? R: Am slujit diavolului, am făcut un pact cu el" În continuare, acuzatul a arătat că noaptea sufletul îi iese din trup, că vrăjitoarele şi vrăjitorii au locuri de întâlnire, unde primesc de la "vrăjmaş" o alifie specială, cu care săvârşesc vrăjile. La sfârşit a mai numit încă şase vrăjitoare şi un vrăjitor din sat. Pe urmă a fost dus cu soŃia lui ad locum executionis Magicae destinatum unde au şi fost executaŃi.295

Spre deosebire de Germania, unde cifra victimelor proceselor de vrăjitorie depăşeşte 100.000,296 în Transilvania au fost înregistrate relativ puŃine arderi pe rug. În secolul al XVII-lea, în scaunele Rupea şi Sighişoara au fost arse pe rug 25 de persoane.297 Cronicile sibiene menŃionează că între anii 1638-1710 au fost arse 13 vrăjitoare (multe altele au scăpat cu viaŃa, primind pedepse mai mici),298 dar probabil că protocoalele Magistratului vor mai ascunde şi alte nume de persoane osândite la moarte pentru vrăjitorie. Unele asemenea verdicte au avut şi motivaŃie politică, precum cel din anul 1653, când a fost arsă văduva fostului comite săsesc Valentin Seraphin, la 14 ani după moartea soŃului ei.299

Procesele de vrăjitorie au devenit tot mai rare după pătrunderea ideilor Iluminismului. În anul 1718, judecătorii din Sibiu au ezitat să dea verdictul în două cazuri (în pofida depoziŃiei a mai mult de 60 de martori), de teamă de a nu condamna oameni nevinovaŃi.300 Totuşi, din când în când mai aveau loc asemenea procese. La Sibiu, ultima ardere pe rug a avut loc în anul 1703, iar ultima de pe Pământul Crăiesc a avut loc la Sebeş, în anul 1746, când au fost executate două surori, împreună cu mama şi bunica lor. Însă procesele au continuat, ultimul având loc la Sibiu în anul 1721,301 iar pe întregul teritoriu săsesc la Mediaş, în anul 1753.

295 Fr. Teutsch, Sächsische Hexenprozesse, în "Archiv des Vereins...", vol. 39, Sibiu, 1915, p. 709 şi

729-735. Cronicarul sibian Johann Irthell menŃionează că la 9 iulie 1675 au fost condamnate să fie supuse probei apei şase vrăjitoare şi un român tânăr, învinuit de bigamie şi condamnat deja la moarte (acesta, probabil pentru a dovedi că cei care nu sunt vrăjitori nu plutesc). Într-adevăr, românul s-a scufundat, abia a fost scos din apă, pentru a nu se îneca. Cele şase femei au plutit. Acestea au fost condamnate la moarte pe rug, în timp ce românul a fost graŃiat (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, II, p. 66).

296 Ibidem, p. 27. Numai în oraşul Würzburg au fost arse pe rug 99 de persoane în anul 1616, 159 între anii 1627-1629 şi 299 după aceea, masacrul neîncetând decât după ce însuşi episcopul a fost acuzat de vrăjitorie de către anchetatori. În Silezia, lipsa lemnului a avut ca urmare construirea de cuptoare în care au fost executaŃi bieŃii nenorociŃi. Astfel au pierit 49 de femei în anul 1651, apoi alŃi 1000 în următorii ani, printre care chiar şi copii de doi până la patru ani (Jean Palou, Vrăjitoria, trad. Ofelia Screciu, Timişoara, 1992, p. 79).

297 Fr. Müller, Beiträge..., p. 37. 298 Karl Schwarz, op. cit., p. 27-28. 299 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, II, p. 65. 300 Ibidem. 301 Karl Schwarz, op. cit., p. 28-29.

159

În acest ultim proces, cele două persoane condamnate la moarte au fost graŃiate de comitele Waldhüter von Adlershausen, pe motivul că

"acum în toată Europa sau cel puŃin în Ńările civilizate ale acestei părŃi a lumii se crede foarte puŃin în vrăjitorie, iar procese ca acesta au devenit deja foarte rare".302

Dar în Transilvania, ultima ardere pe rug a avut loc la Târgu Mureş, în anul 1752, când, după un proces care a durat nouă zile, a fost executată o femeie bătrână.303 În anul 1766, Maria Tereza a publicat Articolele de lege despre magie, cerând ca toate procesele de vrăjitorie să fie trimise la Curtea Imperială, pentru ca nimeni să nu mai fie învinuit "prin înşelăciunea, prostia sau distracŃia" unora sau altora.304

302 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, II, p. 68-69. 303 Fr. Müller, Beiträge..., p. 50-52. 304 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, II, p. 68-69.

CarteSB2[1]

Documents

Transcript of CarteSB2[1]

Carte__SB__2[1]

Documents

Transcript of Carte__SB__2[1]

CarteSB2[1]

Transcript of CarteSB2[1]