MECANISMUL DE EVALUARE

“Valoare - suma calităţilor ce dau preţ unui obiect; proprietatea unui lucru de a satisface o anumită

necesitate a omului; echivalentul în bani al unui obiect.”

Valoarea, ca rezultantă a procesului de evaluare, a apărut odată cu diviziunea muncii. Posesorii factorilor de producţie şi ai productelor au început să participe la procesul de schimb, unde, în funcţie de nevoile şi aşteptările personale, au atribuit un anumit coeficient de importanţă însoţit de un cost de oportunitate propriu. Dar, societatea economică a evoluat atât din punct de vedere al relaţiilor comerciale, cât şi al modalităţilor în care agenţii economici pot transfera atributele dreptului de proprietate. S-a ajuns, astfel, ca un mecanism simplu iniţial de atribuire a valorii, să ia în consideraţie informaţiile ce ţin nu doar de punctele de vedere ale vânzătorilor/cumpărătorilor, respectiv de datele existente în interiorul întreprinderilor supuse negocierii, cât şi de cele din mediul economic, ramura de activitate, activitatea concurenţei şi dinamica pieţelor de desfacere. Valoarea este, în ultimă instanţă, o opinie ce a rezultat în urma unor calcule sau a unei expertize. Situaţiile ce solicită efectuarea evaluării sunt numeroase, dar cele mai cunoscute sunt legate de evenimente ca:

- schimbarea de titluri de proprietate;- pregătirea pentru cotarea la bursă;- majorarea capitalului, fuziunea cu o altă întreprindere, absorbţia şi

cesiunea;- lichidarea întreprinderii;- cumpărarea unor active sau societăţi comerciale.

Fie că este vorba de totalitatea unei societăţi comerciale, fie că este vorba de numai o parte din activele sale, evaluarea nu este văzută în acelaşi mod de către vânzător şi de către cumpărător, fiecare având un alt punct de vedere cu privire la operaţiunea în sine: pentru vânzător este o înstrăinare, în timp ce cumpărătorul vede operaţiunea ca o investiţie sau plasament generator de profit. Preţul la care se face tranzacţia este însă diferit de valoarea calculată. Diferenţa reiese tocmai din contextul acţiunii desfăşurate: preţul este un element real, pe când valoarea este un fundament matematic.

3

Aşadar, la baza negocierii stă evaluarea. În economia de piaţă, standardul cel mai acceptat al valorii este valoarea de piaţă. Standardele de evaluare utilizate în România sunt cele adoptate de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România şi anume:

Standard Domeniul ReglementatSEV 3.02SEV 3.03SEV 3.04SEV 4.01SEV 4.02

Evaluatorul – competenţe, calificareRelaţia evaluator-auditorCondiţii de angajare a evaluăriiPrincipiile evaluării şi practica raportăriiSfera de cuprindere şi fundamente uniforme

SEV 4.03 Valoarea de piaţăSEV 4.04SEV 4.07

Categorii de valori în afara valorii de piaţă Costul de înlocuire net

SEV 4.08 Echipamente, utilaje, instalaţii, mobilier şi birotică

SEV 5 Evaluarea întreprinderiiSEV 6.01 Factori de mediuSEV 6.03 Imobilizări corporale în cursSEV 7.02 Evaluare ipoteci şi gajuriSEV 7.08 Evaluare asocieri temporare imobiliareSEV 8.08 Verificare rapoarte de evaluareSEV 9.01 Principii elaborare a raportului de evaluareSEV 9.02 Raport evaluare: răspundere, confidenţialitate

Referitor la definirea valorii de piaţă, aceasta are mai multe accepţiuni în limbajul de specialitate:- cea cuprinsă în “Normele reevaluării imobilizărilor corporale” din

HGR403/10.05.00: “Valoarea de piaţă … reprezintă preţul care poate fi obţinut pe o piaţă activă, atunci când activele de pe piaţă sunt relativ omogene şi există cantităţi suficiente de asemenea active tranzacţionate, în aşa fel încât oricând pot fi găsiţi potenţiali cumpărători şi vânzători”;

- FEUSA: “cel mai probabil preţ cu care o proprietate ar fi vândută pe o piaţă competitivă şi deschisă, cu toate condiţiile necesare pentru o tranzacţie corectă, vânzătorul şi cumpărătorul acţionând prudent şi în cunoştinţă de cauză, acceptând că preţul nu este afectat de stimuli anormali”;

- TIAVSC/1995/IVS1: “valoarea de piaţă este estimarea mărimii pentru care o proprietate ar fi schimbată la data evaluării, între un vânzător şi un

4

cumpărător hotărâţi, într-o tranzacţie echilibrată, în baza unui marketing adecvat, în care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauză, fiind prudenţi şi fără constrângeri”;

- TEGOVOVA/EVS-4.03: “valoarea de piaţă înseamnă preţul la care o proprietate putea fi vândută în mod rezonabil printr-o înţelegere privată la data evaluării, unde există: un vânzător hotărât, o perioadă pentru a negocia vânzarea şi se ţine cont de natura proprietăţii şi de situaţia pieţei, de faptul că valoarea este statică, pe perioada menţionată anterior, că proprietatea este sub influenţa pieţei libere, cu o publicitate rezonabilă şi că nu se iau în consideraţie ofertele unor cumpărători ale căror interese sunt speciale”.

Elementele comune importante ale definiţiilor anterioare sunt: valoarea este interpretată ca fiind preţul cel mai probabil; nu implică un termen de valabilitate al derulării tranzacţiei; este necesară existenţa unei pieţe libere.

În funcţie de circumstanţele în care se descrie întreprinderea, se poate vorbi de:

- valoare de exploatare continuă - afacerea nu implică o intenţie de încetare a activităţii;

- valoare de lichidare – afacerea este lichidată iar activele sunt vândute “piece by piece”; se poate manifesta sub forma lichidării forţate (licitaţie) sau a lichidării normale (cel mai bun preţ pe activ în urma unei campanii de promovare);

- valoare reziduală – valoarea posibil de realizat la încheierea duratei investiţiei prin vânzare, prin valorificarea pieselor sau subansamblelor;

- valoare de casare - valoarea obţinută din dezmembrarea şi valorificarea materialelor ce compun obiectul evaluat;

- valoare contabilă – valoarea înregistrată în scriptele contabile şi actele de casă ale agentului economic;

- valoare de participaţie – cota parte procentuală din capitalul social ce revine deţinătorului de valori mobiliare, exprimată în unităţi valorice;

- valoare netă – valoare obţinută după deducerea cheltuielilor generate de o anumită activitate sau tranzacţie;

- valoare de investiţie – valoarea cumulată în urma utilizării şi identificării factorilor de producţie necesari atingerii unui obiectiv productiv;

- valoare intrinsecă – valoarea calculată a unui activ economic, după ce se iau în calcul costul investiţiei, capacitatea de a genera cash-flow, mediul de afaceri etc.

5

Important de reţinut este faptul că indiferent de scala adoptată în evaluare, sub o formă sau alta se ajunge în final la analiza sursei de finanţare. De aceea, pentru a se asigura optimizarea deciziei de finanţare, activitatea în domeniu presupune parcurgerea următoarelor etape:

Definirea obiectivelor

Analiştii financiari trebuie să-şi fixeze ca finalitate un obiectiv. Altfel, în cazul în care nu se ştie destinaţia dorită, vor fi în imposibilitatea de a se hotărî asupra metodologiei de urmat. Maximizarea averii acţionarilor este, în general, considerată ca fiind cea mai importantă în actuala societate. Studiul efectuat asupra unui număr de aproximativ 108 societăţi - corporaţii ar arăta că principalele orientări strategice de activitate ale acestora au evoluat astfel:

Obiective 1988 1998

Pe termen scurt a)eficienţă( venit / investiţii) 4.28 4.61 b)profit 4.01 4.41Pe termen lung a) creşterea vânzărilor 3.18 2.97 b) creşterea EPS 2.83 4.38 c) creşterea averii acţionarilor 3.07 4.06*punctajul a variat de la 1 - adică neimportante, la 5 - respectiv foarte importante. Sursa: Master Degree, FABB-Centrul de excelenţă, ASE 1998, Voicu Cristian - Obiective de politică financiară

Monitorizarea efectelor decizionale

Există trei motive ce justifică o astfel de atitudine:a) necesitatea de a măsura acurateţea previziunii pe baza căreia se

recomandă strategia. Dacă analiza se dovedeşte a fi nesatisfăcătoare, este necesar ca analiştii ce au previzionat procesul să se întrebe dacă există şi alte metode de îmbunătăţire a rezultatelor;

b) dacă decizia se dovedeşte a fi una greşită din toate punctele de vedere, prin monitorizare se poate stopa avalanşa efectelor negative şi se pot lua măsuri de îndepărtare a problemelor apărute. Se acţionează pe această cale nu asupra istoricului, ci asupra efectelor nedorite, iar, unde este cazul, se poate abandona definitiv un anumit proiect de investiţii;

6

c) nu doar adoptarea deciziei este importantă, cât mai ales încercările de a asigura mersul investiţiei pe calea previzionată. De exemplu, pe lângă procesul de decizie investiţional, mai este necesară şi urmărirea producţiei ce trebuie să se încadreze în limitele de rentabilitate minime calculate.

Calcularea costului de finanţare

Se are în vedere un cost de oportunitate legat de acceptarea uneia din variante şi respingerea celorlalte. Mergând pe acest fir al ideilor nu putem să nu remarcăm caracteristicile financiare proprii ce însoţesc diferitele direcţii de acţiune din partea managementului, legate de asigurarea cu fonduri a procesului investiţional. Pentru a putea fi realizat obiectivul anterior este necesară o analiză atât pentru rezultatele din perioada trecută, cât şi pentru cele anticipate. Se urmăreşte minimizarea erorii umane în procesul de prelucrare a datelor. Politica financiară la nivel microeconomic trebuie să fie rezultanta analizei comparative între disponibilităţi şi necesar, între nevoi si resurse. În economia anilor ’80 şi ’90 a ţărilor dezvoltate, alegerea principalelor modalităţi de obţinere a fondurilor se prezenta după cum urmează:

1988%

1989%

1990%

1991%

1992%

1993%

1994%

1995%

1996%

1997%

Acţiuni si obligaţiuni

7 13 10 10 12 37 25 29 22 17

Împrumuturi bancare

28 40 46 47 33 15 19 23 30 41

Autofinanţare 55 37 34 33 37 27 25 24 19 17Alte modalităţi

10 10 10 10 18 21 31 24 29 25

*Sursa: Statistica afacerilor, MasterDegree,FABB-1998, Voicu Cristian - Surse de finanţare

Indiferent de opţiunea managementului societăţii privind recurgerea la una din formele de finanţare anterioare, echipa analiştilor financiari trebuie să fie conştientă de faptul că factorul cel mai important ce afectează economia, inclusiv activitatea firmei, este climatul investiţional . Un alt factor de influenţă este inflaţia. Aceasta poate determina potenţialii investitori/creditori să-şi orienteze disponibilităţile către un domeniu sau altul. Rareori investitorii îşi folosesc în exclusivitate o singură sursa de capital. De aceea, se urmăreşte a se şti care este costul mediu ponderat al capitalului pe care îl folosesc:

CMPC= Ci*pi ,unde pi este ponderea cu care fiecare formă de capital participă la finanţare.

7

Agenţii economici au, în general, nevoi de finanţare mai ridicate în şi după perioadele de boom economic, în timp ce necesităţile lor cele mai scăzute urmează după ce recesiunea a atins pragul minim. Pusă într-un grafic, explicaţia anterioară se prezintă astfel:

Asupra deciziilor de finanţare se realizează o presiune din partea unor factori atât interni, cât şi externi, dintre care amintim riscul afacerii, cel de rată a dobânzii şi de piaţă. La acestea se adaugă o serie de vulnerabilităţi legate de:

dependenţa de importurile energetice, dependenţa de exportul unui singur tip de marfă, a unui singur

produs, dependenţa de fluxurile de capital, slăbiciunea sistemului politic şi juridic, tensiuni regionale.

Aceste aspecte trebuie bine înţelese şi reprezintă un element-cheie al analizei riscului investiţiei. Aşadar, studierea întreprinderilor presupune analiza factorului uman, a împrejurărilor economice, sociale si monetare. Acestora se adaugă studierea pieţei, a produselor fabricate sau transformate de către întreprindere, studiul mijloacelor de muncă şi al calităţii acestora, o analiză financiară şi una industrială prezentă şi de perspectivă. Orice studiu ce urmăreşte determinarea valorii unei întreprinderi sau a unei părţi din aceasta trebuie să ţină seama în ipotezele cu care lucrează şi de politică macroeconomică a statului respectiv. Aceasta înseamnă că statul se poate implica în mod direct (ca proprietar, ca întreprinzător) sau indirect, prin susţinerea şi supravegherea unor ramuri sau sectoare economice.

8

BOOM ECONOMIC

RECESIUNE

În concluzie, fie că este vorba de analize privind evaluarea, fie de analize privind fezabilitatea unei afaceri, prelucrarea datelor istorice financiar-economice trebuie să fie însoţită de o ajustare în perspectivă a rezultatelor pe o perioadă ce va varia între 3 şi 5 ani de activitate continuă.

Termeni-cheie definiţia valorii premisele procesului de evaluare clasificarea valorii preţ tranzacţie obiective strategice modalităţi de finanţare costul resurselor efecte decizionale vulnerabilităţi

9

METODE ECONOMETRICE LINIARE ŞI

NELINIARE

Noţiuni. Variabilă reziduală şi ipoteze de estimare. Model econometric

Influenţele din economie, multiple şi aleatorii, adeseori conjuncturale, impun utilizarea unor expresii în genul “medie” sau “indice”. Dar toate acestea sunt rezultanta faptului că, spre deosebire de alte ştiinţe, în economie nu se poate atinge rigurozitatea, ci cel mult se poate explica fenomenul. Pentru a putea înţelege etapele necesare unei derulări analitice econometrice este necesar să ne reamintim o serie de concepte de bază utilizate:- Indicele

I1/0 = (p1iq1I)/ (p0iq0I)

- Media

X = M = (xIfI) / (fI)= E(x)

- Dispersia

= [xI – x )2]/n

respectiv:

= [xI – x )2fi]/fI

= E(x2) – (E(x))2

exprimă împrăştierea valorilor de la medie, la fel ca şi Abaterea medie

pătratică () = (

- Covarianţa

Covxy = [(xi-x )(yi-y )]/n

10

este momentul de ordinul 1 al produselor abaterilor de la medie.

- Coeficientul de corelaţie

rxy = (covxy)/(xy )

exprimă intensitatea legăturii dintre variabile; 1-corelaţie puternică, 0.5 –

corelaţie slabă, 0-lipsa corelaţiei, (-1) – corelaţie inversă.

- R2 (R2) sau Coeficientul de determinare multiplă

- unde SSR=suma pătratică a regresiei;SSE=suma abaterilor pătratice;SST=suma totală pătratică;

SST=SSR+SSE

-iar SST = măsoară variaţia asupra observaţiilor;

SSR =măsoară variaţia explicată;SSE =măsoară variaţia inexplicată / neexplicată.

- R2 sau R2 exprimă proporţia modificărilor variabilei dependente care este explicată prin modelul de regresie; atinge valori ce variază de la 0 (atunci când evoluţia poate fi descrisă de o simplă dreaptă ce trece prin media calculată a datelor), până la 1 (atunci când curba străbate toate punctele de grafic); daca R2 = 0.95, înseamnă că 95% din abaterea variabilei dependente Y este explicată de modelul ales.

- Parametrii estimaţi ai regresiei

11

’1;…….; A’

p)

- Eroarea standard a parametrilorScoloana abaterilor standard este formată din estimarea deviaţiilor

standard a înregistrărilor prelucrate- Testul t-raţio

t-raţio = S

- cu cât raportul este mai mare, cu atât mai semnificativ este parametrul în cadrul modelului regresiv. Acesta este un test statistic pentru a determina dacă valoarea actuală a vectorului format din matricea parametrilor este zero.

- Tabelul analizei dispersieiSursa Grade

libertateSuma

pătratelorMedia

pătratelorF-raţio

Regresia p-1 SSR SSR/(p-1) [SSR*(p-1)]/ [SSE*(n-p)]

Abatere n-p SSE SSE/(n-p)Total n-1 SST

- e folosit să testeze ipoteza nulă Ho, potrivit căreia p=0, comparativ cu ipoteza nenulă sau H1, ce spune că cel puţin un parametru nu este zero. Este vorba de un test al semnificaţiei generale pentru modelul de regresie. Dacă este acceptată Ho, înseamnă că nu există o relaţie concludentă între variabila dependentă şi modelul ales. În această situaţie, datele ar putea fi reprezentate şi de o linie orizontală ce ar trece prin valoarea medie calculată. Ideea este că în urma efectuării testului, să fie respinsă ipoteza nulă în favoarea celei nenule, atunci când F-raţio calculat > Fn,p-1,n-p-1.

- Semnificativitate statisticăp-value < 0.5 nivel maxim al erorii acceptat- eşantionul trebuie să îndeplinească condiţia de reprezentativitate în raport

cu colectivitatea din care a fost extras.- Funcţii econometrice

- pot fi: funcţii liniare y = a +bx funcţii putere y = axb

funcţii logaritmice y = a + b logx funcţii polinomiale de grad “d” y = a+bx+…+mxd

- Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP)- are la baza o serie de ipoteze de lucru: datele privind mulţimea

variabilelor y, x1, x2… sunt obţinute fără erori de observaţie; variabilele

12

explicative x1, x 2,…nu depind unele de altele, nu există corelaţie între ele, îşi exercită influenţa doar asupra variabilei efect y; variabila reziduală este normal distribuită, adică este de medie zero şi dispersie diferită de zero; variabila reziduală este independentă de valorile variabilelor explicative xi.

- Valoarea previzionată- valoarea cu gradul “i” sau valoarea ajustată a variabilei dependente “Y” este notată prin “ Y’i ”. Aceasta se obţine prin evaluarea modelului de regresie Y=f(X, Bj), în care Bj sunt parametri sau variabile de regresie.

- Reziduurile- Reziduul de ordinul i = (Yi – Y’

i)- rezultă din diferenţele pe verticală între datele actuale cunoscute “Yi”

şi curba generată prin valorile calculate “ Y’i ” (Y’i = Xi.). Dacă eroarea (reziduul) este pozitivă, înseamnă că înregistrarea introdusă se găseşte deasupra curbei de regresie, iar în situaţia de negativitate, curba este deasupra datei actuale. Cu cât eroarea este mai mare, cu atât abaterea este mai puţin importantă.

- Suma reziduurilor

- unde N este numărul de observaţii. Expresia reprezintă suma totală pentru toate înregistrările a diferenţelor obţinute din compararea cu valorile calculate.

- Suma pătratică a reziduurilor

- principiul ce stă la baza regresiei neliniare este de a se urmări minimizarea SSE prin ajustarea parametrilor modelului în scopul aducerii curbei grafice calculate aproape de înregistrările introduse; cu cât indicatorul este mai mic, cu atât estimaţiile vor fi mai corecte.

- Metode scor

13

Economiştii contemporani au dezvoltat noţiunile statistice în domeniul analizei şi predicţiei financiare, ajungându-se până la elaborarea unor funcţii polinomiale al căror rol este diferit de la caz la caz. Astfel se poate urmări a se explica un anumit fenomen, sau a efectua o predicţie privind riscul de faliment. Funcţia SCOR este o combinaţie liniară prin intermediul căreia se identifică caracteristicile financiare şi este de forma:

Z = rxy * Ri- unde: rxy reprezintă coeficienţii de corelaţie, iar Ri – rate de rentabilitate

ce trebuie să fie independente între ele, în caz contrar ar transporta influenţa unei variabile în cadrul funcţiei scor în mod amplificat.

Validarea unei teorii sau model financiar se face doar după parcurgerea unui demers absolut necesar:

1. formularea sistemului de ipoteze;2. elaborarea sistemului de modele;3. verificarea empirica a ipotezelor;4. utilizarea unei baze de date semnificative pentru confirmarea

verificărilor. Modelul Altman a fost dedus pe baza unui eşantion ce cuprindea atât întreprinderi solvabile cât şi insolvabile, în care variabilele erau indicatori economico-financiari. Funcţia scor ZA este cu atât mai bună cu cât performanţele întreprinderii sunt mai ridicate, şi anume: ZA < 1.8 faliment iminent; 1.8 < ZA < 2.7 situaţie dificilă; ZA > 2.7 situaţie financiară bună. Alt model de evaluare este cel al lui J. Conan si M. Holder. Potrivit acestuia, riscul de faliment este corelat cu valoarea scorului Zch astfel: Zch <0.04 eşec; 004 < Zch <0.05 pericol; 0.05 < Zch < 0.1 alertă; Zch > 0.1 situaţie foarte bună, risc de faliment scăzut.- Regresia

- metodă de analiză statistică prin care pornindu-se de la valori observate pentru o variabilă y (variabilă dependentă) şi pentru mai multe variabile independente (xi) se caută o expresie a funcţiei ce exprimă legătura dintre ele.

- regresia multiliniară este o funcţie de forma y = b+a1x1+a2x2+….+u, în care coeficienţii ai si b trebuie determinaţi.

- diversele funcţii de regresie polinomiale pot fi reduse, prin transformări de tip lag, în funcţii multiliniare.

14

- evaluarea unei funcţii de regresie referitor la “cât de bună” este se face cu ajutorul unor indicatori statistici care privesc ansamblul funcţiei (R2 , F-prob) sau componentele ei (t-test, F-test).

- F-test indică dacă toată ecuaţia de regresie este semnificativă; situaţie în care Fcalculat este necesar să fie superior lui Ftabelat:- Fcalculat = [R2/(k-1)]/[(1-R2)/(n-k)

- unde k este numărul total de variabile ale ecuaţiei de regresie plus termenul liber;

- n este numărul de observaţii date. - T-test este util în derularea stabilirii semnificativităţii pentru toţi

coeficienţii (ai ) ai variabilelor şi pentru termenul liber; este necesar ca t-test calculat >t-test tabelat; are semnificaţie aparte în cazul eşantioanelor ce înregistrează sub 60 de observaţii.

Recomandăm a se folosi în derularea analizei econometrice pachete de programe din cadrul Microsoft Office Excel, Statistică, DataFit, CurvExpert, MathLab, SPSS. Prin caracteristicile lor, aceste pachete de programe conţin utilitare specializate ce permit transformări statistice, eliminare de sezonalitate, calcul de indicatori, de vectori de ecuaţie, verificarea distribuţiei normale pentru abateri etc. Volumul de date trebuie să fie de minim 100-150 observaţii în aşa fel încât concluziile să fie considerate semnificative. Adiţional, în scopul uşurării analizei statistico-financiare comparative, vă îndrumăm a utiliza programe vizuale din clasa “download file” foarte utile, produse şi perfecţionate în colaborare cu firme de specialitate şi care au dezvoltat funcţii liniare scor de tip “VIC xxxx”. În acest caz, interfaţa de lucru s-ar prezenta sub forma următoare:

15Instaleaza Ruleaza

Model vizual conceptual

DENUMIRE INDICATOR FORMULA DE CALCUL 1999 2000

Marja bruta a profitului (%) – MBP Prof.brut/CAMarja neta a profitului (%) – MNP Prof.net/CARata de profitabilitate a activelor(%) –RPA Prof.net/A.total.mediuRata rentabilitatii capitalului propriu (%)-RRCPR

PN/CPR

Numarul de rotatii al stocurilor –Nr.RSt CA/Stoc mediuGradul de utilizare al stocurilor (%) – GUSt Ven.total/Stoc mediuDurata medie de încasare a creantelor (zile)-DMIC

Creante*360/CA

Durata medie de plata a datoriilor (zile)-DMPD

Datorii total*360/CA

Rata curenta a lichiditatii (%) – RCL Activ circ/Dat. Trm.Scurt

Rata rapida a lichiditatii (%) – RRL Act.circ-Stocuri/DtsGradul de îndatorare (%) –GI Datorii totale/CPRProfit pe actiune (lei/actiune) –P/A PN/Nr.actiuni

Copiaza

Alegeti domeniul de activitate pentru comparare

Analiza statistică este, în general, folosită în managementul investiţiei din mai multe motive: - pentru a se descoperi relaţia dintre performanţa industriei şi cea a companiei

utilizate ca subiect;- pentru a previziona trendul şi valorile viitoare în funcţie de comportamentul

istoric al companiilor;- pentru a se afla/elimina variaţia sub influenţa sezonalităţii. Într-o piaţă concurenţială, valoarea fiecărui activ generează propria rentabilitate aferentă la un risc anume asumat sau acceptat, fapt ce o face să fie o funcţie rezultantă a rentabilităţii sperate şi a influenţei mai multor factori:

Ri = E(Ri) + bijFij

16

unde: E(Ri) = Rfără risc +bi (E(Rm) – Rf)

bi si bij – coeficient de volatilitate;E(Rm) – rentabilitatea pieţei, a sectorului de activitate;Rfara risc – rentabilitatea la investiţii în obligaţiuni de stat etc. al căror risc este considerat nul.

În ultimul timp, utilitatea statisticii se observă şi în determinarea gradului de expunere la riscul de insolvabilitate, ca urmare a falimentului bancar generat de dinamica ratei dobânzii şi a ratei de schimb. Este bine cunoscută situaţia negativă a trezoreriei cu care s-au confruntat societăţile comerciale ce aveau contul curent sau de depozit deschis la bănci ce au intrat în incapacitate de plată: ordinele de plată nu au mai fost executate, nu au mai putut încasa în conturile respective, nu au putut efectua transferul de sold la alte instituţii bancare, nu au beneficiat de asigurări de la fondul de garantare, nu au primit confirmări SWIFT la transferul extern ordonat, motiv pentru care au suportat cheltuieli judiciare sau li s-au perceput penalităţi de către partenerul străin, au plătit cu întârziere salariile etc. Toate aceste neajunsuri au avut ca punct de pornire politica de trezorerie a băncilor în cauză. Pentru a diminua asemenea neajunsuri, se evaluează riscul bancar prin prisma politicii de gestionare a resurselor, ce poate fi una agresivă, activă, adaptivă, anticipativă etc. Cea mai simplă metodă este cea de a verifica corelaţia şi de a stabili funcţii statistico-descriptive între cotaţiile de pornire ale fiecărei bănci la licitaţiile valutare şi între dobânzile interbancare, raportate la valoarea medie zilnică calculată pe ansamblul pieţei de către Banca Naţională a României. Un rol hotărâtor în ce priveşte existenţa unei dinamici juste de evoluţie a ratei dobânzii îl are politica macroeconomică, mai exact politica monetară. Conform definiţiei, aceasta reprezintă “ansamblul de măsuri de sporire sau diminuare a ratei dobânzii si a stocului de bani (a masei monetare) într-un stat într-o anumită perioadă de timp, în scopul influenţării vieţii economice si sociale”. Direcţia de acţiune contemporană în care sunt promovate politicile economice guvernamentale ale statelor democratice vizează, în funcţie de doctrina economică promovată, într-o măsură mai mult sau mai puţin importantă aspectele monetare. În înţelegerea problemelor economice importante şi pentru analiza efectuată prin prisma politicii monetare, succint este necesar a se realiza o trecere în revistă a principalelor variabile ce pot fi utilizate:- Masa monetară este elementul central al oricărei doctrine economice

contemporane, pe fundamentul căreia se promovează măsuri macroeconomice de control asupra dinamicii preţurilor şi puterii de cumpărare;

17

- Rata inflaţiei şi a dobânzii: două aspecte importante în ce priveşte costul de finanţare, respectiv refinanţare şi fructificare la care agenţii economici acceptă sa-şi deruleze activitatea;

- Produsul Naţional Brut: este variabila macroeconomică utilizată în cadrul întocmirii documentaţiei statistice referitoare la performanţele unei economii naţionale într-o anumită perioadă de timp şi care exprimă totalitatea producţiei vândute (a veniturilor realizate) pe teritoriul unui stat de agenţii rezidenţi (naţionali) şi nerezidenţi (investitori străini domiciliaţi) ;

- Rata şomajului: a fost considerată multă vreme ca fiind invers proporţională cu rata inflaţiei, fapt care în prezent se consideră adevărat doar pe termen scurt (de la câteva luni până la un an), întrucât pe termen lung evoluţia este contradictorie, putând exista atât un şomaj ridicat, cât şi o rată a inflaţiei de “doua cifre”;

- Deficitul de cont curent: indicator al performanţelor comerciale naţionale, este statistic atent urmărit datorită influenţei pe care o are asupra satisfacerii cererii de consum şi a informaţiilor pe care le oferă despre competitivitatea unei economii;

- Cererea şi oferta de bani sunt forţele care stau la baza mecanismului inflaţionist prin “preţul de utilizare” (sau rata de fructificare) al banilor pe care părţile îl negociază, şi prin viteza de rotaţie imprimată unităţii monetare naţionale.

Exercitarea controlului asupra evoluţiei de ansamblu a economiei presupune utilizarea unor instrumente monetare complexe:- comportamentul masei monetare la variaţia ratelor de dobândă,

respectiv de refinanţare: este foarte importantă viteza de reacţie, decalajul în timp dintre manifestarea factorului de influenţă şi reacţia pieţei, respectiv tipul de adaptabilitate promovat (anticipativ sau raţional) ;

- sistemul rezervelor minime obligatorii, care vizează restrângerea sau nu a posibilităţii de creare de monedă scripturală din partea băncilor prin procesul creditării;

- operaţiunile de open-market sunt activităţile de vânzare - cumpărare de titluri de stat emise pe piaţa financiară, în scopul controlării bazei monetare (a numerarului în circulaţie şi depozitelor la vedere deschise şi deţinute de băncile comerciale) de către Banca Naţională;

- influenţarea ratei de schimb are în vedere comportamentul autorităţii centrale la fluctuaţia cotaţiei monedei naţionale faţă de cele străine, manifestat prin solicitarea sau nu în anumite perioade de timp a justificării economice stricte pentru operaţiunile monetare de vânzare-cumpărare valută, derulate de către operatorii autorizaţi;

- mărimea deficitului comercial etc.

18

În urmărirea asigurării stabilităţii economice nu se poate vorbi de un program strict în ce priveşte utilizarea unor instrumente monetare, ci dimpotrivă, sunt utilizate şabloane de acţiune în atingerea obiectivelor economice, acestea ţinând cont de realităţile istorico-sociale şi culturale ale unei ţări. La începutul anilor ‘70, activitatea băncii centrale viza controlul creditului prin intermediul unui barem de repartiţie între întreprinderi în vederea luptei contra inflaţiei şi evitării variaţiei de dobândă. În acea situaţie banca era pe o poziţie de forţă, iar dintre debitori cei mai avantajaţi erau agenţii economici mari. În anii ’90 însă, sub influenţa dereglementărilor legale, dinamismul comercial global a impus renunţarea la limitarea creditului şi căutarea unor instrumente noi: taxa scontului, operaţiunile de open-market şi sistemul rezervelor obligatorii. Utilizarea acestora este făcută nu separat ci cumulat, cunoscând faptul că exagerarea în implementarea unui factor are efecte contradictorii care se traduc în sporirea greutăţii de operare a celorlalte. În această ordine de idei, verificarea proporţiilor în care se aplică acest mix de politică monetară trebuie făcută periodic, în condiţiile unui raţionament analitic anticipativ şi implică viteza de adaptabilitate la realităţile de comportament al agenţilor economici. Normele prudenţiale actuale vizează supravegherea bancară în ce priveşte emisiunea de certificate de depozit, statuează anumite raporturi în care trebuie să se găsească elementele de datorii, capitaluri proprii şi activ bilanţier, cât şi corelaţiile ce există între acestea din punct de vedere al lichidităţii, acoperirii plasamentelor cu capitaluri proprii, al formării rezervelor la acordarea de credite etc. Potrivit realităţii economice, “riscul expunerii vs fonduri proprii” este necesar a fi menţinut la nivel acceptabil, fapt ce ar permite existenţa unui sistem bancar sănătos şi creşterea concurenţei. Trebuie a fi menţionat faptul că efectele politicilor monetare asupra ofertei şi cererii globale nu sunt previzibile ca întindere în timp şi spaţiu, această incertitudine constituind o problemă-cheie. Finalitatea instrumentelor monetare în concepţia modernă rezidă în asigurarea unei evoluţii a economiei nepulsatorie, cu fluctuaţii cât mai reduse. Pentru aceasta, în funcţie de rolul care se atribuie intervenţiei statului în economie, se poate acorda prioritate obiectivului inflaţionist sau celui privind şomajul. Indiferent însă de opţiunea aleasă, efectele normelor de funcţionare şi derulare a activităţii pe piaţă pentru operatorii autorizaţi, se consideră a fi superioare celor de intervenţie directă asupra creditului şi masei monetare. În final, merită amintită şi influenţa exercitată de către mişcările de capital investiţional şi speculativ, a ratei dobânzii externe de finanţare-fructificare şi ajutorare internaţională, a percepţiei de rating extern pentru ţara debitoare.

19

Pe baza informaţiilor financiare, asupra fiecărei bănci se poate face o radiografie structurală a performanţelor:

Termeni cheie

indice statistic medie statistică dispersie statistică abatere medie pătratică covarianţa coeficient de corelaţie parametrii estimaţiei eroare standard t-test/F-test suma pătratelor media pătratelor

p-value funcţii econometrice metoda celor mai mici pătrate valoare previzionată reziduul statistic metode scor regresia statistică modelul conceptual vizual riscul de faliment bancar riscul de rată a dobânzii factori de influenţă

20

Volatilitatea afacerii Rentabilitatea afacerii

Venituri Total Activ

Profit Net Capital propriu

Datorii

ANALIZA DIAGNOSTIC

Puncte tari-Puncte slabe-Oportunităţi-Ameninţări(Strengths-Weaknesses-Opportunities-Threats)

Diagnosticul urmăreşte descrierea tendinţelor din activitatea agentului economic, luând în consideraţie dinamica mediului. Se adoptă, de la caz la caz, grade diferite de detaliere asupra:

- deficienţelor (punctelor slabe) şi a cauzelor acestora;- avantajelor competitive (punctelor tari) şi a fructificării oportunităţilor;- orientării strategice de creştere a profitabilităţii şi dezvoltării. Pregătirea analizei diagnostic presupune colectarea informaţiilor care au influenţă asupra întreprinderii în cauză, stabilirea documentaţiei necesare, elaborarea de chestionare, participarea la discuţii cu personalul de decizie şi execuţie, stabilirea de interviuri, vizitarea la faţa locului, analiza fluxului informaţional, examinarea bilanţului, a contului de profit şi pierdere, a balanţei contabile. Prima etapă în derularea efectivă a diagnosticului este reprezentată de PREZENTAREA GENERALĂ a societăţii comerciale. Se face o trecere prin: obiectul său de activitate; date de identificare (denumire, adresa, telefon); scurt istoric privind înfiinţarea (transformările succesive, întreprinderea din care provine, fuzionări, divizări, retehnologizări); capitalul social actual, acţionarii şi cotele deţinute; numărul de angajaţi; mediul ecologic; cifra de afaceri etc. Rolul lor este de a forma deja o imagine generală de ansamblu asupra agentului economic descris şi a activităţii desfăşurate. A doua etapă constă în aspectele pe care diagnosticul trebuie să le surprindă sub forma:

- Diagnosticului juridic

Implică investigaţii asupra aspectelor juridice ce ţin de activitatea întreprinderii; sunt analizate şi solicitate documente referitoare la înfiinţarea societăţii comerciale, titlurile de proprietate deţinute, situaţia creditelor şi garanţiilor, calitatea poliţelor de asigurare încheiate, lista mărcilor, licenţelor şi brevetelor, litigiile şi perspectiva lor de rezolvare, alte documente ce au legătură cu latura juridică şi care sunt considerate utile din acest punct de vedere.

21

Aspecte adiţionale pentru a fi analizate constau în: situaţia juridica a construcţiilor şi terenurilor, urmărirea contractelor de locaţie şi concesiune, programele de înregistrare a know how-ului, modul în care sunt rambursate creditele acordate, politica firmei în ce priveşte programul de finanţare acordat clienţilor; se verifică regularitatea în plata impozitelor la organul fiscal, existenţa contractelor colectiv şi individual de muncă, a regulamentului de ordine interioară, ca şi existenţa autorizaţiilor de mediu necesare.

- Diagnosticul resurse umane

Se urmăresc în special costurile cu evoluţia anterioară şi ulterioară, cu personalul angajat, se verifică pregătirea profesională şi educativă a acestuia, structura pe vârstă şi pregătire superioară, atitudinea referitoare la litigiile de muncă şi forma în care acestea s-au manifestat, se are în vedere gradul de participare de către salariaţi la promovarea inovaţiei în întreprindere.

Se utilizează indicatori ce definesc dinamica personalului, gradul de participare la profit, eficienţa pe salariat, raportul în care se află personalul uman faţă de potenţialul material şi tehnologic, se stabileşte productivitatea pe unitatea orară lucrată ca şi pe salariat, se urmăreşte politica de recompensare şi salarizare ca şi numărul de ore suplimentare lucrate, se verifică condiţiile de muncă ca şi existenţa sindicatelor.

In paralel cu diagnosticul resurselor umane este necesar a se efectua analiza managementului şi structurii organizaţionale. Este vizat modul de organizare al întreprinderii, fluxul de decizie in derularea procesului de producţie-desfacere-aprovizionare. Trebuie menţionat că se pot întâlni structuri înalte sau structuri plate, potrivit tipului de piaţă pe care agentul economic acţionează. De aceea este necesar a se cunoaşte modul de comunicare între compartimente, sarcinile ce sunt atribuite, capacitatea de preluare a sarcinilor între compartimente, modul de exercitare al autorităţii. Legat de structura managementului se poate observa o ierarhizare, în special la întreprinderile mari, în managementul la vârf (centrala), managementul executiv (sucursala judeţeană) si managementul operativ (agenţii, puncte de lucru, operatorii de distribuţie). Se verifică şi structura acţionariatului în perspectiva influenţării asupra reprezentanţilor AGA si Consiliului de administraţie.

În ce priveşte obiectivele, acestea se pot clasifica în obiective pe termen lung si pe termen scurt. În funcţie de aşteptările previzionate, se pot întâlni strategii de menţinere (se urmăreşte realizarea aceloraşi obiective,

22

se menţine activitatea firmei la acelaşi nivel), strategii de limitare (diminuează activitatea derulată, se conservă capacitatea de producţie), strategii de creştere (se achiziţionează noi echipamente, creşte gradul de utilizare al celor existente) şi strategii de supravieţuire (se închid secţii de producţie, se vând active, se restructurează activitatea conform noilor condiţii de pe piaţă).

Gestiunea se caracterizează în funcţie de grad de centralizare, grad de antrenare, grad de stimulare si recompensare, rentabilitate si lichiditate.

Se determină costurile serviciilor funcţionale, a scenariilor privind renunţarea sau dezvoltarea unor asemenea servicii; cel mai adesea, în optimizarea structurii de lucru, este necesar în primul rând ca normele de muncă stabilite anterior să fie revăzute, să fie atribuiţi coeficienţi privind timpul lucrat ca şi cel consumat în alte activităţi decât cele productive, pentru ca în final să fie reconstruită întreprinderea pornind de la zero; un asemenea proces este greoi de efectuat, cere timp şi resurse, dar este şi cel mai fezabil din punct de vedere al rezultatelor.

Sunt studiate fişele de post ca şi cele de cost rezultate din necesitatea menţinerii unei anumite activităţi; se face un paralelism între angajamente si realitate, între simulări si evoluţia trezoreriei.

- Diagnosticul operaţional

Ceea ce se doreşte a se cunoaşte este estimarea performanţelor tehnologice şi soluţiile de optimizare a fluxurilor tehnologice. Structura tehnică este influenţată de tipul de întreprindere: productivă, prestări servicii etc.

În derularea analizei se cunoaşte durata ciclului de fabricaţie, programul de lucru, programarea producţiei, reprezentativitatea produselor realizate, se trec în revistă tehnologiile folosite împreună cu uzura lor fizică şi morală. Toate aceste aspecte sunt reprezentate atât cantitativ, cât şi valoric.

In paralel, se verifică existenţa manualului privind controlul calităţii producţiei, activitatea de întreţinere, organizarea programelor de modernizare şi reparaţii, gradul de informatizare şi perspectiva programelor utilizate.

Tot in această etapă se analizează şi modul în care se derulează fluxul intrărilor şi cel al ieşirilor. Este necesară analiza furnizorilor, a clienţilor, a condiţiilor contractuale, a intermediarilor, a comisioanelor ce se plătesc, a condiţiilor de plată.

23

- Diagnosticul comercial împreună cu analiza mediului de afaceri extern şi cel intern

Sunt prezentate în această etapă elementele care influenţează activitatea comercială a societăţii, de aici rezultând că, în urma estimării caracteristicilor, a tendinţei şi dinamicii pieţei pe care se acţionează, să se construiască previziunea vânzărilor, atât de importante în derularea previziunii prin metode financiare.

Subdiviziunile acestei etape sunt: analiza mediului extern şi analiza mediului intern. Referitor la mediul extern, avem în vedere politica, economia statelor vecine şi a celor cu care societatea comercială are relaţii de afaceri, deosebirile culturale internaţionale, tehnologia şi economia internă a agenţilor cu care se află în competiţie.

Pentru întreprindere este necesar a se face clasarea în oportunităţi sau ameninţări în situaţia în care se iau decizii de guvern de natura celor ce urmăresc influenţarea comportamentului individual şi organizaţional. Nivelul de implicare a statului în economie, ca şi forţele microeconomice sau macroeconomice sunt factori de conjunctură cu influenţă puternică în cadrul sectorului de activitate, respectiv al nişei de piaţă. In această categorie intră folosirea de date statistice guvernamentale, ratele dobânzii şi inflaţiei, preţul principalelor materii prime, funcţiile cererii şi ofertei, situaţia importurilor şi a forţei de muncă, tehnologia împreună cu cercetarea ştiinţifică.

Se urmăreşte competiţia dintre produsele similare, cât şi cea între produsele complementare şi suplimentare, putând exista situaţii în care , urmare unor deficienţe calitative, produsele complementare să îngreuneze desfacerea producţiei de bază; Sunt evaluate întreprinderile concurente din punctul de vedere al

strategiei de preţ sau de menţinere a segmentului de piaţă, al obiectivelor, al poziţiei strategice, al clientelei şi produselor. Pot exista situaţii în care creşterea ramurii este lentă (ex.: băuturi alcoolice ), competitorii sunt numeroşi, costurile de depozitare sunt ridicate;

De asemenea, se urmăreşte istoric comportamentul întreprinderii în ce priveşte aplicarea mixului de marketing: politica de preţ (competitivitate, restricţii, eficientă, concurentă), politica de produs (destinaţia producţiei, ce nevoi acoperă, gama comercializată pe ponderi valorice şi de volum, înnoirea şi abandonarea de produse, termenii contractuali uzuali, duratele medii ale contractelor pe

24

categorii de produse, tendinţele pe piaţă, tendinţe pe o perioadă de 3-5 ani), politica de distribuţie (canalul de distribuţie a serviciilor şi produselor în funcţie de segmentul de piaţă căruia i se adresează, distribuţia în teritoriu, relaţiile pe care întreprinderea le are cu distribuitorii, tipul de distribuţie adoptat, efortul efectuat în asigurarea distribuţiei) şi politica de comunicare (publicitate şi reclamă, activităţi de promovare, concursuri, premiere şi sponsorizări, imaginea publică, întreţinerea relaţiilor cu clienţii, analiza costuri de publicitate-efecte asupra vânzărilor, ce tehnică de abordare a clienţilor este predominantă, diferenţe anterioare între previziune şi rezultate efective).

Gradul de finisare, împachetare, lărgirea sortimentelor, asistenţa tehnică, garanţiile producătorului sunt alte elemente de care trebuie să se ţină seama.

- Diagnosticul financiar

Principalele situaţii financiare ce sunt luate în calcul în derularea analizei sunt: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia cash-flow-lui, repartizarea profitului, bugetul de venituri şi cheltuieli, raportul anual prezentat acţionarilor şi certificat de un auditor autorizat.

Se urmăresc deciziile de finanţare deja derulate şi în perspectivă referitoare la: imobilizări de tipul terenului, clădirilor, utilajelor, licenţe etc., la care se adaugă participaţii pe termen lung deţinute la diverse societăţi comerciale, gestionarea stocurilor şi creanţelor, existenţa unor disponibilităţi lichide destinate plaţilor curente.

Se identifică elementele analizei SWOT-puncte tari, puncte slabe, oportunităţi, riscuri şi elemente privind activitatea în viitorul previzionat.

Ecuaţia bilanţieră de bază din contabilitatea continentală este de tip – Activ=Pasiv - iar cea din contabilitatea anglo-saxonă – Activ = Datorii + Averea acţionarilor. Diferenţe de esenţă sunt doar în ce priveşte înregistrările contabile, respectiv principii de lucru, nu şi modul în care se calculează şi se raportează rezultatul activităţii, tabloul resurselor de finanţare, previzionarea fluxurilor financiare etc.

ACTIV = ACTIVE IMOBILIZATE{Imobilizări corporale [teren, mijloace fixe, imobilizări în curs aflate în diferite faze de execuţie]+Imobilizări necorporale [brevete, concesiuni, tehnologii participă la realizarea profitului] +Imobilizări financiare [titluri de participaţie şi creanţe imobilizate achiziţionate în scopul păstrării lor pentru o perioadă mai mare de 1 an]} + ACTIVE CIRCULANTE {Stocuri [mărfuri, materii

25

prime, semifabricate, ambalaje, materiale, produse finite, alte obiecte de inventar] + Creanţe [bani a se încasa de la terţi, de regulă în cadrul unui exerciţiu financiar] + Disponibilităţi [cash, casa, conturi bancare]} + DIFERENŢE DE CONVERSIE ŞI CHELTUIELI ÎNREGISTRATE ÎN AVANS.

PASIV = CAPITALUL PROPRIU SAU AL ACŢIONARILOR [Capital social + profitul reinvestit + rezerve + prime de emisiune + provizioane reglementate + rezultatul exerciţiului + alte fonduri rămase la dispoziţia firmei] + DATORII [sume de plată pe termen scurt + pe termen lung către bănci, autorităţi şi agenţi economici] + VENITURI ÎNREGISTRATE ÎN AVANS ŞI DIFERENŢE DE CONVERSIE PASIV.

Contul de profit şi pierdere poate avea forma unui tabel sau a unei liste; în ambele cazuri avem activitate de exploatare (conţine operaţiuni curente de producţie), financiară (se referă la vânzările şi cumpărările financiare) şi excepţională (acţiuni accidentale, cum ar fi litigii, penalităţi, premieri etc.).

Efectuarea analizei economico-financiare presupune analiza în structură si dinamică a elementelor bilanţiere şi ale contului de rezultat; se stabilesc relaţiile şi tendinţele între elementele patrimoniale; se efectuează o comparare cu performanţele firmelor similare sau cu a celor considerate fără risc; se determină perspectivele agentului economic.

Perioada de raportare este de minim 3 ani, la care se adaugă o serie de indicatori financiari, de structură, de evoluţie, de lichiditate, de risc etc.

Pentru a se menţine echilibrul financiar, agentul economic trebuie să asigure o corelare între structura surselor de finanţare si cea a investiţiilor făcute; practic, se va verifica dacă este respectată regula “finanţarea activelor circulante din surse pe termen scurt, iar cea a imobilizărilor din credite şi împrumuturi pe termen lung” ; în nici un caz imobilizările să nu fie finanţate din resurse scadente în mai puţin de un an, întrucât poate interveni blocajul financiar, respectiv falimentul, chiar dacă întreprinderea a fost generatoare de profit în perioada anterioară.

De asemenea, este necesar a se menţine o concordanţă şi între venituri şi cheltuieli aferente unei anumite perioade de timp; în acest scop în contabilitate se foloseşte metoda cumulativă; dificultăţile apar ca urmare a diferenţei de timp între încasarea la venituri şi plata efectivă la cheltuieli.

Trebuie să se puncteze politica de gestiune a stocurilor, ce poate fi de tip FIFO (primul intrat, primul ieşit), LIFO (ultimul intrat, primul ieşit) sau

26

Cost mediu ponderat (realizează o alocare uniformă între consumuri şi stocuri).

În ceea ce priveşte veniturile, analiza acestora implică mai multe dimensiuni – calitativă, cantitativă, structurală. Sunt punctate conjunctura şi elementele tipice utilizabile apoi în elaborarea previziunilor.

În cadrul procesului de diagnosticare se efectuează o analiză asupra volumului, evoluţiei şi ponderii în total costuri a salariilor, cheltuielilor administrative, amortizării, a materiilor prime, a cheltuielilor cu combustibilul-apa-electricitate, a cheltuielilor financiare, respectiv a volumului şi ponderii între venituri, corelate apoi cu distribuţia şi evoluţia numărului de salariaţi.

Amortizarea: este o prelevare anuală din beneficiu, ce permite reînnoirea mijlocului de muncă ca urmare a uzurii, fiind o sursă importantă de finanţare.

Contul de rezultate contribuie la cunoaşterea vieţii întreprinderii din timpul exerciţiului anual, adică se porneşte de la cifra de afaceri şi variaţia stocurilor şi se ajunge a se cunoaşte structura costului, a beneficiilor sau pierderilor (se află structura internă în ceea ce priveşte salariile, achiziţiile de materii prime, cota de amortizare).

Se judecă întreprinderea în funcţie de realizări, de trecutul înregistrat; nu mai este posibil ca decizia managerială să se conducă numai după considerente pe termen scurt; este de dorit ca întreprinderea să aibă o structură a activelor sale care să îi permită a reacţiona la conjunctură;

Se judecă cu claritate factorii şi evenimentele în care întreprinderea evoluează, dinamica de mediu economic.

În practică se foloseşte un tablou de întrebări ale căror răspunsuri oferă înţelegerea situaţiei financiare:

1. Care este valoarea vânzărilor nete? Ce cifră de afaceri a înregistrat compania pe parcursul unui exerciţiu financiar? – acest prim indicator redă imaginea mărimii şi activităţii companiei; prin comparare cu performanţa ramurii de activitate se poate evalua calitatea echipei manageriale.

2. Care este valoarea activelor curente? Ce valoare din elementele de activ poate fi transformată în cash în viitorul apropiat? – capitalul circulant se compune din stocuri, casa, conturi la bănci la vedere şi titluri mobiliare cotate.

3. Care este valoarea activelor fixe? – activele fixe constau în terenul deţinut, utilaje, utilităţi echipament etc.; nu indică valoarea de piaţă ci doar pe cea contabilă; se consumă treptat, generând amortizare.

27

4. Care este structura si valoarea stocurilor? Determinaţi materiile prime, materialele, semifabricatele şi bunurile finisate stocate! – sunt elemente de bază în analiza managerială şi în evaluarea performantelor viitoare; pot evidenţia încercări de fraudă sau erori de conducere; poate fi un semnal de alarmă dacă sunt prea ridicate.

5. Cât din active constau din active intangibile? Goodwill, patente, mărci, drepturi de autor? – atenţie ridicată se acordă situaţiei în care aceste elemente sunt supraevaluate.

6. Care este mărimea datoriilor pe termen scurt? Care este valoarea pe care compania va fi obligată să o plătească într-un an? – se utilizează în stabilirea necesarului de fond de rulment; pentru a se evita starea de blocaj financiar, se menţin datoriile pe termen scurt sub activele circulante.

7. Care este valoarea capitalului propriu? Ce revine asociaţilor dacă se scade datoria totală? – Este nevoie de capital adiţional pentru a fi subscris ?; este compania prea mult îndatorată ?; se compară cu datoriile totale; analitic, valoarea datoriilor totale trebuie să fie inferioară capitalului propriu; costul capitalului propriu este aşteptarea de remunerare a investitorilor-acţionari sub forma diferenţei dintre imput-urile nete şi output-urile nete; alături de valoarea de piaţă a datoriilor, valoarea de piaţă a capitalului propriu exprimă de fapt valoarea de piaţă a întreprinderii la care se presupune că va fi tranzacţionată între un cumpărător şi un vânzător cu un grad de hotărâre determinant pentru finalizarea schimbului.

8. Ce mărime are activul total? Cât s-ar obţine din punct de vedere contabil dacă afacerea ar fi vândută la data curentă? – se analizează în structură şi se utilizează prin raportarea la datoriile totale.

9. Cât datorează compania pe termen lung şi mediu? – în funcţie de specificul activităţii, perioada de raportare poate să varieze de la peste un an până la 10 ani; nivelul de dobândă de plată influenţează profitul în mod direct; se verifică în contul de rezultat influenţa istorică în perioadele de recesiune anterioare; se poate utiliza ca indicator pentru un comportament speculativ, de creştere a performanţelor prin investiţii ce nu mai sunt făcute doar din averea acţionarilor.

10. Determinaţi mărimea capitalului social – un capital social exagerat poate avea drept consecinţă, ca şi în cazul profiturilor inferioare previziunilor, un raport Earning per Share mult diminuat; de obicei, gradul de capitalizare prin subscriere de acţiuni variază de la 30% (companiile de utilităţi) până la 80%.

11. Cât sunt impozitele spre plată către administraţia locală si centrală? – există scutiri fiscale ce pot înlesni sporirea performanţelor, dar sunt şi situaţii în

28

care neplata obligaţiilor fiscale atrage penalităţi ce duc, în final, la declararea situaţiei de faliment.

12. Ce sumă totală de bani datorează către creditori? Cât de mare este totalul solicitărilor de rambursare, exceptând împrumuturile din obligaţiuni? – puterea financiară este rezultanta eficienţei în gestionare a raportului între resursele împrumutate şi cele proprii, practic afacerea îşi împarte beneficiile între agentul economic şi creditorii săi; acest raport între fonduri proprii şi împrumuturi variază o dată cu obiectul de activitate dominant; ponderea activelor fixe se găseşte în relaţie directă cu gradul de îndatorare; o posibilă investiţie devine atractivă dacă rata sa internă de rentabilitate este superioară costului capitalului împrumutat.

13. Există împrumut obligatar? Iar dacă “da”, atunci la ce rată a dobânzii a fost negociat? – deţinătorii de obligaţiuni se găsesc în postura de creditori şi nu în cea de acţionari; prin caracteristicile subscrierii acestea pot fi transformate în acţiuni, fapt care determină diluţia capitalului; rentabilitatea economică trebuie să fie superioară ratelor de dobândă; sub incidenţa cheltuielilor de tranzacţie, întreprinderea debitoare suportă, în plus faţă de rambursări, cheltuielile şi comisioanele directe sau indirecte.

14. Se asigură o valoare pentru activele curente cel puţin de două ori mai mare decât datoriile curente? Care este valoarea activului circulant net? – importanţa acestei diferenţe constă în faptul că în situaţia în care este pozitivă, avem o stabilitate financiară, în caz contrar societatea comercială se confruntă cu lipsa capitalului de lucru, fiind în imposibilitatea de plată a obligaţiilor sau de asigurare a finanţării creşterii economice.

15. Care este valoarea profitului reinvestit? – oferă informaţii utile privind capacitatea de a acumula pe perioada anterioară capital după ce a plătit dividende; se poate analiza politica managerială de dividend şi adecvarea acesteia la nevoile de finanţare; se compară cu nivelul profitului înainte de impozitare; se acordă atenţie modificării grilei de impozitare, întrucât o schimbare a acesteia are ca efect influenţarea derulării procesului de evaluare; interesul este definirea unei politici clare de autofinanţare.

16. Cât este cash-flow-ul de exploatare? Ce valoare de capital circulant ar putea întreprinderea să genereze dacă toate deducerile contabile (amortizare+provizioane+alte rezerve reglementate) ar fi adăugate la venitul net? – permite obţinerea unei aprecieri cantitative asupra eventualelor dificultăţi de trezorerie, respectiv posibilitatea de a depista originea acestor dificultăţi; companiile cu deduceri importante, dacă au disponibil, pot plăti dividende mai mari sau susţine expansiunea, chiar dacă profitul net ar da senzaţia că acest lucru nu se poate.

29

17. Care este raportul profitului net /capital propriu? Ce profit aduce investiţia raportat la valoarea capitalului acţionarilor? – indicatorul trebuie să aibă valori cât mai ridicate pentru a nu face ca o altă investiţie să fie mai atractivă, şi de aici să se asiste la o migrare a resurselor financiare în altă direcţie; psihologia investitorului este de a prefera o investiţie de 2000 GBP uneia de 2500 GBP dar care ar aduce acelaşi profit de 200 GBP.

18. Ce lichiditate curentă înregistrează întreprinderea? Care este raportul activ circulant/datorii pe termen scurt? – proporţia arată capacitatea de a face faţă datoriilor curente prin vânzarea la valoarea contabilă a activului curent; se consideră favorabilă dacă depăşeşte valoarea 150%, dar diferă în final, în funcţie de specificul activităţii economice desfăşurate; totodată, nici prea ridicată nu poate fi, întrucât este un semnal de alarmă cu privire la ineficientă managerială.

19. Ce nivel are indicatorul lichidităţii rapide? – întrucât stocurile nu pot fi transformate în bani în timp foarte scurt, pentru a arăta gradul rapid de a face faţă plăţii datoriilor curente în condiţii de forţă, acestea au fost eliminate din formula activului curent şi au rămas doar casa plus creanţele; se aşteaptă ca raportul să depăşească valoarea 1.

20. Care este valoarea capitalului propriu raportat la total datorii? – şi acest indicator trebuie să fie superior unităţii (1), în aşa fel încât să fie asigurată stabilitatea financiară, iar întreprinderea să-şi poată plăti datoriile şi nu doar pe cele pe termen scurt.

21. Ce rată a îndatorării există? Ce datorie revine fiecărei acţiuni? – un nivel prea ridicat atrage atenţia investitorului ce vrea să cumpere un asemenea activ privind povara îndatorării; negocierea în acest caz poate să includă şi plata fondurilor datorate ca parte a sumei investite în companie.

22. Ce raport există între datorii curente / stocuri ? – dacă îndatorarea este scăzută iar stocurile prea scăzute, atunci o încercare de a creşte stocurile la un nivel necesar poate cauza o creştere periculoasă a îndatorării; pe de altă parte, dacă stocul este prea ridicat, se poate vorbi de un management insuficient de bun pentru a asigura o viteză de rotaţie acceptabilă.

23. Ce grad de acoperire are întreprinderea? De câte ori profitul net depăşeşte suma plătită pe dobândă? – profitul rezultat trebuie în mod normal să fie de câteva ori mai mare decât dobânda plătită.

24. Cât dividend a fost plătit pe fiecare acţiune deţinută? Ce proporţie din profitul realizat s-a plătit sub forma de dividende? Ce profit a revenit fiecărei acţiuni emise şi subscrise? – politica de dividend influenţează direct investitorii în a ţine investiţia făcută sau de a o vinde şi a se orienta spre alte afaceri; nivelul indicatorului trebuie să fie ponderat cu climatul investiţional, pentru a nu asista fie la o decapitalizare, fie la vânzarea prematură din cauza

30

lipsei de dividende; în principiu, o rată redusă de impozitare a câştigurilor din capital raportată la rata impozitului pe dividend, încurajează reinvestirea profitului; acţionarii cu venituri personale mai reduse urmăresc dividende cât mai ridicate, pe când cei cu venituri deja ridicate vor urmări creşterea participaţiei; suma dividendelor variază de la un exerciţiu la altul, în funcţie de decizia de investire şi de cea de finanţare.

25. A fost sau nu managementul eficient din prisma profitului câştigat per total capital propriu? – se compară cu performanţele celorlalte companii pentru determinarea gradului de atractivitate; în paralel, se compară cu raportul profitul /(activ circulant-datorii curente) .

26. Cât este gradul de profitabilitate la o unitate monetară vândută? – acest indicator poate creşte în condiţiile în care scade costul de vânzare şi/sau cresc vânzările, dar poate să şi scadă dacă cresc costurile de vânzare şi/sau scad vânzările .

27. Ce raport se găseşte între cifra de afaceri şi activul fix? A fost eficientă politica de creştere economică prin dezvoltare cantitativă? – eficienţa în utilizare a activului fix se traduce prin diminuarea cheltuielilor suplimentare legate de punerea în funcţiune şi achiziţionarea de utilaj suplimentar; sunt justificate investiţii în mijloace fixe ca urmare a creşterii rentabilităţii.

28. Ce proporţie au stocurile în activul circulant? – indicatorul este important pentru acele societăţi comerciale care, prin specificul activităţii lor, gestionează stocuri ridicate; utilizarea eficientă a activului circulant presupune o politică managerială temperată în ceea ce priveşte corelaţia dintre nevoi şi achiziţii de materii prime, între posibilităţile de desfacere reale şi nivelul producţiei stocate sezoniere sau temporare; existenţa discountului poate determina conducerea întreprinderilor, în încercarea de a scădea costul unitar, să achiziţioneze cantităţi importante de materiale, fapt ce perturbă echilibrul financiar prin blocarea capitalului firmei în dauna lichidităţii.

29. Ce nivel înregistrează indicatorul Price to earnings? De câte ori profitul pe acţiune se încadrează în preţul de piaţă al acţiunii? – se consideră un nivel acceptabil în jurul valorii de 10. În cazul unui raport mai ridicat, perioada pe care o necesită o acţiune de a fi deţinută pentru a aduce recuperarea investiţiei făcute nu mai este atractivă; în situaţia inversă, acţiunea este subevaluată şi trebuie văzute cauzele acestei situaţii.

30. Alte elemente de urmărit în aprecierea echilibrului financiar se referă la:- fondul de rulment – exprimă resursele permanente utilizabile în cadrul

activităţii de exploatare, acest surplus poate fi rulat pentru reînnoirea stocurilor sau a creanţelor; exprimă echilibrul pe termen lung împreună cu contribuţia acestuia la realizarea echilibrului pe termen scurt;

31

- necesarul de fond de rulment - este nevoia de capital în derularea activităţii de exploatare, dacă este pozitiv semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare;

- dacă fondul de rulment este superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul defineşte trezoreria netă sub forma disponibilităţilor băneşti; trezoreria pozitivă este expresia unei activităţi eficiente ce depinde de variaţiile necesităţilor de finanţare şi de variaţiile termenelor de plată şi încasare;

- atât trezoreria pozitivă, cât şi cea negativă antrenează costuri de gestiune prin nefructificare a excedentului, sau prin costurile la noile credite de finanţare a deficitului;

- evoluţia şi structura posturilor din cadrul contului de profit şi pierdere şi din cadrul bilanţului contabil;

- structura finanţării – este optim ca să fie superioară unităţii, interpretarea fiind că activele mobilizate sunt finanţate din resurse pe termen lung;

- independenţa si autonomia financiară – urmăreşte raportul capital propriu/credite pe termen lung sau capital permanent, situaţia fiind favorabilă dacă indicatorul se apropie de 1;

- durata de rotaţie a stocurilor şi cea de recuperare a creanţelor – se solicită o corelare între perioada în care întreprinderea reuşeşte să-şi recupereze creanţele şi cea în care, la rândul său, plăteşte obligaţiile contractuale, interesul fiecărei întreprinderi este de a realiza o durată de transformare a stocurilor în creanţe sau lichidităţi cât mai mică, respectiv de a maximiza perioada de atragere a capitalului în finanţarea activităţii;

- productivitatea şi remunerarea factorului muncă – se analizează evolutiv şi în comparaţie cu cei ai concurenţei, se verifică politica de menţinere a personalului specializat, fidelitatea şi încrederea salariaţilor, stimularea acestora în participarea la procesul de producţie;

- gradul de fiscalitate, ca şi cel de stimulente fiscale - apasă asupra firmei şi a climatului investiţional în care acţionează;

- evoluţia încasărilor şi plăţilor în valută – ce generează riscul de schimb şi care poate face ca întreprinderea să sufere o pierdere – respectiv metodele de acoperire a riscului valutar;

- indicatorii de rentabilitate comercială, de exploatare şi financiară împreună cu gradul de remunerare a datoriilor (sub forma dobânzii) şi investitorilor (sub forma dividendelor) – se va observa dacă întreprinderea este sau nu decapitalizată; Este sau nu afectată distribuţia valorii între posesorii factorilor de producţie ?; Există potenţial economico-financiar?; Există sau nu o combinaţie optimă între marja de profit, rotaţia activului şi pârghia financiară? .

32

Indicatorii prezentaţi anterior pot fi diminuaţi sau dezvoltaţi de cel ce face analiza, în funcţie de opţiunea fiecăruia. Cerinţa este de a se surprinde avantajele, dezavantajele, oportunităţile şi limitele în care aceasta se încadrează. Nu trebuie uitat a se ţine seama de particularităţile fiecărui agent economic, de structura sa productivă şi organizatională, de dezvoltarea la care se găseşte la un moment dat. Interpretarea rezultatelor trebuie, de asemenea, făcută prin corelarea observaţiilor financiare, compararea în timp şi cu un nivel standard statistic, raportarea la performantele competiţiei. Ca obiective ale prelucrării financiare amintim: asigurarea unui nivel al trezoreriei al cărei cost să fie minim; obţinerea celui mai ridicat efect şi al celui mai scăzut efort; sporirea operativităţii de încasare a creanţelor şi eşalonarea degajată a scadenţelor pentru obligaţiile de plată; evitarea pierderilor sezoniere sau temporare şi menţinerea unui echilibru instantaneu. Iată, în continuare, un tabel restrâns al categoriilor de indicatori ce sunt necesari a se calcula cu ocazia efectuării analizei financiare şi pe care îi considerăm că acoperă activitatea economică:

33

Tabel al indicatorilor financiari

Structura activului (Elemente activ * 100/Total activ)

Structura activelor Imobilizate

(Elemente activ imobilizat *100/ Total activ imobilizat)

Structura stocurilor (Elemente stoc * 100 / Total stocuri)

Structura capitalului propriu

(Elemente capital propriu*100/ Total capital propriu)

Structura datoriilor (Elemente datorii şi împrumuturi *100/Total datorii)

Structura contului de rezultat

(Elemente de cost *100/Cifra de afaceri)

Creşterea veniturilor Venituri sau Cifra de afaceri = V1 – V0

Evoluţia productivităţii muncii

W = Valoare adăugată/ Număr personal salariatW = Cifra de afaceri/ Număr salariaţi

Gradul de participareCifra de afaceri / Elemente de activ sau Capital propriu

Remunerarea muncii Cheltuieli personal *100 / Valoarea adăugată

Fondul de rulment FR = Resurse permanente – Active imobilizate

Necesarul de fond de rulment

NFR = Stocuri + Creanţe – Obligaţii atrase pe termen scurt

Trezoreria netă TN = FR – NFR

Indicatori de dinamică

Post bilanţier = P1 – P2

Structura finanţăriiCapital permanent / Active imobilizate

34

Autonomia financiară Capital propriu / Capital permanent

Independenţa financiară

Capital propriu/ Datorii pe termen lung

Lichiditate generală Active curente/Datorii curente

Lichiditate imediată (Active curente-Stocuri)/ Datorii curente

Indicatori de finanţare a stocurilor

Fond de rulment / Active curente

Durata de rotaţie a stocurilor

Stocuri * 360/Cifra de afaceri

Durata de încasare a creanţelor

Creanţe *360/Cifra de afaceri

Durata de plată a obligaţiilor

Datorii curente*360/Cifra de afaceri

Finanţarea activelor curente

Fond rulment / Active curente

Rentabilitatea de exploatare

Rezultatul exploatării *100/ Venit exploatare

Rentabilitatea comercială

Profit brut sau net*100 / Cifra de afaceri

Rentabilitate financiară

Profit net*100/ Capital propriu

Pârghia financiară Total active / Capital propriu

Gradul de acoperire a dobânzii

Profit net / Dobânzi

Coeficienţi de îndatorare a capitalului

Datorii şi Împrumuturi / Capital propriu

35

Autonomia financiară Capital propriu / Total patrimoniu

Rentabilitatea capitalului avansat

Rezultat curent/Active fixe şi Active circulante

Active imobilizate la 1000 lei cifra de afaceri

Active imobilizate *1000/ cifra de afaceri

Asigurarea cu disponibilităţi

Disponibilităţi cash / Active circulanteDisponibilităţi băneşti/Active imobilizate şi fixe

Rata datoriei Datorii totale/ Număr de acţiuni

Rata dividendului Dividende/ Profit net

Braţul levierului Datorii totale/ Capital propriu

Termeni cheie

analiza diagnostic prezentarea generală diagnosticul juridic diagnosticul resurse umane analiza managementului şi structura organizatorică diagnosticul operaţional diagnosticul comercial activul contabil şi structura sa capitalul propriu îndatorare şi structura datoriilor analiza economico-financiară analiza stocurilor şi creanţelor analiza SWOT

36

lichiditate solvabilitate cash-flow fond de rulment nevoia de fond de rulment trezoreria netă autonomia financiară productivitate rentabilitate durate de rotaţie, încasare şi de plată

37

METODOLOGIA DE ELABORARE PENTRU PREVIZIUNI ECONOMICE

Etapa ulterioară analizei financiare este cea de previziune asupra posturilor din cadrul contului de profit şi pierdere, a balanţei veniturilor şi cheltuielilor şi respectiv a bilanţului. Premisele ce se utilizează în cadrul metodologiei pornesc tocmai de la concluziile şi aspectele constatate anterior:- în primul rând, în relaţie directă cu starea micro- şi macroeconomică

observată, se elaborează o serie de aşteptări şi presupuneri referitoare la:

structura capitalului de lucru sau de finanţare a activităţii economice; viteza şi duratele de rotaţie pentru creanţe şi furnizori; ratele de rentabilitate; evoluţia veniturilor şi în special a cifrei de afaceri; structura costurilor în funcţie de natura lor şi încadrarea lor în anumite

limite; structura datoriilor şi tendinţa manifestată; diagnosticul comercial, juridic, al managementului şi resurselor umane

etc.; tendinţa pieţei şi a întreprinderii în special.

Aşadar, informaţiile istorice sunt cele pe care se va baza întregul proces financiar. În unele studii se urmăreşte ca prelucrarea datelor să utilizeze două variante de lucru:a. varianta pesimistă – se ia în considerare riscul maxim;b. varianta optimistă – se iau în considerare oportunităţile existente. Cauze ce generează dificultăţile de previziune sunt în legătură cu: piaţa de acţiune, reglementările legislative, metodele de conducere utilizate, dinamica produselor şi serviciilor, comportamentul furnizorilor, al cumpărătorilor, evoluţia puterii de cumpărare şi a cheltuielilor de consum, evoluţia preţurilor, decalajele între durate de încasare şi cele de plată etc. În mod obişnuit, în elaborarea ipotezelor este necesar a fi adoptat un comportament analitic echilibrat în ceea ce

38

priveşte accentul pe care îl va pune acesta pe aspectele de risc şi de oportunitate, personalul implicat să fie adeptul “evoluţiei celei mai probabile”, iar riscurile sau oportunităţile de mediu să fie văzute ca funcţii probabile. Pentru aceasta, raportarea se face la exerciţiul curent, iar planul de afaceri, ca şi celelalte documente contabile, se întocmesc în preturi constante. Tot acum se va ţine cont de obiectivele propuse, ca şi de resursele pe care se poate conta în viitor:

- supravieţuire vs. dezvoltare;- grad de utilizare a capacităţii de producţie;- segmentele de piaţă de menţinut sau de cucerit;- modificarea producţiei sau a structurii sale;- diminuarea dezechilibrului sau asigurarea echilibrului financiar;- îmbunătăţirea productivităţii şi a eficienţei în exploatare pe unitate de

raportare;- raţionalizarea resurselor şi limitarea consumului acestora;- costurile de oportunitate manifestate.

În ceea ce priveşte evoluţia contului de rezultat, aspecte importante pentru a fi calculate sunt:

- elaborarea profitului în funcţie de cifra de afaceri previzionată (tendinţe cantitative pe categorii de produse realizate sau global, tendinţe ale preţurilor de desfacere) şi de cheltuielile de exploatare (diminuarea costului unitar, prelungirea perioadei de exploatare sau înlocuirea capitalului fix);

- elaborarea fluxului de investiţii (pentru înlocuire, modernizare, cercetare-dezvoltare) şi a trezoreriei (Nevoia de Fond de Rulment, Fondul de Rulment, Trezoreria Netă).

Obiectivul unei politici în acest domeniu este tocmai stăpânirea fluxurilor financiare, sincronizarea încasărilor şi plăţilor, pentru a nu se ajunge la situaţia în care o firmă deşi are din acest punct de vedere profit, nu poate să-şi ramburseze datoriile curente ca urmare a lipsei curente de lichidităţi. Dezvoltarea analitico-economică trebuie să mai ţină seama de diferitele scenarii ce au în vedere probabilitatea de a se întâmpla evenimente aleatorii, ce nu pot fi controlate, şi care pot sau nu pot să fie generate tocmai de procesul ce a fost utilizat în atingerea obiectivelor. Elaborarea documentaţiei financiare trebuie tratată post cu post, în scopul reducerii erorilor inerente acestei metodologii.

39

Orizontul de previziune poate fi diferit, în funcţie de obiectivele urmărite: pe un an (se urmăreşte profitul anual şi capacitatea financiară), pe câteva luni (se urmăreşte optimizarea scadenţelor încasărilor cu cele ale plăţilor). În situaţia în care se înregistrează un sold deficitar de trezorerie, acesta urmează să fie acoperit din credite noi, care, la rândul lor, sunt generatoare de costuri, situaţie în care se va vedea cel mai bine profesionalismul managementului în a optimiza mărimea costului real ponderat al acestora. Se va urmări dacă s-a acţionat într-una din următoarele direcţii: 1. reducerea volumului şi duratei creditelor comerciale acordate clienţilor;2. solicitarea plăţii în avans a unor vânzări;3. renunţarea la efectuarea unor cheltuieli cu investiţii sau plăţii

dividendelor;4. vânzarea unor active sau cesiunea de creanţe; 5. sporirea îndatorării întreprinderii. Previziunea încasărilor şi plăţilor este o operaţiune de bază în elaborarea bugetului agentului economic, fiind necesar să fie urmărită coerenţa lor în toate fazele de elaborare. În funcţie de cifra veniturilor din vânzări, se calculează necesarul de personal, mărimea producţiei punctului critic, dimensionarea stocurilor, a investiţiilor. Referitor la plăţi, trebuie să se ţină seama de programul de comercializare ales, al celui de fabricaţie, ca şi de natura cheltuielilor implicate. Astfel, aprovizionările sunt în corelaţie directă cu comportamentul comercial şi cel de fabricaţie; cheltuielile de personal sunt în funcţie de politica privind forţa de muncă si cea referitoare la gestionarea mişcărilor sindicale; cheltuielile de investiţii – în funcţie de cesiunile sau achiziţiile efectuate, împrumuturi sau rambursări. Orice acţiune de anticipare a evoluţiei financiare presupune determinarea dezechilibrelor financiare potenţiale. Principala contribuţie a procesului este tocmai încercarea de a depăşi aceste dezechilibre şi de a le echilibra pe baza unei structuri de capital corespunzător. La rândul său, structura de capital este constituită din:

- capital social- împrumuturi- rezerve- alte surse

iar destinaţia este pentru:- trezorerie

40

- investiţii- amortizări- alte nevoi Bugetul întreprinderii are în vedere atât o elaborare a cheltuielilor, cât şi a vânzărilor, unde cele din urmă trebuie să fie urmărite interdependent faţă de primele.

Previzionarea vânzărilor

Previziunea vânzărilor necesită mai întâi elaborarea unui plan de marketing privind conjunctura economică, potenţialul de absorbţie al pieţei de desfacere şi a părţii pe care întreprinderea intenţionează să o menţină sau să o dezvolte, starea concurenţei interne şi externe, politica furnizorilor şi cea a distribuitorilor etc. Se emit observaţii şi ipoteze asupra produselor deja existente şi fabricate, cât şi asupra produselor noi sau aflate pe macheta de proiectare. Este vorba de o abordare mai întâi a pieţei interne, urmată de analiza pieţei externe. Ca urmare, volumul vânzărilor dorite şi realizabile are la bază simulări ale încasărilor rezultate din practicarea unui anumit preţ de vânzare unitar al producţiei şi a unor facilităţi financiare viitoare şi posibile acordate anumitor grupuri de clienţi sau cu titlu de generalizare către aceştia (credite, discount, factoring, recomandări etc.). Cercetările în domeniul vânzărilor au încercat să atribuie o interpretare matematică, prin elaborarea de ecuaţii şi modele econometrice, dar a căror utilitate este mai mult abstractă, întrucât până în prezent fiabilitatea acestora este foarte redusă. Există o mare diferenţă între practica economică şi teoria matematică. Tehnicile de extrapolare matematică presupun o ajustare a evoluţiei istorice în jurul unei curbe, ce înfăţişează tendinţa manifestată deja şi care poate fi menţinută în viitor dacă rămân neschimbate condiţiile economice – fapt puţin probabil. Metodele utilizate au în vedere: ajustarea prin medie mobilă, ajustare autoregresivă sau exponenţială şi ajustare pe baza unei funcţii matematice. În baza bugetului privind vânzările, se determină parametrii tuturor celorlalte bugete, mai exact, se reglează capacitatea de producţie, aprovizionările, personalul productiv necesar, nivelul administraţiei etc.

41

Previziunea cheltuielilor

Analiza va lua în calcul structura cheltuielilor după natura lor, pe care le împarte în cheltuieli fixe şi variabile. Astfel, există posturi a căror valoare creşte exponenţial cu volumul producţiei (ecuaţia fiind de forma y=ax), sau sunt ajustate cu o valoare “b” ce defineşte nivelul acelor cheltuieli când producţia ar fi zero (ecuaţia logistică corespunde y = ax+b), sau care rămân constante în raport cu volumul producţiei. Atât coeficienţii, cât şi constantele se stabilesc pe baza datelor înregistrate anterior, mai exact folosindu-se ponderea cheltuielilor la 1000 lei venituri ce este corectată în funcţie de intenţiile tactico-strategice ale managementului şi de ipotezele de lucru cu privire la eficienţa de prelucrare şi consum, respectiv valoarea adăugată. Întrucât previziunea financiară este o activitate de planificare, foloseşte ca instrument bugetul întreprinderii ce stabileşte direcţii de acţiune pentru atingerea obiectivelor, iar finalitatea depinde de realismul procesului de analiză utilizat. Se elaborează un program de investiţii, o planificare productivă, se intervine ori de cate ori se constată abateri ale realizărilor faţă de previziuni, în încercarea de a diminua efectele imprevizibilului. Pentru a permite managementului o marjă de manevră, bugetele ce se întocmesc nu trebuie să fie foarte detaliate, ci doar trebuie să descrie liniile generale ale evoluţiei financiare. În caz contrar, va fi redusă flexibilitatea de adaptare la noile condiţii. Referitor la ipotezele de lucru, utilizarea lor necesită eliberarea de aprecierile subiective care iau în considerare doar evoluţii pozitive rezultate în urma măsurilor luate, fără a avea în vedere efectele negative ce pot apare şi care vor determina nerealizarea performanţelor previzionate. Un exemplu îl reprezintă externalităţile. Acestea sunt efectele externe apărute în urma derulării unei activităţi sau tranzacţii atunci când o parte primeşte beneficii disproporţionat de mari comparativ cu preţul tranzacţiei, ca urmare pot genera dezechilibre şi abateri de la alocarea eficientă a resurselor productive. Externalităţile pot fi pozitive (beneficiul social al unui anumit produs ieftin) şi negative (problema poluării, mai exact producătorul nu include în cost acest fenomen şi încasează plusvaloare). Aşadar, este necesar ca “speranţa producătorului” să fie transformată în aşteptare realizabilă prin corelarea situaţiei prezente,

42

evidenţiate în cadrul diagnosticării stării actuale, cu factorii previzibili ce vor influenţa activitatea viitoare. În funcţie de gradul de reprezentativitate ce se doreşte, se pot utiliza metode deterministe (se cunosc variabilele modificate şi evoluţia acestora), metode de incertitudine (nu se cunosc variabilele care se vor modifica şi nici variaţia lor) şi metode probabilistice (se cunosc variabilele şi se cunoaşte cu o anumită probabilitate şi variaţia acestora). Pentru preţurile de intrare şi ieşire care sunt necesare la cuantificarea previziunilor se poate utiliza fie alternativa preţurilor stabile, fără inflaţie (unde moneda are o evoluţie constantă, previziunile sunt neinflaţioniste, rata de actualizare nu ia în considerare inflaţia), fie alternativa preţurilor curente, cu inflaţie (unde se estimează influenţa asupra salariilor, a costului materiilor prime, a preţurilor de desfacere etc.). Proiectarea cheltuielilor în funcţie de clasificarea lor în variabile şi fixe presupune faptul ca să rămână constante cele fixe, iar cele variabile vor avea o dinamică corectată (-5%) faţă de cea a veniturilor previzionate. Ca urmare, se va face corelarea dintre evoluţia cheltuielilor variabile şi impactul investiţiilor noi posibil a se realiza.

Termeni cheie previziune economică ipoteze de lucru orizont de previziune previzionarea vânzărilor tehnici de extrapolare previziunea cheltuielilor bugetul previzionat conjunctura economică producţia punctului critic dimensionare previzionată premise de lucru externalităţi

43

FUNDAMENTAREA METODELOR DE EVALUARE

Metode de evaluare patrimonială

- efectuează o evaluare a agenţilor comerciali pe baza elementelor de activ şi de datorii, luate fiecare separat la momentul analizei;

- sunt cele mai complexe, necesitând o cantitate impresionantă de muncă, resurse, experienţă şi specialişti din domeniul echipamentelor, al celui imobiliar, mobiliar şi contabil;

- are la bază principiul potrivit căruia un activ nu valorează mai mult decât costul său de înlocuire;

- valorile contabile sunt reconsiderate, pe grupe, sunt supuse corecţiilor pentru a se stabili valoarea lor curentă;

- se folosesc documentele contabile aferente datei pentru când se face evaluarea;

- corecţiile efectuate sunt explicate si justificate;- elementele din afara exploatării sunt evaluate separat, la valoarea lor de

piaţă sau valoarea de lichidare;- este necesară o deducere a valorii activelor auxiliare, acestea fiind

adăugate doar în final pentru a stabili valoarea netă a afacerii;- principalele elemente patrimoniale pentru a fi cuantificate sunt:

imobilizări necorporale, la valoarea rămasă; terenuri şi mijloace fixe, la valoarea rămasă; imobilizări în curs şi imobilizări financiare; materii prime, materiale, consumabile, obiecte de inventar; producţia în curs şi semifabricatele; disponibilităţi băneşti; titluri de plasament; creanţe; furnizori, creditori şi leasing;

44

împrumuturi şi datorii asimilate.- evaluarea se poate face fie prin actualizare în mod global (calculaţia

este globală, corecţia este globală), fie prin evaluare element cu element (actualizare individuală a posturilor bilanţiere), fie mix (funcţie de intenţia, experienţa în evaluare a evaluatorului, scopul urmărit etc.);

- principalele metode patrimoniale sunt:- Activul net contabil;- Activul net corectat;- Valoarea substanţială.

Activul net contabil

Se determină pe baza informaţiilor contabile din bilanţ, prin deducerea datoriilor totale, a cheltuielilor de constituire, a cheltuielilor înregistrate în avans legate de integrarea progresivă în urma aplicării cotei de impozit, a diferenţelor de conversie şi a acelor provizioane pentru riscuri şi cheltuieli ce sunt destinate acoperirii unor riscuri inevitabile sau cu o probabilitate foarte mare de manifestare, din activul patrimonial. Observaţii referitoare la această metodă:- oferă posibilitatea calculului patrimoniului într-o perioadă scurtă şi cu

costuri reduse prin faptul că se evită apelarea la serviciile firmelor de consultanţă, fiind suficientă prelucrarea informaţiei de către serviciul contabilitate proprie;

- uşurinţa în exploatare, valoarea fiind suma valorilor în care a fost făcută investiţia;

- este o metodă ce nu înglobează active care sunt subutilizate;- permite abordări de calcul diferite, în funcţie de conceptul de valoare

utilizat (valoare utilizată, valoare de lichidare, valoare reziduală, valoare contabilă, valoare de înlocuire, valoare de piaţă);

- metodologia este utilizată în situaţia în care se solicită “răspunsuri sau valori aproximative la moment” sau când informaţia deţinută nu permite aprofundări detaliate, când nu se ştie gradul de uzură al echipamentelor şi construcţiilor, structura acestora;

- valoarea de ansamblu ce se obţine poate avea însemnătate doar în cazul întreprinderilor productive, fără a avea utilitate asupra sectorului terţiar

45

(al serviciilor), unde se vor utiliza metode bazate pe randament şi goodwill.

Activul net corectat

Metodologia are în vedere extragerea obligaţiilor totale corectate din total activ corectat. În comparaţie cu activul net contabil, sunt incluse acele diferenţe ce rezultă din evaluarea tuturor activelor şi obligaţiilor. Mai exact, are loc pe baza documentelor contabile :

1. evaluarea terenului

terenurile supuse analizei trebuie să fie în proprietatea societăţii; se studiază amplasarea şi se verifică scriptic şi prin sondaj la faţa

locului veridicitatea schiţelor funciare; se culeg informaţii referitoare la cererea şi oferta de pe piaţă,

reglementările legislative, existenţa utilităţilor, preţul zonei în tranzacţiile pieţei;

se clasifică suprafeţele de teren după următoarele criterii: situarea geografică, destinaţia de utilizare, categoria localităţii în care este amplasat, zona de amplasare în cadrul localităţii, poziţia faţă de accesul la reţele de transport, gradul de poluare;

se separă suprafaţa de teren utilă activităţii (în exploatare) de suprafeţele libere (în exces);

principalele metode utilizabile sunt:a) metoda reziduală – valoarea se raportează la cea stabilită pentru nişte

clădiri noi ce nu au depreciere fizică şi prezintă cea mai bună utilitate; se va determina mai întâi construcţia, apoi se estimează venitul net anual din exploatare sau din chiria de pe piaţă, se atribuie parte din acesta pentru teren şi se capitalizează în vederea obţinerii valorii finale; renta de bază ce se poate utiliza prin capitalizare, reprezintă suma plătită pentru dreptul de utilizare şi ocupare a terenului;

b) metoda comparaţiei directe – se utilizează când există date comparabile; sunt analizate preturile referitoare la loturi de teren similare ce s-au tranzacţionat deja sau care sunt oferite de către alţi vânzători şi respectiv cumpărători; elementele importante sunt data informaţiilor cu care se face compararea, suprafaţa şi localizarea terenurilor; corecţiile de preţ ce argumentează valoarea finală calculată,

46

presupun expunerea lor într-o forma logica; este necesar să se utilizeze cel puţin două repere de comparaţie;

c) metoda proporţiei - potrivit ei există un raport tipic între valoarea terenului şi cea a clădirilor ce sunt localizate pe el; construcţiile trebuie să fie cât mai noi pentru ca nu cumva valoarea amortizată sau gradul de adecvare să difere în timp într-o asemenea măsură, încât să influenţeze în mod hotărâtor diminuarea valorii economice; în această ordine de idei, metodologia presupune extragerea valorii terenului din valoarea de vânzare a proprietăţii prin deducerea valorii construcţiilor;

d) metoda normativă – se determină pe cale analitică preţul unitar, conform relaţiei:

Vn=KxVbx(1+I+G+E+T+Tc+D+B+R+V+P+A)xM

xFxU

unde Vn – valoare normativă în lei/mpK – factor de actualizareVb – valoare de bază unitară iniţială în lei/mp I – indice de echipare cu reţea apă şi canalizareG - indice de echipare cu reţea de gaz metanE - indice de echipare cu reţea de electricitateT - indice de echipare cu reţea de termoficareTc - indice de echipare cu reţea de telecomunicaţiiD – indice funcţie de calitatea drumurilor de accesB – indice funcţie de dimensiunile şi forma terenuluiR – indice de utilizareV – indice privind aspectul urbanisticP – indice funcţie de gradul de poluare al zoneiM – coeficient funcţie de suprafaţa construibilă a terenuluiF – coeficient funcţie de caracteristicile geotehniceU – coeficient de utilizare potenţială

2. evaluarea construcţiilor

în evaluarea lor, se ţine cont de poziţie, de costul actual al înlocuirii, de uzură, de cheltuielile cu funcţionarea etc.;

47

este necesară cunoaşterea duratei de viată şi de exploatare, a normelor tehnice şi rezistenţei construcţiilor;

activităţile ce se fac: inspecţie în teren (se cunoaşte construcţia, dotările şi starea acestora), se efectuează măsurători şi se descrie clădirea, se întocmeşte un raport ce surprinde aspecte legate de amplasament, reparaţiile suferite, finisaje, imagini fotografice ale obiectului, facilităţile de exploatare în funcţie de dotarea cu mijloace de transport, reţele sau magazii, gradul de poluare din zonă, vecinătatea, se estimează deprecierea cumulată etc.;

se compară scriptele contabile cu realitatea existentă în teren, întrucât pot exista situaţii în care unele clădiri să nu se găsească deşi figurează în inventar;

se elaborează o serie de indicatori de plan ai incintei: suprafaţa incintei, suprafaţa construcţiilor, suprafaţa aferentă căilor de transport, suprafaţa aferentă reţelelor de transport, suprafaţa liberă, suprafaţa desfăşurată construită;

uzura clădirilor poate fi: uzură fizică (fisuri, prăbuşiri, defecte ale structurii de rezistenţă etc.), uzură economică (modificarea valorii în urma dinamicii pieţei, a reglementărilor legale, demodare sau dimensionare greşită faţă de destinaţia avută în vedere), uzură scriptică (amortizarea în urma reglementărilor fiscale);

construcţiile pot avea: valoare de piaţă (valoarea la care schimbul este materializat), valoare de înlocuire (poate fi calculată prin raportare la momentul punerii în funcţiune sau la un alt moment ales spre referinţă), valoare de investiţie (exprimă valoarea investită la momentul punerii în funcţiune), valoare de lichidare (este valoarea minimă la care obiectul poate fi valorificat pe piaţă), valoare de concesionare (este valoarea stabilită în urma concesionarii pe o anumită perioadă);

duratele de viaţă ale clădirilor: durata de viaţă fizică (atât cât există clădirea), durata de viaţă economică (perioada de timp în care construcţia contribuie la valoarea proprietăţii, durata economică poate fi mărită prin modernizări însă nu poate depăşi durata de viaţă fizică), vârsta scriptică (perioada scursă de la data terminării clădirii);

este necesar să fie luat în considerare fiecare element care poate diminua valoarea construcţiilor (efectele exploatării în timp, nivelul de întreţinere, considerente de evoluţie tehnică, inclusiv activitatea seismică din zonă, tasări de terenuri, inundaţii);

48

noţiunea de valoare de utilitate trebuie să cuprindă suma calităţilor fizice şi materiale, de exploatare în timp, de rezistenţă şi funcţionalitate;

principalele metode folosite în procedura de evaluare a valorii sau uzurii:

- metoda prin comparaţie;- metoda valorii de înlocuire actualizată;- metoda duratei de viaţă economică;- metoda segregării;- metoda indicilor;- metoda estimării prin venituri;- metoda devizelor.

3. evaluarea echipamentelor

în această categorie intră maşinile, utilajele, instalaţiile etc.; se determină valoarea economică pornindu-se de la valoarea contabilă

şi a listelor de inventar (se urmăreşte evoluţia scriptică a valorii conform Hotărârilor de Guvern adoptate şi în vigoare);

este necesară inventarierea şi identificarea fizică a fiecărui mijloc fix ce aparţine întreprinderii;

verificarea păstrării atributelor proprietăţii se urmăreşte dacă au fost sau nu înstrăinate dreptul de uzufruct, dreptul de utilizare, dreptul de posesiune etc., sau dacă au fost sau nu gajate în contracte de credit ce nu au putut fi onorate;

pentru echipamentele în leasing, acestea sunt luate în calcul la valoarea lor de piaţă din care se scad ratele de plată actualizate, mai puţin dobânda de plată la creditul respectiv;

evaluatorul echipamentelor trebuie să fie bun cunoscător, de preferinţă inginer, pentru a avea cunoştinţe tehnice în exploatarea maşinilor şi utilajelor;

aprecierea utilajelor se face în funcţie de contextul pieţei româneşti, în funcţie de care sunt tratate şi validate informaţiile;

la evaluarea mijloacelor fixe se utilizează mai multe tipuri de valori: valoarea de circulaţie (reflectă valoarea de întrebuinţare adaptată la specificul pieţei respective, la gradul de uzură), valoare iniţială la punerea in funcţiune (este formată din preţ de achiziţie, exclusiv TVA, la care se adaugă cheltuielile cu montajul, punerea în funcţiune,

49

transport, etc.), valoarea rămasă actuală (reprezintă valoarea maşinii propriu-zise fără cheltuieli de transport-montaj, diminuată cu gradul de uzură aferent duratei de funcţionare);

relaţia de calcul pentru valoarea rămasă actuală este:Vra = Vin x (1 – Cm – Gu/100)

undeVin – valoare de înlocuire

Cm – coeficient de diminuare cu costurile de transport, montaj, punere în funcţiune

Gu – grad de uzură valoarea calculată are forma unei valori de înlocuire, căreia i se cere să

evite supra şi subevaluarea; valoarea de înlocuire se poate calcula prin:

- procedeul identificării: presupune identificarea unor producători de echipamente identice cu cel evaluat şi de a afla preţul de vânzare cu ridicata practicat; se păstrează informaţia ce conţine preţul minim; procedeul are un cost de lucru ridicat, dar un risc minim;

- procedeul asimilării – se compară utilajul cu alt echipament similar pentru care există informaţia de preţ; se identifică elementele ce fac diferenţa dintre cele două echipamente similare; se determină preţul obiectului de evaluat pornind de la valoarea cunoscută şi de la valorile ponderate ale diferenţelor de înlocuire;

- procedeul corelării - obiectul evaluat se raportează la o valoare obţinută prin proporţionalitatea însuşirilor mai multor obiecte de comparat; este necesară estimarea uzurii tehnice, a vechimii, a uzurii morale, a influenţei legislaţiei în vigoare; se analizează consumurile de resurse, principalii parametri de exploatare şi productivitate;

- procedeul indicilor – utilizează indici de evoluţie ai preţului prin intermediul cărora se actualizează valoarea contabilă de inventar în strânsă relaţie cu gradul de depreciere; analiza se efectuează individual si nu pe grupe de utilităţi; informaţiile necesare studiului actuarial sunt furnizate de Ministerul de Finanţe sau de Comisiile de Statistică oficiale; se foloseşte actualizarea pe baza cursului de schimb, a inflaţiei etc.;

50

este necesar sa fie cunoscute informaţii despre piaţa secundară a bunurilor respective, despre posibilităţile de vânzare; în situaţia în care demontarea implică cheltuieli superioare veniturilor obţinute din vânzarea lor, echipamentele pot fi evaluate la o valoare negativă – toate acestea fiind însoţite de explicaţii asupra deciziilor luate;

valoarea rămasă actualizată totală se include în bilanţul economic ce stă la baza procesului global de evaluare a agentului economic.

4. evaluarea stocurilor

întreprinderea deţine stocuri la materiale, materii sau produse semifabricate;

se porneşte de la valoarea contabilă calculată cu una dintre cele trei metode: FIFO,LIFO sau costul mediu ponderat;

materiile prime se evaluează la valoarea de fructificare a lor la data evaluării, indiferent dacă valorile contabile sunt inferioare sau superioare acesteia;

materialele sunt, de asemenea, evaluate la preţul de fructificare în funcţie de deprecierea lor, de condiţiile pieţei, de vechime etc., diminuat cu cheltuielile de valorificare;

se poate utiliza aplicarea unor coeficienţi de corecţie proporţionali, ce sunt în strânsă legătură cu condiţiile micro şi macroeconomice;

producţia neterminată se evaluează la costul de producţie, iar produsele finite – la preţul de vânzare;

5. evaluarea creanţelor şi provizioanelor

creanţele sunt evaluate în funcţie de riscul de încasare şi de vechimea lor;

creanţele sunt defalcate şi li se aplică coeficienţi de corecţie diferiţi; pentru creanţele cu o probabilitate redusă de încasare, coeficientul de

corecţie poate ajunge la 100%, adică vor fi evaluate la valoarea zero; pentru creanţele mai vechi de 6 luni dar cu o probabilitate de încasare,

coeficientul de corecţie va varia între 30% şi 100%, în funcţie de riscul aferent şi al cheltuielilor legate de imobilizarea fondurilor;

creanţele în monedă străină vor fi evaluate în funcţie de exigibilitatea lor, iar actualizarea se va face prin raportare la cursul valutar din data evaluării;

creanţele certe vor fi evaluate la valoarea contabilă;

51

în ce priveşte provizioanele, dacă acestea au fost constituite, sunt analizate în strânsă legătură cu caracteristicile actuale ale creanţelor pentru care au fost constituite şi se realizează printr-o corectare simultană.

6. evaluarea disponibilităţilor şi avansurilor

avansurile încasate ca şi cele plătite, împreună cu cheltuielile de repartizat pe perioade, nu sunt incluse în valoarea întreprinderii;

disponibilităţile în monedă străină sunt evaluate la cursul oficial al datei de evaluat, atribuindu-li-se un coeficient de corecţie în funcţie de riscul bancar, riscul de ţară, riscul de curs previzionat, comisioanele de transformare etc.;

disponibilităţile în monedă naţională sunt luate în considerare la valoarea contabilă de înregistrare;

7. evaluarea titlurilor de participaţie şi de portofoliu

titlurile ce exprimă împrumuturi acordate (ex. obligaţiunile cumpărate) sunt evaluate la cursul zilei sau la cotaţia bursieră a zilei de evaluare, coeficienţii de corecţie fiind în funcţie de rata de rentabilitate la maturitate aşteptată;

titlurile necotate se evaluează pe baza actualizării veniturilor viitoare, sau prin raportarea dividendului viitor la o rată de rentabilitate aşteptată de investitor;

obligaţiunile sunt evaluate la valoarea rămasă corectată în funcţie de rata dobânzii pe piaţă (Val obl= CFi/(1+r)i);

corecţiile ce se aplică activelor financiare sunt în funcţie de termenul de maturitate, de emitent, de poziţia investitorului, perspectivele rentabilităţii, istoricul evolutiv al cotaţiei, conjunctura investiţională;

în funcţie de scopul pentru care au fost achiziţionate (revânzare sau deţinere), valorile mobiliare sunt evaluate şi corectate;

titlurile purtătoare de garanţii sunt ajustate cu bonitatea acestora; analiza trebuie să ţină cont de aşteptările privind coeficientul

multiplicator calculat ca raport al cursului titlului financiar şi profitul net adus anual, atât la nivel de ramură, cât şi prin raportare la valorile înregistrate de întreprinderile concurente;

în ajustarea coeficientului de referinţă pentru întreprinderile necotate, se va ţine seama de lipsa de acces la bursă, de lichiditatea pieţei mai

52

scăzută, de mărimea întreprinderii în cauză raportată la cea a întreprinderilor cotate şi care produc acelaşi sortiment de produse, de lipsa sau excesul surselor de finanţare a nevoilor de dezvoltare, de concurenţa pe piaţă, de creşterea sau descreşterea pieţei unde sunt comercializate produsele etc.

8. evaluarea obligaţiilor

evenimentele care se urmăresc cu predilecţie sunt cele referitoare la posibilele litigii sau penalităţi;

datoriile de exploatare sunt stabilite pe baza unei iteraţii şi a ipotezelor de lucru;

creditele sunt evaluate la cursul de schimb în cazul în care acestea au fost contractate în altă monedă decât cea de referinţă;

dobânda penalizatoare, ca şi cea curentă, presupun iteraţii de evoluţie probabilă în scopul asigurării finanţării investiţiilor;

de regulă, valoarea exprimată este cea din înregistrările contabile în cazul în care nu se prevăd evenimente care să genereze greutăţi la rambursare, şi de aici penalităţi.

9. evaluarea imobilizărilor necorporale

în această categorie intră: clientela, brevetele, mărcile, licenţele, fondul comercial, cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, know-how-ul etc.;

mărimea evaluată a activelor necorporale este inclusă în preţul de vânzare, respectiv cel negociat al întreprinderii;

imobilizările necorporale generează surplusul de beneficiu sau prima ce va fi plătită la finalizarea tranzacţiei;

în genere, intangibilele însoţesc un activ tangibil, ca urmare, o primă evaluare presupune compararea cu informaţiile privind tranzacţiile efectuate pe piaţă cu elemente intangibile comparabile;

imobilizările necorporale se înregistrează în conturi la valoarea de achiziţie, de cost de producţie, de aport de utilitate şi care sunt apoi ajustate cu gradul de uzură morală şi fizică;

în cazul calculului costului de reproducţie, se procedează la evaluarea costului istoric ocazionat cu toate cheltuielile efectuate în procesul de producţie ce este indexat pentru a releva valoarea prezentă;

53

un exemplu este proprietatea intelectuală ce este protejată prin legi distincte şi care este evaluată ţinându-se cont de numărul de brevete deţinute, de cheltuielile de cercetare efectuate, de importanţa pe piaţă a produselor protejate, de durata rămasă de garantare a exclusivităţii utilizării produselor;

valoarea unui brevet va reprezenta suma actualizată a fluxului de capital net pe perioada de viaţă rămasă din care se scad cheltuielile cu înregistrarea, cu protecţia internă şi externă şi cu cercetarea lui;

în economia contemporană, existenţa unei mărci de fabricaţie cunoscută uşurează mult distribuţia bunului în cauză; de aceea este necesar să se analizeze marja dintre preţul produsului în cauză al întreprinderii, protejat, şi cel al produselor similare dar cu altă marcă;

în aprecierea valorii actuale ale imobilizărilor necorporale un rol major îl ocupă rata de actualizare aşteptată de posibilul cumpărător: cu cât aceasta va fi mai ridicată, cu atât valoarea estimată se va diminua;

la rândul ei, rata de actualizare este rezultanta condiţiilor economice, a climatului investiţional, a ritmului de înnoire, a competiţiei pe piaţă, a rentabilităţii nete şi comportamentului investitorului;

trebuie să fie urmărite aspectele favorabile/nefavorabile privind procesele secrete de prelucrare, asocierile cu alte firme, localizare geografică, existenţa punctelor slabe sau tari ale relaţiei management-sindicate;

structural se folosesc ca metode de evaluare: metoda costului (reproducţia în nou a activului necorporal indexată cu un indice ce ţine cont de condiţiile actuale, de uzură, de utilitatea actuală reală); metoda capitalizării venitului (venitul este de forma încasărilor nete pe care activul le va produce pe parcursul vieţii economice rămase, rata de capitalizare este mai mare procentual întrucât riscurile sunt sporite, valoarea prezentă este calculată fie prin capitalizare, fie prin actualizare); metoda comparării valorii de piaţă (este limitată ca urmare a insuficienţei informaţiilor, este utilizată ca metodă secundară ce însoţeşte una din primele două metode anterioare);

o analiză distinctă se cere a se realiza asupra scrisorilor de garanţie emise de către diferite instituţii în favoarea agentului economic. Acestea se vor raporta la depozitele colaterale constituite în acest scop, se identifică probabilitatea de identificare şi manifestare a riscurilor de executare a scrisorilor de garanţie bancară. Forma elementelor

54

extrabilanţiere, în particular a garanţiilor bancare constituite în numele sau pentru un agent economic este cea a scrisorilor de garanţie bancară, a garanţiei la cerere conform publicaţiei CCI 458 şi a garanţiei acreditiv Stand-by conform publicaţiei CCI 500. Cele mai des întâlnite tipuri de garanţii bancare sunt: garanţiile de participare la licitaţie (o societate comercială trebuie să prezinte o astfel de garanţie împreună cu propria ofertă; garanţia asigură plata sumei garantate în cazul în care oferta este retrasă înainte de expirarea valabilităţii sau în cazul câştigării licitaţiei atunci când contractul nu este acceptat de cel ce a câştigat licitaţia), garanţiile de restituire avans (pentru a asigura restituirea avansului de către vânzător, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de livrare, se foloseşte această garanţie, în contrast cu garanţia de bună execuţie această garanţie conţine clauza potrivit căreia valoarea ei se reduce automat, proporţional cu valoarea fiecărei livrări parţiale, intră în vigoare după primirea avansului), garanţiile de plată marfă (este folosită pentru a asigura plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, în locul folosirii acreditivului pentru întreaga tranzacţie părţile convin asupra unei garanţii de plată care să acopere livrările pe câteva luni, este valabilă pe întreaga perioadă de derulare a contractului, va fi executată numai în cazul în care o tranşă lunară nu ar fi plătită la timp, avându-se grijă a nu se efectua o altă livrare), garanţiile de bună execuţie (în cazul în care furnizorul nu şi-a îndeplinit parţial sau total obligaţiile contractuale banca se angajează, la solicitarea vânzătorului sau beneficiarului să-i plătească suma garantată, valoarea este de obicei egală cu valoarea contractului, perioada de valabilitate durează până la completa îndeplinire a contractului), garanţiile de leasing, garanţiile de plată a chiriei, garanţiile de plată a dobânzii şi capitalului, garanţii de plată a taxelor vamale, contragaranţiile bancare, acreditivul stand-by (are o funcţie similară cu a oricărui tip de garanţie sau contragaranţie, se supune publicaţiei 500, utilizarea se face numai în cazul în care bunurile sau serviciile nu au fost livrate conform contractului, ca dovadă de neefectuare este suficientă o simplă declaraţie scrisă uneori însoţită de copii ale documentelor de transport, sunt frecvent utilizate în SUA întrucât legislaţia lor nu permite emiterea de garanţii). Conţinutul unei garanţii ce se solicită a fi analizată este: beneficiar, garant, obligaţia de plată, cerinţa de

55

executare, suma şi valuta, clauza de intrare în vigoare, clauza de reducere, clauza de identificare, legea aplicabilă şi clauza de expirare. Se va urmări dacă au fost cumva acceptate o serie de puncte critice ce pot duce la neexecutarea garanţiei bancare, dintre care amintim: solvabilitatea băncii garante, integritatea partenerului, clauzele ambigue, condiţiile de implementare prea numeroase, situaţia economică generală a ţării băncii garante, inexistenţa unor instrucţiuni clare şi precise privind ordonatorul şi banca garantă. Referitor la expirarea valabilităţii unei garanţii bancare, acest fapt se poate realiza în următoarele situaţii: atunci când beneficiarul nu a făcut nici o cerere de executare garanţia va expira chiar dacă nu a fost returnată, în urma executării plăţii, prin returnarea garanţiei originale înainte de expirarea valabilităţii.

Consideraţii asupra activului net corectat- metoda în cauză trebuie combinată cu o altă metodă de evaluare,

de preferinţă o metodă de rentabilitate;- valoarea firmei este descompusă pe componente ce sunt

reanalizate, identificându-se acele active ce contribuie la valoarea întreprinderii;

- utilizează perspective diferite de abordare a valorii;- implică un consum de muncă important şi acces la informaţie;- formula de calcul:

ANC = Activ corectat – Datorii corectate

Valoarea substanţială

- se calculează prin însumarea valorii activelor de care dispune întreprinderea în scopul asigurării continuităţii activităţii economice;

- activele însumate nu trebuie să fie neapărat în proprietatea întreprinderii, acestea pot fi chiar şi închiriate sau luate în leasing, iar la deducere se va adăuga şi valoarea datoriilor actualizate în urma închirierii sau leasingului:

Val subs = Activ + bunuri închiriate sau leasing – valoarea actualizată a datoriilor totale

56

Valoarea matematică

- utilizează valoarea calculată cu ocazia activului net corectat din care deducem valoarea activelor necorporale;

- derivă din valoarea de utilitate calculată activelor corporale, fiind rar întrebuinţată.

Termeni cheie activ net contabil activ net corectat valoare substanţială evaluarea terenului evaluarea construcţiilor evaluarea stocurilor evaluarea creanţelor şi provizioanelor evaluarea disponibilităţilor şi avansurilor evaluarea titlurilor evaluarea obligaţiilor evaluarea imobilizărilor necorporale

Metode de randament

În cadrul metodelor de randament se includ:

57

Metoda fluxurilor financiare actualizate; Metoda capitalizării câştigurilor.

Fiecare dintre metodele de randament se axează pe previzionarea câştigurilor viitoare, respectiv pe alegerea unei rate de actualizare. Actualizarea simulează, prin intermediul unor formule matematice, diferite scenarii în funcţie de comportamentul la risc al investitorului (agresiv, reticent, adaptiv etc.). Rata de actualizare sau randamentul aşteptat derivă, la rândul său, din aprecierea diferitelor categorii de riscuri, al transformării acestora în procente, din evoluţia aşteptată de creştere a rezultatelor pe baza perioadei în care se urmăreşte recuperarea investiţiei etc. Se poate vorbi, aşadar, atât de importanţa factorului timp, cât şi de risc. Clasificarea principală a metodelor de randament le împarte pe acestea în metode bazate pe actualizare şi metode bazate pe randament.

1. Metoda capitalizării profitului net

- se evaluează capacitatea de a genera profit a întreprinderii (ex. capacitatea beneficiară) în perspectiva menţinerii actualelor condiţii economice;

- profitul viitor este considerat a fi motivaţia activităţii economice, iar dinamica sa – rezultatul mecanismului de combinare si previziune economică;

- capitalizarea presupune transformarea unui venit anual constant sau crescător constant:

V = CF / r = CF x 1/runde: r- rata de capitalizare sau rata de rentabilitate cerută; CF- Profit net; V – valoarea capitalizată sau de randament;

1/r – durata solicitată (aşteptată) de recuperare a investiţiei.

- etapa hotărâtoare în cadrul acestei metode este previzionarea câştigului viitor în condiţiile în care se menţin la un nivel optim cheltuielile de întreţinere, reparaţii şi înlocuire, tendinţele manifestate la data evaluării, în paralel cu respectarea reglementărilor în vigoare;

58

- nu este recomandată metoda pentru întreprinderile a căror politică financiară urmăreşte o rată de amortizare foarte mare;

- necesitatea previzionării fluxurilor nete se execută asupra celui din activitatea de investiţii (utilajele trebuie înlocuite ca urmare a uzurii sau menţinute în funcţiune), din activitatea de exploatare (sub forma profitului previzionat prin prelucrări în ceea ce priveşte cifra de afaceri şi cheltuielile de exploatare), din activitatea de trezorerie (sub forma necesarului de resurse sau de fond de rulment unde se ţine seama de restricţiile de mediu, restricţiile la încasare sau plată etc.);

- în alegerea duratei previziunii se va ţine seama de informaţiile disponibile referitoare la ciclul de viaţă al produselor şi durata de recuperare a investiţiei, de tehnica de capitalizare utilizată, de metodele de extrapolare a tendinţelor;

- întrucât ratele de capitalizare nu sunt istorice ci aşteptate (previzionate), acestea sunt influenţate de ratele de fructificare de pe piaţă, randamentul investiţiilor similare, cererea şi oferta investiţională, impozite şi taxe;

- la riscuri mai mici, ratele de capitalizare sunt mai reduse, iar la riscuri sporite, ratele cresc;

- în urma aplicării acestei metode se obţine valoarea firmei sub forma sumei de bani care fructificată va asigura o rentă perpetuă la nivelul profitului mediu anual.

2. Metoda fluxurilor financiare actualizate

- potrivit acestei teorii, valoarea întreprinderii nu reprezintă o marfă amorfă de bunuri, ci utilitatea acelor bunuri, respectiv capacitatea lor de a produce venituri;

- în proiectarea în viitor a fluxurilor financiare se utilizează profitabilitatea ce este analizată într-o strânsă corelaţie cu nivelul investiţiilor de modernizare şi viabilitatea proiectului;

- nu se recomandă utilizarea acestei metode pentru societăţile aflate în criză economică, neexistând fundament pentru o abordare bazată pe randament în acest caz;

- metoda este recomandată pentru aplicare societăţilor aflate în faza de creştere sau de maturitate;

59

- se recomandă, de asemenea, pentru întreprinderile cu rata de amortizare ridicată şi pentru cele în care predomină elementele intangibile;

- în evaluarea fluxurilor financiare, un impact hotărâtor îl are riscul la care se expune un potenţial investitor (riscul afacerii, riscul de lichiditate, risc legislativ, risc politic sau economic, riscul inflaţionist etc.); acesta îşi găseşte materializarea în mărimea ratei de actualizare (i = Rf + risc financiar+risc de ţară+…..);

- dacă evaluarea se face în preţuri curente, atunci rata de actualizare se face cu o rată inflaţionistă, iar dacă evaluarea se face în preţuri constante, se va utiliza o rată neinflaţionistă;

- în calcularea ratei de actualizare se poate porni de la o rată a dobânzii fără risc ce este multiplicat cu un indice al primei de risc;

- valoarea calculată utilizează formula:V = CFk/(1+i)k + Vr/(1+i)n

unde: CF – cash flow; i – rata de actualizare = Rf x (1+ Prima de Risc%);

Vr – valoare reziduală = Pnet n/ rrata de capitalizare ; Rf – rata bază fără risc (ex. dobânda la obligaţiuni de stat, dobânda medie la depozite garantate la principalele bănci comerciale). sau

V = CF brut / rrata de capitalizare

unde rrata de capitalizare este inversul coeficientului multiplicator ce exprimă perioada în care se aşteaptă să fie recuperată investiţia (perioada pe care se face previziunea), iar CF brut rezultă din însumarea profitului net corectat cu amortizarea.

- întrebări la care trebuie să se găsească răspuns: “care este riscul de tară?”; “care este riscul financiar?”; “care este riscul de management?”; “care este riscul de structură a producţiei?”; “care este riscul de întreprindere?”; “ care este riscul aferent previziunii?”; “care este riscul dependent de furnizori/clienţi?”; “care este riscul de ramură?” etc.;

- ratele de actualizare prin caracterul lor previzional sunt direct influenţate de baza de date avută la dispoziţie, de starea pieţei, de ratele de fructificare ale investiţiilor similare sau/şi alternative, de orizontul previzional, de costul de oportunitate;

60

- dacă se consideră un mediu economic cert, rata de actualizare va fi formată din rata reală de dobândă plus rata inflaţiei ce se anticipează constantă;

- mărimea valorii actualizate a unui proiect va fi mai mică în cazul unei dinamici ascendente a ratelor de dobândă, decât în situaţia în care se înregistrează o curbă descendentă a dobânzii.

Termeni cheie metoda fluxurilor financiare actualizate metoda capitalizării câştigurilor rata de actualizare rata de capitalizare rata rentabilităţii fără risc coeficient multiplicator

Metode de comparaţie

61

Metodele de comparaţie, aşa cum sugerează şi denumirea lor, au în vedere derularea unei comparaţii între întreprinderea în cauză şi preţurile la care au mai fost vândute afaceri şi agenţi economici similari. Întreprinderile trebuie să fie similare nu doar din punctul de vedere al perspectivelor, ci şi din punct de vedere istoric. Indicatorii de lucru trebuie astfel aleşi încât să ţină seama de aşteptărilor investitorilor, mai exact valoarea calculată trebuie să atragă. O variantă de lucru porneşte de la calculul P.E.R. (price earnings raţio):

PER=preţul bursier/câştigul net

- unde, în funcţie de creşterea economică aşteptată, de economia în ansamblu, se stabilesc valori ale acestui indicator ce variază de la 5-5 până la 12-15. Aşadar este exprimată preferinţa investitorului de a investi bani într-o afacere care-i va procura fonduri sub forma venitului net. În cazul întreprinderilor necotate, preţul pe care este dispus ipotetic a se plăti pentru obţinerea unei unităţi de profit net, porneşte de la PER, dar este ajustat în funcţie de riscurile percepute. Valoarea totală de tranzacţionare, şi într-un caz şi în altul, va fi:

V= Nr acţiuni x Cursul (preţul) acţiunii

Metoda de lucru: - Se porneşte de la un eşantion de întreprinderi;- Se calculează pentru fiecare rate de fructificare (ex. Curs/Profit,

Curs /Cifra de afaceri);- Se face o medie a acestora (ex. (R1+R2+..Rn)/n);- Indicatorul mediu se raportează la ceea ce se ştie despre

întreprinderea subiect (ex. profitul, cifra de afaceri);- Se obţine cursul posibil de fructificare ce este înmulţit cu

numărul de acţiuni emise şi aflate în circulaţie, obţinându-se valoarea calculată;

- Dacă valoarea calculată este diferită pentru fiecare rată de fructificare aleasă, se va face o medie a acestora, astfel ca, în final, să se obţină valoarea de referinţă.

Termeni cheie metode de comparaţie aşteptările investiţionale

62

Price earnings raţio (P.E.R) metode de lucru

Finalizarea evaluării

Rezultatele obţinute ca urmare a diferitelor metode de evaluare nu înregistrează deloc aceeaşi valoare, motiv pentru care este necesară reconcilierea lor. Aceasta presupune estimarea unei valori la

63

care este posibil să fie încheiată o posibilă tranzacţie, în condiţiile în care cel ce efectuează evaluarea trebuie să se situeze pe o poziţie de echilibru – respectiv să nu favorizeze nici una din părţi (cumpărător/vânzător). În ce priveşte sursele de informaţie, acestea trebuie să urmărească o bază reală, mai exact trebuie să provină din studii, documente contabile, analize, comparaţii etc., şi trebuie menţionate în cadrul raportului. Orice valoare calculată şi aleasă ca reprezentativă, este foarte important ca să fie justificată pe baza unui mic referat ce o va însoţi şi care va argumenta opiniile şi concluziile echipei ce efectuează studiul. De altfel forma de redactare a raportului se va încerca să fie una standardizată, în care să se ţină cont de cerinţele clientului şi natura obiectivelor (de evaluare, de fezabilitate, de afaceri) şi în care să se regăsească aspecte referitoare la istoric, produse, situaţie macroeconomică, concurenţă, furnizori, facilităţi, angajaţi şi management, analiză financiară si previziune.

Fezabilitate vs evaluare

Prin caracteristicile sale, evaluarea este un proces de analiză şi previzionare ce cuprinde elementele componente ale unui plan de afaceri, ale unui studiu de fezabilitate, ale lucrărilor de diagnosticare pentru activitatea operaţională sau de management etc. Mesajul ce vrem să-l transmitem este următorul:

- În momentul în care sunt întocmite studii de fezabilitate, procedura de lucru ce se va elabora este diferită de cea la care s-a apelat cu ocazia evaluării întreprinderii, mai exact nu va mai conţine evaluarea activului contabil sau a activului corectat, nu se va calcula valoarea de nou sau de înlocuire. Întreg procesul se va limita la paşii analizei efectuate până la previzionarea rezultatelor, respectiv planul de finanţare. În acest caz se va pune accentul pe coeficienţii de structură şi de rotaţie, fondul de rulment, trezoreria unităţii ca urmare a derulării investiţiei sau a altei măsuri organizatorice propuse. Întreprinderile sunt judecate

64

în funcţie de realizările lor, de trecutul şi rezultatele obţinute, în funcţie de perspectiva punerii în aplicare a programelor de investiţii sau de modernizare a capacităţii de producţie. Fezabilitatea este un proces analitic al cărui scop urmăreşte să fundamenteze tehnico-economic necesitatea unui credit, a unei retehnologizări etc. Un studiu de fezabilitate este, aşadar, structurat în trei mari secţiuni: prima secţiune prezintă agentul economic, obiectul de activitate, situaţia juridică şi analiza diagnostic a activităţii desfăşurate; a doua secţiune are în vedere analiza pieţei şi comercializarea produselor, prognoza evoluţiei viitoare a vânzărilor pe perioada creditului; a treia secţiune se va ocupa cu evaluarea activităţii viitoare în vederea restituirii creditului, sau în vederea generării de fluxuri de lichidităţi suficiente care să acopere necesităţile de finanţare. Extrem de important este faptul că la descrierea infrastructurii, nu se efectuează evaluarea amplasamentelor, ci doar se compară şi se trec în revistă căile de acces, posibilităţile de extindere, clădirile şi terenurile, se calculează o serie de indici de ocupare şi utilizare a terenului prin prelucrarea informaţiei furnizate de către planul urbanistic (suprafaţa liberă, suprafaţa desfăşurată construită, suprafaţa incintei, suprafaţa construcţiei, suprafaţa aferentă căilor de transport etc.).

- În cazul planului de afaceri, se va acorda atenţie urmăririi pieţei de desfacere a societăţii comerciale, politicii de vânzare şi marketing, produselor şi serviciilor oferite, prezentării generale a agentului economic, împreună cu organizarea şi schema de personal, analiza financiară, strategia de dezvoltare şi previzionarea rezultatelor viitoare. Totul se finalizează cu prelucrarea şi previzionarea rezultatelor, însoţite fiind de considerente ce sunt emise cu această ocazie.

Această carte s-a dorit a înfăţişa în prima parte teoria împreună cu mecanismele de lucru ce sunt utilizate în momentul derulării prelucrării financiare în funcţie de obiectivul ales spre a fi atins, iar în a doua parte se va prezenta din punct de vedere practic întocmirea unui studiu de evaluare şi a unui plan de afaceri realizate în baza, în structura şi

65

în consistenţa unor elemente şi informaţii contabile a căror alegere a fost ipotetică şi aleatorie în ce priveşte soldul şi rulajele. Este destinată deopotrivă celor ce urmăresc a cunoaşte mai în detaliu tehnica diagnosticării financiare şi care au deja un bagaj de cunoştinţe în domeniu, dar în acelaşi timp, prin structura sa explicativă, este recomandat a fi parcursă şi de către persoanele ce se află încă la începutul carierei în acest domeniu şi care doresc să parcurgă paşii evoluţiei de la un simplu economist sau inginer către un bun analist financiar. S-a elaborat într-o manieră de paralelism teorie-practică financiară, un îndrumător metodologic atât pentru personalul departamentului financiar-contabil (entry-level sau senior consultant), cât şi pentru managerii agenţilor economici ce sunt în cele din urmă beneficiarii întregului proces de analiză. Este recomandat ca în economia actuală, când relaţiile de schimb asupra valorii de utilitate (marfă-marfă/ marfă-bani/ servicii-marfă etc.) generează interpretări individuale, fiecare din noi să fim în stare să ne cristalizăm concepte şi metode financiare, să fim preocupaţi de perfecţionarea şi îmbunătăţirea procesului analitic.

Raport de evaluare În vederea privatizĂrii

66

la S.C. AT&RI S.A.

1. MEMORANDUM DE INFORMARE

1.1. Prezentarea agentului economic

Conform Statutului societăţii, obiectul de activitate cuprinde următoarele: producerea şi comercializarea de îngrăşăminte chimice cu azot, fosfor şi

potasiu; melamină; materiale fotosensibile; prestări servicii; activitate de export-import şi comerţ intern; prestări servicii în domeniul alimentaţiei publice, producerea şi

comercializarea de mărfuri şi băuturi alcoolice şi nealcoolice, produse agro-alimentare şi industriale din ţară şi import;

producerea şi comercializarea produselor agricole provenite din producţie proprie sau de la terţi, din ţară sau import;

activitate de comisionar în vamă şi transport.

67

S.C. AT&RI-S.A. este o societate pe acţiuni înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. Rxx/xxxxx/1995, cu sediul în şoseaua D-cu Gh. xxxxxxx, Sibiu, telefon-fax xxxxxxx. Capitalul social al firmei este de 66545 mil. lei constituit din 2661,85 mii acţiuni nominative cu o valoare unitară de 25 mii lei, repartizate pe proprietari astfel:

- A. P. A. P. S. ………….…..70%…………1863295 acţiuni- SIF Transilvania………….…11.11%..….…295732 acţiuni- Alte persoane fizice şi juridice…..18.89%.….502823 acţiuni

Societatea comercială este înregistrată fiscal cu certificatul nr.7/xx/xxxx din 30.11.1996, având codul fiscal nr. J/40/xxxxxx si cont bancar la Banca xxxxxxxxxx , filiala Braşov. Actuala societate comercială a fost fondată în anul 1892 de către industriaşul Sandu Marin. În anul 1919 devine societate anonimă pe acţiuni prin actul publicat în Monitorul Oficial nr. xxxxx din 1919. În anul 1948 fabrica a fost naţionalizată, continuând activitatea sub denumirea xxxxxxx. În 1971 se comasează cu întreprinderea xxxxxxx, funcţionând în continuare sub vechea denumire. Personalul utilizat în 2000 a fost de 3614 angajaţi din care:

-conducerea 4 -personal execuţie 266

-personal muncitoresc 3344 Principalele date financiare ce au caracterizat activitatea

întreprinderii au fost următoarele:

(mii lei)Specificaţie 1998 1999 2000Venituri totale 103677707 351519522 451176351Cheltuieli totale 99774632 300738317 349505511Profit impozabil 3832070 38418094 101670840

Datorii62342078 60061935 38631430

Dividende 89606 12484 9035Active imobilizate 167684069 162348150 162289465Amortismente 14695166 14059040 11243210

Contractul colectiv de muncă la nivel de societate comercială pentru anul 2001 este în curs de negociere între: S.C. AT&RI-S.A., reprezentanţii salariaţilor necuprinşi în sindicate şi cele două sindicate:

-Sindicatul liber -Sindicatul independent al muncitorilor

68

Urmează negocierea pentru contractele individuale de muncă pentru anul în curs cu toţi salariaţii. Personalul salariat este remunerat în funcţie de nivelul pregătirii şi de eficienţa muncii. Obligaţiile către bugetul de stat au fost achitate cu întârziere urmare a lipsei de disponibilităţi în cont la data scadenţei, ceea ce a generat penalităţi care în cursul anului 2000 s-au ridicat la suma de 260,53 mil. lei. Au fost întâmpinate o serie de greutăţi determinate de funcţionarea redusă a instalaţiilor ca urmare a lipsei gazului metan în tară, respectiv greutăţi conjuncturale la comenzile pentru îngrăşăminte pe pieţele tradiţionale. Activitatea agentului economic se desfăşoară în principal în domeniul băuturilor alcoolice şi nealcoolice, respectiv al produselor derivate. La acestea se adaugă o producţie fizică complementară ce se concretizează în următoarele produse:

Produse UM 2000 1999Îngrăşăminte

chimice t 3830 4049

Amoniac de sinteză t 4461 4276Acid azotic t 4361 4805Melamină t 121 59Oxigen mii mc 10 10Uree total t 2678 2097

Conducerea operativă a societăţii comerciale este asigurată de :-un director general-un director economic-un director tehnic şi comercial.

1.2. Obiectul şi scopul evaluării

Echipa de analişti va parcurge paşii ce definesc procedeul aplicat cu ocazia “determinării valorii de piaţă a societăţii”. Noţiunea de valoare de piaţă are accepţiunea dată de Comitetul Internaţional pentru Standarde de Evaluare şi adoptată de TEGOVA, şi anume:

“Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care un activ ar putea fi schimbat, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere şi un vânzător hotărât să vândă, într-o tranzacţie liberă (nepărtinitoare), după un marketing adecvat, în care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.”

69

Scopul evaluării este vânzarea societăţii. Prezentul raport de evaluare nu poate fi utilizat decât pentru scopul declarat de beneficiar, valoarea rezultată fiind dată de următorii termeni de referinţă: data realizării observaţiilor pe teren: 30.04.2001; cursul valutar din data de 30.08.2001;

1.3. Bazele lucrării de evaluare

Baza legală Codul Civil , Editura ALL, Bucureşti; Codul Comercial Roman adnotat, Ed. Tribuna, Craiova; Legea nr. 31 privind societăţile comerciale modificată prin OUG 32; Legea contabilităţii nr. 82/1992; Legea nr. 15/93 privind amortizarea imobilizărilor corporale, modificată prin

HG 964/98 privind clasificarea şi durata normală de funcţionare a mijloacelor fixe.

Bibliografie Standarde Profesionale Europene Aprobate pentru Evaluarea Proprietăţilor

Imobiliare, Peter Champness, Ediţia română, Bucureşti, 1998; Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România - Culegere de standarde,

Bucureşti, 2001; Muth, Lloyd - Evaluare şi preţ, Editura Expert, ; Gh. Badescu şi colaboratorii - Evaluarea întreprinderilor (curs), ediţia a III-a,

Biblioteca ANEVAR, Bucureşti, 1995; Margareta Trască - Evaluări contabile patrimoniale, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti; Aurel Işfanescu şi colaboratorii - Evaluarea întreprinderii, Editura Tribuna

Economică, ; Sorin V. Stan -Evaluarea întreprinderilor, Metode şi uzanţe, Editura TEORA,

2001; Ion Stancu - Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1998; Stanciu D. Cârpenaru, - Drept comercial român, Editura All, Bucureşti, 2000; Voicu Ionut Cristian – Analiză asupra riscului de finanţare sub forma

corelogramei statistice, Journal of Romanian Commercial Bank, Bucureşti, 2001;

Voicu Ionut Cristian – Riscul bancar de trezorerie, Journal of Romanian Commercial Bank, Bucureşti, 2001;

70

2. DIAGNOSTICUL JURIDIC

2.1. Statutul societăţii

Statutul SC AR&RI-SA este elaborat în conformitate cu prevederile Legii 31 (privind societăţile comerciale) şi cu ANEXA nr. 2.131 la HG 1353/1990. Este persoană juridică română având forma juridică de societate comercială pe acţiuni şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi statutul său. La data înfiinţării societăţii comerciale, obiectul principal de activitate a fost:

-activităţi de producţie şi comercializare băuturi alcoolice şi nealcoolice;-prestări servicii către terţi;-activităţi de import-export în activitate proprie.

71

Ulterior, prin cererea de înscriere de menţiuni nr. 1373/28.05.1993, obiectul de activitate se completează cu: producerea si comercializarea de materiale fotosensibile; prestări servicii în domeniul alimentaţiei publice; producerea şi comercializarea de mărfuri şi îngrăşăminte chimice din ţară şi

import; producţia de drojdie şi alte elemente de panificaţie; activitate de comisionar în vamă.

2.2 Descrierea infrastructurii

Documentaţia întocmită conform legislaţiei în vigoare pentru atestarea titlului de proprietate asupra terenului indică o suprafaţă repartizată astfel:

-suprafaţa incintei(st) 95235 mp-suprafaţa construcţii(sc) 33640 mp-suprafaţa aferentă căilor de transport(str) 44504 mp-suprafaţa aferentă reţelelor(sr) 6461 mp-suprafaţa liberă(si) 10630 mp-suprafaţa desfăşurată construită(sd) 52800 mp

Indicele cantitativ, respectiv procentul de ocupare a terenului este:POT= (sc+str+sr)/st = 88,84 %

Indicele calitativ, respectiv coeficientul de utilizare a terenului

este:

CUT= (sd+str+sr)/sr = 1,09 Clădirile construite în suprafaţă totală de 33640 mp se împart în două categorii: cele construite înainte de 1942 cu o suprafaţă totală de 10100 mp şi suprafaţă desfăşurată de 16510 mp, respectiv cele construite după 1952 cu o suprafaţă totală de 23540 mp şi desfăşurată de 36290 mp.

2.3. Situaţia împrumuturilor

Agentul economic are două împrumuturi pe termen scurt

contractate cu Banca Comercială Română-Sucursala Municipiului

Bucureşti pentru derularea producţiei şi pentru asigurarea stocurilor de

materii prime necesare derulării producţiei. La baza lor au stat contractele

72

de credit nr. 234 si 58/9082J01R-2000. Rambursarea lor este garantată cu

imobilul “Fabrica de uleiuri” din str. Portului 3 în suprafaţă de 12948 mp şi

cu terenul aferent din str. Prislav nr. 334 în suprafaţă de 5000 mp. Graficul

de rambursare este eşalonat pe 12 luni, ultima tranşă rambursându-se pe

data de 14.10.2001. Societatea comercială nu are plăţi restante şi nici datorii

imposibil de plătit.

2.4. Aspecte comerciale SC AT&RI-SA are încheiate contracte economice de achiziţionare a materiilor prime şi a materialelor precum şi contracte economice pentru desfacerea produselor realizate. Materia primă este asigurată în proporţie de peste 65% de la intern, iar restul de la extern, prin menţinerea legăturilor cu parteneri tradiţionali din Germania, Anglia şi Franţa. Referitor la desfacerea produselor finite, partenerii interni sunt atât firme mari, cât şi mijlocii din sfera proprietăţii private care nu au produs probleme de solvabilitate. Aceste activităţi se desfăşoară şi pe bază de comenzi ferme sau tranzacţii directe. În paralel, dispune de un magazin propriu de desfacere în oraşul Bucureşti amenajat în zona Dorobanţi. De asemenea, pentru desfacerea produselor en-gros are standuri în diferite complexe comerciale (Europa Doraly, IDM, WTC).

2.5. Licenţe

Pentru derularea activităţii sale SC AT&RI-SA are nevoie de licenţe de export în cazul materialelor agrozootehnice şi de import la procurarea materiilor prime fotopolimerizabile, precum şi la comercializarea băuturilor alcoolice, nealcoolice şi a materiilor prime importate. Nu au fost întâmpinate greutăţi în obţinerea avizelor de la Departamentul Comerţului, iar raportările către Banca Naţională a României privind încasările şi plăţile externe nu au fost făcute cu întârziere.

2.6. Litigii

SC AT&RI-SA are litigii în curs în care este implicată în calitate de reclamant cu:

73

NATURA LITIGIULUI VECHIMEA SUMA ÎN LITIGIUSC “HAVANA” SRL IASI 1 AN 44302 MII LEISC “ITACA” SRL CRAIOVA 1 AN 3070 MII LEISC “CONTIN” SRL PITEŞTI 1 AN 42850 MII LEI

2.7. Poluarea

S.C. AT&RI - S.A. este dotată cu o staţie de epurare mecano-biologică cu capacitate de 171 l/sec. Legea Apelor nr.8/1974 şi Legea nr.9/1973 au reprezentat o preocupare continuă a managementului în scopul realizării protecţiei ecologice prin modernizare. Astfel, din produsele tehnologice rezultă nutreţuri pentru animale, navetele de plastic deteriorate sunt retopite şi refolosite, cele de lemn se casează ca deşeuri material lemnos pentru încălzire. În paralel, în curtea întreprinderii sunt întreţinute spaţii verzi ce contribuie la înlăturarea fenomenului de poluare atmosferică. Funcţionarea instalaţiilor are la bază proiecte realizate şi aprobate de protecţie a mediului. Nivelul de zgomot în timpul funcţionării utilajelor se înscrie în curba 9 dB.

2.8. Registrele societăţii şi evidenţele contabile

Ţinerea contabilităţii sintetice a operaţiilor economice şi financiare se face în formă de înregistrare contabilă “maestru-şah”. Documentul utilizat pentru obţinerea balanţei sintetice de verificare este Cartea Mare (şah) cod 14-1-3/a. Acest document se completează pe baza documentelor justificative, a documentelor cumulative centralizatoare şi a notelor de contabilitate. Balanţa sintetică de verificare este de format 8 coloane (cod

14-6-30) şi serveşte la stabilirea rulajelor cumulate de la începutul anului şi

a totalurilor sumelor (inclusiv soldurile iniţiale).

2.9. Concluziile diagnosticului juridic

- societatea îndeplineşte toate condiţiile pentru funcţionare, pentru reprezentare în faţa organelor publice şi private;

- nu s-au înregistrat conflicte sociale;

74

- este asigurată pentru elementele necorporale ale fondului de comerţ;

- are certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

75

Aspectele menţionate mai sus conduc la concluzia că situaţia juridică este clară şi lipsită de probleme care ar putea împiedica procesul de privatizare.

3. DIAGNOSTIC COMERCIAL

3.1.Produsele realizate şi servicii prestate

Produsele principale realizate de societate în anul 1999 şi 2000 se prezintă după cum urmează:

Nr. crt.

Denumire produs UM Realizări 1999 Realizări 2000

1 Alcool 60gr Hl 17022.00 18052.002 Alcool tehnic Hl 2600.00 2805.003 Alcool sanitar Hl 4806.00 5024.004 Băuturi alcoolice Hl 128046.00 135010.00

76

5 Bere îmbut. Hl 25354.50 29362.506 Bere vărsată Hl 81564.00 82025.007 Drojdie T 4865.00 5481.008 Amidon T 220.00 200.009 Bioxid T 701.00 770.00

10 Glucoză T 1540.00 2200.0011 Malţ T 604.00 1024.00

- producţia secundară adăugând următoarea structură:

Produse UM 2000 1999Îngrăşăminte

chimice T 3830 4049

Amoniac de sinteză T 4461 4276Acid azotic T 4361 4805Melamină T 121 59Oxigen mii mc 10 10Uree total T 2678 2097

Produsele realizate de societate au fost oferite pieţei interne şi externe. Nu au fost înregistrate reclamaţii în ce priveşte calitatea produselor, nici de la organele abilitate să verifice calitatea şi nici de la clienţi, prezentarea şi ambalajele fiind mult îmbunătăţite de la an la an. Activitatea agentului economic este segmentată în următoarele domenii principale, strâns legate între ele:

a. Activitatea de aprovizionare – care are două componente: aprovizionarea cu materie primă (cantitatea şi calitatea acestora au un loc determinant asupra rezultatelor) şi aprovizionarea tehnico-materială ( se asigură materialele, piesele de schimb, energia, combustibilul).

b. Activitatea de producţie – asigură industrializarea materiei prime conform programului de producţie pentru produse destinate consumului intern şi exportului şi care trebuie să corespundă prevederilor actelor normative de calitate şi caietelor de sarcini.

c. Activitatea de întreţinere – asigură întreţinerea curentă, reparaţiile curente şi capitale, reviziile utilajelor, investiţiile.

d. Activitatea de desfacere – asigură vânzarea produselor societăţii, circuitul ambalajelor, încasarea banilor pentru marfa vândută.

e. Activitatea de transport – este desfăşurată cu parcul auto propriu şi se referă la transportul materiei prime, a produselor, a ambalajelor şi al materialelor.

77

f. Activitatea de personal – asigură recrutarea personalului, evidenţa lui şi salarizarea.

g. Activitatea financiar-bancară – asigură evidenţa financiar-contabilă a societăţii.

3.2. Piaţa şi comercializarea produselor

Piaţa internă de consum a cunoscut un oarecare regres determinat, în principal, de scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor. Distribuţia pieţei a cunoscut modificări structurale esenţiale în perioada 1992 – 2001, atât prin prisma beneficiarilor, cât şi prin volumul şi natura produselor oferite. Agenţii economici parteneri au dovedit capacitate de plată , achitând facturile fie cu numerar, fie cu cec sau dispoziţie de plată avizată de bancă. Analiza conjuncturii actuale a economiei mondiale conduce la constatarea că ţările avansate industrial au traversat o perioadă de recesiune economică accentuată. Intrarea acestora în faza de revigorare a activităţii economice se prognozează a se fi întâmplat în 1996. Activitatea agentului economic se desfăşoară în principal în domeniul băuturilor alcoolice şi nealcoolice, respectiv al produselor derivate. Piaţa mondială a băuturilor

alcoolice este dominată de marile companii transnaţionale, dintre acestea amintim:

Denumire firmă

Tara Cifra afaceriMil. USD

Marjă profit%

Număr salariaţi

Grand Metropolitan

Anglia 11000 11 138000

Allied Lyons Anglia 5000 16 85000Cadbury Schweppes

Anglia 3700 11 35000

Witbread Anglia 2300 12,7 62001Heineken Olanda 2500 9 29000Guinnes Anglia 2900 32 19000LVMH Franţa 2400 29 14000Carlsberg Danemar

ca1100 9 12001

Breweries Anglia 1100 20 30000

Valoarea exportului a fost de 3200100 $, revenind un preţ mediu de export de 1,61$/litru , sub preţul minim al producătorilor europeni şi la limita costurilor de producţie realizate în 2000. Ponderea exportului în volumul

78

producţiei a fost de circa 8%. Pentru a se evita pe viitor exportul ineficient, agentul economic trebuie să facă eforturi pentru retehnologizarea operaţiilor de îmbuteliere, care să permită prezentarea băuturilor în condiţii similare cu cele ale firmelor renumite, precum şi pentru organizarea corespunzătoare a serviciului de marketing, eforturi care să permită obţinerea unor preturi peste 2$/litru la băuturile alcoolice. Pe piaţa internă, principalii competitori sunt reprezentaţi de următorii agenţi economici: RAHOVA S.A. BUCUREŞTI ; GRIVIŢA INTERNAŢIONAL S.A. BUCUREŞTI ; BERE BĂUTURI CHITILA S.A. ; URSUS S.A. CLUJ NAPOCA ; ZAREA S.A. BUCUREŞTI ; SPIRT AMIDON S.A. COVASNA ; CIQUITA EXIM SRL .

3.3. Promovarea produselor şi serviciilor

Societatea comercială are în vedere un plan de reclamă şi promovare a produselor bine conturat şi etapizat. S-a recurs la publicitate prin presa locală, afişe şi pliante care prezentau agentul economic, fiind în curs de realizare un spot publicitar de prezentare. Pentru creşterea atractivităţii externe, a fost realizată o participare anuală la saloanele internaţionale de alimentaţie şi târguri. În vederea promovării directe a produselor, societatea a făcut eforturi deosebite prin schimbarea graficii etichetelor şi îşi propune ca prin măsuri de retehnologizare viitoare să continue actuala campanie de promovare. Faţă de alţi agenţi economici cu capital majoritar de stat, cu profil similar, SC AT&RI SA nu are avantaje, dar faţă de agenţi economici cu capital particular şi profil similar, prezintă avantajul existenţei unei dotări specifice, a unui sistem de control al calităţii produselor bine pus la punct, a unor spaţii de climatizare şi depozitare a produselor. Totodată, în scopul menţinerii segmentului de piaţă, întreprinderea a adoptat până în prezent strategia preţului scăzut, ce are ca efect un raport calitate/preţ foarte avantajos. Pentru distribuitorii la intern, s-a utilizat politica achiziţionării pe bază de instrumente moderne de plată (cecuri şi transfer card sau money banking) dublate de bilete la ordin avalizate de Banca Comercială Română şi Banca Română pentru Dezvoltare, la care s-au adăugat stimulente sub forma discount-ului.

3.4. Concluzii ale diagnosticului comercial

PUNCTE FORTE- stabilitatea şi continuitatea profilului de bază al producţiei creează

premisele unei calităţi bune şi constante a produselor realizate;

79

- produsele au desfacere asigurată;- practicarea unor preturi de livrare competitive;- existenta unui parc auto propriu dotat cu mijloace de transport

specifice.

PUNCTE SLABE- reţeaua proprie de distribuţie trebuie dezvoltată şi mai bine

organizată;- deşi este o unitate cu tradiţie şi este bine cunoscută pe piaţă,

trebuie intensificată activitatea de reclamă;- lipsa unui compartiment de marketing care să urmărească

fluctuaţia cererii de produse în funcţie de sortiment, calitate, gramaj.

4. DIAGNOSTIC RESURSE UMANE

4.1 Descrierea organizării existente

Structura organizatorică actuală ţine seama de natura şi complexitatea proceselor de producţie. Variabilele organizaţionale mai importante sunt:

- complexitatea tehnologică dată de numărul mare de operaţii tehnologice;

80

- riscul profesional generat de condiţiile de muncă, precum şi încadrarea majorităţii locurilor de muncă de la centrala termică şi uzina de frig în cadrul legislaţiei în vigoare.

Structura organizatorică a societăţii cunoaşte periodic procese de adaptare în vederea asigurării unei conduceri cât mai elastice şi mai operative. Societatea are în componenţă 7 compartimente funcţionale şi două birouri:

- birou personal, învăţământ, salarizare, restructurare;- compartiment administrativ, secretariat, juridic;- compartiment laborator;- compartiment investiţii, mecano-energetic;- compartiment programare, pregătire, lansare şi urmărirea

producţiei;- compartiment aprovizionare;- compartiment desfacere şi transporturi;- birou financiar-contabilitate, preţuri, analize economice;- compartiment ofertare contracte.

Se poate aprecia că organigrama existentă corespunde nevoilor societăţii.

4.2 Structura managerială

Conducerea societăţii se realizează într-o structură piramidală ce cuprinde:

1. Managementul de vârf constituit din Adunarea Generală a Acţionarilor, care, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, reprezintă interesele acţionarilor şi ale cărei atribuţii sunt prevăzute în statut.

În procesul de conducere, managerul general este susţinut de un colectiv director alcătuit din director economic şi director tehnic şi comercial. Pentru exercitarea controlului specific al utilizării valorilor materiale şi financiare, precum şi al gestiunii, agentul economic dispune de o comisie de trei cenzori. Aceştia au şi îndatoriri speciale cu privire la corectitudinea evaluării patrimoniului. 2. Managementul mediu constituit din şefii de compartimente funcţionale.3. Managementul verigilor de bază constituit din personal tehnic-productiv, maiştri şi alte cadre cu atribuţii similare pentru organizarea şi supravegherea pe formaţii şi schimburi de lucru.

Metodele de conducere aplicate au la bază:- managementul participativ prin larga antrenare a conducătorilor

verigilor medii la pregătirea şi adoptarea deciziilor;

81

- conducerea cu utilizarea bugetului de venituri şi cheltuieli ca instrument de orientare generală a activităţii;

- conducerea prin programe;- receptivitatea şi adaptarea la cerinţele pieţei .

Pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea managementului şi sistemului informaţional au fost iniţiate următoarele măsuri:

- realizarea unui sistem de calcul şi prelucrare a datelor conceput cu staţii de calcul pentru fiecare cadru de conducere, compartiment funcţional şi depozite de materie primă şi produse finite;

- modernizarea şi perfecţionarea sistemului de comunicaţii al societăţii prin dotarea cu un telex electronic modern şi un sistem telefonic performant;

- amenajarea şi deschiderea unei biblioteci tehnice şi abonarea la o serie de publicaţii tehnice şi economice din ţară şi străinătate care să permită documentarea permanentă a specialiştilor;

- amenajarea şi darea în folosinţă de săli de consiliu cu dotare corespunzătoare care să permită soluţionarea problemelor de protocol şi publicitate;

- organizarea de cursuri de calificare, precum şi organizarea de cursuri pentru iniţierea în domeniile contabilitate, operatori tehnică de calcul, limbi străine.

Structura pe grupe de vârstă a personalului se prezintă astfel:Grupa de vârstă TotalPână la 20 ani 102

20-25 ani 64025-35 ani 150435-45 ani 84045-55 ani 320Peste 55 ani 208Din care: bărbaţi femei 2105 1509Vârsta medie a personalului 37 ani

Structura forţei de muncă pe nivele de pregătire este

următoarea:

Total personal--------------------------------------------3614 angajaţi 1. Necalificaţi--------------------------------- ---------81 angajaţi 2.Muncitori calificaţi-------------------------------3016 angajaţi

82

3.Maistri-----------------------------------------------176 angajaţi 4.Studii superioare-----------------------------------197 angajaţi 5.Alte categorii---------------------------------------144 angajaţi

4.3. Analiza eficienţei utilizării şi motivării personalului

La nivelul societăţii comerciale are loc un proces de reducere a salariaţilor de la 3750 salariaţi în 1998, respectiv 3682 salariaţi în 1999. Cea mai mare pondere din forţa de muncă este utilizată în activitatea de industrie. Această situaţie este firească dacă se ţine cont de faptul că societatea este de tip productiv. Rezerva de personal calificat este suficientă pentru completarea posturilor ce ar deveni vacante din diverse motive în subunităţile de producţie. Productivitatea medie şi marginală pe unitate orară şi pe muncitor a avut o dinamică crescătoare. Premierea salariaţilor s-a acordat de fiecare dată când indicatorii prognozaţi de producţie au fost realizaţi, la care s-a adăugat sporul salarial cu ocazia sărbătorilor de Anul Nou şi de Paşte. Nivelul salariului mediu brut este superior celui înregistrat în sectorul de activitate şi apropiat mediei înregistrate la nivelul economiei pe ţară. De asemenea, in cazul producerii unor evenimente deosebite în familia salariatului, se acordă un sprijin financiar echivalent cu două salarii brute lunare. Nu au existat până în prezent manifestări de protest spontane sub forma întreruperii activităţii industriale, cu privire la politica de salarizare sau de reducere a personalului. Există o transparenţă în această direcţie din partea managementului în relaţia cu sindicatele.

4.4. Analiza condiţiilor de muncă

Echipamentele şi accesoriile de lucru corespund standardelor naţionale şi europene, condiţie ce a trebuit să fie îndeplinită ca urmare a stipulării acestui fapt în contractele externe cu partenerii europeni. Nivelul de poluare în cadrul fabricii se situează în standardele de protecţie, întreprinderea instalând filtre performante şi utilaje de ecologizare a produselor reziduale.

4. 5 Concluzii ale organizării şi managementului

Factorul cheie pentru societate îl reprezintă specializarea şi calificarea personalului în activităţile sectorului de activitate. Privatizarea societăţii prin cumpărarea unei părţi procentuale din acţiunile emise, de către

83

salariaţi, reprezintă un argument în menţinerea personalului cu experienţă în condiţii avantajoase. Un aspect pozitiv îl constituie repartizarea corespunzătoare a personalului existent pe posturi, distribuţia pe meserii fiind corelată cu obiectul de activitate. Se remarcă o bună organizare a activităţii şi încercarea de a crea un climat favorabil muncii în echipă, factor important în creşterea competitivităţii firmei.

5. DIAGNOSTIC OPERAŢIONAL

5.1. Analiza activităţii de producţie

Documentaţia întocmită conform legislatiei in vigoare, indică o suprafaţă repartizată astfel:

-suprafaţa incintei(st) 95235-suprafaţa construcţii(sc) 33640

84

-suprafaţa aferentă căilor de transport(str) 44504-suprafaţa aferentă reţelelor(sr) 6461-suprafaţa liberă(si) 10630-suprafaţa desfăşurată construită(sd) 52800

Indicele cantitativ, respectiv procentul de ocupare a terenului este:

POT= (sc+str+sr)/st = 88,84 %

Indicele calitativ, respectiv coeficientul de utilizare a terenului

este:

CUT= (sd+str+sr)/sr = 1,09

Clădirile construite în suprafaţă totală de 33640 mp se împart în 2 categorii: cele construite înainte de 1942 cu o suprafaţă totală de 10100 mp şi suprafaţă desfăşurată de 16510 mp , respectiv cele construite după 1952 cu o suprafaţă totală de 23540 mp şi desfăşurată de 36290 mp.

Realizarea obiectului de activitate implică o serie de amplasamente. Descrierea şi utilizarea acestora este redată după cum urmează:

- Staţia de epurare este o construcţie parter cu structură de rezistenţă formată din zidărie portantă cu planşeu şi samburi din beton armat. Acoperişul este de tip terasă cu învelitoare din carton bituminat. Închiderile şi compartimentele interioare sunt din zidărie de cărămidă şi pardoselile sunt din beton. Tâmplăria este din lemn şi metalică (uşi). Nu are finisări. Gradul de uzură real constatat este de 22%. Principalele caracteristici ale construcţiei evaluate sunt următoarele:

- Sc=Sd=1170 mp- Data PIF: 1971- Înălţime : 4.00 m- Structura: zidărie portantă cu samburi din beton armat- Închideri: zidărie din cărămidă, tâmplărie metalică şi din

lemn- Compartimentul interior: zidărie din cărămidă- Grad de uzură expertizat: 22%

- Magazia de materiale este o construcţie parter cu structură de rezistenţă metalică formată din stâlpi şi grinzi metalice. Învelitoarea este din tablă cutanată aşezată pe pane metalice. Închiderile sunt din tablă cutanată. Pardoselile sunt din beton.

85

Gradul de uzură real constatat este de 28%. Principalele caracteristici ale construcţiei evaluate sunt:

- Sc=Sd= 2700 mp- Data PIF: - 1977- Deschideri: 1x3,00 m- Înălţime: 4,00 m- Structura: metalică cu stâlpi şi grinzi metalice- Închideri: tablă cutanată si tâmplărie metalică- Acoperiş: tablă cutanată pe pane metalice- Compartiment interior: nu are- Grad de uzură expertizat: 28%

- Lucrările de plan general cuprind platforme betonate în suprafaţă de 1010 mp cu structura alcătuită din fundaţie de balast natural de cca. 15 cm după compactare şi îmbrăcăminte din beton rutier turnat într-un singur strat, drum asfaltat cu o suprafaţă de 44504 mp, platforme de pământ compactat, împrejmuirea incintei cu un gard din elemente prefabricate din beton armat în lungime de 5400 m şi gard metalic în lungime de 9620 m. Gradul de uzură constatat pentru lucrările de mai sus datorită mediului agresiv şi a lipsei lucrărilor de întreţinere şi reparaţii este mai mare decât cea normală fată de PIF. Astfel, la platformele de beton uzura este de 45%, la drumuri asfaltate de 60%, la platformele de pământ compactat de 60%, la gardul din elemente prefabricate de 60%, iar la împrejmuirea din plasă de sârmă de 55%.

- Fabrică de producere băuturi alcoolice şi nealcoolice în suprafaţă construită de 17050 mp, cu o capacitate proiectată de 10200 t. bruto/an, respectiv 6800 t. neto/an, care recalculată la 5 zile lucrătoare / săptămână este de 8000 t. bruto/an, respectiv 5400 t. neto/an. Este o construcţie parter, două etaje şi un etaj tehnic. Structura de rezistenţă este formată din stâlpi, grinzi şi planşee din beton armat cu acoperiş tip terasă şi învelitoare din carton bituminat. Închiderile şi compartimentele interioare sunt din zidărie de cărămidă. Pardoselile sunt din plăci de mozaic şi gresie antiacidă. Pereţii sunt placaţi cu faianţă (h=2.0 m) şi zugrăveli cu lapte de var. Tâmplăria este metalică şi din tablă inoxidabilă dublă cu termoizolaţie. Construcţia este în bună stare şi gradul de uzură real constatat este de 12%. Principalele caracteristici ale construcţiei evaluate sunt următoarele:

- Sc=17050 mp; Sd=21000 mp- Data PIF: 1972

86

- Deschideri: 60x6,00 m- Înălţime: 13,75 m- Structura: stâlpi, grinzi, planşee din beton armat- Acoperiş: tip terasă cu învelitoare din carton bituminat- Compartimente interioare: zidărie din cărămidă- Grad de uzură expertizat: 12%

- Fabrică producţie agroindustrială în suprafaţă construită de 4200 mp, ce este o construcţie cu parter şi etaj, structura este formată din stâlpi, grinzi şi planşee din beton armat. Acoperişul este de tip terasă cu învelitoare din carton bituminat. Pardoselile sunt din gresie antiacidă iar pereţii sunt placaţi cu faianţă pe înălţimi ce traversează de la 2,2 m la 4,5 m. Finisajele interioare sunt formate din zugrăveli cu lapte de var şi cu placaje din cărămidă şi tencuieli obişnuite. Nu sunt degradări la placajele din faianţă. Gradul de uzură expertizat este de 15%. Data punerii în fabricaţie este 1972. Parţial uşile interioare sunt din tablă inoxidabilă cu termoizolaţie. La această construcţie se adaugă ferma cantină de 2500 mp, ce este o construcţie parter cu structură de rezistenţă formată din stâlpi şi grinzi beton armat şi acoperiş tip terasă şi învelitoare din carton bituminat, cu închideri şi compartimentări interioare din cărămidă, pardoseli din beton şi mozaic turnat în câmp continuu, pereţi placaţi cu faianţă la bucătărie şi finisaje obţinute din zugrăveli din lapte de var, cu un grad de uzură real constatat de 32%.

- Pavilionul administrativ este o construcţie parter si 2 etaje cu structură de rezistentă formată din grinzi şi stâlpi din beton armat cu planşee formate din boltişoare din cărămidă montate pe grinzi metalice transversale pe grinzile de beton armat. Acoperişul este de tip terasă cu învelitoare din carton bituminat şi închiderile sunt din zidărie de cărămidă. Compartimentele interioare sunt din zidărie de cărămidă şi plăci nevada. Tâmplăria este mixtă, din lemn şi metalică (uşi la intrarea în clădire). Pardoselile sunt din beton şi parchet în birouri şi din mozaic turnat în câmp continuu pe culoare şi scări şi din gresie la grupul sanitar. În unele încăperi sunt montate lambriuri din lemn, iar grupurile sanitare au placaje din faianţă. Finisajele sunt formate din zugrăveli cu humă şi vopsitorie la tâmplărie. La exterior pereţii sunt placaţi cu placaje din cărămidă. Construcţia este bine întreţinută şi gradul de uzură expertizat este de 20%. Principalele caracteristici evaluate ale construcţiei sunt:

87

- Sc=3660 mp; Sd=10098 mp- Data PIF: 1989- Deschideri: 8x 3.0 m- Înălţime: 8.0 m- Structura: stâlpi şi grinzi din beton armat, planşee din

boltişoare de cărămidă montate pe grinzi metalice- Închideri: zidărie din cărămidă şi tâmplărie din lemn- Acoperiş: tip terasă cu învelitoare din carton bituminat- Compartimente interioare: zidărie din cărămidă şi placi

nevada- Grad de uzură expertizat: 20%

- Fabrică producţie îngrăşăminte chimice cu o suprafaţă de 3850 mp, construcţie parter, două etaje şi un etaj tehnic. Structura de rezistenţă este formată din stâlpi, grinzi şi planşee din beton armat cu acoperiş tip terasă şi învelitoare din carton bituminat. Închiderile şi compartimentele interioare sunt din zidărie de cărămidă. Pardoselile sunt din plăci de mozaic şi gresie antiacidă. Pereţii sunt placaţi cu faianţă şi zugrăveli cu lapte de var. Tâmplăria este metalică şi din tablă inoxidabilă dublă cu termoizolaţie. Construcţia este în bună stare şi gradul de uzură real constatat este de 20%. Principalele caracteristici ale construcţiei evaluate sunt:

- Sc=3850 mp; Sd=10900 mp- Data PIF: 1936- Deschideri: 6x6.0 m- Înălţime 13.75 m- Structura: stâlpi, grinzi şi planşee din beton armat- Închideri: zidărie din cărămidă şi tâmplărie metalică- Acoperiş: tip terasă cu învelitoare din carton bituminat- Compartiment interior: zidărie din cărămidă- Grad de uzură expertizat: 20%

5.2. Tehnologii şi procesul productiv

Pentru obţinerea produselor finite se utilizează tehnologiile specifice prelucrării şi industrializării băuturilor alcoolice şi nealcoolice, a îngrăşămintelor chimice, a obţinerii melaminei, ureei şi produselor derivate, fiecare caracterizându-se prin specificul propriu. Tehnologiile de distilare a materiilor prime, ca activitate predominantă în ce priveşte obţinerea veniturilor din exploatare, au fost elaborate

88

de cercetarea ştiinţifică şi tehnologică românească şi străină, pe baza experienţei acumulate şi a documentaţiilor tehnice ale furnizorilor de utilaje. Sunt obţinute licenţe de fabricaţie, iar abatorul şi cantina sunt certificate ca agreate pentru export pe piaţa Uniunii Europene. Fluxul tehnologic aferent distilăriei cuprinde operaţiuni de recepţie a mărfurilor şi materiilor prime, introducerea spre prelucrare, sortare şi clasificare, urmată apoi de producţie, ambalare, depozitare şi distribuire în teritoriu. În ce priveşte fluxul tehnologic de obţinere a preparatelor din carne, acesta cuprinde operaţiuni de recepţie carne, de conservare, dezoxare, malaxare, fierbere şi afumare. În continuare, preparatele sunt controlate, etichetate, ambalate şi depozitate în vederea expediţiei. În cazul îngrăşămintelor chimice, tehnologic văzut, fluxul începe cu transportul materiilor prime, depozitare, clasificare şi se termină cu obţinerea produselor finite, depozitarea lor şi expedierea la distribuitori.

5.3. Ameliorarea sistemului de gestiune

Structura sortimentală va fi adaptată în permanenţă în funcţie de materia primă şi de cerinţele pieţei, diversificarea bazându-se pe reţete noi, proprii sau solicitate şi puse la dispoziţie de diverşi beneficiari interni şi externi. Se va pune în continuare accentul pe producţia băuturilor alcoolice şi nealcoolice, în direcţia promovării mărcilor şi sortimentelor premiate la diversele saloane şi concursuri internaţionale. În paralel, se urmăreşte sporirea volumului la desfacerea materiilor prime şi materialelor către clienţi noi. Privind producţia agrochimică, aceasta are un caracter sezonier şi este direct influenţată de politica guvernamentală în domeniul subvenţionării agriculturii. Sistemul actual de organizare şi gestiune este rezultatul experienţei acumulate în timpul anilor de activitate, dar poate fi îmbunătăţit prin introducerea tehnicii de calcul, a mecanizării şi a retehnologizării instalaţiilor. Gradul avansat de uzură a mijloacelor fixe, în special al echipamentelor de producţie şi transport, precum şi al staţiei de epurare, reclamă declanşarea unui program de investiţii pe termen mediu pentru reabilitarea utilajelor uzate.

5.4. Concluziile activităţii de producţie

89

PUNCTE FORTE- Buna organizare a proceselor tehnologice, calitatea competitivă a

produselor finite;- Existenţa unui sistem de control al calităţii de la recepţia materiei

prime finite, pe faze tehnologice până la expedierea produsului finit;

- Dispune de personal calificat în domeniul fabricării produselor de bază;

- Preocupare pentru diversificarea produselor şi a modului de prezentare;

- Buna întreţinere a mijloacelor de producţie.

PUNCTE SLABE- Dimensiunea societăţii dacă nu este valorificată poate deveni unul

din punctele slabe;- Uzura avansată a reţelelor de transport energie termică, apă şi

canalizare;- Existenţa unui coeficient de reînnoire a mijloacelor fixe relativ

redus;- Nivel redus de automatizare a producţiei;- Dependenţa desfacerii producţiei agrochimice de restricţiile

bugetare.

6. DIAGNOSTIC FINANCIAR

90

6.1 Elemente de contabilitate financiară

Aprovizionarea cu materie primă şi desfacerea produselor finite se face pe baza contractelor ferme încheiate cu furnizorii de materii prime şi cu beneficiarii produselor finite. Evidenţa producţiei s-a ţinut pe total societate şi pe principalele grupe de produse. Producţia fizică a avut o evoluţie fluctuantă, fapt ce se datorează în principal:

-diminuării cererii de consum a populaţiei;-diminuării subvenţiilor bugetare alocate şi dinamicii taxelor fiscale;-sporirii posibilităţilor de autoaprovizionare ale populaţiei din mediul rural datorită intrării în posesia pământului;-existenţei unui indice inflaţionist superior indicelui de creştere al salariilor.

Evoluţia soldului creanţelor şi a imobilizării fondurilor în clienţii neîncasaţi nu este dintre cele mai favorabile, având în vedere că soldul acestora a crescut de la 18322 mil. lei cât era la 30 iunie 2000, la 28311,2 mil. lei la 31 decembrie 2000. Se estimează ca aceste creanţe ale societăţii să se încaseze într-o manieră mai rapidă.

În urma imobilizării fondurilor în clienţi, situaţia financiară se deteriorează, societatea fiind nevoită să apeleze la credite bancare costisitoare, iar dobânzile acestora fac ca profitul obţinut din activitatea productivă să fie mult diminuat (dobânzile au fost de 6194 milioane lei). Se impune ca în continuare să se manifeste exigenţă maximă în direcţia recuperării creanţelor, printr-o mai bună colaborare între compartimentul juridic şi cel financiar.

Mai merită observat faptul că în totalul pasivului, ponderea datoriilor este ridicată. Aşa cum reiese, situaţia financiară nesatisfăcătoare apare ca urmare a unei deficienţe în modul în care sunt apărate interesele societăţii în raport cu clienţii. Bunurile materiale sunt gestionate în bune condiţii şi sunt supuse verificării anuale. Exportul a totalizat 73909 mii $ faţă de 60144 mii $ în perioada corespunzătoare a anului 1999, înregistrând o creştere de 13765 mii $. Această creştere a fost determinată de faptul că preţurile externe au fost favorabile, dar nu s-a exportat decât pentru acoperirea importurilor necesare, plăţii unor datorii şi pentru plata procesării gazului metan importat.

Volumul ridicat al cheltuielilor financiare provine din următoarele:

-dobânzi la credite bancare----------------------------6194047 mii lei-diferenţe de curs valutar la datoriile

91

care s-au achitat în anul 2000-------------------------4470909 mii lei-alte cheltuieli financiare------------------------------ 290 mii lei TOTAL============================10665246 mii lei

Menţionăm că dobânzile la creditele bancare provin din :

-dobânzi la credite pentru cont curent---------------2670859 mii lei-dobânzi pentru credite acordatepentru nevoi temporare--------------------------------3159706 mii lei-dobânzi aferente creditelornerambursate la scadenţă------------------------------ 300938 mii lei-dobânzi la creditul de trezorerie--------------------- 62544 mii lei

Creşterile în cazul stocurilor apar la următoarele:

-stocuri de materiale şi obiecte de inventar---------- +8297,5 mil. lei-produse în porturi---------------------------------------+7171,2 mil. lei-producţie în curs de execuţie--------------------------- +630,1 mil. lei-produse şi semifabricate-------------------------------- +196,7 mil.lei-animale------------------------------------------------------ +25,2 mil.lei-mărfuri------------------------------------------------------ +20,8 mil. lei-ambalaje------ ---------------------------------------------- +38,4 mil.leiTOTAL============================= +16379,9 mil. lei

La stocuri se mai adaugă cheltuielile în avans (catalizatori şi site de platină aflate în instalaţii ), precum şi unele sume în curs de lămurire.

TOTAL AVANS===================== 4474,7 mil. leiTOTAL GENERAL=================== 36337,6 mil. lei

Excedentul de stocuri poate fi rezolvat prin reducerea stocului de produse finite, produse în curs de execuţie, semifabricate şi încărcarea pe vase a celor aflate în porturi.

Analiza structurală dinamică

Analiza elementelor bilanţiere de activ

Activul este definit de următoarea dinamică 1999-2000:A = 240433075 - 74409281 = 166023794 mii lei

din care:Active imobilizate=132386357 mii lei

Active corporale = 132393894 mii lei Active financiare = -7543 mii lei

92

Active circulante = 32494182 mii lei Stocuri = 16379882 mii lei Creanţe = 14200 milioane lei Disponibilităţi şi plasamente = 2107

milioane lei Active de regularizare = 1143254 mii lei

Cheltuieli în avans = 2266402 mii lei Diferenţe de conversie = -1123148 mii lei

Creşterea patrimoniului arătată în activul bilanţier cu aproape 166023 milioane lei, denotă o dezvoltare însemnată a potenţialului economic, un cuantum sporit al mijloacelor economice de care poate dispune societatea într-o perioadă dată pentru obţinerea unor rezultate sporite în activitate. Creşterea patrimoniului a fost determinată, în principal, de către activul imobilizat (HG în vigoare). Participarea diferenţiată a celorlalte două grupe menţionate din activ, se explică prin creşterea inegală a ritmurilor înregistrate pe grupe:- valoarea activelor imobilizate a crescut faţă de anul precedent de 4,7 ori, din care valoarea clădirilor a crescut de 6,5 ori, iar cea a maşinilor şi utilajelor de 4,5 (evaluări administrative);- valoarea activelor circulante a crescut faţă de anul anterior de numai 1,9 ori, din care valoarea stocurilor a crescut de 2 ori. În general, creşterea patrimoniului total al agentului economic s-a concretizat în mijloace fixe, putând fi apreciată ca deplin pozitivă din punct de vedere economico-financiar, numai atunci când:

- ritmul creşterii patrimoniului total a fost superior ratei inflaţiei din perioada dată;- evaluarea şi reevaluarea patrimoniului s-a făcut pe baza unor criterii ştiinţifice şi a respectării legislaţiei în vigoare, fiind astfel preîntâmpinate eventualele tendinţe de supraestimare sau subapreciere a acestuia;- participarea activelor imobilizate, precum şi a activelor circulante la creşterea patrimoniului total s-a făcut în ritmuri şi proporţii diferite, în strânsă corelaţie cu însăşi necesităţile economico-financiare curente şi de perspectivă ale societăţii;- creşterea patrimoniului total ca efort complex într-o serie de mijloace economice necesare a putut contribui atât la obţinerea rezultatelor prevăzute pentru perioada dată, cât şi la o sporire corespunzătoare a eficienţei economice şi a echilibrului financiar permanent al exploatării.

În contextul actual, deşi s-au înregistrat creşteri însemnate la o serie de indicatori de sinteză , ritmurile lor au fost însă inferioare ritmului de

93

creştere a patrimoniului total, fapt ce atestă că nu a reuşit să se asigure corelaţia generală de eficienţă dintre eforturile făcute pe diverse planuri şi efectele economice obţinute: patrimoniul a crescut de aproape 2,8 ori, iar creşterea la veniturile totale de 2,3 ori, la fel ca pentru veniturile excepţionale, respectiv cifra de afaceri. Modificările intervenite în raporturile dintre elementele componente ale patrimoniului înscrise în activul bilanţier pot fi evidenţiate cu ajutorul ratelor de structură a activului, valorile rezultate din calcule prezentându-se astfel:

Indicatori Început an 2000 Sfârşit an 2000Pondere Active imobilizate/Active totale 48% 70%*Active corporale/Activ total 47,9% 69,9%*Active financiare/Activ total 0.01% 0,01%Pondere Active circulante/ Active totale 48% 28%*Stocuri/Activ total 20,8% 13,3%*Creanţe 20,2% 12%*Plasamente şi disponibilităţi/Activ total 6% 2,8%Ponderea conturilor de regularizare 4% 1,7%

Se apreciază ca pozitivă diminuarea coeficienţilor aferenţi stocurilor şi creanţelor, ca urmare a concentrării managementului în această direcţie.

Analiza elementelor bilanţiere de pasiv

P = P1 - P0 = 240433075 - 74409281 = 166023794 mii leidin care:a) capitaluri proprii Cpr=Cpr1 - Cpr0 = 134678726 mii lei

*capital social = Cs1 - Cs0 = 132753934 mii leib) provizioane pentru riscuri şi cheltuieli Pr = 0 mii leic) datorii D = D1 - D0 = 32266291 mii lei

*împrumuturi şi datorii asimilate = -4398678 mii lei*furnizori = 45034480 mii lei*clienţi creditori = 1142659 mii lei

d) conturi de regularizare

94

R = R1-R0 = -921223 mii lei

Patrimoniul s-a caracterizat printr-o creştere substanţială ca rezultat al sporirii resurselor proprii şi a celor atrase, în paralel cu scăderea împrumuturilor asimilate şi a conturilor de regularizare. Aportul diferit al grupelor de pasive se explică prin însăşi ritmurile inegale de creştere ale acestora:- capitalurile proprii au crescut faţă de anul precedent de 4 ori, din care capitalul social de 4,7 ori, fondurile de 1,3 ori, iar proporţia participării capitalurilor proprii la creşterea patrimoniului este de 80,7 % .- datoriile totale au crescut faţă de anul precedent de 2 ori, proporţia participării la creşterea patrimoniului fiind de 19,2 %. Şi aici modificările intervenite în raporturile dintre elementele pasivului bilanţier pot fi evidenţiate cu ajutorul coeficienţilor de structură priviţi în comparaţie cu datele anului anterior:

Coeficient de structură Inceput an 2000 Sfârşit an 2000Coeficientul autonomiei financiare globale

0,58 0,74

Coeficientul provizioanelor -- --Coeficientul de îndatorare globală 0,40 0,25Coeficientul de îndatorare a capitalului propriu

0,68 0,34

Coeficientul conturilor de regularizare 0,012 0

În comparaţie cu anul precedent, coeficienţii de structură au înregistrat o evoluţie deosebit de favorabilă, ce atestă o serie de îmbunătăţiri evidente. Societatea comercială a realizat un progres notabil în trei direcţii esenţiale: Ponderea capitalurilor proprii în total patrimoniu a sporit, echivalent cu

îmbunătăţirea autonomiei sale financiare globale; Este îmbunătăţită stabilitatea financiară; Scade gradul de îndatorare.

Obligaţiile de plată restante se ridică la un total de 30918 mil. lei. Printre principalii furnizori - creditori interni se numără Transelectrica şi Romgaz. Postul “Alte cheltuieli” reprezintă contribuţia la fondul de cercetare pe 1999 şi la cel pe 2000 .La furnizorii externi figurează datorii către

95

TRANSAMONIA AG , ca parte din volumul de gaz furnizat în contul căruia s-au expediat îngrăşăminte în port, dar nefiind încărcate în vase din diverse cauze, nu s-au emis documente vamale în vederea compensării datoriei.

Corelarea activului bilanţier cu pasivul

Se urmăresc cu precădere următoarele corelaţii:*corelarea activului net cu resursele financiare pentru constituirea sa*corelaţia dintre creanţele totale şi datoriile totale Potrivit primului mod de calcul al activului net, se observă o creştere a acestuia cu 132614248 mii lei, explicabilă prin creşterea activelor imobilizate, a activelor circulante şi a datoriilor. Compararea activului net cu capitalul propriu constată faptul că An-Cpr<0, adică resursele financiare au participat nu numai la constituirea integrală a activului net, dar şi la finanţarea cheltuielilor înregistrate în avans, ceea ce atestă menţinerea unui grad sporit al autonomiei financiare. Al doilea mod, respectiv corelarea creanţelor cu cea a datoriilor, înfăţişează următoarea situaţie: început an 2000 mii lei sfârşit an 2000 mii leitotal creanţe 15390330 29654443total datorii 30075787 62342078Creanţe-datorii <0 <0

Agentul economic a reuşit un bun rulaj al disponibilităţilor sale, materializat în încasarea în termen scăzut a creanţelor sale, în paralel cu menţinerea unor termene de rambursare a datoriilor corelate cu acestea.

Analiza pe baza indicatorilor financiari

Indicatorii financiari sunt calculaţi pe baza datelor din bilanţurile exerciţiilor încheiate pe perioada 1999-2000 (Anexa 1), completaţi cu date ale primelor cinci luni din anul 2001 şi sunt influenţaţi de inflaţie şi de reevaluarea fondurilor fixe. În derularea activităţii, în anul 2000, societatea se confruntă cu pierderi financiare şi excepţionale, cea financiară având o tendinţă descrescătoare, ceea ce arată un element pozitiv de activitate managerială. În schimb, se menţin constante cota de profit brut şi cea de exploatare din veniturile aferente. Chiar dacă acestea au un nivel scăzut, arată adoptarea din partea managementului a aşa numitei strategii japoneze, adică de menţinere redusă a profitului în scopul cuceririi de noi pieţe şi segmente de piaţă, precum şi

96

a consolidării poziţiei sale pe piaţă deja câştigată. Profitabilitatea marginală ce scade şi ea, vine în sprijinul afirmaţiei anterioare. Totuşi, nivelul scăzut trebuie să fie şi un semnal de alarmă pentru managementul firmei pentru a nu scăpa de sub control cheltuielile companiei. Din datele contabile se observă o creştere a profitului net şi a productivităţii salariaţilor, precum şi a utilizării elementelor de activ în evoluţia favorabilă a cifrei de afaceri. Această creştere a cifrei de afaceri şi a profitului nu putea fi realizată şi fără o îmbunătăţire a activităţii managementului de organizare a producţiei şi desfacerii. În urma reevaluării făcute, creşte valoarea activelor fixe de aproape cinci ori, ceea ce face ca o serie de indicatori să scadă din punct de vedere relativ, dar în mărime reală scăderea este mult diminuată chiar datorită creşterii performanţelor celorlalte componente din aceste raţii. Deşi indicatorul ce arată proporţia dividendului în profitul net are o tendinţă de scădere, dividendul ce este pe o pantă ascendentă, prezintă o îmbunătăţire a situaţiei pentru întreprindere. Menţionăm şi tendinţa de diminuare a perioadei de încasare a creanţelor ce este însoţită de menţinerea aproximativ la aceleaşi dimensiuni a volumului stocului de producţie nevândută. Finanţarea la care s-a apelat pentru dezvoltare până în mai 2001 a fost în majoritate prin apelare la credite externe, şi apare astfel ca un indicator de atenţionare privind riscul apariţiei unor greutăţi financiare în plata datoriei şi ca urmare e recomandată găsirea unor noi surse de finanţare, în special din rândul celor interne pentru continuarea procesului investiţional. Inexistenţei impozitelor de plată restante aferente exerciţiilor şi creşterii valorii contabile pe acţiunea deţinută, se adaugă o îmbunătăţire în ce priveşte nivelul datoriei curente în total capital propriu, momentul de atenţionare cu privire la acest indicator a fost depăşit. La baza activităţii continuă să stea veniturile din exploatare şi nu cele excepţionale şi financiare ce sunt incerte şi în valoare redusă. Necesitatea dezvoltării nu prin credite, ci prin resurse interne este evidenţiată şi de scăderea raportului “profit brut / dobânzi”. Merită să menţionăm ca fiind importantă creşterea solvabilităţii patrimoniale şi a ponderii profitului faţă de fondul de salarii. Semnificativ este faptul că fluxurile băneşti prin bancă cresc, aşa cum prezintă evoluţia ascendentă a proporţiei “disponibilităţi / Active circulante”. Nu doar activele circulante cresc, ci şi fondul de rulment real.

6.2. Analiza statistic-descriptivă financiară

97

O tehnică adiţională de diagnosticare-evaluare financiară presupune definirea unui model statistic de raportare a indicatorilor aleşi.

Principii

Metodologia de evaluare se bazează pe un eşantion de societăţi aduse, din punct de vedere valoric, printr-un complex de tehnici şi factori la nivelul patrimonial real în urma acţiunii de cotare la Bursa de Valori Bucureşti, şi care este pus în relaţie de recurenţă cu performanţele individuale ale solicitantului de fonduri financiare.

Principiile de lucru aplicate pot fi enumerate după cum urmează:A. Evaluarea pe baza reprezentării grafice a situaţiei economice fără a se ţine

seama de vreo normă preconfecţionată, în care analiza statistică este cea care stă la baza ipotezelor de lucru.

B. Pentru reprezentativitate sunt selecţionaţi în eşantionul statistic doar agenţi economici cotaţi la bursă - obligaţi în baza regulamentului bursier la o serie de performanţe: profit net în ultimii 2 ani de activitate (în calculul profitului net nu se iau în considerare profitul aferent venitului financiar); activitate continuă în ultimii 2 ani; flux de informaţii financiar-contabile credibil şi permanent; competenţă profesională şi integritate morală a managementului; cerinţe de capitalizare, lichiditate, volatilitate (există din acest punct de vedere un risc scăzut al creditării oricărei societăţi din eşantionul selectat).

C. Încadrarea în limite de staţionalitate pentru valorile înregistrate de către principalii indicatori economico-financiari (variabile independente, convenţional notate cu X1,….,X9), respectiv profitul pe acţiune (în exemplul prezentat – variabila dependentă Y). Consecinţa – mulţimea indicatorilor financiari posibil de analizat este:

X1- Marja Brută a ProfituluiX2 - Rata de Profitabilitate a ActivelorX3 - Rata Rentabilităţii Capitalului PropriuX4 - Numărul de Rotaţii al StocurilorX5 - Durata Medie de Încasare a CreanţelorX6 - Durata Medie de Plată a DatoriilorX7 - Rata curentă a lichidităţiiX8 - Rata rapidă a lichidităţiiX9 - Gradul de îndatorare

98

Y - Profitul pe acţiuneD. Modelul statistic luat în calcul are menirea de a verifica influenţa exercitată

de indicatorii independenţi împreună cu factorul aleatoriu (notat cu “j”- a cărui manifestare nu poate fi prevăzută: mişcări de protest, crize financiare interne şi internaţionale, catastrofe naturale), asupra dinamicii profitului pe acţiune.

E. Modelul statistic presupune atribuirea unui coeficient de importanţă (60%,90%,95%,99%) calculat statistic în funcţie de intervalul de încredere ales.

F. Metodologia este aplicabilă tuturor agenţilor economici, indiferent dacă: fac parte din rândul întreprinderilor mici, mijlocii sau mari; sunt cotate sau nu la bursă.

Obiective

Principalele obiective ale prezentei aplicaţii sunt: 1. Fundamentarea unei evaluări comparative statistic; 2. Posibilitatea interpretării în corelaţie a indicatorilor în ce priveşte lichiditatea,

solvabilitatea, profitabilitatea, gradul de îndatorare şi autonomia financiară etc.;

3. Evidenţierea punctelor “tari şi slabe” pentru agentul economic.

Procedurile prelucrării

Descrierea metodei de aplicat pentru analiza performanţelor financiare va atinge următoarele aspecte:

1. Reprezentarea grafică a mediei statistice a indicatorilor în cadrul intervalului de încredere al variabilelor alese;

2. Reprezentarea grafică a limitelor inferioare şi superioare înregistrate;3. Stabilirea riscului care se acceptă pentru ansamblul economiei, respectiv

pentru fiecare ramură în parte;4. Alegerea unui interval de încredere de 95% - fiind valoarea statistică minim

acceptată în asigurarea verosibilităţii pentru studiile individuale;5. Verificarea existenţei corelaţiei statistice între evoluţiile indicatorilor

economico-financiari şi extragerea prelucrărilor necesare interpretării vizuale;

6. Reprezentarea grupată a axelor într-o ordine care să dea posibilitatea urmăririi în paralel a corelaţiei existente între valorile indicatorilor, mai exact, sortarea în funcţie de lichiditate, rentabilitate, perioadă de recuperare, solvabilitate etc.;

99

7. Figura geometrică atribuie fiecărui indicator financiar (asupra căruia s-a efectuat operaţiunea de regresie şi modelare statistică) o axă însoţită de o scală proprie ce are menirea de a evidenţia aspectele favorabile şi nefavorabile ale agentului economic.

Valorile aferente perioadei studiate sunt conţinute în Anexa 2 şi Anexa 4.

Graficul evolutiv descrie următoarea diagramă:

100

Observaţii

Performanţele sunt peste minimum statistic şi mult sub maxim, ca urmare nu este făcută reprezentare grafică pentru aceste două limite;

Valorile înregistrate se integrează în intervalul [medie – raţie, medie + raţie] însoţit de o însemnătate de 95%, adică există o probabilitate de 0.95 ca valorile regresiei calculate pentru eşantionul bursier considerat standard să se găsească în cadrul acestuia.

6.3 Riscul de bancă

Situaţiile caracterizate de lipsa de lichiditate, pot apare la nivelul unei întreprinderi şi ca urmare a unui management bancar defectuos. Realitatea a confirmat acest lucru, iar clienţii băncilor care au dat faliment sau sunt în proces de reorganizare au conştientizat acest lucru pe propriul buzunar. În această ordine de idei am considerat că nu ar fi completă analiza financiară dacă nu am corela-o cu politica de trezorerie şi de rată a dobânzii pentru banca unde îşi ţine conturile. Am luat, ca prim reper, politica de trezorerie, întrucât într-o societate bazată pe concurenţă şi liberă iniţiativă, activitatea de trezorerie generează de la 20% până la 50% din riscul de activitate, ce se află aşadar în relaţie directă cu agresivitatea politicii de plasament promovată, al cărei efect la un moment dat poate însemna lipsuri de disponibilităţi în conturi pentru acoperirea datoriilor devenite exigibile sau a retragerilor neprogramate. Pentru aceasta am adăugat un studiu de evaluare a bonităţii bancare pe baza informaţiilor ce sunt zi de zi puse la dispoziţia publicului şi care nu pot fi negate de nici un management privind semnificativitatea lor: cursurile de vânzare şi cumpărare a valutelor contra monedei naţionale, practicate de băncile comerciale, respectiv evoluţia ratelor de atragere şi fructificare a resurselor pe piaţa interbancară.

6.3.1. Influenţa ratelor de schimb valutar

101

Există mai multe sisteme de cotare: cotare directă şi cotare indirectă. În studiul de caz prezentat, am ales rata de schimb ce exprimă cantitatea de monedă naţională care revine la o unitate de monedă străină (spre exemplu: câţi lei sunt plătiţi, respectiv încasaţi la un dolar american). De asemenea, vom defini comportamentul bancar în funcţie de ratele de deschidere a zilei bancare, în baza cărora se poate spune dacă şedinţa va debuta cu “stângul sau cu dreptul” pentru operatorii de pe piaţa monetară. Parcurgând acest algoritm în final suntem siguri că şi dvs. veţi avea o opinie cu privire la aspectele de risc de pierdere pe care trebuie să îl simţim atunci când ne încredinţăm banii unui depozit, cont curent sau cont de card. Diverse studii de analiză a activităţii bancare fac o clasificare

a solvabilităţii băncilor în functie de situaţia lor patrimonială, respectiv

structura activelor şi pasivelor, a modului în care se corelează elementele

bilanţiere. Prin studiul de faţă, se va aprofunda analitic o abordare a

riscului bancar ca urmare a dinamicii cotaţilor de cumpărare-vânzare ale

unei bănci comerciale.

6.3.1.a. Scopul şi metodele analizei

Scopul este de a aprofunda cercetarea în ce priveşte

caracteristicile furnizării informaţiei statistice cu privire la ratele de schimb

valutar. Pentru a ajunge la rezultat, se va urmări, în prima parte, existenţa

corelaţiei între cursul de schimb practicat de bancă la deschiderea şedinţei

de tranzacţionare şi cel al BNR (mediu ponderat) rezultat calculat la

sfârşitul zilei de tranzacţionare, pentru ca apoi, în baza concluziilor

prelucrării, să se verifice modul în care se explică şi se poate previziona

paritatea leu/dolar.

6.3.1.b. Metodele analitice

Două metode distincte de analiză sunt folosite:

1. iniţial, datele sunt prelucrate în forma lor nominală;

102

2. ulterior se recurge la diferenţe de rangul 1. Perioada luată în calcul este 7 Aprilie – 2 Decembrie 1999 şi

respectiv 29 Septembrie – 29 Noiembrie 2000, datele fiind distribuite pe

subperioade pentru a determina media, abaterile şi alte elemente statistice

de importanţă în parcurgerea procesului (anexa 5).

6.3.1.c. Aprofundări tradiţionale în măsurarea riscului de faliment

Falimentul apare atunci când pierderile înregistrate în

balanţa contabilă depăşesc rezervele de capital utilizate să le absoarbă.

Estimarea riscului de pierdere asupra activelor şi pasivelor bancare este

însă dificilă, dacă se ţine cont de :

structura claselor de activ şi pasiv; modificarea veniturilor din plasamente; inexistenţa unei pieţe secundare pentru unele elemente bilanţiere (spre exemplu: creditele bancare).

Implicarea crescândă a băncilor, în special a celor comerciale,

la fenomenul de globalizare a activităţilor de comerţ impune să fie luat în

calcul riscul de schimb valutar ca parte a riscului bancar. Justeţea

afirmaţiei anterioare ţine de varietatea produselor monetare existente pe

piaţă, de metodologiile de hedging practicate, ca şi de dimensiunea şi

implicaţiile pieţei valutare asupra rezultatelor financiare.

Idea de bază în finalizarea prelucrării este de a se verifica

modul în care cursul de pornire al licitaţiei pentru dolarul american la

bancă justifică evoluţia calculată zilnic a cursului pieţei monetare mediu

ponderat, ca mijloc de evaluare a gradului de expunere.

Primul pas în această direcţie a fost structurarea unei baze de

date reale care să conţină:

1. Cursul băncii la VÂNZARE (ca variabilă independentă);

103

2. Cursul băncii la CUMPĂRARE (ca variabilă independentă);3. Cursul mediu ponderat al pieţei - notat BNR (ca variabilă dependentă). Al doilea pas a avut în vedere prelucrarea prin proceduri de

regresie statistică specifice, în urma cărora este înfăţişată existenţa unei

corelaţii ridicate între variabile în mod individual. Modelul polinomial

utilizat este de tip:

BNR = a +b BC_VANZ +c BC_CUMP

În urma prelucrării, valorile calculate pentru prima perioadă

sunt: (16.621; 0.354; 0.646) pentru vectorul (a,b,c) căruia se alătură testul

Student ( t=0.240; 4.727; 8.795) şi funcţia de probabilitate (Prob-t = 0.810;

0; 0) , respectiv pentru perioada a doua: (341.42; 0.0839; 0.9049) - vectorul

(a, b, c), (2.329; 2.9667; 32.877) – testul Student cu funcţia de probabilitate

(Prob-t = 0.0236; 0.00448; 0) toate acestea având următoarea

interpretare:

strategia de abordare a pieţei monetare a suferit o schimbare din punctul de vedere al metodei de lucru, fapt demonstrat prin deplasarea de la nesemnificativitate a parametrului “a” în prima perioadă, când a fost menţinut în modelul de ajustare doar în baza ipotezelor de lucru subiectiv alese, către semnificativitate în perioada a doua – moment în care sistemul de decontare cu clienţii în ceea ce priveşte derularea licitaţiilor valutare a fost schimbat fără însă a modifica trendul de risc propriu sau de centralizare excesivă a operaţiunilor valutare;

volatilitate ridicată pentru parametrii “b” şi “c” cu semnificaţia: cursul de cumpărare bancar justifică într-o proporţie dublă faţă de cel de vânzare evoluţia ulterioară a cursului mediu ponderat al pieţei monetare pentru anul 1999, situaţie care tinde să se amplifice în anul 2000 ca urmare a intervenţiei unui număr sporit de factori de piaţă sau factori de generare;

segmentul pe piaţă monetară controlat prin operaţiuni de vânzare-cumpărare a scăzut în urma întăririi şi dezvoltării pieţei de schimb, a creşterii lichidităţii de piaţă, a sporirii numărului de participanţi în paralel cu forţa lor financiară (nu doar bănci, ci şi agenţi economici specializaţi şi autorizaţi);

104

o expunere ridicată la riscul de pierdere ce se explică prin valoarea coeficientului de corelaţie bancă comercială – curs ponderat mediu (notat BNR). Aşadar, orice fenomen perturbator asupra economiei va influenţa performanţa operaţiunilor de gestiune a riscului ratei de schimb, respectiv ratingul instituţiei ce este inferior ratingului de ţară;

presiunea pieţei a făcut ca elasticitatea performanţei bancare faţă de rata de schimb să crească în a doua perioadă analizată (noiembrie 2000);

Se porneşte, aşadar, de la cursul de deschidere bancar vânzare/cumpărare USD/ROL, pentru ca în funcţie de fiabilitatea previziunii asupra cursului mediu ponderat calculat la sfârşitul zilei să se poată concluziona dacă s-a manifestat sau nu poziţia dominantă pe piaţă a băncii. Participarea operatorului bancar induce o serie de “necesităţi” din partea acestuia:1. necesitatea unei gestiuni a pasivelor valutare bancare strictă;2. necesitatea urmăririi atente a evoluţiei plasamentelor valutare ţinând cont de interdependenţa variabilelor macroeconomice cu fenomenele aleatoare din economie;3. necesitatea afirmării ca “jucător” de prim rang pe piaţa produselor derivate;4. necesitatea aplicării principiului “buy low-sell high” asupra rulajelor şi alimentărilor derulate prin casele de schimb valutar;5. necesitatea creşterii depozitelor bancare ce aparţin sectorului persoane juridice private în monedă convertibilă şi a scăderii expunerii pe sectorul public, fapt ce ar asigura “scutul protectiv” în finanţarea unor operaţiuni conjuncturale excepţionale.

6.3.1.d. Concluzie

Pentru banca comercială luată ca punct de raportare, realitatea macroeconomică şi indirect -piaţa valutară- sunt variabile influenţate, ce imprimă un comportament managerial bazat pe aşteptări raţional-adaptive. Necesitatea diminuării expunerii la riscul valutar presupune cuantificarea permanentă a gradului de “explicare a fenomenului” din partea diferitelor agregate valutare şi monetare pentru ca activitatea desfăşurată să se menţină eficientă. Este descrisă prima tehnică de evaluare a riscului bancar

agregat prin folosirea cursurilor de pornire la licitaţia interbancară. Se

doreşte a se demonstra importanţa pe care o are decizia iniţială în obţinerea

rezultatului final. Trebuie punctat faptul că tehnica nu este invalidată de

105

percepţia potrivit căreia piaţa nu este în realitate “perfect eficientă” pentru

a fi reflectată corect informaţia necesară interpretării.

6.3.2. Influenţa ratelor de dobândă

6.3.2.a Funcţia rata dobânzii de plasament vs rata de atragere

Majoritatea operaţiunilor interbancare de plasament şi de

atragere a resurselor, urmare a monetizării scăzute, se efectuează pe termen

scurt. În scopul urmăririi relaţiei ce există între efort/fructificare, am folosit

atât ratele medii zilnice selecţionate de atragere şi respectiv de fructificare

la împrumuturile/plasamentele la 1 săptămână şi respectiv la 1 an de zile,

promovate de centrala băncii în cadrul operaţiunilor desfăşurate în anii

1999 - 2000.

Scadenţa la 1 săptămână

Analiza funcţiilor polinomiale liniare şi neliniare

între variabila independentă şi cea dependentă a presupus o

clasificare a gradului de semnificativitate între diferitele modele

econometrice după cum urmează:

clasa Model Eroare Std Suma Reziduală

Medie Reziduală

RSS R^2 Ra^2

1 a*x^5+b*x^4+c*x^3+d*x^2+e*x+f

1.436115 -8.90E-10 -7.81E-12 222.7422 0.98836 0.987821

2 a*x^4+b*x^3+c*x^2+d*x+e

1.474479 -1.56E-10 -1.37E-12 236.9757 0.987616 0.987162

3 a*x^3+b*x^2+c*x+d

1.653828 2.45E-10 2.15E-12 300.866 0.984277 0.983849

4 1/(a+b*x+c*x^2) 1.827466 7.96938192 0.0699068 370.699 0.980628 0.9802795 a/(1+b*x+c*x^2) 1.827466 7.96938192 0.06990686 370.699 0.980628 0.9802796 exp(a+b*x+c*x^2

)1.853634 4.30371855 0.0377519 381.3913 0.980069 0.97971

106

7 a*exp((-(x-b)^2)/(2*c^2))

1.853634 4.30371854 0.0377519 381.3913 0.980069 0.97971

8 a*x^2+b*x+c 1.930067 5.87E-12 5.15E-14 413.4924 0.978392 0.9780039 a+b*x+c/x^2 1.930648 -3.20E-13 -2.80E-15 413.7418 0.978379 0.977989

10 a*(1+x)^b 1.935056 5.88762842 0.0516459 419.3775 0.978084 0.97788911 a*x+b 1.935733 -3.93E-12 -3.45E-14 419.6708 0.978069 0.97787312 a*(x-b) 1.935733 -3.96E-12 -3.47E-14 419.6708 0.978069 0.97787313 a*x^b 1.937461 6.06050683 0.0531624 420.4205 0.97803 0.97783414 a*b^x*x^c 2.044395 4.23851372 0.0371799 463.9301 0.975756 0.97531915 x^a*exp(b-c*x) 2.044395 4.23851372 0.0371799 463.9301 0.975756 0.97531916 a*x^b*exp(-c*x) 2.044395 4.23851372 0.0371799 463.9301 0.975756 0.97531917 a*b^(1/x)*x^c 2.050973 3.10602183 0.0272458 466.9202 0.9756 0.9751618 exp(a+b/

x+c*log(x))2.050973 3.10602183 0.0272458 466.9202 0.9756 0.97516

19 a*x/(b+x) 2.074577 30.9922566 0.2718619 482.0332 0.97481 0.97458520 x/(a*x+b) 2.074577 30.9922566 0.2718619 482.0332 0.97481 0.97458521 a*b*x/(1+b*x) 2.074577 30.9922566 0.2718619 482.0332 0.97481 0.97458522 a*x^(b/x) 2.280966 11.7550054 0.1031140 582.7145 0.969549 0.96927723 a+b*log(x) 2.507604 1.11E-12 9.72E-15 704.2649 0.963197 0.96286824 x/(a+b*x-c*x^2) 2.524909 3.11132330 0.0272923 707.6431 0.96302 0.96235425 X /

(a+b*x+c*sqr(x))2.527296 -1.9104849 -0.016758 708.9817 0.96295 0.962283

26 a*exp(b*x) 2.628212 2.26117112 0.0198348 773.6399 0.959571 0.9592127 Exp(a+b*x) 2.628212 2.26117112 0.0198348 773.6399 0.959571 0.9592128 a*b^x 2.628212 2.26117112 0.0198348 773.6399 0.959571 0.9592129 1/(a+b*log(x)) 2.689189 -3.923886 -0.0344205 809.9548 0.957674 0.95729630 a*exp(b/x) 2.713202 16.370313 0.1435992 824.4843 0.956914 0.9565331 a*x^(b*x) 2.881085 2.25419189 0.0197736 929.6726 0.951418 0.95098432 x^a 3.268605 -48.464638 -0.425128 1207.267 0.936911 0.93691133 a+b/x 3.864183 1.68E-12 1.47E-14 1672.374 0.912606 0.91182534 a/(1+b*x) 4.685204 -28.961374 -0.254047 2458.527 0.871523 0.87037635 1/(a+b*x) 4.685204 -28.961374 -0.254047 2458.527 0.871523 0.87037636 a+b*cos(x)+c*

sin(x)13.11147 5.76E-13 5.05E-15 19082.09 0.002815 0

37 a*cos(x)+b* sin(x)

53.01231 5647.1899 49.53675 314754.2 0 0

38 log(x-a) 25.66489 -2510.7177 -22.02384 74431.61 0 039 1/(x+a) 54.28269 5983.4673 52.486555 332967 0 040 a^(1/x) 76.81928 -732.11448 -6.422056 666835.7 0 041 1/(1+a*x) 111.7874 4766.1686 41.80849 1412096 0 042 exp(-a*x^2) 276.1824 -8068.1858 -70.77356 8619267 0 043 exp(x-a) 5.71E+11 -1.71E+13 -1.50E+11 3.69E+25 0 0

107

Am considerat a fi suficientă o p-value de 0,5% minim

acceptată, prin urmare regresia statistică a acceptat ca fiind suficientă o

prelucrare doar pe baza ecuaţiei “a*X2+b*X+c”. Utilizarea

procesoarelor de date a însemnat următoarea dezvoltare:

Ecuaţie ID: a*x^2+b*x+c

Număr de observaţii = 114Număr de observaţii lipsă = 0Tipul rezolvării: NelinearLimita nelineară a iteraţiei = 250

Număr de iteraţii realizate = 2Toleranţa reziduală = 0.0000000001Suma Reziduală = -1.70530256582424E-13Medie Reziduală = -1.49587944370547E-15Suma Pătratică Reziduală = 413.492398445008Eroare standard a estimaţiei = 1.93006651251915Coeficient al Determinării Multiple (R^2) = 0.9783918722Varianţa = 97.83918722%Coeficient ajustat al corelaţiei multiple (Ra^2)= 0.9780025366Durbin-Watson statistica = 0.763294828572167

Variabilele rezultat ale regresieiVariabile Valoare Eroare standard t-raţio Prob(t)a -0.00168 0.001305 -1.28785345 0.20048b 1.206033 0.124536 9.684224133 0c 2.842451 2.80223 1.01435324 0.31262

68% Interval de încredereVariabile Valoare 68% (+/-) Limita inferioară Limita

superioarăa -0.00168 0.001304 -0.002984682 -0.00037714b 1.206033 0.124399 1.081633796 1.330431419c 2.842451 2.799147 0.043303528 5.641597903

90% Interval de încredereVariabile Valoare 90% (+/-) Limita inferioară Limita superioară

108

a -0.00168 0.002165 -0.003845856 0.000484031b 1.206033 0.206568 0.999465075 1.41260014c 2.842451 4.648058 -1.805607588 7.490509019

95% Interval de încredereVariabile Valoare 95% (+/-) Limita inferioară Limita superioarăA -0.00168 0.002586 -0.004267307 0.000905482B 1.206033 0.24678 0.959252465 1.45281275C 2.842451 5.552898 -2.710447538 8.39534897

99% Interval de încredereVariabile Valoare 99% (+/-) Limita inferioară Limita superioarăA -0.00168 0.003421 -0.005101594 0.001739769b 1.206033 0.326383 0.879649181 1.532416034c 2.842451 7.344083 -4.501632724 10.18653416

Analiza dispersieiSursa DF (grade

libertate)Suma pătratică Media pătratică F Ratio

Regresia 2 18722.47 9361.236788 2512.977959Eroare 111 413.4924 3.725156743Total 113 19135.97

Scadenţa la 1 an

Clasa Model StdEroare Suma reziduală

Medie reziduală

RSS R^2 Ra^2

1 a*x^5+b*x^4+c*x^3+d*x^2+e*x+f

1.14692 -1.11E-08 -8.82E-11 157.8509857 0.986034 0.985452

2 a*x^4+b*x^3+c*x^2+d*x+e

1.147991 -2.62E-10 -2.08E-12 159.4638103 0.985892 0.985425

3 a*x^3+b*x^2+c*x+d

1.143277 -1.36E-09 -1.08E-11 159.4639651 0.985892 0.985545

4 a*exp((-(x-b)^2)/ (2*c^2))

1.138907 1.176047 0.009334 159.5443796 0.985884 0.985655

5 exp(a+b*x+c* x^2)

1.138907 1.176047 0.009334 159.5443796 0.985884 0.985655

6 x/(a+b*x-c*x^2) 1.139686 2.375734 0.018855 159.7626217 0.985865 0.9856357 x/(a+b*x+c* 1.141561 2.373918 0.018841 160.2888718 0.985819 0.985588

109

sqr(x))8 x^a*exp(b-c*x) 1.142485 1.190746 0.00945 160.5484675 0.985796 0.9855659 a*x^b*exp(-c*x) 1.142485 1.190746 0.00945 160.5484675 0.985796 0.985565

10 a*b^x*x^c 1.142485 1.190746 0.00945 160.5484675 0.985796 0.98556511 a*x^2+b*x+c 1.145108 -7.54E-12 -5.98E-14 161.2863571 0.98573 0.98549812 a*b^(1/x)*x^c 1.146315 1.192393 0.009463 161.626648 0.9857 0.98546813 exp(a+b/x+c*

log(x))1.146315 1.192393 0.009463 161.626648 0.9857 0.985468

14 a*exp(b/x) 1.14216 1.178183 0.009351 161.7615821 0.985688 0.98557315 a/(1+b*x+c*x^2) 1.149379 2.216622 0.017592 162.4917255 0.985624 0.9853916 1/(a+b*x+c*x^2) 1.149379 2.216622 0.017592 162.4917255 0.985624 0.9853917 a+b*log(x) 1.1452 4.64E-11 3.68E-13 162.6239674 0.985612 0.98549618 a+b*x+c/x^2 1.153102 1.06E-11 8.37E-14 163.5462229 0.98553 0.98529519 a*x^(b/x) 1.1581 1.035114 0.008215 166.3081409 0.985286 0.98516720 a*(x-b) 1.207859 -7.89E-12 -6.26E-14 180.9064279 0.983994 0.98386521 a*x+b 1.207859 -7.83E-12 -6.21E-14 180.9064279 0.983994 0.98386522 a*x^b 1.23915 0.914257 0.007256 190.401138 0.983154 0.98301923 a*(1+x)^b 1.242579 0.913343 0.007249 191.4563095 0.983061 0.98292424 a+b/x 1.251591 3.87E-12 3.07E-14 194.2434167 0.982814 0.98267625 x/(a*x+b) 1.287633 -0.62439 -0.00496 205.5918604 0.98181 0.98166426 a*b*x/(1+b*x) 1.287633 -0.62439 -0.00496 205.5918604 0.98181 0.98166427 a*x/(b+x) 1.287633 -0.62439 -0.00496 205.5918604 0.98181 0.98166428 a*b^x 1.459218 1.073476 0.00852 264.0354225 0.97664 0.97645129 a*exp(b*x) 1.459218 1.073476 0.00852 264.0354225 0.97664 0.97645130 exp(a+b*x) 1.459218 1.073476 0.00852 264.0354225 0.97664 0.97645131 a*x^(b*x) 1.513994 1.154737 0.009165 284.2300918 0.974853 0.9746532 1/(a+b*log(x)) 1.549392 -2.03814 -0.01618 297.6763635 0.973663 0.97345133 x^a 1.580442 15.51773 0.123157 312.2244748 0.972376 0.97237634 a/(1+b*x) 1.873258 -2.52681 -0.02005 435.1278897 0.961502 0.96119235 1/(a+b*x) 1.873258 -2.52681 -0.02005 435.1278897 0.961502 0.96119236 a+b*cos(x)+c*

sin(x)9.370407 -5.85E-12 -4.65E-14 10799.9576 0.044482 0.028946

37 log(x-a) 15.72308 -1571.46 -12.4719 30901.90004 0 038 a^(1/x) 38.92235 -206.556 -1.63933 189368.6317 0 039 a*cos(x)+b*sin(x) 60.68559 7338.686 58.24354 456659.8523 0 040 1/(x+a) 62.32645 7731.926 61.36449 485573.2644 0 041 1/(1+a*x) 63.17979 6459.655 51.26711 498960.683 0 042 exp(-a*x^2) 77.40709 -2512.89 -19.9436 748982.1444 0 043 exp(x-a) 671083.8 -2.5E+07 -194933 5.63E+13 0 0

Ecuaţia ID: a*x^2+b*x+c

Număr de observaţii = 126

110

Număr de observaţii lipsă = 0Tipul rezolvării: NonlinearLimita maximă a iteraţiei = 250Limita iteraţiilor divergente =10Iteraţii nelineare realizate = 2Abaterea reziduală acceptată = 0.0000000001

Suma reziduală = 2.20268248085631E-13Medie reziduală = 1.74816069909231E-15Suma pătratică reziduală = 161.286357111987Eroare std a estimaţiei = 1.14510750413768Coeficient de corelaţie (R^2) = 0.9857303192Gradul de explicare a dispersiei = 98.57303192%Coeficient de corelaţie ajustat (Ra^2) = 0.9854982919Durbin-Watson statistica = 0.918720320972462

Variabile rezultat ale regresieiVariabile Valoare Eroare standard t-raţio Prob(t)A -0.01446 0.003737 -3.86816 0.00018B 2.93063 0.36813 7.960863 0C -45.8274 8.933676 -5.12974 0

68% Interval de încredereVariabile Valoare 68% (+/-) Limita

inferioarăLimita superioară

A -0.01446 0.003732 -0.01819 -0.01072B 2.93063 0.367577 2.563052 3.298207C -45.8274 8.920275 -54.7477 -36.9072

90% Interval de încredereVariabile Valoare 90% (+/-) Limita

inferioarăLimita superioară

A -0.01446 0.006194 -0.02065 -0.00826B 2.93063 0.610101 2.320529 3.540731C -45.8274 14.80578 -60.6332 -31.0217

95% Interval de încredereVariabile Valoare 95% (+/-) Limita

inferioarăLimita superioară

A -0.01446 0.007397 -0.02185 -0.00706

111

B 2.93063 0.728676 2.201954 3.659306C -45.8274 17.68332 -63.5108 -28.1441

99% Interval de încredereVariabile Valoare 99% (+/-) Limita inferioară Limita superioarăA -0.01446 0.009778 -0.02423 -0.00468B 2.93063 0.963174 1.967455 3.893804C -45.8274 23.37407 -69.2015 -22.4534

DispersiaSursa DF(grade

libertate)Suma pătratelor Media pătratică F Ratio Prob(F)

Regresia 2 11141.44 5570.722 4248.337 0Eroare 123 161.2864 1.311271Total 125 11302.73

6.3.2.b Observaţii:

- seriile statistice sunt staţionare, se poate derula operaţiunea de regresie;- modelul polinomial linear a fost ales pe baza unor ipoteze de lucru cât mai

puţin subiective;- valoarea reziduală descrie o evoluţie de “zgomot alb”;- gradul de determinare este diferit pe termen scurt (1 săptămână) faţă de cel

pe termen lung (1 an);- este respinsă ipoteza nulă privind vectorul de coeficienţi ai ecuaţiilor;- modelul regresiei respectă ipotezele de lucru;- valorile înregistrărilor sunt comparabile;- sunt respectate limitele de expunere bancare;- este asigurată corelarea scadenţelor plasamentelor şi resurselor.

6.3.2.c Concluzii:

- politica de plasamente pe termen scurt este mult mai “sensibilă” faţă de cea la un an, din punctul de vedere al efortului de atragere a resurselor;

- funcţia de determinare a costului de creditare este mai bună pentru termenul de 1 săptămână;

- ecartul de dobândă creşte în acelaşi timp cu durata plasamentului;

112

- rata dobânzii a fost utilizată ca obiectiv intermediar în cadrul corelării duratelor de scadenţă;

- s-a acordat prioritate menţinerii ridicate a profitabilităţii şi asigurării riscului de marjă, în detrimentul susţinerii investiţiilor prin diminuarea ecartului de dobândă şi atragerii unor surse mai ieftine care cel puţin teoretic s-ar fi putut realiza;

- atât rata dobânzii cât şi cotaţiile practicate de către banca gestionar a conturilor agentului economic, sunt variabile instrument ce au ca scop final înţelegerea variabilei ţintă care nu este altceva decât gradul de expunere sau riscul de pierdere a disponibilităţilor deţinute în cont;

- posesorul contului bancar va urmări din partea băncii sale modalitatea în care aceasta îşi “vindecă” fenomenele negative observate în activitatea de trezorerie, îşi schimbă sau previne schimbarea variabilelor economico-financiare;

- se vor identifica reformele în structura sistemului bancar, mijloacele de intervenţie, modelul adecvat pentru descrierea structurii operative;

- se va planifica centralizat nevoia de prelucrare şi identificare a informaţiilor necesare furnizate de mecanismul economic.

6.4. Concluziile diagnosticului financiar

Caracterizarea generală din punct de vedere financiar este satisfăcătoare. Această caracterizare o bazăm pe următoarele argumente:- societatea a realizat profit;- nivelul profitabilităţii comerciale este satisfăcător comparativ cu domeniul

său de activitate şi cu cel înregistrat pe ansamblul economiei;- pregătirea şi conducerea activităţii financiare şi de desfacere este favorabilă

aplicării unor programe de restructurare;- pragul de îndatorare permite menţinerea performanţelor;- lichiditatea agentului economic este comparabilă cu cea înregistrată în

sectorul de activitate;- activitatea compartimentului juridic referitor la plata datoriilor şi încasarea

creanţelor este eficientă;- riscul de bancă menţine întreprinderea la un nivel al ratingului ce nu poate

să-l depăşească pe cel de tară;- situaţia trezorierului (a băncii unde păstrează disponibilităţile) solicită

orientarea agentului către o politică de investiţii bazată pe aşteptări anticipative pentru a preveni riscul de pierdere ca urmare a adaptării greoaie a sistemului bancar la realitatea economică.

113

7. PROGNOZA ACTIVITĂŢII VIITOARE

Programul de perspectivă privind restructurarea societăţii va fi abordat în strânsă concordanţă cu programul de modernizare aplicat în perioada anterioară şi prefigurat a fi continuat.

7.1 Prognoza veniturilor mil. lei

Postul 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Producţia vândută 377865 402144 423339 446760 469022 494418Vânzări de mărfuri 3948 7880 14660 24600 35250 42050Total venituri din exploatare

399900 420805 440500 480500 514300 441020

Venituri din titluri şi creanţe

921 921 921 921 921 921

Alte venituri financiare

50287 50287 50287 50287 50287 50287

Total venituri financiare

51208 51208 51208 51208 51208 51208

Venituri excepţionale

0 0 0 0 0 0

Venituri totale 450187 472013 491708 531708 564587 491307

Semnalăm faptul că estimarea creşterii producţiei vândute faţă de anul anterior este rezultatul creşterii producţiei fizice, şi nu a modificării preţului de vânzare prin procesul inflaţionist. Societatea nu a realizat venituri ridicate din vânzarea de mărfuri, dar începând cu 2000 nivelul venitului a fost de 3948 mil. lei, administraţia intenţionând să dezvolte această activitate şi să realizeze o dublare anuală. În ce priveşte veniturile din titluri, societatea deţine o participaţie de 1500 milioane lei la diferite bănci româneşti şi se aşteaptă ca veniturile din participaţii să fie cel puţin la acelaşi nivel de 921 milioane lei. De asemenea, firma a realizat venituri din diferenţe de curs valutar şi venituri din dobânzi în anul 2000 şi considerăm că în viitor veniturile din export şi din dobânzi vor creşte (se estimează nedepăşirea ponderii acestor venituri în cifra de afaceri).

114

Evoluţia prognozată a veniturilor din exploatare relevă următoarele: evoluţia veniturilor s-a făcut în preţuri constante; creşterea producţiei vândute faţă de anul 2001 este rezultatul creşterii

producţiei fizice; se estimează creşterea veniturilor din vânzările de mărfuri, dar ponderea

acestora în cifra de afaceri este încă redusă ca semnificaţie;

7.2. Estimarea cheltuielilor

În estimarea acestora se are în vedere principiul de bază potrivit căruia realizarea investiţiei nu produce schimbări notabile în structura cheltuielilor deoarece:

înlocuieşte linii de producţie existente;

115

sporul de productivitate şi de calitate se regăseşte în sporul de venituri din exploatare.

Se foloseşte metoda de prognoză privind cheltuielile la 1000 lei venituri din exploatare. Acestea se împart în cheltuieli constante şi variabile. Cheltuielile variabile urmează să crească după 2000 cu 95% din creşterea cifrei de afaceri:

Postul 2000 mil. leirealizări

Cheltuieli la 1000 lei venituri

Cheltuieli constante

Cheltuieli variabile

Materii prime 176238 440.71 0.00 440.71Materiale consumabile 43320 108.33 54.17 54.16Energie şi apa 23839 59.61 10,61 49.00Alte cheltuieli materiale 21492 53.74 53.74 0.00Cheltuieli materiale – total 264889 662.39 117,52 543.87Lucrări executate de terţi 33217 83.06 83,06 0.00Impozite, taxe şi vărsăminte

530 1.33 0.00 1.33

Cheltuieli cu personalul 23805 59.53 23.84 35.69Cheltuieli cu protecţia socială

8456 21.15 8.40 11.75

Cheltuieli cu personalul-total

32262 80.68 32.24 48.44

Alte cheltuieli de exploatare

0,6 0.00 0.00 0.00

Amortizări şi provizioane 11243 28.11 28.11 0.00Cheltuieli exploatare - TOTAL

345636 864.31 197.33 666.98

O serie de ipoteze ce au fost făcute se bazează pe urmărirea concluziilor prezentate de diverse studii de specialitate şi pe documentaţia de fabricaţie a producătorului. Această realitate va fi utilă în momentul analizei asupra diferitelor surse de procurare a fondurilor. Am încercat să evidenţiem un model care să se bazeze pe o practică managerială a perioadei prezente. Ponderea principalelor elemente în categoria cheltuielilor de exploatare, pentru anul curent este redată astfel:

116

Cheltuielile cu amortizarea se evaluează separat deoarece sunt în funcţie de evoluţia mijloacelor fixe. Datorită investiţiilor nu s-au înregistrat cheltuieli aferente gradului de nefolosire a mijloacelor fixe. În anul 2000 cheltuiala se menţine la acelaşi nivel al lui 1999, urmând ca din anul următor să se adauge o sumă corespunzătoare la:

-valoarea investiţiilor = 68652,0117 mil. lei-durata de viaţă =12 ani-cota anuală de amortizare = 8,3%-amortizări anuale=68652,0117mil * 8,3% = 5698,1169711 mil. lei Rezultă o cheltuială de 5698,117+14059,0 = 19757,117 mil. lei. Evoluţia probabilă a cheltuielilor pentru exploatare va fi:

mil. leiPostul 2001 2002 2003 2004 2005

Cheltuieli privind mărfurile

6580 12600 21200 29490 37810

Materii prime 185453 194132.8 211761.2 226657.2 194361.9

Materiale consumabile

22795.01 22790.8

23861.8923857.48

26028.6926023.88

27859.6327854.49

23890.0523885.64

Energie şi apă 4464.74120619.45

4673.70521584.5

5098.10523544.5

5456.72325200.7

4679.22221609.98

Alte cheltuieli 22614.06 23672.47 25822.07 27638.48 23700.41

Cheltuieli materiale- total

278737 291782.8 318278.4 340667.2 292127.2

Lucrări şi servicii 34952.06 36587.93 39910.33 42717.76 36631.12

117

executate de terţiImpozite şi vărsăminte asimilate

559.6707 585.865 639.065 684.019 586.5566

Cheltuieli cu remuneraţia de personal

10031.9915018.53

10501.5215721.45

11455.1217149.05

12260.9118355.37

10513.9215740

Cheltuieli cu protecţia socială

3534.7624944.459

3700.25175.875

4036.25645.875

4320.126043.025

3704.5685181.985

Cheltuieli cu personalul-total

33950.55 35539.54 38766.74 41493.72 35581.49

Amortizări şi provizioane

19757.12 19757.12 19757.12 19757.12 19757.12

Cheltuieli pentru exploatare- total

378212.61 400701.49 442749.33 479302.77 426346.32

Din evoluţia prognozată a cheltuielilor, rezultă că faţă de 2000, cheltuielile la 1000 lei venituri scad cu 5,4%. Nu se poate spera o scădere mai mare a cheltuielilor de exploatare, deoarece ponderea principală este deţinută de cheltuielile variabile, precum şi taxele de consumaţie care sunt puţin probabil să scadă. Considerăm evoluţia cheltuielilor credibilă şi realizabilă deoarece: nu se prevăd schimbări importante în tehnologiile de fabricaţie; preţul materiilor prime nu va suferi modificări importante; o rentabilitate medie de 7,4% este comparabilă cu cea a unor firme de

prestigiu.

Pentru continuarea analizei specificăm: sistemul de aprovizionare cu materiale, dintre care unele au un ciclu lung de

depozitare, presupune apelarea la credite de finanţare a mijloacelor circulante;

dobânzile plătite în anul 2001 au fost de 50,6 lei la 1000 lei venituri din exploatare;

ciclul de încasare a vânzărilor este destul de rapid. In anul anterior, durata medie a creditului furnizor a fost de 15,8;

cheltuiala la dobânzi la creditele curente este de 18,9 la 1000 lei venituri din exploatare.

Asupra societăţii acţionează, aşadar, influenţa următoarelor elemente:

118

1. Scade ponderea finanţării mijloacelor economice din capitaluri proprii2. Creşte ponderea capitalului străin în totalul mijloacelor economice3. Scade fondul de rulment net global4. Scade rata de acoperire a activelor cu fondul de rulment5. Creşte numărul de rotaţii ale fondului de rulment6. Scade necesarul de fond de rulment7. Scade trezoreria societăţii8. Scade acoperirea activelor circulante din fonduri proprii Investiţiile actuale permit retehnologizarea şi dezvoltarea extensivă. Ca urmare, există un program de modernizare pe baza achiziţionării unui echipament danez de producţie. Condiţiile în care se desfăşoară acest contract sunt: -furnizorul echipamentului primeşte un aconto în valoare de 1995897 DKK , ce a fost finanţat de către o bancă românească din Bucureşti-dobânda la acest credit este de 17%-termen: 12 luni-restul necesarului de plată 12610914 DKK se finanţează prin credit furnizor ce urmează să fie negociat pe baza elementelor următoare:

-durata creditului furnizor să fie de 5 ani-condiţii aferente celor 9 rate de plată:-o rată la 12 luni cu începerea furnizării scadente-restul de rate de la 2 la 9 , în 6 rate-dobânda anuală 12%

În condiţiile de mai sus, finanţarea investiţiei şi eşalonarea restituirii creditului şi a plăţii serviciului datoriei (pentru calculul indicatorilor de eficienţă a investiţiei) devine:a) Credit bancar

2001: rambursare credit=1995897 DKKdobânda (17%) = 339302 DKK

b) Credit furnizor-începerea furnizării 2001-prima rată=12610914:9 = 1401213 DKK-restul de plată = 12610914 - 1401213 = 11209701 DKK-în 6 rate înseamnă= 11209701 : 6 = 1868283,5 DKK Eşalonarea anuală pentru calculul indicatorilor tehnico-economici este:-în anul 2001=1401213 DKK-încă patru ani, rata anuală = 2802425 DKK

Dobânzile datorate:

119

-anul 2002 12610914 * 12%= 1513310 DKK

-anul 2003 11209701 * 12%= 1345164 DKK

-anul 2004 8407276 * 12% = 1000873 DKK

-anul 2005 5604851 * 12% = 672582 DKK

-anul 2006 2802426 * 12% = 336291 DKK

Comisioane posibile de garantare a creditului de către bancă (2%):-anul 2002 12610914 * 2%= 252218 DKK

-anul 2003 11209701 * 2%= 224194 DKK

-anul 2004 8407276 * 2% = 168145 DKK

-anul 2005 5604851 * 2% = 112097 DKK

-anul 2006 2802426 * 2% = 56048 DKK

În condiţiile de mai sus, datoriile anuale pentru rambursarea împrumuturilor, plata dobânzilor şi a comisioanelor sunt:Semnificaţie 2001 2002 2003 2004 2005 2006Credit bancar 1995897 - - - - -

Dobânda1 339302 - - - - -

Credit furnizor

- 1401213 2802425 2802425 2802425 2802425

Dobânda2 - 1513310 1345164 1008873 672582 336291

Comision - 252218 224194 168145 112097 56048

Total 2335199 3166741 4372783 3979443 3587104 3194765

Remarcăm că datele referitoare la restituirea creditelor şi dobânzilor sunt ipoteze construite pe baza unor informaţii situate în anii anteriori. Transformând în lei sumele în valută la un curs de 3000 lei/DKK pentru anul de referinţă , obţinem:Anul (mil. lei) 2001 2002 2003 2004 2005 2006Dobânzi la credite bancare

1017.9 - - - - -

Dobânzi la credite furnizori

- 4539.9 4035.5 3026.6 2017.7 1008.8

Comisioane bancare - 756.6 672.6 504.4 336.3 168.1

120

Dobânzi la creditele pe termen scurt

5998.5 6312.1 6607.5 7207.5 7714.5 6615.3

Total cheltuieli financiare

7016.4 11608.6 11315.6 10738.5 10068.5 7792.4

Deoarece în dobânzile anului 2000 o pondere importantă o deţin dobânzile aferente creditului bancar, rezultă o cheltuială la creditele curente de 18,9 lei la 1000 lei venituri din exploatare. Prin urmare, estimăm o cheltuială din dobânzile pentru creditele curente de 15 lei la 1000 lei venituri, lucru ilustrat în tabelul anterior.

Un instrument eficient în realizarea procesului analitic este reprezentat de bugetul de venituri şi cheltuieli. Pentru a putea fi previzionat, se vor utiliza informaţii puse la dispoziţie de documentele contabile pe anii anteriori, cât şi date obţinute ce se referă la activitatea economico-financiară. Aşa cum se observă, bugetul firmei este previzionat astfel:

Bugetul de venituri si cheltuieli

Post mil. lei 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Venit total, din care:

472013.0 491708.0 531708.0 564587.0 491307.0 491307.0

Încasări din exploatare 420805.0 440500.0 480500.0 514300.0 441020.0 441020.0

Venituri financiare 51208.0 51208.0 51208.0 51208.0 51208.0 51208.0

Cheltuieli totale, din care:

385229.0 412310.1 454064.9 490041.3 436414.8 434138.7

Cheltuieli de exploatare

378212.6 400701.5 442749.3 479302.8 426346.3 426346.3

a)Cheltuieli materiale 278737.0 291782.8 318278.4 340667.2 292127.2 292127.2

b)Cheltuieli salariale 33950.5 35539.5 38766.7 41493.7 35581.5 35581.5

c)Amortizare 19757.1 19757.1 19757.1 19757.1 19757.1 19757.1

Cheltuieli financiare 7016.4 11608.6 11315.6 10738.5 10068.5 7792.4

Profit brut din exploatare

86783.9 82191.8 79690.9 78220.2 75215.7 57168.3

Dacă considerăm o rezervă legală deductibilă de 5% şi un procent al fiscalităţii calculat ca medie a perioadei 2001-2006 maximă posibilă de 25%, se va obţine:

mil. lei

121

Rezerva legală

4339.2 4109.6 3984.5 3911.0 3760.8 2858.4

Impozit legal 20611.2 19520.5 18926.6 18577.3 17863.7 13577.5

Profit net 66172.8 62671.2 60764.3 59642.9 57351.9 43590.8

Capacitate de autofinanţare

85929.9 82428.4 80521.4 79400.0 77109.1 63347.9

Cash-flow de gestiune

92946.3 94036.9 91837.0 90138.5 87177.6 71140.3

În baza observaţiilor făcute, merită să fie punctată creşterea anuală a cash-flow -ului de gestiune pe parcursul derulării împrumutului. De altfel, valoarea anuală a acestuia este crescătoare. Continuarea analizei se referă la activele şi obligaţiile ce urmează să fie cuprinse în bilanţul previzionat.

7.3. Active circulante

Se caracterizează prin: Viteza de rotaţie a stocurilor (nr. rotaţii)

1998 =3.21999 =6.2 2000 =8.5

Tendinţă de fluctuare. Prognoza are în vedere o stabilizare pentru 2001, urmând ca ulterior să se înregistreze o creştere anuală cu 0,5 rotaţii în primii 4 ani. Creanţe, inclusiv conturi de regularizare (nr. rotaţii)

1998 =3.51999 =4.42000 =9.2

Influenţa decisivă rezultă din conturile de regularizare, deoarece viteza de rotaţie a creditului clienţi este 16,3. Considerăm o creştere a vitezei de rotaţie cu o rotaţie pe an în primii patru ani ca fiind normală şi realizabilă.

Disponibilităţi băneştiPonderea disponibilităţilor în active circulante (sau venituri exploatare) este:

1998 9.7% (5.8%) 1999 16,4% (5.2%)2000 9.9% (3.1%)

122

Cunoaşte o tendinţă de creştere, deşi nivelul este încă nesatisfăcător, întrucât o funcţionare normală presupune o proporţie de 30% în activul circulant şi una de 10% în venitul de exploatare. Considerăm că un procent de 10% (5%) este realizabil şi suficient pentru funcţionarea în actualele condiţii cu o creştere anuală de 3% (1%). Postul pentru elementele ce compun activul circulant şi care se bazează pe concluziile anterioare este structurat în tabelul ce urmează:

mil. lei

2001 2002 2003 2004 2005 2006Venituri expl 420805.0 440500.0 480500.0 514300.0 441020.0 441020.0

Stocuri 5,967779.6

6,465750.8

6,963840.6

7,464932.4

7,965101.2

7,955825.3

Creanţe 5,671410.7

6,663758.3

7,657960.5

8,655872.1

8,659802.3

8,651281.4

Disponibili- tăţi

519995.0

625248.3

730835.0

838440.0

841144.0

939692.0

Active circulante

159185.3 154757.4 152636.1 159244.5 166047.5 146798.7

7.4. Obligaţii

Asupra elementelor ce le conţine avem de făcut următoarele observaţii: Furnizori si creditori

1998 = 1.91999 = 12.92000 = 12.8

Aşa cum se observă, viteza de rotaţie este în creştere. Durata medie a creditului a ajuns la 28 zile. Pentru a folosi eficient sursele financiare atrase, este oportun a avea viteza de rotaţie cât mai mică. De aceea, propunem începerea de la o viteză de rotaţie normală (10), ajungându-se în final la cea din anul 2000. Alte datorii

1998 = 131999 = 102000 = 11

Viteza de rotaţie este în creştere. O viteză normală pentru această categorie de obligaţii este în jur de 8, corespunzător unei durate de 45 zile. Se obţine o reprezentare asupra totalului datoriilor.

123

2001 2002 2003 2004 2005 2006Furnizori 8

49987.51042080.5

1236708.3

1434321.4

1632143.7

1725942.3

Alte datorii 849987.5

852600.6

855062.5

860062.5

864287.5

855127.5

Total datorii

99975 94681.1 91770.8 94383.9 96431.2 81069.8

Apare ca fiind oportună o paralelă între evoluţia datoriilor totale şi cea a activelor circulante, urmată de o prezentare a implicaţiilor achiziţionării utilajului asupra mijloacelor fixe.

7.5. Active imobilizate

mil. lei

2001 2002 2003 2004 2005 2006Mijloace fixe la valoarea rămasă-existente la început de an

162199.8 211594.7 202396.4 193198.0 187321.0 182594.5

-intrări 68652 10058.8* 10058.8* 13380.1* 14530.6* 15060.5*

-ieşiri 0 0 0 0 0 0

Mijloace fixe la sfârşitul anului

230851.8 221653.5 212455.2 206578.1 201851.6 197655

Amortizare 19757.1 19757.1 19757.1 19757.1 19757.1 19757.1

Mijloace fixe nete

211094.7 201896.4 192698.0 186821.0 182094.5 177897.9

Imobilizări corporale în curs

0 0 0 0 0 0

Titluri participaţie

500 500 500 500 500 500

Total 211594.7 202396.4 193198.0 187321.0 182594.5 178397.9

*Investiţii de înlocuire ce ar trebui să fie cel puţin la nivelul amortizărilor

Procesul analitic mai ia în considerare o sporire prognozată a capitalului social actual la aproximativ 177412.1 milioane lei, fapt ce va avea următoarea influenţă asupra:

124

Bilanţului societăţii comercialemil. lei

2001 2002 2003 2004 2005 2006Active imobi- lizate nete

211594.6 202396.3 193198.0 187321.0 182594.5 178397.8

Stocuri 67779.6 65750.8 63840.6 64932.4 65101.2 55825.3

Creanţe 71410.7 63758.3 57960.5 55872.1 59802.3 51281.4

Disponibilităţi 19995.0 25248.3 30835.0 38440.0 41144.0 39692.0

Active circulante

159185.3 154757.4 152636.1 159244.5 166047.5 146798.7

Total activ 370779.9 357153.7 345834.1 346565.5 348642.0 325196.5

Capital social 177412.1 177412.1 177412.1 177412.1 177412.1 177412.1

Rezerve 6457.0 6435.0 2060.0 4400.0 3139.0 3616.0

Alte fonduri 76388.0 72671.3 64764.3 60642.9 62352.0 53590.8

Capital propriu 260257.1 256518.3 244236.4 242455 242903.1 234618.9

Împrumuturi pe termen mediu

4560.0 4203.6 8407.3 8407.3 8407.3 8407.3

Obligaţii 99975 94681.1 91770.8 94383.9 96431.2 81069.8

Împrumuturi pe termen scurt

5987.7 1750.0 1420.0 1320.0 900.0 1100.0

Datorii total 110522.7 100634.7 101598.1 104111.2 105738.5 90577.1

Pasiv total 370779.9 357153.7 345834.1 346565.5 348642.0 325196.5

7.6. Concluzii

1. Societatea comercială va fi capabilă să facă faţă datoriilor curente atât prin includerea stocurilor, cât şi prin excluderea lor. Poziţiile bilanţiere ce evidenţiază acest lucru se încadrează în limitele de acceptabilitate.

125

2. Ratele de rentabilitate sunt încă sub nivelul considerat bun, dar faţă de 2001 profitabilitatea se îmbunătăţeşte vizibil , apropiindu-se de optim.

3. Solvabilitatea ce este mai mare de 30% prag minim acceptat, conferă creditorilor şi furnizorilor încredere în politica managerială viitoare.

4. Prin folosirea unor capitaluri străine, asistăm la îmbunătăţirea ratei autonomiei financiare cu implicaţii asupra rentabilităţii sporite a capitalurilor proprii.

5. Veniturile din dobânzi şi din diferenţe de curs valutar vor urmări evoluţia veniturilor din exploatare.

6. Perioadele de recuperare a creanţelor şi de rambursare a datoriilor tind să se apropie de nivelul considerat normal. Pe termen mediu nu pot avea loc schimbări importante în sistemul de relaţii cu furnizorii, clienţii şi creditorii firmei.

7. Productivitatea muncii creşte substanţial în condiţiile alegerii creditului bancar-furnizor şi a menţinerii aproximativ la acelaşi nivel al ponderii cheltuielilor salariale.

Această modalitate de finanţare este des întâlnită în strategia firmelor. O explicaţie este legată de sistemul financiar, respectiv de gradul de dezvoltare a mecanismului bancar. În cazul României în acest moment este cea mai realistă posibilitate de procurare de fonduri. Întreprinderea pe baza acestei metode de finanţare îşi va putea realiza investiţia, va economisi timp şi îşi va strânge legăturile cu banca sa. Fiind un obiectiv cu un risc scăzut, la rândul său banca îşi va diversifica riscul cu implicaţii favorabile asupra performantelor existente. La nivel macroeconomic, apelarea la credite bancare se traduce însă prin crearea de monedă, creşterea inflaţiei, iar în final prin sporirea ratei dobânzii. De aceea, politica guvernamentală în domeniul refinanţării bancare va avea un puternic impact asupra cererii şi ofertei de servicii promovate de instituţiile financiare.

126

8. OPORTUNITATEA ŞI AVANTAJELE PRIVATIZĂRII SOCIETĂŢII COMERCIALE

Legislaţia românească prevede mai multe modalităţi de privatizare care depind de condiţiile financiare, economice şi tehnologice ale societăţii. Dintre obiectivele actuale de dezvoltare economică şi socială, amintim următoarele:a. Transferul cât mai curând posibil a participaţiei statului către proprietatea

privată;b. Asigurarea unui viitor societăţii privatizate prin:

- Crearea, menţinerea şi dezvoltarea unei pieţe financiare;- Oprirea irosirii de resurse financiare, materiale şi umane prin

rentabilizarea activităţii, esenţial determinată, la rândul ei, de interesul subiecţilor ce participă la actul economic. S-a demonstrat faptul că important în motivarea interesului este sentimentul de proprietate. Trebuie create condiţiile de manifestare şi cultivat, aşadar, simţul de proprietate.

În acelaşi timp, societatea trebuie să fie privatizată în ansamblul său, pentru a se elimina posibilitatea existenţei unor interese divergente. Privatizarea nu va crea probleme în ce priveşte libera concurenţă. Societatea nu este furnizorul unor produse de monopol. Din contră, prin privatizare considerăm că sunt realizate condiţii bune pentru manifestarea concurenţei, cu urmări pozitive asupra calităţii serviciilor şi în final, cu satisfacerea tot mai bună a cerinţelor consumatorilor.

Opţiunile de privatizare sunt:1. oferta publică de vânzare de acţiuni;2. vânzarea de acţiuni pe bază de licitaţie deschisă sau licitaţie cu participanţi

preselecţionaţi;3. vânzarea de acţiuni prin negociere directă;4. combinaţii ale metodelor anterioare.

Un caz particular al negocierii directe este prevăzut în “Legea privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţii comerciale care se privatizează ”ce presupune vânzarea de acţiuni către Asociaţia Salariaţilor. Un avantaj major al acestei variante de privatizare îl constituie satisfacţia ce se acordă celor ce lucrează în această societate. Evident, se va realiza o creştere a răspunderii faţă de calitatea muncii prestate din partea salariaţilor-acţionari. Un alt avantaj rezultă din asanarea intereselor divergente posibil de manifestat la nivelul conducerii. Metoda este cu atât mai

127

aplicabilă în condiţiile manifestării unei lipse acute de capital. Dezavantajele rezultă din modul cum va funcţiona societatea în viitor. Este posibil ca în viitor, chiar dacă sunt create unele condiţii avantajoase cumpărătorilor, societatea să se confrunte cu o lipsă acută de lichidităţi. Îndatorarea pe termen mediu va face ca posibilităţile proprii de finanţare a investiţiilor să fie mici. Dubla calitate de acţionar şi salariat este în măsură să nască confuzii permanente între drepturile şi obligaţiile ce decurg din cele două calităţi, cu urmări imprevizibile asupra rezultatelor. În ansamblu însă precumpănesc avantajele din care cauză considerăm ca necesară şi oportună privatizarea societăţii.

9. EVALUAREA ŞI PROPUNEREA PREŢULUI DE NEGOCIERE

9.1 . Metode de evaluare folosite

Evaluarea economică este necesară datorită următoarelor cauze:

- elementele patrimoniale evidenţiate în documentele contabile sau operative ale întreprinderii de privatizat sunt înregistrate în baza unor acte administrative, date la un moment dat;

- mediul economic în care funcţionează întreprinderea este unul tulburent.

Cumpărătorul nu poate fi penalizat pentru modul în care au fost gestionate resursele şi au fost efectuate cheltuielile de capital în perioadele trecute. În literatura de specialitate există prezentate mai multe modele de evaluare. Dintre acestea, se vor utiliza cel puţin două ca parte a următoarelor metode:

a. metoda activului net actualizat;b. metoda fluxurilor financiare actualizate;c. metoda comparaţiilor de piaţă;d. metoda capitalizării veniturilor.

Factorii care determină alegerea metodelor sunt de natură multicriterială deoarece:

- fiecare societate este un caz particular;- existenţa particulară a societăţii determină evaluarea în condiţii

specifice. În esenţă, factorii care stau la baza alegerii metodelor de evaluare pot fi:

128

- natura întreprinderii şi istoricul ei;- mediul economic general şi cel particular;- valoarea contabilă a activelor;- situaţia financiară şi profitabilitatea;- mărimea capitalului;- tranzacţii negociate cu întreprinderile similare.

Alegerea mai multor metode de evaluare se face cel puţin din două motive:- pentru a se verifica într-un fel valorile rezultate;- pentru a se asigura celor interesaţi o zonă de negociere. Ţinând seama de aceste aspecte şi motivaţii în evaluarea societăţii comerciale vom utiliza următoarele metode:

A. metode care fac parte din grupa metodelor patrimoniale:-A1- metoda activului net contabil;

-A2- metoda activului net actualizat.B. metode care fac parte din grupa metodelor de evaluare prin rentabilitate:

-B1- valoarea de profitabilitate continuă;-B2- metoda fluxurilor financiare nete.

9.2. Scenarii de evaluare utilizate în cadrul fiecărei metode de evaluare

A. metode care fac parte din grupa metodelor patrimoniale:

-A1- metoda activului net contabil utilizează următoarele scenarii de evaluare:- operează cu valori contabile fără să se facă corecturi asupra posturilor din

bilanţ;- admite ipoteza concordanţei dintre intervalul scriptic şi cel faptic;- admite exigibilitatea creanţelor şi obligaţiilor la scadenţă;- valoarea firmei este dată de valoarea patrimoniului net contabil.-A2- metoda activului net corectat utilizează următoarele scenarii de evaluare:- operează cu valori economice ale bunurilor patrimoniale şi nu cu valori

contabile;- la baza determinării valorii firmei stă bilanţul economic şi nu cel contabil;- valoarea firmei este dată de valoarea patrimoniului net corectat.

B. metode care fac parte din grupa metodelor de evaluare prin rentabilitate:-B1- valoarea de profitabilitate continuă utilizează următoarele scenarii de evaluare:

129

- pentru determinarea valorii firmei se foloseşte profitul mediu anual;- valoarea firmei reprezintă suma de bani care fructificată, asigură o rentă

perpetuă la nivelul profitului mediu anual;- perioada de timp este infinită.-B2- metoda fluxurilor financiare nete utilizează scenarii de evaluare:- pentru determinarea valorii firmei se folosesc fluxurile financiare nete;- valoarea firmei este egală cu valoarea actuală a fluxurilor nete de

disponibilităţi ce pot fi degajate în viitor din funcţionarea firmei. Aceasta se determină prin “discontarea” fluxurilor de lichidităţi nete.

9.3. Ipoteze tehnico-economice care stau la bazascenariilor de evaluare

A. metodele care fac parte din grupa metodelor patrimoniale utilizează ipoteza tehnico-economică potrivit căreia valoarea societăţii reprezintă excedentul tuturor bunurilor şi drepturilor asupra tuturor datoriilor faţă de terţi.

În cazul metodelor contabile se operează cu valori contabile spre deosebire de cealaltă metodă, când se operează cu valori economice. Ecuaţiile fundamentale de determinare a valorii societăţii sunt:-A1- metoda activului net contabil

ANC =A-Dunde:

ANC = valoarea patrimonială netă sau activul net contabil;A = valoarea activului;D = valoarea tuturor datoriilor.

-A2- metoda activului net actualizatANCC = AA - DA

unde:ANCC = valoarea activului net contabil corectat;AA = valoarea corectată a activului;DA = valoarea corectată a tuturor datoriilor.

B. metode care fac parte din grupa metodelor de evaluare prin rentabilitate utilizează ipoteza tehnico-economică potrivit căreia valoarea societăţii nu reprezintă o marfă amorfă de bunuri, ci utilitatea acestora, adică capacitatea lor de a produce valori economice (venituri, profit, dividende).

Pentru evaluarea societăţii prin acest grup de metode se vor lua în considerare rezultatele determinate pentru varianta când societatea funcţionează cu investiţii de retehnologizare.

130

-B1- metoda fluxurilor financiare neteVCF = CFn-In)/(1+a)n - Vr / (1+a)n

în care:VCF = valoarea determinată pe baza fluxurilor financiare actualizateCFn = fluxul financiar în anul “n”In = investiţia de înlocuire, menţinere, din anul “n”a = rata de actualizaren = intervalul de prognozăVr = valoarea reziduală

Vr = CFn / aunde:

CFn = fluxul financiar net din ultimul an de prognozăa = rata de capitalizare/actualizare

9.4. Prezentarea calculelor aferente fiecărui scenariu

Metode ce fac parte din grupa metodelor patrimoniale Pentru determinarea valorii societăţii prin metode patrimoniale s-a utilizat ca bază de pornire balanţa contabilă la nivelul lunii octombrie 2000.

Evaluarea întreprinderii prinmetoda activului net contabil corectat (ANCC)

Este o metodă de evaluare patrimonială, care constă în retratarea bilanţului contabil şi construirea unui bilanţ economic, care să reflecte mai aproape realitatea patrimoniului net al întreprinderii. Activul net corectat reprezintă mărimea capitalului necesar pentru a reconstrui patrimoniul net existent al întreprinderii, la nivelul valorii reale, de utilitate a acestuia. Efectuarea corecţiilor elementelor patrimoniale presupune evaluarea individuală a acestora.

131

Evaluarea terenului Pentru evaluarea terenului s-a utilizat metoda comparaţiei prin bonitate, pentru localităţi mici, cu o populaţie sub 10.000 locuitori, prezentată în revista Expertiza Tehnică nr. 46. Potrivit acesteia, se calculează un preţ/mp, care înmulţit cu suprafaţa totală de teren conduce la valoarea totală a terenului. Preţul unui mp de teren este calculat conform formulei de mai jos, în funcţie de coeficienţii de individualizare care iau în calcul poziţia terenului, caracteristicile sale geotehnice, poluare, accesul la reţele de utilităţi, la căi de transport, gradul de ocupare etc.

Pt = Vb x K x (A+B+F+T+E+G+R+P+S) x M x Go x Cr x U

în care:Pt - preţul unui mp teren;b -valoarea de bază;K - raportul dintre cursul valutar la data evaluării (1 USD = 29519 lei) şi 9666 lei (cursul valutar la momentul aprobării metodologiei);A - coeficient pentru categoria localităţii;B - poziţia terenului faţă de localitate;F - funcţiile economico-sociale ale localităţii;T - poziţia terenului faţă de căile de transport;E - echiparea tehnico -edilitară a zonei;G - caracteristici geotehnice defavorabile;R - restricţii de folosire teren;P - poluare;S - raportul dintre faţadă şi adâncimea terenului;M - coeficient pentru mărimea terenului;Go- coeficient pentru gradul de ocupare;Cr - coeficient special de respingere;U - coeficient funcţie de utilizarea terenului.

Evaluarea se prezintă astfel:

Simbol Explicaţia UM Sursa datelorMod de calcul

Valoare

Vb Valoare de bază Lei/mp Expertiza tehnică46/98 7500.00K Indice de creştere a cursului

valutar29519 lei/USD9665 lei/USD

3.05

A Categoria localităţii Rural 0.20B Poziţia terenului faţă de localitate Zonă periferică 0.50F Funcţiile economico-sociale ale

localităţiiAgricultură, mică industrie, servicii

0.80

132

T Poziţia faţă de căile de transport Rutiere, cu transport în comun

0.30

E Echiparea tehnico-edilitară Energie electrică, telefonie

0.50

G Caracteristici geotehnice defavorabile

Nu e cazul 0.00

R Restricţii de folosire teren Construibil cu restricţii -0.20P Poluare Nu e cazul 0.00S Raportul faţadă adâncime Foarte favorabil 0.50M Mărimea terenului construibil Construibil între 1000 şi

5000 mp1.15

Go Grad de ocupare Nu necesită dezafectări 1.00Cr Coeficient special de respingere Şomaj ridicat 0.70U Coeficient funcţie de utilizarea

terenuluiPentru mică industrie 1.25

Pr Preţ unitar Lei/mp 59724.16S Suprafaţa Mp 95235.00Vt Total valoare Lei Vt=PrxS 5687830709.00

Evaluarea clădirilor Clădirile au fost evaluate prin metoda valorii de comparaţie cu valoarea tranzacţiilor imobiliare efectuate pe piaţa de negocieri, care presupune parcurgerea următorului raţionament: Stabilirea cotelor ce depăşesc uzura estimată: (100-22); (100-38); (100-45);

(100-12); (100-32); (100-20); (100-10). Urmărirea valorilor de tranzacţie (preţ de cumpărare) pentru construcţii

similare din punctul de vedere al destinaţiei şi dimensiunii, prin consultarea unor agenţi economici imobiliari şi a ziarelor de specialitate.

Utilizarea unui coeficient de corecţie de -5%.

Se mai utilizează fişele din Colecţia Evaluarea Rapidă a Clădirilor şi Construcţiilor Speciale. Valorile astfel obţinute se actualizează cu indicii M.L.P.A.T. publicaţi în revista Expertiza tehnică nr. 58/15.08.99 şi cu indicele de creştere a cursului valutar.

Pentru clădirile supuse evaluării s-a întocmit următoarea fişă:- preţ global lei/mp construcţie = ANContabil/Sc = 1.352.952 lei/mp- preţul individual negociat pe clădire calculat va fi:

Obiectiv Valoare contabilă Valoare corectatăStaţie epurare (1170mp) 1.582.953 mii lei 1.680.173 mii leiMagazie(2700mp) 3.652.971 mii lei 6.031.170 mii lei

133

Platforme beton(1010mp) 1.366.482 mii lei 954.050 mii leiFabrica băuturi alcoolice(17050mp)

23.067.831 mii lei 42.040.500 mii lei

Fabrica agroindustrială(4200mp) 5.682.398 mii lei 8.103.200 mii leiPavilion administrativ(3660mp) 4951804 mii lei 3.200.100 mii leiFabrica îngrăşăminte chimice(3850mp)

5208865 mii lei 7.174.074 mii lei

Valoare totală 45.513.320 mii lei 69.183.267 mii leiCoeficient 5% - 65.724.104 mii lei

Diferenţe + 20.210.784 mii lei

Evaluare construcţii speciale

Lipsa banilor de investiţii necesari menţinerii în bune condiţii a căilor de acces asfaltate şi pietruite, a zidurilor de protecţie din beton şi sârma, ca şi a platformelor de încărcare-descărcare, a făcut ca uzura acestora să implice un coeficient de corecţie de (-40%), valoarea evaluată ajungând la 9.683.222 mii lei.

Evaluarea instalaţiilor tehnologice Pentru instalaţiile tehnologice s-a utilizat metoda comparaţiei directe, utilizând oferta unui producător român, care furnizează instalaţii tehnologice asemănătoare. S-au aplicat corecţiile pentru diferenţele de capacitate şi pentru uzură, rezultând valoarea de înlocuire. Ofertanţii luaţi în considerare în cadrul procesului de comparare, sunt:A) S.C. TEHNOAAN S.A., având ca obiect:1. Utilajele băuturi alcoolice şi nealcoolice: 10 buc. separator aspirator, 12 buc. maşină de decojit şi periat grâu, 2 buc.

transportor cu cupă, 12 buc. transportor melc, 1 buc. buncăr grâu 50 t, 1 buc. instalaţie de transport şi legături între utilaje, 1 buc. tablou electric, 1 buc. instalaţie odihnă şi umectare, 1 buc. instalaţie transport gravitaţional, 32 buc. rezervoare valţuri, 24 buc. site plane, 11 buc. finisor îmbuteliere, 4 buc. transportor recipiente, 16 buc. instalaţie transport gravitaţional, 18 buc. instalaţie transport produse, 51 buc. instalaţii etichetări.

B) S.C. AGROM S.A., având ca obiect:1. Utilaje mică producţie produse agroindustriale: 6 buc. separator, 11 buc. transportor melc, 2 buc. buncăr, 5 buc. instalaţie de

transport şi legaturi între utilaje, 5 buc. tablou electric, 1 buc. instalaţie

134

odihnă şi umectare, 1 buc. instalaţie transport gravitaţional, 4 buc. frigidere, 7 buc. utilaj împachetare şi vidare, 1 buc. laborator.

C) S.C. MetaalInteriComp S.A., având ca obiect: 11 buc. separator aspirator, 5 buc. maşină transportor cu cupă, 4 buc.

transportor melc, 7 buc. buncăr, 1 buc. instalaţie de transport bandă şi legături între utilaje, 4 buc. instalaţie transport gravitaţional.

La preţurile pe componente s-au aplicat următoarele corecţii: la secţia de curăţătorie o corecţie de +15% pentru capacitatea buncărelor de

malţ şi pentru performanţele separatorului; la secţia de măciniş o corecţie totală de +10% calculată astfel: corecţie de -

7% pentru diferenţă de capacitate de producţie, bonificaţie de +5% pentru valţul de porumb, bonificaţie de +7% pentru maşina de macerat, bonificaţie de +5% pentru posibilitatea realizării de amestecuri;

pentru partea de montaj o corecţie de +5%; pentru instalaţia electrică o corecţie de +5%.

Calculul valorii de înlocuire este prezentat în tabelul următor:Explicaţia Preţ Corecţii Valoare de

înlocuireSecţia Alcoolice şi Nealcoolice

57.668.100 mii lei +15% 66.318.252 mii lei

Secţia prod. agroind.

14.205.618 mii lei +10% 15.626.180 mii lei

Secţia îngrăşăminte 11.993.600 mii lei +15% 13.792.640 mii leiTotal valoare de înlocuire 95.737.072 mii leiCorecţie +24.654.857 mii lei

La valoarea de înlocuire s-a aplicat deprecierea acumulată de 15%, rezultând o valoare evaluată de 81.376.511 mii lei.

Evaluarea stocurilor Stocurile de materii prime şi materiale, ca şi cele de produse în curs de execuţie nu sunt depreciabile şi se evaluează pe baza preţurilor de valorificare la data evaluării. Contabilitatea a înregistrat valoarea lor la suma de 66666254 mii lei. Se aplică coeficient de corecţie în perspectiva unor condiţii economice defavorabile de –10%, rezultând o valoare de 59.999.629 mii lei.

135

Evaluarea creanţelor Creanţele au fost evaluate în funcţie de riscul de încasare şi de vechimea lor. În acest sens au fost defalcate, aplicându-se coeficienţi de corecţie diferiţi. Structura creanţelor la 30.11.2000

- mii lei -Valoarea contabilă Deprecierea

Valoare corectată

Total creanţe, din care: 97.340.982 94.900.000 creanţe a căror lichiditate este certă 90.000.000 - 90.000.000 creanţe mai vechi de 6 luni 7.000.000 -30% 4.900.000 creanţe pentru care există o probabilitate redusă de

încasare340.982 -100% 0

136

Evaluarea obligaţiilor Datoriile au fost defalcate în funcţie de natura şi vechimea lor. Nu există obligaţii restante faţă de bugetul statului şi bugetul asigurărilor sociale. Nu a fost necesară aplicarea unor coeficienţi de corecţie.

Întocmirea bilanţului economic rezultat după retratarea elementelor patrimoniale a necesitat parcurgerea următoarelor etape de calcul al ANCC:

ACTIV CONTABIL = PASIV CONTABIL = BILANT CONTABIL+/- +/- +

CORECŢII + CORECŢII = CORECŢII DIN REEVALUARE

= = =ACTIV CORECTAT = PASIV CORECTAT = BILANT ECONOMIC

Bilanţ economic 30.09.2001mii lei

Specificaţie ANC ANCC Diferenţe

Imobilizări necorporale

239577 239577 -

Imobilizări corporale, din care:

161801477 179.262.767 17.461.290

Terenuri 2.950.200 5.687.830 +2.737.630Clădiri 45.513320 69.183.267 +23.669.947Instalaţii şi alte mijloace fixe

83.867.318 81.376.511 -2.490.807

Construcţii speciale 16.138.702 9.683.222 -6.455.480Alte imobilizări corporale

6.806.571 6.806.571 -

Imobilizări în curs 6.525.366 6.525.366 -TOTAL 162.041.054 179.502.344 17.461.290 Stocuri 66.666.254 59.999.629 -6.666.625Creanţe 97.340.982 94.900.000 -2.440.982Disponibilităţi 15.492.507 13.996.296 -1.496.211ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

179499743 168895925 -10.603.818

137

DATORII – TOTAL

38631430 38631430 -

ACTIV TOTAL 356609834 348.398.269 -8.211.565ACTIV NET 317978404 309766839 -8.211.565

Valoarea patrimonială a societăţii rezultată fiind de:- pentru activul net contabil ANC=317978404 mii lei- pentru activul net corectat ANCC=309766839 mii lei

Evaluarea întreprinderii prin metoda fluxurilor financiare actualizate

Conform acestei metode, agentul economic a fost evaluat pornind de la fluxurile nete rămase la dispoziţia asociaţilor, ţinând cont de factorul timp şi factorul risc. Previziunile au fost elaborate pe o perioadă de 6 ani conform modelului determinat de piaţă care porneşte de la cifra de afaceri şi de la costuri, fiind aplicabil întreprinderilor independente. Evoluţiile indicatorilor de fluxuri au fost exprimate în monedă convenţional constantă, exprimând puterea de cumpărare la data evaluării, conform formulei:

VDCF = CFnet1/(1+a)1 + CFnet2/(1+a)2 + CFnet3/(1+a)3 + …. + CFnet5/(1+a)6 + Vrez5/(1+a)6

unde:

VDCF - valoarea întreprinderii prin metoda fluxurilor actualizate;CFnet - cash-flow-ul net disponibil anual;a - rata de actualizare;Vrez5 - valoarea reziduală.

Rata de actualizare luată în calcul este neinflaţionistă (deflatată), ca urmare a previziunilor realizate în monedă constantă.

138

rata de baza fara risc rb 6%riscuri suplimentare, din care: rs 12%

riscul pentru talia intreprinderii rs1 5%

riscul pentru pierderea managerilor rs2 2%

riscul financiar rs3 5%

risc aferent previziunilor rs4 3%

rata de actualizare deflatata a=rb+rs 18%rata de asteptare pe termen lung g 3%rata de capitalizare c=a-g 15%

În scopul aplicării acestei metode, fluxul de numerar este clasificat conform celor trei funcţii importante ale întreprinderii (de exploatare, de investiţii şi de finanţare).

Profit net+amortizare- creştere/+descreşterea NFR= cash-flow operaţional din activitatea curentă

+- costul achiziţionării mijloacelor fixe+ încasări din vânzarea de mijloace fixe- costul achiziţionării altor active pe termen lung+ încasări din vânzarea altor active pe termen lung= cash-flow pentru investiţii

++ intrări de credite pe termen lung- rambursări (rate)de credite pe termen lung+ infuzie de capital (subscris şi vărsat)= cash-flow din activităţi financiare

=Cash-flow net la dispoziţia proprietarilor (dividende de plată)

In cadrul metodei, valoarea reziduală a fost stabilită conform formulei de calcul:

Vrez5 = CFnet / c

unde:Vrez5 - valoarea reziduală la sfârşitul perioadei de previziune (anul VI);CFnet - profitul net obţinut în anul V I;c - rata de capitalizare.

-iar raţionamentul analitic parcurge următorii paşi:

139

mii lei2001 2002 2003 2004 2005 2006

Profit net 66172.8 62671.2 60764.3 59642.9 57351.9 43590.8

Amortismente 19757.1 19757.1 19757.1 19757.1 19757.1 19757.1

Flux numerar brut 85929.9 82428.3 80521.4 79400 77109 63347.9

Valoarea investiţiei 68652 10058.8 10058.8 13380.1 14530.6 15060.5

Flux numerar net 17277.9 72369.5 70462.6 66019.9 62578.4 48287.4

Valoare reziduală 321916

Coeficient de actualizare 18%

0.847 0.718 0.609 0.516 0.437 0.370

Flux financiar net actualizat

14634.38 51961.30 43520.73 34066.27 27346.76 17866.34

Valoare

reziduală

119108.9

Valoarea societăţii în această variantă este calculată la suma de 308.504,7 mil. lei

Rezultatele evaluării, ca urmare a aplicării celor două metode de evaluare (patrimonială şi pe bază de randament), sunt prezentate în tabelul următor:

Mii lei

Valoarea întreprinderii rezultată după metoda ANCC 309.766.839 Valoarea întreprinderii rezultată după metoda DCF 308.504.680

9.5. Finalizarea evaluării

Valoarea propusă pentru începerea negocierii este de 309.766.839 mii lei, rezultată din aplicarea metodei activului net contabil corectat deoarece: societatea este intens capitalizată ; metoda bazată pe randament a luat în considerare profitul ce se obţine în urma

unei investiţii care nu este finalizată la momentul evaluării şi nu a atins parametrii proiectaţi;

140

conjunctura actuală de piaţă nu a permis realizarea de comparaţii cu tranzacţii similare şi nici formarea unei imagini referitoare la veniturile care s-ar putea obţine din închirierea proprietăţii (care ar putea constitui baza unei alte metode de randament cu care să se compare valoarea rezultată din metoda DCF) ;

suma evaluată poate fi utilizată pentru obţinerea finanţării tranzacţiei (în cazul în care cumpărătorul nu dispune de sursele necesare şi doreşte să apeleze la un credit bancar) în sensul că se pot delimita activele ce pot fi utilizate pentru garantarea creditului;

ratingul de bancă poate fi îmbunătăţit în paralel cu îmbunătăţirea goodwill prin creşterea relaţiilor de corespondenţă.

Considerăm că cele prezentate reprezintă o schemă de acţiune logică, consultantul propunând o perspectivă a dezvoltării acestei societăţi comerciale în condiţiile îndeplinirii obiectivelor stabilite:- asigurarea continuităţii şi dezvoltării activităţii agentului economic;- achitarea de către părţile participante a ratelor şi dobânzilor la creditele

acordate.

9.6. Specificarea surselor de informaţii Surse din interiorul societăţii:1. Documente contabile: Bilanţ anual 1998-2000 cu anexele; Rezultatele

financiare şi situaţia patrimoniului, Balanţa contabilă pe 2000;2. Rapoartele anuale ale cenzorilor;3. Rapoarte anuale de gestiune;4. Diverse raportări statistice;5. Diverse raportări operative;6. Discuţii cu persoane responsabile din societate;7. Informaţii scrise transmise ca urmare a cererilor formulate.

Surse din afara societăţii:1. Baze de date existente la Bursa de Valori Bucureşti;2. Anuare statistice şi alte publicaţii ale Comisiei Naţionale de Statistică;3. Acte normative în vigoare;4. Cărţi şi manuale de specialitate;5. Acces şi prelucrare baze de date din site-uri Internet.

141

ELABORAREA PLANULUI DE AFACERI- Structura unui studiu practic -

Planul de afaceri

Prezentarea societăţii comerciale

142

Subiectul analizei

Denumirea sub care este înregistrată este SC LATEXROM SA, fiind înregistrată fiscal cu certificat nr. xxxxx/1998, cod fiscal J40/xx/yyyyy, luată în evidenţă la Registrul Comerţului cu nr. vv-vvvv/1998 şi cont bancar la Banca XXXXXXX. Sediul societăţii comerciale este în Str. Berzei 4, Bucureşti, cu numărul de telefon-fax (01)xyxyxyxy.

Scurt istoric

Societatea a fost fondată în 1998, prin transferarea utilajelor disponibile în urma comasării a trei fabrici din Bucureşti. De la punerea în funcţiune şi până în prezent fabrica a fost gestionată astfel: de către autoritatea statului până în 1994, dată de la care a fost privatizată prin vânzare către salariaţi (64%), iar restul capitalului se află în posesia societăţilor de investiţii financiare şi a altor persoane fizice române.

Profilul activităţii de bază - producerea uleiurilor vegetale.

Obiectul de activitate :- operaţiuni de import-export în domeniul uleiurilor vegetale şi alte prestaţii

şi servicii pentru terţi ;- asigurarea materiilor prime, producerea şi comercializarea uleiurilor

vegetale, a derivatelor şi subproduselor din procesul de fabricaţie;- comerţ intermediar cu combustibil;- depozitări;- închirierea autovehiculelor;- comerţ cu material lemnos şi de construcţii din lemn;- comerţ şi fabricarea produselor pentru hrana animalelor de casă.

Durata de funcţionare: - nelimitată.

Patrimoniul societăţii la data de 30 iunie 2001 este de 628.6 milioane lei. Elementele patrimoniului în perioada 1998-2001 sunt :

mii leiIndicatori 1998 1999 2000 2001 – 6 luniActiv total 58893.3 336892.4 659242.2 628550.61.Imobilizări 19722.4 203017.3 208562.8 218394.4-mijloace fixe 19717.2 202502.4 206013.5 213758.3-investiţii în curs 5.2 514.9 2549.3 4636.12.Active circulante 38245.6 133606.1 448909.7 395775.7Stocuri 31203.9 83368.3 223312.8 204889.7-materii prime 11611.0 17303.6 135870.7 122385.8-produse finite 4868.6 36302.0 62615.5 50083.6-semifabricate 14227.8 27311.9 21165.8 25696.3-mărfuri 496.5 2450.8 3660.9 6724.0

143

Disponibilităţi băneşti 577.8 5308.1 46129.1 47364.6-numerar 3.7 22.9 553.6 1001.8-disponibil la bănci 346.7 1409.9 40355.9 39165.5-alte disponibilităţi 227.4 3875.3 5219.6 7197.3Creanţe 6463.9 44929.7 179467.8 143521.4-clienţi 6247.4 38985.3 176480.3 125659.7-debitori 145.4 5944.4 1998.4 17661.0-alte creanţe 71.1 0.0 989.1 200.73.Oper. în curs de clarificare +chelt. în avans

925.3 269.0 1769.7 14380.5

Patrimoniu total 58893.3 336892.4 659242.2 628550.6Capital propriu 25621.8 223941.8 357227.3 449563.4-cap. social 24017.6 207654.6 218597.6 220025.8-fd. proprii 1654.0 16643.4 112576.8 114382.0-repartizări investiţii 52.8 358.3 7376.6 979.0-profit 1346.9 57281.1 299473.1 116134.6-repartizarea profitului 1346.9 57281.1 266043.6 --rezerve 3.0 2.1 - -Datorii 33271.5 112950.6 302014.9 178987.2Obligaţii 4190.9 88998.1 286119.0 148987.2-furnizori 1523.0 52202.7 176300.7 77529.5-creditori 1601.3 7371.2 16635.1 8916.7-buget. stat. 524.7 25747.4 87801.9 44704.7-alte oblig. 541.9 3676.8 5381.3 17836.3Credite bancare 29080.6 23952.5 15895.9 30000.0-credit termen scurt 20417.9 23952.5 15895.9 30000.0-credit investiţii 8662.7 0.0 0.0 0.0

Capital social la data elaborării planului de afaceri - 220025.8 mii lei.

Cifra de afaceri  - 1999 => 241.4 mil. lei;

- 2000 => 1390.8 mil. lei; - semestrul I al anului 2001 => 1296.3 mil. lei.

Situaţia generală prezentă şi viitoare a SC LATEXROM SA Societatea comercială produce: uleiuri vegetale de soia, rapiţă sau floarea soarelui; margarină; plantol; şroturi.

Strategia de dezvoltare a activităţii agentului economic Societatea comercială îşi propune în cadrul strategiei de viitor următoarele obiective :

- menţinerea producţiei la nivelul celei din 2000;- retehnologizarea capacităţii de producţie şi repararea utilajelor aflate la

dispoziţia sa;

144

- cointeresarea salariaţilor în creşterea calităţii producţiei şi a volumului desfacerii;

- gestionarea eficientă a programului de procurare cu materii prime;- creşterea productivităţii;- restructurarea personalului;- dezvoltarea compartimentului informatic;- perfecţionarea personalului.

Piaţa societăţii comerciale

Societatea comercială se află localizată din punctul de vedere al activităţii desfăşurate, în împrejurimile Capitalei, iar aprovizionările cu materiale şi materii prime se efectuează, în principal, din perimetrul Judeţului Ilfov. De asemenea, întreţine relaţii în calitate de beneficiar şi furnizor de produse cu mulţi parteneri din ţară.

Piaţa de desfacere- agentul economic are o zona suficient de mare pentru

desfacerea produselor. Segmentele de piaţă acoperite se prezintă astfel:

Criteriu Segment de piaţăZona geografică a) în interiorul judeţelor: Bucureşti, Timiş,

Constanţa, Ialomiţa, Sibiu, Albab) în exterior prin Sargetuzaexport

Categorii de clienţi a) tradiţionalib) noi sau potenţiali

Feluri de produse- ulei nerafinat

- ulei rafinat vrac

- ulei îmbuteliat

- margarină

- şroturi furajere

- la export, rezerva de stat, la alte fabrici de prelucrare

- desfacere pe piaţă, cantine, fabrici de conserve şi pâine, producători diverşi

-desfacere pe piaţă

- desfacere pe piaţă

- fabrici de nutreţuri, producători agricoli

145

Politica de preţuri

În calitate de consumator, societatea comercială a suportat influenţele modificării cursului de schimb şi ale creşterii costului la materiale şi materii prime. În calitate de producător, preţurile de desfacere au fost stabilite prin negociere directă cu beneficiarii, a suportat o diminuare continuă a subvenţiilor bugetare în perioada anilor ’90 şi s-a încadrat în normele legale privind adaosul comercial practicat.

Principalii clienţi şi produsele societăţii comerciale

Principalii clienţi sunt cei tradiţionali:a) pentru ulei rafinat vrac: unităţi militare şi cantine, desfacere pe piaţă în

judeţele ţării, unităţi productive gen fabrici de conserve şi pâine;b) pentru ulei rafinat îmbuteliat: desfacere organizată şi distribuţie în teritoriu

atât cu mijloace proprii, cât şi pe bază de comision, supermarketuri din împrejurimile marilor oraşe, magazine specializate rurale şi urbane;

c) pentru ulei brut nerafinat: export, alte fabrici, rezerva de stat. Actuala piaţă de desfacere este consolidată, firma având vechime în regiune şi vad comercial consacrat, motiv pentru care se accentuează livrările către clienţi firme private noi, care vor deveni clienţi tradiţionali şi vor mări lichidităţile societăţii. Creanţele de recuperat provin de la fostele combinate de creştere a animalelor ce au înregistrat un declin al producţiei accentuat şi care nu au fost capabile din cauza blocajului financiar să-şi achite nutreţurile achiziţionate. Producţia realizată în perioada 1999 – 2001 se prezintă astfel:

Produs UM 1999 2000 2001-1 semestru

Ulei brut Tone 2262.8 2489.2 1078.0Ulei rafinat Tone 1948.1 2047.0 903.2Margarină Tone 484.2 631.5 244.4Şrot Tone 2139.2 2320.6 1073.8Oxigen Mii mc 3260.4 4196.4 10.6Acizi graşi Tone 37.4 12.8 0.8

Strategia de afaceri. Vânzare - Încasare

146

Este asigurată materia primă pentru funcţionarea la capacitate a secţiilor de producţie, în proporţie de peste 98% de la intern, restul reprezintă compuşi de fermentaţie pentru care există contract de import din Europa. În paralel, se urmăreşte valorificarea rapidă a produselor rezultate din prelucrare, prin acordarea de discount şi comisioane la vânzare. Pentru reluarea ciclului de producţie şi obţinerea de profit, se asigură ritmic mijloacele financiare prin operaţiuni de transfer bancar telex, deschiderea de subconturi în ţară, derularea de operaţiuni de factoring cu creanţele deţinute, scontarea biletelor la ordin acceptate de către banca sa, deschiderea de linii de credit, participarea la diferite programe de finanţare oferite de către Banca Mondială şi Uniunea Europeană. În acest sens, o preocupare continuă este reducerea cheltuielilor de producţie, de realizare a unui ritm ridicat al productivităţii muncii, de obţinere a unei calităţi superioare în urma prelucrării, toate acestea, în ultimă instanţă, însemnând posibilitatea unui preţ negociabil competitiv. Produsele sale sunt livrate atât la unităţi cu ridicata, cât şi la unităţi cu amănuntul aflate în administrarea instituţiilor de stat sau particulare, în baza contractelor încheiate sau a comenzilor primite. Se apreciază că în anii următori exporturile de ulei brut va creşte, ca urmare a necesităţii de a reduce sarcina de plată valutară ce se prefigurează în cadrul programului de investiţii elaborat pentru perioada 2001-2005. Agentul economic are o reţea proprie de desfacere ce nu este încă foarte bine dezvoltată din punctul de vedere al mijloacelor logistice şi de stocare. Ca forme de plată cel mai des practicate de către clienţi enumerăm dispoziţia de plată (în cazul cantităţilor mari), cecul (în cazul cantităţilor mai mici de produse) şi numerarul. Se observă un risc de expunere la fraude clasificat în categoria “acceptabil”, întrucât societatea comercială apelează la Centrala Incidentelor de Plăţi de fiecare dată când acceptă asemenea instrumente de plată.

Prezentăm situaţia vânzărilor în perioada 1999-2001:mil. lei

Specificaţie 1999 2000 2001-6 luniFacturi de încasat – sold iniţial 6.3 57.2 176.5Facturi emise 301.7 1427.2 1399.0Facturi încasate 250.8 1307.9 1466.8Facturi de încasat – sold final 57.2 176.5 108.6Pondere încasări în total facturi emise

83% 92% 105%

147

Ritmul încasărilor producţiei a crescut de la an la an, o modificare importantă apare în 2001 când încasările sunt mai mari decât valoarea facturilor emise. Structura valorică a producţiei pe stoc în milioane lei, se prezintă astfel:

Specificaţie 1999 2000 2001 – 6 luniProducţie finită 54.2 84.1 64.9Producţie neterminată în curs de execuţie

0.8 - -

Semifabricate (ulei în stoc) 26.5 21.2 25.7

Concurenţa

Produsele sunt în competiţie directă cu fabricile de profil atât din România, cât mai ales din Uniunea Europeană şi din Ungaria. Faţă de concurenţă, are o serie de avantaje: bariere de intrare pe piaţă pentru noii competitori; contracte de exclusivitate cu distribuitori zonali; calitatea apreciată a produselor de către consumatorii interni şi externi; contracte de exclusivitate cu producătorii interni de materie primă; utilaje tehnologice de înaltă performanţă; personal calificat şi cu o bogată experienţă în domeniul prelucrării; cucerirea de noi segmente de piaţă; diversificarea producţiei.

Furnizorii de materii prime

Societatea comercială LATEXROM SA este specializată în prelucrarea seminţelor de floarea-soarelui, a seminţelor de soia, rapiţă şi germeni de porumb. Aprovizionarea cu materii prime se face, în principal, de la producători agricoli individuali sau asociaţii agricole profesionale. Exemplu privind situaţia aprovizionărilor cu seminţe de floarea soarelui în perioada analizată:

Anul 1999 – total intrări = 5101.7 toneAnul 2000 – total intrări = 5604.2 toneAnul 2001 primul semestru – total intrări = 2253.6 tone

S-a renunţat la sistemul anterior de aprovizionare pe baza unui program centralizat. A fost posibilă o astfel de politică ca urmare a desfiinţării monopolului statului şi a liberalizării preţurilor la achiziţia produselor agricole. În paralel, întreprinderea a preluat direct activitatea de contractare şi finanţare a

148

culturilor agricole pentru producători, în scopul creşterii suprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui, întrucât unele zone agricole au fost calamitate în urma secetelor îndelungate şi a deteriorării instalaţiilor de irigare. Toate ambalajele, combustibilul, materialele metalice, etichetele, precum şi obiectele de inventar se achiziţionează de la furnizori pe baza contractelor încheiate cu aceştia.

Organizarea conducerii şi personalul angajat

Structura organizatorică a agentului economic este construită pe 7 nivele ierarhice (conducere, compartimente, secţii de producţie şi subsecţii sau ateliere), conform organigramei din anexa 6. Caracteristicile structurii organizatorice sunt după cum urmează:Nivele ierarhice: 7

din care 2 – conducere colectivă 2 – sector productiv

Personal de conducere superioară: 1 – director general 3 – directori pe funcţiuni 2 – directori tehnic producţie 1 – director comercialCompartimente: 12 – compartimente, birouri, colective 2 – secţii 12 – subsecţii, ateliere 1 – laborator 2 – depozite 1 – transportNorma de conducere - norma de compartimente la 1 conducător: - minim 2 - maxim 6

- număr de subordonaţi la 1 şef: - minim 2

Conducerea societăţii comerciale se realizează într-o structură piramidală care cuprinde:a) Managementul de vârf constituit din:

- Adunarea Generală a Acţionarilor, care în conformitate cu dispoziţiile legale reprezintă interesele acţionariatului fiind formată în baza statutului.

149

- Consiliul de Administraţie ce realizează administrarea agentului economic şi are putere decizională în cadrul competenţelor legale. Este format din 5 membrii aleşi de Adunarea Generală, şi anume: A.I – inginer, S.T. – contabil şef, M.R. – director adjunct, R.E. – director, D.R. – şef serviciu.

- Conducerea curentă este asigurată de Comitetul de Direcţie format din 4 economişti şi 2 ingineri: D.R., A. W., F.T., I.U., M.E., G.I.

Echipa de conducere este constituită din specialişti şi se poate aprecia că a dobândit o vastă experienţă în domeniul său de activitate, în organizare şi conducere, în coordonare şi gestionare a resurselor. În contextul economic actual, apreciem că managementul are capacitatea rezolvării problemelor de conducere cu resursele şi competenţele proprii. Actuala conducere este în funcţie din momentul privatizării societăţii comerciale şi sunt persoanele care au susţinut şi motivat personalul în solicitarea schimbării formei de proprietate. Atribuţiile conducerii sunt stabilite prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi prin fişele de post ce sunt actualizate periodic.

În ceea ce priveşte personalul, acesta a evoluat în structură astfel:1999 2000 2001

I semestruMuncitori din care:-direct productivi-indirect productivi

452916

512922

442915

Personal TESA-cu studii superioare

63

63

63

Maiştri 2 2 3Total 53 59 53

- iar în cadrul structurii o clasificare după vârstă este:Grupa de vârstă 1999 2000 2001 I sem.18-20 ani 2 4 320-30 ani 8 10 730-40 ani 30 30 2640-50 ani 12 10 12Peste 50 ani 1 5 5

150

- respectiv după vechime şi sex:

Vechime Nr. total personal

% Bărbaţi % Femei %

< 5 ani 3 5.7 2 5.3 1 6.75-10 ani 6 11.3 4 10.5 2 13.311-15 ani 20 37.7 14 36.8 6 4016-20 ani 19 35.8 14 36.8 5 33.3> 20 ani 5 9.5 4 10.6 1 6.7Total 53 100 38 100 15 100

Din analiza datelor observăm că 100% din personal este utilizat în activitatea de bază, 96.6% din personalul muncitor este calificat, 96.8% din personal reprezintă salariaţi până în 50 ani, 94.3% din total personal reprezintă salariaţi cu o vechime de peste 5 ani. Totodată, situaţia fluctuaţiei personalului pentru anul de bază 2001, se prezintă astfel:

- personal la începutul anului : 59 salariaţi- personal efectiv la sfârşitul semestrului 1: 53 salariaţi- număr de angajaţi plecaţi: 8 salariaţi- număr de angajaţi noi: 2 salariaţi

În ceea ce priveşte stilul de lucru al conducerii, acesta se caracterizează prin colaborare şi confruntare de idei, fapt ce duce la uniformizarea măsurilor adoptate, cu efecte favorabile în menţinerea eficienţei generale a societăţii comerciale şi în evitarea întreruperilor de muncă ca urmare a nemulţumirilor spontane salariale ce se pot manifesta prin oprirea activităţii. Începând cu anul 2001, societatea urmăreşte ca numărul salariaţilor noi angajaţi să fie minim, ca efect al unei politici de creştere atât a capacităţii de producţie, cât şi al creşterii productivităţii. Sursele de recrutare, selecţie şi angajare la care apelează societatea sunt: licee de specialitate, scoli profesionale, instituţii de învăţământ superior, agenţi specializaţi de plasament de resurse umane, ministere, alte întreprinderi. Climatul social din întreprindere este favorabil, fapt ce dă garanţia unei stabilităţi în relaţiile conducerii cu reprezentanţii salariaţilor.

Informaţii financiare

Patrimoniul înregistrat a evoluat în mod accentuat la toate elementele, începând cu anul 1999, ca urmare a reevaluării parcului de mijloace fixe şi a influenţei modificării preţurilor produselor, atât la cele stabilite în

151

calitate de cumpărător, cât şi de vânzător. Pe lângă reevaluarea mijloacelor fixe, modificarea preţurilor la produse a condus la importante mutaţii în direcţia modificării volumului cheltuielilor în structură, iar pe aceasta bază s-au fondat noile preţuri de desfacere a căror cerinţă este de a recupera cheltuielile încorporate în produs şi de asigurare a marjei de profit. Prin urmărirea dinamicii patrimoniului se va observa că dinamica cea mai ridicată se înregistrează la valoarea rămasă a mijloacelor fixe.

Extragerea tendinţei este următoarea :

mil.

leiTendinţa 2000/1998 Tendinţa 1999/1998

Active circulante 11.5 3.4Stocuri 7.2 2.7Disponibilităţi 79.5 8.7Creanţe 24.5 4.0

- se reflectă influenţa inflaţiei şi a modificării preţurilor de livrare la stocuri şi creanţe;

mil. leiTendinţa 2000/1998 Tendinţa 1999/1998

Capital social 9.1 1.1Fonduri proprii 86.6 8.5Capital propriu 13.9 1.6

- prezintă mutaţii provocate de reevaluare la mijloacele fixe;mil. lei

Tendinţa 2000/1998 Tendinţa 1999/1998Furnizori 116.0 3.4Creditori 10.4 2.3Împrumuturi 0.5 0.7Alte obligaţii 87.1 2.7Total 9.1 2.7

- influenţă majoră a preturilor de achiziţie la materii prime şi materiale;

=> Daca considerăm

Activ net = Activ total – Obligaţii totale

Capacitate tehnică = Active fixe/Active circulante

152

- obţinem următorul vector în milioane lei, respectiv indice matricial:(1998 ; 1999 ; 2000 ; 2001) = (25.6 ; 223.9 ; 357.2 ; 449.6)

(1998 ; 1999 ; 2000 ; 2001) = (0.5 ; 1.5 ; 0.5 ; 0.5)

Referitor la capacitatea societăţii comerciale de acoperire a datoriilor scadente pe termen scurt, se utilizează indicatorul lichidităţii văzut ca:

Rata lichidităţii curente = Active curente/Pasive curente- ce înregistrează o tendinţă de creştere:1998 1999 2000 2001 sem. I

1.2 1.2 1.5 2.3

Rata lichidităţii imediate = (Activ curent-Stocuri)/ Datorii curente

- ce înregistrează, de asemenea, o tendinţă crescătoare dar care apare ca o atenţionare pentru capacitatea de acoperire a datoriilor curente dacă se scad acele active ce sunt mai greu vandabile (stocuri); valorile anilor 1997-2000 sunt subunitare situaţie a volumului disponibilităţilor redus în raport cu volumul obligaţiilor: 1998 1999 2000 2001 sem I

0.2 0.4 0.8 1.1

Abordarea capacităţii întreprinderii de a onora toate datoriile pe baza patrimoniului deţinut este urmărită cu ajutorul indicatorilor de solvabilitate sau îndatorare, respectiv:

Rata solvabilităţii = Activ total/Datorii totale

- prezintă mare capacitate de achitare a obligaţiilor, fiind superioară unui optim statistic de 1.5

1998 1999 2000 2001 sem I1.8 3.0 2.2 3.5

Rata datoriilor = Datorii totale/ Active totale

- valoarea înregistrată se găseşte sub maximum admis de 60% sau 0.60

1998 1999 2000 2001 sem I

153

0.56 0.33 0.46 0.28

Rata echilibrului financiar = Capital propriu/ (Capital propriu+Obligaţii)- intervalul de optim al acestuia se situează între 0.40 şi 0.75

1998 1999 2000 2001 sem I0.44 0.66 0.54 0.72

Sintetizarea contului de profit şi pierdere (anexa 7) înfăţişează o evoluţie a cheltuielilor şi veniturilor realizate astfel:

mil. lei1999 2000 2001 sem I

Venituri din activitatea operaţională

241.4 1390.8 1283.4

Cheltuieli aferente 217.7 1083.6 1069.9Profit curent 23.7 307.2 213.4Profit net 31.5 145.0 116.1Cheltuieli la 1000 lei venituri

901.8 779.1 833.7

Consecinţa unei producţii fizice ridicate în anul 2000, a avut drept rezultat scăderea cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri şi implicit atingerea celui mai scăzut nivel al cheltuielilor totale la 1000 lei venituri. Pentru anul 2001, nivelul producţiei se situează pe o poziţie de mijloc faţă de valorile anilor anteriori de comparaţie, la care se adaugă următorii indici de realizare:

1999 2000 2001 preliminat

Indice de realizare

2001/1999 2001/2000

Producţia marfă (mil. lei)

333.4 1048.6 2684.7 8.1 2.6

Număr personal 53 59 53 1.0 0.9Productivitatea muncii (mil. lei)

6.3 17.8 50.7 8.0 2.8

- modificările de preţuri nu fac posibilă comparaţia între productivităţile valorice obţinute, dar se înregistrează un raport echidistant între producţia obţinută în anul 2001 raportată la cele ale anilor anteriori, şi acelaşi raport între productivităţile obţinute pe aceleaşi perioade.

154

Prognoza financiară pe perioada 2001-2005

Se au în vedere următoarele:- derularea programului de modernizare şi înlocuire a utilajelor uzate moral

şi fizic (anexa 8);- tendinţele de consum pe segmentul de piaţă deţinut;- structura producţiei şi desfacerea în perspectivă (anexa 9).

În elaborarea bugetului s-a ţinut seama de rezultatele anilor anteriori exprimate în preţuri istorice, iar evaluarea producţiei prognozate şi a rezultatelor anticipate pentru perioada 2001-2005 s-a făcut în preţuri curente aferente sfârşitului de semestru întâi din anul 2000 (anexa 10). Ipotezele utilizate au fost următoarele:

- o diminuare a producţiei de ulei brut cu 10% până la finele anului 2001 faţă de 2000;

- o creştere a producţiei în 2002 cu 10.7% comparativ cu cea din 2001; justificarea unei astfel de aprecieri are la bază producţia agricolă fluctuantă;

- creşterea producţiei fizice în urma îmbunătăţirii randamentului de extracţie începând cu anul 2003 prin retehnologizare (cu 2% -2003, cu 4%-2004, cu 5%-2005);

- o creştere a valorii amortizărilor imobilizărilor corporale în urma calculului amortizării în regim degresiv, a modificării duratelor de amortizare, a creşterii valorii de inventar în urma investiţiilor.

În condiţiile în care rentabilitatea cifrei de afaceri se aşteaptă să cunoască o uşoară creştere, s-a elaborat o previzionare a profitului societăţii comerciale pe perioada 2001-2005:

mil. lei2001 2002 2003 2004 2005

Cifra afaceri 2932.4 3127.0 3170.5 3214.0 3235.8Profit net (35%) 180.1 186.7 204.2 228 232.6Rentabilitate (35%) 6.1 6.0 6.4 7.1 7.1

Fundamentarea cheltuielilor privind cifra de afaceri a avut în vedere:

- îmbunătăţirea randamentului de extracţie are drept consecinţă o mai bună valorificare a materiilor prime şi ca urmare se va înregistra o descreştere a ponderii acestora în cadrul veniturilor de la 647 lei în 2001 la 641 lei în 2005;

- cheltuielile cu salariile au la bază justificarea menţinerii la un nivel constant a personalului raportat la o producţie şi productivitate în creştere;

- creşterea în sumă absolută a cheltuielilor excepţionale proporţional cu creşterea veniturilor.

155

Indicatorii ce descriu eficienţa muncii, solvabilitatea şi/sau rentabilitatea au fost grupaţi după cum urmează:

mil. lei2001 2002 2003 2004 2005

Cifra de afaceri 2932.4 3127.0 3170.5 3214.0 3235.8Nr. personal 55.0 55.0 55.0 55.0 55.0Productivitatea muncii 53.3 56.8 57.6 58.4 58.8Capital social 1372.5 1372.5 1372.5 1372.5 1372.5Fonduri proprii 191.1 315.2 371.9 477.7 574.5Capital propriu 1563.6 1687.7 1744.4 1850.2 1947.0Active fixe (Af) 1176.6 1197.5 1268.9 1411.0 1452.8Active circulante (Ac) 445.0 531.0 480.0 505.0 605.0Capacitate tehnică = Af/Ac 2.64 2.26 2.64 2.79 2.40Rata curentă de lichiditate= Ac/Dat.t.scurt

1.4 1.5 1.2 1.4 1.7

Rata lichidităţii imediate= (Ac-St)/D.t.s.

0.73 0.77 0.55 0.67 0.96

Rata solvabilităţii= Patrimoniu/Dat.totale

6.04 5.82 5.49 6.28 6.56

Grad îndatorare= Dat.totale/A total

0.17 0.17 0.18 0.16 0.15

Autonomia financiară= Cap.prp/(Cap prp+Dat.t.)

0.83 0.83 0.82 0.84 0.85

Rentab. generală% = Pnet/Chelt totale

5.7 5.5 5.9 6.6 6.7

Marja profit % =Pnet/Vânzări

5.2 5.1 5.5 6.0 6.1

Rentab. financiară% =Pnet/ Cap prp

9.7 9.9 9.9 10.4 10.1

Rentab. economică%= Pbrut/Cap permanent

17.7 17.0 18.0 19.0 18.4

Rentab. venituri %= Pbrut/Cifra afaceri

9.5 9.2 9.9 10.9 11.1

Considerente finale

- derularea investiţiei este o necesitate rezultată în urma limitării resurselor şi materiei prime;

- productivitatea sporită preconizată, va asigura fluxul de lichidităţi necesare rambursării creditului;

- situaţia financiară va cunoaşte o îmbunătăţire în planul rentabilităţii, al lichidităţii şi al capacităţii de solvabilitate;

- concurenţa crescândă pe segmentul de piaţă presupune implementarea rapidă a programului de investiţii de modernizare;

156

- strategia managerială este una realistă şi anticipează politicile macroeconomice de schimb, respectiv comerţ liber.

157