CARACTERIZAREA PERSONAJULUI NICULĂEŞ

din opera literară „UN OM NĂCĂJIT, de Mihail Sadoveanu

Tipul de caracterizare

Mijlocul de caracterizare

Trăsături morale şi fizice Exemplificare

0 1 2 3

C A

R A

C T

E R

I Z A

R E

D

I R

E C

T Ă

form

ulat

ă di

rect

real

izat

ă de

căt

re a

utor

I. Trăsături fizice Date de identificare a personajului: nume, vârstă, înfăţişare 1. Niculăeş e un băiat scund

2. Copilul era palid la faţă, semn al condiţiilor de viaţă precare în care trăia 3. Băiatul avea o privire tristă, semn al unei premature suferinţe 4. Glasul copilului era moale, subţirel şi peltic

5. Părul îi era ciufulit, zbârlit, înneorânduială,

6. Poartă îmbrăcăminte sărăcăcioasă

7. Gesturile lui sunt specifice vârstei.

“Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al primăverii” “...intrase în a opta primăvară a vieţii lui ““Era un copilaş [...] mărunţel”...“Copilul cel mărunţel îmi vorbea cu seriozitate şi cu durere”......”flăcăul cu care vorbeam era numai de-o şchioapă”...” măruntul meu tovarăş”“ Era un copilaş palid şi mărunţel”...“Amintirea Irinei noastre trăia numai în copilul cel palid”

“Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie:”

“Îmi dădu bună-ziua cu un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie.”“Glasul lui dintr-o dată scăzuse într-un tremur de lacrimi.”...”îmi răspunse serios cu un glas subţirel şi peltic”...“Copilul vorbea încet”......“glasul lui trist îmi suna necontenit în urechi.”

...”mă întrebă el ridicand spre mine fruntea pe care sta zimţuit, în neorânduială , păru-i buhos”... ...”o dezmierdare cu mâna pe fruntea lui cu păr zbârlit nu era o mângâiere pentru aces tom.”

...”târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare .”...”scoase cu anevoie din cap pălărioara veche şi pleoştită”......”smârcâi din nas şi-şi trecu deasupra buzelor mânica lungă a antireului.”...”apoi, acoperindu-se, ridică deasupra oilor toiegelul alb, îndemnându-le spre crâng.”

0 1 2 3C

A R

A C

T E

R I Z

A R

E

D I

R E

C T

Ăfo

rmul

ată

dire

ct

Real

izat

ă de

căt

re a

utor

II.Trăsături morale 1.Are deprinderi ce dovedesc bunăcuviinţă salutând prin descoperirea capului. 2. Din felul în care vorbeşte reiese că în sufletul băiatului şi-a făcut loc o suferinţă timpurie.

3.Greutăţile vieţii l-au călit, l-au maturizat încă de la această vârstă fragedă.

4.Are suflet duios şi minte înţeleaptă ca ale mamei, sale plecată dintre cei vii prea devreme..

5.Încearcă să înţeleagă rostul a tot ceea ce-l înconjoară. 6,Însănătoşirea mioarei îl bucură (nu e un copil resemnat, pesimist).7.Suferinţa lui este adâncă şi serioasă ca a unui adult.

...„scoase cu anevoie din cap pălărioara veche, pleoştită ca o ciupercă.” “Îmi dădu bună-ziua”...“Îmi dădu bună-ziua cu un glas moale în care parcă răsuna o suferinţă timpurie.”“Deşi “flăcăul” cu care vorbeam era numai de-o şchioapă, deşi intrase în a opta primăvară a vieţii lui, necazul lui era adânc şi serios.”„Copilul cel mărunţel vorbea cu seriozitate şi cu durere.”„Ofta ca un om năcăjit şi plin de griji ce se afla.”

“Duioşia şi înţelepciunea ei şi ceea ce era în sufletul ei vis trecuseră în măruntul meu tovarăş de drum.”

„Cocostârcii clămpăneau în smârcul de peste apă. El îi privea cu luare aminte.”

„Târziu, întorcându-mă, îl găsii înseninat căci mioara i se înviorase. Cu o custură cerca să-şi facă o trişcă dintr-o rămurică de răchită.” ...”năcazul lui era adânc şi serios.”

Real

izat

ă de

căt

re p

erso

naju

l îns

uşi

auto

cara

cter

izar

e

1. Niculăeş contribuie şi el, după puterile lui la rezolvarea treburilor gorpodăriei ieşind cu oile la păscut. Înţelege tainele şi rostul muncii. 2.La supărarea cauzată de moartea mamei se adaugă cea provocată de moartea oilor şi de fapta nerecunoscută a străinului.

3.Băiatul simte nevoia de a-şi uşura sufletul, mărturisindu-şi greutăţile întâmpinate în relaţiile cu alţii, dar şi în cele familiale.

4.Lipsa afecţiunii materne îi provoacă în suflet cea mai adâncă durere.

„M-a trimis tătuca să le mai port.”„He, sunt eu vrednic, d′acuman-am ce purta”...

„Când ieşeam din sat a ieşit unul repede cu căruţa şi mi-a pălit o oaie. A dat-o jos. Acuma abia umblă şi abia suflă. Are să se ducă şi asta.”

„Tătuca întruna blastămă şi suduie când cade câte-o oaie; da parcă eu ce-s vinovat ?”

„Apoi nu ştii ? Eu n-am mamă. A murit în postul Crăciunului şi ne-a lăsat singuri.Acu n-are [...] vorbă bună.”

0 1 2 3C

A R

A C

T E

R I Z

A R

E

D I

R E

C T

Ăfo

rmul

ată

dire

ct

Real

izat

ă de

căt

re p

erso

naju

l îns

uşi

auto

cara

cter

izar

e

5. Lipsa comunicării interumane îi creează băiatului predispoziţie pentru joc.(vorbeşte cu oile şi cu păsările)

6.Nevoia de tandreţe şi de ocrotire se revarsă asupra oilor.7.În ciuda vârstei fragede,Niculăeş se comportă ca un om mare.

8.Dovedeşte spirit justiţiar dorind să-l oblige pe făptaş la despăgubire.

9.Moartea mamei sale i-a produs o adâncă supărare în suflet.10. Dovedeşte sensibilitate şi bunătate sufletească

„Cum îţi mai este ? Te mai doare piciorul? Oaia răspundea behăind uşor şi dulce. Să nu mori că numai tu mi-ai mai rămas de la mama.”„Tu eşti bucuros şi fără grijă...”„- Da tu de ce mergi aşa de moale [...] ?Aşa-i că te doare ? Hai încet c-apoi în dumbravă te-i odihni.”„He, sunt eu vrednic; d-acuma n-am ce purta, sunt supărat .”„Apoi eu mă duc să-mi mai port oile ... îmi zise el cu hotărâre.”

„-He dac-aş fi fost eu batăr ca bădiţa Mihai l-aş fi apucat de piept şi l-aş fi scuturat: Măi, cum să-mi calci tu mie oaia?”...”parcă nu mi-ar ajunge mie supărarea pe care o am.”

„Cănd era mămuca bolnavă stăteam lângă dânsa să-i dau apă când îi era sete. Avea arşiţă mare.”

CARA

CTER

IZAR

E IN

DIR

ECTĂ

Rezu

ltă d

in a

titud

ine

şi c

ompo

rtam

ent

1.Băiatul este sensibil la vederea semnelor naturii primăvăratice.(comuniunea cu natura)

2.Copilul manifestă semnele apariţiei conştiintei de sine, prin acceptarea îndatoririlor inerente asigurării unei existenţe precare, comportându-se ca un adult

3.Trece de la o stare sufletească la alta în funcţie de starea oiţei sale şi de aspectul naturii.

4.Din întreg comportamentul său se desprinde sensibilitatea şi bunătatea lui sufletească.

„ – Uite cocostârcii...”„ - Tu eşti bucuros şi fără grijă !”

...” rezemându-se înaintea mea în băţ, ca ciobanii.”

...”începu a-şi târî iar ciubotele grele îndemnând cu băţul oile spre dumbrăvioara de la malul Siretului.”„Eram singuri [ ... ] să nu spui la nimeni.”

„De la un loc [ ... ] necontenit cântecul.”

„-Da'tu de ce mergi aşa de moale? [...]ravă te-i odihni...”„Şi de bună seamă [...] cu oile lui.”

Concluzii

În schiţa „Un om năcăjit” , Mihail Sadoveanu conturează cu duioşie portretul fizic şi moral al unui copil, care, deşi aflat la o vârstă atât de fragedă, traversează necazuri cu nimic mai prejos decât cele ale adulţilor.

Scriitorul surprinde, astfel, blândeţea copilului, maturitatea gândirii, sensibilitatea lui sufletească, gingăşia sentimentelor faţă de mamă şi faţă de oile sale, cât şi sensibilitatea faţă de frumos .

Băiatul este înfăţişat trecând de la o stare sufletească la alta : moartea mamei , care-i produce o imensă supărare, regretul că nu-l poate trage la răspundere pe străinul care i-a „pălit” oaia, tristeţea produsă de rănirea mioarei şi apoi, înseninarea sufletească din final, specifică vârstei, înseninare având drept motiv înzdrăvenirea mioarei lăsate de mama sa . Prin numeroasele sale scrieri, Mihail Sadoveanu se dovedeşte a fi un mare creator de personaje. A dat naştere la peste 3000 de eroi, între care numai femeile sunt aproape 500.

Prezenţa în operele sale a peste 200 de copii orfani, mai ales de mamă, între care şi Niculăeş, personajul principal al schiţei „Un om năcăjit”, se datorează situaţiei că însuşi scriitorul a fost orfan de mamă , iar un asemenea fapt nu putea fi neglijat de către un scriitor care a trăit el însuşi o asmenea dramă în coplărie .

prof. Gheorghe Bîscă