ORIZONT DIDACTIC - NR. 511

PED

AG

OG

IE

Caracteristicile jocului didactic în învățământul primar

Autor: prof. înv. primar Tonegaru Garofița MariaȘcoala Gimnazială Nr 1, sat Averești, jud Vaslui

Având în vedere că istoria jocului infantil este istoria personalităţii care se dezvoltă şi a

voinţei care se formează treptat, activitatea cea mai eficientă, cu multiple resurse educaţionale, care-i permite copilului să se manifeste conform naturii sale şi să treacă pe neobservate la acţiunea de învăţare este jocul didactic. Copilăria se caracterizează prin joc. Copilul se joacă pentru că e copil. Ceea ce pentru adult este munca, activitatea utilă pentru copil e jocul. Jucându-se, copilul descoperă şi cunoaşte lumea înconjurătoare, reflectă viaţa şi activitatea adulţilor pe care o imită într-un mod specific.

La vârsta şcolară mică, jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută de învăţare activ-participativă, stimulând în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. De aceea, prin joc se realizează obiectivele învăţării.

Deoarece corespunde particularităţilor vârstei şcolare mici, jocul didactic cuprinde cele mai bogate valenţe formative. Îmbinând distracţia, surpriza, buna dispoziţie cu sarcina didactică la potenţialul intelectual, moral şi fizic al copiilor, acesta asigură o activitate complexă, interesantă, plăcută, antrenantă, dezvoltând la elevi deprinderi de muncă independentă, perseverenţă şi dârzenie în învingerea dificultăţilor, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare, stimulează iniţiativa, inventivitatea, creativitatea, iar competitivitatea angajează la efort toate capacităţile elevului, fără a produce oboseală.

Folosirea jocului didactic în procesul instructiv- educativ face ca elevul să înveţe cu plăcere, să manifeste un interes crescut faţă de activitatea la care participă, face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoşi, să capete mai multă încredere în capacităţile lor, mai multă tenacitate şi siguranţă în găsirea răspunsurilor. În contextul utilizării jocului didactic, unde profesorul are rolul de animator sau de participant direct la joc, elevul are o atenţie voluntară, de lungă durată, iar acest aspect este benefic pentru însuşirea temeinică şi activă a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi deprinderilor. Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar şi un mijloc prin care învăţătorul consolidează, precizează şi verifică cunoştinţe, pune în valoare şi le antrenează capacităţile creatoare.

Prin folosirea jocurilor didactice la clasele primare se realizează şi importante sarcini formative ale procesului de învăţământ:

• antrenarea operaţiilor gândirii;• dezvoltarea spiritului imaginativ-creator şi de imaginaţie;• dezvoltarea atenţiei, disciplinei şi spiritului de ordine în desfăşurarea unei activităţi;• formarea deprinderii de lucru corect şi rapid;• asigurarea însuşirii temeinice a cunoştinţelor.Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii“, el este o activitate serioasă, care sprijină

într-un mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderi durabile, precum şi împlinirea personalităţii şcolarului. Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-şi explica fenomenele, de a înţelege lumea, de a stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vârsta când se trece de la o gândire intuitivă la o gândire operativă. Elevii învaţă să rezolve exerciţiile şi problemele şi apoi treptat, schemele şi structurile mintale. Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reţine cu multă uşurinţă o serie de date.

Învăţătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare predominant mecanică la o memorare logică. Copilul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare. Lecţiile, bogate în materiale intuitive şi presărate cu jocuri didactice, devin mai interesante, susţin efortul elevilor şi le menţin atenţia concentrată mai mult timp.

Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii îşi manifestă isteţimea, inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala şi curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a întregii activităţi psihice. În joc copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator.

ORIZONT DIDACTIC - NR. 51 2

El participă, cu toată fiinţa lui la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul acesta o învăţare autentică. Jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al şcolarului mic, de stimulare a resurselor sale intelectuale şi de dezvoltare a creativităţii.

Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecţiei cu scopul de: ▪ a familiariza elevii cu unele concepte; ▪ a consolida cunoştinţele însuşite;

▪ a cultiva unele calităţi ale gândirii; ▪ a evalua cunoştinţele însuşite.

Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unei imagini clare asupra lacunelor elevilor sau a progreselor înregistrate, ajutând astfel preîntâmpinarea rămânerii în urmă şi stimularea unor aptitudini.

Prin folosirea jocului didactic le stimulăm elevilor efortul susţinut şi-i determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră, cât şi în afara ei. Are un efect educativ evident: cultivă încrederea în forţele proprii, spiritul de răspundere, de colaborare, dezvoltă imaginaţia, gândirea şi atenţia. O muncă susţinută din partea învăţătorului corelată cu o participare activă a elevilor, la toate obiectele, lecţie de lecţie, va duce la formarea unei motivaţii superioare în învăţare şi la educarea aptitudinilor creatoare. Permanent trebuie să-i învăţăm pe elevi cum să înveţe, să-şi pună şi să pună întrebări, să formuleze probleme şi să dea cât mai multe soluţii, adică să gândească creativ.

Jocul didactic este o metoda de acțiune simulată prin care copilul învață jucându-se, neconștientizând efortul intelectual si fizic,este participant activ, își satisface nevoia de joc, de relaxare, dar si de cunoaștere.Jocul didactic creează motivația învățării, conferă atractivitate activității de învățare, facilitează însușirea citit-scrisului si dezvoltarea capacității de comunicare. Prin joc didactic se dezvoltă gândirea, spiritul de observație si de cooperare, atenția, memoria, limbajul, imaginația, voința. In jocul didactic se formeaza trasături de caracter: stăpânirea de sine, spiritul de competiție, respectul pentru coechipier si pentru adversar, răbdarea, corectitudinea. Jocul didactic trebuie integrat organic in structura lecției; se desfăsoară ori de cate ori se solicită eforturi intelectuale mai mari sau se simte instalarea monotoniei, jocul având menirea sa capteze atenția elevilor, să dinamizeze lecția, să ofere relaxare, să-i determine pe copii sa-și însușească cunoștințe, să-și dezvolte deprideri fără a conștientiza dificultatea.

În învățământul primar se pot realiza mai multe tipuri de jocuri pentru educarea limbajului:

jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginației si vorbirii: Spune cine este! Spune ce este! Traista cu povești, Cine povestește mai frumos?

jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, gândirii, puterii de observație: Gasește una la fel! Aratați obiectul denumit, Ce s-a schimbat? Proverbul ascuns.

jocuri didactice pentru dezvoltarea si îmbogațirea vocabularului: Cum se mai spune, Daca nu-i asa, cum e? Ce mai înseamna cuvântul? Schimbă silaba!.

jocuri didactice pentru însușirea structurii gramaticale a limbii: Eu spun una, tu spui multe, Ce știi despre mine, Cutia cu surprize, Jocul semnelor, Cauta greșeala, Spune mai pe scurt, Roata vremii. Bibliografie:

Norel, Mariana – Metodica predarii limbii si literaturii romane in invatamantul primar, Brasov, 2010; Mitu, Florica – Limba si literatura romana si metodica predarii limbii si literaturii romane in invatamantul

primar, Humanitas Educational.

OMADESIGN

Website: omadesign.roTel: 0333.113.491