CAPITOLUL III

Adoptarea și aplicarea măsurilor fiscal-bugetare în 2 state analizate – Bulgaria, Polonia și România – conform rapoartelor de convergență

În cel de-al treilea capitol, mi-am propus să evidențiez care sunt măsurile fiscal-bugetare ce pot fii adoptate și care au fost aplicate efectiv în cele 3 țări analizate, în conformitate cu programele de convergență.

Pentru a putea realiza acest studiu de caz, am urmărit programele de convergență a statelor pe care am dorit sa le analizez. Din rapoartele de convergență, am selectat informațiile strict necesare și în concordanță cu ceea ce urmăresc prin realizarea studiului.

Pentru a putea evalua stadiul de convergență economică pentru statele membre ale Uniunii Europene, BCE utilizează un cadru comun de analiză aplicat, succesiv fiecărei țări. La bază se află, în primul rând, prevederile Tratatului cu privire la evoluția prețurilor, a soldului bugetar și a indicatorilor de îndatorare, precum și la cea a cursului de schimb și a ratelor de dobândă pe termen lung, și modul de aplicare a acestora de către BCE, împreună cu alți factori relevanți pentru integrarea și convergența economică. În al doilea rând, cadrul comun, se bazează pe o serie de indicatori economici retrospectivi și anticipativi, ce sunt considerați utili pentru o analiză aprofundată a sustenabilității procesului de convergență.

BCE utilizează o serie de principii cu scopul dirijării aplicării criteriilor de convergență: fiecare criteriu este interpretat și aplicat cu strictețe; criteriile de convergență alcătuiesc un ansamblu coerent și integrat, trebuind întrunite cumulativ (nu există o ierarhie a acestor criterii, astfel ele dețin poziții egale ca importanță); criteriile trebuie îndeplinite pe baza datelor efective; modalitatea de aplicare a criteriilor de convergență trebuie să fie consecventă, transparentă și simplă, realizarea procesului de convergență trebuie să fie realizat într-o manieră durabilă, nu doar la un moment dat în timp. Astfel, analizele pe țară acordă o atenție deosebită aspectelor legate de caracterul sustenabil al convergenței.

În conformitate cu Programul de Guvernare, şi cu luarea în considerare a obiectivelor prevăzute în Strategia Europa 2020,  şi Acordul preventiv cu UE  şi FMI, strategia economică pe termen mediu a Guvernului este orientată către promovarea competitivității  şi ocupării forței de muncă, consolidării finanțelor publice şi a stabilității financiare.

La 2 martie 2012,  șefii de stat sau de guvern ai tuturor statelor membre ale UE, cu excepția Regatului Unit și a Republicii Cehe, au semnat Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanța în cadrul uniunii economice şi monetare. Tratatul are drept obiectiv menținerea stabilității zonei euro în ansamblu.

Principalele prevederi ale Tratatului:

• Veniturile  şi cheltuielile bugetare ale Statelor Membre semnatare vor fi echilibrate sau în surplus. Statele Membre pot avea deficite temporare doar pentru a lua în calcul

impactul bugetar al ciclului economic şi, în afara acestui impact, în cazul unor circumstanțe economice excepționale sau în perioade de cădere economică severă, cu condiția ca acest lucru să nu pună  în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu.

• Deficitul structural anual nu va depăşi 0,5% din PIB şi va respecta obiectivul bugetar pe termen mediu, aşa cum acesta este definit în Pactul de Stabilitate  şi Creştere. Obiectivul bugetar pe termen mediu poate avea o valoare mai mare decât cea specificată mai sus, până la maxim 1% din PIB dacă nivelul datoriei publice este semnificativ sub valoarea de referință de 60%  şi se consideră că riscurile pentru sustenabilitatea finanțelor publice pe termen lung sunt reduse.

• Regula bugetară se introduce prin dispoziții naționale cu forță juridică obligatorie, preferabil prin Constituție. Statele Membre vor institui un mecanism de corecție care să se declanşeze automat în cazul unor abateri semnificative de la valoarea de referință sau de la strategia de ajustare.

• Statele care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv în temeiul tratatelor Uniunii instituie un program de parteneriat bugetar  şi economic cu caracter obligatoriu, care să  includă o descriere detaliată  a reformelor structurale necesare pentru a asigura o corecție durabilă  efectivă a deficitelor lor excesive.1

• Statele Membre se angajează să transmită Comisiei Europene  şi Consiliului rapoarte ex ante referitoare la planurile lor privind emisiunile de datorie publică.

Dispozițiile privind evoluțiile fiscale menționate în Tratat se referă, în principal, la două măsuri prin care se analizează în ce măsură, fiecare stat membru a realizat un grad crescut de convergență durabilă: Ponderea deficitului public planificat sau real, nu trebuie sa depășească 3% din PIB sau trebuie menținut la o valoare cât mai apropiată de cea de referință; Raportul dintre datoria publică și PIB ar trebui menținută la o valoare cât mai apropiată de cea de referință și anume ponderea datoriei publice nu ar trebui sa depășească 60% din PIB. Există și anumite excepții de la acestea care sunt prevăzute în protocolul Tratatului.

În ceea ce privește sustenabilitatea, BCE analizează principalii indicatori ai evoluțiilor fiscale (pe o perioadă de 10 ani), perspectivele și provocările legate de finanțele publice și se concentrează asupra conexiunilor dintre evoluția deficitului și cea a datoriei.

Referitor la prevederea Tratatului conform căreia ponderea datoriei publice în PIB care depășește 60%, trebuie sa fie diminuată, apropiindu-se valoarea de referință într-un ritm satisfăcător, BCE examinând nu doar tendințele viitoare, ci și cele precedente. Pentru statele membre UE ce depășesc valoarea de referință a ponderii datoriei în PIB, BCE furnizează o analiză a sustenabilității datoriilor, punând accentul pe valoarea de referință pentru a reduce ponderea datoriei menționată în Tratat.

Pentru a realiza o analiză privind caracterul sustenabil al finanțelor publice în țările analizate, se iau în considerare toate rezultatele înregistrate în anul de referință (2011), dar se ține cont și de evoluțiile fiecărui stat în ultimul deceniu.

1 Aceste programe sunt înaintate Comisiei Europene și Consiliului

Analiza începe prin examinarea evoluției ponderii deficitului bugetar în PIB. De menționat este faptul că variația ponderii deficitului în PIB poate, și este influențată de mai mulți factori. Se face distincţia între „efecte ciclice” (ce reflectă reacţia deficitelor la variaţiile ciclului economic), şi „efecte non-ciclice” (ce indică ajustările structurale sau permanente ale politicilor fiscale). Totuşi, nu se poate afirma că efectele non-ciclice evaluate în acest raport reflectă în totalitate o ajustare structurală a poziţiilor fiscale, deoarece includ efectele temporare ale măsurilor de politică economică şi ale unor factori specifici asupra soldului bugetar.

Evaluarea modificărilor poziţiilor bugetare structurale intervenite pe parcursul crizei este deosebit de dificilă, având în vedere incertitudinile cu privire la nivelul şi ritmul de creştere ale PIB potenţial. În ceea ce priveşte alţi indicatori fiscali, tendinţele anterioare ale cheltuielilor şi veniturilor publice sunt, de asemenea, analizate mai detaliat.

În următoarea fază a analizei este examinată evoluţia ponderii datoriei publice în PIB în cursul perioadei la care ne referim, precum şi a factorilor determinanţi ai acesteia, respectiv diferenţa dintre creşterea PIB nominal şi ratele dobânzilor, soldul primar şi ajustarea datorie-deficit. O asemenea abordare oferă informaţii suplimentare cu privire la măsura în care mediul macroeconomic (in principal combinaţia dintre creşterea economică şi ratele de dobândă), a influenţat dinamica datoriei. De asemenea, această abordare furnizează mai multe informaţii referitoare la contribuţia eforturilor de consolidare fiscală, care se reflectă în soldul primar, şi la rolul deţinut de factorii specifici, precum cei incluşi în ajustarea datorie-deficit.

Din perspectivă anticipativă, analiza este fundamentată pe programele bugetare naţionale şi proiecţiile recente ale Comisiei Europene pentru anul 2012, luându-se în considerare strategia fiscală pe termen mediu cuprinsă în programul de convergenţă. Această analiză include o evaluare a capacităţii de îndeplinire a obiectivului bugetar pe termen mediu al statului membru, după cum prevede Pactul de stabilitate şi creştere, precum şi a perspectivelor cu privire la evoluţia ponderii datoriei publice în PIB în condiţiile politicilor fiscale actuale. Concomitent sunt evidenţiate provocările pe termen lung la adresa sustenabilităţii poziţiilor bugetare şi domeniile în care se impun măsuri de consolidare, îndeosebi cele referitoare la sistemele publice de pensii de tip „pay as you go” în raport cu evoluţiile demografice şi datoriile contingente asumate de autorităţile publice, în special în timpul crizei financiare și economice.

Stadiul convergenței economice

De la ultimul Raport de convergenţă, eliberat de BCE, din luna mai 2010, activitatea economică s-a redresat în anul 2011, în medie, în toate ţările analizate. În unele cazuri, această redresare a avut loc în urma unor procese ample de ajustare. Cu excepţia unor state membre (incluzând Polonia), nivelurile producţiei din anul 2011 au rămas inferioare celor dinaintea crizei.

În semestrul II 2011, condiţiile macroeconomice şi financiare s-au deteriorat, efectele negative de contagiune din zona euro accentuându-le, prin canalul comercial şi cel financiar, pe cele determinate de anumite dezechilibre şi alte vulnerabilităţi ale economiilor naţionale.

Astfel, în majoritatea ţărilor, punctele slabe sunt reprezentate de necesitatea continuării consolidării fiscale şi a implementării unor noi reforme structurale care să susţină un mediu favorabil unei creşteri sustenabile a producţiei şi a gradului de ocupare a forţei de muncă pe termen mediu.

Presiunile de pe pieţele financiare au fost foarte puternice în economiile cu vulnerabilităţi semnificative, spre exemplu nivelul ridicat al datoriei publice şi/sau al ponderii deficitului bugetar în PIB, precum şi al datoriei externe şi a sectorului privat, necorelările la nivelul scadenţelor sau al monedelor în bilanţul naţional, rigidităţile de pe piaţa forţei de muncă, calitatea scăzută a creditelor bancare în derulare şi instituţiile neperformante.

În majoritatea ţărilor situaţia fiscală s-a îmbunătățit în raport cu anul 2010, prin procesul de consolidare fiscală structurală, precum şi datorită unor evoluţii ciclice pozitive.2 Totuşi toate statele membre analizate constituie, la data redactării raportului BCE, fac obiectul unei decizii a Consiliului UE privind existenţa unui deficit excesiv.

Ponderea datoriei publice în PIB a crescut în anul 2011 în toate statele membre analizate. Aceasta a sporit în anul 2011 până la aproximativ 56% din PIB în Polonia, în timp acest indicator a continuat să se plaseze sub nivelul de 40% în România şi sub 20% în Bulgaria.

În analizarea conformităţii cu criteriile de convergenţă, sustenabilitatea este un factor esenţial, deoarece convergenţa nu trebuie să fi e temporară, ci durabilă. Primul deceniu al UEM a relevat riscurile pe care fragilitatea fundamentelor economice, conduita macroeconomică excesiv de relaxată la nivel naţional şi aşteptările exagerat de optimiste referitoare la convergenţa veniturilor reale le prezintă nu doar pentru ţările vizate, ci şi pentru buna funcţionare a zonei euro în ansamblu.

Dezechilibrele macroeconomice majore şi persistente, manifestate de exemplu prin pierderile susţinute de competitivitate, prin creşterea gradului de îndatorare sau prin alimentarea bulelor de pe piaţa imobiliară, s-au acumulat, în ultimul deceniu, în numeroase state membre ale UE, inclusiv în ţări din zona euro, reprezentând unul dintre determinanţii principali ai actualei crize financiare şi economice.

În general, factorii de decizie au înţeles necesitatea îmbunătăţirii cadrului de guvernanţă economică în Uniunea Europeană. Astfel, noul pachet legislativ care a intrat în vigoare la data de 13 decembrie 2011 prevede consolidarea semnificativă a supravegherii politicilor fiscale, precum şi o nouă procedură de supraveghere în vederea prevenirii şi corectării dezechilibrelor macroeconomice.

2 Conform Comisiei Europene

În numeroase ţări sunt necesare ajustări durabile ale politicilor, ţinând seama de un cumul de factori relevanţi pentru integrarea şi convergenţa economică:

(i) un grad ridicat de îndatorare publică sau privată, în special în ceea ce priveşte nivelul relativ înalt al datoriei externe, face economiile vulnerabile la contagiunea generată de tensiunile de pe pieţele financiare. Un asemenea nivel de îndatorare poate să afecteze, de asemenea, creşterea sustenabilă a producţiei, datorită impactului negativ pe care îl poate avea asupra finanţării bancare sau a influxurilor financiare, precum şi datorită reducerii necesare a gradului de îndatorare;

(ii) limitarea creşterilor salariale şi stimularea productivităţii sunt, în continuare, necesare pentru a sprijini competitivitatea;

(iii) pentru a susţine o creştere economică substanţială, echilibrată şi sustenabilă, multe ţări trebuie să soluţioneze necorelările la nivelul calificării forţei de muncă şi să încurajeze participarea pe piaţa forţei de muncă, vizând îndeosebi bunuri şi servicii cu valoare adăugată mare în sectorul bunurilor comercializabile. Aceasta ar contribui la diminuarea actualei penurii de forţă de muncă şi ar susţine un aport mai important al sectorului exporturilor la creşterea economică în anii următori;

(iv) în majoritatea ţărilor sunt necesare îmbunătăţirea mediului de afaceri şi măsuri de consolidare a guvernanţei, precum şi de ameliorare a calităţii instituţiilor cu scopul de a susţine dinamizarea sustenabilă a producţiei şi de a spori rezistenţa economiei la şocurile specifice fiecărei ţări;

(v) în privinţa sectorului financiar, este esenţială monitorizarea cât mai atentă a sectorului bancar, în special a riscurilor referitoare la expunerea acestuia la alte ţări şi la nivelul relativ ridicat al împrumuturilor în monedă străină. Este, de asemenea, necesară dezvoltarea pieţelor de finanţare în moneda locală, îndeosebi pe scadenţe mai lungi;

(vi) continuarea procesului de convergenţă a nivelurilor veniturilor în majoritatea statelor membre analizate în acest raport va genera probabil presiuni suplimentare în sensul creşterii asupra preţurilor sau a cursurilor de schimb nominale (sau asupra ambelor variabile). Prin urmare, capacitatea dovedită de a realiza şi de a menţine stabilitatea preţurilor pe baze sustenabile, în condiţiile unor cursuri de schimb stabile faţă de euro, rămâne esenţială pentru evaluarea convergenţei economice sustenabile;

(vii) sunt necesare ajustări sustenabile la nivelul politicilor pentru a evita acumularea unor noi dezechilibre macroeconomice. Acest risc se manifestă mai ales în situaţia în care convergenţa veniturilor este dublată de reluarea expansiunii puternice a creditării şi de creşterea preţurilor activelor, determinate, de exemplu, de rate ale dobânzilor reale scăzute sau negative;

(viii) se impune identificarea unor soluţii la adresa modificărilor demografi ce preconizate, considerate a fi rapide şi substanţiale, de exemplu prin intermediul unor politici fi scale responsabile şi anticipative.

(vi) continuarea procesului de convergenţă a nivelurilor veniturilor în majoritatea statelor membre analizate în acest raport va genera probabil presiuni suplimentare în sensul creşterii asupra preţurilor sau a cursurilor de schimb nominale (sau asupra ambelor variabile). Prin urmare, capacitatea dovedită de a realiza şi de a menţine stabilitatea preţurilor pe baze sustenabile, în condiţiile unor cursuri de schimb stabile faţă de euro, rămâne esenţială pentru evaluarea convergenţei economice sustenabile;

(vii) sunt necesare ajustări sustenabile la nivelul politicilor pentru a evita acumularea unor noi dezechilibre macroeconomice. Acest risc se manifestă mai ales în situaţia în care convergenţa veniturilor este dublată de reluarea expansiunii puternice a creditării şi de creşterea preţurilor activelor, determinate, de exemplu, de rate ale dobânzilor reale scăzute sau negative;

(viii) se impune identificarea unor soluţii la adresa modificărilor demografice preconizate, considerate a fi rapide şi substanţiale, de exemplu prin intermediul unor politici fiscale responsabile şi anticipative.

Conform criteriului finanțelor publice, cu mici excepții, la data prezentului raport, toate statele membre analizate fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv, conform deciziei Consiliului UE. S-a stabilit ca termenele pentru remedierea acestei situaţii să fi e următoarele: anul 2011 pentru Ungaria şi Bulgaria, anul 2012 pentru Letonia, Lituania, Polonia şi România, şi anul 2013 pentru Republica Cehă. Toate ţările, cu excepţia Suediei, Bulgariei şi, temporar, a Ungariei, au înregistrat o pondere a deficitului bugetar în PIB superioară valorii de referinţă de 3% în anul 2011, deşi aceasta s-a redus comparativ cu anul precedent.3

În ansamblu, situaţia fiscală s-a ameliorat în anul 2011 comparativ cu anul 2010 în majoritatea ţărilor. România, ţară ce făcea încă obiectul unor programe de asistenţă ale UE şi FMI în anul 2011, au continuat procesul de consolidare fiscală strictă. Bulgaria a implementat în continuare politici fiscale prudente bazate pe reducerea cheltuielilor, beneficiind de sprijinul unor evoluţii ciclice pozitive. Polonia, ţară ce a permis funcţionarea stabilizatorilor automaţi la începutul crizei financiare şi economice mondiale, a trecut, de asemenea, la măsura consolidării fiscale. În Polonia, procesul de consolidare din anul 2011, raportat la anul anterior – în care situaţia fiscală a continuat să se deterioreze –, s-a bazat pe creşterea veniturilor şi a avut, parţial, un caracter temporar. Se anticipează că Polonia va consemna o pondere a deficitului bugetar în PIB egală cu valoarea de referinţă, în timp ce pentru toate celelalte ţări sunt proiectate valori în continuare inferioare.

Ponderea datoriei publice în PIB a crescut în anul 2011 în toate statele membre analizate, cu excepţia unor țări (printre care și Bulgaria, ţară în care acest indicator nu a suferit modificări 3 Conform Raportului de convergență publicat de BCE în mai 2012

faţă de anul 2010). Ponderea datoriei publice s-a menţinut sub 40% din PIB în Bulgaria și România. În perioada 2002-2011, ponderea datoriei publice în PIB a crescut substanţial în Polonia (14,1 puncte procentuale fiecare) şi România (8,4 puncte procentuale). În schimb, ponderea datoriei publice în PIB a înregistrat, în anul 2011, o valoare mult inferioară celei din anul 2002 în Bulgaria. Pentru anul 2012, Comisia Europeană preconizează creşterea ponderii datoriei publice în PIB în toate statele membre analizate în acest raport, cu excepţia câtorva state (inclusă fiind și Polonia). Proiecţiile Comisiei Europene indică, de asemenea, faptul că ponderile datoriei publice se vor menţine, în anul 2012, la valori inferioare celei de referinţă de 60% din PIB în toate ţările.

Privind în perspectivă, este extrem de important ca toate ţările analizate să atingă şi să menţină poziţii fiscale solide şi sustenabile. Ţările care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv, conform deciziei Consiliului UE, trebuie să respecte angajamentele asumate în cadrul procedurii de deficit excesiv, prompt şi într-o manieră credibilă, pentru reducerea deficitelor bugetare la valori inferioare celei de referinţă, în conformitate cu termenele stabilite.

De asemenea, este necesară continuarea procesului de consolidare în ţările care nu au îndeplinit încă obiectivele bugetare asumate pe termen mediu. În acest sens, o atenţie deosebită ar trebui acordată limitării creşterii cheltuielilor, la un ritm inferior celui al creşterii potenţiale a PIB pe termen mediu, în concordanţă cu regula de referinţă privind cheltuielile din versiunea revizuită a Pactului de stabilitate şi creştere (PSC).

Totodată, dincolo de perioada de tranziţie legiferată, ţările în care ponderea datoriei publice în PIB ar depăşi valoarea de referinţă ar trebui să asigure reducerea suficientă a acestui raport, în conformitate cu dispoziţiile Pactului. Un cadru fiscal puternic pe plan naţional este de natură să sprijine consolidarea fiscală şi să limiteze derapajele la nivelul cheltuielilor publice, contribuind totodată la evitarea reapariţiei dezechilibrelor macroeconomice.

În ansamblu, astfel de strategii ar trebui să fi e integrate într-un program amplu de reforme structurale destinat dinamizării creşterii economice potenţiale.

ROMÂNIA

În prezent, România face obiectul unei decizii a Consiliului UE privind existenţa unui deficit excesiv.

În anul 2011, România a înregistrat un deficit bugetar de 5,2% din PIB, valoare net superioară celei de referinţă de 3%. În 2012 s-a putut observa un progres, deficitul bugetar situându-se la valoarea de 2,9% (diminuându-se cu aproximativ 50% față de anul anterior), ceea ce semnifică faptul că, din 2012, România îndeplinește criteriul de convergență al stabilității finanțelor publice (aflată la o valoare mai mica decât cea de referință). Pe termen mediu, obiectivul specific al politicii bugetare este reprezentat de ajustarea în continuare a deficitului

bugetar, țintele planificate fiind de ‐2,4 % din PIB în 2013, iar pentru perioada 2014‐2016 deficit

sub 2% din PIB (conform Programului de convergență). Politica fiscală țintește, pentru anul 2013, un deficit structural de 1,5% din PIB, față de anul precedent, când acesta se situa la 2,7%.

Noul pachet de măsuri fiscale, acestea reprezentând baza construcției bugetare, aduce un plus de 2,9 miliarde lei, din care 1,8 miliarde lei au fost alocate pentru creșterea cheltuielilor de investiții și 1,1 miliarde lei au fost folosite pentru reducerea deficitului bugetar estimat pentru anul 2013. În acest an este așteptată ieșirea de sub procedura de deficit excesiv.

Ponderea datoriei publice brute în PIB s-a situat la 33,3%, fiind net inferioară valorii de referinţă de 60%. În 2012 a cunoscut o uşoară creştere, fiind egală cu 37,8%. Conform acestor date, România a îndeplinit criteriul de convergenţă aferent deficitului bugetar, valoarea de referinţă fiind de 60% din produsul intern brut. Din acest procent, 18,6% din PIB este reprezentat de datoria internă, iar datoria externă a reprezentat 19,2% din PIB. Ponderea datoriei publice în PIB, în perioada următoare se estimează a nu depăși 39% din PIB.

Pentru perioada 2013‐2016 finanțarea deficitului bugetar se va realiza în proporție relativ echilibrată atât din surse interne, cât şi din surse externe, cu încadrarea în obiectivele prevăzute

în Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2013‐2015, şi anume:

i. asigurarea necesarului de finanțare al Guvernului şi a obligațiilor de plată, pe fondul minimizării costurilor pe termen mediu şi lung;

ii. limitarea riscurilor financiare asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale, îndeosebi prin extinderea maturității medii rămase a datoriei;

iii. dezvoltarea pieței interne a titlurilor de stat.

România trebuie să asigure reducerea sustenabilă a deficitului bugetar sub nivelul de referinţă de 3% în anul 2012 şi ulterior, în conformitate cu cerinţele aferente PSC, şi să îşi onoreze angajamentele asumate în contextul programului de asistenţă financiară UE-FMI.

România este stat membru al UE care face obiectul unei derogări şi, în consecinţă, trebuie să respecte toate cerinţele de adaptare prevăzute în articolul 131 din Tratat.

BULGARIA

În prezent, Bulgaria face obiectul unei proceduri de deficit excesiv, conform unei decizii a Consiliului UE.

În anul 2011, Bulgaria a înregistrat un deficit bugetar de 2,1% din PIB, nivel inferior valorii de referinţă (3%). Conform estimărilor preliminare, deficitul pentru anul 2012 a fost de 0,8% din PIB, situat peste obiectivul fiscal stabilit în programul de convergență al Bulgariei pentru perioada 2012-2015. Consolidarea bugetară a rezultat în principal de cererea internă, colectarea mai bună a veniturilor, măsuri de consolidare a cheltuielilor și consolidarea disciplinei

fiscale, în toate sectoarele bugetare. Cadrul fiscal pentru 2013 aproximează un deficitului de 1,3% din PIB. Pe partea de cheltuieli se prevede o creștere a co-finanțării naționale în cadrul programelor operaționale ale UE datorită implementării lor ce intră într-o fază mai avansată, precum și o creștere a fondurilor pentru politici sociale, inclusiv indexarea pensiilor din aprilie și o creștere a din salariul minim. Bulgaria trebuie să asigure menţinerea deficitului bugetar sub nivelul de referinţă de 3% de o manieră sustenabilă, în conformitate cu cerinţele. Crearea unui mediu favorabil convergenţei sustenabile în Bulgaria necesită, printre altele, implementarea unor politici economice care să asigure stabilitatea macroeconomică.

Ponderea datoriei publice brute în PIB a fost de 16,3%, nivel semnificativ inferior valorii de referinţă în anul 2011 (60%). Pentru anul 2012 Comisia Europeană prognozează creşterea ponderii datoriei publice în PIB la 17,6%. Raportul datoriei publice la PIB a crescut în comparație cu sfârșitul anului 2011, ajungând la 18,5%, în contextul necesității de a strânge fonduri pentru a deservi o datorie deja acumulată. După rambursarea valorii de 818 milioane de euro în obligațiuni, în ianuarie 2013, datoria publică a scăzut la 16,5%. Raportul scăzut al datoriei publice în PIB, comparativ cu ce se prognoza în programul de convergență 2012-2015, se datorează anumitor implementări la nivel național, aplicate cu strictețe și rezultate.

Bulgaria este stat membru al UE care face obiectul unei derogări şi, în consecinţă, trebuie să respecte toate cerinţele de adaptare prevăzute în articolul 131 din Tratat.

POLONIA

În prezent, Polonia face obiectul unei proceduri de deficit excesiv, conform unei decizii a Consiliului UE.

În anul 2011, Polonia a înregistrat un deficit bugetar de 5,1% din PIB, cu mult peste valoarea (3%). În 2012, situația finanțelor publice a Poloniei s-a îmbunătățit, ponderea deficitului bugetar scăzând la 3,9%, acesta neîndeplinind criteriul de convergență, valoarea de referință situându-se la 3%.

Încetinirea economică pronunțată a condus la o deteriorare a componentei ciclice a soldului bugetului general (care este independent de politica economică a guvernului) de aproximativ 0,6 puncte procentuale din PIB în comparație cu 2011. Astfel, deși deficitul nominal a scăzut în 2012 cu 1,1 puncte procentuale din PIB, în comparație cu 2011, și a ajuns la 3,9%, acest nivel subliniază faptul că procedura de deficit excesiv nu poate fi abrogată în 2013. Dacă nu ar fi existat componentele ciclice ale soldului bugetului general, ajustarea structurală implementată de Guvern în 2012, ar fi fost suficientă pentru a aduce deficitul nominal sub nivelul care să permită abrogarea procedurii menționate.

Ponderea datoriei publice brute în PIB a fost de 56,3%, nivel inferior valorii de referinţă de 60%. În anul 2012 aceasta a scăzut, ajungând la valoarea de 55,0% din PIB. Pentru anul 2013,

se prognozează o pondere a datoriilor publice în PIB situată la o valoare de 55,8%, nu foarte crescută față de anul anterior și menținută la un nivel sub cel de referință.

Crearea unui mediu favorabil convergenţei sustenabile în Polonia necesită, printre altele, menţinerea unei politici monetare orientate spre stabilitatea preţurilor pe termen mediu. Deşi economia poloneză a reuşit să facă faţă crizei financiare relativ bine, mai trebuie rezolvate o serie de probleme fi scale şi structurale. Mai exact, în domeniul fiscal, este nevoie de o trecere de la consolidarea fiscală temporară bazată în special pe venituri, aplicată până în prezent, la o abordare mai cuprinzătoare bazată pe cheltuieli pentru a reduce deficitul structural semnificativ şi pentru a limita creşterea ponderii datoriei de o manieră sustenabilă.

Polonia este stat membru al UE care face obiectul unei derogări şi, în consecinţă, trebuie să respecte toate cerinţele de adaptare prevăzute în articolul 131 din Tratat.

Programele de convergență conțin informații privind măsurile luate de către Guvern, pentru a pune în aplicare recomandările Consiliului în încercarea de a elimina deficitul excesiv în 2012.

Toate cele trei țări se confruntă cu un deficit excesiv, abordând și aplicând politici recomandate de către Consiliul Europei pentru diminuarea acestuia și menținerea la un nivel, dacă nu egal, măcar apropiat valorii de referință.

Conform Consiliului Europei, continuarea consolidării fiscale, este una dintre cele mai importante politici ce trebuie abordate de toate statele membre UE.

Raportul privind sustenabilitatea finanțelor publice, publicat în anul 2012, analizează viabilitatea finanțelor publice din statele membre ale UE, pe fondul impactului financiar, economic şi fiscal al crizei declanşate în anul 2008 şi a evoluției îmbătrânirii populației conform Raportului privind îmbătrânirea populației.

Datoria guvernamentală (33,4% din PIB în 2011) este aşteptată să crească la 34,8% în anul 2014, iar soldul structural primar este estimat că se îmbunătățeşte semnificativ de la un deficit de 2,3% din PIB în 2011 la un excedent de circa 1% din PIB în 2014.