Capitolul 7

Subcapitolul7.3

Organizații formale și informale

• O clasificare fundamentală a organizațiilor din punct de vedere sociologic este aceea dintre organizațiile formale și cele informale.

• În cazul acestora,se pune accentul pe reguli,principii,regulamente etc. explicit formulate ,încalcarea acestora fiind urmată de anumite sancțiuni,printre care este inclusă și posibilitatea excluderii din cadrul organizației.

• Aceste relații cu caracter informal au la bază norme/reguli,modalități de comunicare,comportamente,sentimente,emoții etc.,care nu fac parte din organizația de tip formal. În plus,ele nu respectă în mod obligatoriu ierarhiile cu caracter formal. În timp ce în cadrul organizațiilor formale întotdeauna este dominant interesul supraindividual ,specific oraganizației,în interiorul organizației informale fiecare persoană își poate urmări interesul propriu ,guvernat fiind de propria alegere.

• Existența organizațiilor informale a fost dezvăluită pentru prima dată în cadrul unui studiu organizat în perioada 1924-1933 la uzinele Hawthorne ale companiei Western Electric,aflată în apropiere de Chicago.

• Efectul Hawthorne se referă la faptul că indivizii își pot schimba comportamentul într-o manieră pozitivă ,ca urmare a faptului că ei știu că sunt subiecții unui anumit experiment ,că sunt urmăriți de cineva din afară .

• Ulterior au fost modificate pauzele de lucru ,iar rezultatele erau identice : se înregistra o creștere a productivității. Productivitatea crește deci în strânsă legătură cu atenția îndreptată către muncitori,ceea ce înseamnă că aceștia își modifică propriul comportament în funcție de faptul că sunt sau nu observați ,că interesul cercetătorilor este orientat asupra lor.

• Caracteristicile relației dintre individul uman și organizație,din perspectiva modelului relațiilor umane sunt urmatoarele :

• 1. Existența unui climat de armonie și cooperare între management și subordonați.

• 2. Predominanța unei concepții umaniste aspupra lucrătorului .

• 3. Condițiile de muncă influențează dezvoltarea interacțiunilor sociale.

• Viața în societatea modernă are un profund caracter organizațional . Momentele centrale ale vieții fiecărei persoane țin nu numai de dimensiunea privată ,individuală,ci ele se află în strânsă legătură cu nivelul organizațional al societății.

• Aceste organizații ating proporții foarte mari,ceea ce face practic imposibilă apariția unor relații informale ,de apropiere intre toți membrii organizației . În ceea ce priveste obiectivele pe care și le propune să le atingă o asemenea organizație ,aceste pot fi foarte diverse , și anume : obținerea unui profit cât mai mare ,dobândirea unor cunoștințe sau abilități etc.

• Elementele structurale ale organizațiilor complexe în calitatea lor de sisteme sociale sunt urmatoarele :

- Existența unor obiective specifice. Acestea sunt întotdeuna cele mai importante aspecte ale organizațiilor formale ,toate celelalte caracteristici,de timpul normelor,valorilor,procedurilor,retelei de comunicare etc. nefiind altceva decât mijloace necesare atingerii acestor obiective.

- Diviziunea muncii este o altă trăsătură esențială a organizațiilor formale. Fiecare angajat prestează o anumită muncă specializată,iar el este remunerat ca urmare a acestei prestații .

- Comunicarea formală și structuri ierarhice . Reațiile dintre membrii organizației au un caracter profund formal ,acestora li se impune să adopte un anumit tip de comportament specific unui mediu organizațional .

- Membrii organizației nu sunt dați odată pentru totdeauna – precum în cazul familiei - ,ci se pot schimba. În cazul organizației, cu precădere a celei complexe ,cel mai adesea pierderea/dispariția unui membru trece aproape nebăgată în seamă .

• Pătrășcoiu Dumitra-Nicolița ,grupa 242• Facultatea de Administrație și Management

Public – Resurse Umane