Tema: Studierea pietei uleiului de floarea soarelui din R.Moldova. S.R.L.”Unitehcom” din Chisinau

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Bazele teoretice privind studiere pieţei.

1.1 Continutul si rolul studiilor de piata.1.2 Metode si tehnici de studiere a pietei1.3 Dezvoltarea pietei uleiului de floarea-soarelui in R.

Moldova

Capitolul II . Caracteristica economico-financiară și de marketing a întreprinderii S.R.L “Unitehcom"

2.1 Caracteristica generală a întreprinderii.

2.2 Diagnosticul economico-financiar al întreprinderii.

2.3 Analiza activității de marketing.

Capitolul III. Studierea pietei produselor intreprinderii S.R.L „Unitehcom”

3.1 Proiectarea unui studiu de piata.

3.2Analiza si interpretarea rezultatului studiului.

3.3 Intocmirea concluziilor si recomandarilor pe baza studiului.

Concluzii si recomandari

Bibliografie ,

Anexe

Introducere

În condiţile actuale de piata cînd numarul concurentilor este din ce mai

mare şi posibilitatie de desfacere devin din ce in ce mai reduse, aparea necisitatea

studierii pietei şi valoficării unor noi direcţii de activitate economica. Acest lucrul

este posibil doar cu aportul tuturor factorilor componenti a unei activitati,dar mai

ales cu aportul activitati de marketing. Deoarece activitatea de marketing incepe cu

mult inaintea celorlalte activitati si uneori termina cu satisfacerea nevoilor si

studierrea comportamentului consumatorului. Studierea pietiei îndeplineste un rol

esenţial în sistemul de marketing deoarece ea asigură informaţiile necesare

funcţionării sale. Pe baza ei se cunosc caracteristicile şi oportunităţile pieţei şi se

pot rezolva problemele cu care se confruntă agenţii economici.Studierea pieţei este

indispensabilă procesului fundamentării stiinţifice a deciziilor, ea reducând

aspectele de incertitudine în privinţa comportamentului de marketing al agenţilor

economici.

Studierea pietiei oferă informaţii despre consumatorii individuali sau

orgaziţionali, despre atitudinile, opiniile şi comportamentele lor, precum şi despre

starea şi evoluţia pieţei, informaţii absolut necesare conceperii şi realizării

planurilor şi strategiilor de marketing. În luarea deciziilor, managerii, desigur, fac

apel la experienţa şi la intuiţia lor, dar, pentru deciziile strategice, investigarea

sistematică şi obiectivă a fenomenelor de marketing reprezintă o necesitate.

Deacea este necesar sa acordam o atentie sporită activitati de marketing

si ,studieriiei pieti de desfacere in cadrul activitati intreprinderi. In continuare vom

cerceta si vom analiza situatia economico-financiara a intreprinderi

S.R.L”Unitehcom”, dar mai ales activitatea de marketing a intreprinderei.

Scopul tezei : Studierea pieţii produselor de floare-soarelui din Republica

Moldova ,în cadrul S.R.L „Unitehcom”

Deasemenea în efectuarea tezei se iau în consideraţie un set de sarcini precum:

-determinarea conţinutului si rolului studiilor de piata;

-analiza metodelor de studiere a pieţii;

-dezvoltarea pietei uleiului de floarea-soarelui in R.Moldova;

- evaluarea condiţiilor istorico-organizatorice a întreprinderii;

- analiza caracteristici economico-financiare a întreprinderii;

- analiza activităţii de marketing a întreprinderii;

-proiectarea uni studiu de piata;

-analiza si interpretarea rezultatelor studilui;

-intocmirea concluziilor si recomandarilor pe baza studiului.

Pentru elaborarea acestei lucrări am utilizat o set de surse didactico-metodolice

atît a autorilor străini precum:Philip Kotler, C. Florescu, P. Ştefanescu,

C. Saşu , precum si a autorilor autohtoni precum: Grigorie Belostecinic, Semion

Petrovici, S. Muştuc, V. Golovco. Deasemenea am consultat o serie de legi cu

privire: antreprenoriat, concurenţă, organizarea si functionarea pietii, etc din cadrul

monitorului oficial. O alta sursa a fost internetul, vizitînd cîteva site-uri

(www.ase.ro, www.google.com, www.ecursuri.ro statistica.md). Sau mai folosit

deasemene un set de surse specializate în domeniul marketingului, rapoarte

finaciare ale intreprinderii, dării de seama, statutul intreprinderii precum şi

informaţiile oferite de către personalul specializat al S.R.L „Unitehcom”

1.1 Continutul si rolul studiilor de piata.

Piaţa reprezintă mai multe întreprinderi, care îşi asiguraâă vînzarea

marfurilor (serviicilor). Potrivit opiniei economistilor, piaţa întreprinderilor constă

din unitati cu structuri diferite : uniuni, concerne, asociaţii. [Petrovici S.,

Belostecinic G .Marketing. Chişinău: Ed. Universitas, 1999 , pag. 62].

Piaţa deţine rolul şi locul principal în structura mediului extern al

întreprinderii. Circumscrisă factorilor ce alcătuiesc „mediul economic”, piaţa este

practic conectată la toate celelalte componente ale macromediului, fiind

influenţată de modificările ce apar în structura şi evoluţia acestora.

Pentru orice întreprindere, piaţa reprezintă elementul de referinţă pentru

activităţile pe care le desfăşoară. În opinia profesorului oamenilor de stiinţă, „atât

în etapa prealabilă, a elaborării “programului” activităţii, respectiv a stabilirii

dimensiunilor şi structurilor activităţii, cât şi, în continuare, în desfăşurarea ei

concretă şi, apoi, în procesul final al verificării rezultatelor în care această

activitate a fost materializată, piaţa serveşte întreprinderii, în mod succesiv, ca

sursă de informaţie, teren de confruntare, barometru al realizărilor efective şi al

şanselor viitoare etc.”. În consecinţă, piaţa reprezintă principalul câmp de acţiune

al marketingului, cadrul în care se verifică oportunitatea şi eficienţa activităţii

oricărei întreprinderi, precum şi a procesului de dirijare a fluxului de mărfuri de la

producători la consumatori [Petrovici S., Muştuc S., Golovco V. Marketing

(curs universitar). Chişinău: Ed. ASEM, 2008. pag . 74].

Piaţa este categoria economică a producţiei de mărfuri în care îşi găseşte

expresia totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitate organică cu

relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfăşoară

(Dicţionarul de economie politică).

Această definiţie poate fi întregită, considerând piaţa drept acea sferă

economică în care producţia de bunuri şi servicii apare sub formă de ofertă de

mărfuri, iar nevoile solvabile de consum sub formă de cerere de mărfuri, ea fiind

deci sfera confruntării ofertei şi a cererii, a realizării lor prin intermediul actelor de

vânzare-cumpărare. [Petrovici S., Muştuc S., Golovco V. Marketing (curs

universitar). Chişinău: Ed. ASEM, 2008..pag .75]

La nivelul întreprinderii, piaţa reprezintă spaţiul economico-geografic în

care aceasta este prezentă cu produsele şi serviciile sale.Întreprinderea se prezintă

pe piaţă ca ofertant (vânzător) de produse şi/sau servicii dar şi ca solicitant

(cumpărător) de mărfuri şi servicii.Prin oferta sa, întreprinderea se poate adresa

unei mase eterogene de agenţi economici: consumatori finali, utilizatori,

intermediari, instituţii şi organisme publice, agenţi economici din alte ţări.

Corespunzător acestor agenţi economici s-au profilat tipurile de pieţe prezentate în

figura 1., cărora întreprinderea se poate adresa cu oferta sa.

Figura 1. Studierea dimensiunilor şi stuctura pietiei [Niţă C. Bazele

marketingului. Bucureşti: Ed. Economică, 2003, pag. 53]

Studierea pietii e o activitate formala prin care se realizeaza proiectarea,

culegerea, analiza si raportarea sistematica a informatiei si concluziilor privind

diverse situatii cu care firma se confrunta pe piata [Olteanu V. Marketing.

Bucureşti: Ed. Uranus, 2000.pag 65].

Studiul pietei nu este numai un mijloc de a obtine informatii asupra pietei,ci si

un factor indispensabil in formularea planurilor pentru economia nationala, cit si

in supravegherea indeplinirii planurilor respective.

Studiul pietei se elaboreaza de obicei pentru o anumita piata distincta ( tara si

marfa), adincind si particularizind diferite aspecte la specificul pietei respective.

[ Paul Stefanescu, Bazele Marketingului, Bucuresti 1995, pag 180]

In ultimii ani s-au dezvoltat 2 domenii distincte de studiu pietei:

- Studiul pietei la nivel macroeconomic efectuat in special pentru uzul

organelor de planificare,ministere.Scopul principal este de a determina in

mod realist cererea care poate fi anticipata pentru ramurile de productie si de

consum, in vederea orientarii exportului /importului tarii.Aceste studii se fac

inainte ca programele nationale sa fie demarate.

- Studiul pietei la nivel microeconomic nu este de mai mica importanta si

vizeaza direct intreprinderil de comert exterior.Realizarea studiilor de piata

productie si comerciale, precum si de locul si de nivelul la care sunt luate

deciziile privind activitatile lor in forurile tutelare sau chiar intreprinderi.

Cind activitatea intreprinderii nu este determinata de influente

indirecte( politica preturilor,a impozitelor, a investitiilor) este firesc ca

studiul de piata sa joace un rol decisiv pentru intregul volum si structura a

productiei si a vinazilor intreprinderilor.[Paul Stefanescu, ”Bazele

Marketingului” ,Bucuresti 1995,pag 181]

Continutul propriu-zis al unui studiu de piata variaza in functie de problema

de marketing ce trebuie rezolvata.O lansare de produs nou, de exemplu, necesita

informatii mai diverse si mai numeroase decit cele pentru alegerea unui canal de

distributie, elaborarea unei strategii de comunicatii, fixarea uni pret de

vinzare,sau controlul eficacitatii unei campanii publicitare.

Daca luam exemplul intreprinderii care doreste sa se implanteze pe o piata si

care hotareste sa intreprinda un studiu de piata complet, atunci acesta din urma

va cuprinde:studiul consumatorilor, studiul concurentei, studiul distributiei si

studiul mediului.

Studiul consumatorilor.Acesta trebuie sa obtina raspunsuri la urmatoarele

intrebari:”Cine sunt consumatorii”,”Ce cumpara consumatorii”, “Cine intervine

in decizia de cumparare”,”Cind si unde cumpara consumatorii”.

Studiul concurentei.Acesta presupune analiza principalelor politici ale

intreprinderilor concurente.Studiul politicilor generale si al politicelor financiare

va permite sa se cunoasca orientarile firmelor si sa se prevada reactiile acestora.

In acest sens vor trebui examinate:personalitatea conducatorului,politica de

diversificare a firmelor,ponderea la export, politica de cercetare si dezvoltare

aparenta lor la grupuri si legaturile financiare cu alte intreprinderi, situatia lor

financiara.

Studiul politicilor de productie trebuie sa evidentieze: capacitatea de

productie , programele de investitii si cercetare, necesarul de materii prime.

Analiza politicilor comerciale permite cunoasterea optiunilor facute de

concurenti in materie de: pret si conditii de vinzare, distributie, produs,

publicitate, promovarea vinzarilor si relatii publice , serviciu dupa

vinzare.Rezultatul unei asemenea analize asupra concurentilor va permite sa se

cunoasca evolutia partilor de piata,gradul de satisfacere a consumatorilor,

notorietatea concurentilor.

Studiul distributiei.Acesta trebuie sa conduca la cunoasterea importantei

diferitelor circuite de distributie si a evolutiei lor.Totodata vor fi puse in

evidenta avantajele si inconvenientele fiecarui circuit analizat. In sfirsit studiul

distributiei se va axa pe cunoasterea marjelor practicate,pe metodele de vinzare

folosite si pe gama de servicii oferite.

Studiul mediului.La baza evolutie permanente a mediului se afla numerosi

factori exteriori pietei, care reprezinta tot atitea ocazii favorabile,dar si

amenintari carora intreprinderea trebuie sa le faca fata.Dintre acesti factori cei

mai importanti provin din domeniile:demografic,politic,economic,cultural,

tehnologic.Desi numarul lor mare face imposibila o studiere exhaustiva,toti

pornind de la particular la general, se pot analiza principalele influente exercitate

supra pietei.[ Google.md]

Studierea pietiei îndeplineste un rol esenţial în sistemul de marketing deoarece

ea asigură informaţiile necesare funcţionării sale. Pe baza ei se cunosc

caracteristicile şi oportunităţile pieţei şi se pot rezolva problemele cu care se

confruntă agenţii economici.Studierea pieţei este indispensabilă procesului

fundamentării stiinţifice a deciziilor, ea reducând aspectele de incertitudine în

privinţa comportamentului de marketing al agenţilor economici. Studierea pietiei

oferă informaţii despre consumatorii individuali sau orgaziţionali, despre

atitudinile, opiniile şi comportamentele lor, precum şi despre starea şi evoluţia

pieţei, informaţii absolut necesare conceperii şi realizării planurilor şi strategiilor

de marketing. În luarea deciziilor, managerii, desigur, fac apel la experienţa şi la

intuiţia lor, dar, pentru deciziile strategice, investigarea sistematică şi obiectivă a

fenomenelor de marketing reprezintă o necesitate.[ Pecar V. Strategii de

marketing. Iaşi: Ed.Periscop, 1995, pag 71].

Pe scurt asa poate fi definit obiectivul unui studiu de piata. Studiere piatei

reprezinta punctul de plecare in adoptarea deciziilor in interiorul tuturor

organizatiilor. In procesul de studiere a pietei, alaturi de studierea cererii, a ofertei,

a preturilor, studierea circuitelor informationale se constituie intr-un element la fel

de important.

Studierea pietei consta in culegerea informatiilor referitoare la categoriile de

public ce o alcatuiesc. Orice studiere a piatei are drept scop rezolvarea unei

probleme de marketing sau luarea unei decizii. Drept urmare, volumul si natura

informatiilor necesare depind de tipul problemei la care urmeaza sa se raspunda.

Informatiile utile in cadrul unui studiu de piata pot fi clasificate in trei mari

categorii:

Figura 2. Categorii de informati utilizate in cadrul studierii pietei

[Olteanu V. Marketingul servicilor. Bucureşti: Ed. Ecomar, 2003, pag.

64]

1. Informatii privind „caracteristicile externe” ale publicului In aceasta categorie

sunt incluse anumite informatii referitoare la “caracteristicile externe”

ale:consumatorilor, vanzatorilor, distribuitorilor, producatorilor etc., si anume:

numarul lor; repartitia geografica a acestora; repartitia lor in functie de o serie de

criterii cum ar fi: sexul, varsta, nivelul de instructie, nivelul de venit, categoria

socio-profesionala - in cazul consumatorilor. Aceste informatii sunt, in general,

usor de descoperit si cuantificat. De obicei sunt obtinute prin intermediul unor

studii documentare;

INFORMATII

Informatii privind

„caracteristicile

externe”

ale publicului

Informatiile vizand

comportamentul

efectiv

al publicului

Informatiile

privind

mentalitatea

publicului

2. Informatii vizand comportamentul efectiv al consumatorilor a doua mare

categorie de informatii referitoare la un anumit public se refera la modul cum

acesta se comporta, actioneaza in mod efectiv, descriu „ceea ce face” publicul in

cauza. Cu caracter de exemplu vom mentiona in continuare cateva dintre cele mai

frecvente comportamente analizate in cadrul studiilor de piata:

- comportamentul de consum si de utilizare. Atunci cand ne intereseaza

publicul consumator(sau utilizator) al unui produs, intrebarile la care ar trebui sa

raspundem sunt urmatoarele: cine consuma / utilizeaza ? unde se desfasoara

consumul? cand se consuma? ce se consuma? cat se consuma ?;

-comportamentul specific cumpararii, incercand sa raspundem la urmatoarele

intrebari: cine, cand, unde, cat cumpara ?; cine ia decizia de cumparare

- comportamentul in legatura cu informatiile. Acest tip de comportament este

important in cadrul tuturor politicilor de marketing, dar mai ales in cazul politiciide

comunicare. Intreprinderea trebuie sa detina cat mai multe informatii referitoare

atat la clientii sai actuali cat si, mai ales, la cei potentiali. Astfel, studiul de piata

vapreciza cu exactitate modul in care clientii obtin informatiile referitoare la un

anumit produs(la produsul care face obiectul analizei); va preciza obiceiurile si

preferintele clientilor in legatura cu audierea, vizionarea sau lecturarea anumitor

suporturi informationale;

-comportamentul profesional al distribuitorilor. Intreprinderile, pentru formula

o politica adaptata la cerintele si exigentele distribuitorilor, trebuie sa cunoasca

oserie de elemente concrete privind activitatea acestora, si anume: care sunt

produsele care fac obiectul activitatii lor?; de ce spatii dispun diversele categorii de

distribuitori?;care sunt metodele si tehnicile de vanzare practicate ?; ce tehnici de

negociere sunt utilizate sau preferate de catre anumiti distribuitori?;

-comportamentul concurentilor. In ceea ce prive te concurenta, intreprinderea

va fi la curent in permanenta cu strategiile si metodele utilizate de catre ace tia, mai

ales in ceea ce prive te: produsele propuse; preturile si conditiile de vanzare

practicate; circuitele de distributie utilizate; organizarea fortei de vanzare proprii;

bugetele de promovare de care dispun concurentii etc.;

3. Informatii referitoare la mentalitatea publicului. Pentru a putea gestiona

inconditii de maxima eficienta relatiile sale cu publicul, si mai ales pentru a-l putea

influenta, intreprinderea trebuie sa cunoasca nu doar comportamentul efectiv al

publicului, ci si comportamentul mental al acestuia. Comportamentele mentale pot

fi studiate sub multiple aspecte, dupa cum urmeaza:

- nevoi, motivatii, dorinte, a teptari. Elementele mentionate se afla la originea

comportamentului uman, in consecinta si la originea comportamentului de consum;

- notorietatea si imaginea produselor si marcilor. Comportamentul unui individ

fata de un anumit produs sau o anumita marca depinde, in mare masura, de

perceptia pe care individul respectiv o are in legatura cu acestea. Perceptia poate

fi analizata prin prisma notorietatii, respectiv a imaginii. Notorietatea unui obiect

(marca, intreprindere etc.) se define te prin procentajul persoanelor(un public

determinat) care cunosc acel obiect. Imaginea unui obiect reprezinta ansamblul

cuno tintelor, opiniilor, evocarilor care sunt asociate obiectului respectiv de catre

un individ sau un public determinat;

- atitudini globale. Notiunea de atitudine este utilizata, in mod frecvent, in sens larg, general si in diverse domenii.

. 1.2. Metode şi tehnici de studiere a pieţii

Pentru a analiza şi a prelucra diverse categorii de informaţii referitoare la

activitatea care se desfăşoară pe o anumită piaţă, specialiştii de marketing au la

dispoziţie numeroase tehnici de studiu; problema care se ridică în acest caz este

aceea a alegerii celei mai potrivite tehnici.

Vom prezenta în cele ce urmează principalele tehnici de studiere a pieţei, şi

anume: studiile documentare; studiile calitative; sondajele; panelurile şi metodele

de analiză a datelor.

Studiile documentare

În situaţia în care dorim să obţinem informaţii în legătură cu un anumit subiect

sau domeniu, metoda cea mai simplă ar fi să apelăm la informaţiile deja existente.

Dacă aceste informaţii nu sunt publice sau pot fi accesate mai greu, proprietarul lor

este de acord să ni le pună la dispoziţie (eventual să ni le vândă), le vom putea

utiliza pentru a doua oară. Acesta este motivul pentru care în practică se utilizează

noţiunea de date secundare, iar studiile documentare mai sunt cunoscute şi sub

denumirea de analiza datelor secundare.[ Popescu A. Marketing. Bucureşti: Ed.

Economică, 2002,, pag. 98]

În acelaşi timp, întreprinderea poate utiliza ca surse de informare

evidenţele sale interne referitoare la evoluţia intrărilor, a ieşirilor, a mişcărilor de

mărfuri, materii prime etc. De multe ori însă, întreprinderile nu exploatează

suficient aceste surse de informare, surse care au avantajul de a fi ieftine şi la

îndemână. Indiferent de sursa utilizată, scopul final al utilizatorului informaţiei este

acela de a cunoaşte şi de a satisface cât mai bine clienţii actuali şi pe cei potenţiali.

Figura 3. Tehnici de studiere a pieţei [Neamţu A. Marketing. Bucureşti:

Ed. Economică, Ediţia a II, 2004. pag 69]

Avantajele utilizării unor informaţii deja existente rezidă în costul redus al

culegerii lor; de asemenea, aceste informaţii sunt rapid disponibile (nu putem

omite faptul că procesul de culegere a informaţiilor necesită timp şi resurse

considerabile). Există, evident, şi anumite limite ale utilizării acestor date

secundare. Astfel, dacă informaţiile referitoare la dimensiunile cantitative ale

consumului pot fi găsite cu destul de multă uşurinţă, cele referitoare la

caracteristicile, comportamentele şi motivaţiile consumatorilor nu sunt la fel de

disponibile. Şi, având în vedere faptul că acest tip de informaţii sunt extrem de

utile în ceea ce priveşte adoptarea deciziilor, considerăm că aceasta este o limită

importantă a studiilor documentare. De asemenea, chiar dacă avem la dispoziţie

informaţiile referitoare la variabilele care ne interesează, de cele mai multe ori

cuantificarea indicatorilor nu este făcută în concordanţă cu cerinţele studiului de

piaţă pe care îl elaborăm. O altă limită a datelor secundare constă în aceea că nu ne

putem pronunţa asupra exactităţii, a preciziei cu care acestea au fost culese,

cuantificate şi eventual analizate de purtătorul primar al acestora, iar de multe ori

în practică nu dispunem şi de informaţiile referitoare la metodologia obţinerii

datelor respective..

Studiile calitative.Studiile calitative, denumite şi studii în profunzime sau

studii motivaţionale, au drept obiect studierea comportamentelor mentale ale

publicului, îndeosebi nevoile, motivaţiile şi atitudinile acestuia. Studiile de tip

calitativ se disting de cele cantitative prin complexitatea metodelor utilizate, ca de

exemplu anumite metode de cercetare, metode de conact şi a instrumentelor de

cercetare. Dintre metodele de cercetare putem releva: cercetarea prin observare,

cercetarea prin anchetă, cercetarea experimentală.

Cercetarea prin observare se referă la strîngerea de date primare prin

observarea unor persoane, a unor acţiuni şi a unor situaţii relevante. Cercetarea

prin observare poate fi utilizată pentru a se obţine informaţii pe care oamenii nu

sunt dispuşi sau nu sunt în stare să le ofere. În unele cazuri, observarea poate fi

singurul mod prin care devine posibilă obţinerea informaţiilor necesare. Alte

lucruri însăpir şi simplu nu pot fi observate: sentimentele, atitudinile şi motivele

sau comportamentele în intimitate. Date fiind aceste limitări, crecetătorii folosesc

adesea observaţia în paralel cu alte metode de culegere.

Firme dintre cele mai diverse apelează acum la cercetarea etnografică.

Cercetarea etnografică constă în a trimite observatori calificaţi care să urmărească

situaţia la faţa locului.

Cercetarea prin anchetă este cea mai frecvent folosită metodă de culegere a

datelor primare, abordarea cea mai adecvată pentru strîngerea de informaţii

descriptive. O companie care vrea sa afle date despre cunoştinţele, atitudinile şi

preferinţele oamenilor sau despre comportamentul lor de cumpărare, poate adesea

să afle toate acestea dacă îl întreabă direct. Marele avantaj al cercetării prin anchetă

constă în flexibilitatea ei: poate fi utilizată pentru pentru a se obţine multe tipuri

diferite de informaţii in multe situaţii diferite. Totuşi, cercetarea prin anchetă ridică

şi unele probleme. Uneori, oamenii sunt incapabili să răspundă la întrebările

anchetei fiindcă nu-şi pot aminti sau nu s-au gîndit niciodată la ceea ce fac şi ce au

făcut. Unii subiecţi, însă, vor răspunde la întrebările anchetei chiar şi atunci cînd

nu ştiu răspunsul, doar fiindcă vor să pară deştepţi sau mai bine informaţi.

Cercetarea experimentală se pretează cel mai bine pentru strîngerea

informaţiilor cauzale. Experimentele presupun alegerea unor grupuri-perechi de

subiecţi, tratarea lor în mod diferit, controlarea factorilor independenţi şi căutarea

eventualelor diferenţe dintre reacţiile perechilor de grupuri. Astfel, cercetarea

experimentală încearcă să explice raporturile cauză-efect.[ Olteanu V.

Marketingul servicilor. Bucureşti: Ed. Ecomar, 2003., pag. 84]

Pentru specialiştii de marketing este extrem de importantă cunoaşterea

motivaţiilor consumatorilor, şi nu doar a comportamentelor acestora. Trebuie să

ştim nu doar ce cumpără sau nu un anumit consumator, ci şi de ce se comportă în

maniera respectivă. Informaţiile referitoare la comportamentul consumatorilor sunt

destul de greu de descoperit prin intermediul întrebărilor directe, fie datorită

faptului că oamenii nu conştientizează adevăratele motivaţii (care determină un

comportament explicit de cumpărare sau noncumpărare de exemplu), fie ca urmare

a faptului că aceştia ascund anumite lucruri, din diverse motive. De aceea, pentru a

descoperi atitudinile şi motivaţiile profunde ale consumatorilor, este necesar să

facem apel la metode indirecte de obţinere a informaţiilor. Dintre acestea, amintim:

[Munteanu V. Marketing. Iaşi: Ed. Fundaţiei Chemarea, Volumul II, 1996

pag. 83]:

- discuţiile libere. In cadrul acestei metode, nu se pun întrebări ci se

lasă intervievatul să vorbească liber în legătură cu un anumit subiect, procedându-

se la înregistrarea discuţiei respective. Persoana care intervievează se rezumă la

relansarea discuţiei, la anumite intervale de timp, scopul său fiind acela de a realiza

nu un dialog ci, dimpotrivă de a "îndruma" un monolog. In aceste condiţii,

intervievatul se simte liber şi nu are senzaţia că ar fi supus unui interogatoriu.

Discuţia de acest tip dă bune rezultate atunci când este suficient de lungă(cel puţin

o oră) şi când sunt utilizaţi specialişti cu experienţă în domeniu. Această metodă nu

poate fi utilizată însă pentru toate produsele sau în cazul tuturor consumatorilor;

- reuniunea de grup . Reuniunea de grup este o metodă care constă în

realizarea unei discuţii, în cadrul unui grup de câteva persoane (între 10 şi 12), în

legătură cu un anumit subiect. Ideile emise de către membrii grupului sunt diverse:

sunt emise opinii pro şi contra, se argumentează avantajele, respectiv dezavantajele

produsului/domeniului analizat. Se stimulează, în interiorul grupului, creativitatea,

inventivitatea persoanelor implicate; atmosfera trebuie să fie una destinsă şi

relaxată, iar acolo unde este posibil este bine ca discuţiile să fie înregistrate;

- testele prospective , utilizate de foarte multă vreme în domeniile

orientării profesionale şi psihoterapiei, iar în ultima vreme şi în studiile

motivaţionale. Aceste teste constau în determinarea persoanei intervievate să se

pronunţe în legătură cu un subiect exterior acesteia şi în legătură cu care îşi

exprimă propriile idei, respectiv îşi manifestă propria personalitate.

Sondajele

Sondajul reprezintă o tehnică clasică de anchetă, realizată într-un interval

de timp determinat, cu ajutorul unui chestionar. In situaţia în care dorim să ştim

câţi dintre locuitorii unei ţări sunt şi consumatori ai unui anumit produs, putem

apela la o anchetă totală, de tip recensământ, în cadrul căreia vor fi intervievaţi toţi

locuitorii ţării respective. O astfel de anchetă este însă foarte scumpă, necesită o

perioadă de timp considerabilă şi mobilizarea unor resurse materiale şi umane

importante pentru a putea fi realizată. De aceea, se apelează, în mod frecvent, la

estimări în legătură cu domeniul care urmează a fi studiat, respectiv la cercetarea

parţială a colectivităţii totale, prin intermediul unui eşantion. Se conturează astfel

ancheta prin sondaj. Validitatea şi precizia sondajului depind de procedurile de

eşantionare utilizate. Realizarea efectivă a eşantionării presupune luarea

următoarelor decizii:

- definirea unităţii de sondaj. Aceasta reprezintă prima decizie ce

urmează a fi adoptată şi se referă la tipul entităţilor cuprinse în anchetă, altfel spus

a unităţilor de sondaj. In unele situaţii, unităţile de sondaj sunt indivizii, în altele

familiile sau chiar unităţile industriale sau comerciale;

- alegerea dimensiunii eşantionului. De manieră intuitivă, considerăm

că precizia estimărilor pe care le facem în cadrul studiilor de piaţă este cu atât mai

mare cu cât dimen-siunea eşantionului este mai mare. In realitate însă, relaţiile care

există şi care se stabilesc între precizia sondajului şi dimensiunea eşantionului nu

sunt atât de simple. Pe de o parte, se consideră că precizia sondajului este legată

mai mult de dimensiunea absolută a eşantionului decât de raportul dintre

dimensiunea eşantionului şi cea a populaţiei totale. Pe de altă parte, precizia

estimărilor nu variază proporţional cu dimensi-unea eşantionului, ci cu rădăcina

pătrată a acestuia (marja de eroare a unui eşantion de 4000 de persoane comparativ

cu a unuia de 1000 de persoane nu se află într-un raport de 1/4 ci de 1/2).

Veridicitatea, viabilitatea şi realitatea estimărilor depind de procedura de selectare

a eşantionului şi, în acelaşi timp, de modul de culegere a informaţiilor;[ Munteanu

V. Marketing. Iaşi: Ed. Fundaţiei Chemarea, Volumul II, 1996 pag, 87 ]

- alegerea metodelor de eşantionare. Metodele prin intermediul cărora se

realizează operaţiunea de eşantionare sunt extrem de diverse, însă cele mai

frecvent utilizate sunt următoarele:

a. eşantionarea aleatorie, care în teorie este considerată singura metodă

valabilă de eşantionare. Prin intermediul acestei metode, eşantionul se formează

prin tragerea la sorţi, laîntâmplare, din colectivitatea cercetată, a unităţilor de

sondaj. Toate unităţile care compun colectivitatea totală au şanse egale de a deveni

unităţi de sondaj, deci de a face parte din eşantion. Eşantionarea aleatorie se poate

realiza în mai multe variante.

Cea mai simplă variantă constă în

realizarea unei liste exhaustive a tuturor unităţilor colectivităţii cercetate şi a

efectua tragerea la sorţi prin intermediul unui algoritm care se stabileşte de către

specialştii care fac parte din echipa de studiu. În cazurile în care colectivitatea

totală cercetată este numeroasă, aplicarea acestei metode este dificilă; de aceea, în

practică se apelează la o serie de simplificări, prin efectuarea unor sondaje la mai

multe niveluri (de exemplu, colectivitatea naţională poate fi împărţită în judeţe,

după care sunt alese anumite judeţe; în cadul judeţelor sunt incluse în tragerea la

sorţi a unităţilor de sondaj anumite localităţi etc).

Chiar dacă metodele de eşantionare aleatorii sunt cele mai riguroase, de

multe ori ele nu se pot transpune efectiv în practică deoarece necesită costuri

importante. De asemenea, avantajele conferite de aceste metode devin operaţionale

numai în condiţiile în care ancheta se desfăşoară cu o aceeaşi rigurozitate până la

finalizarea acesteia. Limitele expuse determină specialiştii de marketing să facă

apel, în cadrul studiilor de piaţă la alte metode de eşantionare:

b. eşantionarea prin cote. Metoda cotelor constă în respectarea

principiului reprezentativităţii eşantionului faţă de colectivitatea totală cercetată.

Reprezentativitatea este urmărită, de obicei, prin intermediul unor criterii cum ar fi:

sexul, vârsta, categoria socio-profesională, regiunea de reşedinţă a componenţilor

colectivităţii etc. Justificarea teoretică a metodei cotelor rezidă în ipoteza conform

căreia dacă eşantionul este reprezentativ pentru populaţia cercetată din punctul de

vedere al criteriilor luate în considerare în cadrul eşantionării, el va fi reprezentativ

şi din punctul de vedere al altor caracteristici, cum ar fi obiceiurile,

comportamentele, atitudinile etc. Această metodă prezintă avantajul că poate fi

realizată cu costuri relativ reduse, însă pot apare în transpunerea ei în practică o

serie de potenţiale "pericole". Unul dintre aceste "pericole" este acela că, în situaţia

în care numărul de criterii după care se face eşantionarea este redus, specialiştii

implicaţi vor avea o libertate destul de mare în a alege persoanele care urmează să

compună viitorul eşantion;

c. metoda itinerariilor. În cadrul studiilor de piaţă, această metodă este

utilizată fie individual, fie împreună cu metoda cotelor. Metoda constă în

încercarea de a reproduce condiţiile unei trageri la sorţi, prin fixarea unor reguli

stricte de selecţie în spaţiu pe care anchetatorii trebuie să le respecte. In ciuda unei

aparente rigori, metoda este dificil de aplicat în practică şi de respectat de către

anchetatori. Pe de altă parte însă, ea evită concentrarea geografică a intervievaţilor

şi obligă anchetatorii să ia în considerare mai multe segmente teritoriale.

Indiferent de metoda de eşantionare aleasă, este absolut necesar ca aceasta

să fie menţionată în cadrul studiului realizat; de asemenea este obligatoriu să fie

precizată şi dimensiunea eşantionului, astfel încât utilizatorul rezultatelor anchetei

să poată aprecia valabilitatea rezultatelor obţinute.

Aşa cum am precizat anterior, sondajul, ca metodă clasică de anchetă,

implică utilizarea unui chestionar. Redactarea chestionarului este făcută, evident,

în strânsă legătură cu natura informaţiilor ce urmează a fi culese. Elaborarea şi

redactarea chestionarelor trebuie să se facă respectând anumite reguli, reguli

referitoare la dimensiunea şi structura chestionarului pe de o parte şi la formularea

întrebărilor, pe de altă parte.

Dimensiunea chestionarului (sau lungimea) se referă la durata sa în timp.

Această caracteristică determină, în mod hotărâtor, numărul de persoane care vor fi

dispuse să răspundă. Va fi mult mai uşor să convingem persoanele să răspundă la

un chestionar a cărui durată este de douăzeci de minute decât la unul a cărui durată

depăşeşte, de exemplu, trei sferturi de oră. În plus, odată instalată oboseala

(eventual plictiseala), respondenţii nu vor mai fi la fel de exacţi şi de atenţi ca în

prima parte a desfăşurării anchetei. Pentru a limita durata aferentă derulării unui

chestionar, se impune ca specialistul care formulează întrebările să fie foarte precis

şi concis, să elimine întrebările care ar putea genera răspunsuri ambigui etc. De

obicei, tentaţia de a formula întrebări suplimentare este foarte mare, de aceea

anchetatorul trebuie să "reziste" în faţa ei. Creşterea numărului de întrebări poate

conduce la diminuarea calităţii rezultatelor obţinute.

Pentru a obţine rezultatele dorite, nu trebuie omis faptul că numărul

întrebărilor este mai puţin important decât durata şi respectiv efortul necesare

pentru a da răspunsuri la întrebările formulate. De asemenea, se va încerca

stimularea persoanelor cheastionate să răspundă la întrebări, utilizând în acest scop

metode cât se poate de diverse, în funcţie de inventivitatea anchetatorului şi a

echipei din care acesta face parte. La reuşita unui astfel de demers concură şi un alt

element, şi anume ordinea în care sunt puse întrebările: acestea pot fi ierarhizate,

clasificate în funcţie de diverse criterii sau, de exemplu, pornind de la elementele

de ansamblu, generale şi ajungând până la detaliile fenomenului cercetat în cadrul

studiului de piaţă care se derulează. In fine, în ceea ce priveşte formularea

întrebărilor, există numeroase voci care consideră că această activitate aparţine mai

degrabă artei decât ştiinţei.

Sunt utilizate în chestionare diverse tipuri de întrebări. Acestea pot fi

încadrate în patru mari categorii: [Petrovici S., Belostecinic G .Marketing.

Chişinău: Ed. Universitas, 1999, pag.157]:

întrebările deschise sunt acelea care permit persoanei intervievate să dea

răspunsul pe care aceasta îl consideră potrivit; îi lasă acesteia libertatea de

exprimare atât în ceea ce priveşte forma cât şi lungimea răspunsului. Adeseori,

întrebările deschise revelează mai multe lucruri decît cele închise, deoarece

subiecţii nu sunt limitaţi doar la anumite răspunsuri. Întrebările deschise sunt

deosebit de utile în cercetarea exploratorie, în cadrul căreia cercetătorul încearcă să

afle ce gîndesc oamenii, dar fără a măsura cîţi oameni gîndesc într-un anumit mod;

întrebările ferme sunt întrebările care nu permit decât un număr mic de

răspunsuri, răspunsuri care, în general, pot fi prevăzute. Avantajul utilizării unor

astfel de întrebări rezidă în simplitatea lor, însă în cazul în care ne interesează

cuantificarea unor comportamente complexe, a unor atitudini, utilizarea lor nu este

recomandată;

Intrebările preformate sau închise se definesc prin aceea că, la prima vedere,

numărul de răspunsuri posibile nu este limitat, dar, de fapt, alegerea răspunsului se

face dintr-un număr redus de variante. Avantajul acestor întrebări se manifestă mai

ales în legătură cu sarcinile anchetatorului (este uşurată munca acestuia), iar

inconvenientul principal este acela că răspunsurile, într-o anumită măsură, sunt

sugerate.

Întrebările închise furnizează răspunsuri uşor de interpretat şi de totalizat în

formă tabelară.

Scalele de atitudine. Este vorba, în acest caz, de întrebări prin intermediul

cărora se poate măsura intensitatea atitudinilor respondenţilor faţă de un produs, o

marcă sau un comportament. De exemplu, o anumită caracteristică a unui

automobil s-ar putea situa pe o scală în care atitudinile merg de la fragil la robust.

Panelurile.Panelurile, ca tehnici de studiere a pieţei, fac parte din categoria

anchetelor repetitive. Anchetele repetitive constau în a pune, periodic, aceleaşi

întrebări unui public determinat, în scopul determinării evoluţiei în timp a

comportamentelor efective sau afective ale publicului respectiv.

Principalele tipuri de paneluri sunt cele ale consumatorilor, ale distribuitorilor

şi cele specializate. Panelurile consumatorilor urmăresc, în principal,

comportamentul de cumpărare al unui eşantion permanent de consumatori. De

asemenea, el poate fi utilizat şi în analiza altor tipuri de comportamente sau chiar

în evoluţia opiniilor şi intenţiilor consumatorilor. Dacă panelurile consumatorilor

vizează cumpărările efectuate de diverşi consumatori, panelurile distribuitorilor se

referă la vânzări: un panel al distribuitorilor este reprezentat de un eşantion de

comercianţi cărora li se urmăresc, periodic, cumpărările, vânzările şi stocurile.

Panelurile specializate se concentrează asupra unui anumit domeniu, care va fi

urmărit din punctul de vedere al comportamentelor sau opiniilor exprimate în

legătură cu acesta[A. Marketing. Bucureşti: Ed. Economică, Ediţia a II, 2004,

pag, 83].

La final putem spune ca pentru a analiza şi a prelucra diverse categorii de

informaţii referitoare la activitatea care se desfăşoară pe o anumită piaţă,

specialiştii de marketing au la dispoziţie numeroase tehnici de studiu; problema

care se ridică în acest caz este aceea a alegerii celei mai potrivite tehnici.

1.3 Dezvoltarea pietei uleiului de floarea –soarelui in R.Moldova

Fiecare intreprindere este interesata sa-si consolideze pozitia pe piata, sa-si sporeasca volumul vanzarilor si cota detinuta in cadrul pietei. In acest sens, intreprinderea va fi preocupata in acoperirea (integrala sau partiala) a spatiului dintre piata efectiva si piata potentiala. Dezvoltarea activitatii de piata a intreprinderii se poate realiza pe trei cai: extensiva, intensiva si mixta.

Calea extensiva presupune atragerea de noi cumparatori pentru produsele intreprinderii, fie din randul nonconsumatorilor relativi, fie din randul clientilor unor intreprinderi concurente. Aceasta modalitate este frecvent intalnita prin abordarea unor noi zone geografice, a unor noi piete interne sau externe.

O astfel de cale este pusa in aplicare prin doua metode: identificarea unor noi utilizatori sau descoperirea si promovarea unor noi utilizari.

Calea intensiva consta in cresterea cumpararilor medii efectuate de o unitate de consum – individ, familie, intreprindere utilizatoare. O astfel de situatie se poate datora sporirii cantitatilor consumate de acestia, a scoaterii din consum a unor bunuri, sau prin vanzari suplimentare (cross-selling).

Aceasta cale ar trebui folosita mai des, pentru ca este de 5 ori mai ieftin sa pastrezi un client decat sa castigi unul nou.

Calea mixta consta in cresterea la un nivel maxim a cumpararilor efectuate de nonconsumatorii relativi, cei atrasi prin calea extensiva.

Cu totii stim ca Republica Moldova este o tara agrar-industriala.De aceea putem spune ca piata tarii se bazeaza mai mult pe secorul agricol( productia agricola: cereal, uleiuri vegetale, viticultura,etc). O cota parte din productia agricola ii revine uleiurilor vegetale( floarea-soarelui, rapita, soie,porumb, nuca.)

Uleiul de floarea-soarelui are cea mai mare valoare economică si alimentara pe teritoriul Republicii Moldova. Ulei de floarea soarelui se produce din seminte de floarea soarelui, plantele din familia Asteraceae. Astăzi, floarea-soarelui pentru noi este o plantă comună,cu toate acestea, nu a fost întotdeauna. Pentru prima dată floarea soarelui a venit în Rusia datorită lui Petru I, care a trimis un pumn de seminţe din Olanda, fiind anterior plante necunoscute, dar pentru apariţia uleiului de floarea-soarelui ar

trebui să îi mulţumim agricultorului Daniel Semenovich Bokareva - el a construit prima moară de ulei. Astăzi, pe piaţă este prezentă o gamă largă de ulei de floarea- soarelui.

Prin conţinutul seminţelor în substanţe grase (33-56 %) şi calitatea deosebită a uleiului rezultat în extracţie, planta reprezintă una dintre principalele surse de grăsimi vegetale, utilizate în alimentaţia omenirii, respectiv cea mai importantă sursă de ulei pentru R.Moldova.

Valoarea alimentara ridicata a uleiului de floare-soarelui, se datoreaza continutului bogat in acizi grasi nesaturati, reprezentati preponderant de acidul linoleic(44-75%) si acid oleic( 14-43%) , cit si prezentei reduse a acidului linilenic(0,2%), component care-i confera stabilitate si capacitate indelungata de pastrare, superioare altor uleiuri vegetale.Functia nutritive a uleiului de floarea soarelui este sporita de prezenta unor provitamine a vitaminelor liposolubile A,D,E,fosfatidelor ca si a vitaminelor B4,B8,K.Uleiul mai contine steroli( aproximativ 0,04%)si tocoferoli(fractiuni antioxidanta a uleiului vegetal circa 0,7%).

Capacitatea energetică (8,8 calorii/g ulei) şi gradul de asimilare ridicat, situează uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului .Productia plantelor oleaginoase in lume este in prezent circa 300 mln.tone.Productia mondiala de ulei de floare-soarelui variaza independent de ani: in anii ’93-’96 productivitatea de ulei a constituit 8,10 mln.tone,in ’97-2000 s-au inregistrat cifra de 7,98 mln.tone, in anii ’01-’04 s-a constituit scaderi la productia de ulei pina la 7,84 mln.tone, iar in perioada anilor ’05-’08 se reduce pina la 7,39 mln.tone.[Google.md]

Micsorarea productiei globale de oleaginoase se datoreaza in mare parte reducerii productiei de seminte de floare-soarelui si de rapita, pe cind productia de boabe de soia se modifica neinsemnat in ultimii ani.Micsoararea suprafetelor si tendinta de sporire sau de stabilizare la un anumit nivel al productiei se datoreaza intr-o anumita masura crearii unor anumiti hibrizi de floarea-soarelui inlt productive,uniformi in ceea ce priveste perioada de coacere, rezistenti la boala si care au o perioada de vegetatie mai scurta.

Din cauza secetei productia de floarea-soarelui a scazut cu 65 mii tone si a constituit 306 mii ha.In anul 2010,RMoldova a exportat circa 73 mii tone de

floarea soarelui la prêt de 3,5-3,6 lei.In acelasi timp,datorita faptului ca sa micsorat suprafata terenurilor agricole cultivate, a scazut considerabile si productivitatea de ulei in ultima perioada,In ultimii ani,deoarece a scazut suprafata terenurilor cu floarea-soarelui, a scazut cantitatile semintelor acestei culturi,s-a produs majorarea considerabil a produsului final, adica a uleiului.[Statistica.md]

Studiu de piata anul 2010-2011 de catre Agentia Nationala de Dezvoltare Rurala(ACSA)

Regiunea Chisinau Edinet Balti Soldanesti

Produsul

Pret maxim pentru 1 l.

Pret minim pentru 1 l.

Pret maximpentru 1l.

Pret minim pentru 1 l.

Pret maxim pentru 1l.

Pret minim pentru 1 l.

Pret maxim pentru 1l.

Pret minim pentru 1l.

Ulei de floarea soarelui de casa 19 17 17 16 22 20 20 18Ulei de floarea soarelui rafinat 19 18 18 17 24 23 22 20Ulei de floarea soarelui deodorat 22 20 18 18 22 20 -- -- Macuc de floarea soarelui 5 4 4,5 4 5 4 3,5 3

Actualmente,in Republica Moldova industria produselor oleaginoase reprezinta cca 2% din productia industriei alimentara, ceea ce denota un declin in comparative cu anul 1995, cind constituia circa 3%.Pozitia principal (95% din totalul productiei acestui sector)este ocupat de floarea-soarelui. Ca sursă de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupă locul al patrulea, după soia, palmier şi rapiţă.

In industria oleaginoasa activeaza circa 595 intreprinderi mici si mijlocii (oloinite), care proceseaza anual circa 60 mii tone,de floarea-soarelui si produc circa 20 mii de tone de ulei, acoperind necesitatile pietei interne si exportul a circa 47 mii tone de ulei de floarea-soarelui,rapita si soia.Principalele piete de desfacere a uleiurilor vegetale sunt:Romania,Ucraina,Polonia,Belarus, Kazahstan, etc.

Pe piata R.Moldova exista numeroase intreprinderi indeosebi specializate in prelucrarea semintelor de floarea-soarelui, in prelucrarea uleiului ,rafinarea, deodorarea si imbutelierea in sticle a uleiului cum ar fi: S.A “Floarea soarelui” , fiind cea mai mare din tara, S.R.L.“ AlimentUlei, S.R.L. “Unitehcom”, I.I ‘Cucovici”, S.R.L.“OlioTerra”,etc.

S.A «Floarea Soarelui» (Bălţi) -este cea mai mare întreprindere producătoare de ulei vegetal din RM. Ea face parte din grupul de companii transnaţionale WJ. Produsele combinatului din Bălţi (ulei vegetal şi şroturi)sunt exportate în zeci de ţări ale lumii, precum Rusia şi statele CSI, România, Ungaria, Bulgaria, Macedonia Irak, Sua.

"Floarea Soarelui" este cea mai moderna si specializata intreprindere in domeniul de extractie de ulei si prelucrare a lui.Toate procesele tehnologice sunt mecanizate, mod de lucru continuu si cu randament inalt.Sectia de colectare de materie prima poate stoca si colecta pana la 2000 tone de floarea-soarelui in 24 de ore de calitate diferita; pot stoca pana la 27 mii tone in elevator mecanic unde materia prima este curatita si uscata.Prelucrarea profunda a semintelor este infaptuita pe schema tehnologica cu utilizarea echipamentelor randament inalt.Toate etapele de producere sunt supravegheate de laboratorul intreprinderii , care atesteaza si acrediteaza dupa standardele nationale. Toate produsele finite trec controlul calitatii si securitatii de catre Moldova-Standart.Procesele tehnologice sunt permanent perfectionate de catre specialistii din sectia de cercetari. S.A «Floarea Soarelui» a luat decizia de a-şi diversifica asortimentul de produse. Aşa dar, la gama de produse a mărcilor inter-naţionale de clasa premium: «Mister Kuk», «Milora», «Razdolie», dar şi a produselor de marcă regională, pentru consumatorul cu venit mediu: «Floris» şi «Aroma Soarelui», combinatul din Bălţi a lansat pe piaţă noi produse de marca: «Missis Floris», «Floris Famaly» şi «Răsărit»

Structura exportului in anul 2007:

Ulei nerafinat neambalat- export 100%

Ulei rafinat deodorizat neambalat - export 70%, piata locala 30%

Ulei rafinat deodorizat ambalat - export 30%,piata locala 70%

Srot de floarea-soarelui - export 70%,piata locala 30%

Dinamica vânzărilor S.A. “Floarea-soarelui” în perioada anului 2007

Tarile

Anul

2007

tone %

Ungaria

Romania

Bulgaria

Rusia

18400

3400

21800

300

41

8

50

1

Total 43900 100

S.R.L “Unitehcom” este o alta intreprindere producatoare de ulei de floarea soarelui, care este situata in municipiul Chisinau si se afla in mijlocul pietei de desfare a tarii.Intreprinderea activeaza din anul 2001 si este specializarta doar in prelucrarea uleiului de floarea-soarelui, adica rafinarea,deodorarea si imbutelierea in sticle a uleiului.Materia prima,adica ulei nerafinat,este procurata de la intreprinderile mici(oloinite)ca:

-I.I ”Familia Cupcea”,

- S.R.L ” Comcereal”,

-I.I”Cucovici Vladimir” etc.

După care îl prelucrează prin rafinare, deodorare, îmbutelare, ambalare şi livrare spre consumatorul final.Imbutelierea uleiului se efectuează în sticle separat a cite 1l.,3l. si respectiv 5 l.În procesul de prelucrare si rafinare a

uleiului , S.R.L“UNITEHCOM”foloseşte următoarele materiale cum ar fi acid citric, belding, sodă caustică, cărbune activat şi alte materiale ce imbunatăţesc calitatea uleiului prin faptul că îi schimbă gustul şi mirosul devine mai placut.

Tipurile de ulei de floarea-soarelui ale intreprinderii S.R.L „Unitehcom” cera este imbuteliat:

Ulei nerafinat („Florifine” 3l. si 5l.) Ulei rafinat („Florimax” 1l., 3l. si 5l.) Ulei rafinat deodorat („Floriomilenti” 1l.,3l. si 5l.)

Uleiul de floarea soarelui nerafinat, este de calitatea 1 si 2.Are un miros caracteristic si gust specific, este recomandat să fie folosit în salate, fără tratament termic.

Uleiul de floarea soarelui nerafinat, spre deosebire de cel rafinat, este purificat numai prin mijloace mecanice, fără alte tipuri de prelucrare. Datorită acestui fapt, în el se păstrează substanţele nutritive şi vitaminele: fosfolipide, vitamine E, F, şi caroten. Fosfolipidele sunt implicate în "construcţia" ţesutului nervos şi celulelor creierului, împiedică dezvoltarea aterosclerozei si gresarea ficatului. Vitamina E normalizează metabolismul,încetineste îmbătranirea, previne cancerul, întărește sistemul imunitar, susține funcţiile sexuale şi alte glande endocrine, activitatea muschilor, promoveaza digestia grăsimilor, vitaminele A şi D, şi, de asemenea, îmbunătăţeşte memoria, protejeaza celulele creierului. Beta-caroten este un antioxidant, este o sursa de vitamina A, care este numit, de asemenea, vitamina creşterii de și vederii. Vitamina F, care de asemenea se conţinute în uleiul de floarea soarelui este necesară pentru organism. Lipsa ei afectează mucoasa tractului gastro-intestinal, sistemul capilar, conduce la boli cronice ale ficatului şi artrită

Ulei rafinat de floarea soarelui poate fi nedeodorizat şi deodorizat, care sunt diferențiate prin culori şi miros. Ulei rafinat de floarea soarelui este recomandat să fie folosit în primul rând pentru prăjit. Uleiul de floarea-soarelui nerafinat este ideal pentru salate și mincaruri reci, este, de asemenea, utilizat pentru prepararea aluatului. Uleiul de floarea-soarelui are un miros şi gust remarcabil de seminţe de floarea-soarelui, care dau originalitate și gust specific oricărei mese. Orice tip de bucate, fie că este vorba de ciuperci, salate, legume, ele se combină foarte bine cu ulei de floarea soarelui. În bucătărie, uleiul de floarea-soarelui este considerat cel mai "popular" dressing. Un alt avantaj al uleiului de floarea-soarelui este ca e permis să se mănânce în post.

Intreprinderea “Unitehcom” S.R.L. a produs circa 410,4 tone de ulei de floarea

soarelui in anul 2010, o majorare fata de anul 2009, cind s-au produs cca 292,3 tone.

In mare parte uleiul se imbuteliaza in stile cu relief, și sunt comod de utilizat. Sticla

de 5 l este echipată cu un mâner. Gâtul sticlei - contine un mic prag şi un separator

pentru a preveni scurgerea sau picurarea uleiului. Sticlele se închid cu capac prin

răsucire.

Din intreprinderile concurente ale S.R.L „ UNITEHCOM” putem

menţiona:S.A” Floarea-soarelui Balti”, S.R.L „OlioTerra”si S.R.L„AlimentUlei”.

Aceasta întreprindere îşi realizează marfa pe piata interna cit si externa a

tarii.Concurenta intre intreprinderi e destul mare insa fiecare are clientii sai

fideli.Necatind la faptul ca aceste intreprinderi concureaza intre ele,in acelasi timp

ele colaboreaza.

Spre deosebire de S.A”Floarea-Soarelui” , „Unitehcom” S.R.L. este o

intreprindere mica,cu un venit si profit minim si din acesta cauza isi orienteaza

productia doar pe piata loca cea mai mare parte fiind orientata pe razia municipiului

Chisinau,cca 86%, fiind urmat apoi de orase ca: Ungheni, Soroca, Hincesti, Balti,etc

Făcind o concluzie a intregului capitol putem sustine că in cadrul întreprinderii,

studiul pieţei reprezintă elementul de referinţă pentru activităţile pe care le

desfăşoară. Atât în etapa prealabilă, a elaborării “programului” activităţii, respectiv

a stabilirii dimensiunilor şi structurilor activităţii, cât şi, în continuare, în

desfăşurarea ei concretă şi, apoi, în procesul final al verificării rezultatelor în care

această activitate a fost materializată, piaţa serveşte întreprinderii, în mod succesiv,

ca sursă de informaţie, teren de confruntare, barometru al realizărilor efective şi al

şanselor viitoare etc.”. În consecinţă, piaţa reprezintă principalul câmp de acţiune

al marketingului, cadrul în care se verifică oportunitatea şi eficienţa activităţii

oricărei întreprinderi, precum şi a procesului de dirijare a fluxului de mărfuri de la

producători la consumatori.