CAPITOLUL 1. Aspecte teoretice

1.1. Soia

1.1.1. DescrierePlantă originară din Asia de Est, soia creşte în general în ţările calde,adaptându-se

însă şi regiunilor mai calde ale ţărilor cu climat temperat. De mici dimensiuni, planta are

crengi ramificate ,cu boabe asemănătoare celor de fasole, când acestea sunt proaspete

culoarea lor este galben-auriu, existând însă şi varietăţi de culoare verde, neagră sau roşie.

Boabele de soia conţin, în medie 8% coaja, 90% miez (cotiledoane) şi 2% germeni.

1.1.2. IstoricCultivată în China de mii de ani, soia a fost descoperită de către ţările occidentale şi

consumată ca înlocuitor sub diverse forme, începând din 1960.

Preparatele din soia au câştigat rapid teren substituindu-se aproape tuturor

alimentelor de baza (brânza, carne, sosuri, condimente, ulei, margarină,cafea).

În China, consumul mediu de soia, este de aproximativ 10 grame (echivalentul a

două linguri) pe zi de persoana. În unele zone ale Japoniei, această cifră ajunge pana la 60

de grame.

La unele persoane, soia reduce nivelul colesterolului, motiv pentru care unii

specialişti asigură ca acest aliment protejează împotriva bolilor cardiovasculare. Printr-un

studiu realizat de specialişti britanici s-a demonstrat că soia poate proteja împotriva

diferitelor tipuri de cancer, în special cel la sân. Cultivarea soiei este benefică pentru unele

ţări în curs de dezoltare deoarece înlocuieşte alte culturi tradiţionale mult mai dificilă de

vândut companiilor multinaţionale.

Japonezii susţin că longevitatea vieţii lor a crescut de când au mărit consumul de

soia.

Soia este între alimentele favorite ale vegetarienilor mai ales că este înzestrată cu

magnifice calităţi nutritive, este bogată în proteine, conţine aminoacizi esenţiali, fier şi

calciu.

Soia este un aliment complet, uşor digerabil, cu rol stimulator pentru muşchi, oase

şi nervi. Energizant, remineralizant şi echilibrant celular este recomandată în completarea

alimentaţiei la copii, la adulţii surmenaţi, demineralizaţi sau nervoşi. Boabele şi păstăile

verzi sau seminţele încolţite consumate ca salate au o excepţională valoare nutritivă şi

terapeutică.

Soia este un aliment preţios pentru bolnavii de diabet.

În Romania soia a fost introdusă sub forma de derivate proteice, în anii 1984-1985.

Principalul derivate din soia, folosit şi în prezent în industria preparatelor din carne,

este izolatul din soia.Cantitatea maxima utilizata este de numai 3% din produsul finit,

acesta fiind folosit pentru a mari conţinutul in proteine si a reduce nivelul de grasimi din

careen.

Soia a devenit astazi cea mai cultivate planta oleaginoasa din lume, peste 50% din

productia mondiala fiind asigurata de SUA , urmata de Brazilia, China si Argentina.

Ce conţine:

Boabele de soia contin, in medie 8% coaja, 90% miez (cotiledoane) si 2% germeni

(hipocotil). Tehnologia schematica de prelucrare industriala a soiei consta in zdrobirea,

curatirea si decojirea boabelor, urmate de macinarea si extragerea uleiului fie cu solventi

(hexan) sau prin presare mecanica. Uleiul este rafinat, iar faina se conditioneaza in diferite

moduri pentru consum uman sau furajare.

Taratele reprezinta o sursa bogata in fibre alimentare extrem de importante pentru

mentinerea sanatatii.

Excelenta sursa de proteine, soia contine de doua ori mai multe proteine decat alunele

si de 11ori mai multe decat laptele; 1kg de boabe de soia echivaleaza, din acest punct de

vedere cu 4 kg carne.

Consumand jumatate de ceasca de soia boabe, se asigura aproape 50% din procentul

recomandat zilnic de minerale, in special calciu, magneziu si zinc.

Bogata in acizi grasi polisaturati, dar fara continut de colesterol, soia are o actiune

confirmata asupra colesterolului aflat in organism.

Preparatele din soia, gatite cu mult usturoi, ajuta la scaderea rapida a colesterolulu de

pe peretii vaselor de sange. Usor digerabilă, soia este energizantă, are efect regenerator

pentru celule si regleaza tranzitul intestinal. Deoarece conține mai puține calorii decât

carnea, este foarte indicată in caz de obezitate, hipertensiune arterială.

Conține de două ori mai multe proteine decat carnea, tot atâta lecitină cât gălbenușul de

ou, cazeina cat orice produs lactat si este bogată in vitamine, fibre alimentare, săruri

minerale, uleiuri vegetale, glucide, celuloza, rașini etc.

1.2. Tehnologii de obținere a uleiului de soia

1.2.1. Analiză comparativă a tehnologiilor din țară și străinătate

După revoluţia din 1989, la noi în ţară au luat fiinţă secţii mici de prelucrare a

seminţelor oleaginoase, care în principiu, au ca faze tehnologice de obţinere a uleiului.

Recepția calitativă şi cantitativă, curăţire, uscare, decojire, măcinare, prăjire, presare,

extracţie, rafinare. Întru-cât situaţia financiară din ultimii ani în ţara noastră, nu permite să

fie puse la punct fabricile de ulei din punct de vedere al aparaturii speciale şi moderne, se

consideră utilajele existente ca fiind principale în obţinerea uleiului.

În China şi Japonia soia se foloseşte la obţinerea de lapte, brânzeturi, sosuri,

produse zaharoase, în panificaţie, la obţinerea de hidrolizate proteice. Totodată, seminţele

de soia se folosesc ca emulgatori, stabilizatori, lianţi, substrat (înlocuitor de carne).

Datorită conţinutului redus de amidon se foloseşte în alimentaţia diabeticilor şi în

combaterea neuroasteniilor.

Din şrotul de soia (produs secundar –în urma extracţiei )se obţine cazeină vegetală, iar din făina de soia rezultă cleiuri de cazeină numite cleiroturi, folosite în fabricarea sticlei şi a porţelanurilor. Derivatele din soia se adaugă de regulă în produsele cerealiere, astfel că se adaugă 5-15 grame făină de soia la 100 grame făină de grâu, cu scopul măririi valorii nutriţionale a produsului finit.

Este evident că în strainătate aceste fabrici folosesc aparatură performantă care

necesită un consum mai redus de energie şi timp, deci atât o productivitate mai mare cât şi

un ulei suprarafinat.

În funcţie de modul în care are loc contactul dintre material şi miscelă se disting

următoarele tipuri de extracţie :

extracţie prin imersie

extracţie prin percolare repetată

Instalaţiile de extracţie care folosesc aceste modalităţi sunt:

a) pe principiul percolării :

-extractorul cu bandă (tip DeSmet)

-extractorul rotativ cu sită fixă (tip Carusel)

b) prin imersiune şi percolare

-extractorul rotativ cu sită rabatabilă (tip Rotocel)

-extractorul continuu cu coşuri

În ţara noastră se aplică trei metode de extracţie continuă:

− metoda scufundării (imersării) materialului oleaginos în dizolvantul care circulă în

contracurent. Extracţia se realizează în prezent în extractorul Bernardini cuplat cu un

percolator şi în extractorul orizontal Emi.

– metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se deplasează pe un

transportor oarecare. Materialul cel mai degresat este stropit cu dizolvant proaspăt, iar

materialul proaspăt este stropit cu miscela cea mai concentrată.

– metoda mixtă, în care materialul proaspăt se umectează bine cu miscela concentrată şi apoi se degresează pe transportorul extractorului, în continuare prin percolare cu miscela, apoi cu dizolvant proaspăt.

1.2.2. Alegerea și descrierea schemei tehnologice adoptate

1.2.2.1 Recepția calitativă și cantitativăLa sosirea în fabrică, seminţele sunt cântărite şi supuse primelor faze ale prelucrării

destinate a asigura maturizarea tehnologică a lor şi a creea condiţiile normale de depozitare

fără pericol de degradare. În acest scop se solicită a se efectua analize organoleptice pe

bază de gust, miros, culoare, corpuri străine grosiere şi analize fizico-chimice: conţinutul

de umiditate , indicele de aciditate, care reprezintă caracteristica esenţială a gradului de

alterare.

1.2.2.2. Precurățirea

Impurităţile existente în seminţele oleaginoase recepţionate în fabrică au efecte

negative asupra acestora, deoarece corpurile străine minerale (bucăţi de pământ, pietre,

praf), măresc conţinutul în cenuşă, în timp ce corpurile străine organice (pleavă, paie,

resturi de frunze, tulpini, seminţe mucegăite şi seci) aduc o umiditate mai ridicată, o

încărcătură mai mare cu microorganisme care face dificilă depozitarea şi totodată transmit

uleiului unele substanţe nedorite (substanţe colorante şi odorante). Pentru prevenirea

acestor efecte nedorite se efectuează o precurăţire pentru eliminarea corpurilor străine mari

(se elimină circa 50%din impurităţile iniţiale), în scopul asigurării unor mai bune condiţii

de păstrare, ca şi pentru creşterea indicelui de folosire a volumului util al depozitelor.

Pentru început se procedează la separarea impurităţilor feroase cu ajutorul

separatorului electromagnetic cu bandă(4), în vederea defectării utilajelor. După aceasta se

face o separare a impurităţilor în tararul cu aspiraţie (5), care funcţionează pe principiul

separării pe bază de mărime,precum şi a diferenţei vitezelor de plutire. Separarea

impurităţilor mari se realizează prin cernere, mai întâi pe site preliminare cu ochiuri de 10

mm, iar impurităţile mici sunt separate de seminţe pe site cu ochiuri de 3 mm. Separarea

impurităţilor uşoare şi a prafului se face prin trecerea seminţelor prin canale de aspiraţie,

prin care circulă un curent de aer ascendent, care antrenează aceste impurităţi uşoare şi

praful, fiind montate la capătul sitelor. Praful şi impurităţile uşoare se depun în camere de

sedimentare.

1.2.2.3. Curățirea

În fabrică, seminţele sunt curăţite pentru îndepărtarea impurităţilor metalice,

minerale, organice neoleaginoase, organice oleaginoase (seminţe seci, seminţe carbonizate,

spărturi sau seminţe din alte soiuri decât cel recepţionat). Curăţirea în fabrică se face în

două etape: înainte de depozitare (precurăţire-când se elimină aproximativ 50% din

impurităţi) şi la trecerea în fabricator (postcurăţire când se elimină aproximativ 75% din

impurităţi).

Praful şi impurităţile mai uşoare decât seminţele care sunt absorbite de

ventilatoarele maşinilor de curăţat sunt dirijate la instalaţiile de captare a prafului care pot

fi: cicloane uscate sau umede, filtre cu saci închise sau deschise.

1.2.2.4. Uscare-Răcire

Apa din seminţele de soia se găseşte sub formă de apă legată de componentele

hidrofile şi apă imobilizată mecanic în capilarele celulare. Conţinutul de apă din seminţele

de soia este invers corelat cu cel de ulei. Viteza uscării seminţelor va depinde de:

temperatura agentului de uscare, umiditatea sa relativă şi viteza de deplasare la suprafaţa

seminţelor. Pentru uscare se foloseşte ca agent termic aerul. La toate tipurile de uscătoare,

condiţia de bază este reducerea umidităţii seminţelor la aproximativ 4%, cu un consum

energetic scăzut, fără ca seminţele să depăşeasca temperatura de 700 c , deoarece peste

aceasta valoare ar avea loc o creştere a indicelui de peroxid al uleiului din seminţe.

1.2.2.5. Depozitarea

Depozitarea semințelor de soia trebuie sa asigure:

Păstrarea substanțelor valoroase

Prevenirea procesului de degradare

Îmbunătățirea caracteristicilor tehnologice ale semințelor

Pregătirea de loturi mari, omogene din punct de vedere al caracteristicilor fizico-

chimice și tehnologice

1.2.2.6. Descojirea

Operaţia determină calitatea uleiului şi, în principal, a şrotului. Sunt supuse

descojirii seminţele cu un conţinut mare de coajă şi care nu aderă la miez (soia).

Descojirea implică spargerea şi detaşarea cojii de miez, cu separarea cojilor din

amestecul rezultat. Spargerea şi detaşarea cojii de miez se face prin lovire, tăiere, frecare,

strivire. La seminţele de soia se folosese cel mai des frecarea.

Utilajul pentru descojire şi separarea cojii pentru seminţele de soia este: valţul cu

tăvălugi rifluiţi care este utilizat la descojirea soiei iar pentru separarea cojilor de miez la

seminţele de soia se utilizează vibroaspiratorul.

1.2.2.7. Mărunțirea

Mărunţirea este operaţia obligatorie în pregătirea materialului pentru extragera

uleiului. Mărunţirea realizează ruperea membranelor şi destrămarea structurii oleoplasmei

celulare care conţine uleiul.

Mărunţirea este influenţată de umiditatea şi de conţinutul în ulei al seminţelor. La

creşterea umidităţii, seminţele descojite devin plastice, mărunţirea este dificilă şi

măcinătura este cleioasă, ceea ce îngreunează presarea şi extracţia.

1.2.2.8. Vălțuirea măcinării

Vălţuirea este operaţia premergătoare măcinării, prin aceasta realizându-se o

mărunţire mai avansată a măcinăturii. Pentru aceasta se folosesc valţuri cu două perechi de

tăvălugi, aflaţi în serie. Prima pereche prezintă tăvălugi cu suprafaţa rifluită, iar cea de a

doua , tăvălugi cu suprafaţa netedă. Adâncimea riflurilor este de 4 mm.

1.2.2.9. Paietarea

Paietarea este operaţia prin care măcinătura prăjită este prelucrată în continuare cu

ajutorul valţurilor pentru aplatizare(25), în vederea obţinerii de paiete fine, poroase şi

stabile, care să nu se sfărâme în extractor şi sî prezinte o structură favorabilă extracţiei cu

dizolvant. Pentru aceasta se folosesc valţuri de aplatizare cu două perechi de tăvălugi cu

suprafaţa netedă.

1.2.2.10. Extracția

Extracţia uleiului este o operaţie tipică de transfer de substanţe, care se realizează prin

solubilizarea uleiului într-un dizolvant, în care ceilalţi componenţi nu se solubilizează.

Fenomenul preponderent care are loc în timpul procesului de extracţie este difuzia

fenomen fizic în care substanţele dizolvate trec liber în partea soluţiei în care concentraţia

lor este mai mică, până când are loc o repartizare uniformă a moleculelor dizolvate în

întreaga soluţie. În cazul extragerii uleiului difuzia are loc într-un sistem solid-lichid. În

funcţie de modul în care are loc procesul, se deosebesc :

difuzia moleculară

difuzia prin convecţie

difuzia prin membranele celulare

Transferul de substanţă în procesul de extracţie a uleiului este un proces de difuzie care

implică numai primele două tipuri de difuzie, deoarece avem de-a face cu o măcinătură.

Acest proces se desfăşoară în trei etape:

1. etapa de difuzie moleculară a uleiului din interiorul particulei către exteriorul ei;

2. etapa de difuzie moleculară a uleiului prin stratul de la suprafaţa exterioară a

particulelor la suprafaţa solventului ,care înconjoară particulele;

3. etapa de difuzie prin convecţie a uleiului de la stratul de separare de către micela în

mişcare.

Extractorul DeSmet şi accesoriile sale.

Extractorul însuşi constă din tablă sudată, din oţel inox, cu guri de vizitare de

diametru mare şi capace, asigurând accesul la toate părţile interioare.

Materialul oleaginos este cărat de către transportorul cu bandă compus dintr-o serie

de cadre (rame) articulate, sprijinite pe role şi acoperite de plăci perforate din oţel ce

sprijină sitele din oţel inoxidabil.

Înălţimea stratului de (şrot) măcinătură poate fi scimbată în cadrul unor anumite

limite prin ajustarea înălţimii plăcii pentru limitarea stratului.

Roţi dinţate de diametru mare, acţionate de către un motor electric de putere redusă

printr-o transmisie cu turaţie variabilă şi reductor cu viteză redusă ajustabilă.

Prin mişcarea în cadrul extractorului, patul de material este pulverizat în mod

succesiv de către o serie de distribuitoare cu duze de pulverizare a miscelei, fiecare dintre

acestea asigură distribuţia uniformă a lichidului.

După percolarea (penetrarea ) în pat, miscela îmbogăţită este colectată într-o serie

de buncăre (buzunare) localizate sub banda transportorului, fiecare din acestea alimentează

o pompă care descarcă într-un circuit închis, spre distribuitorul cu duze de pulverizare,

instalat deasupra aceluiaşi buncăr (buzunar).

Fiecare circuit include un ventil pentru a regla volumul pulverizării. Fiecare secţiune de

pulverizare este separată de următoarea, printr-o secţiune de drenare (scurgere), al cărui

strat superior este răzuit (raclat) de către o greblă articulată. Greblele au rol dublu: -

restaurează percolarea prin suprafaţa superioară a patului, care s-ar fi putut reduce prin

depunerea (decantarea ) de „particule fine”, adică şrot foarte fin care tinde să colmateze

patul; - împiedică (previne) întinderea superficială a lichidului deasupra secţiunii de

scurgere (drenare) prin formarea de bariere de material înaintea fiecărei greble.

1.2.2.11. Distilarea miscelei

Distilarea este operaţia de separare a dizolvantului din miscelă şi se realizează în condiţii

de temperatură ridicată, prin evaporarea acestuia în mai multe trepte.

În cazul extractorului DeSmet se realizează o distilare continuă, în patru trepte de

concentrare, astfel:

se realizează o concentrare a miscelei până la 80% ulei;

se realizează o concentrare a miscelei până la 95% ulei;

se realizează o concentrare a miscelei până la 99,9% ulei;

se realizează distilarea finală.

Grupul de distilare se caracterizează prin utilizarea vidului deasupra întregii linii şi

a aburului de şpiţuire în ultimele trepte pentru a stripa (deflagma) urmele remanente de

solvent din ulei.

1.2.2.12. Uleiul brut de extracție

Uleiul brut de extracţie reprezintă produsul rezultat în urma procesului de distilare a

miscelei, adică separarea dizolvantului de ulei. Acest ulei este supus în continuare unor

procese cu ajutorul cărora se purifică, după care se rafinează.

1.2.2.13. Dezbenzinarea șrotului

Şrotul curge din primul compartiment în cel de-al doilea, din al doilea în cel de-al

treilea, din cel de-al treilea în cel de al patrulea. Şrotul reprezintă produsul rezultat în urma

extracţiei. După extragerea uleiului, în materialul degresat (şrot) rămâne o cantitate mare

de dizolvant, reţinut la suprafaţă şi în capilarele particulelor. Deci prin desolventizare se

urmăreşte atât recuperarea solventului cât şi valorificarea şrotului ca furaj.

Separarea se face prin introducerea directă de abur supraîncălzit în şrot. Procesul de

eliminare a dizolvantului şi a umidităţii din şrot cu ajutorul căldurii constă într-o evaporare

la suprafaţă a benzinei şi a apei din straturile interioare ale particulelor, prin difuzie.Viteza

de difuzie scade cu creşterea presiunii remanente în instalaţii şi cu reducerea temperaturii

de desfăşurare a procesului.

1.2.2.14. Șrotul furajer

Reprezintă produsul secundar al operaţiei de extracţie, care după o prealabilă

desolventizare este folosit drept hrană furajeră cu o însemnată valoare nutritivă.

1.3. Schema controlului fabricației

1.3.1. Principalele caracteristici ale materiilor prime

Materia primă pentru obţinerea uleiului de soia sunt seminţele de soia care după o

prealabilă prelucrare conform schemei tehnologice adoptate ajung în faza de paiete din

care se realizează extragerea uleiului .

Soia (Glycine hispida), are numeroase întrebuinţări din cele mai variate, deţinând

din acest punct de vedere primul loc dintre plantele de cultură. Marea sa importanţă este

determinată de bogăţia boabelor în proteine, grăsimi şi vitamine. Astfel boabele conţin

circa 39% substanţe proteice, 20% substanţe grase, 20% substanţe extractive neazotate, 5%

substanţe minerale, 2% lecitină, 5% celuloză, 9% apă, cantităţi însemnate de vitamine A, B

1 , C, D, E, K, P.

Celulele miezului seminţelor sunt caracterizate prin mărimea, forma lor şi grosimea

membranelor. Din punct de vedere tehnologic ne interesează mai ales mărimea lor, astfel

seminţele de soia au celule mari şi cu membrane groase.

Compoziţia chimică a seminţelor de soia este în tabelul 1.3.1.:

COMPONENT SEMINTE INTREGI

Umiditate 9-13%

Ulei 17-19%

Substante proteice 31-44%

Substante extractibile neazotate 20-14%

Substante celulozica 3-6%

Cenusa 2,5-5,5%

Tabelul 1.3.1. Compoziția chimică a semințelor de soia

1.3.2. Principalele caracteristici ale materiilor auxiliare

Materiile auxiliare folosite la obţinerea uleiurilor prin extracte sunt apa şi benzina

de extracţie.

Apa

În tehnologia de obţinere a uleiurilor, apa este folosită în diferite etape ale

proceselor tehnologice venind în contact direct sau indirect cu materiile prime şi auxiliare,

cu semifabricatele, cu produsele finite, subproduse sau deşeuri sub formă de apă-aburi.

Indiferent de sursa de provenienţă: reţea publică, surse proprii (puţuri forate),

bazine de acumulare, apa trebuie să corespundă condiţiilor de calitate: proprietăţi

organoleptice , fizice, chimice, radioactivitate, bacteriologice, deci apa trebuie să

corespundă apei potabile conform STAS1342-4.

Benzina de extracţie

Alegerea dizolvanţilor se face pe seama unor consideraţii tehnice şi economice.Din

punct de vedere tehnic se urmăreşte cantitatea de ulei extrasă şi puritatea uleiului,apoi

sistemul care se formează, stabilitatea acestuia, distribuţia şi selectivitatea sa, după care se

ţine cont de instalaţia de extracţie. Costul şi activitatea dizolvantului şi posibilitatea de

recuperare totală sau parţială.

1.3.3. Principalele caracteristici ale produselor finite

Ulei brut de extracţie

Produsul finit este uleiul brut de extracţie, care ulterior este supus unor procese de

purificare rezultând un ulei brut purificat. Acesta are un miros specific şi neplăcut de bob,

cu gust dulceag, de culoare roşie până la brun închis şi cu un conţinut de fosfatide de 3%.

Calitatea produselor finite este influenţată în primul rând de calitatea materiei

prime, însă o problemă deosebit de importantă o constituie conţinutul în acizi graşi

polinesaturaţi esenţiali.

Caracteristicile uleiului brut de soia sunt descrise în tabelul 1.3.2.:

PROPRIETATI FIZICO-CHIMICE CONDITII DE ADMISIBILITATE

Densitate 921-924

Indice de refractie 1,473-1,477

Temperatura de solidificare -15 grade C- -18 grade C

Punct de topire -7 grade C- - 8 grade C

Vascozitate 8,5

Indice de saponificare 185-195

Indice de iod 120-140

Indice de peroxid 0,8-1,1

PROPRIETATI ORGANOLEPTICE CONDITII DE ADMISIBILITATE

Miros Specific neplacut

Culoare Rosiatica, brun inchis

Gust Amarui-dulceag

Tabelul 1.3.2. Caracteristicile uleiului brut de soia

Şrot pentru nutreţ

Şroturile sunt subprodusele cele mai importante ale industriei uleiurilor vegetale,

aceasta se explică prin cantităţile mari rezultate la seminţele nedecorticabile 60-80%

precum şi prin faptul că şroturile conţin un procent mare de substanţe nutritive, proteine şi

hidraţi de carbon (glucide) uşor asimilate de organismul animal, constituind astfel nutreţuri

valoroase.

În ceea ce priveşte compoziţia calitativă a şroturilor, ele conţin totdeauna aceleaşi

componente principale şi anume: proteine, glucide, ulei, apă, celuloză şi săruri minerale.

Principalele caracteristici ale şrotului pentru nutreţ în tabelul 1.3.3.:

CARACTERISTICI CONDITII DE

ADMISIBILITATE

METODA DE ANALIZA

Apa si subst volatile % max 12 STAS 21/5-73

Proteina bruta, % min 38 STAS 21/6-73

Cenusa insolubila in HCl, %

max

1,5 STAS 21/4-73

Impuritati (pamant, pietricele,

parti lemonase si metalice)

- -

Tabelul 1.3.3. Caracteristicile șrotului pentru nutreț

1.4. Regimul de lucru al instalației

Instalaţia de extracţie cu solvent are o capacitate de 130 t/zi paiete de soia şi va funcţiona

310 zile/an în regim de 3 schimburi/zi.

Capacitatea instalaţiei de extracţie cu solvent este corelată cu capacitatea secţiei de

descojire seminţe şi secţiei de presare şi purificare ulei, respectiv 150t/24h seminţe soia.